Serge Brussolo - Kamikaze spaţiali Capitolul I ... - Churry-Burry
Serge Brussolo - Kamikaze spaţiali Capitolul I ... - Churry-Burry
Serge Brussolo - Kamikaze spaţiali Capitolul I ... - Churry-Burry
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Era încordată, neliniştită. Făcu un efort să zâmbească, îl strânse pe Lisiah de încheietura mâinii<br />
şi deschise portiera.<br />
- În orice caz, altă soluţie nu e, mai murmură ea, ca şi cum ar fi căutat să se convingă singură.<br />
Afară, era cald şi umed. O zăpuşeală de seră, alimentată de gâfâielile şuierătoare ale presei de<br />
călcat. Când trecu prin dreptul gurii de evacuare, un nor de vapori i se strecură sub rochie,<br />
umezindu-i coapsele cu aburi fierbinţi. Traversă strada şi puse mâna pe mânerul de la uşa agenţiei.<br />
Chiar mijind ochii, în interior nu se distingea nimic. Intră. Pe jos se îngrămădeau cataloage şi<br />
prospecte învechite. O maşină de scris vetustă ruginea în linişte, cocoţată pe un birou, ca pe un<br />
piedestal. Soneria de la uşă lansă două acorduri piţigăiate, apoi tăcu. După câteva secunde, din<br />
fundul prăvăliei se auzi zgomot de paşi. Apăru un bărbat, gătit într-un impecabil costum troispieces,<br />
cu un lanţ de ceas desuet legat larg între buzunarul vestei şi o butonieră. Lona tresări. În<br />
ciuda părului lins cu grijă, a cravatei de un gri discret şi a ochelarilor cu rame de baga, îl<br />
recunoscuse de la prima vedere...<br />
- NATH!<br />
Omul se opri un moment, surâse şi-i întinse mâinile:<br />
- Ai scăpat, murmură el cu un glas calm din care răzbătea emoţia, nici nu ştii cât mă bucur!<br />
Dumnezeule, după atâţia ani... Vino.<br />
Retrase mânerul uşii, rezemă de geam o pancartă cu inscripţia „închis" şi o conduse în camera<br />
din fund. Acolo, o cuprinse în braţe, strângând-o cu putere.<br />
- Cum ai reuşit? întrebă el, împingând-o spre un fotoliu ros. Povesteşte-mi!<br />
- Mai întâi, trebuie să-ţi spun că nu sunt singură, atacă Lona, afară mă aşteaptă un om, un<br />
pământean. Fără el, n-aş fi acum aici. I-a renegat pe ai lui, m-a salvat de vânători, s-a compromis<br />
pentru mine. Va trebui să-l ajutăm...<br />
Chipul lui Nath se crispă imperceptibil...<br />
- Mai întâi, povesteşte!<br />
Vorbi aproape o oră, insistând de fiecare dată asupra rolului lui Lisiah. Nath asculta, nepătruns.<br />
Când Lona termină, îi confirmă că agenţia servea într-adevăr drept centru clandestin de regrupare.<br />
- Am fabricat bani falşi, explică el, am trucat informatica bancară, am cumpărat comerţuri<br />
fantomă ca acesta, ferme îndepărtate unde îi ascundem pe supravieţuitorii vânătorii. Ai sosit la<br />
timp, urma să închid prăvălia. Sunt luni întregi de când n-am mai primit pe nimeni. Cum e situaţia,<br />
sus?<br />
Lona ridică din umeri, desfăcându-şi maşinal turbanul...<br />
- Proastă, vânătoarea închide cercul. Hăituitorii simt că „prada" se răreşte şi în curând vor fi<br />
şomeri, aşa că fixează preţuri duble, încercând să câştige cât mai mulţi bani înainte de a se retrage...<br />
Nath scuipă pe jos, dezgustat.<br />
- Văd că ţi-a reuşit iniţierea, comentă el, privind ţeasta rasă a tinerei, şi când te gândeşti că, la<br />
plecarea mea, erai abia o puştoaică... Un ÎNGER!<br />
Ar fi vrut să-l contrazică, să-i dezvăluie că pierderea podoabei capilare nu se datora decât<br />
necesităţilor de camuflaj, dar ceva din tonul vechiului ei coleg de învăţătură o puse în gardă.<br />
- Atâta muncă, reluă Nath, cu privirea pierdută, atâtea suferinţe, ca să trecem atât de aproape<br />
de ţel. Din cauza pământenilor, misiunea noastră a eşuat. Nu vom mai distruge almohanii pe solul<br />
acesta, trebuie să reluăm cursa. Să începem de la capăt. Dar avem forţa! Nici unul dintre noi nu a<br />
renunţat la răzbunare. Vom clădi un alt infern! Un al doilea paradis trucat!<br />
Lona simţi că pălea. Afirmaţiile necugetate ale lui Nath sugerau secrete cumplite, le presimţea.<br />
Tânărul îşi lărgi nodul cravatei, cu tâmplele lucind sub o peliculă fină de sudoare.<br />
- Mă găseşti exaltat, aşa-i? o întrebă el pe Lona. Dar dă-ţi seama că am brăzdat planeta asta<br />
nenorocită în lung şi-n lat, şi cruciş şi curmeziş. Mi-am semănat munţii, mi-am plantat pădurile, MI-<br />
AM DEPUS MINELE, şi toate astea, DEGEABA. Pentru ca în cele din urmă capcana să se întoarcă<br />
împotriva noastră. Pământenii au fost prea şireţi, prea suspicioşi. Cât despre almohani, ei ar fi<br />
trebuit să marşeze până la capăt! Acum, trebuie să pornim iarăşi de la zero...<br />
Lona îşi încleşta degetele pe braţele fotoliului.