Serge Brussolo - Kamikaze spaţiali Capitolul I ... - Churry-Burry

particulară a cuvintelor codificate excludea orice rol al hazardului. Se aşeză pe o bancă, simţindu-şi
genunchii înmuiaţi. Aşadar, almohanii sfârşiseră prin a constitui un grup de rezistenţă, un nucleu
clandestin implantat chiar în sânul unui oraş pământean! Afişele serveau drept ghid pentru rarii
supravieţuitori ai vânătorii. Diseminate prin toată ţara, le indicau fugarilor calea salvării... Odată
trecut primul moment de stupefacţie, spiritul ei calculat îşi reluă supremaţia. Trebuia să fure o nouă
maşină. Cea a paznicului avea să le rezolve problema, iar în materie de provizii...
Lisiah se supuse planului ei - de altfel, avea încotro? În câteva zile, piciorul hipertrofiat avea să-i
interzică să se mai arate în public. Urma să treacă de la stadiu de şchiop la acela de fenomen.
- Maestrul Zâ te va putea ajuta cu siguranţă, îi făgădui ea, pentru a-l convinge definitiv, e singura
ta şansă. M-ai salvat, i-ai renegat pe vânători, nu va putea decât să-ţi fie recunoscător!
Tânărul îşi spuse că-şi făcea o opinie cam prea exaltată despre toată situaţia. „Asocierea" lor
rezulta strict dintr-o înlănţuire de împrejurări ieşite din comun, în care soarta se complăcuse să
joace un rol delicios de ironic. Asta era tot. În rest, nu-şi făcea nici o iluzie de tergiversare. Spre ora
unu noaptea, Lona se prezentă la recepţie, unde îl trezi pe paznic prefăcându-se teribil de alarmată.
- Repede! gâfâi ea. Soţul meu a făcut o sincopă, a căzut din pat şi nu reuşesc să-l întorc. E prea
greu.
Când bătrânul trecu pragul cabanei cufundate în întuneric, Lisiah îl doborî dintr-o lovitură în
ceafă. Apoi, Lona îl legă cât putu de bine, îi puse un căluş şi-i goli buzunarele de toate cheile care se
găseau. Cu ajutorul diferitelor seturi, goliră de rezerve bucătăria şi garajul, îngrămădind de-a valma
conserve, scule, bidoane cu benzină, canistre de apă gazoasă, în portbagajul break-ului garat în
parking. Casa de marcat le oferi un pumn de bancnote.
- Trebuie să lăsăm un mesaj, insistă Lisiah, instalându-se la volan, să spunem că bătrânul e legat
în camera noastră, altfel ar putea trece zile întregi până să fie găsit...
Lona ezită un moment, apoi porni înapoi spre recepţie, unde se prefăcu a scrie câteva cuvinte pe
comptoar. Când îl legase pe bătrân, îi observase foarte clar unghiul anormal al cefei. Lisiah îi
fracturase vertebrele cervicale. Totuşi, nu ţinea ca tovarăşul ei să afle, în ultimele zile fiind prea des
gata să clacheze; acum, când se apropia de ţel, dorea să evite orice criză de conştiinţă care le-ar fi
întârziat înaintarea. Demarară, lăsând în urma lor motelul cu firma sa care anunţa intermitent, cu
litere de neon roşu: La Moş Sam.
În zori, s-au oprit la o groapă de gunoi publică, au luat plăcile de înmatriculare de pe carcasa
unui camion vechi şi au făcut schimbul. Vicleşugul era rudimentar, dar îi putea ajuta să câştige timp.
În aceeaşi seară, au ajuns la periferia oraşului Wondertown.
Spre deosebire de aglomerările pe care le putuseră traversa până atunci, Wondertown era un
adevărat oraş. Dacă avuseseră cea mai mică îndoială în acest sens, zona industrială prin care au fost
nevoiţi să umble în zig-zag o oră încheiata le-o va fi risipit imediat. În două rânduri, Lona a tresărit,
arătându-i câte un afiş cu „Navi-vacanţa". Autocarul mare şi roşu pornind în escaladarea
curcubeului se etala pe faţade şi, în faţa unei asemenea inocenţe şi candori, greu s-ar fi putut
distinge în acel spot publicitar comic vehiculul vreunui mesaj secret. Pe măsură ce se apropia
momentul intrării în contact, Lisiah se simţea cuprins de teamă. Cum aveau să reacţioneze
almohanii? Nu cumva Lona îşi făcea iluzii asupra nobleţei lor sufleteşti? „Ne vor ucide", rumega el
sumbru, „pe mine, pentru că sunt vânător; pe ea, fiindcă m-a ajutat!"
Adresa aflată de Lona se afla pe o străduţă minusculă, şerpuind printre două faţade leproase ca
un pârâu în fundul unui canion. Fură primiţi de un dublu gard de pubele, tronând de o parte şi de
alta a drumului. Fermentarea deşeurilor menajere împuţea toată strâmtoarea, grea, apăsătoare.
Veritabilă ceaţă microbiană, devenită palpabilă cu ajutorul aburilor ce scăpau din subsolul unei
spălătorii. La numărul 14, o pancartă coşcovită anunţa: „Navi-vacanţa" - Călătorii în grup, excursii.
Sediul transporturilor colective.
Dedesubt, o vitrină prăfuită şi întunecoasă părea să se deschidă spre adâncurile tulburi ale unui
acvariu prost întreţinut. Câteva afişe scorţoase stăteau agăţate ici şi colo, lăudând splendoarea unor
excursii definite vag.
- E mai bine să intru singură, observă tânăra.