Serge Brussolo - Kamikaze spaţiali Capitolul I ... - Churry-Burry

se înapoieze în neant, ea, bomba umană, şi el, nebunul bicolor...
Mecanicul se apropie, adulmecând un bacşiş. Lisiah îi aruncă o monedă şi demară. Ce viitor
putea să spere? Aveau să fugă drept înainte, din oraş în oraş. Schimbând maşina la fiecare două
sute de kilometri, trăind din furturi, ascunzân- du-se pentru a dormi, tresărind la cel mai mic
zgomot. Apoi, banii aveau să li se termine şi trebuiau să ia hotărârea de a ataca o staţie service, a
sparge o băcănie. Derizoriu.
Automobilul fugea pe drum, despicând norii de praf cu botul său supraîncărcat de cromuri.
Apăru un panou, ca fulgerul, estompat de viteza goanei:
„AŢI IEŞIT DIN LAUGHIN' VALLEY
LA REVEDERE"
Câte pancarte asemănătoare aveau să vadă defilând, înainte ca un baraj de poliţie să-i mitralieze
la contura drumului?
De ambele părţi ale şoselei, viile îşi întindeau aliniamentele de araci şi ciorchini cărnoşi.
Strugurii mănoşi debordau de frunze, grele, negre, hipertrofiate. Aroma dulce plutea peste vale,
îmbătătoare ca aburii alcoolului. Deasupra, coastele erau acoperite cu o verdeaţă plesnind de
vitalitate, pădurile se unduiau în ocoluri strânse, iar mai departe, muntele...
Lisiah îşi crispă mâinile pe volan. În maşină INTRASE O VIESPE! Minuscul punct galben
înspăimântat, bâzâia cu furie de la un geam la altul. LONA RIDICĂ MÂNA PENTRU A SE APĂRA...
Lisiah frână, inundat de o sudoare îngheţată, imaginându-şi acul sfredelind o gaură în carnea tinerei
femei, inoculându-i veninul cu efect atât de dureros...
Când deschise portiera, insecta scăpase deja. Rămase un lung răstimp agăţat de capotă, cu
picioarele tremurându-i şi respiraţia sacadată. Lona îl privea fix, interzisă. Înţelese că nu ştia nimic
despre viespi. Nici o secundă nu ştiuse prin ce pericol trecuseră. Se aşeză frânt, dintr-o dată golit de
toată energia. Când Lona deschise gura, îi făcu semn să tacă şi să închidă geamul. Fata nu protestă.
Incidentul era semnificativ. Adevărat simbol al infernului care-i aştepta. De-acum încolo, o
simplă insectă se putea dezvălui la fel de ucigaşă ca o rafală de automat. Trebuia să se teamă de
orice, de poliţie ca şi de viespi! Ridicol, se îndreptau spre un apocalips ridicol. În acelaşi timp,
cântărind din privire ciorchinii enormi ce jalonau panta, nu se putu împiedica să se gândească la
ceea ce fusese gata să se producă, iar stomacul îi fu crispat de greaţa terorii.
Cu cât se gândea mai mult, cu atât vedea viitorul contractându-se abia la dimensiunile câtorva
zile. Nici în ruptul capului nu puteau să supravieţuiască...
- Ce-a fost? întrebă Lona după un sfert de oră, cu ochii ficşi asupra drumului şi fălcile încleştate.
- Un animal importat de pământeni, unul dintre foarte puţinele care s-au aclimatizat fără
probleme. Va trebui să te temi şi de zgârieturile pisicilor, de muşcăturile câinilor, de...
- Taci! ţipase. N-au mai schimbat nici o vorbă, până seara.
„Voi lucra într-o fermă", se gândea Lisiah, „într-un colţ destul de retras, la ţară. Voi construi o
cabană în munţi. Cine să vină după noi?"
Îşi stăpâni un râs sarcastic în faţa acestui tablou idilic. Amorurile rupestre dintre doi monştri! Era
pe cale să-şi piardă capul. N-o iubea pe Lona şi nici Lona nu-l iubea. Numai conştiinţa permanentă a
anormalităţii lor îi ţinea uniţi. Complici. Se recunoscuseră dintr-o ochire, gemeni scandaloşi rătăciţi
într-o lume care nu era a lor. Asta era tot, nici un sentiment, nici afecţiune, nimic. Nimic decât
satisfacţia de a nu se mai simţi singuri.
În noaptea aceea, maşina a rămas în pană pe un drum de ţară. În lipsa unei roţi de rezervă, au
fost nevoiţi să-şi îndese proviziile într-un sac de hârtie şi să se afunde în pădure, după ce
împinseseră vehiculul într-o carieră abandonată.
Au rătăcit două zile printre copaci, aflându-se la un pas de catastrofa când Lona a fost cât pe-aci
să calce peste un cuib de bondari, dormind lipiţi unul de altul, spate în spate, ca două animale la
pândă, pentru a sfârşi ieşind din desişuri la abia o sută de metri de un motel ale cărui căsuţe
stăteau împrăştiate pe malul unui lac. Cu o imprudenţă sinucigaşă, au pornit spre recepţie şi au
închiriat o cabană. Era o faptă absurdă, dacă nu chiar puerilă, dar care le exprima perfect starea de
spirit a momentului: o mare lehamite, amestecată cu dezgust. Angoasa şi febrilitatea cedaseră