Serge Brussolo - Kamikaze spaţiali Capitolul I ... - Churry-Burry

- Cine eşti? Numele tău. Repede! Amicul tău zice că te-a cules din deşert. Bizar, nu? Ce făceai peacolo?
Trafic, bineînţeles! Oglinzi sau pietre de ecou. O să te coste scump, ia seama! Poate chiar ai
să regreţi parkingul!
Restul se petrecu foarte repede. În culmea furiei, Hoogleborn ridică braţul, prăvălindu-şi
enorma mână într-o lovitură formidabilă care plesni ca un bici. Lisiah văzu palma înroşind obrazul
Lonei, cu inelul întors spre interior, despicând pielea pe o lungime de câţiva centimetri. Înainte de a
fi putut să intervină, tânăra femeie scoase un ţipăt strident de durere. Imediat, ca un ecou, o
detonaţie surdă vibră prin aer. Era o deflagraţie înăbuşită, cum ar produce o petardă explodând
într-o pernă. În aceeaşi secundă, cămaşa sergentului se crăpă din INTERIOR, un torent de sânge
ţâşnind pe orizontală. Lisiah se ridică, răsturnându-şi scaunul. Hoogleborn se prăbuşise cu spatele
peste pupitrul terminalului, având o gaură enormă în mijlocul sânului stâng. Căldura degajată de
explozie arsese materialul de jur împrejurul rănii, desenând pe nylon o uriaşă aureolă neagră. Lisiah
reacţionă cu extremă repeziciune, apucând un bluzon de pânză agăţat pe spătarul unui fotoliu şi
astupând rana, pentru a bloca hemoragia care ameninţa să inunde covorul. Lona îl privi cum
acţiona, aiurită, mai ţeapănă decât o statuie.
- Dar... Dar ce s-a întâmplat? reuşi ea în sfârşit să articuleze.
- O aşchie de nitrolynă, explică scurt tânărul, de ani de zile avea în inimă o aşchie de nitrolynă...
Rămaseră nemişcaţi câteva secunde, privindu-se în ochi.
- Ce putem face? îndrăzni într-un târziu Lona.
- Să-l ascundem. Toată lumea îi cunoştea infirmitatea, dacă e descoperit, vor înţelege imediat că
în centrul rulant s-a infiltrat un „Prădător".
- Dar, obiectă ea, ar fi trebuit să sară totul în aer!
- Bineînţeles că nu! se enervă Lisiah. Materialele din care e construit centrul nu conţin nici un
atom de nitrolynă, provin de pe Pământ. La fel ca şi camioanele. De-asta sunt preţioase ca nişte
bijuterii. Acum, când legăturile cu planeta mamă au încetat, fiecare bucată de metal terestru costă o
avere. Haide, vino...
Răsturnă cadavrul, smulgând lanţul petrecut la gâtul lui Hoogleborn. Se balansau de el două
chei, fiecare permiţând să se descuie consolele de programare. Sistemul nu era cu nimic diferit de
cele folosite în armată. Lisiah acţionă încuietorile, deblocând tastele claviaturii.
- De-aici se transmite totul, comentă el faţă de Lona, un ordin bătut pe consola asta se execută
în următoarele zece minute. Putem să trimitem roboţii la ocupaţiile lor obişnuite şi să luăm o navetă
de legătură...
- Dar există, desigur, un cod...?
- Nu, Hoogleborn nu avea memoria cifrelor. Cele două chei îi ajungeau. Cine i le-ar fi putut
smulge cu forţa?
Lisiah se instală, pianotând stângaci cu un singur deget. Pe ecran se aprinseră semnale
luminoase. Aparatul nu avu nevoie nici de cinci minute, pentru a înghiţi comenzile, într-un sfârâit
puternic de străluciri multicolore; în sfârşit, din perete ţâşni o placă de sticlă iradiată, ca o felie de
pâine dintr-un prăjitor...
- Mâna, ordonă Lisiah, pune-o cu palma, bine lipită. E un releveu de amprente palmare, singurul
permis de liberă trecere folosit pe-aici.
Făcu la fel, după care încuie pupitrul şi luă cheile.
- Dacă reuşim să facem cadavrul să dispară, o să piardă timpul la nesfârşit încercând să
înţeleagă ce s-a întâmplat...
ÎI înfăşurară pe sergent în covorul dispus la intrarea biroului. Fu o muncă extrem de dificilă şi,
pe tot timpul operaţiunii, avură impresia că manevrau o statuie de bronz. În fine, Lisiah reuşi să lege
macabrul colet cu ajutorul unui mosor cu fir de cupru descoperit într-un dulap plin cu materiale
electronice. Acţiona cu febrilitate, încercând să nu gândească, alungând cuvintele care-i urcau lent
spre conştiinţă, inundându-i creierul cu o frică de gheaţă: „omor, asasinat... ÎN AFARA LEGII..."
înţelegea perfect că atinsese punctul fără de întoarcere. În secunda când sergentul îşi dăduse
sufletul, cu pieptul sfârtecat, el, „Mănuşi-albe", devenise un renegat. Un trădător. Nici nu mai putea