Serge Brussolo - Kamikaze spaţiali Capitolul I ... - Churry-Burry

Acceptă. Fata îi indică rapid drumul spre unitatea de locuit şi-i întinse buzele.
- Haide! gânguri ea, cu un surâs în colţul gurii. Sunt convinsă că fac o investiţie bună. Un băiat ca
tine nu rămâne mult timp la fund. Să nu mă uiţi, când vei fi din nou pe creasta valului, asta-i tot ce-ţi
cer!
O jumătate de oră mai târziu, Lisiah împingea uşa celulei locuibile. Era o cameră minusculă,
lipsită de hublou şi aflată chiar deasupra sălii maşinilor. Trepidaţiile surde ale motoarelor agitau
mobilele şi obiectele cu acelaşi tremur convulsiv, făcând paharele să tresalte, creioanele să se
rostogolească, furculiţele să cânte. Aşezându-se pe patul adâncit, avu impresia că-şi alesese
domiciliul în interiorul unui aparat gigantic de vibro-masaj. Spasmele ce se năşteau sub tălpile lui,
urcându-i în lungul picioarelor, se risipeau în burtă. Un început de erecţie îi întinse pe neaşteptate
pânza pantalonilor. Înjură. Preferă să se culce pe spate, sperând ca în acelaşi timp să scape de
vibraţiile infernale, dar îşi dădu seama prea repede de absurditatea tentativei. Monstruosul masaj îl
urmărea indiferent ce poziţie ar fi adoptat. Îi trecură prin minte cuvintele lui June: La atracţii, se
caută oricând lume. Încleştă pumnii, simpla idee de a se alătura acelei trupe de menestreli nevolnici
aducându-i în gură un gust de fiere. Cunoştea de mult timp slaba paradă: băşinosul venusian ale
cărui gaze intestinale se distingeau prin virtuţile lor halucinogene. Prestidigitatorul-anatomist, care
făcea să dispară părul, membrele şi sânii femeilor din asistenţă, te presăra cu negi la o mişcare a
baghetei magice şi te gratifica cu o cocoaşă între omoplaţi. Hoţul de buzunare marţian, devenit
maestru în arta de a subtiliza un deget sau o ureche fără ca victima să-şi dea seama măcar.
Fabricanţii de amintiri pornografice care, cu ajutorul unei fotografii format de identitate, îţi furnizau
în cinci minute un film video ce te prezenta copulându-te în poziţiile cele mai scabroase cu vedeta
favorită de cinema. Specialiştii horoscopului intravenos, tatuajele meteorologice ale căror personaje
îşi schimbau culoarea pe măsura variaţiilor atmosferice. Şi atâţia alţii, o legiune demnă de milă, cu
grimase uzate, efectuându-şi figurile ca nişte păpuşi mecanice prost unse. Lisiah se închipui un
moment comper al magicianului, amuzând publicul prin prezentarea neaşteptată a unui ombilic
apărut brusc în i mijlocul frunţii. Nu, n-ar fi putut s-o facă niciodată!
Până la urmă adormi, uitând de Lona, Hoogleborn şi centrul rulant. Cu puţin înaintea zorilor, îl
trezi o ejaculare brutală, generată de vibraţiile neîncetate ale patului. Înfuriat pe sine însuşi, avu
exact atâta timp cât să-şi schiţeze o scurtă toaletă înainte de a năvăli June. Avea părul în dezordine,
era cam beată, iar machiajul tocmai terminase să i se şteargă. Se lansă imediat într-un lung
monolog beţivănesc, evocând epoca în care îşi vindea trupul la întâmplare prin centrele miniere. O
muncă uşoară, da, dar detesta viaţa în zonele industriale. Şi clientela! Marinari, ţărănoi,
reprezentanţi ai comerţului intergalactic, care încercau mereu să-ţi bage pe gât câte un flecuşteţ ca
să nu plătească... Astfel moştenise, întâlnire după întâlnire, un tub de somnifere venusiene care-i
permitea să doarmă încontinuu în timp ce lucra, graţie unei substanţe care disocia conştiinţa de
funcţiile motorii, o serie de creme, care modificau înfăţişarea sânilor după voie, o perucă
schimbându-şi automat culoarea şi coafura în fiecare zi, un...
Lisiah o părăsi în mijlocul enumerării. Piciorul nu-l mai deranja. Porni în direcţia marii
promenade. Bulevardul interior era gol, interminabilă mochetă gri pe care roboţii măturători o
parcurgeau bâzâind, aspirând chiştoace şi hârtii slinoase. După douăzeci de metri, o descoperi pe
Lona, ghemuită pe o bancă.
La apropierea lui, fata săltă capul, îşi smulse boneta şi schiţă un surâs jalnic.
Văzu că se răsese complet în cap, presărându-şi scalpul cu o infinitate de răni mărunte.
- E un păcat, murmură ea cu voce slabă când Lisiah se aşeză alături, o uzurpare. Mă ridic la un
rang care nu-mi aparţine, dar aveam oare încotro?
- Cum ţi-ai petrecut noaptea? o întrebă el imediat, cu gâtul strâns de abcesul conştiinţei
încărcate.
Lona făcu unul dintre gesturile acelea vagi care-i deveniseră familiare.
- Fără mari probleme. Am plecat din baia publică, după ce-mi dădusem părul jos. Cum tu nu
veneai, am mers pe bulevardul median, cu speranţa de a mă pierde în mulţime. Acolo, un vânător
m-a luat drept prostituată şi mi-a cerut să urc cu el. M-am gândit că era o protecţie bună. Am avut