Serge Brussolo - Kamikaze spaţiali Capitolul I ... - Churry-Burry

campanii de vânătoare. Lisiah se întrebă câte zile ar fi reuşit Lona să rămână incognito, într-o
asemenea hazna. Cu un oftat de descurajare, se prăbuşi la loc pe pernă. Poate ar fi fost mai bine săi
amputeze piciorul? Contemplă tavanul aproape un sfert de oră, după care reveni la consolă şi
apăsă câteva taste. Pe ecran defilă lista vehiculelor, cu ofertele de vânzare. Acestea din urmă, puţin
numeroase, proveneau cel mai adesea de la vânătorii ghinionişti, dornici să-şi schimbe meseria.
Odată ce-şi vindeau camionul, se retrăgeau şi debarcau la proxima escală, peste un an, doi, în afară
de cazul că-şi găseau de lucru la bordul centrului rulant, ceea ce rămânea destul de dificil, roboţii
monopolizând cele mai diverse profesiuni. Dacă nu aveai cunoştinţe specializate şi deosebit de
vandabile, erai sortit şomajului celui mai definitiv.
Lisiah stinse consola. Preţurile enunţate sfidau bunul simt. Furtul unui vehicul ţinea de domeniul
fanteziei, toţi proprietarii fiind fişaţi electronic. Pentru a părăsi sasul de plecare, şoferul titular
trebuia să-şi aplice palma pe un analizator digital. Altfel, panoul de ieşire nu pivota. Nu, nu exista
nici o scăpare. Strânse din fălci, gândindu-se la reacţiile Lonei, căreia îi spusese că achiziţionarea
unui nou mijloc de locomoţie n-avea să prezinte nici o dificultate.
Când închise ochii, uşa glisă, făcându-i loc unui bărbat înalt. Hoogleborn Ventura. Sergentul.
Lisiah îşi simţi instantaneu palmele umezindu-se.
- Deci, n-ai prins-o, constată grăsanul, lăsându-se să cadă la picioarele patului. Nici tu...
Lisiah făcu o mutră. În piept, inima i se lovea de coaste într-un ritm din ce în ce mai nebunesc.
- Ţi-ai mai pierdut şi camionul, observă sergentul, o să te coste scump expediţia asta. Ce-ţi face
piciorul?
Ridică din umeri. Ochişorii iscoditori ai lui Hoogleborn îi scrutau chipul.
- Ai rănit-o? întrebă coordonatorul general. Ai rănit-o, asta e, şi a avut timp să reacţioneze. Te
credeam trăgător mai bun. Probabil că operaţia ţi-a supt toate lovelele, ai să te trezeşti pe jantă.
Dacă vrei, încerc să-ţi aranjez o îmbarcare, dar nu trebuie să te-arăţi exigent, ţi-ai pierdut toate
cărţile bune. Nici măcar puşcă nu mai ai!
Făcu o pauză, înghiţi în sec şi reveni la atac:
- Ai atins-o nasol? Ar putea să supravieţuiască rănii? Zi, pentru Dumnezeu!
Se ambala. Vinişoarele albastre de pe tâmple îi palpitau spasmodic.
- Era într-un hal fără de hal, se hazardă Lisiah, slăbită, la capătul puterilor. Cred că de-atunci şi
până acum a şi murit. Sângera mult, dar n-am mai reuşit să mă ţin după ea...
- O fată te-a adus aici, din câte-am auzit, îl întrerupse brusc sergentul. Credeam că nu-ţi plac
stopistele?
Lisiah se rugă ca năduşeala să nu-nceapă să-i şiroiască pe frunte.
- Am adunat-o din deşert. O lăsase baltă un şofer. Un sadic, îi era frică de el.
Hoogleborn râse sardonic:
- Nici nu mă mir. Sper că va şti să-ţi fie recunoscătoare. Poate o să facă trotuarul ca să te repună
pe linia de plutire?!...
Tăcu, strâmbându-se. Ochii îi străluceau de furie reţinută.
- Nu mi-ai adus-o pe Coama roşie, micuţule, mormăi el. Mă dezamăgeşti. Mă dezamăgeşti mult.
Mă întreb chiar dacă nu cumva îmi vinzi gogoşi. N-ai încercat de câteva ori s-o prinzi vie? Dacă
încercând asta ai încurcat-o, regret că nu ţi-ai lăsat boaşele pe-acolo. Parol!
Se lăsă un moment de tăcere, greu de ameninţări, după care uriaşul se ridică făcând să
trosnească somiera. Înainte de a ieşi pe uşă, se mai întoarse o dată...
- Nu mi-ar plăcea să aflu că m-ai dus cu zăhărelul, făcu el pe un ton îngheţat, deloc nu mi-ar
plăcea. Încheiaserăm un acord, aveam cuvântul tău. Coama roşie moartă, în schimbul premiului
complet. Am zis. Poate că dacă o interoghez pe fata aia care te-a salvat, o să aflu adevărul. Nu?
Se răsucise pe călcâie. Lisiah cunoscu un minut de panică intensă. Fabulaţia Lonei n-ar fi rezistat
niciodată verificărilor pe ordinator. Toţi pasagerii centrelor rulante figurau într-un fişier informatic
centralizat. Vânători, stopişti... Toţi. Lui Hoogleborn nu i-ar fi fost deloc greu să descopere că
numele fals sub care se prezentase Lona nu exista. Şi dacă, din nenorocire, observa părul roşcat al
tinerei femei...