Serge Brussolo - Kamikaze spaţiali Capitolul I ... - Churry-Burry

Lisiah mângâie cu vârfurile degetelor umflătura violetă a cicatricii ce-i înstela coapsa. Cusute
grosolan, buzele plăgii coborau în zig-zag de la şold până la genunchi, sub forma unei crăpături
sângerii de un estetism îndoielnic. Doctoriţa făcu un gest vag cu mâna, înlăturând obiecţia
neformulată a pacientului. Era o femeie slabă, de vreo cincizeci de ani, cu coc. Stetoscopul îi atârna
peste oasele pieptului, oscilând de la vârful unui sân la celălalt, atunci când se apleca.
- Cicatricea va dispărea în opt zile, anunţă ea căutându-şi ţigările, v-am implantat un
regenerator. E o tehnică nouă, costisitoare, dar infailibilă. Ţesuturile vă erau necrozate de la bazin
până la gleznă, în mod normal eraţi bun de amputat. Cu regeneratorul, celulele vi se vor reconstitui
progresiv. Proliferarea accelerată va înlocui cărnurile distruse, muşchii, nervii. Mâine, veţi fi deja
capabil să vă deplasaţi, cu ajutorul unui baston. Nu mai rămâne decât o singură problemă: să vă
extrageţi unitatea de regenerare la data recomandată, neapărat! Dacă depăşiţi termenul, piciorul vi
se va dezvolta, va creşte. Veţi începe să şchiopătaţi. Piciorul dumneavoastră îşi va depăşi perechea
cu trei centimetri, cu opt, zece... Pe scurt, piciorul vi se va alungi la nesfârşit, ca o creangă care
creşte. Când genunchiul dumneavoastră drept va ajunge la nivelul gleznei stângi, veţi deveni un
fenomen de bâlci! Debarasaţi-vă de acceleratorul celular peste douăsprezece zile, e limita ultimă.
După aceea, nu mai răspund de nimic. În ajunul scadenţei, o să vă apară un tatuaj în formă de cruce
pe dosul mâinii. Este singurul semnal cu care vă pot dota...
- Se întâmplă de multe ori ca pacienţii să uite? se nelinişti Lisiah.
Femeia elimină un nor de fum albastru...
- Cu cei din categoria dumneavoastră, e mai bine să fim prudenţi. Se găseşte mereu câte unul
care rămâne în pană în deşert, cu o zi înainte de extracţie. Sunt găsiţi peste zece zile, cu un braţ sau
un picior lung de zece metri, şi mai au obraz să se plângă!
- Okay! răspunse el, împăciuitor. N-am să uit...
Căută cu vârful degetului umflătura regeneratorului, pe faţa interioară a coapsei. Un cilindru cât
o ţigaretă, poate puţin mai mare. Când înălţă capul, doctoriţa îi întorsese spatele. Lisiah se ridică
imediat în cot şi pianotă cifra-cheie a contului bancar pe consola instalată la căpătâiul patului.
Numerele se desenară în mijlocul ecranului, anunţând o sumă ridicol de mică. Înjură. Operaţia îi
secătuise toate economiile, lăsându-l aproape pe loc lefter. Nici nu mai putea fi vorba de a cumpăra
un camion nou...
Timp de peste un minut, îşi consumă saliva cu obscenităţi diverse. Fără bani, situaţia avea să
devină rapid disperată. Lipsit de vehicul, urma să se pomenească degradat la rangul de autostopist,
obligat să cerşească o îmbarcare. Mai rău: avea să devină prizonier al centrului rulant! Se zisese cu
părăsirea cubului, pentru a se evapora în deşert; trebuia s-o ascundă pe Lona, să evite curiozitatea
altor cerşetori... Cât timp aveau să reziste? Tânăra femeie urma să sfârşească inevitabil prin a
comite o gafă, cel puţin dacă tensiunea nervoasă permanentă nu-i răpunea nervii, făcând-o să se
trădeze. În acel caz, pielea lor nu mai făcea nici o para chioară. Urmau să fie hăituiţi prin tot centrul,
cu puştile în mâini, în concertul de urlete ale câinilor înnebuniţi de urmărire. Strânse din dinţi, dintro
dată inundat de sudoare. Pentru moment, Lona se ascundea într-o cameră a hotelului robotizat
de la etajul cinci al antenei de aprovizionare.
Nu mai ieşise din celulă de aproape cinci zile, hrănindu-se cu mâncare din platourile servite de
distribuitorul automat, evitând orice contact, orice întâlnire. Lisiah aruncă din nou o privire spre
contul bancar. Derizoriu! N-aveau să se poată ascunde la nesfârşit în fundul unui hotel. De îndată ce
i se epuiza creditul, roboţii însărcinaţi cu poliţia locuinţelor închiriate urmau să-i expulzeze,
aruncându-i în stradă. Atunci, nu le mai rămânea decât să se alăture comunităţilor de autostopişti
ce sălăşluiau în apropierea sasurilor de plecare, dormind pe dalele caroiate ale parkingurilor,
pândind o îmbarcare, un favor din partea conductorilor. Bărbaţii încercau să-şi afirme cunoştinţele
de mecanică, talentele de căutători. Femeile, anatomia... Era o cloacă fără nume, pe care serviciul
de ordine o tolera în măsura în care se rărea mâna de lucru. Domneau mizeria şi legea celui mai
puternic, făcând din prostituţie şi violenţă reguli generale. Fetele aparţineau toate câte unui
susţinător sau clan în contul căruia îşi vindeau farmecele hăituitorilor solitari, în intervalul unei