Serge Brussolo - Kamikaze spaţiali Capitolul I ... - Churry-Burry

Îşi pierdu cunoştinţa.
Lui Lisiah îi era din ce în ce mai greu să-şi ţină ochii deschişi. Efectul stimulentelor se estompa,
lăsând loc oboselii.
Totuşi, nu avea deloc timp să doarmă. Abia dacă-şi putea îngădui o siestă de două ore la
jumătatea drumului. Căută în buzunarul bluzonului tubul turtit, pescui din el încă două drajeuri şi le
depuse pe limbă. Un cârcel tenace i se instalase călare pe ceafă, tăindu-i vertebrele ca un fierăstrău,
imediat ce dădea să-şi răsucească gâtul.
Când în ambrazura parbrizului se ivi buchetul verde al unei oaze, se hotărî să poposească atâta
timp cât să-i treacă oboseala. Killer sări la pământ de cum se deschise portiera. Părea să-i fie încă
destul de greu a-şi sincroniza mişcările labelor şi scotea limba cusută pe care setea i-o uscase ca pe
o bucată de piele veche. Lisiah urină îndelung, cu faţa spre deşert. Excitantele - de proastă calitate -
îi încetineau reflexele, cufundându-l într-o torpoare vecină cu beatitudinea. Avu nevoie de cinci
minute interminabile pentru a se încheia la şliţ; nasturii de metal şi butonierele îi dansau sub ochii
ce-l usturau de somn, schimbându-şi locurile şi partenerii în acordurile zumzetului din urechi. Când
înălţă capul, câinele era ocupat să sfarme un pepene verde între fălcile sale fortificate. Fructul
zemos trosnea sub dinţii de crom, lăsând să se scurgă un lichid roşiatic, deosebit de săţios. Cu o altă
ocazie, Lisiah ar fi pedepsit animalul pentru o asemenea imprudenţă, dar azi era nevoit să admită că
şi lui i-ar fi plăcut să mestece miezul răcoros al pepenilor de nisip, atât de tare îi uscase praful
beregata. Făcu un pas înainte, întinse mâna, apoi se reculese. Condiţionarea sa de vânător era mai
puternică, iar spaima încălcării codului îi învinse imediat plăcerea ospătatului. Îşi frecă ochii,
inspirând din răsputeri.
- Haide, plecăm!
Killer se supuse, cu o secundă întârziere. Lisiah îşi reproşa greşeala de neiertat pe care o
comisese. Ar fi trebuit să pună la încercare energizantele înainte de începutul operaţiunii, ştia prea
bine că centrul rulant era plin de produse expirate, de ce nu fusese mai precaut? Emoţia vânătorii,
bineînţeles! Nici o secundă nu se gândise că putea ieşi ceva prost... Nătărăul! fusese un neghiob
jalnic. Se aşeză la volan şi porni maşina. Cronometrul de bord arăta trecerea timpului, marja de
siguranţă se topise deja ca îngheţata la soare. De-acum încolo, trebuia să conducă neîntrerupt, cu
pedala apăsată la maximum, rugându-se ca nici o furtună de nisip şi nici o crustă de cuarţ putred să
nu-i încetinească deplasarea.
Lona îşi dădu dintr-o dată seama că rupea cu dinţii perdeaua roşie şi avea gura plină cu fâşii de
stofă. Scuipă, mânjindu-şi bărbia cu salivă şi praf de catifea. Frica îi comprima tâmplele tot mai mult
cu fiecare secundă, ca o menghină pe care un călău invizibil o strângea cu încă un ghivent. Panica îi
inunda spiritul, înghiţind orice proces raţional, aducând cu sine imagini ale laboratoarelor,
electrozilor, bisturielor, depărtătoarelor. Simţea deja fierăstrăul muşcând din oasele calotei sale
craniene, acele sondelor scormonindu-i măduva spinării pe toată lungimea, cateterele strecurândui-se
în abdomen. Căutau să-i învingă sterilitatea, testând pe ea cele mai infame tipuri de spermă,
fără a cruţa nici o sămânţă animală. Avea să trăiască în ritmul inseminărilor, al analizelor, grefelor,
electroşocurilor. Aveau să-i distrugă creierul zonă cu zonă, în speranţa de a localiza centrul de
control asupra nitrolynei, răpindu-i succesiv auzul, mirosul, văzul, paralizându-i membrele unele
după altele... Spaima îi comprima pântecul în spasme dureroase, şi-şi dădu seama că urinase pe
salteaua pneumatică. Brusc, nemaiputând rezista, se aruncă spre perete, lovind cu pumnii, zgâriind
vopseaua cu mişcări prelungi ale unghiilor. Sub ghearele ei oţelite, pelicula ca un cauciuc subţire se
desprindea fâşii-fâşii, lăsând să apară metalul strălucitor al panoului dezgolit. Nu-şi mai aparţinea,
rupea, zgâria, scobea, ca un animal înfricoşat care caută să-şi croiască drum. Aşchii cenuşii şi moi i
se înfipseseră în tot trupul ud de sudoare, cu degetele julite de buloane lăsând dâre lungi de sânge
pe blindajul camionului. Şi deodată...
Lisiah percepu imaginea cu coada ochiului. Mai întâi fulgerul, ţâşnind din podeaua cabinei,
ridicând câinele în aer, apoi burta animalului umflându-se ca un balon de piele, plesnind precum un
dovleac... Măruntaiele lui Killer îl împroşcară într-un şuvoi greţos, împrăştiindu-i-se pe faţă, pe
mâini, în ciucuri cleioşi şi calzi. Apoi, animalul ricoşă pe tabloul de bord, percutând direcţia. Drumul