Serge Brussolo - Kamikaze spaţiali Capitolul I ... - Churry-Burry

Lisiah strânse degetele pe volan. La capătul drumului apăruse centrul rulant, un cub enorm şi
ruginit pe care îl tracta un interminabil convoi de şenile ale căror mari plăci articulate laminau
relieful, cu un zgomot infernal. Manevra era delicată. Înscrise camionul pe axa de abordaj şi ridică
uşurel piciorul. Umbra titanicului vehicul îi acoperi. Văzut de la sol, spectacolul rămânea
impresionant, chiar şi pentru un om obişnuit cu el, iar June nu-şi putea desprinde privirea dinspre
namila care îi domina. Treizeci de etaje, străpunse de ambrazuri rare, peste care ploaia lăsase
enorme lacrimi de rugină. Un seif ambulant, veritabil deşert de buloane, întrerupt ici şi colo de câte
o antenă parabolică radar sau ţeava câte unei mitraliere. Centrul de aprovizionare mobilă evoca
irezistibil imaginea unei epave scoase din ape, după o şedere de mai multe secole sub alge.
Oxidarea îi rodea suprafaţa ca o hidoasă lepră roşie şi, de fiecare dată când studia acei pereţi cu
umflături, Lisiah se aştepta să descopere scoici încrustate cum se pot vedea pe cocile răsturnate ale
corăbiilor eşuate la mal. Până şi Killer părea stupefiat.
Gruiele docului de îmbarcare coborâră două ventuze magnetice care se lipiră pe acoperişul de
treizeci de tone. Se simţi un uşor şoc, apoi camionul începu să se ridice în aer, spre platforma de
sosire. Killer începu să mârâie, neliniştit de mişcarea pendulatorie care cuprinsese cabina. În sfârşit,
macaraua îi depuse pe plaja posterioară a centrului şi putură descuia portierele. Un lucrător în
uniformă de luptă îi remise lui Lisiah o fişă de identificare magnetică şi-i făcu semn să intre.
Vacarmul şenilelor era atât de mare, încât nici chiar dacă ar fi urlat, nu reuşeau să-şi audă glasurile.
Se afundară sub portal. Un panou culisă în spatele lor, punând capăt abominabilei orgii de decibeli.
Fură primiţi de o puzderie de baloane multicolore şi acordurile unei fanfare înregistrate pe disc
suplu. Lăsând la o parte aspectul neobişnuit al acestui protocol, s-ar fi putut crede într-o piaţă
oarecare. Galeria comercială se întindea dintr-o parte în cealaltă a construcţiei, într-un dezmăţ de
neoane şi afişe bălţate. Mulţimea forfotea în jurul caselor de marcaj, împingând cărucioare pline de
materiale heteroclite: alimente, muniţii, cartuşiere, benzi de mitralieră, veste anti-glonţ. Puţin mai
departe, un bâlci duduia din toate manejurile. Lisiah se opri la răscrucea ascensoarelor şi depuse
jos bocceaua lui June.
- Aici ne despărţim, spuse el, întinzându-i chiulasa carabinei, nu cred că asocierea noastră
merită să se mai prelungească. Hai, salut şi drum bun!
Femeia îi smulse piesa metalică din mâini, cu un fulger de ură în privire. Gura îi palpita într-un
rictus convulsiv de-o înfiorătoare vulgaritate...
- Ticălosule! sughiţă ea ca şi cum s-ar fi sufocat. Canalie! Mă laşi de izbelişte!
Lisiah se răsucise deja pe călcâie, nedorind să se dea în spectacol. Vocea lui June îi explodă în
urechi, acoperind muzica de bâlci:
- Am să mă răzbun! Poponarule ce eşti! Să n-ai nici o îndoială! Ţi-o plătesc eu!
Ceva îi percută omoplatul cu violenţă, lovindu-i carnea prin grosimea bluzonului de vânătoare.
Înţelese că aruncase în el cu chiulasa carabinei Schwenck, la fel cum se aruncă în leproşi cu pietre.
O secundă, se întrebă dacă era cazul să se întoarcă din drum ca s-o cârpească, dar detesta
demonstraţiile de acest gen. Intră în ascensor şi apăsă butonul cu inscripţia „Salon cosmetic". Uşile
se închiseră şuierând, acoperind imaginea lui June în mijlocul sălii, cu buzele schimonosite de injurii.
Killer se frecă de pulpa lui Lisiah, neliniştit, cu urechile date pe spate. Cabina îi scoase cu
cincisprezece etaje mai sus, într-un culoar aşternut cu o mochetă stacojie, îngeraşi auriţi susţineau
sfeşnice cu panglici albastre, mari oglinzi cu rame haşurate decorau pereţii la distanţe egale. O
întreagă panoplie de teatru îşi etala luxul de mucava în direcţia unei săli de marmură trandafirie
falsă. Lisiah grăbi pasul, cufundându-se în norul de vapori ce ţâşneau din aeroterme. Un robot cubic
rulă spre el, oxidat de umiditatea permanentă a locurilor. Pe caroseria sa cromată, vag
antropomorfică, un penel grăbit mâzgălise mari virgule de minium.
- Vă aflaţi într-un stabiliment de lux, anunţă nazal difuzorul frontal, fiţi amabil şi reglementaţi
dreptul de intrare, încredinţându-mi cartea dumneavoastră magnetică de credit şi exprimaţi-vă
alegerea.
O trapă ventrală pivotă, dezvăluind mai multe butoane corespunzând fiecare cu câte o opţiune