cursul 1 argumentarea publică. erori de argumentare in

argument si argumentum ad invidiam este faptul ca ad hominem nu foloseste invectiva,
fiind deseori mult mai usor de “pasat” audientei decat ad invidiam. Mai mult, poate folosi
argumentatie valida pentru a demonstra lipsa de competenta, aceasta fiind “substituita” in
mintea auditoriului cu adevarata demonstratie: in ce fel lipsa de competente a emitentului
afecteaza argumentele acestuia?
Un excelent exemplu îl consituie un articol construit in jurul controversei unei industrii
de miliarde de dolari: industria tutunului.
Articolul, de altfel excelent documentat si foarte bine scris, este pana la urma o forma de
argument ad hominem, pentru ca desi demonstreaza la un nivel acceptabil un
comportament de tip nazist al lobby-ului antifumat, nu se ocupa de argumentele acestuia
ci se concentreaza pe construirea unei imagini defavorabile a acestui grup de interese, in
scopul subminarii fundamentului moral folosit de acesta. Autorul sugereaza chiar ca
intelege natura erorii ad hominem si ca o dezavueaza, dar totusi eroarea se produce chiar
la nivelul subiectului abordat (legatura intre nazism si lobby-ul antifumat), propagandu-se
in text, chiar in prezenta unui nivel acceptabil de argumentatie.
Totuşi, studiile din domeniul teoriei argumentării au demonstrat că, pe langa pathos,
ethos si logos, un discurs bun trebuie sa aiba si un al patrulea element caracteristic:
snikos, capacitatea de a influenta “subtil” audienta.
4