cursul 1 argumentarea publică. erori de argumentare in

sa prezinte si motivele (premisele) care au stat la baza acestei concluzii, altele decât
simpla cronologie.
Suntem mai mulŃi care credem că… (argumentum ad populum)
In cazul acestui tip de eroare argumentativă, autorul presupune ca exista un consens de
opinii in grupul din care face parte, consens care justifica concluzia sa. Este o eroare
folosita foarte des în advertising ca fals argument (CumpăraŃi aceasta carte! 25 de
milioane de volume vândute in întreaga lume…), sau în mediile de afaceri care au la baza
munca de echipa si efortul comun:
“Cam toata lumea de la noi din firma e in favoarea acestui proiect si, sincer, unii se
întreabă de ce departamentul nostru nu vrea sa il aprobe. Poate ca nu ar fi bine sa ne
opunem pentru ca toata lumea o sa spună mai târziu ca din cauza noastră lucrurile au
mers ceva mai greu. Ar fi bine sa fim cooperanŃi acum, pentru a nu avea probleme mai
târziu când vom avea de rezolvat chestiuni cu adevărat importante“.
Autorul poate avea dreptate, poate că merită sa cedam in cazul unor chestiuni minore
pentru a nu fi consideraŃi negativişti si pentru a putea spune nu in cazul unor chestiuni cu
adevărat importante. Totuşi, faptul ca o buna parte din cei care au văzut proiectul sunt de
acord cu acesta nu este un argument suficient pentru a considera ca au in mod necesar
dreptate.
Acest gen de eroare argumentativa apare foarte frecvent si in mediile concurentiale, unde
presiunea deciziilor, frica de a nu ramane pe dinafara fac aceste greseli de neevitat.
Un exemplu mai elocvent este modul in care in vara anului 2003 au început sa apară din
nou filmele indiene la televiziunile romanesti. Antena1 a avut iniŃiativa. Observându-i
succesul, celelalte televiziuni au imitat acest comportament, rezultatul fiind ca in 2 luni
de zile au fost difuzate mai multe filme indiene decât în zece ani.
Presupusa autoritate (argumentum ad verecundiam)
Acest gen de eroare logica este foarte caracteristica acelor manageri care folosesc un stil
de management autocratic, care isi gestionează afacerea cu mana de fier, care sunt
invatati ca deciziile lor sa fie ascultate fără crâcnire de către subordonaŃi. Daca acest
lucru este o politica de management corecta sau nu, nu e problema discutiei noastre. Din
punct de vedere argumentativ in schimb, cel care citeste este pus in fata unor concluzii a
caror singura sustinere este de obicei pozitia si functia celui care le scrie. Uneori, cititorul
s-ar putea sa aiba o functie ceva mai mare, iar obisnuinta de a nu argumenta s-ar putea sa
se dovedeasca… contraproductiva:
“Cu totii banuim ca acceptarea unui nou produs pe lista de distributie nu se va face fara
probleme de natura logsitica, dar cred ca este cel mai bun lucru care poate fi facut. Sunt
de parere ca alternativele prezentate de catre colegii mei pur si simplu nu o sa mearga.
M-am gandit mult la problema asta, si chiar am luat in considerare alternativele, dar
folosirea modelului de distributie specific A1 mi se pare o solutie de-a dreptul evidenta.
Voi recomanda in consecinta folosirea modelului de distributie A1 pentru produsul
acesta.”
2