SOCIOLOGIA COMUNITĂŢILOR RURALE - Tipografia

legăturilor. 1 În consecinŃă – adaugă Tönnies –, în societate, nu se
desfăşoară activităŃi care să poată fi derivate dintr-o unitate existentă
apriori în mod necesar şi care să exprime deci şi voinŃa şi spiritul
acestei unităŃi în individ, fiind îndeplinite şi prin intermediul său,
realizându-se aşadar atât prin cei asociaŃi cu individul, cât şi prin
individul însuşi. Mai degrabă, în acest cadru, fiecare trăieşte pe cont
propriu şi într-o stare de tensiune cu toŃi ceilalŃi 1 .
În schimb, comunitatea corespunde formei străvechi de viaŃă
arhaică, unde raporturile interindividuale erau trăite afectiv, nefiind
abstracte şi nici supuse calculului monetar.
Pe măsură ce aceste raporturi se intelectualizează şi devin
abstracte sub influenŃa culturii şi civilizaŃiei, comunitatea evoluează
spre societate. Prin „mecanizare şi urbanizare”, ca şi prin „comerŃ şi
practici speculative”, se diminuează prerogativele dreptului natural şi
se extind din ce în ce mai mult elementele celui contractual.
Sintetizând ideile lui Tönnies cu privire la caracteristicile
definitorii ale celor două tipuri de colectivitate umană şi reproducând
într-o anume ordine indicatorii care le caracterizează, se obŃine o
structură sinoptică sugestivă pentru demersul analitic:
24
(A) VoinŃa organică → Comunitatea
Statut
(drept natural)
- celula ---- familia
- viaŃa organică ---- legătura de sânge
- instinct şi ---- instinct şi plăceri
plăcere
materne, paterne,
fraterne
- obişnuinŃă ---- obiceiuri, moravuri,
ritualuri, religii
- memorie ---- transmiterea de
obiceiuri, ritualuri,
religii
1 Idem, p.38; vezi şi Manual de psihologia comunităŃii, p.30.