SOCIOLOGIA COMUNITĂŢILOR RURALE - Tipografia

Dar, conchidea el, deoarece unele posibile sunt incompatibile cu
alte posibile, urmează că unele posibile nu ajung să existe şi deci ele
nu realizează actul autoregenerării.
Particularizând tezele lui Leibniz pentru cazul care ne
interesează, am putea spune că în relaŃia „input – sistem” e necesară o
selecŃie riguroasă a mesajelor din mediu care urmează a fi
internalizate şi care vor fi transformate în surse pentru o posibilă
dezvoltare ulterioară. Nu orice mesaj şi – deci – nu orice conŃinut
asimilat e pasibil de a se transforma în existenŃă, ci numai acela care
este composibil cu structurile sistemului care le primeşte şi care se
încadrează în mecanismul de producere de conŃinuturi ale acestuia.
La nivel de comunităŃi rurale şi urbane, e necesar ca forurile de
decizie să identifice toate acele resurse interne care constituie forŃa lor
fecundă şi care, îngemănate cu acele conŃinuturi asimilate din exterior,
pot finaliza proiecte optime şi – prin urmare – pot înscrie comunitatea
într-un trend de progres şi dezvoltare durabilă.
În ceea ce priveşte cea de a doua cerinŃă a întemeierii unei
sociologii a comunităŃilor rurale şi urbane, cea privitoare la
componenta metodologică, noi ne folosim de principiul dezvoltării, de
cel al determinismului contextual, precum şi de cel al constructivităŃii
programate, fără a ignora principiul analizei comparative.
În fine, cea de a treia cerinŃă ce se impune pentru fundamentarea
unei discipline ştiinŃifice se referă la finalitatea ei.
În fapt, nicio ştiinŃă nu se elaborează sub semnul gratuităŃii.
Orice demers explorator şi orice tentativă de construcŃie de sistem
presupun un scop şi urmăresc o întrebuinŃare, fie de ordin teoretic, fie
de ordin aplicativ, ori ambele împreună – pleonastic exprimându-ne.
Fiindcă efortul ideatic întreprins într-o cercetare, în perspectiva
timpului, răspunde parcă unei chemări spre împlinire şi „facere de
bine”. SforŃarea sa, ba mai mult, „uzmitul” său (aproape onomatopeic
zicând) tind să prindă „caracterele” esenŃiale ale unui orizont
determinat, iar apoi vrea să aşeze lucrurile într-o altă ordine reală
decât au fost puse ele până atunci şi să ofere lumii o altă tablă de
valori, cu adevăruri superioare. Acestea toate ne conduc spre o anume
finalitate a unei ştiinŃe şi – prin urmare – îi justifică „menirea ei pe
lume”. Conchizând, am putea spune că sociologia comunităŃilor rurale
şi urbane urmăreşte nu numai cunoaşterea proceselor şi fenomenelor
16