SOCIOLOGIA COMUNITĂŢILOR RURALE - Tipografia

tuturor varietăŃilor de fenomene şi relaŃii sociale (economice, juridice,
religioase, ştiinŃifice ş.a.m.d.)”.
În al doilea rând, ei au încercat să formuleze relaŃiile funcŃionale
relativ constante şi repetabile sau corelaŃiile care există între
fenomenele sociale şi mediul înconjurător nesocial (geografic,
biologic etc.). Mediul înconjurător nesocial este tiparul în care orice
fenomen social apare şi se modifică şi prin care este el condiŃionat.
În al treilea rând, continuă cei doi sociologi americani, ea
încearcă să studieze şi să formuleze relaŃiile funcŃionale relativ
constante şi repetabile în timp şi spaŃiu, precum şi corelaŃiile dintre
spaŃiu şi timp (pe de o parte, n.ns) şi corelaŃiile care există între
diverse feluri de fenomene sociale studiate de toate ştiinŃele umaniste
şi sociale speciale (pe de altă parte, n.ns).
Printr-o viziune taxonomică şi procedând la o ierarhizare după o
gradaŃie ascendentă, Sorokin şi Zimmerman considerau de domeniul
sociologiei generale „de a descrie şi de a analiza” caracteristicile şi
relaŃiile comune tuturor variaŃiilor din fenomenele sociale, precum şi a
releva „ce grad de constanŃă şi de repetabilitate există în cazul lor”. Şi
de aci, în spiritul Şcolii de la Baden, ei procedează la o punere în
relaŃie de apartenenŃă la direcŃiile şi ciclurile generale şi constante ale
caracteristicilor şi fenomenelor particulare, precizând încă o dată că
„domeniul sociologiei este interesat în primul rând de trăsăturile şi
relaŃiile care sunt relativ constante şi repetabile în timp şi spaŃiu”, fără
ca aceasta să însemne neapărat o presupunere dogmatică a existenŃei
concrete a unor relaŃii absolut constante. Este sarcina sociologiei –
spuneau ei – să afle dacă acestea există şi în ce domeniu se manifestă;
mai departe, gradul de constanŃă sau de variabilitate existent în fiecare
tip de relaŃii funcŃionale, atât cele dintre fenomene sociale şi nesociale,
cât şi dintre fenomenele sociale. Sociologia – continuă cei doi autori –
se înscrie în domeniul marcat chiar când dovedeşte că unele sau altele
dintre relaŃii au un mare grad de variabilitate, măsurabil în funcŃie de
anumiŃi coeficienŃi, rămânând, oricum, o ştiinŃă generalizatoare şi nu
una individualizatoare, fiindcă acestea din urmă se ocupă numai de
14