SOCIOLOGIA COMUNITĂŢILOR RURALE - Tipografia

Ca sistem de indivizi asociaŃi întru supravieŃuire şi ca formaŃiuni
complexe de relaŃii interpersonale, colectivităŃile umane au statuat
reguli de unitate şi consens şi au adoptat procedee de control care să
prevină sau să estompeze devianŃa. Într-un fel, în orice organism
social şi, în general, în oricare dintre formaŃiunile care au urmat
hoardei primitive (dar şi în cadrul acesteia din urmă) s-au impus
reglementări de ordine interioară 1 şi au fost necesare norme care să fie
favorabile unităŃii. Aşa cum ar spune Kardiner, în fiecare colectivitate
trebuie să existe o structură de conduită comună, care să asigure
solidaritatea (fie ea mecanică sau organică – uzând de terminologia lui
Em. Durkheim) şi din care să rezulte un comportament „de
personalitate de bază”. ÎnŃeleasă ca o configuraŃie asociativă complexă
şi definită prin aderenŃa şi recunoaşterea aceloraşi valori de către toŃi
laolaltă şi de către fiecare luat separat, „personalitatea de bază” sau
„personalitatea de status” – cum o numea R. Linton – trebuie să fie
dominată de necesitatea de a adapta continuu capacităŃile reale şi
potenŃiale specifice fiecărei entităŃi la cerinŃele mediului şi de a realiza
coeziunea întregului. Sorokin, Zimmernan şi Galpin, în cunoscuta lor
trilogie 2 , referindu-se la premisele care stau la baza unei alcătuiri
comunitare, dar mai ales la cele care-i perturbă identitatea, relevă
necesitatea funcŃionării unor agenŃii abilitate cu calitatea „dezvoltării
acŃiunilor bune” şi a „inhibării celor rele”. Pentru a exista – scriau cei
trei sociologi – orice societate necesită cunoştinŃe şi sociabilitate în
rândul membrilor săi. Indivizii care o compun trebuie să se comporte
astfel încât să nu-i deranjeze pe ceilalŃi membri ai societăŃii şi trebuie
să se ajute unul pe celălalt cel puŃin într-o anumită măsură, altfel va fi
imposibil să trăiască împreună sau să aibă o viaŃă socială
satisfăcătoare. Un grup ai cărui membri fură, mint, ucid şi se lovesc
unul pe celălalt, în mod continuu, nu poate exista pentru multă vreme.
Indivizii care compun o asemenea societate – continuă cei trei
sociologi – trebuie să înveŃe care acŃiuni sunt injurioase şi insultătoare
1
Traian Herseni, Psihosociologia întreprinderilor, Editura Academiei
RSR, Bucureşti, 1969, p. 13.
2
P.A. Sorokin, C. Zimmernan, M. Galpin, A Systematic Source Book
in Rural Sociology, Minneapolis, The University of Minnesota Press, vol. II,
1931.
10