SOCIOLOGIA COMUNITĂŢILOR RURALE - Tipografia
SOCIOLOGIA COMUNITĂŢILOR RURALE - Tipografia
SOCIOLOGIA COMUNITĂŢILOR RURALE - Tipografia
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
VIRGILIU CONSTANTINESCU-GALICENI<br />
<strong>SOCIOLOGIA</strong> COMUNITĂłILOR <strong>RURALE</strong>
© Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007<br />
Editură acreditată de Ministerul EducaŃiei şi Cercetării<br />
prin Consiliul NaŃional al Cercetării ŞtiinŃifice din ÎnvăŃământul Superior<br />
Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României<br />
CONSTANTINESCU, VIRGILIU<br />
<strong>SOCIOLOGIA</strong> COMUNITĂłILOR <strong>RURALE</strong> /<br />
Virgiliu Constantinescu-Galiceni – Bucureşti, Editura<br />
FundaŃiei România de Mâine, 2007<br />
ISBN 978-973-163-023-6<br />
316.334.55(075.8)<br />
Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice formă şi prin orice<br />
mijloace tehnice, este strict interzisă şi se pedepseşte conform legii.<br />
Răspunderea pentru conŃinutul şi originalitatea textului revine<br />
exclusiv autorului/autorilor<br />
Redactor: Constantin FLOREA<br />
Tehnoredactor: Marcela OLARU<br />
Coperta: Cornelia PRODAN<br />
Bun de tipar: 17.12.2007; Coli tipar: 24,5<br />
Format: 16/61×86<br />
Editura FundaŃiei România de Mâine<br />
Bulevardul Timişoara nr.58, Bucureşti, Sector 6<br />
Tel./Fax: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro<br />
e-mail: contact@edituraromaniademaine.ro
UNIVERSITATEA SPIRU HARET<br />
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE-PSIHOLOGIE<br />
Prof. univ. dr. VIRGILIU CONSTANTINESCU-GALICENI<br />
<strong>SOCIOLOGIA</strong> COMUNITĂłILOR<br />
<strong>RURALE</strong><br />
EDITURA FUNDAłIEI ROMÂNIA DE MÂINE<br />
Bucureşti, 2007
,,Omul crescut la oraş parvine să înŃeleagă,<br />
sau să se prefacă a înŃelege, cauza1ităŃile<br />
împrejmuitoare, dar el nu face personal<br />
niciodată experienŃa vie a lumii ca totalitate,<br />
adică o experienŃă muiată în perspective dincolo<br />
de imediat şi sensibil. A trăi la oraş înseamnă a<br />
trăi în cadru fragmentar şi în limitele impuse la<br />
fiecare pas de rânduielile civilizaŃiei. A trăi în<br />
sat înseamnă a trăi în zarişte cosmică şi în<br />
conştiinŃa unui destin emanat din veşnicie”.<br />
Lucian Blaga
CUPRINS<br />
1. Argument pentru o sociologie a comunităŃilor<br />
rurale şi urbane ………………………………………<br />
1.1. Orizonturile teoretice şi metodologice ale sociologiei<br />
comunităŃilor rurale şi urbane ……………………… 11<br />
1.2. ComunităŃile rural-urbane între genul proxim<br />
şi diferenŃa lor specifică …………………………….. 17<br />
1.3. Management comunitar şi antreprenoriat rural ……… 40<br />
2. Neoruralismul ca strategie şi ca bază a tipologizării<br />
şi dezvoltării săteşti ……………………………………..<br />
2.1. Tipologizarea comunităŃilor rurale în perspectiva<br />
interacŃionist-constructivistă de esenŃă autoregenerativă.<br />
NaŃional şi european în taxonomia ruralului ……….. 81<br />
2.2. Tipologizare, regionalizare şi descentralizare ……….. 96<br />
2.3. Tipologizarea comunităŃilor rurale între globalizare<br />
şi identitate de sine ………………………………….<br />
9<br />
58<br />
106<br />
2.4. Originile termenului de „antreprenor” ……………… 114<br />
2.5. Teorii contemporane ale antreprenoriatului social …<br />
2.6. DiferenŃe între antreprenori de afaceri şi antreprenori<br />
115<br />
sociali ……………………………………………….. 116<br />
2.7. Definirea antreprenoriatului social …………………. 117<br />
3. Fenomenul cooperatist şi raŃionalitatea lui socială,<br />
economică şi culturală în constructivismul mediului<br />
rural …………………………………………………….<br />
120<br />
3.1. Cooperativa în Ńara noastră …………………………. 124<br />
3.2. Fenomenul cooperatist în actualitatea sa românească<br />
şi europeană ………………………………………… 157<br />
3.3. Orizonturi şi trenduri ale agriculturii şi ale ruralului<br />
românesc în context european ……………………… 176<br />
7
3.4. Management monitorizat şi sistem rural autoregenerativ<br />
integrat ……………………………………………...<br />
4. Familia rurală şi urbană şi gestiunea resurselor ei<br />
economice, sociale şi formative ………………………..<br />
Bibliografie selectivă …………………….………………… 391<br />
8<br />
187<br />
196<br />
4.1. Familia rurală între tradiŃie şi modernitate ………… 209<br />
4.2. Universal şi individual în cercetarea „fenomenului<br />
familial” ……............................................................. 212<br />
4.3. Specificul familiei rurale comparativ cu familia urbană 216<br />
4.4. Tipologizarea structurilor familiale ……………….<br />
4.5. Modele şi teorii actuale de analiză a structurilor<br />
229<br />
maritale în mediile rural şi urban ………………….. 233<br />
4.6. Consiliere familială şi terapii ale „gen-rolurilor” …... 257<br />
4.7. RaŃiuni ale consilierii familiei ………………………. 258<br />
4.8. Principii folosite în consilierea familiei …………….. 259<br />
4.9. Modelul educativ orientat spre putere ………………. 266<br />
5. Ecologia ruralǎ ………………………………………….. 267<br />
5.1. Preocupări şi acŃiuni privind relaŃia omului cu natura 267<br />
5.2. Elaborarea ecologiei ca ştiinŃă ……………………….<br />
5.3. Ecologia rurală românească în contextul prevederilor<br />
274<br />
Uniunii Europene …………………………………… 289<br />
5.4. Conceptele şi legităŃile ecologiei rurale ……………...<br />
5.5. Sistemul de monitorizare sau „monitoringul naŃional<br />
298<br />
integrat” al fenomenelor ecologice …………………. 316<br />
6. Cultura populară ca vocaŃie a creativităŃii permanente<br />
322<br />
6.1. Cultura populară între genul proxim şi diferenŃa ei<br />
specifică …………………………………………….. 323<br />
6.2. Definirea conceptului de cultură ……………………<br />
6.3. Sistemul culturii: cultura naŃională şi subsistemele ei<br />
325<br />
constituente ………………………………………… 328<br />
6.4. Subsistemul culturii rurale …………………………... 330<br />
6.5. Sens şi finalitate în analiza culturii populare ……….. 334<br />
6.6. Dincoace de CarpaŃi – la Est şi la Sud ………………<br />
6.7. Metode de cercetare a culturii rurale şi principiul<br />
346<br />
comprehensiunii de mesaj ………………………….. 370<br />
6.8. Managementul culturii populare ……………………. 388
1. ARGUMENT PENTRU O SOCIOLOGIE<br />
A COMUNITĂłILOR <strong>RURALE</strong> ŞI URBANE<br />
„Analiza unei comunităŃi, înŃeleasă ca sistem social complex,<br />
cunoaşterea originilor sale, a organizării interne, a valorilor, a<br />
necesităŃilor membrilor săi, ori a interacŃiunilor dintre subsisteme nu<br />
sunt uşor de făcut şi nu constituie nicio activitate aseptică sau neutră.<br />
Într-adevăr, intenŃiile care stau la baza acestui proces de cunoaştere<br />
pot fi foarte diferite între ele şi acest lucru duce la reliefarea unor<br />
aspecte în dauna altora, în funcŃie fie de instrumentele utilizate, fie,<br />
mai degrabă, de filtrul cultural de care dispune cercetătorul. Dacă<br />
obiectul nu este atât acela de a face „o analiză a necesităŃilor” după<br />
modelul diagnosticului clinic …, cât de a lucra pentru amplificarea<br />
conştiinŃei de sine a comunităŃii înseşi, ca să fie capabilă să-şi<br />
proiecteze propria schimbare, atunci modalitatea ce trebuie utilizată<br />
depăşeşte chiar observaŃia participativă şi duce la adoptarea unui tip<br />
de cercetare axat pe o participare intensă. De aceea, a interpreta o<br />
comunitate înseamnă a activa un proces în care înşişi membrii<br />
comunităŃii devin protagonişti activi, ei înşişi devin conştienŃi de<br />
propriile condiŃii, nevoi şi limite, ca şi de resursele de care dispun; ei<br />
înşişi dau un sens acestor date”.<br />
Bruno Zani<br />
A rămas notorie formula lui Pierre Janet, potrivit căreia acolo<br />
unde există om, există şi psihologie. ReŃinând ideea psihologului<br />
francez, dar schimbându-i aria ei de semnificaŃie ştiinŃifică, am putea<br />
spune că acolo unde există colectivităŃi umane şi unde se constituie<br />
grupuri comunitare, cu certitudine trebuie să existe şi sociologie.<br />
Indiferent de premisa de la care porneşte cercetarea de specialitate şi<br />
dincolo de concepŃia adoptată, oriunde apare un colectiv mai mare de<br />
oameni care trăiesc împreună şi oricare ar fi stadiul lor de evoluŃie<br />
istorică, convieŃuirea lor laolaltă generează socialitatea, iar aceasta<br />
implică în mod peremptoriu sociologia.<br />
9
Ca sistem de indivizi asociaŃi întru supravieŃuire şi ca formaŃiuni<br />
complexe de relaŃii interpersonale, colectivităŃile umane au statuat<br />
reguli de unitate şi consens şi au adoptat procedee de control care să<br />
prevină sau să estompeze devianŃa. Într-un fel, în orice organism<br />
social şi, în general, în oricare dintre formaŃiunile care au urmat<br />
hoardei primitive (dar şi în cadrul acesteia din urmă) s-au impus<br />
reglementări de ordine interioară 1 şi au fost necesare norme care să fie<br />
favorabile unităŃii. Aşa cum ar spune Kardiner, în fiecare colectivitate<br />
trebuie să existe o structură de conduită comună, care să asigure<br />
solidaritatea (fie ea mecanică sau organică – uzând de terminologia lui<br />
Em. Durkheim) şi din care să rezulte un comportament „de<br />
personalitate de bază”. ÎnŃeleasă ca o configuraŃie asociativă complexă<br />
şi definită prin aderenŃa şi recunoaşterea aceloraşi valori de către toŃi<br />
laolaltă şi de către fiecare luat separat, „personalitatea de bază” sau<br />
„personalitatea de status” – cum o numea R. Linton – trebuie să fie<br />
dominată de necesitatea de a adapta continuu capacităŃile reale şi<br />
potenŃiale specifice fiecărei entităŃi la cerinŃele mediului şi de a realiza<br />
coeziunea întregului. Sorokin, Zimmernan şi Galpin, în cunoscuta lor<br />
trilogie 2 , referindu-se la premisele care stau la baza unei alcătuiri<br />
comunitare, dar mai ales la cele care-i perturbă identitatea, relevă<br />
necesitatea funcŃionării unor agenŃii abilitate cu calitatea „dezvoltării<br />
acŃiunilor bune” şi a „inhibării celor rele”. Pentru a exista – scriau cei<br />
trei sociologi – orice societate necesită cunoştinŃe şi sociabilitate în<br />
rândul membrilor săi. Indivizii care o compun trebuie să se comporte<br />
astfel încât să nu-i deranjeze pe ceilalŃi membri ai societăŃii şi trebuie<br />
să se ajute unul pe celălalt cel puŃin într-o anumită măsură, altfel va fi<br />
imposibil să trăiască împreună sau să aibă o viaŃă socială<br />
satisfăcătoare. Un grup ai cărui membri fură, mint, ucid şi se lovesc<br />
unul pe celălalt, în mod continuu, nu poate exista pentru multă vreme.<br />
Indivizii care compun o asemenea societate – continuă cei trei<br />
sociologi – trebuie să înveŃe care acŃiuni sunt injurioase şi insultătoare<br />
1<br />
Traian Herseni, Psihosociologia întreprinderilor, Editura Academiei<br />
RSR, Bucureşti, 1969, p. 13.<br />
2<br />
P.A. Sorokin, C. Zimmernan, M. Galpin, A Systematic Source Book<br />
in Rural Sociology, Minneapolis, The University of Minnesota Press, vol. II,<br />
1931.<br />
10
şi care beneficiază de circumstanŃe atenuante; cunoaşterea a ceea ce<br />
este bine şi ce nu, nu este moştenită pe cale biologică. Trebuie să<br />
existe anumite agenŃii a căror funcŃie este să dezvolte acŃiunile „bune<br />
şi să le inhibe pe cele rele”. Totalitatea agenŃiilor de acest fel<br />
constituie mijloacele controlului social, dar şi ale educaŃiei morale în<br />
orice grup dat. Fiindcă, oricât de evoluată ar fi o colectivitate şi orice<br />
standarde de relevanŃă ar etala, ea nu poate să se autoregleze fără<br />
intervenŃia unor „agenŃii” şi nici să-şi capete conştiinŃa de sine fără o<br />
ştiinŃă de profil, care este sociologia comunităŃilor rurale şi urbane.<br />
Această cerinŃă decurge din cele trei mari funcŃii ale acestei discipline,<br />
şi anume: funcŃia constatativă, funcŃia proiectivă şi funcŃia terapeutică.<br />
1.1. Orizonturile teoretice şi metodologice<br />
ale sociologiei comunităŃilor<br />
rurale şi urbane 1<br />
„Asumarea sarcinilor la nivel comunitar este o<br />
premisă utilă, adesea necesară, pentru ca subiecŃi diferiŃi<br />
să se poată întâlni şi să construiască o comunitate de<br />
probleme, conştienŃi că dimensiunea comunitară nu este o<br />
precondiŃie pozitivă, un spaŃiu de siguranŃă, un recipient<br />
de solidaritate. Este mai degrabă o strategie de întâlnire,<br />
o metodă de confruntare, un teren de negociere, o condiŃie<br />
pentru accentuarea responsabilităŃilor productive.”<br />
Tiziano Vecchiato<br />
Orice disciplină ştiinŃifică şi orice construcŃie de sistem<br />
presupun trei cerinŃe fundamentale, şi anume:<br />
1<br />
MenŃionăm că sub denumirea de Sociologie a comunităŃilor rurale şi<br />
urbane am predat acest curs în ultimii 25 de ani, mai întâi la secŃia de<br />
sociologie a FacultăŃii de Filosofie a UniversităŃii din Bucureşti, cât şi din<br />
primii ani ai FacultăŃii de Sociologie-Psihologie a aceleiaşi universităŃi. În<br />
fine, am predat încă de la început şi predăm şi în prezent cursul de Sociologia<br />
comunităŃilor rurale şi urbane studenŃilor FacultăŃii de Sociologie-Psihologie<br />
de la Universitatea Spiru Haret din Bucureşti.<br />
11
1) O concepŃie generală care să însemne o filosofie a domeniului<br />
de referinŃă;<br />
2) O metodologie care să cuprindă principiile, metodele şi<br />
tehnicile de investigaŃie a lucrurilor, a proceselor şi fenomenelor din<br />
domeniul ştiinŃei respective;<br />
3) O finalitate, adică utilitatea teoretică şi practică pe care o<br />
presupune o atare ştiinŃă şi prin care ea îşi justifică locul alături de alte<br />
specialităŃi.<br />
1) CerinŃa de concepŃie sau de doctrină rezultă dintr-o dublă<br />
determinare, ca şi dintr-o condiŃionare cu caracter complementar:<br />
a) o condiŃionare ontologică;<br />
b) o alta, gnoseologică.<br />
a) Prima condiŃionare, aceea de ordin ontologic, priveşte<br />
domeniul de realitate pe care îl abordează ştiinŃa respectivă şi vizează<br />
un anume orizont delimitat în spaŃiu, având fenomenele şi procesele<br />
lui ireductibile şi definindu-se printr-un determinism de tip nomologic<br />
aparte. Ponderabilele, cât şi imponderabilele acestui orizont stau la<br />
baza funcŃiilor şi structurilor locale şi stimulează anume legităŃi, cu<br />
anume lanŃuri de natură cauzală. În el se închid sau se depozitează<br />
experienŃe ale trecutului şi se pun în ordine înŃelesuri ale vieŃii. Un<br />
enorm material istoric, precum şi întocmiri multiple converg către un<br />
maxim de caracteristici şi conferă o perspectivă unitară tuturor<br />
relaŃiilor şi tuturor tendinŃelor care gravitează în jurul unui ax<br />
fundamental, rezultat din obiectul muncii. Într-un atare context se<br />
plasează omul, cu trebuinŃele şi aspiraŃiile lui, cu idealurile lui de<br />
viaŃă, dar şi cu proiectele de acŃiune proprie, care se cer a fi cercetate<br />
şi evaluate, iar apoi fixate în concepte, în teorii şi doctrine.<br />
b) CondiŃionarea gnoseologică. În cadrul oricărei discipline<br />
ştiinŃifice funcŃionează un complex ideatic mai mult sau mai puŃin<br />
elaborat, care reflectă lucrurile, precum şi procesele şi fenomenele<br />
existente în perimetrul delimitat al ştiinŃei în cauză şi caută să redea în<br />
alcătuiri conceptuale semnificaŃii ale determinărilor cauzale ce stau la<br />
baza realităŃii date.<br />
În invocarea componentei gnoseologice şi în susŃinerea rolului<br />
ei organic în afirmarea unei ştiinŃe, pornim de la ceea ce Thomas<br />
Cuhn numea o „matrice disciplinară”, adică de la acele generalizări<br />
acceptate de către un grup de specialişti ai unei discipline şi adoptarea<br />
12
de către ei a aceloraşi „soluŃii model”, care dirijează cunoaşterea<br />
ştiinŃifică şi prin care situaŃii distincte sunt reunite sub un numitor<br />
comun.<br />
Un anume raport între unitate şi diversitate, precum şi relevarea<br />
relaŃiei dintre universal şi particular impun o concepŃie de sistem,<br />
adică o viziune generală asupra întregului orizont disciplinar, care să<br />
prezinte acel atât de necesar „weltanschaung” cuprinzător şi analitic şi<br />
care ilustrează capacitatea de reflectare şi de sinteză a unei ştiinŃe. De<br />
aici, din această raŃionare şi idealizare a realităŃii date se structurează o<br />
anume filosofie a domeniului ştiinŃei respective şi se întemeiază<br />
capacitatea de interpretare şi de elaborare a unei teorii specifice. Mai<br />
mult chiar, teoria, ca şi metateoria ştiinŃei în general şi acelea ale<br />
sociologiei comunităŃilor rurale şi urbane în particular, ca formaŃiuni<br />
şi structuri de înalt nivel reflector, se constituie şi ca modele logice<br />
utile acŃiunii practice. Logica realului se transformă în logică a<br />
idealului, iar aceasta din urmă, printr-un efort de tip retroactiv, devine<br />
bază şi premisă a dezvoltării realului. Sorokin şi Zimmerman, în<br />
cunoscuta lor lucrare Principiile sociologiei rurale şi urbane 1 , au<br />
adoptat ca teorie interpretativă filosofia neokantiană a Şcolii de la<br />
Baden şi consideră sociologia ca situându-se între ştiinŃele<br />
generalizatoare.<br />
Pornind de la clasificarea ştiinŃelor operată de către Windelband<br />
şi Rickert şi delimitând sociologiile speciale, consacrate unui studiu<br />
generalizat al unui tip anume de fenomene sociale, pe de o parte, şi<br />
sociologia generală, pe de altă parte, cei doi sociologi americani<br />
consideră de resortul sociologiei speciale, cercetarea „… trăsăturilor şi<br />
relaŃiilor care sunt repetate, comune şi constante la toate variaŃiile<br />
concrete ale aceleiaşi clase speciale de fapte şi relaŃii sociale”. De<br />
asemenea, sociologia specială studiază „acele fapte sociale în<br />
interdependenŃa lor cu alte fapte sau condiŃii”.<br />
În ceea ce priveşte sociologia generală, Sorokin şi Zimmerman<br />
considerau de domeniul acesteia, în primul rând, efortul de a descrie<br />
„… caracteristicile constante şi universale, ca şi relaŃiile comune<br />
1<br />
Pitirim Sorokin and Carle Zimmerman, Principles of Rural-Urban<br />
Sociology, New-York, Henry Holt and Company, 1929.<br />
13
tuturor varietăŃilor de fenomene şi relaŃii sociale (economice, juridice,<br />
religioase, ştiinŃifice ş.a.m.d.)”.<br />
În al doilea rând, ei au încercat să formuleze relaŃiile funcŃionale<br />
relativ constante şi repetabile sau corelaŃiile care există între<br />
fenomenele sociale şi mediul înconjurător nesocial (geografic,<br />
biologic etc.). Mediul înconjurător nesocial este tiparul în care orice<br />
fenomen social apare şi se modifică şi prin care este el condiŃionat.<br />
În al treilea rând, continuă cei doi sociologi americani, ea<br />
încearcă să studieze şi să formuleze relaŃiile funcŃionale relativ<br />
constante şi repetabile în timp şi spaŃiu, precum şi corelaŃiile dintre<br />
spaŃiu şi timp (pe de o parte, n.ns) şi corelaŃiile care există între<br />
diverse feluri de fenomene sociale studiate de toate ştiinŃele umaniste<br />
şi sociale speciale (pe de altă parte, n.ns).<br />
Printr-o viziune taxonomică şi procedând la o ierarhizare după o<br />
gradaŃie ascendentă, Sorokin şi Zimmerman considerau de domeniul<br />
sociologiei generale „de a descrie şi de a analiza” caracteristicile şi<br />
relaŃiile comune tuturor variaŃiilor din fenomenele sociale, precum şi a<br />
releva „ce grad de constanŃă şi de repetabilitate există în cazul lor”. Şi<br />
de aci, în spiritul Şcolii de la Baden, ei procedează la o punere în<br />
relaŃie de apartenenŃă la direcŃiile şi ciclurile generale şi constante ale<br />
caracteristicilor şi fenomenelor particulare, precizând încă o dată că<br />
„domeniul sociologiei este interesat în primul rând de trăsăturile şi<br />
relaŃiile care sunt relativ constante şi repetabile în timp şi spaŃiu”, fără<br />
ca aceasta să însemne neapărat o presupunere dogmatică a existenŃei<br />
concrete a unor relaŃii absolut constante. Este sarcina sociologiei –<br />
spuneau ei – să afle dacă acestea există şi în ce domeniu se manifestă;<br />
mai departe, gradul de constanŃă sau de variabilitate existent în fiecare<br />
tip de relaŃii funcŃionale, atât cele dintre fenomene sociale şi nesociale,<br />
cât şi dintre fenomenele sociale. Sociologia – continuă cei doi autori –<br />
se înscrie în domeniul marcat chiar când dovedeşte că unele sau altele<br />
dintre relaŃii au un mare grad de variabilitate, măsurabil în funcŃie de<br />
anumiŃi coeficienŃi, rămânând, oricum, o ştiinŃă generalizatoare şi nu<br />
una individualizatoare, fiindcă acestea din urmă se ocupă numai de<br />
14
obiecte unice şi nu iau în considerare gradele de variabilitate<br />
manifestate de toate fenomenele similare faŃă de acest obiect unic 1 .<br />
Ca teorie generală şi, deci, ca un tip de concepŃie asupra<br />
comunităŃii rurale, noi adoptăm „teoria interacŃionist-constructivistă a<br />
sistemelor autoregenerative”, total distinctă atât de structuralismul<br />
funcŃionalist „parsonsian”, cât şi de gândirea „morfogenetică” a lui<br />
Walter Bukley şi G. Homans.<br />
Pornind de la teoria „complexităŃii”, formulată de către un grup<br />
de cercetători ai UniversităŃii NaŃiunilor Unite cu sediul la<br />
Montpellier, şi reŃinând ideea acestora de „simplitate” a teoriei clasice<br />
a sistemelor, am considerat că funcŃia este una universală, iar<br />
structurile oricărui sistem deschis, indiferent de situarea lui pe treapta<br />
ierarhică a existenŃei şi dincolo de calitatea microfizică, chimică,<br />
biologică ori socială a sa, se definesc prin producere şi reproducerea<br />
de sine. Asimilând mesaje din mediul exterior şi supunându-le unei<br />
procesări interne, sistemele convertesc atari mesaje în unităŃi organice<br />
de forŃă productivă şi de ascendenŃă perpetuă. Se ştie că filosoful<br />
german Leibniz releva că „Există o cauză care explică de ce ExistenŃa<br />
învinge NonexistenŃa”, cu alte cuvinte „FiinŃa necesară este creatoare<br />
de existenŃă” – adăuga el. Dar cauza care face ca ceva să existe sau ca<br />
posibilitatea să necesite existenŃa face ca orice posibil să aibă un elan<br />
către ExistenŃă. Astfel, se poate spune că orice posibil se străduieşte să<br />
existe în măsura în care el se fundamentează în FiinŃa necesară<br />
existentă în act, în afara căreia nu se constată nicio altă cale prin care<br />
posibilul să ajungă la act. Or – continuă Leibniz – de aici nu urmează<br />
că toate posibilele pot exista: această consecinŃă ar fi validă dacă toate<br />
posibilele ar fi composibile.<br />
1<br />
Pitirim Sorokin and Carle Zimmerman, Principles of Rural-Urban<br />
Sociology, New-York, Henry Holt and Company, 1929, p. 8-14.<br />
La subsolul paginii 14, Sorokin şi Zimmerman menŃionează lucrările şi<br />
autorii consultaŃi în vederea elaborării propriilor concepŃii filosofice asupra<br />
domeniului cercetat. În acest sens, ei menŃionează: H. Rikert, Die Grenzen<br />
der Naturwissenschafthichen Begriefsbildung, W. Windelland, Preludiem<br />
Geschichte und Naturwissenschaft; A. D. Xenopol, La Théorie d’histoire;<br />
A. Curnot, Traité de l’enchenement des idées fondamentales dans les<br />
sciences et dans l’histoire etc.<br />
15
Dar, conchidea el, deoarece unele posibile sunt incompatibile cu<br />
alte posibile, urmează că unele posibile nu ajung să existe şi deci ele<br />
nu realizează actul autoregenerării.<br />
Particularizând tezele lui Leibniz pentru cazul care ne<br />
interesează, am putea spune că în relaŃia „input – sistem” e necesară o<br />
selecŃie riguroasă a mesajelor din mediu care urmează a fi<br />
internalizate şi care vor fi transformate în surse pentru o posibilă<br />
dezvoltare ulterioară. Nu orice mesaj şi – deci – nu orice conŃinut<br />
asimilat e pasibil de a se transforma în existenŃă, ci numai acela care<br />
este composibil cu structurile sistemului care le primeşte şi care se<br />
încadrează în mecanismul de producere de conŃinuturi ale acestuia.<br />
La nivel de comunităŃi rurale şi urbane, e necesar ca forurile de<br />
decizie să identifice toate acele resurse interne care constituie forŃa lor<br />
fecundă şi care, îngemănate cu acele conŃinuturi asimilate din exterior,<br />
pot finaliza proiecte optime şi – prin urmare – pot înscrie comunitatea<br />
într-un trend de progres şi dezvoltare durabilă.<br />
În ceea ce priveşte cea de a doua cerinŃă a întemeierii unei<br />
sociologii a comunităŃilor rurale şi urbane, cea privitoare la<br />
componenta metodologică, noi ne folosim de principiul dezvoltării, de<br />
cel al determinismului contextual, precum şi de cel al constructivităŃii<br />
programate, fără a ignora principiul analizei comparative.<br />
În fine, cea de a treia cerinŃă ce se impune pentru fundamentarea<br />
unei discipline ştiinŃifice se referă la finalitatea ei.<br />
În fapt, nicio ştiinŃă nu se elaborează sub semnul gratuităŃii.<br />
Orice demers explorator şi orice tentativă de construcŃie de sistem<br />
presupun un scop şi urmăresc o întrebuinŃare, fie de ordin teoretic, fie<br />
de ordin aplicativ, ori ambele împreună – pleonastic exprimându-ne.<br />
Fiindcă efortul ideatic întreprins într-o cercetare, în perspectiva<br />
timpului, răspunde parcă unei chemări spre împlinire şi „facere de<br />
bine”. SforŃarea sa, ba mai mult, „uzmitul” său (aproape onomatopeic<br />
zicând) tind să prindă „caracterele” esenŃiale ale unui orizont<br />
determinat, iar apoi vrea să aşeze lucrurile într-o altă ordine reală<br />
decât au fost puse ele până atunci şi să ofere lumii o altă tablă de<br />
valori, cu adevăruri superioare. Acestea toate ne conduc spre o anume<br />
finalitate a unei ştiinŃe şi – prin urmare – îi justifică „menirea ei pe<br />
lume”. Conchizând, am putea spune că sociologia comunităŃilor rurale<br />
şi urbane urmăreşte nu numai cunoaşterea proceselor şi fenomenelor<br />
16
din sate şi oraşe şi deci caută nu numai să surprindă legea lor de<br />
perspectivă, ci e preocupată şi de elaborarea unor strategii şi scenarii<br />
care apoi să fie folosite de către forurile de resort, împreună cu care să<br />
organizeze experimente şi să devină coparticipantă la programele de<br />
dezvoltare durabilă.<br />
1.2. ComunităŃile rural-urbane între genul proxim<br />
şi diferenŃa lor specifică<br />
Atunci când urmărim sensul şi finalitatea unui concept, precum<br />
şi indicarea domeniului său de referinŃă, e util să ne raportăm atât la<br />
predecesori, cât şi la contemporani. Altfel. e posibil să trăim drama lui<br />
Columb, care, după o lungă şi primejdioasă călătorie pe ape, să<br />
constate dureros că pământul pe care descinsese nu era descoperit de<br />
către el şi – prin urmare – sacrificiul făcut cu atâtea riscuri nu avea<br />
valoarea scontată.<br />
Pentru prevenirea unor situaŃii frustrante şi în vederea respectării<br />
cerinŃelor de ordin deontologic, se impune – pe cât posibil – să<br />
invocăm măcar pe clasici, iar atunci când întâlnim cercetări actuale<br />
relevante, să le menŃionăm valoarea.<br />
Sensul termenului de comunitate este unul polisemic, iar<br />
polisemia implică interdisciplinaritatea. Acestea sunt date de cele<br />
nouăzeci şi şase de conŃinuturi cuprinse în conceptul de comunitate şi<br />
analizate de către G.A. Hillery 1 şi care, de fapt, cum e de la sine<br />
înŃeles, reprezintă numai o parte dintre conscrisurile în domeniu.<br />
Referindu-ne la sociologia românească şi consemnând nume<br />
prestigioase care s-au consacrat cercetării comunităŃilor umane, ne-am<br />
referi în primul rând la Traian Brăileanu. Acesta, în monumentala sa<br />
lucrare intitulată Teoria comunităŃii omeneşti 2 , dar şi în cele două cărŃi<br />
1 G. A Hillery, Comunal Organizations: Study of Local Societies,<br />
University of Chicago Press, Chicago, 1968.<br />
2 Traian Brăileanu, Teoria comunităŃii omeneşti, Editura Albatros,<br />
Bucureşti, 2000.<br />
17
de sociologie generală 1 (la care se adaugă studii în reviste şi cursuri<br />
universitare), prezintă comunitatea atât ca geneză, cât şi ca structură.<br />
Ca geneză, comunitatea – în viziunea profesorului din CernăuŃi –<br />
descinde din relaŃiile familiale şi se finalizează plenar la nivel<br />
naŃional; „… grupul familial – scria Brăileanu –, comunitatea<br />
biologică reprezintă punctul iniŃial, logic şi istoric al societăŃii umane,<br />
iar naŃiunea, termenul final, adică cea mai largă comunitate care poate<br />
fi prinsă şi organizată într-o unitate perfectă”. 2<br />
RelaŃia fundamentală în producerea comunităŃii o constituie cea<br />
materială. 3 Ea s-a născut şi s-a dezvoltat dintr-o fiinŃă umană şi<br />
rămâne legată de ea cu toată separaŃia materială în spaŃiu. RelaŃia<br />
mamă-copil este relaŃia socială fundamentală. Femeia devenind mamă<br />
reprezintă începutul unei societăŃi, al unei comunităŃi în stare să se<br />
lărgească şi să se dezvolte în cursul vremii” 4 .<br />
Desfăşurată în „timp istoric” şi nu în timp „newtonian” 5 şi<br />
ridicându-se deasupra ordinii biologice, comunitatea se alcătuieşte din<br />
„succesiunea generaŃiilor prin înlănŃuirea conştiinŃelor individuale 6 şi<br />
prin organizarea tuturor puterilor, dar în primul rând prin puterea<br />
morală. 7 Aceasta din urmă – în concepŃia lui Brăileanu – creează<br />
condiŃiile necesare cooperării dintre oameni şi tot cu ajutorul ei se<br />
poate transforma comunitatea în naŃiune. „Comunitatea în care<br />
specialiştii au conştiinŃa clară a scopului suprem şi se organizează<br />
pentru cooperare – scria sociologul bucovinean – noi am numit-o<br />
naŃiune. În conştiinŃa aceasta stă libertatea şi autonomia indivizilor.<br />
NaŃiunea ajunsă la cel mai înalt grad de perfecŃiune este o comunitate<br />
1 Traian Brăileanu, Sociologia generală, EdiŃie îngrijită, studiu<br />
introductiv şi note de Constantin SchifirneŃ, Editura Albatros, Bucureşti,<br />
2003. 2 Traian Brăileanu, Teoria comunităŃii omeneşti, p. 388.<br />
3 Eul care se caută pe sine cu atâta stăruinŃă – scria Brăileanu –<br />
neputându-se regăsi trebuie să se întoarcă, pentru a se vedea pe sine la<br />
comunitatea din care a păşit în lume.<br />
4 Traian Brăileanu, op. cit., p.109.<br />
18<br />
5 Idem, p. 432.<br />
6 Idem, p. 433.<br />
7 Idem, p. 497.
sau o comuniune de suflete născute şi dezvoltate în conformitate cu<br />
normele ordinii morale, care este ordinea de temelie a comunităŃii<br />
umane, cum, de altminteri, ea este prototipul oricărei ordini”. 1<br />
Prin însăşi construcŃia ei de sistem deschis, precum şi prin rolul<br />
reglator al ordinii morale, comunitatea se dezvoltă şi tinde spre<br />
perfecŃiune. Forma supremă a perfecŃiunii o reprezintă „tipul ideal”.<br />
Acesta din urmă – relevă Brăileanu – asigură „autonomia şi<br />
independenŃa” unei comunităŃi şi – în acelaşi timp – îi organizează<br />
toate puterile (biologică, morală, religioasă, estetică, economică şi<br />
politică) în scopul de a realiza „un stat naŃional”.<br />
Unitatea puterilor (celor şase puteri – cum spune sociologul –,<br />
pe care le-am enumerat mai sus), ca şi raŃionalizarea continuă a organizării<br />
lor dau tărie comunităŃii şi o fac rezistentă la ameninŃări atât<br />
din interior, cât şi din exterior. Din atare motive, comunitatea trebuie<br />
să prevină stările de tensiune dintre părŃi, stări care scad energiile, şi<br />
să cultive spiritul de ordine şi cooperare, care multiplică resursele<br />
comunităŃii şi le conferă tărie pentru a depăşi anume blocaje sociale.<br />
Comunitatea, înŃeleasă ca stat naŃional şi gândită în perspectiva<br />
„perfectibilităŃii” (deci, a „tipului ideal” 2 ), are nevoie de un plan de<br />
reformă întru înlăturarea „răului” şi întru găsirea fericirii depline, a<br />
cărei condiŃie fundamentală – după Brăileanu – este libertatea. 3 .<br />
Dar – precizează el –, atât „perfectibilitatea comunităŃii”, cât şi<br />
dobândirea libertăŃii de către cei ce compun naŃiunea nu se efectuează<br />
de la sine şi nici nu pot fi omise iniŃiativele şi coordonarea unor<br />
acŃiuni programate. Dimpotrivă, pentru ca raŃionalitatea – în special<br />
cea morală – să pătrundă la toate nivelurile comunitare, iar cele şase<br />
puteri să coabiteze într-un plan generalizat de înnoire şi transformare<br />
socială, e necesară – după Brăileanu – intervenŃia ştiinŃei în general şi<br />
a sociologiei în particular. Aceasta din urmă – în optica gânditorului<br />
din CernăuŃi – are o funcŃie instrumentală, aceea de a ierarhiza<br />
1<br />
Idem, p. 471.<br />
2<br />
„Tipul ideal al unei naŃiuni – nota Brăileanu – este cel al unei<br />
comunităŃi care îşi poate păstra autonomia şi independenŃa faŃă de alte<br />
comunităŃi, din toate punctele de vedere: biologic, moral, religios, politic,<br />
estetic, economic” (op. cit., p.394).<br />
3<br />
Traian Brăileanu, op. cit., p. 494.<br />
19
ştiinŃele, în baza „primatului ordinii morale”, şi de a arăta „cum se pot<br />
organiza puterile unei naŃiuni” 1<br />
,,Stabilind rolul fiecărei specialităŃi organizate în viaŃa naŃiunii şi<br />
recunoscând primatul ordinii morale, căreia trebuie să i se<br />
subordoneze celelalte ordinii (organizaŃii) – nota Brăileanu –<br />
sociologia şi-a făcut pe deplin datoria: ea a arătat cum se pot organiza<br />
puterile unei naŃiuni în aşa fel ca să-i asigure autonomia şi libertatea în<br />
lupta cu alte naŃiuni”. 3<br />
Între sociologie şi comunitate, deci, există după Brăileanu, o<br />
relaŃie organică, aceea de a se susŃine reciproc şi de a opta pentru<br />
soluŃii superioare, care să determine adaptarea între actual şi să asigure<br />
progresul.<br />
Una dintre aceste soluŃii este aceea a cultivării identităŃii de sine<br />
a comunităŃii şi a „combaterii” cosmopolitismului. Fiindcă – în opinia<br />
lui Brăileanu – cosmopolitismul anulează elementul autohton şi<br />
distruge baza de susŃinere a comunităŃii. El –cosmopolitismul – este<br />
„un corp străin,” care perturbă coeziunea întregului şi chiar îl abate de<br />
la linia lui principală a dezvoltării.<br />
Gândind comunitatea în perspectiva idealului perfectibilităŃii şi<br />
considerând-o „ca singura condiŃie pentru păstrarea identităŃii de sine<br />
a omului normal”, sociologul bucovinean defineşte comunitatea prin<br />
efectul de uniune a sufletelor, ca şi printr-un act de recunoaştere şi de<br />
includere în structurile ei de conŃinut atât a celor care au fost, cât şi a<br />
celor care sunt astăzi. „Numim comunitate omenească – scria<br />
Brăileanu – acea unitate care se încheagă prin comuniunea sufletelor –<br />
Comunitatea e ancorată în ordinea biologică, dar ea nu este o simplă<br />
prelungire a ordinii biologice, ci o nouă ordine întemeiată pe a doua<br />
naştere a omului ca suflet. Comunitatea, în acest înŃeles, cuprinde nu<br />
numai pe cei vii (indivizi în carne şi oase), dar şi pe cei morŃi, dintre<br />
care mulŃi sunt mai vii decât cei ce trăiesc”. 2<br />
Şi în lucrări contemporane întâlnim criterii similare celor ale<br />
sociologului bucovinean cu privire la definirea conceptului de<br />
„comunitate umană,” adăugând însă procese şi fenomene specifice<br />
societăŃii industriale. Astfel, într-un studiu din „Jurnalul de sociologie<br />
20<br />
1 Idem, p. 398.<br />
2 Idem, p. 431.
şi psihologie” 1 , din SUA, se menŃionează că, în general, „ComunităŃile<br />
pot fi definite ca înlănŃuiri ale existenŃelor umane în scopul de<br />
a-şi împărtăşi identitatea, de a-şi afirma existenŃa şi de a-şi obŃine<br />
resursele necesare subzistenŃei. Urbanizarea şi diviziunea muncii pot fi<br />
considerate drept cele mai importante procese referitoare la fundarea<br />
comunităŃilor umane”.<br />
Anterior acestor evenimente – continuă revista citată –, mare<br />
parte a existenŃei umane era bazată pe vânătoare şi împărŃirea în mod<br />
egal a bunurilor obŃinute. Imediat ce a apărut posibilitatea de a<br />
îmbunătăŃi calitatea şi cantitatea recoltelor, a apărut o diviziune<br />
rudimentară a muncii, bazată pe cooperarea între familii. Aceasta a<br />
dus la posibilitatea de a produce mai multă hrană decât aveau nevoie<br />
producătorii. Un astfel de surplus a fost în măsură să determine<br />
anumiŃi oameni să-şi dezvolte anume abilităŃi, care au condus mai<br />
târziu la dezvoltarea pieŃei de bunuri şi servicii, ceea ce a generat<br />
multiplicarea diviziunii sociale a muncii şi a dus la apariŃia altor<br />
grupuri bazate pe vârstă, sex, iar mai apoi clase sociale.<br />
Deşi conceptul de comunitate devine obiect de cercetare de sine<br />
prin romantismul german, în special prin Herder, şi cu toate că există<br />
o literatură istorică ce merge până în Antichitatea asiatică, greacă şi<br />
romană, ne vom referi aici doar la câŃiva autori reprezentativi, şi<br />
anume la cei care tratează problematica celor două tipuri de<br />
comunitate: comunitatea rurală şi comunitatea urbană. În acest sens, îl<br />
vom invoca mai întâi pe Ferdinand Tönnies, care, îmbinând „tipologia<br />
cu polaritatea” şi „valorile” cu „dozaje variabile de termeni latitudinari<br />
opuşi” (uzând terminologia lui Lucian Blaga), a transformat conceptul<br />
de comunitate, căruia Schleiermacher 2 îi dăduse un sens moral,<br />
într-unul cu semnificaŃie sociologică. În lucrarea sa devenită clasică,<br />
1<br />
„Journal of Sociology and Psychology”, nr.2/2000, Selected Article, p. 6.<br />
2<br />
Cf. Piero Amerio, EvoluŃia conceptului de comunitate în cultura<br />
occidentală, în Manual de psihologia comunităŃii, coordonatori Bruno Zani<br />
şi Augusta Palmonari, traducere de Hanibal Stănciulescu, prefaŃăa de Adrian<br />
Neculau, Editura Polirom, Iaşi, 2003, p.28.<br />
21
apărută în 1887 şi intitulată „Comunitate şi societate” 1 , Tönnies<br />
defineşte comunitatea prin opoziŃie cu societatea.<br />
Polaritatea tipurilor – în concepŃia lui Tönnies – e determinată<br />
de transformarea voinŃei, care, din organică şi biologică (la nivel de<br />
comunitate), devine una reflectată şi deci devine psihologică. Formele<br />
psihologice ale voinŃei, organice, biologic constituite, sunt în număr<br />
de trei, şi anume: plăcerea, obişnuinŃa şi memoria, cărora le corespund<br />
trei tipuri de legături: legăturile de sânge, legăturile spaŃiale şi<br />
legăturile spirituale.<br />
Prototipul tuturor uniunilor de comunitate însă îl reprezintă<br />
familia. „Omul – scria F. Tönnies – intră în aceste relaŃii prin naştere;<br />
voinŃa raŃională liberă îl poate determina să rămână în familie, dar<br />
natura relaŃiei însăşi nu este dependentă de voinŃa sa raŃională”.<br />
Fiindcă această relaŃie este una ce aparŃine substratului primar şi se<br />
identifică cu voinŃa organică.<br />
Ca echivalent psihologic al corpului uman şi ca principiu al<br />
unităŃii vieŃii, voinŃa organică este biologic constituită şi se întemeiază<br />
pe rudenie, vecinătate şi prietenie.<br />
Rudenia – în viziunea sociologului german – este elementul<br />
constitutiv de bază al comunităŃii, fiind provenit din surse de tip<br />
natural şi având o esenŃă corporală. ForŃa acesteia este „viaŃa reală,”<br />
care se exprimă în „forme vii” şi se supune unor legităŃi de sorginte<br />
vitală.<br />
Acesteia însă i se asociază „comunitatea spirituală”, produsă<br />
prin muncă şi determinată de „vocaŃie,” rezultând „credinŃe comune”<br />
şi un „mod de a simŃi asociativ”.<br />
În opinia lui Tönnies, familia şi comunitatea sunt acelea care<br />
conservă „memoria colectivă” şi „tradiŃia”, precum tot ele asigură atât<br />
funcŃionarea cutumei, cât şi a „spiritului de unitate” sau, cu alte<br />
cuvinte, a „spiritului de corp”.<br />
În opoziŃie cu comunitatea şi parcă într-un fel de dualism de<br />
efect polar, se situează societatea (Gesellschaft). Aceasta are ca drept<br />
1<br />
Ferdinand Tönnies, Gemeinschaft und Gesellschaft – Grundbegriffe<br />
der reinen Soziologie, Berlin, Karl Curtis, 1912. Noi ne-am folosit şi de<br />
varianta în limba franceză Communauté et société, traducere şi studiu<br />
introductiv de J. Leif, Paris, P.U.F., 1944.<br />
22
temei primordial „voinŃa reflectată”, care este total diferită de cea<br />
„organică” şi – prin urmare – se situează în orizonturi de natură<br />
psihologică, „VoinŃa reflectată – scria sociologul german – este un<br />
produs al gândirii însăşi, căreia nu-i revine o realitate a sa proprie<br />
decât în raport cu cauza ei efectivă, adică cu subiectul gânditor”.<br />
Formele acesteia sunt: reflexia, conceptul şi convenŃia, care sunt<br />
străine de tradiŃie şi nu concordă cu „viaŃa organică”.<br />
Pornind de la utilitarismul acerb al lui Th. Hobbes şi reevaluându-i<br />
cunoscutul său principiu al „războiului tuturor împotriva tuturor”,<br />
sociologul german considera că societatea este produsul „confruntării<br />
egoismelor” care caracterizează pe oamenii oraşului. Raporturile<br />
dintre oameni sunt de efect individualist, iar interesele pe care le<br />
degajă se împlinesc în oraş şi presupun dezvoltarea industriei. Din<br />
aceste motive, „comercianŃii şi capitaliştii” pot fi consideraŃi ca<br />
întemeietori naturali ai societăŃii (Gesellschaft), precum şi ai regulilor<br />
care le dau formă. 1 Atare reguli – după Tönnies – sunt derivate din<br />
contract, dar sunt „trăite pe cont propriu şi desfăşurate într-o stare de<br />
tensiune cu ceilalŃi”. 2 Fiecare urmăreşte „desfiinŃarea” semenului său,<br />
producându-se o relaŃie de concurenŃă acerbă şi apărând o atmosferă<br />
de tip hobbes-ian, aceea a unui homo hominis lupus est. La baza<br />
acestora – după Tönnies – se află „piaŃa”, unde „scopul scuză<br />
mijloacele” şi unde „calculul monetar” reglementează toate relaŃiile<br />
sociale, ceea ce nu se întâmplă în cadrul comunităŃii. Aici, legăturile<br />
dintre oameni se întemeiază pe înŃelegere, care este un mod de a simŃi<br />
în limitele unei „conivenŃe intime şi confidenŃiale”. În schimb,<br />
societatea e un „agregat” şi „un produs mecanic”, unde „omul este<br />
străin omului,” iar „binele nu se cunoaşte decât sub „forma unei<br />
ficŃiuni”. Aceasta se datorează faptului că fiecare există pentru sine,<br />
„necedând câte ceva altuia decât contra acceptării unui lucru<br />
echivalent”.<br />
,,Teoria societăŃii – scria Tönnies – porneşte de la construirea<br />
unui cerc de oameni care, la fel ca în comunitate, trăiesc şi locuiesc în<br />
pace unul lângă altul, dar care nu sunt în mod fundamental legaŃi între<br />
ei, ci fundamental separaŃi, rămânând separaŃi în pofida tuturor<br />
1 Piero Amerio, op. cit., p. 20, cf. Manual de psihologia comunităŃii, p. 20.<br />
2 F. Tönnies, op. cit., p.29.<br />
23
legăturilor. 1 În consecinŃă – adaugă Tönnies –, în societate, nu se<br />
desfăşoară activităŃi care să poată fi derivate dintr-o unitate existentă<br />
apriori în mod necesar şi care să exprime deci şi voinŃa şi spiritul<br />
acestei unităŃi în individ, fiind îndeplinite şi prin intermediul său,<br />
realizându-se aşadar atât prin cei asociaŃi cu individul, cât şi prin<br />
individul însuşi. Mai degrabă, în acest cadru, fiecare trăieşte pe cont<br />
propriu şi într-o stare de tensiune cu toŃi ceilalŃi 1 .<br />
În schimb, comunitatea corespunde formei străvechi de viaŃă<br />
arhaică, unde raporturile interindividuale erau trăite afectiv, nefiind<br />
abstracte şi nici supuse calculului monetar.<br />
Pe măsură ce aceste raporturi se intelectualizează şi devin<br />
abstracte sub influenŃa culturii şi civilizaŃiei, comunitatea evoluează<br />
spre societate. Prin „mecanizare şi urbanizare”, ca şi prin „comerŃ şi<br />
practici speculative”, se diminuează prerogativele dreptului natural şi<br />
se extind din ce în ce mai mult elementele celui contractual.<br />
Sintetizând ideile lui Tönnies cu privire la caracteristicile<br />
definitorii ale celor două tipuri de colectivitate umană şi reproducând<br />
într-o anume ordine indicatorii care le caracterizează, se obŃine o<br />
structură sinoptică sugestivă pentru demersul analitic:<br />
24<br />
(A) VoinŃa organică → Comunitatea<br />
Statut<br />
(drept natural)<br />
- celula ---- familia<br />
- viaŃa organică ---- legătura de sânge<br />
- instinct şi ---- instinct şi plăceri<br />
plăcere<br />
materne, paterne,<br />
fraterne<br />
- obişnuinŃă ---- obiceiuri, moravuri,<br />
ritualuri, religii<br />
- memorie ---- transmiterea de<br />
obiceiuri, ritualuri,<br />
religii<br />
1 Idem, p.38; vezi şi Manual de psihologia comunităŃii, p.30.
(B) VoinŃa reflectată → societate<br />
Contract<br />
(drept raŃional)<br />
- reflecŃia ---- studiul valorii<br />
abstracte<br />
- calcul şi speculaŃie ---- profit şi câştig<br />
- cunoaştere ---- cultură socială<br />
- egoism ---- comerŃ<br />
- dominaŃie ---- capitalism<br />
E util să rămânem tot în spaŃiul sociologiei germane şi să-l<br />
invocăm pe Max Weber, care tratează tema comunităŃii printr-o dublă<br />
perspectivă: a teoriei asociaŃiunii şi cea a raŃionalităŃii.<br />
Opunând două concepte de bază, „Vergemeinschaftung” 1 şi<br />
„Vergesellschatung”, şi corelându-le cu teoria acŃiunii, Max Weber<br />
consideră că „vorbim de comunitate atunci când orientarea spre<br />
acŃiune se sprijină pe o apartenenŃă comună a indivizilor care participă<br />
la aceasta şi o resimt în mod subiectiv sub formă de tradiŃie sau sub<br />
formă de afecŃiune” 2 .<br />
Dar, dacă disponibilitatea pentru acŃiunea socială se sprijină pe o<br />
identitate de interese sau pe o legătură raŃională în privinŃa valorii şi a<br />
scopului 3 , „atunci avem de-a face cu o asociaŃie”.<br />
Relevând că această tipologie a orientărilor acŃiunii (raŃională în<br />
raport cu un scop, raŃională în raport cu o valoare, afectivă sau<br />
emoŃională şi tradiŃională) reflectă tipuri ideale şi deci sunt pure<br />
abstracŃiuni, sociologul german precizează că, în realitate, „marea<br />
majoritate a relaŃiilor sociale au în parte caracterul unei comunităŃi şi<br />
în parte caracterul unei asociaŃii” 4 . Fiindcă – menŃionează el – o relaŃie<br />
socială, oricât de raŃională şi deci oricâtă răceală ar fi creată în raport<br />
cu Ńelul său, poate da naştere la valori afective care trec dincolo de<br />
1<br />
Max Weber, Economie et Société, Tom I, Paris, Plon, 1971<br />
subcapitolul À l’origine, le voisinage, p.379-382. În partea întâi a acestei<br />
lucrări, sociologul german foloseşte conceptul de „vergemeinschatftung” în<br />
sens de „comunalizare” sau „comunotorizare” (vezi René König, Sociologie,<br />
traduit de P. Leccia, Paris, Ed. Flammarion, 1972, p. 58).<br />
2<br />
Manual de psihologia comunităŃii, p. 31.<br />
3<br />
Ibidem.<br />
4<br />
Max Weber, op. cit., p. 38.<br />
25
scopul propus” şi, în mod analog, o relaŃie cu caracteristici prevalent<br />
comunitare poate fi orientată raŃional într-o măsură variabilă în<br />
vederea unui scop” 1 . Şi apoi, conchide: „… este foarte variabilă<br />
măsura în care un grup familial este resimŃit de membrii săi ca o<br />
comunitate sau este utilizat, din contră, ca o asociaŃie” 2 .<br />
În ceea ce priveşte vecinătatea, aceasta este abordată de către<br />
sociolog atât din punctul de vedere al „proximităŃii geografice”, cât şi<br />
al „solidarităŃii de interese”.<br />
Societatea domestică – după Max Weber –, înŃeleasă ca tip de<br />
comunitate care îşi acoperă trebuinŃele din resurse proprii, implică<br />
servicii speciale de circumstanŃă, care depăşesc „comunitatea<br />
domestică particulară” şi devin „asistenŃă de vecinătate”.<br />
În istoria relaŃiilor rurale, satul – în concepŃia sociologului<br />
german – a reprezentat o „grupare a comunităŃilor domestice stabilite<br />
într-o proximitate imediată unele de altele şi alcătuind comunitatea de<br />
vecinătate tipică” 3 . În cadrul acesteia se practică „ajutorul dezinteresat”,<br />
realizat prin „împrumut neretribuit de bunuri de consum” sau<br />
prin „muncă benevolă” 4 .<br />
În baza „principiului fundamental de etică populară”, – cum<br />
spune Max Weber – şi, într-un fel, radicalizând vechea practică<br />
romană, apare fenomenul de „mutuum”, adică împrumut fără<br />
compensaŃie. Comunitatea de vecinătate este spaŃiul natural de<br />
manifestare a sentimentelor de „fraternitate”. Aceasta, adică<br />
fraternitatea, se „manifestă sub forma unui ajutor reciproc”, fie în<br />
maniera unui „… aport de mână de lucru în cazul unei nevoi urgente”,<br />
1<br />
Manual de psihologia comunităŃii, p. 31.<br />
2<br />
Ibidem.<br />
3<br />
Aşa cum deja s-a menŃionat, cităm din Economie et Société,<br />
subcapitolul A l´origine, le voisinage, p.379-382.<br />
4<br />
„În practică – scria Max Weber – faptul de a fi vecini înseamnă că, la<br />
nevoie, depindem unii de alŃii, mai ales acolo unde comunităŃile sunt puŃin<br />
dezvoltate din punct de vedere tehnic, vecinii sunt cei din partea cărora vine,<br />
în mod firesc ajutorul şi necesitatea este din acest punct de vedere<br />
fraternitate” (op. cit.).<br />
26
fie printr-un soi de „danie” către cel care este în „dificultate”, după<br />
dictonul: „Ce faci tu pentru mine, voi face şi eu pentru tine” 1 .<br />
Ajutorul benevol – precizează însă autorul – nu se practică „doar<br />
între egali” şi, deci, nu se acordă numai celor defavorizaŃi din punct de<br />
vedere economic, „ci şi celor cu disponibilităŃi economice ieşite din<br />
comun” 2 .<br />
Marii proprietari de terenuri – relevă sociologul german –<br />
solicită ajutorul suplimentar „mai ales la strângerea recoltei”, dar nu<br />
pot fi omise nici situaŃiile de „cataclisme” naturale, când se cerea<br />
aportul tuturor şi al fiecăruia în parte. Şi reversul medaliei este tot atât<br />
de necesar şi util, întrucât „… se aşteaptă din partea celor puternici ca<br />
ei să reprezinte în primul rând interesele comune împotriva<br />
ameninŃărilor care ar putea veni din partea altor potentaŃi economici”;<br />
în acelaşi timp, ei pot împrumuta anumite parcele de teren, fie cu titlu<br />
gratuit, fie în schimbul unei contribuŃii uzuale de muncă benevolă<br />
(împrumut gratuit, precarium) 3 .<br />
Dar, şi în caz de foamete sau în împrejurări de crize de produse,<br />
bogaŃii oferă semenilor o parte din proviziile proprii, dar intervin şi cu<br />
alte servicii caritabile pentru a-i ajuta pe cei cu care convieŃuiesc ca să<br />
depăşească situaŃiile precare 4 .<br />
Max Weber însă relevă că, deşi „comunitatea de vecinătate”<br />
reprezintă „spaŃiul natural de manifestare a sentimentelor de<br />
fraternitate” şi cu toate că „vecinii sunt cei din partea cărora vine, în<br />
mod firesc, ajutorul”, acestea nu implică, în mod mecanic, faptul că<br />
între vecini domnesc, ca regulă generală, doar relaŃii fraterne 5 .<br />
Dimpotrivă, există situaŃii în care „comportamentul cerut de<br />
etica populară cedează în faŃa ameninŃărilor personale sau a<br />
1<br />
Max Weber, op. cit., p. 381.<br />
2<br />
Ibidem<br />
3<br />
Op. cit., p. 382.<br />
4<br />
În sensul celor menŃionate, Max Weber scria: „… se aşteaptă ca, în<br />
caz, de foamete, bogaŃii să pună la dispoziŃie o parte din proviziile proprii şi<br />
să se arate dispuşi să ofere şi alte servicii caritabile; din punctul lor de vedere;<br />
cei avuŃi acceptă toate acestea, deoarece ştiu că şi ei pot, oricând, cădea în<br />
nevoia de a aştepta bunăvoinŃa vecinilor lor” (op. cit.).<br />
5<br />
Max Weber, op. cit., p. 382.<br />
27
conflictelor de interese”, creându-se ostilitate între conlocuitori, care,<br />
rând pe rând, au conştiinŃa plasării lor în contradicŃie cu exigenŃele<br />
eticii populare 1 şi se consideră frustraŃi.<br />
Sintetizând tezele sociologului german, relevăm că, în gândirea<br />
sa, comunitatea de vecinătate „constituie” fundamentul originar al<br />
comunităŃii rurale, ea putând constitui baza unei activităŃi de ordin<br />
politic şi fiind spaŃiul în care vor fi înglobate „tot felul de noi<br />
activităŃi”. Dar, conchidea Max Weber, activitatea comunitară proprie<br />
comunităŃii de vecinătate este „fraternitatea economică”.<br />
Tot în sociologia germană, René König, în Fischer Lexicon<br />
soziologie, formulează ideea potrivit căreia comunitatea are o<br />
importanŃă tot atât de esenŃială în construirea social-culturală a<br />
personalităŃii, precum o are şi familia. „Copilul şi tânărul – scrie René<br />
König – învaŃă înainte de toate, majoritatea legăturilor sociale<br />
existente în afara domeniului familial, … în forma lor comunitară” 2 .<br />
Având drept premisă determinarea generică a unor concepte<br />
înrudite cu cel de comunitate şi relevând modul lor de a circula în<br />
limba germană, René König consideră că o colectivitate, pentru a fi o<br />
realitate socială pe deplin închegată, presupune tensiuni interioare<br />
puternice, la care se adaugă un accentuat spirit al puterii şi –<br />
corespunzător acestora – apar „eterogeneităŃi care însă nu trebuie să<br />
degenereze în conflicte”.<br />
În viziunea sa, noŃiunea de comunitate nu este corespunzătoare<br />
celei de „comună administrativă”, deoarece dimensiunea administrativă<br />
1<br />
Ibidem.<br />
2<br />
L-am citat pe René König după lucrarea Katerinei Aschenbrenner şi<br />
Diéter Kappe, intitulată Groβstadt und Dorf als Typen des Gemeinde, Berlin,<br />
1972.<br />
Tot din René König am consultat cu interes studiul „Communauté”,<br />
din vol. Sociologie, sous la direction de R. König, traduit de Pierre Leccia,<br />
Paris, Ed. Flammarion, 1972, şi în care se menŃionează că, în sociologia<br />
germană, conceptul de comunitate „joacă un rol nefast, datorită caracterului<br />
său polisemic, ceea ce n-ar trebui să fie cazul pentru un concept<br />
fundamental”; de aceea – adaugă René König – sociologul Th. Geiger a<br />
propus în anul 1931 ca să se radieze cuvântul Gemeinschaft din vocabularul<br />
de specialitate (op. cit., p.55).<br />
28
este „de o importanŃă secundară pentru a constitui un criteriu de<br />
întemeiere a comunităŃii” şi – deci ea – la rândul ei, depinde de alte<br />
variabile, printre care menŃionează pe cea de durată. „Unde este dată o<br />
unitate administrativă – nota René König – trebuie să treacă mult timp<br />
pentru ca ea să devină o unitate socială cu caracter comunitar” 1 .<br />
Pentru a preciza sensul conceptului de comunitate şi pentru a<br />
indica utilizările lui în sociologie, René König a stabilit trei criterii cu<br />
relevanŃă în domeniu prin care să se poată operaŃionaliza acest<br />
concept, iar apoi să se formuleze definiŃia ce-i corespunde. Aceşti<br />
indicatori sunt: 1) unitatea teritorială; 2) interacŃiunea socială şi<br />
3) legături formale şi informale, ce stau într-o anumită relaŃie cu<br />
exteriorul instituŃional organizat.<br />
AlŃi sociologi germani, respectiv Katerin Aschenbrenner şi<br />
Diéter Kappe, în lucrarea deja citată, după ce precizează că orice<br />
„comunitate implică o anume existenŃă în durată, iar oamenii care<br />
trăiesc în ea au atât conştiinŃa legăturilor reciproce în care sunt<br />
angrenaŃi, cât şi perceperea graniŃelor cu celelalte comunităŃi”,<br />
enumeră şi ei, ca şi René König, un set de indicatori consideraŃi<br />
semnificativi pentru cazul care ne interesează, precum: 1) sistemele de<br />
comunicaŃie existente; 2) formele controlului social; 3) raporturile de<br />
putere; 4) perspectivele sociale; 5) tensiunile interioare şi 6) tradiŃia<br />
culturală de tip local.<br />
La acest pachet de indicatori consideraŃi ca principali şi – prin<br />
urmare – ca fiind indispensabili pentru cercetarea în speŃă, cei doi<br />
sociologi adaugă ceea ce ei numesc „caracteristici sociologice<br />
secundare”, care, deşi subordonate, sunt totuşi semnificative şi deci<br />
utile pentru a configura conŃinutul conceptului de comunitate.<br />
În sensul celor de mai sus, Katerin Aschenbrenner şi Diéter<br />
Kappe menŃionează: 1) forma de aşezare; 2) poziŃia; 3) mărimea;<br />
4) organizarea populaŃiei şi 5) caracterul rural sau urban al localităŃii. 2<br />
În baza celor două categorii de indicatori şi cu intenŃia de a<br />
formula o definiŃie nominală asupra comunităŃii, cei doi sociologi<br />
uzează de un enunŃ de tip sintetic şi caută să nu omită nimic din ceea<br />
ce exprimă indicatorii enumeraŃi anterior: Însumând – notează ei –,<br />
1 Katerin Aschenbrenner und Diéter Kappe, op. cit.<br />
2 Ibidem.<br />
29
comunitatea poate fi definită ca un complex social de raporturi între<br />
oameni care locuiesc pe un spaŃiu mai mult sau mai puŃin extins şi<br />
care trăiesc în comun diverse legături sociale, economice şi culturale<br />
şi pe care le dezvoltă într-o asemenea măsură încât o parte a<br />
trebuinŃelor şi a dorinŃelor pe care le au pot fi satisfăcute în interiorul<br />
acestui cadru 1 .<br />
Ca parte a unui raport mai larg şi ca „spaŃiu în care se plasează<br />
aproape toate manifestările sociale”, comunitatea reprezintă – după<br />
sociologii germani – arealul în care se afirmă şi se perfecŃionează<br />
personalitatea umană. Ca poziŃie intermediară între familie şi marile<br />
construcŃii socio-umane, comunitatea nu este nici „societate globală” –<br />
cum o gândea G. Gurvitch –, dar nu este nici un produs „perceput şi<br />
personificat numai de reprezentanŃii comunităŃii”, ci „este o<br />
construcŃie care pune în acŃiune dinamici capabile să stimuleze accesul<br />
activilor” la valori superioare şi să transforme comunitatea din obiect<br />
al programelor guvernamentale în subiect al lor. Continuând pe<br />
această linie analiza conceptului de comunitate şi plasând-o în<br />
perioada „post-weberiană”, se impune cerinŃa expresă de reclarificare<br />
a raportului dintre conceptul de comunitate şi corelative ale lui de<br />
referinŃă, precum familia, statul, naŃiunea.<br />
În al doilea rând, începând cu anii ’20 ai secolului trecut şi<br />
ajungând până aproximativ în deceniul şase al aceluiaşi secol, s-a<br />
renunŃat întrucâtva la tradiŃia „Tönnies – Weber” şi nu s-a mai recurs<br />
la serviciile euristice ale „tipului ideal” în cercetarea comunităŃilor<br />
umane. „Sub presiunea mişcării migratorii din unele Ńări ale Europei şi<br />
Asiei spre Statele Unite ale Americii, precum şi datorită tensiunilor de<br />
1<br />
Katerin Aschenbrenner und Diéter Kappe, op. cit., p.9; la pagina 2, se<br />
notează; „Ceea ce se ascunde sub această noŃiune (de comunitate, n. ns.) nu<br />
acoperă sau acoperă parŃial ceea ce alte ştiinŃe sau vorbirea curentă<br />
desemnează prin comunitate. Pentru juriştii şi politicienii comunei, de<br />
exemplu, comunitatea înseamnă „cea mai mică unitate teritorială cu<br />
autoîmputernicire administrativă (Nellson R.). Pentru ştiinŃele sociale stau în<br />
centrul atenŃiei aspectele economice, ca, de exemplu, gradul de<br />
industrializare, relaŃiile agrare, probleme ale transportului etc. Dar, nici<br />
noŃiunile de comunitate şcolară sau comunitate religioasă nu acoperă ceea ce<br />
este exprimat de sociologie prin comunitate”.<br />
30
ordin etnic, dar mai ales rasiale, prin cunoscutul apartheid, cercetarea<br />
sociologică a trecut de la abstract la concret şi de la teoretic în sine la<br />
empiric. Totodată, cunoscuta formulă ontologică a lui Emile Durckheim,<br />
potrivit căreia „socialul se explică prin social”, ca şi definirea<br />
„faptului social ca lucru” s-au dovedit inoperante în contextul în care<br />
formele vieŃii cotidiene cereau ca cercetarea să fie urmată de<br />
„angajare”, iar individul să aibă o anume preponderenŃă asupra<br />
societăŃii. Thomas şi Znaniceki, în cunoscuta lor lucrare łăranul<br />
polonez în America şi Europa, relevă „o constantă interacŃiune de<br />
factori obiectivi şi de factori subiectivi” şi pun în evidenŃă „o legătură<br />
cu dublă conexiune între elementele sociale şi lumea individuală” 1 .<br />
,,Cauza unui fenomen social sau individual – scriau cei doi<br />
sociologi – nu este niciodată un alt fenomen social sau individual<br />
izolat, ci este totdeauna o combinaŃie între un fenomen social şi unul<br />
individual; …există o dependenŃă reciprocă între organizarea socială<br />
şi organizarea vieŃii individuale” 2 .<br />
În fine, în perioada pe care o menŃionăm, ca efect al mişcărilor<br />
demografice la care ne-am referit, ca şi al proceselor industrializării şi<br />
urbanizării, a apărut un nou curent filosofic care a influenŃat şi sociologia<br />
comunităŃilor rurale şi urbane şi a orientat investigaŃiile de teren<br />
către specific şi relevanŃa de sine. Acest curent a fost pragmatismul,<br />
iniŃiat de Williams James, la care putem adăuga aportul lui Peirce, dar<br />
şi influenŃele funcŃionalismului în varianta lui John Dewey 3 .<br />
În viziunea acestei filosofii, ca şi în perspectiva finalităŃii<br />
cercetărilor sociologice, s-a produs o mutaŃie de fond atât în teorie, cât<br />
şi în metodologia evaluării domeniului comunitar. Aceasta întrucât, în<br />
optica pragmatism-funcŃionalismului, ideea de comunitate nu mai viza<br />
„un ansamblu generic de structuri şi de procese luate în sine” şi nici nu<br />
mai era plasată în abstract, adică în afara unui spaŃiu conturat şi<br />
dincolo de indivizii care se află întrânsul. Dimpotrivă, ea a dobândit<br />
conotaŃii contextuale, fiind privită ca o entitate determinată, cu oameni<br />
organizaŃi în grupuri precise, alcătuite cu tradiŃii, cu obiceiuri şi cu<br />
1<br />
Cf. Piero Amerio, op. cit., p.35.<br />
2<br />
W. I. Thomas and Fl. Znaniceki, The Polish Peasant in Europe and<br />
America, Chicago, University of Chicago Press, 1918-1920, Tom I, II.<br />
3<br />
Idem, p.34.<br />
31
mentalităŃi comune. Modelul ei de existenŃă şi de manifestare urmărea<br />
să se regăsească în formele locale ale vieŃii cotidiene, ca şi în acŃiunea<br />
umană concretă. Prin aceasta din urmă, ca şi prin calitatea de „fiinŃă<br />
generică”, omul realiza continuu o deschidere către societatea generală<br />
şi intra în relaŃii cu ceilalŃi, dar într-un loc precis fixat şi într-un<br />
interval de timp dat. Charles Horton Cooley 1 , unul dintre iniŃiatorii<br />
sociologiei grupurilor sociale şi cunoscut pentru clasificarea acestora<br />
în primare şi secundare, vorbeşte de „localism” şi de „subiectivism”.<br />
În viziunea sa, pentru ca o societate să existe şi pentru ca ea să se<br />
afirme în mod plenar, e necesar ca un anumit număr de oameni să<br />
locuiască împreună într-un fragment de spaŃiu din natură, ştiut şi<br />
recunoscut şi de către alŃii, oameni care să aibă scopuri comune 2 .<br />
Într-un astfel de context dat, imaginea comunităŃii a dobândit<br />
substanŃă, îmbogăŃindu-se atât cu elemente conceptuale, cât şi cu<br />
aspecte practice 3 .<br />
Prin perspectiva filosofiei lui William James, ca şi prin aceea a<br />
lui John Dewey, conŃinutul ei, al comunităŃii, s-a extins, vizând raportul<br />
dintre viaŃa publică şi viaŃa privată, dintre obiectiv şi subiectiv.<br />
Robert M. MacIver 4 , la rândul său, pornind ca şi Cooley de la<br />
acelaşi premise filosofice: W. James – J. Dewey şi delimitându-se şi el<br />
de conotaŃiile clasice ale „tipului ideal”, distinge între „asociaŃie” şi<br />
„comunitate”, formulând denumirea de „comunitate locală”.<br />
1<br />
Charles Horton Cooley, Human Nature and Social Order, Scribner's,<br />
New – York, 1902.<br />
2<br />
Cf. Piero Amerio, op. cit., p.35.<br />
3<br />
Dacă plasăm această optică în contextul sociocultural, ambiental şi<br />
politic din America, unde oraşele s-au născut din întâlnirea pe un teritoriu a<br />
unor persoane încă vii în memoria urmaşilor, unde grupul şi asociaŃia sunt<br />
realităŃi concrete care întemeiază şi conduc bisericile şi multe instituŃii<br />
sociale, unde instanŃele locale au avut din totdeauna întâietate faŃă de cele<br />
centrale, unde competiŃia şi conflictul sunt considerate lucruri<br />
„cvasinaturale”, şi nu elemente nepotrivite cu dinamica socială … – scrie<br />
Piero Amerio – putem înŃelege cum s-a îmbogăŃit conceptul de comunitate<br />
locală atât cu elemente conceptuale, cât şi cu aspecte practice” (op. cit., p.35).<br />
4<br />
Robert M. MacIver, Community. A Sociological Study, MacMillan,<br />
New-York.<br />
32
După sociologul american, comunitatea nu reprezintă „o formă<br />
asociativă particulară, şi nu apare ca o alianŃă funcŃionând pentru un<br />
scop sau altul, ci este condiŃia de bază a vieŃii în comun” 1 .<br />
Spre deosebire de „asociaŃie”, care se întemeiază pentru<br />
obiective limitate, comunitatea implică „durată nelimitată şi scopuri<br />
integrale”. Semnul definitoriu al comunităŃii – după MacIver – rezidă<br />
în aceea că, în interiorul ei, „o viaŃă poate fi trăită în întregime cu toate<br />
relaŃiile sociale proprii” 2 şi cu tot complexul de tradiŃii şi de valori, ceea<br />
ce nu este cazul pentru „asociaŃie”. Aceasta din urmă este una parŃială în<br />
raport cu totalitatea raporturilor dintre oameni şi cu perspectiva Ńelurilor<br />
de durată. În schimb, comunitatea locală impune „un teritoriu”, sau ceea<br />
ce C. Zimmermann numea „a relatively definite and compact geografic<br />
chase” 3 , unde un număr de persoane locuiesc împreună şi unde<br />
solidaritatea şi ceea ce îi uneşte pe oameni reprezintă cu mult mai mult<br />
decât ceea ce îi separă. Nu interese particulare şi nicio biective efemere<br />
definesc esenŃa unei comunităŃi, ci o sumă de factori fundamentali, care<br />
determină un puternic sentiment de „nostrizare” 4 , astfel ca „in-group”-ul<br />
să fie predominant faŃă de „out-group”.<br />
Şi în sociologia mai recentă au continuat analizele cu privire atât<br />
la conŃinutul conceptului de comunitate, cât şi la metodologiile<br />
utilizate de către specialişti în scopul elaborării unei sociologii în<br />
domeniu 5 . Dintre aceştia îl vom invoca în special pe Boguslaw<br />
Galeski, care în Conceptele de bază ale sociologiei rurale 6 , lucrare de<br />
1<br />
Robert M. MacIver, op. cit., p.32<br />
2<br />
Idem<br />
3<br />
C. Zimmermann, The Changing Community, Harper & Row,<br />
New-York, 1938; vezi şi Manual de psihologia comunităŃii, p.32.<br />
4<br />
Concept formulat de către J. Noultin.<br />
5<br />
Dintre lucrările atât psihologice, cât şi sociologice, menŃionăm:<br />
M.P. Bender, Community Psyhology, Londra, Methwn, 1976; Il. Heller,<br />
J. Monahan, Psyhology and Community Change, Darsey Press, Homewood,<br />
Illinois, 1977; P. H. Mann, Community Psyhology. Concepts and Aplications,<br />
New York, Free Press, 1978; Jwin Sanders, The Community, Boston, 1972;<br />
D.E. Poplin, Communities. A Survey of Theories and Methods of Research,<br />
MacMillan, New-York, Lodon, 1972 etc.<br />
6<br />
Boguslaw Galeski, Basic concepts of rural sociology, Manchester<br />
University Press, 1972.<br />
33
„inventar problematic” – dacă se poate spune aşa –, dar şi de sinteză a<br />
unei experienŃe profesionale, abordează problematica comunităŃii în<br />
raport cu o alta, aceea a regionalităŃii.<br />
Pentru sociologul polonez, o comunitate locală reprezintă „o<br />
totalitate de locuitori ai unui anumit teritoriu, care constituie un grup<br />
social, dacă sunt organizaŃi pe bază de legături de rudenie, de interese<br />
economice, de norme şi valori acceptate în comun, pe care,<br />
conştientizându-le, le disting de alte grupuri definite după aceleaşi<br />
principii” 1 . Potrivit opiniei sale, comunitatea nu poate fi definită<br />
numai în baza unei singure caracteristici şi – prin urmare – nu este<br />
suficient un criteriu pentru a include o colectivitate în cadrul<br />
comunităŃii. ComunităŃile, ca şi regiunile – scria Galeski – „se<br />
deosebesc de obicei cu referire la caracteristici sociale importante,<br />
care tind a fi cumulative”. Acestea – spune el – determină de regulă<br />
unităŃi integrale, care impun instituŃii economice şi culturale aparte,<br />
dar şi sisteme de relaŃii care leagă pe membrii unui grup, a căror<br />
prezenŃă poate fi supusă unor măsurători empirice. Metodologic<br />
vorbind, atare măsurători – relevă Galeski– sunt necesare pentru a se<br />
stabili coeficientul de intensitate a determinărilor de conŃinut ale<br />
fiecărui indicator în parte şi pentru a putea decide în ce categorie<br />
administrativă trebuie inclusă o localitate.<br />
Nu insistăm asupra tezelor sociologului polonez, întrucât<br />
capitolul la care ne-am referit va fi inclus integral într-o antologie<br />
viitoare de texte de sociologie rurală şi va putea fi parcurs in extenso<br />
acolo.<br />
După o succintă şi într-un fel sumară consemnare a conotaŃiilor<br />
conferite conceptului de comunitate, în general, şi de comunitate<br />
rurală, în particular, apare totuşi un fel de îndoială de tip cartezian,<br />
întrebându-ne ce anume s-ar mai putea înŃelege prin „comunitate”, în<br />
urma atâtor specificări conceptuale.<br />
Piero Amario se întreba şi el la rândul său în legătură cu acelaşi<br />
lucru: „Întrucât termenului de «comunitate» i s-au conferit o<br />
multitudine de întrebuinŃări şi, a ajuns să-şi piardă din sensurile sale,<br />
ce a mai rămas din el?”<br />
34<br />
1 Idem, capitolul intitulat The Village Community, p. 76-98.
„Pe plan general, nu foarte mult, pentru că a fost utilizat în<br />
moduri atât de diferite, încât a ajuns să nu mai indice mare lucru, mai<br />
ales în Statele Unite. În Europa, a rămas, cel puŃin într-un anume sens,<br />
legat de viziunea lui Tönnies; în acest cadru, fiind o noŃiune de ordin<br />
specific sociologic, e greu să nu împărtăşeşti criticile care i-au fost<br />
aduse: ideea de solidaritate, problemele de identitate, faptul că<br />
poziŃiile care iterează într-o oarecare măsură un punct de vedere<br />
utilitarist şi «de piaŃă» în privinŃa convieŃuirii umane pot fi exprimate<br />
mai corect cu ajutorul altor noŃiuni. Chiar şi în psihologia comunităŃii,<br />
aşa cum ne este oferită de modelele americane, conceptul originar de<br />
comunitate pare să fi pierdut multe dintre conotaŃiile sale” 1 . „Ce<br />
rămâne astăzi din conceptul de comunitate?” – se întreba autorul şi<br />
răspundea: „A ajuns să nu mai indice mari lucruri”.<br />
Dincolo însă de caracterul polisemic al acestui concept, ca şi de<br />
disputele purtate între Communitarians (Taylor, MacIver) şi<br />
universalişti (Hans Jonas, Jurgen Habermas etc.), el exprimă o<br />
realitate bine conturată, vizând un grup de oameni istoriceşte<br />
organizat, care ocupă un spaŃiu natural precis delimitat, în interiorul<br />
căruia se dezvoltă activităŃi economice şi socio-culturale, şi respectă<br />
norme şi valori, în vederea activării resurselor materiale şi spirituale şi<br />
a supravieŃuirii speciei omeneşti.<br />
În contextul însă al informatizării şi globalizării, ca şi „sub<br />
presiunea pieŃei şi a comunicaŃiilor” 2 , problematica atât teoretică,<br />
precum şi practică a comunităŃii cunoaşte mutaŃii de fond.<br />
Mai întâi, relaŃia dintre „local şi extralocal” devine una<br />
biunivocă, cu aporturi de efect reciproc şi cu deschideri către sursele<br />
binelui şi gestionării justiŃiei generale, Ca formă asociativă legată de<br />
un teritoriu şi ca structură de relaŃii între oameni, comunitatea apare<br />
centrată pe acŃiunea identităŃii de sine, dar şi prin cea a adaptării la<br />
dezvoltarea de ansamblu a societăŃii. InstituŃiile locale au avut<br />
totdeauna şi au şi în prezent o anume întâietate faŃă de cele centrale,<br />
ele vizând grupuri concrete şi având de soluŃionat problemele<br />
oamenilor dintr-o localitate. Acestea din urmă conferă sens<br />
investiŃiilor şi determină apariŃia iniŃiativelor cu caracter antrepre-<br />
1 Piero Amerio, op. cit., p.38.<br />
2 Op. cit., p.39.<br />
35
norial. În acelaşi timp însă, problemele oamenilor fac parte din scenarii<br />
sociale, fiind conjugate cu programele politice şi cu acea atât de<br />
cunoscută metodă a cercetărilor sociologice numită „social survey” 1 .<br />
ÎnŃeleasă ca sistem social complex şi gândită într-o perspectivă<br />
holistă, comunitatea implică învăŃarea controlului asupra propriilor<br />
evenimente, prin elaborarea unor proiecte „proactive”, ca şi prin<br />
strategii formatoare, prin intermediul cărora din obiect al istoriei să se<br />
transforme în subiect al ei. Nu delegări de competenŃă şi nici modele<br />
de substituŃie se cer pentru autodezvoltarea comunităŃii, ci proiecte<br />
participante 2 de emanaŃie locală, care să favorizeze implicarea<br />
conştientă a subiecŃilor în finalizarea de obiective proprii şi să<br />
stimuleze „dobândirea încrederii în sine”. Empowerment 3 – cum este<br />
denumit acest fenomen de către unii specialişti americani, sau<br />
self-eficacy 4 – cum este denumit de către alŃii, înseamnă – în fond –<br />
amplificarea energiilor pe care subiectul le poate utiliza pentru a putea<br />
stăpâni evenimente şi a dezvolta strategii de activare a resurselor<br />
locale; un sistem raŃional de management comunitar prin care să se<br />
identifice conŃinuturile fizice, cât şi psihice, în vederea unei<br />
contabilizări de patrimoniu 5 , deopotrivă natural şi deopotrivă uman,<br />
pentru elaborarea unor „bilanŃuri sintetice” 6 de componente şi în ideea<br />
construirii de scenarii care să conducă la un „optim comunitar”. Pentru<br />
aceasta însă este imperios necesar, mai întâi, un autentic „leader” de<br />
orientare acŃională, care să beneficieze de o reală „carismă” de<br />
1 D.E. Poplin, Communities. A Survey of Theories and Methods of<br />
Research, McMillan, New York, London, 1972.<br />
2 F.A.O. L’Analyse socioloque dans la conception de projets<br />
d’investissement agricol, Document Technique du Centre d’Investissements<br />
nr. 9, 1995, p.11.<br />
3 J. Rappaport, Community Psychology. Values, Research and Action,<br />
Holt Rinehart, Winston, New-York, 1977, după Manual de psihologia<br />
comunităŃii, p. 67.<br />
4 A. Bandura, Social Foundations of Thought and Actions, Prentice<br />
Hall, Englewood Cliffs, New-Jersey, 1986.<br />
5 Dezvoltarea durabilă – Teorie şi Practică, vol. II, Mecanisme şi<br />
instrumente, coordonatori AngheluŃă Vădineanu, Costel Negrei,<br />
Petru Lisievici, Editura UniversităŃii din Bucureşti, 1999, p. 144-145.<br />
6 Op. cit., p. 151.<br />
36
personalitate, iar mai apoi de aptitudini, dar şi de atitudini pentru a<br />
creşte potenŃialul „composibilelor” (folosind conceptul lui Leibniz) şi<br />
a le rataşa pe acestea trebuinŃelor locale. În acelaşi timp, se impune în<br />
mod peremptoriu formarea publicului comunitar, care să devină apt de<br />
a modifica stări de lucruri insolvabile şi a le aduce la o scală<br />
abordabilă din punct de vedere practic.<br />
Implementarea unui sistem managerial, ca şi precizarea unei<br />
metodologii de fezabilitate comunitară înseamnă – de fapt – o<br />
desfăşurare de acŃiuni pe două planuri complementare, şi anume: unul<br />
situat la nivel „suprastructural”, vizând rolul personalităŃii şi – prin<br />
urmare – referindu-se la acele individualităŃi clarvăzătoare, cel<br />
de-al doilea plan constituindu-l grupurile sociale în totalitatea lor,<br />
adică populaŃia comunitară, care se impune să fie informată şi instruită<br />
cu privire la programele ce urmează a se implementa în zonă, precum<br />
şi în legătură cu resursele interne şi externe la care se urmăreşte a se<br />
recurge în vederea obŃinerii de performanŃe socio-economice şi a<br />
creşterii calităŃii vieŃii. Or, acestea nu pot fi împlinite fără o acŃiune<br />
instructivă de tip managerial şi nici nu vor favoriza participarea<br />
conştientă a subiecŃilor la viaŃa comunităŃii dacă nu se va proceda la<br />
implementarea de programe formative temeinic elaborate, atât la nivel<br />
naŃional, cât şi la nivel local.<br />
O nouă paradigmă, cea de efect managerial, ca şi o nouă<br />
filosofie, cea comprehensiv – constructivistă, devin de necesitate acută<br />
atât pentru a crea o atmosferă favorabilă transformărilor care urmează<br />
a se efectua în comunitate, cât şi în privinŃa rolurilor (altele decât cele<br />
tradiŃionale) ce trebuie jucate de către subiecŃi. Fără o concepŃie<br />
cuprinzătoare – adică fără acel „weltanschaung” sistemic şi<br />
generalizator, care să însemne cunoaştere şi acŃiune, şi fără o<br />
metodologie instrumentală întemeiată pe principii de eficienŃă nu este<br />
posibilă clarificarea ierarhiilor de valori existente în spaŃiul social şi<br />
nici nu se vor identifica motivele în baza cărora localnicii aderă sau<br />
resping planurile de reconstrucŃie viitoare. Mai mult chiar, lipsa unui<br />
cadru conceptual comprehensiv şi inexistenŃa unui orizont ideatic care<br />
să stabilească corelaŃii, dar şi să efectueze distincŃii duc la<br />
devalorizarea funcŃiei şi neconştientizarea „responsabilităŃilor de<br />
status”. Am fi înclinaŃi a mai adăuga un aspect ce se referă la relaŃiile<br />
„de efect” şi care se plasează între faza latentă şi faza finalizată, şi<br />
37
anume: nefolosindu-se de o pregătire prealabilă în domeniu şi<br />
neposedând o „cultură de esenŃă managerială”, liderul nu este apt să<br />
identifice tipurile de competenŃe de care comunitatea are nevoie şi nici să<br />
folosească, cu randamente superioare, resursele de care dispune.<br />
IntervenŃiile sale în procesele de schimbare, precum şi încercările de a<br />
pune în funcŃiune mecanisme „interacŃionist – constructiviste” vor fi de<br />
dimensiuni subliminale. Regulile comunităŃii vor fi abordate în mod<br />
neprofesional, iar problemele grave vor rămâne în continuare<br />
nesoluŃionate şi se vor acutiza. În cele din urmă, între grupurile sociale, pe<br />
de o parte, ca şi între nivelul de decizie şi cel de execuŃie, pe de altă parte,<br />
apar contradicŃii antagoniste, scăpându-se de sub control propriul mediu<br />
comunitar şi producându-se stări cu caracter de criză.<br />
Amânările sau „rezolvările de circumstanŃă” ale problemelor<br />
curente, ca şi lipsa capacităŃii „analizei critice” produc „blocaje de<br />
ordin rezolutiv” şi distorsionează acŃiunile instanŃelor de „promovare”<br />
umană. De aceea, pentru a preveni apariŃia în agora politicii<br />
comunitare a „inapŃilor” şi pentru a descuraja spiritele lipsite de<br />
vocaŃie în domeniu, e necesar a se înfiinŃa „mişcarea pentru formarea<br />
de manageri comunitari”, în cadrul căreia electoraŃii – dacă se poate<br />
spune aşa – să fie instruiŃi şi „şcolarizaŃi” după standarde<br />
interdisciplinare şi care să facă dovada unei anume abilitări de<br />
competenŃă a celui care candidează pentru o funcŃie comunitară.<br />
Bardin Nelson, referindu-se la rolul mişcării pentru dezvoltarea<br />
comunităŃii din Statele Unite şi indicând programele pe care aceasta le<br />
iniŃiază, consideră, în consens cu alŃi sociologi, că atare programe<br />
constituie „… cel mai mare potenŃial al naŃiunii pentru perfecŃionarea<br />
vieŃii rurale” 1 , iar democraŃia reprezintă cadrul de integrare a valorilor<br />
esenŃiale ale societăŃii. „Mişcarea pentru dezvoltarea comunităŃii, scrie<br />
Nelson, apare ca un proces democratic pentru încurajarea studierii<br />
comunităŃii şi pentru îndeplinirea programelor destinate să ofere<br />
acesteia o mai progresivă evoluŃie” 2 .<br />
1 Bardin H. Nelson, Programele de dezvoltare a comunităŃii, în Alvin L.<br />
Berbrad, Rural Sociology, an Analysis of Contemporary Rural Life, Maggraw-<br />
Hill Bool Company, Inc., New-York, Toronto-London, 1958, p. 88.<br />
2 Ibidem.<br />
38
Trăsăturile de bază ale „mişcării”, precum şi obiectivele<br />
grupurilor ei de lucru vizează metodele de raŃionalizare a conŃinuturilor<br />
interacŃionist-constructuviste apte de autoregenerare, precum<br />
şi alegerea faptelor, organizate apoi în vederea elaborării de modele de<br />
dezvoltare viitoare care să fie propuse actorilor sociali. Liderii<br />
mişcării pentru dezvoltarea comunităŃii, în lumina unei anumite<br />
filosofii şi în baza principiilor democraŃiei 1 , au – după Nelson – în<br />
competenŃă să identifice factorii din mediul producător de „bună<br />
stare”, care să contracareze pe cei ai „funcŃionării negative” şi să<br />
mărească puterea persoanelor de a-şi controla activ propria viaŃă.<br />
Obiectivul lor principal, ca şi optica pragmatică de abordare a<br />
problemelor de soluŃionat sunt centrate pe comunitatea locală, iar<br />
strategiile de ordin interacŃionist-constructiviste vizează mai întâi<br />
„oferirea unor modele de roluri” 2 , prin care actorii, de fapt, fiecare<br />
actor, învaŃă cum să se implice şi deci cum să participe în acŃiunea de<br />
folosire a oportunităŃilor atât interne, cât şi externe şi să dobândească<br />
încrederea în sine. Apoi, liderii (sau cum îi numim noi – animatorii<br />
comunitari) trebuie să aibă conştiinŃa că pot să influenŃeze dinamicile<br />
comunitare, iar apoi să organizeze grupuri de lucru 3 , ca şi „grupuri<br />
mixte”, cu ajutorul cărora să implementeze programe de management<br />
comunitar şi să amplifice sentimentul de responsabilitate generală.<br />
Pentru aceasta însă se impune în mod peremptoriu să se formeze<br />
1<br />
Vezi, pentru detalii, capitolul intitulat „Formarea profesioniştilor<br />
pentru munca în comunitate, semnat de Augusta Palmonari, din Manual de<br />
psihologia comunităŃii, p. 101.<br />
2<br />
Cf. J. Oxford, Community Psychology: Theory and Practice,<br />
New-York, 1992, apud Bruna Zani, op. cit., p. 83.<br />
3<br />
A. Katz, E. Bender, citaŃi de către Bruna Zani, menŃionează cinci<br />
categorii de grupuri, ordonate după scopul pe care-l au de realizat. Astfel, se<br />
menŃionează: 1) grupuri focalizate pe autorealizare şi progres personal;<br />
2) grupuri centrate pe apărare socială (social advocacy), pentru crearea de noi<br />
legi şi servicii pentru folosul indivizilor, al familiilor şi al diverselor<br />
categorii; 3) grupuri ce activează pentru crearea unor modele alternative de<br />
viaŃă; 4) grupuri create pentru a oferi un refugiu marginalizaŃilor şi<br />
persoanelor disperate, care să fie protejate de presiunile sociale; 5) grupuri<br />
mixte, care nu au o Ńintă predilectă, ci mai multe caracteristici (Manual de<br />
psihologia comunităŃii, p. 81).<br />
39
profesionalişti, adică animatori ai mişcării comunitare, iar aceasta este<br />
una dintre finalităŃile sociologiei rurale ca ştiinŃă. În contul ei de<br />
atribute stă, printre altele, şi activitatea „instructiv-educativă”, aceea<br />
de a orienta şi apoi de a specializa „candidaŃii” care să opereze în<br />
servicii pentru promovare socială şi să fie abilitaŃi a lucra în educaŃia<br />
pentru „socializarea adulŃilor”. „A profesionaliza educaŃia adulŃilor” 1<br />
şi a instituŃionaliza procesul de „a-i învăŃa să înveŃe” reprezintă<br />
raŃiunea practică a disciplinei ştiinŃifice despre comunitate şi îi conferă<br />
acesteia dreptul de a se implica în actele decizionale.<br />
1.3. Management comunitar şi antreprenoriat rural<br />
Atât teoria, cât şi practica dezvoltării comunitare au făcut şi fac<br />
în continuare obiectul unor importante programe manageriale atât în<br />
plan naŃional, cât şi în plan internaŃional.<br />
În plan naŃional, în afara managementului rural gândit de către Ion<br />
Ionescu de la Brad, Spiru Haret, C. Ionescu-Siseşti 1 şi Virgil Madgearu,<br />
la care se referă mai toate cercetările, noi vom invoca două documente<br />
manageriale deosebit de utile, ambele apărute în perioada interbelică, iar<br />
unul având caracter oficial şi care ar fi de mare utilitate pentru forurile de<br />
resort actuale. Este vorba de lucrarea jubiliară, întocmită de „Ministerul<br />
Agriculturii şi Domeniilor” la împlinirea unei jumătăŃi de secol de<br />
existenŃă şi de activitate şi care constituie un îndreptar valoros pentru<br />
reorganizarea agriculturii din perioada postdecembristă.<br />
Sub semnul „ofensivei agriculturii” 2 , ca şi în perspectiva<br />
dezvoltării mediului rural prin modernizarea sectorului primar acest<br />
document care numără 536 de pagini şi la care se adaugă hărŃi, tabele,<br />
planşe etc. cuprinde: partea I: „Istoricul Ministerului Agriculturii şi<br />
Domeniilor”; partea a II-a: „Organizarea actuală a Ministerului<br />
Agriculturii şi Domeniilor” (în termeni sociologici, ar fi organigrama<br />
ministerului); partea a III-a: „Actualitatea Ministerului Agriculturii şi<br />
1<br />
Vezi, pentru detalii, capitolul intitulat: „Formarea profesioniştilor<br />
pentru munca în comunitate”, semnat de Augusta Palmonari, din Manual de<br />
psihologia comunităŃii, p. 101.<br />
2<br />
Cf. Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, Istorie, Organizare,<br />
Realizări, Perspective, Bucureşti, „Monitorul Oficial”.<br />
40
Domeniilor” (cuprinzând clasificarea activităŃilor după domenii şi<br />
responsabilităŃi, instrucŃiuni, rezultate ale ofensivei agricole, decizii,<br />
dotări tehnice, experimente privind ferma model privată şi de stat,<br />
activitatea institutelor de cercetări agronomice, administraŃiuni<br />
comerciale, regia exploatărilor agricole şi zootehnice, activitatea<br />
serviciului de statistică, publicaŃii şi studii, camerele de agricultură,<br />
acŃiunea culturală profesională, institutele centrale cooperative etc.);<br />
partea a IV-a: „Activitatea legislativă”, iar partea a V-a, „Concluzii”.<br />
Ne întrebăm cu îndreptăŃire de ce Ministerul Agriculturii nu se<br />
revendică într-o experienŃă autohtonă deja „etalonată” (ca să utilizăm<br />
un concept din practica psihologică) şi de ce nu organizează echipe<br />
interdisciplinare de cercetare şi construire a unor programe<br />
manageriale ştiinŃifice cu ajutorul a ceea ce avem în Ńară?<br />
Cea de-a doua lucrare – tip document – la care ne vom referi<br />
aparŃine inginerului Petre Rădulescu 1 şi reprezintă un proiect<br />
managerial neegalat până în prezent nici în teoria şi nici în practica<br />
dezvoltării rurale. Dar şi aici constatăm o aceeaşi ignorare din partea<br />
celor care se ocupă cu cercetarea mediului rural, dar şi cu elaborarea<br />
de modele şi proiecte pentru regenerarea satului românesc. De cele<br />
mai multe ori se invocă reuşite de prin alte părŃi şi care – desigur -<br />
trebuie cunoscute şi studiate, dar care nu au o relevanŃă absolută<br />
pentru ruralul românesc şi care – de multe ori – generează efecte<br />
contrare în raport cu ceea ce se urmăreşte a se realiza aici, la noi. În<br />
schimb, lucrările unor specialişti din Ńara noastră, precum şi experienŃa<br />
dobândită prin cercetări mai recente sunt trecute cu vederea sau, de<br />
multe ori, marginalizate în mod intenŃionat.<br />
Inginerul Petre Rădulescu a avut în intenŃie să scrie o trilogie 2 ,<br />
dar în afara volumului pe care-l sintetizăm nu am identificat pe<br />
1<br />
Inginer Petre Rădulescu, Rezolvarea complexului problemelor rurale<br />
în România, Imprimeriile „FrăŃia Românească”, Bucureşti, 1942.<br />
2<br />
„Acest studiu proiect – scria P. Rădulescu – trebuie completat cu o<br />
nouă lucrare ce tratează despre mijloacele de realizare şi tranziŃie, dintre<br />
formula actuală şi formula nouă. Aş fi dorit să prezint odată cu volumul de<br />
faŃă şi această lucrare. GreutăŃile cu care am avut de luptat nu mi-au îngăduit<br />
aceasta, fără a întârzia tipărirea volumului ce prezint, care, sub raportul<br />
oportunităŃii şi utilităŃii, are o valoare mare. Pentru aceasta, Mijloacele de<br />
41
celelalte două anunŃate de către autor. Aşadar, nu ştim dacă ele au<br />
văzut lumina tiparului, iar dacă s-au publicat, nu ştim unde se află spre<br />
a fi consultate.<br />
În ceea ce priveşte primul volum, adică cel pe care îl analizăm,<br />
el trebuie privit atât prin prisma concepŃiei, cât şi prin prisma<br />
finalităŃii.<br />
Ca viziune de ansamblu, autorul a întrebuinŃat o concepŃie holistă,<br />
prin care sunt invocate şi „suscitate” – dacă se poate spune aşa – toate<br />
componentele vieŃii sociale din satul românesc şi a formulat soluŃii<br />
pertinente pentru complexul rural în totalitate şi pentru componentele<br />
sale luate separat.<br />
Lucrarea este alcătuită din trei părŃi distincte, dar aflate într-un<br />
raport de complementaritate între ele şi devenind co-eficiente.<br />
Partea I, intitulată „Cauze şi efecte”, începe cu „DefiniŃia<br />
complexului rural”: „Voi numi complex rural – nota Petre Rădulescu -<br />
totalitatea activităŃilor care se desfăşoară în viaŃa rurală, indiferent de<br />
natura sau intensitatea lor” 1 .<br />
ActivităŃile, privite prin prisma „complexului” şi grupate în<br />
raport de prioritate, erau denumite de către autor ca fiind „probleme” 2 .<br />
La baza tuturor problemelor şi – prin urmare – la determinarea<br />
soluŃionării lor optime stă infrastructura, cuprinzând „problema<br />
edilitară”, urmată de „căile de comunicaŃie şi reŃeaua transporturilor<br />
rutiere”; în ordinea imediat următoare, autorul a situat problemele<br />
educaŃiei, pe cele sanitare, veterinare, culturale, asistenŃă, asigurări,<br />
educaŃie fizică, iar peste tot domină problema economică; fiindcă -<br />
precizează P. Rădulescu – „... realizarea complexului rural, în<br />
Realizare şi TranziŃie vor apare în volumul II, după care urmează volumul III –<br />
tratând despre Rezolvarea Complexului Problemelor Urbane în România”<br />
(op. cit., p. 545).<br />
1<br />
Petre Rădulescu, op. cit., p. 11.<br />
2<br />
„Dat fiind numărul mare de activităŃi pe care viaŃa rurală le-a născut<br />
şi Ńinând seama că aceste activităŃi prin natura lor – scria P. Rădulescu – au<br />
scopuri asemănătoare, am grupat toate activităŃile care au acelaşi scop în<br />
grupe pe care le-am denumit probleme” (op. cit., p. l2).<br />
42
condiŃiuni noi de viaŃă, depinde de problemele care creează venituri<br />
fie publice, fie individuale” 1 .<br />
Comparând „viaŃa rurală cu un organism viu” şi susŃinând<br />
necesitatea dezvoltării acesteia în toate direcŃiile, autorul considera că<br />
un progres autentic nu se poate realiza prin rezolvări parŃiale de<br />
probleme. În baza concepŃiei sale holiste, dar şi a corelării generalului<br />
cu particularul, el îşi fundamenta teza pe prevederile principiului<br />
interdependenŃelor concomitente. „Toate problemele ce se pun satului<br />
românesc – nota autorul – nu pot fi rezolvate independent, ele fiind<br />
strâns legate unele de altele într-un complex în care problema<br />
economică predomină” 2 .<br />
Dar, dacă soluŃionarea independentă a fiecărei „probleme” nu<br />
este de conceput, iar participarea la întreg a fiecărei părŃi era<br />
considerată „lege”, totuşi, Petre Rădulescu a procedat la o analiză<br />
detaliată a fiecărei aşa-zise „probleme” în parte şi a decalat caracterele<br />
specifice care definesc individual problemele menŃionate. „Va trebui<br />
să examinăm fiecare problemă, separat – scria Petre Rădulescu –<br />
pentru a determina legăturile cu celelalte probleme spre a putea<br />
deduce sigur şi fără greşeală efectele reciproce în vederea întocmirii<br />
unui program de realizare eficientă” 3 .<br />
Stabilind schema de examinare teoretică a activităŃilor, precum<br />
şi metodologia acesteia, P. Rădulescu procedează la un amplu efort de<br />
examinare a „complexului rural”, ca apoi, în cea de-a doua parte, să<br />
prezinte ceea ce am numi noi astăzi „rezolvarea de probleme”. In acest<br />
din urmă sens, autorul indică mijloacele şi stabileşte modurile de<br />
soluŃionare a complexului rural, ca apoi, într-o intenŃie strict<br />
„tehnică”, să-şi sfârşească lucrarea printr-o amplă şi edificatoare<br />
sinteză statistică, precum şi cu un cuprinzător „portofoliu” de anexe:<br />
fişe, grafice, diagrame, un dosar al satului şi al familiei, precum şi<br />
existenŃa producŃiei şi a veniturilor.<br />
Voluminoasa lucrare a inginerului Petre Rădulescu n-a avut un<br />
scop în sine şi nici nu a vrut să fie „o simplă carte a unei vieŃi”, ci a<br />
încercat a se constitui într-o bază a unui experiment social bine dirijat<br />
1 Petre Rădulescu, op. cit. 36.<br />
2 Ibidem.<br />
3 Ibidem.<br />
43
şi a urmărit ca, începând cu un judeŃ, treptat, proiectul său de<br />
„rezolvare a complexului problemelor rurale” să se extindă la nivel de<br />
Ńară: „Cred că aplicarea acestui proiect într-un singur judeŃ –<br />
conchidea cercetătorul – este necesară pentru a se completa<br />
eventualele lipsuri pe care numai practica le poate realiza. Acest judeŃ<br />
va deveni laboratorul de plămăduire a unei forme de aşezare a întregii<br />
Ńări, în mecanismul formulei noi şi de formare a cadrelor necesare care<br />
să poată asigura realizarea aplicării acestei formule”.<br />
În literatura contemporană de specialitate, precum şi în<br />
dezbaterile colocviale din diferite centre universitare ale lumii s-au<br />
dezvoltat opinii valoroase cu privire la modelarea comunităŃilor rurale<br />
prin implicare coparticipativă şi prin autoorganizare. Din multitudinea<br />
studiilor străine dedicate acestui subiect 1 , ca şi din informaŃii cu<br />
privire la cercetări derulate în baza unor programe dedicate dezvoltării<br />
comunitare, vom invoca studiul lui Kenneth P. Wilkinson, intitulat<br />
sugestiv Faze şi roluri în acŃiunea comunitară 2 şi care este mai<br />
cuprinzător atât ca problematică abordată, cât şi prin referirile<br />
bibliografice. Wilkinson porneşte de la „structura de putere”, pentru a<br />
putea identifica „liderii comunităŃii” şi a cunoaşte „forŃele sociale”<br />
pasibile de „performanŃe de grup” şi apte să preformeze comportamentele<br />
individuale. În al doilea rând, sociologul american analizează<br />
succint conceptul de proces social, gândit ca „relaŃii între actori” şi ca<br />
„secvenŃe ale fazelor activităŃii” 3 prin care se denumesc termeni ca<br />
„episod”, „proiect”, „program”, „acŃiune”, „eveniment” etc. şi prin<br />
care comunitatea evoluează.<br />
1<br />
În afara lucrărilor menŃionate în cuprinsul acestui capitol, am mai<br />
adăuga – în mod selectiv – următoarele studii: Olaf F.Larsen, Research for<br />
experimental community projects in New York („Rural Sociology” – 15<br />
March, 1950; Richard Simpson, Sociology of the community; Current status<br />
and prospects („Rural Sociology”, june 1965); Cristopher Sower and Walter<br />
Freeman, Community involvement in community development programs<br />
(„Rural Sociology”, march 1958); Charles Hoffer, Social action in<br />
community development („Rural Sociology”, march 1958).<br />
2<br />
Kenneth P.Wilkinson, Phases and Roles in Community action, „Rural<br />
Sociology”, vol. 35, march 1970.<br />
3<br />
Kenneth P.Wilkinson, op. cit., p. 55.<br />
44
În ceea ce priveşte „acŃiunea comunitară”, Kenneth P. Wilkinson<br />
invocă modelul lui Kaufman, care, diferenŃiind între „acŃiunea<br />
comunitară” şi „câmpul comunităŃii” şi indicând „regulile care produc<br />
comunităŃi de agenŃi autonomi care se autoguvernează”, enumera şase<br />
caracteristici pasibile să construiască un model local şi care sunt:<br />
(1) gradul de înŃelegere a intereselor urmărite şi a nevoilor constatate;<br />
(2) gradul în care acŃiunea este identificată cu localitatea; (3) numărul<br />
relativ, statusul şi gradul de implicare a rezidenŃilor locali; (4) numărul<br />
relativ şi însemnătatea asociaŃiilor locale implicate; (5) gradul în care<br />
acŃiunea menŃine sau schimbă societatea locală şi (6) extinderea<br />
organizării acŃiunii 1 .<br />
La rândul lor, Sutton şi Kalaja 2 , citaŃi de către Wilkinson, au<br />
propus ca gradul de „comunalitate” al unei acŃiuni date să fie<br />
determinat de: (1) numărul de actori, (2) cunoaşterea acŃiunii,<br />
(3) scopul acŃiunii; beneficiarii acŃiunii. După ce enumeră o suită de<br />
definiŃii ale conceptului de comunitate 3 şi relevă rolul lor în<br />
implementarea de programe în profil teritorial, sociologul american<br />
indică premisele în baza cărora o acŃiune poate fi privită ca orientată<br />
spre acŃiune: principalii actori şi beneficiari sunt rezidenŃii locali;<br />
1<br />
Kenneth R. Wilkinson, op. cit., p. 56.<br />
2<br />
Will A.Sutton and Jiri Kalaja, The concept of community, Rural<br />
Sociology, 25 june 1960, p.197, 1988, studiu citat de către K.Wilkinson,<br />
op. cit., p.56.<br />
3<br />
DefiniŃia comunităŃii, dată de către Sutton şi Kalaja şi reprodusă de<br />
Wilkinson, este: „Fenomenul comunitar consistă din toate acele interacŃiuni<br />
sociale care se nasc şi/sau întruchipează efortul multora sau al celor mai<br />
multe persoane şi grupuri pentru a da formă deciziilor şi condiŃiilor<br />
majoritare care constituie soluŃii la problemele care rezultă din utilizarea în<br />
comun a unei suprafeŃe de teren; această suprafaŃă este ocupată de un grup de<br />
familii care rezidează permanent într-un sistem cultural relativ mic, dar<br />
relativ complet afectat acestei suprafeŃe precise şi căreia îi este dată – în mod<br />
simbolic – o identificare colectivă printr-un nume specific locului”. La rândul<br />
său, Richard L.Simpson (Sociology of the Community: Current status and<br />
prospects, în „Rural Sociology”, 30 june 1965, p.127-249) definea<br />
comunitatea ca totalitatea „...proceselor de interacŃiune direcŃionate către un<br />
scop, generate de locuirea în comun a indivizilor în localitate”.<br />
45
acŃiunea este publică şi opusă celei private, în sensul că beneficiarii<br />
sunt persoane distincte, în completarea actorilor 1 .<br />
Reproducem, în continuare, din studiul lui Wilkinson, pasajele<br />
referitoare la două idei esenŃiale şi care privesc, una, „Fazele unui<br />
program”, iar cealaltă, „Modele de acŃiune comunitară”.<br />
Sociologul american relevă că „cele mai multe activităŃi din<br />
cadrul unui program de acŃiuni comunitare pot fi concepute ca faze ale<br />
acestui proces”.<br />
Citându-i pe Green şi Mayot 2 , iar apoi pe Harold Kaufman 3 , el<br />
menŃionează că primii doi au indicat patru faze ale implementării unor<br />
modele comunitare, precum: (1) iniŃierea; (2) definirea scopurilor şi<br />
planificarea succesiunilor; (3) implementarea unor planuri parŃiale;<br />
(4) îndeplinirea scopurilor.<br />
Celălalt sociolog menŃionat, respectiv Harold Kaufman, include<br />
cinci faze în implementarea unui program comunitar, precum:<br />
(1) creşterea interesului; (2) organizarea şi menŃinerea sponsorizărilor;<br />
(3) fixarea scopurilor şi hotărârea strategiei; (4) câştigarea şi<br />
menŃinerea participării şi (5) ducerea la bun sfârşit a activităŃilor care<br />
reprezintă îndeplinirea scopului 4 .<br />
Alte studii au propus modele care să „furnizeze nonrutină” şi –<br />
prin urmare – să realizeze deschiderea către modernitate. Miller a<br />
folosit un astfel de model în cercetarea procesului de luare a deciziilor<br />
în comunitate, iar Sower şi Freeman l-au invocat pentru a descrie<br />
contextul de implicare a actorului în acŃiunile comunitare.<br />
„Nonrutină”, precum şi „deschiderea către modernitate” sunt analizate<br />
în baza a cinci stadii succesive, după cum urmează: (1) convergenŃa<br />
intereselor; (2) stabilirea iniŃiatorilor; (3) legitimarea şi sponsorizarea;<br />
(4) stabilirea unui grup de execuŃie şi mobilizare a resurselor şi<br />
1 Kenneth P. Wilkinson, op.cit.<br />
2 James W. Green and Selz C. Mayot, A framework for research in the<br />
actions of community groups, „Social Forces”, 31 may 1953.<br />
3 Harold F. Kaufman, Toward an interactional conception of<br />
community, „Social Forces”, 34 october 1955.<br />
4 K.P. Wilkinson, op. cit., p. 57.<br />
46
(5) ducerea la bun sfârşit a unei „cronograme” către care au fost<br />
direcŃionate forŃele sistemului social 1 .<br />
Alte modele au urmărit să prezinte „organizarea comunitară”, şi<br />
nu acŃiunile concrete care urmează a se efectua aici.<br />
Definind „organizarea comunitară” drept un „proces prin care se<br />
identifică nevoile sau obiectivele şi se ierarhizează priorităŃile”,<br />
sociologul consideră că, prin aceasta, „actorul îşi dezvoltă încrederea<br />
de a lucra şi găseşte resursele pentru a finaliza obiectivele propuse”.<br />
Într-un cadru mai general de referinŃă şi în perspectiva unor<br />
practici de cooperare şi consens, Lippit, Watson şi Westley 2 au<br />
consemnat şapte faze în procesul de schimbare, raportându-le pe toate<br />
la „sistemul client”. Fazele sunt relevante:<br />
1) „Sistemul client” descoperă nevoia de ajutor, câteodată cu<br />
stimularea din partea agentului schimbător;<br />
2) RelaŃia de ajutorare este stabilă şi definitivă;<br />
3) Problema de schimbare este identificată şi clarificată;<br />
4) PosibilităŃi alternative pentru schimbare sunt examinate; sunt<br />
stabilite scopuri şi intenŃii de schimbare;<br />
5) Se încearcă eforturi de schimbare în situaŃii realiste;<br />
6) Schimbarea este generalizată şi stabilă;<br />
7) RelaŃia de ajutorare încetează sau este definit un alt tip de<br />
continuare.<br />
După ce completează tabloul variantelor posibile de acŃiune<br />
comunitară 3 , sociologul precizează că o activitate dată poate fi<br />
1<br />
Cristopher Sower and Walter Freeman, Community involvement in<br />
community development programs, „Rural Sociology”, 23 march 1958, p. 40.<br />
2<br />
Ronald Lippit, Jeanne Watson and Bruce Westley, The Dynamics of<br />
Planned Change: A Comparative Study of Principles and Techniques, New<br />
York, Harcourt, Brace and World, 1958.<br />
3<br />
Roland Warren, în The Community in America, Chicago, 1963, a<br />
descris acŃiunea comunitară ca fiind un „comportament al unui sistem social,<br />
ce are cinci faze: 1) mediul sistematic iniŃial; 2) iniŃierea acŃiunii sistemului;<br />
3) extinderea acŃiunii sistemului; 4) operarea extinderii acŃiunii sistemului şi<br />
5) transformarea acŃiunii sistemului”. Este realizată o distincŃie între fazele<br />
acŃiunii sistemului şi fazele procesului de împlinire a sarcinilor în cadrul<br />
sistemului. Atare împliniri sunt posibile – după Warren – în cinci faze:<br />
l) conştiinŃa despre un scop; 2) acumularea de fapte; 3) căutarea unor soluŃii<br />
posibile; 4)alegerea unui curs al acŃiunii şi 5) implementarea”.<br />
47
descrisă, în funcŃie de relevanŃa pentru probleme, de (1) conştiinŃă,<br />
(2) organizare, (3) decizie, (4) mobilizarea resurselor şi (5) aplicarea<br />
acestora, Wilkinson prezintă un aşa-zis „model sintetizat”:<br />
48<br />
Problema CerinŃe specifice<br />
ConştiinŃa IniŃierea şi răspândirea<br />
intereselor<br />
Organizarea Organizarea<br />
sponsorizării<br />
Decizia Stabilirea scopului şi<br />
determinarea strategiei<br />
Mobilizarea<br />
resurselor<br />
AplicaŃia<br />
resurselor<br />
Completarea<br />
instrumentală a<br />
resurselor<br />
Dimensiune<br />
Structura comunităŃii<br />
Planificare şi evaluare pe<br />
interese multiple<br />
Coordonare şi control<br />
Realizarea şi programarea<br />
unei politici<br />
Legitimarea, coeziunea<br />
construcŃiei şi stocarea<br />
selectivă<br />
Implementare Utilizarea selectivă a<br />
resurselor<br />
Decelând determinările de conŃinut ale celor cinci „probleme”<br />
înscrise în „modelul sintetizat” şi analizând cele două niveluri<br />
specifice ale acŃiunii comunitare 1 , sociologul relevă cum conştiinŃa,<br />
„într-un program de îndeplinire de sarcini”, implică drept primă<br />
sarcină acele activităŃi cognitive, de comunicare, de iniŃiere şi difuzare<br />
a interesului într-o nevoie dată. „Aceste activităŃi – notează Wilkinson<br />
– includ conceperea şi definirea nevoilor locale care pot fi realizate în<br />
întregime în cadrul unui singur program de acŃiune, fără a avea o<br />
relevanŃă importantă faŃă de alte programe”. „În tipul ideal de proces<br />
de acŃiune comunitară – adaugă sociologul american –, acestea sunt<br />
realizate în mare măsură printr-o structură planificată şi coordonată pe<br />
mai multe interese, unde sunt recunoscute şi definite problemele<br />
pentru toate tipurile de interese locale şi unde planurile sunt făcute în<br />
contextul unei viziuni unitare a programelor aflate în desfăşurare.<br />
Colectarea de date şi evaluarea continuă a situaŃiei locale şi a<br />
1 K.P. Wilkinson, op. cit., p. 60.
programelor din trecut şi prezent sunt activităŃi foarte importante la<br />
acest nivel” 1 . Atare activităŃi sunt:<br />
Organizarea. Pentru un program de acŃiune dat e necesară<br />
organizarea sponsorizării sau „adaptarea unui grup existent pentru a<br />
face faŃă unei probleme”.<br />
Noul grup poate fi un consiliu care reprezintă mai multe grupuri<br />
stabilite, un comitet nou al unui grup stabilit sau o asociaŃie nouă în<br />
totalitate. Problema organizării se manifestă în primă fază prin activităŃi<br />
care coordonează programe şi grupuri în societatea locală. Coordonarea<br />
implică un element de control, iar aceasta este o problemă<br />
majoră de organizare într-un proces de acŃiune comunitară 2 .<br />
Decizia. În cadrul unui program de îndeplinire a sarcinii, luarea<br />
deciziilor implică limitarea, dar şi specificarea scopurilor în cadrul<br />
unui vast context de nevoi simŃite şi care determină strategia după care<br />
acestea trebuie a fi aplicate 3 . „Aceasta – conchide Wilkinson – include<br />
adunarea de informaŃii pentru posibile scopuri sau soluŃii şi pentru<br />
resurse selectând printre alternative considerate ca utile şi<br />
programarea evenimentelor direcŃionate către îndeplinirea sarcinilor” 4 .<br />
Mobilizarea resurselor. „În îndeplinirea unei sarcini date,<br />
participanŃii şi resursele pe care aceştia le controlează trebuie a fi<br />
refăcute. Activitatea majoră a acestei faze este asigurarea resurselor –<br />
oameni, bani, materiale şi legitimări – pentru a acŃiona în vederea<br />
realizării scopurilor. Pentru a dezvolta sau menŃine structura<br />
comunităŃii, activităŃile includ asigurarea legitimării pentru grupurile<br />
de coordonare, construirea unei coeziuni şi identităŃi locale, prin<br />
încurajarea participării în număr mare (a comunitarilor, n.ns.), precum<br />
şi stabilirea canalelor şi a procedeelor după care resursele pot fi<br />
mobilizate repede, imediat ce apare o problemă” 5 .<br />
Studiul lui Kenneth P. Wilkinson, amplu ca problematică şi cu<br />
mare deschidere atât către teorie, cât şi către practică, se încheie cu un<br />
1<br />
Ibidem.<br />
2<br />
K.P. Wilkinson, op. cit.<br />
3<br />
Ibidem<br />
4<br />
Ibidem<br />
5<br />
Am reprodus integral alineatul despre mobilizarea resurselor, fiind<br />
extrem de dificilă parafrazarea sa.<br />
49
experiment social, efectuat în două comunităŃi şi în care se cuprind<br />
itemii urmăriŃi în derularea cercetării, apoi urmând discuŃiile.<br />
Întrucât studiul sociologului american va fi inclus în volumul<br />
nostru de antologie rurală şi deci va putea fi lecturat acolo in extenso,<br />
considerăm că nu este necesar a ne opri şi asupra acestei părŃi şi din<br />
motive de spaŃiu grafic.<br />
E de reŃinut însă că întrucât actualmente, atât cercetarea<br />
fundamentală, cât şi cea aplicativă (deşi, în prezent, disjuncŃia este<br />
improprie din toate punctele de vedere) trebuie să fie orientate către<br />
prevederi ale Uniunii Europene, ne vom referi la o dezbatere extrem<br />
de interesantă, care a avut loc la Budapesta între 25 şi 28 martie 2004<br />
şi care a tratat procesul de construire a societăŃii civile europene prin<br />
dezvoltare comunitară 1 .<br />
În „Preambulul” comunicatului final se precizează că desfăşurarea<br />
lucrărilor conferinŃei a avut loc sub patronajul Preşedintelui<br />
Ungariei şi a formulat ca scop „Construirea societăŃii civile europene<br />
prin dezvoltare comunitară” 2 .<br />
ParticipanŃii – se spune în Preambul – provin din 33 de Ńări ale<br />
Uniunii Europene şi reprezintă asistenŃi comunitari, factori de decizie<br />
politică, precum şi reprezentanŃi ai guvernelor, ai societăŃii civile,<br />
cercetători etc. Prima afirmaŃie din Preambul se referă la necesitatea<br />
dezvoltării comunitare ca factor de consolidare a societăŃii civile, prin<br />
ierarhizarea acŃiunilor şi a perspectivelor comunităŃilor, pentru<br />
dezvoltarea politicilor sociale, economice şi de mediu. Totodată, prin<br />
dezvoltarea comunitară, ca şi prin întărirea „societăŃii civile” se<br />
atribuie prerogative nelimitate forurilor locale şi se stimulează<br />
capacitatea oamenilor de a acŃiona în calitate de cetăŃeni cu iniŃiativă,<br />
atât organizat, în cadrul grupurilor, cât şi a reŃelelor comunitare. Un<br />
1 „The Budapest Declaration, Building European Civil Society through<br />
community development. For further informaticii contact any of the<br />
following: Professor Gary Craig, International Association for Community<br />
Development – email gCrai@hull.ac.uk; Margo Gorman, Combined European<br />
Bureau for Social Development – email: margogorman@eircom.net; Ilona<br />
Vercseg, Hungarian Association for Community Development – email:<br />
kope@kkapcsolat.hu”.<br />
2 Op. cit.<br />
50
ol important în dezvoltarea comunitară a fost acordat instituŃiilor şi<br />
agenŃiilor (publice, private şi nonguvernamentale), care, în dialog cu<br />
cetăŃenii şi prin cercetări ştiinŃifice, vor determina schimbări de fond<br />
în comunităŃi şi le vor modela conŃinutul.<br />
Comunitatea – se mai menŃionează în Preambul – are calitatea<br />
sprijinirii unei vieŃi democratice active prin promovarea „vocii<br />
autonome” şi prin respectarea „drepturilor omului”.<br />
DelegaŃii la reuniune au relevat prioritatea care se acordă de<br />
către Uniunea Europeană întăririi societăŃii civile şi construirii unui<br />
cadru de incluziune, diversitate şi viabilitate economică şi socială, dar<br />
şi a unei societăŃi drepte din punct de vedere social. La acestea,<br />
participanŃii au adăugat ideea după care comunitatea este chemată să<br />
asigure ca straturile, politicile şi mecanismele să devină operaŃionale,<br />
în vederea sprijinirii dialogului dintre Uniunea Europeană şi statele<br />
membre, pe de o parte, şi societatea civilă, pe de altă parte.<br />
DelegaŃii la conferinŃă au accentuat necesitatea de a se dezvolta<br />
(sau, cum se spune în text, de a se construi) mecanisme care să<br />
stimuleze includerea în program a tuturor rezidenŃilor din Europa, fie<br />
ei permanenŃi, fie cei care doresc permanenŃă sau imigranŃii. Ei au<br />
respins în modul cel mai explicit rasismul şi xenofobia, precum şi<br />
politicile segregaŃioniste faŃă de cei care vin din Ńările sărace şi vor să<br />
se stabilească în Ńările dezvoltate. În fine, delegaŃii la conferinŃa din<br />
Budapesta au subliniat importanŃa organizării de acŃiuni care să<br />
comunice practicile reuşite – atât la nivelul Uniunii Europene, cât şi la<br />
nivelul unor Ńări europene – de eradicare a sărăciei şi a excluziunii<br />
sociale, ca şi a marginalizării minorităŃilor şi a celor din mediul rural<br />
sau urban.<br />
Dezbaterile s-au încheiat printr-o declaraŃie referitoare la<br />
dezvoltarea comunitară în Europa, care să fie trimisă Uniunii<br />
Europene, guvernelor naŃionale şi altor factori de decizie.<br />
Documentul adoptat este intitulat: „DeclaraŃia de la Budapesta<br />
privind construirea societăŃii civile prin dezvoltarea comunitară”.<br />
DeclaraŃia cuprinde nouă capitole, totalizând un număr de<br />
30 articole, după cum urmează:<br />
51
52<br />
I. „LegislaŃia şi politica dezvoltării comunitare la nivelurile<br />
european, naŃional şi local.<br />
1) Directorul general al Uniunii Europene pentru forŃa de muncă<br />
şi afaceri sociale trebuie să conducă şi să se preocupe de<br />
realizarea (publicarea) unei politici europene în anul 2005,<br />
care să accentueze dezvoltarea comunitară, în vederea<br />
participării cetăŃenilor şi pentru construirea capitalului social.<br />
Rolul dezvoltării comunitare ar trebui recunoscut în mod<br />
explicit în cadrul acestui proces, fapt pentru care se impune<br />
să existe fonduri disponibile pentru reŃelele locale, regionale<br />
şi europene şi pentru o mai bună coordonare cu şi între<br />
trusturile, fundaŃiile şi O.N.G.-urile independente.<br />
2) Toate guvernele naŃionale ar trebui să instituie un minister<br />
care să aibă responsabilităŃi specifice, pentru crearea şi<br />
implementarea politicii de dezvoltare comunitară, până în<br />
anul 2006. Un astfel de minister ar trebui să aibă mai multe<br />
departamente. De asemenea, sugerăm ca guvernele naŃionale<br />
să prevadă o responsabilitate stabilă prin statut, precum<br />
dezvoltarea comunitară.<br />
3) AutorităŃile regionale şi locale ar trebui să publice – începând<br />
cu anul 2007 – şi să completeze planuri anuale de acŃiune<br />
care să cuprindă măsuri speciale şi relevante privind<br />
investiŃiile, monitorizarea şi evaluarea dezvoltării comunitare,<br />
în scopul de a facilita participarea eficientă a cetăŃenilor (la<br />
dezvoltarea comunitară, n.ns.). Aceste planuri ar trebui să fie<br />
elaborate pe baza unei consultări comunitare extinse.<br />
II. Formarea pentru dezvoltarea comunitară<br />
4) Pentru ca dezvoltarea comunitară să realizeze cea mai eficientă<br />
contribuŃie la construirea societăŃii civile, Uniunea Europeană<br />
trebuie să faciliteze un cadru comun pentru formare şi învăŃare<br />
în vederea dezvoltării comunitare, bazată pe valori<br />
fundamentale, pe cunoştinŃe şi pe deprinderi, iar materialele<br />
acestor pregătiri să se bazeze pe cele mai bune practici.<br />
Dezvoltarea acestei formări (training) este în prezent inegală,
dar experienŃa pozitivă ar trebui utilizată pentru a se potrivi<br />
condiŃiilor locale.<br />
5) Acest cadru comun de pregătire şi învăŃare trebuie să fie adaptat<br />
şi susŃinut pentru utilizare de către fiecare stat, pe baza<br />
dialogului cu toŃi factorii de decizie, trebuind a fi dezvoltat în<br />
mod ascendent. Aspectele comune ale cadrului nu trebuie<br />
utilizate pentru a exporta nicio politică sau perspectivă<br />
economică particulară.<br />
6) ÎnvăŃarea şi formarea pentru dezvoltarea comunitară şi pentru<br />
promovarea cetăŃenilor activi trebuie să fie parte a unui<br />
continuum pentru educaŃia permanentă şi reflecŃie critică, de la<br />
educaŃia civică pentru copii şi tineret până la voluntarii şi<br />
activiştii profesionişti care lucrează în cadrul comunităŃilor şi<br />
factori de decizie de la diferite niveluri. Trebuie să existe<br />
direcŃii de progres în şi între diverse niveluri de învăŃare şi<br />
formare.<br />
III. Teoria şi cercetarea dezvoltării comunitare<br />
7) Uniunea Europeană şi guvernele naŃionale trebuie să se implice<br />
mai mult în procesul de cercetare, ca vehicul pentru<br />
participarea şi dezvoltarea aptitudinilor de cercetare din cadrul<br />
comunităŃilor. Cercetarea ar trebui să devină un instrument atât<br />
pentru comunităŃi, cât şi pentru factorii politici.<br />
8) Pentru promovarea implicării mutuale şi a încrederii reciproce,<br />
trebuie cultivat dialogul activ între cercetare şi practică;<br />
aceasta necesită un grad mai înalt de reflecŃie din partea<br />
cercetătorilor despre modul cum aptitudinile se pot pune mai<br />
bine la dispoziŃia comunităŃilor.<br />
9) Politica cercetării la nivel de Uniune Europeană, la nivel<br />
naŃional şi local ar trebui să răspundă nevoilor şi principiilor<br />
specifice acestora, fiind necesare fonduri în vederea susŃinerii<br />
lor.<br />
10) Uniunea Europeană şi guvernele naŃionale ar trebui să iniŃieze<br />
acŃiuni bazate pe cercetare şi care să demonstreze eficienŃa<br />
dezvoltării comunitare; totodată, trebuie să se creeze<br />
53
54<br />
mecanisme mai eficiente pentru împărtăşirea rezultatelor<br />
cercetării relevante pentru nevoile comunităŃilor locale.<br />
IV. Dezvoltarea comunitară şi problemele ruralului<br />
11) Dezvoltarea comunităŃilor rurale trebuie să fie o prioritate<br />
specifică şi explicită în cadrul dezvoltării comunitare,<br />
programelor sociale şi economice în plan naŃional şi al Uniunii<br />
Europene.<br />
12) Guvernele naŃionale şi Uniunea Europeană vor trebui să<br />
acŃioneze şi să susŃină atât iniŃiativa voluntară, cât şi pe cea<br />
comunitară din ariile rurale. Aceasta ar trebui să se bazeze pe o<br />
infrastructură rurală bine dezvoltată, (asigurându-se, n.ns.)<br />
acces la servicii pentru toŃi, în funcŃie de nevoi, şi un suport<br />
pentru formarea eficientă şi adecvată în vederea dezvoltării<br />
comunităŃii rurale.<br />
13) La nivelul Uniunii Europene este necesar să se stabilească un<br />
cadru referitor la standardele de competenŃă pentru activistul<br />
din comunitatea rurală.<br />
14) Identificând provocările cu care se confruntă comunităŃile<br />
rurale, Uniunea Europeană şi politicile naŃionale ar trebui să<br />
ofere stimulente comunităŃilor rurale pentru mobilizarea<br />
membrilor şi a resurselor, în vederea rezolvării problemelor<br />
locale şi a consolidării capacităŃilor de acŃiune a acestora. Ca<br />
parte a unui astfel de proces, Uniunea Europeană ar trebui să<br />
încurajeze parteneriate de muncă între comunitate şi<br />
autorităŃile locale (pe de o parte, n.ns.) şi între comunităŃi (pe<br />
de altă parte, n.ns), asigurând că guvernele şi mecanismele<br />
Uniunii Europene sunt create pentru a răspunde iniŃiativelor<br />
locale.<br />
V. Dezvoltarea comunitară şi regenerarea rurală<br />
15) Pentru a atinge obiectivul comun al unei societăŃi civile juste şi<br />
cuprinzătoare şi pentru regenerarea urbanului, este necesar ca<br />
guvernele şi Uniunea Europeană să fie conştiente de existenŃa<br />
unor contexte naŃionale diferite (politice, culturale şi istorice)<br />
şi să acŃioneze în conformitate cu acestea.
16) ToŃi oamenii din ariile supuse regenerării ar trebui să aibă<br />
dreptul de a participa în fiecare etapă a regenerării (actuale,<br />
n.ns) şi pentru cele din viitorul ariei, cu o atenŃie specială<br />
pentru grupurile excluse social şi pentru acelea care în mod<br />
tradiŃional nu s-au implicat în aceste procese.<br />
17) Regenerarea urbană durabilă şi cuprinzătoare necesită ca toŃi<br />
factorii să fie deschişi la schimbare şi să o accepte ca pe un<br />
proces de învăŃare; în consecinŃă, dezvoltarea comunitară<br />
trebuie să joace un rol „cheie” în procesul regenerării.<br />
VI. Dezvoltare comunitară şi dezvoltare durabilă a mediului<br />
18) Pornind de la recunoaşterea faptului că o societate durabilă<br />
susŃinută de mediu nu poate fi construită în afara unor<br />
comunităŃi sănătoase (şi invers), Uniunea Europeană ar trebui<br />
să susŃină elaborarea unui manual care să identifice şi să<br />
propage o practică eficientă pentru dezvoltare sociologică şi<br />
dezvoltare comunitară în Europa şi în afara ei.<br />
19) Uniunea Europeană ar trebui să susŃină crearea unei reŃele<br />
europene de dezvoltare comunitară, cu care să poată difuza<br />
mai bine proiectele durabile, prin intermediul unei „Bănci de<br />
Idei Europene”. Banca ar trebui să gestioneze experienŃele şi<br />
să faciliteze schimbul de informaŃii astfel încât acestea să<br />
ajungă la publicul larg.<br />
20) Uniunea Europeană sau statele membre, după caz, ar trebui să<br />
asigure suport financiar, mai ales pentru proiectele locale, care<br />
caută să integreze o dezvoltare ecologică, socială, economică<br />
şi comunitară.<br />
VII. Dezvoltare comunitară, învăŃare continuă şi dezvoltare<br />
culturală<br />
21) EducaŃia adulŃilor ar trebui extinsă dincolo de formarea<br />
profesională şi ar trebui considerată ca un drept şi oferită pe<br />
baze non-comerciale şi non-profit.<br />
22) EducaŃia permanentă ar trebui definită, în cadrul politicilor,<br />
astfel ca ea să includă educaŃia comunitară şi educaŃia civică.<br />
Prin modelul bazat pe comunitate se înŃeleg construirea pe<br />
55
56<br />
baza aptitudinilor, resurselor, forŃelor şi nevoilor locale şi<br />
recunoaşterea problemelor referitoare la gen, diversitate<br />
culturală, dezvoltare durabilă (susŃinută) şi includere; pe scurt,<br />
a oferi acces la diversitate şi diversitate la acces.<br />
23) Există o nevoie continuă pentru experimentare, într-un cadru<br />
securizat şi organizat la niveluri: local, naŃional şi al Uniunii<br />
Europene. Aceasta implică un angajament de finanŃare şi<br />
aprovizionare pe termen mediu şi pe termen lung. Programe,<br />
precum Grundtnig, ar trebui continuate cu alocarea de bugete<br />
mai mari şi ar trebui să devină o prioritate a mobilităŃii<br />
transnaŃionale pentru activităŃi comunitare şi pentru grupurile<br />
locale, împreună cu profesioniştii dezvoltării comunitare.<br />
VIII. Dezvoltare comunitară, dezvoltare economică locală şi<br />
economia socială<br />
24) Fiecare plan de acŃiune naŃională, incluzând planurile<br />
împotriva sărăciei şi a excluderii sociale, ar trebui să conŃină o<br />
secŃiune care să se refere la rolul economiei sociale şi la<br />
dezvoltarea economică a comunităŃii locale.<br />
25) Uniunea Europeană ar trebui să difuzeze experienŃele şi<br />
practica existente atât în cadrul Uniunii, cât şi în afara ei.<br />
Trebuie stimulată şi susŃinută reŃeaua comunicării experienŃei<br />
Uniunii Europene în domeniul economiei sociale, cu o atenŃie<br />
sporită faŃă de Ńările integrate, ca şi faŃă de acelea care doresc<br />
să se integreze în viitorul apropiat.<br />
26) ComunităŃile locale ar trebui recunoscute ca parteneri activi şi<br />
legitimi în dezvoltarea planurilor, structurilor şi politicilor de<br />
dezvoltare economică locală.<br />
IX. Dezvoltarea comunitară, minorităŃi, migraŃiune, rasism şi<br />
discriminare<br />
27) Uniunea Europeană ar trebui să asigure mişcarea liberă a<br />
tuturor cetăŃenilor Uniunii Europene, însoŃită de protecŃia<br />
socială, să promoveze coeziunea şi solidaritatea pentru<br />
comunităŃile gazdă, pentru emigranŃi şi pentru comunităŃile de
origine şi să combată rasismul şi discriminarea în toate formele<br />
lor.<br />
28) Pentru atingerea acestor obiective, Uniunea Europeană şi<br />
statele membre ar trebui să creeze şi să susŃină structurile şi<br />
agenŃiile care urmăresc scopuri de egalitate rasială, de<br />
înŃelegere şi conştientizare transculturală. Uniunea Europeană<br />
şi statele membre trebuie să pună accent pe aspectele pozitive<br />
ale unei Europe mai largi şi mai diverse.<br />
29) Uniunea Europeană şi statele membre trebuie să recunoască,<br />
prin dezvoltare politică şi financiară, că dezvoltarea<br />
comunitară joacă un rol-cheie în angajarea oamenilor implicaŃi<br />
în comunităŃi din ce în ce mai diverse prin metode de<br />
incluziune socială. Acest obiectiv poate fi atins prin crearea<br />
unor legături între comunităŃile majoritare şi cele minoritare,<br />
inclusiv în situaŃii de conflict.<br />
30) Uniunea Europeană, guvernele naŃionale, sponsorii şi agenŃiile<br />
pentru dezvoltare comunitară trebuie să conlucreze pentru a<br />
promova cooperarea naŃională şi transfrontalieră, cu privire la<br />
poziŃia minorităŃilor şi la provocările particulare cu care se<br />
confruntă în cadrul contextelor locale specifice”.<br />
***<br />
Am reprodus integral acest document elaborat în cadrul Uniunii<br />
Europene, el putând reprezenta un sistem de referinŃă atât teoretic,<br />
precum şi practic şi în România. Totodată, documentul respectiv este util<br />
şi ca „îndreptar” pentru activităŃile antreprenoriale 1 , dar şi pentru<br />
metodologiile de lucru ale organizaŃiilor comunitare, în demersul lor de<br />
implementare a unor programe de dezvoltare durabilă şi în perspectiva<br />
„deprinderii” subiecŃilor locali de a se implica activ în „procesarea” unor<br />
proiecte pentru obŃinerea unui produs util lor. În felul acesta,<br />
interacŃionismul devine constructivist, iar constructivismul transcede în<br />
autoregenerare: quod erat demonstrandum.<br />
1<br />
Vezi J. Gregory Daas, The meaning of Social Entrepreneurship –<br />
original Draft, october 31, 1998, reformated and revised 30 may 2001.<br />
57
58<br />
2. NEORURALISMUL CA STRATEGIE ŞI CA BAZĂ<br />
A TIPOLOGIZĂRII ŞI DEZVOLTĂRII SĂTEŞTI<br />
Este ştiut faptul că, în sociologia rurală, cercetările asupra difuziunii<br />
inovaŃiilor tehnico-organizatorice s-au orientat în mod dominant –<br />
dar nu exclusiv – spre două categorii de aspecte, pe care – într-un fel – leau<br />
absolutizat şi le-au transformat cu timpul în etaloane unice de<br />
investigaŃie de teren.<br />
Una dintre aceste categorii de aspecte privea problemele de<br />
tipologie 1 şi clasificare a subiecŃilor care deveneau virtuali adoptori ai<br />
unor tehnici moderne şi – prin urmare 1 – viza strategiile transferului<br />
de mesaje de la sursă la receptor.<br />
Cea de a doua categorie de aspecte se referea la taxonomia<br />
surselor de informaŃie şi avea în vedere – mai ales – starea de atitudine<br />
a unor subiecŃi faŃă de inovaŃiile ce li se propuneau şi, deci, încerca să<br />
surprindă direcŃia de comportament, însemnând acceptarea sau<br />
respingerea tehnicilor netradiŃionale şi – într-un fel – echivalând cu<br />
modul de a se raporta la acestea.<br />
E de reŃinut, de asemenea, că multe dintre cercetările ce s-au<br />
întreprins asupra proceselor de modernizare rurală nu au luat în seamă<br />
relevanŃa exactă a mediului cultural şi nici pe aceea a organizării în<br />
grup a comunităŃilor săteşti. Este adevărat că în unele dintre studii<br />
întâlnim prezentate profiluri psihologice distincte ale celor din mediul<br />
rural, precum şi anumite caracteristici ale sistemelor sociale în cadrul<br />
cărora operează inovatorul sau cel ce adoptă inovaŃia 2 , dar nu se dă<br />
curs „analizei contextuale” în care îşi duc existenŃa oamenii şi nici<br />
relevanŃei „mediului cultural” în „explicarea cauzalităŃii<br />
1 Darwin D. Solomon, Characteristics of Local Organizations and<br />
Service-Agiencies conducing to Development, Luisiano, 1972, p. 5.<br />
2 Idem, p. 7.
comportamentelor diferenŃiate” 1 ale subiecŃilor în legătură cu<br />
modernizarea rurală. Tapani Valkonen 2 a recunoscut şi el că<br />
investigaŃii sociologice asupra înnoirii ruralului, precum şi strategiile<br />
modernizării au ignorat – în multe privinŃe – semnificaŃiile instituŃiilor<br />
locale şi n-au acordat o atenŃie specială tradiŃiilor specifice fiecărui<br />
sat. Cea mai pregnantă lacună însă în investigaŃiile asupra<br />
modernizării rurale şi, am înclina a spune, lipsa cea mai sever<br />
resimŃită în atare acŃiuni au constituit-o neluarea în seamă a tipurilor<br />
de localităŃi săteşti şi neataşarea lor la procesul dezvoltării concrete.<br />
Într-un fel, tipurile de sate au fost considerate în sine, fără a li se<br />
releva incidenŃa asupra strategiilor de organizare în spaŃiu.<br />
Tipologizarea satelor – în general – şi a celor româneşti – în particular<br />
– s-a realizat oarecum descriptiv, prin gruparea lor după criterii<br />
dominant geografice şi prin invocarea unor dimensiuni de ordin fizic,<br />
fără a se fi încercat corelarea lor cu anumite scenarii de intervenŃie<br />
politică şi fără a fi fost luate în calcul în programele de înnoire socială.<br />
Nu credem că exagerăm prea mult şi nici nu nedreptăŃim pe cineva<br />
atunci când spunem că efortul de tipologizare a comunităŃilor săteşti a<br />
fost efectuat în mod static, fiind lipsit de o anume finalitate practică şi<br />
fără a i se putea indica un scop de efect novator. Tehnica tipologiilor a<br />
fost una simplificată şi schematizată, motiv pentru care ea a fost puŃin<br />
relevantă în acŃiunile de modernizare rurală, iar influenŃa ei asupra<br />
programelor de organizare în spaŃiu a satelor s-a exercitat în manieră<br />
sumară. De aceea, din punctul nostru de vedere, e necesar, pentru<br />
construirea unui nou ruralism (sau neoruralism), precum şi în ideea<br />
elaborării de strategii corespunzătoare unui atare proces, să stabilim<br />
criteriile de clasificare a localităŃilor săteşti, iar apoi să încercăm a<br />
decela de aici speŃele de strategii care ar putea fi utilizate în înnoirea<br />
ruralismului. În acest sens, am proceda oarecum calculat, stabilind<br />
mai întâi anumite exigenŃe atât de ordin conceptual, cât şi de ordin<br />
metodologic. Atare exigenŃe le considerăm absolut necesare chiar şi în<br />
situaŃia „studiului de caz”, ele reprezentând un itinerar de cea mai<br />
1 Darwin D. Solomon, op. cit., p. 7.<br />
2 T. Valkonen, On the Theory of Diffusion of Inovation, în „Rural<br />
sociology”, vol. X, nr. 2, 1970.<br />
59
mare utilitate şi însemnând – de fapt – criteriul analizei însăşi. Între<br />
aceste exigenŃe, se includ şi formulele lui Urlich Planck 1 , şi anume:<br />
(a) mai întâi, se impune ca tipologiile să fie reprezentative,<br />
adică să comporte o anume relevanŃă pentru regiunile geografice 2 şi să<br />
1<br />
Urlich Planck, Typologies of rural collectivites and the study of<br />
social development: theoretical and methodological aspects, în vol. Theories<br />
and Methods in rural Community studies, Edited by Henri Mendras and Ion<br />
Mihăilescu, Pergamon Press, Oxford, New York, Toronto, Sidney, Paris,<br />
Frankfurt, 1982.<br />
a) „Tipologiile – scria Planck – ating un scop numai când sunt aplicabile<br />
la toate comunităŃile date într-o cercetare. Dar acest lucru este posibil numai<br />
atunci când indicatorii disponibili şi caracteristici pentru toate comunităŃile sunt<br />
uşor de prelucrat şi uşor de înŃeles.<br />
b) Tipurile de comunitate trebuie să fie comparabile unul cu altul de-a<br />
lungul unor linii directoare obiective. Astfel, ele trebuie să se bazeze pe un<br />
sistem de indicatori şi relaŃii uşor de asimilat.<br />
c) Tipologiile comunităŃii trebuie să fie constituite astfel încât să poate fi<br />
repetate ulterior în alte regiuni.<br />
d) Tipologiile comunităŃii nu trebuie să fie foarte diferenŃiate. Ele ar trebui:<br />
(1) să demonstreze cele patru forme de bază ale comunităŃii: agricolă, industrială,<br />
pe bază de servicii şi mixtă; (2) diferenŃierea cât mai clară între comunităŃile<br />
rezidenŃiale şi cele lucrătoare şi între forŃa de muncă funcŃională din localitate şi<br />
cea de metropolă; (3) diferenŃierea şi mai amănunŃită între tipurile comunităŃii de<br />
bază şi dimensiunea structurală a holdingurilor sau folosirea pământului.<br />
c)Tipologiile de comunitate trebuie să fie observabile din punct de<br />
vedere geografic; aceasta înseamnă că indicatorii trebuie astfel aleşi şi grupaŃi<br />
încât să asigure raportarea la caracterul fizionomic al aşezărilor.<br />
f) Desenarea tipurilor nu trebuie să necesite nicio altă explicaŃie specială,<br />
ele putând fi uşor de înŃeles de către public.<br />
g) Tipurile de comunitate trebuie să fie uşor accesibile prezentărilor<br />
cartografice.” (op. cit., p. 35-36).<br />
2<br />
Vezi, pentru conceptul de regiune geografică: V. Mihăilescu, Validité du<br />
concept de région en geographie, în „Revue roumaine de géologie, géofizique et<br />
géographie, série de Geographie”, Tome 8, 1964; Henri Lefevre, Le concept de<br />
région géographique. La geographie de Hardrijkskunde, nr.4.1967; Horia<br />
Grumăzescu, Regiunea geografică şi utilizarea terenurilor. Studii şi cercetări de<br />
geologie, geofizică, geografie, tom XIII, nr.1.1966; Daufine Espace, Regions et<br />
sistèmes, „Economica”, 1979.<br />
60
fie semnificative pentru zonele sociale, astfel încât ele să fie<br />
cuprinzătoare şi în măsură să redea esenŃa şi caracterul veridic al<br />
categoriilor de comunităŃi rurale;<br />
(b) adaptabilitatea: tipologiile comunităŃilor rurale se cere să<br />
implice receptivitate faŃă de propagarea dezvoltării, receptivitate care<br />
poate fi de natură tehnică, psihologică şi culturală şi care să stimuleze<br />
deschiderea continuă către înnoire şi transformare.<br />
În acelaşi timp, adaptabilitatea presupune înlăturarea blocajelor<br />
care ar putea apărea în procesul de modernizare rurală şi care ar afecta<br />
autoregenerarea de sine a zonei preliminate;<br />
(c) distincŃia şi referirea comparativă: tipologiile sunt procedee<br />
metodologice de determinare în spaŃiu a unui grup de comunităŃi<br />
rurale, cu un anume profil „de personalitate” – dacă ne putem exprima<br />
astfel – şi cu o delimitare de ordin funcŃional. Orice tip comunitar se<br />
cere a fi delimitat de altele similare, dar, în acelaşi timp, presupune şi<br />
un proces de comparabilitate cu acestea şi deci implică existenŃa unor<br />
criterii de analogie şi opoziŃie;<br />
(d) generalitatea şi sinteza: orice tipologie se constituie ca un<br />
efort de generalizare şi de sinteză. Aşa cum, în biologie, cenestezia<br />
este un act al totalităŃii proceselor fiziologice dintr-un organism, tot<br />
aşa şi tehnica tipologiei constituie reflexul unităŃii funcŃiilor existente<br />
într-un spaŃiu socio-geografic delimitat 1 .<br />
Generalitatea comportă şi o finalitate de ordin practic, privitoare<br />
la organizarea internă a sistemelor societale şi, într-un fel, referitoare<br />
la variabilele ce poartă asupra determinantelor structurale.<br />
De fapt, cea mai semnificativă lipsă pe care au avut-o<br />
investigaŃiile privitoare la strategiile de modernizare au fost cea<br />
referitoare la conceptul de habitat rural, ca şi la construirea de modele<br />
macrosociale, precum şi cea de stabilire a politicii de înnoire rurală;<br />
(e) evidenŃa şi precizia: orice tipologizare se cere a fi de ordinul –<br />
aproape – al simŃului comun, fără a mai necesita argumentări în plus şi –<br />
prin urmare – fără a mai fi nevoie de clarificări ulterioare. În orice<br />
situaŃie, tipologizarea comunităŃilor rurale trebuie să aibă ordine şi<br />
coerenŃă în argumentare, precum şi consistenŃă în date, pentru a fi<br />
1 T. Valkonen, op. cit., p. 36.<br />
61
înŃeleasă de către agenŃii de înnoire socială şi pentru a deveni un bun<br />
al comunităŃii însăşi.<br />
O altă precizare de ordin atât teoretic, cât şi metodologic, cu<br />
incidenŃă profundă în tipologizarea comunităŃilor rurale, iar apoi în<br />
strategiile de construire a neoruralului, se referă la sensul acestor<br />
termeni. Există în literatura de specialitate opinia potrivit căreia<br />
termenul de rural este ambiguu şi – prin urmare – greu definibil 1 .<br />
Dificultatea definirii (termenului de rural, n.ns.) – nota sociologul<br />
american Al. Bertrand – provine cel puŃin din două motive:<br />
(a) imposibilitatea utilizării unor categorii statistice simple în<br />
descrierea fenomenelor zise rurale şi (b) este aproape cu neputinŃă de a<br />
grupa diferenŃele dintre rural şi urban şi a face delimitările necesare<br />
între populaŃia rurală şi populaŃia urbană 2 .<br />
Ambiguitatea se accentuează atunci când se încearcă a se stabili<br />
criteriile de clasificare a populaŃiilor rurale şi urbane. „În recensământul<br />
american – precizează acelaşi Bertrand – populaŃia rurală se<br />
împarte în două grupuri: rural-agricol şi rural-neagricol („rural-farm”<br />
şi „rural-nonfarm”), această din urmă categorie incluzând persoanele<br />
care locuiesc în afara zonei orăşeneşti, dar care nu trăiesc în<br />
gospodării agricole.<br />
În cazul populaŃiilor pentru care nu există informaŃii statistice<br />
disponibile, două criterii luate împreună pot fi folosite pentru<br />
determinarea ruralităŃii: (a) rezidenŃa – zonă cu densitatea populaŃiei<br />
relativ joasă şi (b) principalul mijloc de existenŃă – adică din agricultură.<br />
În pofida acestor criterii exacte, există, desigur, şi excepŃii 3 .<br />
AlŃi autori 4 , pornind de la polisemia termenului de rural şi<br />
încercând a evita ambiguităŃile relevate de către sociologi, au recurs la<br />
enumerarea aspectelor pe care le prezintă ruralitatea. Astfel,<br />
R. Bealer, F. Willitis şi W. Kuvlesky, într-un studiu de largă audienŃă<br />
1<br />
Alvin L. Bertrand, Rural Sociology, An Analisis of Contemporary Rural<br />
Life, New York, Toronto, London, 1958, p. 9.<br />
2<br />
Idem, p. 10.<br />
3<br />
Ibidem.<br />
4<br />
R. Bealer, F. Willitis, W. Kuvlesky, The Meaning of Rurality in<br />
American Society: Some Implications of Alternative Definitions, în „Rural<br />
Sociology”, nr. 2/1970.<br />
62
printre specialişti, utilizează o formulă „pragmatică” în definirea<br />
ruralităŃii şi invocă – pentru aceasta – o alternativă cu caracter<br />
operaŃional. Aceasta – scriu cei trei autori – înseamnă că trebuie:<br />
1) fie să determinăm un singur aspect specific care poate fi<br />
evaluat şi să-l luăm drept criteriu definitoriu al „ruralului”;<br />
2) fie să specificăm o definiŃie compusă în care părŃile<br />
componente măsurabile să fie explicit întărite şi raŃionalizate.<br />
Se pare – conchid ei – că a doua alternativă va putea primi cea<br />
mai mare acceptare în sociologia rurală 1 . În consecinŃă, Bealer,<br />
Willitis şi Kuvlesky înclină să creadă că „... există cel puŃin trei<br />
aspecte de substanŃă ale interesului ce-l conŃine termenul de rural”, şi<br />
anume: ecologic, ocupaŃional şi socio-cultural. „S-a propus, şi poate<br />
cu destulă justificare, scriu ei, că între aceste trei grupuri de factori<br />
există o corelaŃie importantă. Astfel, în cele mai multe din cazuri, a şti<br />
unde e locul de rezidenŃă al unei persoane înseamnă a şti ce făcea ea<br />
pentru a trăi, a şti modelul valorilor sale şi situaŃiile intercomponente<br />
ale ruralităŃii, pornind cu ocupaŃia, ori, cu ceva de rezervă, cum ar fi<br />
aspectul socio-cultural” 2 .<br />
ExplicaŃia dimensiunii ecologice în viziunea celor trei sociologi<br />
americani este utilizată cu referire la „distribuŃia populaŃiei în<br />
teritoriu”. Regiunile cu volum demografic redus şi cu densitate mică<br />
pe unitate metrică pot fi considerate ca rurale, întrucât asigură<br />
„comunicarea directă între oameni” şi oferă „o cale clară pentru studii<br />
suplimentare” 3 .<br />
În cadrul explicaŃiei ocupaŃionale, termenul de rural indică acel<br />
grup de oameni „angajaŃi în producŃia agricolă”. „În acest sens – se<br />
notează în studiul invocat –, termenul de rural denotă o categorie<br />
ocupaŃională distinctă, concordantă cu elementele fizice ale naturii şi<br />
cu incidenŃă asupra economiei primare” 4 .<br />
În fine, se adaugă cea de a treia explicaŃie, referitoare la aspectul<br />
„socio-cultural” al ruralului. O atare explicaŃie – precizează Bealer,<br />
Willitis şi Kuvlesky – este definiŃia cea mai puŃin prudentă dintre toate<br />
1 R. Bealer, F. Willitis, W. Kuvlesky, op. cit., p. 6.<br />
2 Idem, p. 7.<br />
3 Idem, p. 11.<br />
4 Ibidem.<br />
63
cele menŃionate până acum, deoarece poate fi folosită cu privire la<br />
oricare dintre ele, ca şi referitor la toate aspectele structurii şi<br />
funcŃionării societăŃii” 1 . Criteriul socio-cultural – potrivit concepŃiei<br />
autorilor citaŃi – ne relevă nu atât acŃiunea şi – deci – el vizează nu atât<br />
transformarea în sine, cât direcŃia acŃionării, trasând idealuri de<br />
cunoaştere şi indicând configuraŃii valorice prin care sunt selectate<br />
mijloacele pentru scopuri.<br />
O altă dezbatere între specialişti şi – de fapt – un alt prilej de<br />
clarificări teoretico-metodologice l-a constituit conceptul de<br />
comunitate şi colectivitate rurală. Astfel, G.F. Summer, I.P. Clark şi<br />
L.H. Seiler 2 , într-un studiu cuprins şi în volumul intitulat<br />
Colectivitatea rurală, din anul 1972, considerau că, în momentul<br />
actual, în pofida cercetărilor existente şi cu tot efortul sociologilor din<br />
domeniu, sunt puŃine cunoştinŃe acumulate referitoare la colectivităŃile<br />
rurale. Cu tot volumul apreciabil de date din teren şi cu toată munca<br />
laborioasă depusă în investigaŃiile sociologice, cunoştinŃele de<br />
specialitate nu sunt cuprinse într-un aparat conceptual adecvat şi nici<br />
nu alcătuiesc un sistem coerent de propoziŃii explicative care să fie<br />
recunoscute ca o teorie a colectivităŃii sau a comunităŃii. Studiile<br />
despre comunitate – spun cei trei autori – utilizează o mare varietate<br />
de abordări, niciuna dintre ele nefiind în consens cu alta şi niciuna<br />
nefiind superioară alteia. Între atare abordări au existat mai degrabă<br />
relaŃii de competiŃie şi – prin urmare – ele s-au aflat într-o permanentă<br />
rivalitate. La aceasta s-a adăugat faptul că sociologii rurali s-au separat<br />
total de cei urbani, unii ignorând cercetările celorlalŃi şi fiecare<br />
ocolind răspunsuri ce se cereau a fi date problematicii domeniului<br />
celuilalt, ceea ce a dus la sciziuni de ordin ideologic şi a afectat grav<br />
procesul de acumulare teoretică. Astfel, specialiştii în sociologia<br />
rurală s-au concentrat cu precădere asupra vecinătăŃilor săteşti şi au<br />
insistat aproape exclusiv asupra raporturilor dintre vecinătate şi<br />
comunitate, pe când sociologii urbani au fost dominaŃi în special de<br />
analiza urbanului şi suburbanului, fără vreun efort anume de raportare<br />
1<br />
R. Bealer, F. Willitis, W. Kuvlesky, op. cit.,, p. 12.<br />
2<br />
G.F. Summer, I.P. Clark, L.H. Seiler, O reorientare a sociologiei<br />
comunităŃii, „Rural Sociology”, nr. 1/1970; a se vedea, de asemenea, şi<br />
Colectivitatea rurală, CIDSP, 1972.<br />
64
la domeniul rural şi fără vreo intenŃie de interdisciplinaritate. Fiecare<br />
dintre specialiştii celor două ramuri a rămas strict cantonat în sfera de<br />
polaritate analitică şi au operat o disjuncŃie de principiu între ele, fără<br />
a le releva complementaritatea şi fără să surprindă o dialectică a lor<br />
cofinală.<br />
Cercetările sociologice asupra înnoirii ruralului, precum şi<br />
strategiile modernizării acestuia au ignorat însă în multe privinŃe<br />
caracteristicile instituŃiilor locale şi n-au acordat o anume prioritate de<br />
valoare tradiŃiilor specifice fiecărui sat. Cea mai semnificativă lacună<br />
s-a constatat, în atare investigaŃii şi – într-un fel – deficienŃa esenŃială,<br />
am putea spune, în tratarea modernizării rurale a constituit-o neluarea<br />
în seamă a tipurilor de localităŃi săteşti. Acestea din urmă au fost<br />
considerate în sine, fără vreo incidenŃă în actele decizionale şi fără a le<br />
rataşa strategiilor de modernizare şi dezvoltare. Tipologizarea satelor,<br />
în general, şi a celor din Ńara noastră, în particular, s-a făcut oarecum<br />
descriptiv, prin gruparea lor din punct de vedere geografic şi prin<br />
prezentarea statică a datelor din peisaj, fără a le corela pe acestea cu<br />
anumite modele de acŃiune umană şi fără a le lua în calcul în<br />
programele de inovare socială.<br />
De aceea, noi susŃinem că strategiile noului ruralism, precum şi<br />
preliminarea neoruralismului ca mod de viaŃă se impune să se<br />
întemeieze pe procesul modernizării rurale, iar tipologizarea satelor să<br />
aibă drept criteriu aptitudinea şi gradul disponibilităŃii lor pentru acest<br />
proces. Or, unele dintre tipologii au o tentă întrucâtva descriptivă 1 şi sunt<br />
de domeniul sociografiei, abundând caracterele de ordin static şi – prin<br />
urmare – neputând fi luate în calcul în procesul de schimbare şi de<br />
construire a noului rural, adică a ceea ce noi numim „neoruralismul”<br />
ca mod de trai. Din atare motive, marea majoritate a clasificărilor nu<br />
au întrunit acel atât de necesar cvorum de acceptare din partea<br />
specialiştilor şi – prin urmare – nu s-au găsit într-un consens – fie el şi<br />
aproximativ – în stabilirea criteriilor de grupare a comunităŃilor rurale.<br />
1<br />
Vintilă Mihăilescu, O hartă a principalelor tipuri de aşezări rurale din<br />
România, în „Buletinul SocietăŃii Române de Geografie”, vol. XLVI, 1927.<br />
65
Unele dintre cercetări 1 au reŃinut în principal rolul factorilor geografici<br />
şi – prin urmare – au validat valoarea practică a rezultatelor obŃinute<br />
prin metoda cartografierii. Ne referim – pentru argumentare – la unele<br />
dintre lucrările lui Vintilă Mihăilescu, care, insistând cu precădere<br />
asupra vetrei satului şi apoi raportând-o pe aceasta la trupul de moşie,<br />
distinge trei tipuri de aşezări rurale: satul adunat (sau concentrat), satul<br />
răsfirat şi satul risipit.<br />
N.Al. Rădulescu 2 , pornind şi el de la consecinŃele pe care le<br />
implică raporturile dintre natură şi moşie şi particularizându-le la<br />
cazul unei regiuni, aceea a Vrancei, adaugă alŃi doi indicatori, şi<br />
anume: formarea satului şi relieful.<br />
În funcŃie de relief, apreciat de către autor ca fundamental în<br />
constituirea fizionomiei satului, N.Al. Rădulescu identifică, în zona<br />
Vrancei, sate de tip: adunat riveran, adunat de terasă, adunat de coastă,<br />
risipit de terasă şi risipit de coastă.<br />
Ulterior, faŃă de studiile la care ne-am referit, a fost formulat un<br />
punct de vedere extrem de interesant în legătură cu subiectul pe care-l<br />
dezbatem şi care aduce o notă importantă de originalitate teoretică şi<br />
metodologică în domeniu. E vorba de opiniile lui Ion Băcănaru, care,<br />
fără a ignora rolul factorilor geografici şi fără a diminua impactul<br />
reliefului asupra morfologiei noastre de sat, recurge la un criteriu<br />
fundamental în tipologizarea comunităŃilor rurale, pe care îl consideră<br />
ca definitoriu în geneza personalităŃii acestora.<br />
Astfel, cunoscutul geograf estimează că „...funcŃiile economice –<br />
derivate din actualitatea creatoare de bunuri materiale a populaŃiei<br />
active, care intră în relaŃii de interacŃiune cu natura şi resursele<br />
teritoriului din trupul de moşie – trebuie să constituie punctul de<br />
plecare şi criteriul cel mai important în determinarea tipologiei<br />
satelor” 3 . Pe bună dreptate, autorul relevă că satul, ca organizare<br />
socială, s-a constituit şi a durat în istorie ca sistem de relaŃii de<br />
1<br />
Vintilă Mihăilescu, op. cit.; I. Şandru, I. Sficlea, V. Cucu, Harta<br />
repartiŃiei populaŃiei României, în „Natura”, seria geografie-geologie,<br />
nr. 3/1964.<br />
2<br />
N.Al. Rădulescu, Vrancea, 1937.<br />
3<br />
Ion Băcănaru, ConsideraŃii geografice privind tipologia aşezărilor rurale<br />
din România, în Comunicări de geografie, vol. VIII, Bucureşti, 1969, p. 203.<br />
66
producŃie, în care funcŃiile economice îşi pun amprenta pe toate<br />
trăsăturile lui morfologice şi structurale 1 , pe întreaga lui capacitate de<br />
a se organiza în spaŃiu şi pe potenŃialul de care dispune în folosirea<br />
cadrului geografic.<br />
FuncŃia economică – în concepŃia autorului – se plasează în<br />
interiorul comunităŃii săteşti, fiind un criteriu de unitate şi sinteză şi<br />
stând la baza soluŃiilor viabile de sistematizare teritorială.<br />
Finalitatea ei este şi una de program, aceea de a ordona factorii<br />
naturali, economici şi sociali şi de a conferi, prin ei, satului, caracterul de<br />
centru populat, de centru productiv şi de parte a peisajului 2 . Ulterior, pe<br />
baza tipologiei funcŃionale, în viziunea lui Ion Băcănaru, se pot stabili<br />
principalele „tipuri funcŃionale de aşezări” şi, deci, se creează acele<br />
premise necesare elaborării planurilor de dezvoltare în teritoriu 3 .<br />
O tipologizare frecvent citată în lucrările de specialitate este<br />
aceea elaborată de către Robert Redfield 4 care a fost şi este atât de<br />
răspândită şi de citată încât sunt suficiente motive pentru a nu mai fi<br />
invocată şi de către noi. De fapt, tipologizarea lui Redfield nu are<br />
decât indirect relevanŃă pentru înnoirea şi dezvoltarea ruralului şi deci<br />
ea poate fi utilizată în alte scopuri decât cel de faŃă. În schimb, ne vom<br />
referi la câteva dintre studiile de dată relativ recentă ale unor sociologi<br />
străini, studii care ne sunt utile în stabilirea claselor de indicatori din<br />
care să se poată deduce tipul de strategie necesar constituirii<br />
neoruralismului ca mod de trai. Astfel, în literatura germană, pe lângă<br />
o multitudine de studii privitoare la criteriile de clasificare a<br />
comunităŃilor rurale şi dincolo de valoarea lor de fond, ne-am oprit<br />
asupra unuia dintre ele 5 , întrucât îl considerăm reprezentativ pentru<br />
cazul ce ne preocupă şi – în acelaşi timp – comportă o deosebită<br />
1<br />
Idem, p. 204<br />
2<br />
Idem, p. 206.<br />
3<br />
Idem, p. 207.<br />
4<br />
Robert Redfeeld, Peasant society and culture, Chicago Press, 1956.<br />
5<br />
Urlich Planck, Typologies of rural collectivites and the study of social<br />
development: theoretical and methodological aspects, în vol. Theories and<br />
Methods in Rural Community studies, Edited by Henri Mendras and Ion<br />
Mihăilescu, Pergamon Press, Oxford, New York, Toronto, Sidney, Paris,<br />
Frankfurt, 1982.<br />
67
valoare atât teoretică, cât şi metodologică; este vorba de studiul lui<br />
Ulrich Planck.<br />
Acesta, în virtutea unor finalităŃi ale „dezvoltării sociale” şi în<br />
intenŃia implicării cercetărilor sociologice într-un astfel de proces,<br />
procedează la o extrem de minuŃioasă sistematizare a datelor<br />
referitoare la finalitatea atât a tipologizării, cât şi a tehnicilor<br />
subiacente acesteia. Totodată, el insistă asupra limitelor, dar şi a<br />
dificultăŃilor pe care le implică standardele de clasificare a<br />
comunităŃilor rurale, accentuând necesitatea identificării „sistemului<br />
de tradiŃii” ale localităŃilor în intenŃia de a-i reda specificitatea sau –cu<br />
alte cuvinte – calitatea ireductibilă a zonei. Astfel, precizând că<br />
tipologia comunităŃilor a fost şi este „obiectul de interes al<br />
planificării” 1 şi plasând-o pe aceasta „în cadrul studiului dezvoltării<br />
sociale”, Ulrich Planck relevă că „procesele de creştere”, ca şi efectele<br />
măsurătorilor întreprinse cu ajutorul cercetării pot conduce la<br />
stabilirea tipurilor de dezvoltare rurală, facilitând ulterior răspunsuri la<br />
întrebări, precum: „Care comunităŃi sunt potrivite să se dezvolte din<br />
punct de vedere social şi funcŃional? Care comunităŃi nu se mai<br />
potrivesc dezvoltării sociologice şi economice? În care comunitate<br />
este posibil să apară dificultăŃi în raport cu dezvoltarea şi adaptarea?” 2<br />
Pornind de la constatarea potrivit căreia comunitatea se dezvoltă<br />
în cel puŃin trei dimensiuni 3 şi insistând asupra necesităŃii aplicării<br />
unei politici adecvate în plan regional, sociologul german enumeră<br />
cinci categorii de comunităŃi, „împreună cu combinaŃiile lor”, după<br />
cum urmează:<br />
„a. Tipurile economice, unde determinante sunt datele structurale<br />
socio-economice referitoare la distribuŃia rezidenŃilor sau a<br />
populaŃiei angajate împreună cu sectoarele economice în care lucrează.<br />
b. Tipurile funcŃionale, prin care se efectuează stabilirea locaŃiei<br />
şi a resurselor comunităŃii cu privire la predominanŃa sectoarelor<br />
economice în determinarea clasificării tipurilor funcŃionale.<br />
1<br />
Idem, p. 33.<br />
2<br />
Ibidem.<br />
3<br />
Cele trei dimensiuni considerate de către Planck şi drept itinerar al<br />
dezvoltării rurale sunt: a) urbanizarea sistemului fizic b) urbanizarea structurilor<br />
sociale; c) urbanizarea modelului cultural (op. cit., p. 34).<br />
68
Concluziile pot să apară în urma analizei frecvenŃei mutării şi a<br />
legăturii între acomodare şi locul de muncă.<br />
c. Tipurile sociale privesc clasificarea tipurilor sociale, care este<br />
limitată la câteva încercări neconvingătoare. Locul legal de muncă s-a<br />
dovedit a fi un indicator nepotrivit… În viitor, trebuie pus accentul pe<br />
factorii industriali şi sociologici, astfel încât clasificările sociale să fie<br />
făcute pornind de la: venit, nivel de educaŃie, condiŃii de viaŃă şi<br />
origine. În originea etnică aflăm indicatori care arată structurile<br />
comunitare puternice şi care pot, de asemenea, fi induşi pentru a<br />
avantaja astfel de tipuri de comunitate.<br />
d. Tipuri de dezvoltare: dezvoltarea demografică şi nivelul<br />
activităŃii de construcŃie au fost folosite, în primul rând, ca indicatori<br />
pentru clasificarea tipurilor de dezvoltare a căror semnificaŃie a fost<br />
numai secundar apreciată.<br />
e. Tipuri de localizări: în această privinŃă nu este importantă<br />
numai localizarea topografică, ci şi, mai ales, localizarea generală în<br />
funcŃie de accesul la comunicaŃii şi poziŃia în sistemul centrelor<br />
mari” 1 .<br />
Consecvent premiselor sale metodologice şi urmărind să<br />
operaŃionalizeze variabilele tipurilor de comunităŃi, Planck asociază<br />
fiecărui sistem un set de caracteristici definitorii, iar apoi le stabileşte<br />
standardele corespunzătoare. Astfel, aşa-zisa „variaŃie intercomunitară”,<br />
referitoare la cele trei sisteme (fizic, structural şi cultural),<br />
cuprinde următoarele tabele de variabile:<br />
a. Variabile asociate cu sistemul fizic al comunităŃilor umane:<br />
mărimea populaŃiei; densitatea acesteia; înŃelegerea spaŃială; caracterul<br />
agrar al tipului de producŃie; densitatea relativă a zonelor<br />
comerciale şi a facilităŃilor comunitare; compoziŃia facilităŃilor zonelor<br />
comerciale, diferenŃierea spaŃială a densităŃii populaŃiei; diferenŃierea<br />
spaŃială a densităŃii mâinii de lucru şi diferenŃierea spaŃială a densităŃii<br />
relative a zonelor comerciale şi a facilităŃilor comunitare 2 .<br />
b. Variabile asociate cu structura socială a comunităŃilor umane:<br />
frecvenŃa interacŃiunilor în unitatea de timp, pe persoană; extinderea<br />
interacŃiunilor; caracterul agrar al structurii ocupaŃionale; densitatea<br />
1 U. Planck, op. cit., p. 33.<br />
2 Ibidem.<br />
69
grupurilor formale; diferenŃierea interacŃiunilor; diferenŃierea structurii<br />
ocupaŃionale; diferenŃierea structurii grupurilor formale 1 ; gradul de<br />
toleranŃă în funcŃie de diferenŃele existente; caracterul autohton al<br />
locuitorilor; diferenŃierea modelului valorilor centrale ale indivizilor;<br />
diferenŃierea modelului valorilor politice 2 .<br />
În ceea ce priveşte standardele, Urlich Planck enumeră o serie de<br />
şapte speŃe – pe care le subsumează scopului tipologiei şi apoi le<br />
conferă o funcŃie de ordin metodologic –, şi pe care le-am enumerat<br />
anterior.<br />
Planck adânceşte analiza, corelând standardele cu problemele<br />
importante ale tipologiei, iar – în continuare – adăugă elementele ce<br />
constituie caracterul şi baza de plecare a clasificării rurale. În<br />
consecinŃă, pentru el, când se încearcă o tipologie, cercetătorul<br />
întâlneşte un număr de probleme fundamentale, pe care trebuie într-un<br />
fel să le soluŃioneze şi să le întrebuinŃeze apoi în clasificarea<br />
colectivităŃilor săteşti. Aceste probleme sunt: delimitarea spaŃiului;<br />
alegerea şi combinarea indicatorilor; materialul; accesibilitatea şi<br />
valoarea; compunerea elementelor de model; valorile istorice;<br />
schimbări; precizie şi generalizare 3 .<br />
În legătură cu criteriile pentru definirea tipurilor de colectivităŃi,<br />
Ulrich Planck indică un grup de speŃe care interferează între ele, iar în<br />
unele puncte chiar se suprapun. Acestea sunt: criteriul administrativ;<br />
criteriul economic-comercial; criteriul de „planing” fizionomic;<br />
criteriul socio-economic şi criteriul social-demografic 4 .<br />
În baza acestor criterii şi cu ajutorul sistemului selectat de<br />
variabile relativ independente, sociologul german foloseşte triunghiul<br />
structural al dezvoltării comunitare şi enumeră patru tipuri principale:<br />
– comunităŃi cu predominanŃă agricolă (sector primar peste<br />
50%);<br />
– comunităŃi cu predominanŃă industrială (sector secundar cu<br />
peste 50%);<br />
– comunităŃi de servicii (sector terŃiar peste 50%);<br />
70<br />
1 Ibidem.<br />
2 Ibidem.<br />
3 U. Planck, op. cit., p. 36.<br />
4 Op. cit., p. 39.
– comunităŃi mixte (niciun sector nu depăşeşte 50%) 1 .<br />
Fiecare dintre aceste patru tipuri se poate diviza în patru<br />
subgrupe, rezultând, în total, şaisprezece clase de bază, dar care nu<br />
toate sunt justificate economic şi nu toate au o întemeiere socială. Din<br />
atare motive, Ulrich Planck a redus schema sa la un număr de nouă<br />
tipuri principale 2 .<br />
În literatura germană de specialitate, există reuşite remarcabile<br />
în cercetarea tipurilor de comunităŃi rurale, folosindu-se cu precădere<br />
drept criteriu clasificator structura socială, determinată cu ajutorul<br />
ponderii deŃinute de sectoarele economice şi apoi procedându-se la<br />
operaŃionalizarea variabilelor dependente de aceasta.<br />
Din motive ce Ńin de spaŃiul grafic, ca şi din raŃiuni de ordin<br />
analitic, amânăm pentru un alt prilej prezentarea şi a altor cercetători<br />
germani şi vom încerca chiar o relevare a lor comparativă. Pentru<br />
reputaŃia şcolii poloneze de sociologie rurală şi pentru originalitatea<br />
abordării specificului ireductiv al satelor din Polonia, vom invoca în<br />
mod succint tezele cuprinse în studiul semnat de Boguslaw Galenski şi<br />
Anna Szemberg 3 şi vom încerca să-i reŃinem valoarea sa teoretică şi<br />
metodologică. Astfel, cei doi analişti, având o concepŃie regională<br />
asupra fenomenului rural şi luând drept criteriu clasificator diviziunea<br />
familiilor săteşti în funcŃie de categoriile socio-economice consacrate<br />
1<br />
Idem, p. 47.<br />
2<br />
Cele nouă tipuri de comunităŃi rezultate prin reducŃie sunt:<br />
1) comunităŃi agricole (cu un sector primar de peste 50%);<br />
2) comunităŃi mixte (sector primar între 25 şi 50%);<br />
3) comunităŃi urbanizate (sector primar între 10 şi 25%);<br />
a) comunităŃi industrializate (sectorul terŃiar deŃine mai puŃin de 30%);<br />
b) comunităŃi echilibrate (sectorul terŃiar, între 30 şi 50%);<br />
c) comunităŃi slab industrializate (sectorul terŃiar deŃine mai mult de<br />
50%);<br />
ComunităŃi urbane (sectorul primar deŃine mai puŃin de 10%):<br />
a) comunităŃi industriale (sectorul terŃiar mai mic de 30%);<br />
b) comunităŃi industriale centralizate (sectorul terŃiar între 300 şi 50%);<br />
c) comunităŃi metropolitane (sector terŃiar mai mult de 50%) (op. cit.,<br />
p. 47).<br />
3<br />
Boguslaw Galenski and Anna Szemberg, Village Typology in Poland, în<br />
vol. Theories and Methodes in Rural Community Studies, Pergamon Press, 1982.<br />
71
de cercetările Institutului de Economie Agrară, stabilesc opt categorii<br />
de comunităŃi rurale, pe care le departajează apoi în funcŃie de<br />
randament şi investiŃii şi le raportează constant la mărimea posesiunii.<br />
Primul tip este acela în care o treime sau mai multe familii se<br />
întreŃin din muncă plătită (sau grădină până la 0,49 ha) 1 .<br />
Cel de al-doilea tip cuprinde sate în care o treime sau mai multe<br />
familii se întreŃin din munci plătite în afara fermei (dar nu lucrează<br />
pentru vecini bogaŃi) 2 .<br />
Tipul trei cuprinde „sate în care familiile de Ńărani şi cu o altă<br />
ocupaŃie depăşesc o treime din locuitori” 3 .<br />
Sociologii polonezi estimează că cele trei tipuri de sate<br />
menŃionate anterior se referă la acele localităŃi rurale în care<br />
activităŃile fermiere implică un număr considerabil de familii (peste o<br />
treime) şi în care atare activităŃi – spun ei – reprezintă o sursă<br />
secundară majoră, dar totuşi adecvată de întreŃinere în condiŃiile în<br />
care munca plătită (în general, în afara satului şi a agriculturii) joacă<br />
un rol de frunte sau cel puŃin important. Celelalte tipuri de sate în care<br />
1<br />
Idem, p. 59; cu privire la primul tip se menŃionează: „Sate în cea mai<br />
mare măsură non-agrare, cu un număr mare de familii fără pământ, ce se întreŃin<br />
mai ales din venituri obŃinute din alte domenii decât agricultura. Sunt mai ales<br />
sate urbanizate, aproape de oraşe, cu mijloace convenabile de transport.<br />
Majoritatea se află în sudul Poloniei. Fermele sunt în general mici, prost echipate<br />
cu mijloace de producŃie şi axate pe creşterea animalelor. Apropierea de oraşe şi<br />
de birourile guvernului local asigură beneficii sub forma facilitării vânzărilor de<br />
produse, a mai bunei echipări a cercurilor agricole şi a disponibilităŃii creditelor,<br />
mai ales în construcŃii” (op. cit., p. 73).<br />
2<br />
La capitolul Concluzii se notează: „Sate ai căror locuitori nu lucrează<br />
în sat, cu un număr mare de ferme pitic (până la 2 ha) situate în jurul<br />
regiunilor industriale din sudul Poloniei. Activitatea agricolă este slabă,<br />
domină formele mici şi suprapopularea. De asemenea, activitatea cercurilor<br />
agricole este slabă” (Ibidem).<br />
3<br />
„ ... sate cu fermieri având şi alte activităŃi, deşi cu un număr mare de<br />
mici fermieri care-şi completează veniturile prin activitate în afara satului.<br />
Acestea sunt situate în regiuni mai vechi, din centru. Acolo predomină fermele<br />
mici, prost echipate cu mijloace de producŃie, cu productivitate scăzută şi axate<br />
pe culturi tradiŃionale. Sunt mai departe de oraşe şi au o reŃea slabă de mijloace de<br />
comunicaŃii. Există puŃine instituŃii şi cercuri agricole” (Ibidem).<br />
72
majoritatea familiilor se întreŃin în exclusivitate sau aproape exclusiv<br />
din activitatea la fermă sunt următoarele:<br />
Tipul patru: „Sate formate în principal din ferme familiale, unde<br />
două treimi dintre familii sau chiar mai mult sunt incluse în categoria<br />
R, dar categoriile de mai sus nu sunt suficient de numeroase pentru ca<br />
satul să fie inclus în unul din cele trei tipuri menŃionate” 1 .<br />
Tipul cinci – „unde fermele familiale domină, dar nu în<br />
totalitate, unde familiile de categoria R 2 constituie peste o jumătate,<br />
dar mai puŃin de două treimi din totalul familiilor. Ca la tipul<br />
precedent, dar într-o măsură mai importantă, satul nu este privit ca în<br />
cazul celor patru tipuri menŃionate anterior” 3 .<br />
Tipul şase – „un caz particular, cu cel mai mic număr de grupuri<br />
rurale, unde sistemul relaŃiilor de clasă este mai bine delimitat în<br />
comparaŃie cu cazurile precedente. Acest lucru se exprimă prin<br />
categoriile de familii proletare şi semiproletare – pe de o parte – şi<br />
prin categorii de Ńărani care angajează mână de lucru – pe de altă<br />
parte, constituind cel puŃin 5% din fiecare categorie” 4 .<br />
1<br />
Op. cit., p. 60; la capitolul Concluzii autorii adaugă „sate predominant de<br />
fermieri mijlocii, mai ales în regiunea est-centrală, economic active în domeniile<br />
contractării, investiŃiei şi cercurilor agricole. Indicii de producŃie sunt ridicaŃi şi<br />
rezervele de forŃă de muncă favorabile” (op. cit., p.73).<br />
2<br />
Familiile de categoria R sunt cele care posedă ferme până la 0,50 ha,<br />
care obŃin până la 10% din necesarul de consum, din ferme şi nu depăşesc 150 de<br />
zile de muncă într-un an în interiorul ei (op. cit., p. 84).<br />
3<br />
Op. cit., p. 60; la Concluzii, B. Galeski şi A. Szemberg scriu:<br />
„Caracteristici similare cu tipul 4, în afară de o structură diferenŃiată. Situate<br />
în NV, acestor sate le lipsesc indici ridicaŃi în ceea ce priveşte activitatea<br />
agricolă” (Ibidem).<br />
4<br />
Ibidem; la Concluzii se scrie: „Sate stratificate prin excelenŃă agricole, în<br />
regiunile central-estice şi vestice. Fermele sunt relativ mari (peste 15 ha) şi au cei<br />
mai mari indici ai activităŃii de producŃie şi investiŃie şi în sferele: fertilizare,<br />
contractare şi cercuri agricole. Tipul acesta este reprezentat de sate tradiŃionale<br />
care servesc drept centru pentru localităŃile adiacente şi ca sediu al instituŃiilor de<br />
bază. Familiile au un venit relativ ridicat şi sunt foarte elastice din punct de<br />
vedere economic” (op. cit., p. 60) .<br />
73
Tipul şapte – „sate cu o structură diferenŃiată, neincluse în nici<br />
unul dintre tipurile anterioare în care categoria R constituie o treime<br />
sau mai mult din numărul total de familii” 1 .<br />
Tipul opt – „sate atât de diferenŃiate încât nu pot fi incluse în<br />
nici unul dintre tipurile anterioare”.<br />
Analiza sociologilor polonezi este permanent susŃinută de un<br />
bogat şi sugestiv material faptic, făcându-se continuu referiri la<br />
rezultatele obŃinute din cercetările de teren şi invocându-se experienŃa<br />
îndelungată a specialiştilor pentru investigaŃiile ştiinŃifice în domeniu.<br />
Totodată, studiile lor sunt urmarea unor programe constante ale<br />
descinderilor în teren şi au o anumită repetabilitate în timp, astfel încât<br />
să se poată stabili anume legităŃi de ordine rurală şi să se surprindă<br />
tendinŃele de evoluŃie ulterioară a sistemului sătesc.<br />
Din punctul de vedere al cercetărilor noastre, e de reŃinut faptul că<br />
premisa teoretică şi metodologică de la care pornim este aceea a teoriei<br />
interacŃionist-constructiviste a sistemelor autoregenerative. În acelaşi<br />
timp, noi considerăm strategiile de dezvoltare rurală drept mijloace de<br />
comunicare interzonale, în cadrul cărora o sursă sau un agent<br />
vulgarizator al unei inovaŃii transferă şi implementează o tehnică, un<br />
mesaj, ori un model dintr-o zonă cu un dotare superioară către o alta,<br />
cu o dotare inferioară. François Peroux vorbea de „poli de creştere”,<br />
înŃeleşi ca ansambluri de unităŃi motrice care exercită acŃiuni de<br />
antrenare şi susŃinere a altora, spre a-i transforma. „Creşterea – arăta el<br />
– nu apare pretutindeni în acelaşi moment, ci se manifestă în puncte<br />
sau poli de creştere cu intensităŃi variabile şi se difuzează prin diferite<br />
canale şi efecte terminale variabile” 2 .<br />
Într-un fel, dezvoltarea nu este lineară şi nici omogenă, ci este<br />
contradictorie şi intermitentă. Pornind dintr-o sursă, ori dintr-un pol<br />
(folosind termenul lui Fr. Peroux), un mesaj generează serii succesive<br />
de tensiuni şi dezechilibre, care impun ceea ce sociologii numesc<br />
strategii de intervenŃie, prin care agentul de schimbare este continuu<br />
1 Ibidem; la Concluzii, se precizează: „Tipurile şapte şi opt: sate situate<br />
în NV, cu caracter agricol şi structură diferenŃiată, relativ bine urbanizate, cu<br />
activitate economică medie. Ele beneficiază de facilităŃi considerabile, mai<br />
ales din partea cercurilor agricole bine echipate” (op. cit., p. 74).<br />
2 „Economie appliquée”, nr. 1-2/1955, p. 309.<br />
74
activ, adunând în jurul său specialişti din domenii complementare şi<br />
decizând asupra a ceea ce urmează a fi făcut. De fapt, centrele de<br />
iradiere sau „polii dezvoltării” implică două categorii de efecte: unele<br />
de antrenare şi stimulare, iar altele de blocaj şi obstacol.<br />
Efectele de blocaj şi de obstacol sunt determinate de anumite<br />
reziduuri structurale sau de lipsa de suport infrastructural apt să<br />
asimileze o noutate tehnică. Sunt cazuri de zone sau localităŃi<br />
insuficient echipate din punctul de vedere al forŃelor de producŃie şi<br />
care – prin urmare – nu posedă puterea necesară unei deschideri spre o<br />
altă experienŃă. Modele trecute şi tradiŃii îndelung etalonate vin şi se<br />
adaugă şi ele la obstacolele de ordin tehnic, impunând un alt tip de<br />
strategii, pe care am fi înclinaŃi să le denumim „strategii de coabitare<br />
şi reconstrucŃie”, prin care se impune să se inducă o atitudine<br />
favorabilă schimbării şi în care rolul consultantului este major.<br />
Unele blocaje survin în mediul rural şi datorită rigidităŃilor<br />
administrative. Am întâlnit un primar, într-un judeŃ, care a refuzat atât<br />
construirea unei întreprinderi de prelucrare pe teritoriul comunei, cât<br />
şi trecerea în gestiune a unei microhidrocentrale de pe un râu<br />
învecinat, pentru ca localitatea să nu fie trecută în altă categorie de<br />
încadrare, iar el să nu-şi pericliteze funcŃia.<br />
În cercetările de teren am consemnat, totodată, rezistenŃa la<br />
înnoire în urma unor practici de ordin ecologic. Acestea nu sunt<br />
întreprinse totdeauna de către profesionişti autentici şi nu peste tot cei<br />
puşi în rol au competenŃe juridice şi mai ales de ordin biologic, cum<br />
este cazul celor din Delta Dunării. Aici, după opinia noastră, se impun<br />
strategii complementare şi strategii ale efectului la distanŃă, strategii<br />
realizate interdisciplinar şi purtate în baza unor acŃiuni întemeiate pe<br />
cercetări profunde, care să dezvolte habitatul rural în prelungire la<br />
legile naturii, păstrând echilibrele biosferei şi formând pe rezidenŃii<br />
zonei ca agenŃi ai înnoirii ruralului.<br />
În cadrul abordării socialului prin prisma teoriei interacŃionistconstructiviste<br />
a sistemelor autoregenerative şi prin considerarea<br />
habitatului rural ca subsistem (evident, autoregenerativ) al societăŃii<br />
integratoare, ne apar două aspecte complementare, şi anume: (1) relativa<br />
autonomie şi (2) dependenŃa de centru.<br />
Fiecare spaŃiu socio-uman este un ansamblu unitar de elemente<br />
interdependente, în care orice element constituent reprezintă un<br />
75
subsistem relativ autonom, întregul nefiind altceva decât un ansamblu<br />
al unui alt sistem mai cuprinzător care le cuprinde şi le presupune pe<br />
celelalte. Orice modificare la nivel de sistem global determină<br />
modificări corespunzătoare şi la nivelul părŃilor lui subiacente, tot aşa<br />
cum schimbarea acestora din urmă sau a relaŃiilor dintre ele induce<br />
anumite transformări şi la nivelul sistemului integrator.<br />
Un fel anume de efect de interacŃiune – cum spun sociologii<br />
domeniului – sau o consecinŃă a proceselor de antrenare pun în<br />
evidenŃă necesitatea luării în seamă a dezechilibrelor dinamice şi a<br />
corelării în egală măsură atât a programelor instituŃiilor centrale, cât şi<br />
a iniŃiativelor locale. Sociologia dezvoltării ia în consideraŃie faptul<br />
potrivit căruia, în condiŃiile societăŃii noastre actuale, este posibil de<br />
corelat cele două niveluri. Astfel, elaborarea de strategii şi modele de<br />
schimbare şi dezvoltare este cel mai bine gândită la nivel central, în<br />
baza unei concepŃii unitare de organizare integrată şi în virtutea unei<br />
politici naŃionale de perspectivă programată. Dar, se impune în acelaşi<br />
timp, ca strategiile centrale să antreneze într-un efort cooperant cadrul<br />
local, pentru a genera o atitudine favorabilă faŃă de atare strategii din<br />
partea rezidenŃilor rurali şi pentru ca aceştia să simtă ei înşişi nevoia<br />
de schimbare. În acelaşi timp, localnicii cunosc cel mai bine ce anume<br />
poate fi realizat în spaŃiul lor habitaŃional şi pot contribui la<br />
inventivitate în acest domeniu.<br />
Mai trebuie însă adăugat un aspect deosebit de important pentru<br />
cazul ce ne interesează, şi anume: dezvoltarea trebuie să fie în<br />
concordanŃă atât cu valorile specifice, cât şi cu experienŃa trecută a<br />
localnicilor, pentru a se preveni riscurile eşecului şi pentru a nu se<br />
compromite programele de înnoire a ruralului.<br />
Aceasta, deoarece, în cercetările efectuate în mai multe zone din<br />
Ńară, am întâlnit situaŃii de blocaj în plan local datorate lipsei de<br />
înŃelegere a planurilor de dezvoltare societală, precum şi lipsei<br />
disponibilităŃilor psihologice care să stimuleze acel atât de dificil<br />
proces de comprehensiune generală. Mai poate fi adăugat şi faptul că<br />
problemele transformării şi dezvoltării în profil teritorial nu pot fi<br />
soluŃionate utilizând doar resursele locale, şi nici prin simple declaraŃii<br />
„de bună intenŃie”. De aici decurge importanŃa peremptorie a<br />
cercetărilor interdisciplinare atât la nivel macro social, cât şi la nivel<br />
micro social, în vederea elaborării de strategii, cu scenarii şi chiar cu<br />
76
simulări pe calculator, pentru toate tipurile de comunităŃi rurale şi<br />
pentru variantele de programe de dezvoltare.<br />
Aceasta, cu atât mai mult, cu cât în Ńara noastră există o<br />
diversitate aproape infinită de localităŃi săteşti şi, prin urmare, ne<br />
confruntăm cu dificultăŃi reale ce Ńin de procesele de standardizare şi<br />
tipizare, neputând întotdeauna să relevăm unitatea lor de conŃinut şi<br />
nici să ne edificăm asupra acelor constante din care rezultă<br />
similitudini arhetipale. În pofida acestor obstacole de ordin ontologic<br />
şi dincolo de lipsa unui consens – fie el şi aproximativ – asupra<br />
criteriilor de grupare a satelor, am procedat totuşi la schiŃarea unei<br />
tipologii, elaborată după normative economico-geografice, care să ne<br />
edifice asupra morfologiei spaŃiului locuit, iar apoi să putem înŃelege<br />
profilurile economice care s-au format aici în decursul timpului.<br />
Dintr-o primă tipologie, rezultată din folosirea operativă a<br />
criteriului economico-geografic, a rezultat mai întâi o clasificare<br />
dependentă de forma de relief, cuprinzând sate de munte, colinare şi<br />
semicolinare, sau de depresiune, de luncă, de deltă şi sate de lagună.<br />
Din cercetări rezultă că forma de relief, ca şi geomorfologia<br />
spaŃiului ocupat sunt semnificative pentru profilul activităŃilor<br />
economice ale locuitorilor din zonă şi, într-un fel, stau la baza<br />
structurii socio-profesionale dezvoltate în timp. De aici, putem deduce<br />
următoarele speŃe de comune:<br />
a) comună cerealier-intensivă;<br />
b) comună cerealier-mixtă;<br />
c) comună cerealier zootehnic-mixtă;<br />
d) comună zootehnic-mixtă<br />
e) comună viti-pomicolă;<br />
f) comună agro-industrială;<br />
g) comună agro-turistică;<br />
h) comună forestieră-zootehnică;<br />
i) comună pescărească-zootehnică.<br />
Tipologia de mai sus a rezultat din aplicarea fişei comunii în<br />
toate localităŃile din treizeci şi două de judeŃe şi se caracterizează<br />
printr-un înalt grad de cuprindere a tuturor speŃelor de sate din Ńara<br />
noastră. Rolul ei este şi unul de factură metodologică – acela de a fixa<br />
tabla de indicatori analitici, prin care să se poată elabora modele de<br />
77
acŃiune umană şi, apoi, să se stabilească strategiile adecvate de<br />
intervenŃie în spaŃiu.<br />
O a doua clasă tipologică decurge din calităŃile autoregenerative<br />
ale sistemelor sociale, care – în funcŃie de specificul productiv şi în<br />
raport cu gradul de integrare – pot fi: (a) bi-integrate deschise, cum<br />
sunt satele centru de comună şi care reprezintă un pol concentric –<br />
administrativ, în jurul căruia gravitează celelalte sate care i se<br />
subordonează şi prin care se face legătura socio-economică cu oraşul;<br />
(b) mono-integrate deschise; avem în vedere localităŃile suburbane,<br />
care au funcŃii economice impuse de către oraş; (c) semi-integrate<br />
închise: deşi au o funcŃie economică dominantă, nu au capacitatea,<br />
prin sine, de a încorpora mesaje înnoitoare şi nici de a se dezvolta<br />
către modernitate; forŃa de muncă migrează în exterior, devenind cu<br />
timpul localitate-dormitor şi cu tendinŃă de terŃiarizare; (d) comunitate<br />
neintegrată închisă, fără o funcŃie economică dominantă şi fără un<br />
potenŃial productiv impunător; resursele ei de regenerare sunt<br />
epuizabile, iar ritmurile de dezvoltare sunt mai mult stagnante, ceea ce<br />
implică fie intervenŃia forurilor centrale spre a le redresa, fie radierea<br />
lor din programele de renovare rurală.<br />
În fapt, tipologia pe care am elaborat-o nu are numai o funcŃie<br />
analitică în sine şi nici nu se referă numai la planul teoretic al<br />
cercetării. Dimpotrivă; asociată teoriei sistemelor autoregenerative şi<br />
plasată în cadrul politicilor de dezvoltare socială, ea are un rol<br />
constructiv, acela de a identifica alternativele posibile pentru o<br />
creativitate specifică şi pentru valorizarea resurselor materiale şi a<br />
resurselor umane din fiecare zonă în parte. Totodată, prin acest<br />
procedeu, atât zonele, cât şi localităŃile nu mai realizează o dezvoltare<br />
dependentă şi – prin urmare – nu se mai regăsesc într-un raport de<br />
forma „centru – periferie”. Dimpotrivă, cele două elemente<br />
menŃionate au o funcŃie instrumentală – dacă se poate spune aşa –<br />
aceea de a realiza un echilibru între interior şi exterior, între<br />
deschidere şi protecŃie de sine etc., fără efecte nivelatorii şi fără<br />
anularea de funcŃii proprii la nivel local. Mai ales astăzi, când<br />
gestiunea economiei familiale coincide cu o altă direcŃie de<br />
reorganizare a vieŃii economice şi sociale din sate şi când se pune tot<br />
mai accentuat problema alternativelor în dezvoltare, teoria sistemelor<br />
autoregenerative şi tipologizarea localităŃilor rurale devin premise<br />
78
enefice ale realizării neoruralismului ca mod de viaŃă şi indică o<br />
evoluŃie la paritate valorică a satului şi a oraşului. Acest din urmă<br />
aspect implică o altă gândire asupra ruralului şi necesită elaborarea<br />
unor noi structuri conceptuale asupra strategiilor lor de evoluŃie<br />
viitoare, printre care aceea pe care o numim neoruralism o considerăm<br />
fundamentală.<br />
Pentru precizarea indicatorilor de analiză a ruralităŃii în general,<br />
dar şi a unui caz special pe care l-am cercetat, adăugăm ca un fel de<br />
anexă modele de investigaŃie empirică şi aşteptăm sugestii şi<br />
completări ale acestora din partea celor interesaŃi.<br />
H.H. Stahl, uzând de tehnica monografică şi efectuând cercetări<br />
în diferite zone ale Ńării, precum Nerej–Vrancea, Drăguş–łara Oltului,<br />
Runcu-Gorj, Cornova – Ńinutul Orheiului, a formulat un aşa-zis model<br />
de evoluŃie a satului românesc răzăşesc de tip arhaic – numit de el<br />
satul devălmaş. În acest sens, el a elaborat o lucrare masivă, intitulată<br />
ContribuŃii la studiul satului devălmaş, iar pentru argumentarea<br />
faptică a modelului său, a scris lucrarea în limba franceză Nerej, un<br />
sat arhaic de altădată.<br />
Pornind de la cele cinci elemente care stau la baza comunităŃii<br />
(1. teritorial; 2. tehnica de producŃie; 3. populaŃia; 4. producŃia şi<br />
5. forul administrativ) şi considerând că acestea se intercondiŃionează<br />
într-un echilibru de forma unui ecosistem, Stahl a elaborat o nouă<br />
teorie asupra genezei şi dezvoltării satului românesc. În gândirea<br />
istoriografică a existat teoria genealogiei satului, potrivit căreia satul<br />
ar deriva dintr-o familie originară, folosind o proprietate în baza<br />
aşa-zisei „spiŃe de neam”, şi în care funcŃionau relaŃii ereditare, de<br />
transmitere a dreptului de proprietate. De aici, teoria „eroului<br />
eponim”.<br />
Stahl considera că satul iniŃial avea o organizare ce se asemăna<br />
mai mult cu familia. Şi atunci, satul nu era o sumă de gospodării<br />
individuale şi nici o juxtapunere de proprietăŃi private, care ar proveni<br />
dintr-un act de „ocupaŃiune”. „Titularii de drepturi de proprietate –<br />
scria el – sunt colectivităŃile organizate, iar nu gospodăriile<br />
individuale. Acestea se constituie abia târziu, printr-un proces de<br />
dezagregare a unor mari spaŃii şi prin trasarea unor limite despărŃitoare<br />
între diverse colectivităŃi. Aceste teritorii determinate din punct de<br />
vedere metric presupuneau existenŃa unui Sat sau măcar existenŃa unor<br />
79
organizări «cvasi-statale» prin confederarea satelor unei regiuni. În<br />
acest sens, el definea satul ca „ ... formă de convieŃuire socială, pe un<br />
trup de moşie, a unui grup biologic închis, deseori legat prin rudenie<br />
de ceată, trăind în gospodării familiale, asociate într-o obşte care, prin<br />
hotărâri luate de adunările ei generale, are dreptul de a se amesteca în<br />
viaŃa particulară a fiecărei gospodării, potrivit regulilor juridice ale<br />
devălmăşiei şi conform mecanismului psihic al obştei pe bază de<br />
tradiŃii difuze”.<br />
Această formă de sociabilitate era caracteristică atât pentru<br />
satele de răzeşi, cât şi pentru cele de clăcaşi.<br />
În baza acestei idei, Stahl a formulat o tipologizare a satelor<br />
româneşti având la bază două criterii esenŃiale:<br />
– natura economică a ocupaŃiilor;<br />
– formele de organizare socială.<br />
În final, el consideră că teza trecerii omenirii prin cele trei faze<br />
obligatorii: vânătoare – păstorit – agricultură nu se justifică: a<br />
considera păstorul ca nomad primitiv, iar agricultorul ca sedentar<br />
evoluat echivalează cu a separa activităŃi complementare şi deci<br />
simplifică complexul comunităŃii umane: un sat de tip pastoral nu era<br />
unul în care nu se practica decât creşterea de animale, după cum nici<br />
satul agricol nu era unul în care nu se practica creşterea animalelor.<br />
Conforma teoriei sale, într-un sat pastoral, obştea era cea care<br />
reglementa colectiv creşterea animalelor, lăsând agricultura la<br />
latitudinea fiecărei familii în parte. Exista un patrimoniu comun,<br />
alcătuit din pădure, izlaz şi iazuri, supuse unui drept cutumiar, supuse<br />
unei exploatări libere.<br />
În satul agricol, obştea reglementa activitatea agricolă a<br />
oamenilor, principala ei preocupare fiind folosirea totalului suprafeŃei<br />
de teren = Ńarină.<br />
În satul mixt pastoral-agricol, obştea oferea o reglementare<br />
cutumiară a activităŃii agricole a gospodăriilor familiale, fixând<br />
porŃiuni din teritoriul satului asupra cărora toŃi locuitorii aveau un<br />
drept egal; satul devălmaş „reprezenta tocmai o formă de asociaŃie<br />
egalitară a unor gospodării”, condusă de obşte sau adunarea în sfat a<br />
tuturor capilor de gospodărie din comunitate.<br />
În interiorul satului, diviziunea muncii era simplă, predominând<br />
cea lineară, în care toate gospodăriile efectuau aceeaşi muncă, în<br />
80
aceeaşi perioadă, cu reglementări de aceeaşi factură şi deci<br />
supunându-se aceloraşi coduri. Desigur – scria Stahl –, există şi o<br />
diviziune de atelier, adică o specializare productivă a unor gospodării,<br />
în care, în afara economiei casnice închise, existau meşteşugari<br />
specializaŃi lucrând pentru o clientelă redusă şi deci satisfăcând<br />
cerinŃele curente ale localurilor.<br />
Existau – spune Stahl – şi sate specializate în anumite<br />
meşteşuguri, cum sunt satele de munte sau cele de şes care făceau<br />
schimburi de produse meşteşugăreşti.<br />
Diviziunea socială a muncii, care dă naştere categoriilor sociale<br />
deosebite, apare abia în etapa de disoluŃie a satului devălmaş, când se<br />
realizează şi trecerea la tipul satului liber, în care obştea gospodăriilor<br />
deŃine totalitatea drepturilor patrimoniale şi administrative, la tipul<br />
satului seniorial, în care un stăpânitor împarte cu obştea Ńăranilor săi<br />
ansamblul de drepturi caracteristice obştilor libere. În acest proces de<br />
trecere, de la o etapă istorică la alta, s-au format următoarele tipuri de<br />
sate:<br />
– satul unui grup de Ńărani liberi;<br />
– satul unui grup de Ńărani, admiŃând în cadrul cetei străini,<br />
cărora li se determină un regim special de dijmă;<br />
– satul boieresc, în care, din vechime, obştea sătenilor s-a aflat<br />
în mâna unui stăpânitor;<br />
– satul colonie, înfiinŃat de un boier sub forma unei slobozii;<br />
– satul cu dublă ceată devălmaşă – una boierească şi alta<br />
Ńărănească;<br />
– satul în care grupa boierească s-a contopit cu obştea<br />
Ńărănească.<br />
2.1. Tipologizarea comunităŃilor rurale în perspectiva<br />
interacŃionist-constructivistă de esenŃă autoregenerativă.<br />
NaŃional şi european în taxonomia ruralului<br />
Tipologizarea comunităŃilor rurale apare dintr-o funcŃie a<br />
sintezei, având o structură poliformă şi unificând input-ul sau<br />
output-ul. Finalitatea ei însă, ca şi raŃiunea de a se regăsi printre<br />
conceptele de bază ale sociologiei rurale, rezidă în aspectul lor<br />
interacŃionist-constructivist. Datele atât naturale, cât şi umane se<br />
81
egăsesc coabitând într-o formaŃiune interdeterminată, aceasta fiind<br />
depozitar istoric de fapte şi experienŃe ireductibile, care impun un<br />
management concret şi constituie premise ale unui model. Aici sunt<br />
unificate proprietatea, gestiunea, munca sau, cu alte cuvinte,<br />
producătorul şi consumatorul. 1 Extinzând aria analitică şi depăşind<br />
cadrul familial, ne plasăm în domeniul comunitar, adică în sat, înŃeles<br />
ca tip de relaŃie economică între un grup organizat de oameni şi un<br />
spaŃiu geografic delimitat şi închis. 2 Identitatea între spaŃiul rezidenŃial<br />
şi spaŃiul muncii face ca în satele agricole familiile să aibă o localizare<br />
în teritoriu. 3 Grupul sătesc se defineşte printr-un spaŃiu pe care-l<br />
ocupă, pe care-l munceşte şi asupra căruia el îşi exercită un drept de<br />
proprietate individuală sau colectivă 4 , motiv pentru care concepŃia sa<br />
atât asupra muncii, cât şi asupra proprietăŃii este una spaŃială.<br />
Concentrarea teritorială de populaŃie şi de întreprinderi, care în<br />
modelele istorice cel mai adesea sunt agricole, ca şi adaptare la mediu<br />
a mijloacelor de muncă, satul este produsul istoric al unei interacŃiuni<br />
dintre o organizaŃie socială şi ecologie printr-o mediere de ordin<br />
tehnic 5 . Ca ansamblu integrat de elemente naturale şi elemente<br />
construite, precum şi ca tip de solidaritate interioară 6 , satul este o<br />
unitate socială ireductivă. Lucruri şi fiinŃe impun ritmul lor celor care<br />
trăiesc în sate, determinându-le comportamentele şi inducându-le<br />
anume modele culturale. Fiecare obiect are denumirea sa şi conŃine o<br />
funcŃie proprie. 7 SemnificaŃia lor este una colectivă, rezultând „o<br />
geografie lingvistică” 8 sau un „spaŃiu fonetic” 9 , unde toŃi utilizează<br />
1 Placide Rambaud, Le village dans la Société urbaine, Extrait de Travaux<br />
du Parc National de la Vanoise, 1975, p. 147.<br />
2 Placide Rambaud, Villages en developpement – contribution à une<br />
sociologie villageoise, sous la direction de Henri Desroche – Pl. Rambaud, Paris,<br />
1971, p. 18.<br />
3 Ibidem.<br />
82<br />
4 Ibidem.<br />
5 Pl. Rambaud, op. cit., p. 15.<br />
6 Ibidem.<br />
7 Pl. Rambaud, op. cit., p. 19.<br />
8 Expresia aparŃine lui Alfred Dauzat (cf. Essais de Geographic<br />
lingvistique, nouvelle serie, Paris, 1938).<br />
9 Pl. Rambaud, op. cit., p.31.
aceleaşi „denominări” şi unde există „isoglose” 1 , care facilitează<br />
comunicarea în interior şi conservă „integritatea” grupului.<br />
Prin terminologia comună şi sistemul de semne graŃie cărora<br />
fiecare comunică cu semenii săi, comunitatea rurală îşi afirmă<br />
caracterul ei ireductibil şi devine unicat. Realitatea ei este una<br />
complexă, fiind alcătuită din subsisteme parentale, economice,<br />
educative şi culturale determinate, care-i generează unitatea şi-i<br />
conferă calitatea de a fi „un invariant”. Prin evoluŃie istorică şi prin<br />
muncă asupra pământului se produc fizionomii concrete, care nu se<br />
repetă la alte comunităŃi săteşti şi care durează într-o perpetuă<br />
identitate de sine. Înscrierea comunităŃii în peisaj, ca şi raporturile pe<br />
care ea le stabileşte cu natura au un caracter precis şi devin încărcate<br />
de particularism.<br />
Puncte distincte în spaŃiu, cu însuşiri proprii şi cu întocmiri<br />
specifice, comunităŃile rurale se fixează în ontologii discontinue şi se<br />
leagă de semne fixe, în baza cărora se plasează într-un fel de solitudine<br />
fizică şi se aşază – parcă – unele lângă altele, fără a se confunda ele între<br />
ele. Toponimiile, ca suport fundamental şi ca bază a habitatului, oferă<br />
reperele semantice – dacă se poate spune aşa – în care se încadrează<br />
fiecare comunitate sătească şi prin care ea se exprimă şi se recunoaşte.<br />
La rândul său, cadastrul notifică şi – într-un fel – legalizează<br />
această stare de fapt, ridicându-o la una de drept şi conferindu-i<br />
caracter de unicat. Într-un fel, serviciul cadastral fixează exact<br />
comunitatea rurală într-un perimetru dat şi-i conferă acesteia legalitate<br />
şi consemn. Carte de bază a întocmirii locale şi document al<br />
administraŃiei în profil teritorial, cadastrul este înscrisul de stat care<br />
delimitează o zonă de alta şi stabileşte criteriul fiecăreia de realitate<br />
solitară. Şi aici apare un interesant paradox al taxanomiei rurale, care<br />
face inoperantă relaŃia dintre cele două principii enunŃate la începutul<br />
acestui capitol, adică universalismul şi particularismul. Gândită<br />
printr-o reprezentare individuală şi având o istorie compusă din<br />
experienŃa ei proprie, o comunitate n-ar putea avea decât o<br />
semnificaŃie ireductibilă, motiv pentru care e dificil – dacă nu chiar<br />
imposibil – de stabilit grupări sau asocieri de variaŃii comune.<br />
1 Ibidem.<br />
83
În acelaşi timp, impactul asupra satului al transformărilor produse<br />
după evenimentele din decembrie 1989, ca şi lipsa unui orizont politic<br />
bine elaborat, au făcut ca agricultura noastră şi, în general, ruralul<br />
românesc să eşueze în marasm şi decrepitudine. Fiecare şi-a urmat<br />
drumul său, „fără sistemă şi fără perspectivă”, mulŃumindu-se cu<br />
randamente economice subliminale şi făcând dificilă o clasificare<br />
operaŃională a comunităŃilor rurale. La acest impediment se adaugă încă<br />
unul, rezultat din procesul dezvoltării şi având efect asupra metodologiei<br />
de tipologizare atât a satelor, cât şi a oraşelor. Aşa cum menŃionează şi<br />
alŃi cercetători 1 , unele localităŃi beneficiază de situaŃii mai avantajoase<br />
şi au un ritm mai alert de progres şi modernizare, pe când altele se<br />
menŃin în inerŃie şi conservatorism. Cele din prima categorie<br />
evoluează către niveluri superioare de realitate socială şi îşi amplifică<br />
resursele materiale şi culturale pe linia progresului social, pe când cele<br />
din a doua categorie îşi continuă existenŃa în precaritate şi în stagnare.<br />
În cercetările de teren, am constatat şi noi existenŃa şi a altor<br />
situaŃii cu caracter de paradox, care complică în plus metodologia<br />
procesului taxonomic şi fac depăşite anume criterii istorice care<br />
plasează satul şi oraşul într-o relaŃie bipolară. Procedeul utilizat de<br />
către Ferdinand Tönnies, acela de a situa „comunitatea şi societatea”<br />
într-o ipostază dihotomică şi de a absolutiza discontinuitatea în<br />
detrimentul continuităŃii este total depăşit. Industrializarea, ca şi<br />
procesul urbanizării, ca să nu mai amintim de actuala „societate<br />
informatizată” au produs transformări profunde în conŃinutul<br />
mesajelor rurale şi al celor de origine urbană, iar în multe cazuri<br />
devine imposibilă delimitarea fizică între sat şi oraş. În Europa<br />
occidentală, ca şi în Statele Unite ale Americii sau Japonia se fixează o<br />
unitate generală a societăŃii, fără o polarizare a ruralului şi urbanului<br />
şi fără disocieri care opun una alteia două părŃi ale unui întreg.<br />
Infrastructura, aproximativ aceleaşi tehnologii de executare a<br />
producŃiei economice (uzine biologice, profesionalizarea forŃei de<br />
muncă, experimente de laborator, investiŃii în capital etc.), precum şi<br />
calitatea vieŃii determină o coabitare a celor două tipuri de<br />
comunitate, impunându-le consens şi complementaritate.<br />
1 Vezi M. Voicu, Bogdan Voicu, Satul românesc pe drumul spre Europa,<br />
Editura Polirom, Iaşi, 2006.<br />
84
La noi, în schimb, localităŃile nu se subordonează unor criterii de<br />
valoare apropiată şi nu urmează degajării unei serii a gradelor<br />
ierarhice, care să indice cu precizie ce este un cătun, ce este un sat, ce<br />
este o comună sau ce este un oraş. Ambiguitatea provine din aceea că,<br />
în Ńara noastră, există comune care au sate cu un nivel elevat de viaŃă<br />
modernă, dar concomitent, au şi sate de tip tradiŃionalist. 1<br />
De asemenea, se găsesc comune care, din punctul de vedere atât<br />
al volumului demografic, cât şi al dotării materiale sunt la standarde<br />
urbane, dar, sub aspect administrativ, sunt considerate ca aparŃinând<br />
domeniului rural. În cercetările de teren, mai ales cele efectuate în<br />
zona Slatina-Olt, am întâlnit sate devenite cartiere ale oraşului, dar,<br />
sub aspect edilitar şi în general din punctul de vedere al infrastructurii,<br />
n-a fost întreprins nimic pentru ca acestea să se încadreze într-un stil<br />
de viaŃă urban şi deci să aibă o perspectivă de evoluŃie superioară.<br />
Cea mai frecventă situaŃie constatată în teren, dar şi cea mai<br />
deformată de realitate, este aceea în care s-au „înfipt” în centrul<br />
comunei două sau trei blocuri care au fost „populate” cu persoane sau<br />
familii „aluvionare”, dar care sunt lipsite de confortul elementar de<br />
factură urbană, localitatea însă fiind gratificată cu emblema de oraş. În<br />
fapt, în atare localităŃi, producŃia economică este aproape exclusiv<br />
agrozootehnică, iar calitatea vieŃii nu se deosebeşte de una<br />
tradiŃională. SituaŃia devine şi mai complicată pentru comunele din<br />
hinterlandul urban, care-şi orientează producŃia economică, dar şi<br />
activităŃile profesionale după cerinŃele oraşului în jurul căruia<br />
gravitează, dezvoltându-se tot atâtea profiluri comunale câte tipuri de<br />
oraşe există şi câte programe de dezvoltare se formulează. Dincolo<br />
însă de aceste determinante, zonele periurbane au un pregnant conŃinut<br />
agricol, iar gospodăriile rezidenŃilor din localităŃile periurbane<br />
îndeplinesc aceleaşi funcŃii şi astăzi, ca şi cu un secol în urmă. Dar<br />
atare activităŃi pot fi calificate drept negative? Nicidecum! Orice sursă<br />
materială trebuie păstrată în stare de funcŃiune, iar gospodăriile săteşti,<br />
indiferent de zonă şi indiferent de dimensiunile lor, e necesar să-şi<br />
dezvolte valenŃele economice şi să nu-l transforme pe rural din<br />
producător în consumator. Desigur, atare stări de lucruri adaugă un<br />
1 Dumitru Sandu, Dezvoltare comunitară. Cercetare, practică, ideologie,<br />
Editura Polirom, Iaşi, 2005, p.109.<br />
85
element în plus de dificultate metodologică în efortul de tipologizare a<br />
comunităŃilor rurale şi produc deruta analistului prin aceea că aceste<br />
stări evidenŃiază un specific de identitate ireductibil în raport cu altele.<br />
În cercetările de teren, dar şi în lucrările unor sociologi, s-a<br />
consemnat şi situaŃia ciudată când unităŃi administrativ-teritoriale, cu<br />
acelaşi număr de localităŃi incluse în registrul lor de cadastru, ca şi cu<br />
un număr de rezidenŃi relativ apropiat, la care se adaugă acelaşi nivel<br />
de dezvoltare şi o aceeaşi infrastructură, să fie considerate, unele,<br />
oraşe, iar altele comune.<br />
Desigur că mai există şi alte situaŃii care aduc un plus de<br />
varietate şi care degajă serii cu grade de individualitate multiplă şi<br />
care nu facilitează generalizarea şi nici tipologizarea de factură<br />
clasică. Probabil că şi din aceste motive se insistă, de către unii<br />
sociologi, asupra necesităŃii de a se „cunoaşte diversitatea” şi<br />
„diferenŃierile”, nu numai dintre „rural şi urban” şi deci nu numai din<br />
unghiul de vedere al polarităŃii, ci şi din acela al diferenŃierilor din<br />
„interiorul mulŃimii oraşelor” sau al mulŃimii satelor, gândite ca<br />
premise importante ale practicilor dezvoltării comunitare, având drept<br />
scop formarea agenŃilor comunitari, care lucrează sau urmează a lucra<br />
în procesul de dezvoltare rurală. Astfel, Dumitru Sandu stabileşte o<br />
pluralitate de criterii taxonomice, în baza cărora încearcă să identifice<br />
varietatea caracteristicilor ireductibile ale formelor comunitare şi prin<br />
ele să ofere acestor agenŃi „materia primă” – dacă se poate spune aşa –<br />
de elaborare a programelor dezvoltării satelor. În sensul celor<br />
menŃionate, autorul procedează la o clasificare a localităŃilor rurale în<br />
raport de patru criterii, şi anume: 1) cultura; 2) experienŃa de migraŃie<br />
temporară în străinătate; 3) nivel de dezvoltare/sărăcie comunitară şi<br />
4) localizare regională 1 .<br />
1<br />
În baza primului criteriu, adică a celui cultural, autorul enumeră trei<br />
tipuri de sate, cu specificare de sub-tip, şi anume: sate tradiŃionale specificate<br />
prin izolare şi prin stoc redus de educaŃie; sate moderne, specificate prin stoc<br />
ridicat de educaŃie şi prin pondere mare de populaŃii imigrante; sate de<br />
diversitate culturală, specificate prin pondere mare de minorităŃi etnice şi cu<br />
minorităŃi religioase; în baza celui de-al doilea criteriu, autorul menŃionează<br />
patru tipuri de sate: a) fără experienŃă de migraŃie; b) în baza incipientă de<br />
integrare în spaŃii sociale transnaŃionale; c) cu grad mediu de integrare în<br />
86
Într-o intenŃie de exhaustivitate şi din grija de a nu omite anume<br />
elemente definitorii pentru cazul în speŃă, Dumitru Sandu adaugă încă<br />
alte două tipuri de sate, pe care le identifică după două criterii extrem<br />
de diferite: unul în baza experienŃei migratorii, iar celălalt, după<br />
criteriul etnic şi religios, ca apoi să adauge trei capitole cuprinzând<br />
localităŃi grupate după criteriul cultural, după „scala sărăciedezvoltare”<br />
şi – în fine – „Tipologia socială a comunităŃilor de romi<br />
din România”. Finalitatea unei astfel de tipologii, realizată cu spirit<br />
metodologic elevat, este una transformatoare. De fapt, în însuşi titlul<br />
lucrării, precum şi în preambulul capitolului care tratează acest<br />
subiect, sociologul precizează fără echivoc utilitatea practică a<br />
demersului său ştiinŃific şi oferă agenŃilor dezvoltării rurale un plan<br />
dinamic conceput şi conştient realizat. „AgenŃii comunitari –<br />
animatori – facilitatori sau, şi mai general, antreprenori sociali – scrie<br />
autorul – pot fi cu atât mai eficienŃi cu cât au o mai bună cultură a<br />
tipului de situaŃie socială asupra căreia urmează să lucreze. Ideea că<br />
este suficient să cunoşti un corp de reguli care rezumă cele mai bune<br />
practici din domeniu şi pot aduce schimbările dorite este utopică.<br />
Realitatea nu ascultă, de cele mai multe ori, de reŃete, ci de principii,<br />
de reŃete în context, reguli adaptate cultural la mediul în care se<br />
aplică.” Satul în general, cel românesc în speŃă – conchide Dumitru<br />
Sandu – este un astfel de mediu.<br />
spaŃii tradiŃionale (sate fără specificarea de sub-tip) şi d) integrate în sistemul<br />
de migraŃie transnaŃională, cu specificarea de sub-tip: aproximativ un sfert,<br />
dintre satele Ńării concentrau peste trei sferturi dintre persoanele cu experienŃă<br />
de migraŃie din mediul rural în decembrie 2001;<br />
– uzând de cel de al treilea criteriu, autorul indică două tipuri de sate,<br />
fără specificări de sub-tip, şi anume: sate foarte sărace şi sate foarte<br />
dezvoltate;<br />
– în fine, cel de-al patrulea criteriu ne aduce patru tipuri de sate:<br />
a) localizate în cadrul comunei, cu specificarea: centrale, periferice<br />
(mult mai sărace decât cele centrale); b) în funcŃie de drumurile europene cu<br />
specificarea: a) aproape; b) departe (mai sărace decât cele de la drum); c) în<br />
funcŃie de graniŃa de judeŃ, cu specificarea: a) la margine de judeŃ; b) în<br />
interiorul judeŃului; d) cel de-al patrulea tip de sat, este cel ,,în funcŃie de<br />
forma de relief, cu specificarea: a) de câmpie; b) de câmpie-deal; c) deal;<br />
d) deal-munte; e) de munte (Dumitru Sandu, op. cit., p. 110).<br />
87
Într-o altă lucrare, cu o problematică întrucâtva specială şi cu o<br />
finalitate ce Ńine mai mult de asistenŃa socială, Dumitru Sandu<br />
realizează o tipologizare, alta decât cea la care ne-am referit anterior şi<br />
cu o altă finalitate, aceea de efect antreprenorial. Premisa analitică a sa<br />
o constituie consemnarea unui „continuum”, „sărăcie-dezvoltare”,<br />
gândit (acest continuum) atât în plan naŃional (la nivel de Ńară),cât şi în<br />
profil teritorial, adică regiune, comună şi sat. Cuantificarea, ca şi<br />
stabilirea gradului de intensitate a celor două fenomene menŃionate<br />
sunt efectuate de către autor prin anumite seturi de indicatori de<br />
calitate, prin care se atestă la ce nivel de performanŃă generală au<br />
ajuns localităŃile rurale din Ńara noastră şi ce tipuri de politici sociale<br />
sunt necesare pentru combaterea sărăciei.<br />
Într-o directivă strict geografică, dar şi într-o alta, de factură<br />
ierarhică, Dumitru Sandu determină fenomenul sărăciei prin referire la<br />
trei macroregiuni, şi anume: 1) Moldova; 2) regiunile din Sud<br />
(Muntenia, Dobrogea şi Oltenia) şi 3) Transilvania (cuprinzând<br />
Transilvania propriu-zisă, Crişana, Maramureş şi Banatul) 1 . Luând în<br />
considerare faptul că „macroregiunile” sunt prin ele însele factori de<br />
condiŃionare a diverselor configuraŃii de sărăcie sau dezvoltare şi –<br />
deci – din interiorul fiecăreia dintre acestea – pot să rezulte clasificări<br />
de sate.<br />
Dintr-o altă perspectivă şi – de fapt – în baza unei concepŃii<br />
holist-istoriste, Traian Vedinaş 2 realizează o tipologizare a<br />
comunităŃilor rurale, pornind de la stadiile evoluŃiei economice a<br />
societăŃii şi situând industria ca referenŃial de bază în interpretarea<br />
obiectivă a indicatorilor pentru taxonomia sa. Astfel, „la nivelul<br />
tipologiei ideale” şi cu accent pe „evoluŃiile proprietăŃii funciare”,<br />
sociologul clujean precizează că „este necesar să dezvăluim mai întâi<br />
componentele dominante ale celor care în sociologie se numesc<br />
societăŃi preindustriale, societăŃi industriale şi societăŃi postindustriale”.<br />
Revendicând conceptul de „industrie” în doctrina lui Auguste<br />
Comte şi plasând geneza tipologizării, cu referire la macrosocial, în<br />
perioada anilor ’60, Traian Vedinaş o foloseşte pe aceasta atât pentru a<br />
2001, p.78.<br />
88<br />
1 Dumitru Sandu, op. cit., p. 138.<br />
2 Traian Vedinaş, Introducere în sociologia rurală, Editura Polirom, Iaşi,
contrazice unele sociologii clasice, cât şi pentru a se delimita de unele<br />
ideologii politice.<br />
O formă de „reflecŃie sociologică” asupra „societăŃilor industriale”<br />
ca şi a expectaŃiilor de ordin ideologic se regăseşte într-o critică<br />
pertinentă a doctrinei marxiste, întreprinsă de către Ralph Dahrendorf,<br />
concomitent cu critica „ideologiilor politice inspirate din teoria<br />
conflictului social”. Ca prim argument şi ca primă referinŃă la o<br />
doctrină, Traian Vedinaş invocă concepŃia lui Ralph Dahrendorf 1 ,<br />
care, printr-o formulă a contrastelor, ca şi printr-o percepŃie delimitatoare,<br />
stabileşte trei teze juste, dar şi trei teze false la Karl Marx.<br />
În prima categorie sunt cuprinse următoarele enunŃuri :<br />
– conflictul se plasează în centrul schimbării sociale;<br />
– conflictele sociale sunt opoziŃii de interese;<br />
– societatea trebuie analizată pentru a măsura funcŃionarea ei.<br />
În cea de-a doua categorie, aceea a tezelor false, Dahrendorf<br />
include:<br />
a) reducerea conflictului social la lupta de clasă;<br />
b) conflictele sociale nu sfârşesc necesarmente în revoluŃie;<br />
c) instrumentarea criteriului clasei sociale în legătura cu<br />
„mijloacele de producŃie”, pe temeiul antinomiei: „proprietatenonproprietate”<br />
(Tripier, 1991, p. 78). 2<br />
Delimitându-se de Raymond Aron, care considera că „...lumea<br />
sovietică şi lumea occidentală sunt faptele unei singure realităŃi:<br />
civilizaŃia industrială”, iar cele două lumi sunt modalităŃi ale aceluiaşi<br />
tip social: „societatea industrială progresivă” 3 , sociologul german<br />
operează o distincŃie de fond între „revoluŃia socială”, pe care o<br />
identifică cu „revoluŃia industrială” şi „revoluŃia politică” pe care o<br />
identifică cu „revoluŃia franceză”. În continuarea acestei idei, Ralph<br />
Dahrendorf departajează două revoluŃii europene, cea engleză de la<br />
1688 şi cea franceză de la 1789, precizând că „...revoluŃia industrială<br />
1<br />
Ralph Dahrendorf, Class and Class Conflict in Industrial Societies; a se<br />
vedea şi varianta în limba franceză, intitulată Classe et conflits de classes dans la<br />
société industrielle, Paris, Monton, 1972.<br />
2<br />
Idem, p.78.<br />
3<br />
Raymond Aron, La lutte des classes. Nouvelles leçons sur les sociétés<br />
industrielles, Paris, Gallimard, 1964.<br />
89
din Anglia s-a produs mult după revoluŃia politică de la 1688, în<br />
vreme ce revoluŃia politică din FranŃa nu a eliberat sub nici un aspect<br />
forŃe economice puternice. Dimpotrivă, ea a blocat decenii întregi<br />
procesul modern de dezvoltare economică din FranŃa” 1 .<br />
În aceeaşi intenŃie „de a fixa structurile şi evoluŃiile proprietăŃii<br />
funciare ... într-o analiza macrosocială”, Traian Vedinaş menŃionează<br />
teoria „societăŃii postindustriale”, elaborată de către Daniel Bell în<br />
cunoscuta sa lucrare The Coming of Post Industrial society, iar în<br />
FranŃa de către Alain Touraine, care însă o denumeşte „societate<br />
programată” 2 . La acestea, el adaugă o interesantă operaŃionalizare a<br />
conceptelor de „preindustrial, industrial şi postindustrial” ce aparŃine<br />
sociologului francez Henri Mendras 3 , ca apoi, printr-un procedeu de<br />
recurenŃă metodologică, dar şi de selecŃie a unor noŃiuni, Traian<br />
Vedinaş să-şi construiască propria-i tipologizare şi – într-un fel – să-şi<br />
asigure premisele teoretice pentru justificarea tezei privind economia<br />
antreprenorială. „În tipologia noastră – scrie sociologul clujean –<br />
păstrăm conceptul de societăŃi industriale, dar renunŃăm la formulările:<br />
«preindustrial» şi «postindustrial». În loc de «societăŃi preindustriale» –<br />
adaugă autorul – vom utiliza noŃiunea de «societăŃi tradiŃionale»,<br />
sugerată de «societăŃile agrare» ale lui D. Bell. Pentru societăŃi<br />
postindustriale vom utiliza noŃiunea de „societăŃi informaŃionale”,<br />
prezentă atât la D. Bell, cât şi la R. Dahrendorf. „OpŃiunea noastră –<br />
conchide Vedinaş – se întemeiază pe realitatea, confirmată de<br />
exemplul românesc, că, în anumite Ńări ale lumii, avem de-a face cu o<br />
întâlnire între tradiŃional şi informaŃional, fără ca „societatea industrială”<br />
să fi atins punctul ei de maximă dezvoltare 4 . Şi atunci, sociologul<br />
clujean îşi prezintă taxonomia pe care o construieşte începând cu:<br />
a) „societăŃile tradiŃionale”, dominate de activităŃile sectorului<br />
economic primar, agricultură şi industrie extractivă. Tehnicile de bază<br />
sunt rudimentare, se operează cu unelte simple din lemn şi fier.<br />
1<br />
Ralph Dahrendorf, Conflictul social modern, Eseu despre politica<br />
libertăŃii, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1996, p.22.<br />
2<br />
Alain Touraine, La société post industrielle, Paris, Ed. Dendel, 1969.<br />
3<br />
Henri Mendras, Sociétés Paysannes, Elements pour une théorie de la<br />
paysannerie, Paris, A. Colin, 1976.<br />
4<br />
Traian Vedinaş, op. cit., p.80.<br />
90
Cultura societăŃilor tradiŃionale – adaugă autorul – este orală şi<br />
magică, iar elitele au cultivat enciclopedismul şi spiritul speculativ,<br />
încât ştiinŃele fundamentale din aceste societăŃi s-au constituit în jurul<br />
filosofiei şi teologiei;<br />
b) „societăŃile industriale”, dominate de activităŃile sectorului<br />
economic secundar: activităŃi industriale pe specializări metalurgice,<br />
chimice (şi, n.ns.) electronice. În societăŃile industriale, economia<br />
agrară s-a modernizat prin tehnologii mecanice, prin industria îngrăşămintelor<br />
chimice sau prin prelucrarea alimentelor în industrii<br />
alimentare. Elitele societăŃilor industriale sunt formate din specialişti<br />
în ştiinŃe exacte: fizică, matematică, biologie, genetică (şi, n.ns.), cibernetică.<br />
Asistăm la un declin al filosofiei şi al ştiinŃelor uma-<br />
nisto-clasice;<br />
c) „societăŃile informaŃionale” dominate de activităŃile sectorului<br />
economic terŃiar (serviciile) şi ale sectorului cercetare ştiinŃifică. La<br />
nivelul elitelor domină informatica şi informatizarea, ştiinŃele comunicării,<br />
fenomenul mediatic, conexiunile globale şi procesul hibridizării<br />
dintre ştiinŃe, dintre ramuri ale ştiinŃelor. Se află în ofensivă<br />
ştiinŃe umaniste precum: lingvistica economică, antropologia, psihologia,<br />
sociologia şi politologia, cu o diversitate de ramuri, în care<br />
actorul principal este expertul cât mai specializat. Pentru economia<br />
comunităŃilor rurale – conchide autorul –, societatea informaŃională<br />
„oferă agricultura durabilă”, agricultura ecologică şi activităŃi<br />
alternative: turism şi agroturism 1 .<br />
Având drept premisă o viziune macrosocială şi gândind<br />
tipologia comunităŃilor rurale printr-o metodologie întrucâtva instrumentală,<br />
Traian Vedinaş coroborează universalul cu particularul, iar în<br />
tabla de indicatori taxonomici pune pe prim plan „evoluŃia proprietăŃii<br />
private”. Aceasta din urmă generează un complex de relaŃii atât în<br />
interiorul comunităŃii, cât şi cu exteriorul acesteia, facilitând<br />
schimbarea, dar şi structura ei ierarhică. Totodată, tipul de proprietate –<br />
în concepŃia la care ne referim – conferă o anumită individualitate<br />
fiecărei localităŃi, care însă se subordonează unor norme cu caracter<br />
general şi poartă amprenta epocii sale istorice.<br />
1 Op. cit., p.81.<br />
91
Scopul demersului atât istoric, cât şi sociologic al lui Vedinaş<br />
este acela de a aduce analiza către ideea de economie antreprenorială,<br />
distinctă de economia Ńărănească de tip clasic, cu conduite care nu mai<br />
ies din obişnuinŃă şi stereotipie”. Economia antreprenorială – scrie<br />
autorul – a transformat Ńăranul într-un mic capitalist, un întreprinzător<br />
ce face calcule economice, mizează pe profit şi pe concurenŃă. În<br />
economia agrară americană şi în cea a Ńărilor europene dezvoltate,<br />
antreprenorul rural este fie numai agricultor, fie numai crescător de<br />
animale, fermele fiind orientate spre producŃia de lapte sau producŃie<br />
de carne. Fermele agricole mici, mijlocii şi mari au o organizare<br />
modelată întrutotul după sistemul întreprinderii industriale, în care<br />
relaŃia dintre lucrător şi proprietar este aceea dintre patron şi salariat,<br />
de unde şi apariŃia în societăŃile industriale a sindicalismului agrar,<br />
precum cel din unele Ńări ale Americii Latine. Există şi un sindicalism<br />
al fermierilor ce apără interesele acestora faŃă de stat şi comunităŃile<br />
economice multinaŃionale, cum este cazul sindicatelor agrare din<br />
Comunitatea Europeană.” 1<br />
În perspectiva unui antreprenoriat agricol şi în ideea<br />
transformării actorului principal din Ńăran în agricultor 2 , tipologizarea<br />
comunităŃilor rurale va impune alte criterii comparativ cu cele clasice<br />
şi va trebui introdusă funcŃiunea unei multitudini de factori materiali şi<br />
culturali în delimitarea unei speŃe de alta. FuncŃia diferenŃierii nu este<br />
una simplistă şi – prin urmare – nu mai este corespunzătoare vechii<br />
dihotomii comunitare de forma „sat – oraş” şi nici expresiilor curente<br />
de efect segregar, ca „tradiŃional versus modern”, deşi există sociologi<br />
care operează cu asemenea paradigme. Astfel, într-o lucrare relativ<br />
recentă şi cu o problematică de reală actualitate 3 , se realizează o<br />
clasificare pe baza raporturilor de contradicŃie dintre sate „tradiŃionale<br />
şi izolate” (pe de o parte) şi cele moderne şi de imigrare (pe de altă<br />
parte).<br />
1 Op. cit., p.97-98.<br />
2 Formulată în termeni bipolari – notează Tr. Vedinaş – deosebirea dintre<br />
economia Ńărănească şi cea antreprenorială este aceea că în economia Ńărănească<br />
actorul principal este ,,Ńăranul”, iar în economia antreprenorială este<br />
,,agricultorul” (op. cit., p.96).<br />
3 M. Voicu, Bogdan Voicu, op. cit.<br />
92
Satele tradiŃionale – arată autorii lucrării citate – sunt în medie<br />
cele mai îmbătrânite, cu o populaŃie slab educată şi intră rar în contact<br />
cu oraşul; ca efect, locuitorii lor sunt săraci în relaŃii sociale, au puŃine<br />
autoturisme şi citesc mai rar presa. Totodată, aceştia urmăresc puŃin<br />
emisiunile T.V. şi manifestă o atitudine pesimistă în ceea ce priveşte<br />
viitorul. În schimb, ei au mare încredere în biserica şi în guvern şi au o<br />
rată ridicată de fertilitate demografică.<br />
Complementar satelor tradiŃionale şi – deci – adăugând anumite<br />
caracteristici celor deja consemnate, se situează satele izolate, puŃin<br />
mai bogate atât material, cât şi uman comparativ cu satele tradiŃionale<br />
şi cu o fertilitate mai ridicată; ele au mai puŃini navetişti şi intră la fel<br />
de rar în contact cu oraşul.<br />
În contradicŃie cu cele două tipuri de sate la care ne-am referit<br />
mai sus şi chiar la polul lor opus se situează – după cei doi sociologi –<br />
satele modeme şi de imigrare, caracterizate printr-un coeficient mai<br />
crescut de modernitate în infrastructură, şi printr-un stoc de educaŃie<br />
superior, la care se adaugă frecvente contacte cu oraşul atât pentru<br />
cumpărături, cât şi pentru ocuparea în servicii a forŃei de muncă<br />
disponibile.<br />
Între cele două extreme la care plasează cele două tipuri de sate,<br />
sociologii menŃionaŃi situează satele cu minorităŃi religioase, precum<br />
şi pe cele cu minorităŃi etnice, fiecare dintre ele etalând conŃinuturi<br />
distincte şi fiecare impunând un management aparte. Fiindcă, potrivit<br />
cauzalităŃii înscrise de către cei doi autori, un sat tradiŃional, pe nume<br />
Hăneşti, este prăfuit şi sărac, fără dotări, în afară de o biserică supradimensionată,<br />
cu puŃin acces al enoriaşilor şi cu puŃină implicare în<br />
viata comunităŃii. La acest tip de sat, care este „îmbătrânit” şi „cu<br />
populaŃie slab educată”, se adaugă un altul, Trifeşti, care, deşi e<br />
considerat a fi unul izolat, totuşi beneficiază de căi de comunicaŃie<br />
accesibile şi deci poate veni în contact cu lumea exterioară. Dar, ineficienta<br />
cultivare a cerealelor, ca şi stocul educaŃional redus îl plasează<br />
printre satele sărace ale României şi – prin urmare – impune un antreprenoriat<br />
complex pentru înscrierea lui în trendul dezvoltării durabile.<br />
În extrema cealaltă, aceea a modernului, cei doi sociologi<br />
plasează satul Tomşani, sat cu deschidere către urban şi cu ocuparea<br />
forŃei de muncă în afara agriculturii. Locuitorii de aici sunt mai bine<br />
informaŃi şi posedă un grad mai înalt de pregătire şcolară.<br />
93
Din punctul de vedere al criteriului etnic, în lucrarea citată se<br />
invocă satul Zerind, aşezat pe graniŃa vestică a Ńării şi beneficiind de<br />
avantaje atât din România, cât şi din Ungaria. Acestuia i se alătură<br />
satul Alinteş, cu reuşita lui de integrare etnică şi cu experienŃa pozitivă<br />
dată de cei reveniŃi din migraŃia circulatorie.<br />
Metoda cazuisticii utilizată de către M. Voicu şi Bogdan Voicu<br />
este extrem de utilă, ea stabilind tipuri principale din infinitele aspecte<br />
ale individualităŃilor săteşti, putând constitui premise de valoare în<br />
elaborarea atlasului sociologic al României; s-ar oferi, astfel, forurilor<br />
de resort „materia primă” pentru elaborarea strategiilor dezvoltării<br />
durabile.<br />
Din perspectiva standardelor Uniunii Europene, ca şi din<br />
necesitatea de a ne integra creator în acest sistem, invocăm trei<br />
deschideri de analiză taxonomică a comunităŃilor rurale, în ideea unei<br />
noi filosofii asupra integrării României în Uniunea Europeană şi<br />
pentru a arăta că a fi considerat ca existând în Uniune nu înseamnă a-Ńi<br />
anula propria fiinŃă.<br />
Mai întâi, invocăm relaŃia dintre convergenŃă şi coeziune, ca<br />
principiu fundamental de proiecŃie socială în cadrul Uniunii Europene<br />
şi ca finalitate a unei lumi unitare ce se vrea a fi construită într-un<br />
spaŃiu echilibrat.<br />
Un spectru de analiză a tipologiei comunităŃilor rurale şi deci o a<br />
doua deschidere taxonomică o reprezintă raportul dintre regionalizare<br />
şi procesul descentralizării, ca în cele din urmă să invocăm cel de-al<br />
treilea trend de efectuare a clasificării comunităŃilor rurale, acesta<br />
fiind cel referitor la dialectica relaŃiei dintre globalizare şi identitate<br />
de sine.<br />
E un truism să spunem că atât în trecut, cât şi în prezent, atât<br />
între diversele regiuni şi zone, cât şi între Ńările Uniunii Europene au<br />
existat şi există disparităŃi accentuate, referitoare la productivitate, la<br />
ocuparea forŃei de muncă şi la venitul pe locuitor. Cauza o constituie<br />
deficitele structurale, vizând factorii esenŃiali ai competitivităŃii,<br />
precum: dotarea insuficientă cu capital material şi uman, lipsa<br />
inovaŃiei şi a promovării eficiente a întreprinderilor, la care se adaugă<br />
un capital redus în ceea ce priveşte mediul, un mediu natural şi/sau<br />
urban permanent viciat. Regiunile în care există deficite structurale,<br />
care le limitează efortul în creşterea competitivităŃii lor, diminuându-le<br />
94
contribuŃia la dezvoltarea economică de perspectivă a Uniunii, sunt de<br />
cele mai multe ori regiuni care se confruntă cu o productivitate scăzută<br />
a comunităŃilor rurale şi urbane şi deci cu un nivel redus de ocupare a<br />
forŃei de muncă, din care rezultă marginalizarea şi devalorizarea lor.<br />
Există însă şi regiuni care dispun de dotare adecvată în<br />
infrastructură şi capital uman, dar care nu desfăşoară o activitate<br />
inovatoare susŃinută şi nu depun eforturi suficiente pentru obŃinerea<br />
unei dezvoltări economice de perspectivă.<br />
Pentru ca Uniunea să-şi finalizeze o dezvoltare durabilă şi pentru<br />
a estompa disparităŃile interregionale, trebuie implicate toate zonele în<br />
efortul de realizare a unor performanŃe notabile şi antrenaŃi toŃi factorii<br />
care dispun de posibilităŃi a-şi aduce contribuŃia la sporirea<br />
competitivităŃii comunitare.<br />
În vederea consolidării coeziunii sociale şi a înlăturării<br />
disparităŃilor dintre regiuni şi comunităŃi, se impun înlăturarea sărăciei<br />
şi combaterea marginalizării. Totodată, într-o economie bazată tot mai<br />
mult pe cunoaştere şi informaŃie, ca şi în condiŃiile creşterii schimbului<br />
de substanŃă şi energie cu mediile naturale şi sociale, inovaŃia<br />
reprezintă elementul fundamental în promovarea competitivităŃii atât<br />
în regiune, cât şi în comunitate. Dar şi posibilităŃile de accesare a<br />
cunoaşterii şi valorificare a acesteia sunt diferite de la regiune la<br />
regiune şi de la o localitate la alta. Există regiuni subdezvoltate, cu<br />
deficienŃe în infrastructură şi în capital social şi care nu pot concura în<br />
mod echitabil cu celelalte zone ale Uniunii. Creşterea lor economică<br />
este prea puŃin semnificativă în raport cu cerinŃele modernizării, iar<br />
P.I.B-ul lor pe locuitor se situează sub nivelul restului comunităŃii.<br />
Atare situaŃii îndepărtează pe investitori, în special pe cei externi, şi<br />
descurajează acŃiunile antreprenoriale. Este un truism a afirma că<br />
investitorii externi nu sunt atraşi neapărat de zonele în care nivelul de<br />
oportunităŃi este cel mai puŃin ridicat şi nici nu riscă să plaseze capital<br />
fără a avea certitudinea obŃinerii de beneficii monetare. În realitate, o<br />
parte disproporŃional de mare a investiŃiilor externe este dirijată spre<br />
zonele puternic dezvoltate din punct de vedere economic şi evită<br />
zonele anemice din cadrul Uniunii. În aria diferitelor Ńări, antreprizele<br />
directe de capital se concentrează cu precădere în şi în jurul marilor<br />
oraşe, în special al capitalelor de judeŃ sau la nivel de Ńară şi numai o<br />
mică parte merge către zonele subdezvoltate. Or, atât investiŃiile<br />
95
externe directe, cât şi implementarea de programe de tip zonal în<br />
teritoriu deŃin un rol esenŃial în suprimarea disparităŃilor, atât în<br />
economia regională, cât şi în cea local-comunitară, nu numai sub<br />
aspect financiar şi deci nu numai ca sursă de venituri, ci şi ca transfer<br />
de tehnologie şi de cunoştinŃe. Aceasta deoarece politica de coeziune a<br />
Uniunii Europene urmăreşte să reducă sau chiar să anuleze decalajele<br />
social-economice existente între diferitele regiuni, având drept scop ca<br />
toate acestea şi toate comunităŃile să contribuie la dezvoltarea generală<br />
a Uniunii, iar apoi, ele, la rândul lor, să beneficieze de efectele ei.<br />
În baza unei distribuiri echitabile a fondurilor structurale şi în<br />
virtutea unor programe raŃionale ce urmează a fi implementate în<br />
profil teritorial, politica regională a UE contribuie la reducerea<br />
presiunilor hipercentralizării şi impune o anume autonomie atât în<br />
plan zonal, cât şi în altul, acela al comunelor şi oraşelor. Acestea din<br />
urmă se angajează în acŃiuni care urmăresc satisfacerea unor cerinŃe cu<br />
caracter local, antrenând resurse materiale şi umane existente aici şi<br />
asumându-şi responsabilităŃi proprii, ceea ce face necesare<br />
„autoorganizarea adaptivă” 1 şi fundamentarea descentralizării.<br />
96<br />
2.2. Tipologizare, regionalizare şi descentralizare<br />
Gândită de către specialişti ca un nou domeniu interdisciplinar al<br />
ştiinŃelor sociale, centrată pe dimensiunea locaŃională a activităŃilor<br />
umane şi vrând să redea semnificaŃia acestei dimensiuni în descrierea<br />
formelor şi comportamentului social, regionalizarea a fost şi este<br />
gândită ca o problemă de clasificare tipologică. În acest sens s-a<br />
constituit o ştiinŃă a „regionalizării”, dar şi „o politică a dezafectării”<br />
în raport cu hipercentralismul administrativ. Mai întâi, să invocăm<br />
câteva dintre teoriile reprezentative asupra fenomenului menŃionat<br />
anterior şi care, în afară de funcŃia lui metodologică şi dincolo de<br />
„accesibilitatea generalizată” pe care o asigură actorilor sociali, a<br />
determinat şi înfiinŃarea în anul 1954 a „AsociaŃiei ŞtiinŃei<br />
Regionale”. Pe un prim loc e necesar să plasăm – cum e şi firesc – pe<br />
1 M. Voicu, Bogdan Voicu, op. cit., p.78.
predecesori, adică pe Richard Cantillon 1 , William Petty 2 şi James<br />
Stenart 3 , care, într-o viziune „dinamică privind creşterea oraşelor şi<br />
studiind „interrelaŃiile dintre sat şi oraş”, gândesc complexul social<br />
într-o perspectivă „spaŃială”.<br />
Fondatorii însă ai „teoriilor economice spaŃiale” şi, de fapt, cei<br />
care au întreprins cercetări asupra proceselor regionalizării<br />
comunităŃilor umane au fost Johann Heinrich von Thünen, Alfred<br />
Weber, Ford Palander, August Lösch, William Reilly, Walter<br />
Cristaller, Georges Kingsley Zipt, iar relativ mai recent, Walter Isard<br />
şi Eshre F. Sherky; acesta din urmă a introdus în sfera analizelor<br />
conceptuale noŃiunea de „arie socială” şi a realizat o nouă deschidere<br />
în metodologia cercetărilor zonale.<br />
Von Thünen 4 a fost un „gentelmen prusac” 5 din Meklemburg,<br />
care a consacrat întreaga sa viaŃă agronomiei, exercitată pe propriul<br />
său domeniu din Tellow, situat la 35 km Nord-Est de burgul Rostock,<br />
din câmpia de coastă a Mării Baltice şi plasat în sfera de convergenŃă a<br />
rutelor în sens maritim. Abordarea sa privind „sistemul localizării<br />
optimale”, urmăreşte prin intermediul celor două tipuri de rentă<br />
funciară, ca şi prin invocarea dublei forme de economie agrară<br />
(economia naturală de subzistenŃă şi economia de piaŃă), să determine<br />
„un spaŃiu perfect omogen” şi total „izotrop” 6 . În viziune „thüneniană”<br />
– dacă se poate spune aşa – culturile se rânduiesc în „cercuri<br />
concentrice” conform ierarhiei rentelor funciare, stabilite în funcŃie de<br />
distanŃele faŃă de oraş şi în raport de costurile de transport 7 . Acestea<br />
fac ca „pulsaŃiile” care pornesc de la oraş – după von Thünen – să<br />
1<br />
Richard Cantillon, Essai sur la nature du commerce general, Paris, 1775,<br />
reedité á Paris, en 1952.<br />
2<br />
William Petty, Oeuvres complètes, reedition, Paris, 1905.<br />
3<br />
James Stenart, An inquiry into the principles of political economy,<br />
London, 1789.<br />
4<br />
Johann Heinrich von Thünen, Der isolierte Staat în Beziehung auf Land<br />
wirtschaft und Nationalekonomic, Hamburg, 1826.<br />
5<br />
Pierre Henri Derycke, Economie et planification urbaines, Paris, Press<br />
Universitaires de France, 1979, p.100.<br />
6<br />
Idem, p.101.<br />
7 Idem, p.105.<br />
97
inducă tipuri de rentă şi să orienteze dispunerea culturilor. Depăşind<br />
cadrul limitat al economiei agrare şi demonstrând că formarea<br />
preŃurilor pe piaŃa urbană a produselor agricole determină renta<br />
diferenŃială, fondatorul „economiei spaŃiale” structurează peisajul în<br />
zone concentrice de culturi şi le plasează pe acestea sub impactul<br />
oraşului. Ca debuşeu unic al produselor agricole şi ca model al unei<br />
„noi economii”, oraşul este „punctul de focalizare” a spaŃiului<br />
periurban şi concentrează toŃi potenŃialii cumpărători ai produselor<br />
agricole. Din atare motive, structurarea spaŃiului rural depinde – după<br />
von Thünen – de modul său de a se articula cu mediul urban 1 şi de<br />
maniera în care cererile acestuia din urmă rezonează cu ofertele celui<br />
dintâi.<br />
Fondată pe o „definiŃie dinamică asupra spaŃiului” economic şi<br />
gândită cu referire la o analiză de tip regional, concepŃia lui von<br />
Thünen a fost una de tip sistemic. Aşa cum au relevat Claude Ponsard 2<br />
şi Michel Mongeot 3 , cercetările lui von Thünen vizau „...un spaŃiu<br />
perfect omogen şi isotrop, posedând facilităŃi de transport similare în<br />
toate direcŃiile şi în centrul căruia se găseşte un oraş, prevăzut cu o<br />
piaŃă şi redus la un punct. Pe această suprafaŃă, activităŃile agricole îşi<br />
află localizarea lor optimă în funcŃie de renta funciară, obiect al<br />
calcului maximizării” 4 .<br />
Dacă opera lui von Thünen a fost elaborată în plină epocă de<br />
dominare agricolă şi o cercetează pe aceasta din punctul de vedere al<br />
specificităŃii ei, în schimb, teoria spaŃializării, conturată de către<br />
Alfred Weber, aparŃine epocii industriale. Astfel, în anul 1909, când<br />
şi-a publicat lucrarea sa intitulată Uber den Standart der Industrien 5 ,<br />
sectorul secundar devenise domeniu de activitate dominantă, iar piaŃa<br />
se transformase în centru de convergenŃă regională. Două probleme<br />
complementare – scria Pierre Henri Derycke – vin să orienteze<br />
1<br />
Idem, p.107.<br />
2<br />
Claude Ponsard, Economie et espace. Essai d'integration du facteur<br />
spatial dans l'analise economique, Paris, 1955.<br />
3<br />
Michel Mongeot, Théorie et politique economique, preface de Claude<br />
Ponsard, Paris, 1975.<br />
4<br />
Claude Ponsard, op. cit., p.l6.<br />
5<br />
Alfred Weber, Őber den Standart der Industrien, Tübingen, 1909.<br />
98
cercetările Şcolii spaŃialiste germane din prima parte a secolului<br />
al XX-lea: prima privea factorii care determină localizarea<br />
întreprinderilor industriale (problemă abordată de către Weber) şi a<br />
doua, industria fiind localizată, modul în care aceasta îşi circumscrie<br />
aria ei de piaŃă (problemă tratată de către Palander 1 prin intermediul<br />
unei serii de modele).<br />
Alfred Weber a fost preocupat de a releva în mod analitic cum<br />
se implementează optim în spaŃiu o firmă industrială. Pentru aceasta,<br />
el a invocat cinci condiŃii prealabile, şi anume:<br />
1) un spaŃiu omogen şi isotrop pe care-l putem considera ca pe o<br />
suprafaŃă de transport: transportul este posibil în toate direcŃiile, fără<br />
obstacole, fără relief şi fără rupturi de greutate;<br />
2) două locuri distincte de extracŃie a materiilor prime (de<br />
exemplu, cărbune şi minereu de fier);<br />
3) un loc unic de desfacere a produsului finit (oŃel);<br />
4) fiind dată funcŃia de producŃie, combinarea tehnică – în acest<br />
sens – a două input-uri pentru un volum dat de output-uri;<br />
5) cererea şi preŃul produsului finit sunt considerate fixe.<br />
Dintre aceste condiŃii – notează sociologul german – singurul<br />
element variabil este costul transportului pentru dirijarea celor două<br />
materii prime de la locul de extracŃie la locul de implantare a firmei şi<br />
pentru ducerea produsului finit la centrul de consum. Aceste trei locuri<br />
definesc ceea ce Al. Weber numeşte „triunghiul localizării”, în care<br />
include distanŃele 2 , cheltuielile pentru procurarea materiilor prime şi<br />
tariful transportului.<br />
1<br />
Ford Palander, Beitrage tur Standarts theorie, Upsala, 1935.<br />
2<br />
În ,,triunghiul localizării” în interiorul căruia se va determina<br />
implantarea optima a firmei, minimizând preŃul total al transportului,<br />
A. Weber include:<br />
1) distanŃele dintre locul cercetat şi fiecare dintre cele trei vârfuri ale<br />
triunghiului, fie D1, D2 şi D3;<br />
2) cheltuielile celor două materii prime transportate uPl şi uP2 şi al<br />
produsului finit P. F., dus către oraş: va fi uşor de a calcula tonajele<br />
transportate de materii prime pe tona de produs finit: fie p1 şi p2 costurile<br />
materiilor prime utilizate pe unitate de produs finit transportat, p3;<br />
3) tariful transportului, care variază ca greutate şi ca distanŃă. Acest<br />
tarif poate fi – acesta este cazul cel mai simplu – acelaşi pentru materiile<br />
99
Punctul corespunzător minimului de cost al transportului poate fi<br />
aflat pe cale analitică sau pe cale geometrică.<br />
SoluŃia analitică – după Alfred Weber – urmează unui calcul<br />
matematic simplu, care porneşte de la coordonate necunoscute din<br />
punctul de vedere al cercetării la coordonatele cunoscute ale celor trei<br />
laturi ale triunghiului localizării 1 .<br />
„SoluŃia geometrică” – relevă sociologul german – necesită<br />
construirea (alături de triunghiul de localizare) a unui triunghi al<br />
ponderilor în care se echilibrează forŃa de atracŃie a produsului finit cu<br />
rezultanta celor două forŃe de atracŃie a materiilor prime (aplicaŃie a<br />
regulei paralelogramului forŃelor) 1 .<br />
Deşi există specialişti care consideră că „modelul localizării” lui<br />
Alfred Weber este în mod dificil generalizabil, iar analizele sale cu<br />
privire la extracŃia materiilor prime şi desfacerea produselor finite sunt<br />
discutabile, totuşi se apreciază că atât „calea analitică”, precum şi cea<br />
„geometrică” devin foarte repede funcŃionale şi câteodată trebuie să se<br />
recurgă la „simulări prin analogie” 2 .<br />
O teorie complementară celei ce aparŃine lui Alfred Weber a fost<br />
şi este aceea elaborată de către Ford Palander. ContribuŃia acestuia la<br />
„teoria economică spaŃială”, precum şi delimitarea sa atât de von<br />
Thünen, cât şi de Alfred Weber rezidă în studiul configuraŃiei şi al<br />
limitelor ariilor de piaŃă sau ale zonelor de influenŃă a producătorilor<br />
în situaŃie de concurenŃă spaŃială. Or, atât pentru von Thünen, cât şi<br />
pentru Alfred Weber, spaŃiul era redus la o simplă suprafaŃă de<br />
transport, omogenă şi nediferenŃiată, iar consumatorii erau repartizaŃi<br />
în mod uniform în areal 3 . Totodată, cei doi sociologi germani apreciau<br />
„oraşul centru” ca punct gravitaŃional pentru regiunea sa economică,<br />
precum şi ca loc unic către care se îndreaptă produsele agricole sau<br />
industriale. Or, Ford Palander îşi elaborează concepŃia sa spaŃială prin<br />
prime şi produsul finit. Dacă tarifele sunt proprii fiecărui produs, se poate<br />
aduce această diferenŃă la o variaŃie fie de tonaje transportate, fie de distanŃe<br />
parcurse (A. Weber, op. cit., p. 108-109).<br />
1 Op. cit., p. 110.<br />
100<br />
2 Ibidem.<br />
3 A. Weber, op. cit., p. 111.
definirea unui ansamblu de linii geometrice, dar şi prin soluŃia generală a<br />
unei ecuaŃii cu efect într-un polinom cu patru grade în x sau în y.<br />
Suita liniilor geometrice, precum şi ansamblul de indicatori ce<br />
conturează cadrul fizic al zonei economice încep la Palander cu<br />
„isoliniile” adică mărimile economice curente, precum (preŃ,<br />
cheltuieli, costuri etc.), egale ca valoare, acestea fiind curbe ale<br />
nivelului economic, continuându-se apoi cu „isodistanŃele” sau linii ale<br />
punctelor pentru care distanŃele euclidiene la unul sau mai multe puncte<br />
sunt egale; astfel, la un raport într-un punct 0, aceste familii sunt<br />
constituite de către familia cercurilor concentrice, admiŃând 0 drept<br />
centru; pe în al treilea loc, Ford Palander situează „isocronele” sau locul<br />
punctelor pentru care timpii de transport sunt egali, la care adaugă<br />
„isotimes” 1 , „isovectorii” 2 , „isostantele” 3 şi încheie cu „isoadapanele” 4 .<br />
August Lösch sau geneza peisajului economic 5 . Aşa cum au<br />
constatat şi alŃi analişti, Lösch porneşte de la teoria „rentei” a lui<br />
Thünen, pe care însă o rezumă, dar o şi corectează în câteva puncte<br />
importante. El consideră că preŃurile de vânzare ale produselor, apoi<br />
randamentele pe unitate de suprafaŃă, ca şi costurile de transport<br />
variază după legi proprii, ceea ce complică schema lui von Thünen cu<br />
privire la maximizarea rentei pe unitate de suprafaŃă.<br />
1<br />
„Isotimes”-urile sau locul al punctelor pentru care preŃurile unei mărfi<br />
sunt egale printr-un acelaşi punct 0 şi cu un sistem de tarife liniarmente<br />
proporŃionale la distanŃă, fără costuri fixe; ,,isotimurile” sunt cercuri<br />
concentrice la centrul 0”.<br />
2<br />
„Isovectorii” sau locul punctelor pentru care cheltuielile de transport<br />
pentru o marfă sunt egale.<br />
3<br />
„Isostantele” sau locul punctelor pentru care preŃurile la două sau mai<br />
multe mărfuri sunt egale. În cazul a două mărfuri provenind din două locuri<br />
diferite A şi B, isostantele corespund familiei elipselor, admiŃând pe A şi B<br />
drept centre.<br />
4<br />
„Isoadapanele” sau locul punctelor în care suma cheltuielilor de<br />
transport a mai multor mărfuri este egală. (MenŃionăm încă o dată că, în afara<br />
lucrării lui Patard, am folosit pentru aceste sinteze pe Pierre Henri Derycke,<br />
op. cit., p.111-112).<br />
5<br />
August Lösch, The Economics of Location, Yale University, 1954<br />
(tradusă din limba germană, editată în anul 1940 sub titlul Die raumliche<br />
Ordnung der Wirtschaft, 2 ed. 1954).<br />
101
Comparând producŃia agricolă cu cea industrială şi relevându-le<br />
particularităŃile definitorii, sociologul german stabileşte o schemă<br />
generală a interdependenŃelor spaŃiale şi indică două tipuri de<br />
construcŃie regională: una este analitică şi echivalează cu „teoria<br />
localizărilor”, iar cealaltă este „o construcŃie geometrică” şi<br />
corespunde formarii regiunilor economice.<br />
În ceea ce priveşte teoria localizărilor, Lösch o gândeşte ca<br />
legături de elemente într-un sistem spaŃializat al unui echilibru<br />
general. El porneşte cu „producŃia agricolă”, care – spune autorul – se<br />
efectuează pe o anume suprafaŃă, dar se valorifică în locuri punctuale,<br />
pe pieŃele urbane sau în oraşul centru, pe când producŃia industrială se<br />
obŃine invers, într-unul sau mai multe locuri determinate, dar se<br />
valorifică într-un mare număr de puncte de vânzare: cumpărătorii<br />
rurali şi consumatorii urbani din numeroase oraşe. Rezultă, pe de o<br />
parte, că localizarea agricolă este comandată mai ales de principiul<br />
aprovizionării (oferta), în timp ce localizarea industrială depinde în<br />
principal de debuşee (cererea); pe de altă parte, piaŃa agricolă,<br />
punctiformă, se raportează la o situaŃie de concurenŃă completă, astfel<br />
încât industria apare mai degrabă într-o situaŃie de cvasi-monopol<br />
spaŃial 1 .<br />
„Cealaltă construcŃie, cea geometrică, porneşte – după Lösch –<br />
de la ideea după care, în spaŃiul omogen şi isotrop, aria naturală a<br />
pieŃii pentru un produs determinat este de la început un cerc, unde<br />
producătorul sau vânzătorul au interesul de a ocupa centrul” 2 . Prin<br />
concurenŃă însă, alŃi producători vor intra în mod progresiv în spaŃiu,<br />
care se va acoperi de cercuri, la început tangente, apoi secante, totul<br />
orientându-se către o structură hexagonală regulată, care umple<br />
întregul spaŃiu, iar hexagonul devine aria elementară a pieŃii 3 de unde<br />
şi denumirea de „construcŃie geometrică” a regiunilor economice.<br />
Celelalte teorii asupra fenomenului regionalizării, precum cea a lui<br />
William Reilly, a lui David Huff, a lui Georges Kingsley Zipf, a lui<br />
Walter Isard, a lui Walter Christaller, a lui Harry Richardson şi aceea<br />
a lui Vilfredo Pareto o vom tratat într-un volum, care cuprinde<br />
102<br />
1<br />
A. Lısch, op. cit., p. 116.<br />
2<br />
Ibidem.<br />
3<br />
A. Lısch, op. cit., p. 118.
sociologia comunităŃilor urbane şi care implică alte strategii de<br />
dezvoltare durabilă şi alte tipuri de competenŃe manageriale.<br />
Descentralizarea nu este o altă organizare administrativă şi nici o<br />
reinstituŃionalizare socială, ci este o „teritorializare” a intervenŃiei în<br />
vederea dezvoltării 1 comunităŃilor umane. EsenŃa ei rezidă în<br />
„tematizarea” politicilor curente, punând în prim plan implementarea<br />
noului model de dezvoltare regională a Europei, bazat pe reforme şi<br />
strategii, dar şi pe elaborarea, adoptarea şi aplicarea politicilor<br />
structurale şi a instrumentelor necesare acestora.<br />
Industrializarea şi urbanizarea, precum şi fenomenul migraŃional<br />
au determinat creşterea complexităŃii comunităŃilor, făcând imposibilă<br />
rezolvarea problemelor prin procedee tradiŃionale.<br />
Plecând de la realităŃile existente şi care se manifestă la nivel<br />
local, judeŃean şi naŃional, dezvoltarea social-economică a Ńării noastre<br />
presupune realocarea resurselor materiale şi umane în „termeni<br />
individuali, sectoriali şi regionali”, Ńinând cont de caracteristicile<br />
subsistemelor economice, de diversitatea cultural-istorică a regiunilor<br />
de configuraŃia de mediu, dar şi de tradiŃiile zonale, de distribuŃia<br />
inechitabilă a infrastructurii şi disparităŃile dintre comunităŃi. E de<br />
reŃinut însă că obiectivele politicilor de dezvoltare regională pot fi<br />
realizate numai cu structuri instituŃionale performante, dar şi cu<br />
instrumente adecvate care să contribuie la conturarea de noi strategii<br />
sociale.<br />
Una dintre cele mai importante strategii de acest fel a fost cea<br />
adoptată în anul 1976 de către OrganizaŃia InternaŃională a Muncii, iar<br />
apoi însuşită şi de către „DeclaraŃia de la Alma Ata”, din anul 1981,<br />
strategie ce se concentra pe satisfacerea trebuinŃelor de bază ale<br />
oamenilor şi pe rolul pe care-l deŃine statul în acest sens. Guvernele –<br />
se menŃiona în DeclaraŃie – sunt acelea care efectuează planificarea<br />
economică şi tot ele sunt cele care urmăresc promovarea dezvoltării<br />
sociale şi deci satisfacerea trebuinŃelor comunităŃii.<br />
Criticile unei atare abordări însă au relevat faptul că guvernele<br />
au creat aparate birocratice ineficiente, au risipit resurse materiale şi<br />
umane şi au favorizat corupŃia. În schimb, au neglijat oamenii<br />
1 Ion I. Ionescu, Sociologia dezvoltării comunitare, Institutul European,<br />
Iaşi, 2004, p. 91.<br />
103
obişnuiŃi şi le-au ignorat interesele. De aceea, exponenŃii acestei<br />
orientări promovează ideea „participării şi împuternicirii”, dar şi<br />
acordul între actorii implicaŃi în finalizarea de programe privind<br />
dezvoltarea locală. Carta europeană, intitulată „ExerciŃiul autonom al<br />
puterii locale”, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985 şi<br />
ratificată de Ńara noastră prin Legea nr. 199 din 1997, publicată în<br />
„Monitorul Oficial” din 26 noiembrie 1997 1 , insistă cu precădere asupra<br />
rolului din prim ordin al colectivităŃilor locale 2 şi notează că acestea<br />
reprezintă unul dintre principalele fundamente ale oricărui regim<br />
democratic, considerând că dreptul cetăŃenilor de a participa la gestiunea<br />
treburilor obşteşti face parte din principiile democratice comune ale tuturor<br />
statelor membre ale Consiliului Europei. Convinşi că acest drept poate fi<br />
exercitat în modul cel mai direct la nivel local, convinşi că existenŃa<br />
colectivităŃilor locale împuternicite cu responsabilităŃi efective permite o<br />
administrare eficace şi apropiată de cetăŃean, conştienŃi de faptul că<br />
apărarea şi întărirea puterii locale în diferite Ńări ale Europei reprezintă o<br />
contribuŃie importantă la edificarea unei Europe fondate pe principiile<br />
democraŃiei şi ale descentralizării puterii, semnatarii DeclaraŃiei afirmă că<br />
aceasta presupune existenŃa unor colectivităŃi locale dotate cu organe<br />
decizionale constituite democratic, care beneficiază de o largă autonomie în<br />
privinŃa competenŃelor, modalităŃilor de a le exercita şi mijloacelor necesare<br />
pentru îndeplinirea misiunii lor 3 .<br />
1<br />
Vezi, pentru detalii, Ion. I. Ionescu, op. cit., p.83.<br />
2<br />
Idem, p. 83-84.<br />
3<br />
„Principiul autonomiei locale” – se precizează în Partea I articolul 2<br />
al Cartei de la Strasbourg – trebuie să fie recunoscut în legislaŃia internă şi,<br />
pe cât posibil, în ConstituŃie. „Prin autonomie locală se înŃeleg dreptul şi<br />
capacităŃile efective ale colectivităŃilor locale de a rezolva şi de a gira, în<br />
cadrul legii, sub propria lor răspundere şi în favoarea populaŃiilor, o parte din<br />
treburile publice”. „ColectivităŃile locale dispun în cadrul legii de toată<br />
latitudinea de a lua iniŃiativă pentru orice chestiune care nu este exclusă din<br />
câmpul competenŃelor lor sau care este atribuită unei alte autorităŃi”.<br />
„ExerciŃiul responsabilităŃilor publice trebuie, de o manieră generală să<br />
revină, de preferinŃă, acelor autorităŃi care sunt cele mai apropiate de<br />
cetăŃeni”. „Competentele încredinŃate colectivităŃilor locale trebuie să fie în<br />
mod normal depline şi întregi. Ele nu pot fi puse în cauză sau limitate de<br />
104
Specialiştii estimează că structura administrativă a unei Ńări<br />
aşezate pe mai multe paliere susŃine o guvernare mai democratică,<br />
aceasta fiind un proces legal, care dă putere şi responsabilitate juridică<br />
subunităŃilor teritoriale din Ńară. Atare zone pot fi considerate ca<br />
subdiviziuni ale dezvoltării, dar, fiind în număr mare – în România,<br />
41 de judeŃe, plus capitala Ńării – aceasta ar îngreuna procesul<br />
optimizării raportului input – output şi ar anula caracterele particulare<br />
în avantajul celor generale. Pentru prevenirea unor astfel de<br />
distorsiuni, precum şi pentru operativitatea metodologică, s-a adoptat<br />
cunoscuta „Cartă Verde a Dezvoltării Regionale” 1 şi a fost votată<br />
Legea privind dezvoltarea regională a României în baza cărora s-a<br />
procedat la restructurarea teritoriului naŃional într-un număr mai mic<br />
de regiuni de dezvoltare, în total opt, stabilindu-se şi instituŃiile, atât<br />
cele deliberative, cât şi cele executive destinate să implementeze<br />
programele de dezvoltare socială şi să supravegheze finalizarea lor.<br />
Constituirea Regiunii de Dezvoltare se face printr-o convenŃie<br />
semnată de reprezentanŃii consiliilor judeŃene şi, respectiv, ai<br />
Consiliului Municipiului Bucureşti, cu avizul Guvernului, şi<br />
reprezintă aria de plasare şi evaluare a proiectelor de inovare şi<br />
ocupare a zonei 2 .<br />
Ca organ central cu funcŃii deliberative a fost înfiinŃată Comisia<br />
NaŃională de Dezvoltare Regională, al cărei preşedinte este primministrul<br />
Ńării, iar la nivel local au fost create Comisii locale, compuse<br />
din preşedinŃii Consiliilor judeŃene şi conduse – prin rotaŃie – de către<br />
fiecare preşedinte în parte. Aceste comisii – de la cele două niveluri –<br />
au ca atribuŃii principale selectarea programelor de dezvoltare în profil<br />
teritorial şi repartizarea fondurilor pe tipuri de proiecte.<br />
Pe lângă aceste instituŃii deliberative s-au creat AgenŃia<br />
NaŃională de Dezvoltare Regională şi AgenŃii Locale de Dezvoltare<br />
Regională, care au rol executiv, fiind împuternicite cu derularea<br />
către o altă autoritate centrală sau regională decât în cadrul legii” (Ion<br />
Ionescu, op. cit., p. 85).<br />
1<br />
Carta Verde a Dezvoltării Regionale în România. Guvernul României şi<br />
Comisia Europeană, Bucureşti, 1997.<br />
2<br />
Paul Claval, Geopolitică şi geostrategie. Gândirea politică, spaŃiul şi<br />
teritoriul în secolul al XX-lea, Ed. Corint, Bucureşti, 2001.<br />
105
proiectelor asimilate de către cei în drept. AtribuŃiile lor sunt multiple,<br />
începând cu îmbinarea planurilor guvernamentale cu eforturile<br />
oamenilor la nivel local, continuând cu asigurarea fondurilor şi<br />
identificarea grant-urilor, implicarea O.N.G-urilor şi cunoaşterea<br />
potenŃialului iniŃial care să poată fi folosit în procesul dezvoltării<br />
comunitare, oamenii şi structurile organizaŃionale, posibilele<br />
parteneriate etc., toate cu incidenŃă în concretitudinea locală şi toate<br />
vizând o dezvoltare a unui anume spaŃiu socialmente determinat.<br />
Acesta cuprinde în sine o mulŃime de caracteristici ireductibile, care-i<br />
conferă fiecărei comunităŃi individualitate absolută şi-i asigură un<br />
aspect calitativ unic. ConŃinutul lui rezumă toate evoluŃiile succesive<br />
care l-au precedat şi care-i conferă identitatea proprie, în baza căreia<br />
se adoptă programe specifice şi se procedează la conservarea<br />
capitalului uman din cadrul său.<br />
2.3. Tipologizarea comunităŃilor rurale între globalizare<br />
şi identitate de sine<br />
Există o trilogie a realităŃii, a cărei dialectică de conŃinut o<br />
regăsim şi în metodologia taxonomiei rurale şi care vizează raportul<br />
dintre general-particular şi individual. Geneza acesteia se revendică<br />
atât într-un „ontologic” istoriceşte determinat, cât şi într-un demers<br />
gnoseologic, rezultat din procesul reflectării şi susŃinut de nevoia de a<br />
fi „îndreptar al practicii umane”. În acelaşi timp însă, o atare trilogie<br />
îndeplineşte şi o funcŃie „indicativă”, aceea de regulă instrumentală,<br />
prin care se converteşte domeniul teoretico-enunŃiativ într-unul cu rol<br />
normativ.<br />
Un prim palier al existenŃei este cel de rang naŃional, care<br />
cuprinde unitatea funcŃională a „întregului”, adică a „sistemului<br />
societal”, care alcătuieşte statul şi care, de fapt, produce un model de<br />
referinŃă general. SupremaŃia acestuia e una absolută, de ea depinzând<br />
în mod esenŃial celelalte subsisteme care i se subordonează şi-i<br />
asimilează legităŃile specifice.<br />
La un palier imediat inferior se situează regiunea sau regiunile,<br />
care au o bază atât naturală, cât şi una culturală relativ bine conturată<br />
şi care, pe lângă legităŃile sistemului naŃional şi deci în afara<br />
liniamentelor generale, prezintă o ordine, dar şi o diferenŃiere proprie.<br />
106
Fiecare regiune este un subsistem cu o istorie ireductivă şi cu un<br />
patrimoniu original care irupe dintr-o experienŃă trăită de către<br />
colectivităŃi omogene şi exprimată prin caractere bine definite, cu<br />
margini fizice fixe şi cu perimetre convenŃionale care să delimiteze în<br />
spaŃiu o regiune de alta. Desigur că, în cadrul morfologiei regionale şi<br />
deci în complexul său structural, primordial este elementul economic,<br />
caracterizat prin amplasarea obiectivelor productive, prin mobilitatea<br />
spaŃială a factorilor tehnici, prin gradul de ocupare a resurselor umane,<br />
prin comportamentul agregatelor amplasate în teritoriu etc. În acelaşi<br />
timp însă nu se poate face abstracŃie de modelele culturale, de<br />
specificul spiritual, dar şi de o anume psihologie regională care<br />
conferă identitate de sine unui areal social şi-i „dă” criteriul de a se<br />
distinge de celelalte areale. Este de notorietate faptul că, sub aspect<br />
psihologic, cele opt regiuni stabilite prin „Carta Verde”, dar şi prin<br />
„Legea dezvoltării regionale”, se disting între ele şi în ceea ce priveşte<br />
„complexul sufletesc” al celor ce locuiesc pe pământul acestor zone.<br />
Am inclus între criteriile de tipologizare a regiunilor româneşti<br />
şi pe acela al psihologiei oamenilor dintr-o geografie aproximativ<br />
delimitată, considerând-o ca pe una dintre valenŃele organice ale unui<br />
areal socio-uman şi ca pe un indicator de tip identitar al acestuia.<br />
Nivelul imediat următor al trilogiei la care ne-am referit anterior<br />
este acela al comunităŃii locale. Aceasta din urmă aderă la un profil<br />
care-i este propriu şi care-i conferă identitate de sine. Fuziune de<br />
elemente din natură şi de reificări ale acŃiunii omului, comunitatea<br />
locală se dezvoltă într-un plan al realităŃii imediate, cu o infrastructură<br />
proprie şi cu resurse umane provenite din interacŃiunea organizaŃiei<br />
sociale şi ecologiei 1 .<br />
Sinteză de elemente naturale şi de elemente construite 2 ,<br />
comunitatea rurală este o identitate între o unitate socială şi una<br />
spaŃială. Originalitatea ei rezidă în tipul de solidaritate din interiorul<br />
grupului, acesta din urmă ocupând un teren strict delimitat, în care<br />
ruralul habitează, munceşte pentru a-şi obŃine cele necesare traiului şi<br />
asupra căruia el exercită un drept de proprietate individuală sau<br />
1<br />
Placide Rambaud, Villages en developpement. Contribution à une<br />
sociologie villageois, Paris, Monton, La Haye, 1971.<br />
2<br />
Idem, p. 31, 15.<br />
107
colectivă 1 . Fişa de cadastru autentifică un atare drept şi conferă<br />
identitate socială comunităŃii însăşi. Totodată, fiecare lucru şi fiecare<br />
loc au o denominare proprie şi indică utilitatea lor efectivă.<br />
Toponimiile, precum şi „isoglosele” reprezintă alte criterii identitare şi<br />
concură la întărirea individualităŃii fiecărei comunităŃi în parte.<br />
Cercetările de specialitate relevă rolul „antroponimelor”, ca<br />
denominări cu rol identitar şi cu rol relaŃional între un grup organizat<br />
şi un fragment al naturii. Fiecare comună uzează de un complex de<br />
„denominări” în care fiecărui loc i se dă „un nume” şi fiecărui lucru i<br />
se conferă o finalitate. Carta geologică, precum şi cadastrul<br />
îmbogăŃesc expresiile lingvistice din arealul dat şi-i accentuează<br />
individualitatea inconfundabilă. Simbolurile colective, ca şi structurile<br />
semantice corespund cu exactitate localizării terenurilor în spaŃiu şi<br />
contribuie la completarea unui atlas lingvistic istoriceşte elaborat,<br />
aprofundând profilul de personalitate al fiecărei comunităŃi rurale şi<br />
asigurându-i condiŃiile identitare.<br />
În perioada actuală, când ne integrăm în structurile europene şi<br />
ne confruntăm cu spectrul globalizării, apare tot mai pregnantă<br />
necesitatea analizei interferenŃei dintre conceptele la care ne-am referit<br />
mai sus şi nu putem ignora dialectica dintre globalizare şi valenŃele<br />
identitare ale tipurilor de comunităŃi rurale.<br />
În sensul intenŃiei noastre, am invoca mai întâi pe William<br />
James, care, în cunoscuta sa lucrare Précis de Psychologie, citată de<br />
către Mihai Ralea 2 , a selectat, din infinitele aspecte ale individualităŃii<br />
sufleteşti două tipuri de realităŃi psihologice întrucâtva distincte, şi<br />
anume: le moi şi le je.<br />
Primul, adică „le moi” – după gânditorul american–comportă<br />
două subdiviziuni: le moi material et social, pe de o parte, şi le moi<br />
spiritual, pe de altă parte, subdiviziuni pe care, printr-o operaŃie de<br />
extrapolare logică, le transferăm şi în metodologia tipologizării<br />
comunităŃilor rurale. Aceasta cu atât mai mult, cu cât „perspectiva<br />
cognitivă” de care a uzat William James în demersul sau taxonomic 3<br />
1 Idem, p. 18<br />
2 Mihai Ralea, Formarea ideii de personalitate, în vol. Scrieri din trecut în<br />
filosofie, E.S.P.L.A., Bucureşti, 1958, p, 103-104.<br />
3 Idem, p. 108.<br />
108
se regăseşte şi astăzi, atât în cercetările de psihologie socială, cât şi în<br />
cele de sociologie. Şi în unele, şi în altele se află momentele cognitive<br />
invocate de către gânditorul american, iar extrapolarea, pe care am<br />
notat-o anterior, devine un referenŃial de bază în itinerarul nostru<br />
metodologic.<br />
O primă premisă a perspectivei cognitive – în viziunea lui<br />
William James – o reprezintă reflectarea prin percepŃie. Aceasta din<br />
urmă efectuează o împărŃire individuală a lucrurilor din univers pe<br />
care le aşază în mod variat în spaŃiu şi dă fiecăruia un loc lângă<br />
celelalte, fără a le confunda 1 . Dimpotrivă, un lucru e ceva propriu şi<br />
ireductibil numai prin contrast cu ceea ce-l înconjoară şi prin<br />
comparaŃie cu ceilalŃi. RelaŃiile cu lumea exterioară – după acest<br />
gânditor – indică acel atât de caracteristic quid propriu şi-i arată<br />
fiecărei entităŃi că e altceva decât restul lumii. „Individualizarea<br />
perceptivă” 2 , precum şi „discriminarea disociativă” învestesc un<br />
singur obiect (respectiv, o anumită comunitate sau o grupă de<br />
comunităŃi) cu însuşiri aparte, care să dea naştere la senzaŃia de<br />
diferenŃă 3 şi să asigure reflectarea individualităŃii atât regionale, cât şi<br />
comunitare.<br />
Referindu-ne la raportul dintre „globalizare şi identitate”, pe de<br />
o parte, şi „individualizarea perceptivă” şi „discriminarea disociativă”,<br />
pe de altă parte, menŃionăm că acestea se efectuează atât la nivel<br />
psihologic, cât şi la nivel sociologic.<br />
Totodată, dialectica celor două cupluri şi impactul lor asupra<br />
tipologizării comunităŃilor rurale au ca îndreptar atât „Carta<br />
Europeană a SpaŃiului Rural” cât şi „Carta verde a dezvoltării<br />
Regionale în România”, cea dintâi vizând dimensiunile generale în<br />
sens gnoseologic, iar cea de-a doua indicând caracteristicile particulare<br />
şi individuale în metodologia taxonomiei pe care o realizăm.<br />
E de reŃinut că globalizarea şi deci aplicarea prevederilor<br />
„Cartei” la nivel rural nu impun standardizarea satelor româneşti şi<br />
1 În prezentarea ideilor lui William James cu privire la „clasificare” ne<br />
folosim pe larg de exegeza lui Mihai Ralea dedicată acestui subiect (cf. Mihai<br />
Ralea, op. cit., p. 108-117).<br />
2 Expresia îi aparŃine lui Mihai Ralea, op. cit., p. 107.<br />
3 Op. cit., p. 108.<br />
109
deci nu determină anularea identităŃii de sine a acestora. Geostrategia,<br />
ca şi aplicarea politicilor structurale şi a instrumentelor ce le sunt<br />
necesare impun realocarea resurselor în termeni „individuali, sectoriali<br />
şi regionali”, luând în considerare realităŃile existente la nivel local, în<br />
contextul funcŃionării mecanismelor economiei de piaŃă şi al<br />
caracteristicilor ce definesc sistemele şi subsistemele comunitare.<br />
Totodată, luarea în calcul a disparităŃilor la care ne-am referit anterior,<br />
adică distribuŃia inechitabilă a infrastructurii tehnice, ritmuri diferite<br />
de dezvoltare comunitară şi a judeŃelor, ca şi impactul unor tradiŃii<br />
specifice asupra modelelor de organizare în profil teritorial, trebuie să<br />
orienteze managementul antreprenorial în primul rând către concret,<br />
adică spre ceea ce defineşte sinele identitar. Şi, întrucât am folosit<br />
acest concept în explicarea relaŃiei dintre general-particular şi<br />
individual şi-l considerăm util în actul „identitar”, credem necesar a-i<br />
specifica sensul. Astfel, în lucrările actuale de specialitate se invocă<br />
cuplul conceptual asemănător celui elaborat de către William James,<br />
dar cu o nuanŃă psihologizantă în plus şi cu o anume corespondenŃă<br />
între „act” şi „agent”. E vorba de cuplul conceptual „eu” şi „mine”,<br />
primul, adică „eu”, reflectând ipostaza de actor social a individului,<br />
adică partea „spontană şi creativă” a „sinelui”, iar cel de-a doilea, cel<br />
de „mine”, indicând efortul de asumare a rolurilor de către subiect 1 şi<br />
relevând un efect al lor de parteneriat activ.<br />
Teoria identităŃii sociale defineşte mai întâi fenomenul<br />
socializării, realizat prin conştiinŃa apartenenŃei la un grup şi întărit de<br />
semnificaŃia valorii statusului de membru al acestuia 2 .<br />
Identificarea socială, conform celor menŃionate, poate fi<br />
efectuată – aşa cum scria şi William James 3 – prin apartenenŃa<br />
personajului la mai multe grupuri diferite. Avem atâtea euri sociale –<br />
1<br />
Kay Deaux, The Personalizing Identity and Socializing Selft, în Social<br />
psychology of Identity and the Self concept (coord. Glynis M.), Breakwell, Surrey<br />
University Press, 1922, p. 11.<br />
2<br />
David B. Brinkerhoff, Lynn K. White, Sociology, West Publishing<br />
Company, St. Paul, 1988. p. l35-136.<br />
3<br />
William James – comenta Mihai Ralea – „a putut spune ca un om are<br />
atâtea euri sociale câŃi indivizi cunoaşte, care-şi fac o anumită idee despre el”<br />
(M. Ralea, op. cit., p. 113).<br />
110
spunea gânditorul american – câŃi indivizi cunoaştem, care-şi fac o<br />
anumită idee despre noi.<br />
Identitatea colectivă, rezultată din compararea dintre grupuri,<br />
poate fi definită drept capacitatea unui grup de a se recunoaşte în<br />
specificitatea sa ireductibilă şi de a se diferenŃia în perspectiva manifestării<br />
sale autonome. Dintr-o atare diferenŃiere rezultă diversitatea<br />
identităŃilor locale.<br />
În cercetarea taxonomică rurală, precum şi în implementarea<br />
programelor de management comunitar este necesară depăşirea<br />
stereotipiilor metodologice impuse în special prin utilizarea – de<br />
obicei – a trei criterii clasificatorii, adică ocupaŃional, ecologic şi<br />
cultural şi prin care – de fapt – se eludează alŃi indicatori, cu ascendent<br />
în metodologia tipologizării şi cu anume forŃă de expresie şi<br />
reprezentativitate. De aceea – din punctul nostru de vedere – e mai<br />
potrivit a se întrebuinŃa un pachet de indicatori sau, cu o altă<br />
denumire, un „bloc identitar”, prin care să se contureze profilurile „de<br />
personalitate socială” a existenŃelor rurale şi să se ofere<br />
antreprenorilor modele pentru programele dezvoltării durabile.<br />
În structura „blocului identitar”, ca şi în cadrul tehnicilor de<br />
„reŃinere” a calităŃilor definitorii pentru o comunitate rurală, alcătuim<br />
„un pachet” de indicatori cu funcŃii „exogene” şi un altul cu finalitate<br />
„endogenă”, prin intermediul cărora să se obŃină plasarea inconfundabilă<br />
în spaŃiu a fiecărei comunităŃi în parte şi să se faciliteze<br />
implementarea programelor de ajustare structurală propuse de forurile<br />
europene.<br />
Indicatorii exogeni vizează fenomenul regionalizării, acela al<br />
plasării unei comunităŃi într-un areal socio-geografic istoriceşte<br />
determinat, posibil de cercetat „multicriterial”, dar şi în perspectivă<br />
funcŃională, adică în baza oportunităŃilor interdependente şi a unei<br />
„cofinalităŃi” a acestora.<br />
În conŃinutul „blocului identitar exogen” includem:<br />
– indicatorul geografic, adică topografia fizică, din care să<br />
rezulte formele de relief cu oportunităŃile de resurse naturale şi cu<br />
facilităŃile (sau lipsa de facilităŃi) necesare dezvoltării durabile a<br />
comunităŃilor din areal (a nu se detaşa omul de mediul său<br />
înconjurător);<br />
111
– punctul gravitaŃional de atracŃie şi regula ierarhiei urbane<br />
(K. Zipf); teoria locului central – von Thünen; comportamentul agregatelor<br />
macroeconomice în relaŃie cu spaŃiul regional; protecŃia mediului;<br />
– patrimonial demografic sub aspect prolific, al structurilor de<br />
sex şi vârstă, al stării educaŃionale şi de sănătate, precum şi fluctuaŃia<br />
forŃei de muncă sau, cu alte cuvinte, mobilitatea spaŃială a factorilor de<br />
producŃie; măsurarea mişcărilor populaŃiei în funcŃie de atractivitatea<br />
sau neatractivitatea economică şi culturală a regiunii;<br />
– balanŃa spaŃială a sistemului regional (Lösch), ca model<br />
general de cercetare regională, şi determinarea echilibrului spaŃial;<br />
– metoda conturilor economiei regionale, a ocupării veniturilor<br />
şi a creşterii regionale; modelele bazate pe cererea exterioară şi<br />
modelele cauzalităŃii cumulative;<br />
– patrimoniul financiar: resursele monetare şi modul lor de<br />
alocare; rolul responsabilităŃilor în finalizarea programelor de<br />
dezvoltare durabilă;<br />
– patrimoniul simbolic: orientările de valoare şi capacitatea de<br />
comunicare intraregională; credinŃele şi starea de spirit a actorilor;<br />
psihologia colectivă în profil regional;<br />
– patrimoniul cultural-educativ şi structura deciziilor la nivel<br />
regional;<br />
– rolul organizaŃiilor nonguvernamentale şi al „FundaŃiei pentru<br />
Parteneriat” în implementarea programelor de dezvoltare regională.<br />
La rândul său, „blocul endogen” de indicatori taxonomici pentru<br />
comunităŃile rurale cuprinde:<br />
– resursele naturale: calitatea terenurilor, inclusiv ape termale,<br />
reŃele hidrografice, curenŃi eolieni, zăcăminte minerale şi gaze<br />
naturale, petrol; patrimoniul forestier şi faună; resursele de materii<br />
prime şi turismul;<br />
– capitalul uman şi factorii de producŃie şi de dezvoltare<br />
durabilă: ocupaŃie, etnie, segregare; fertilitatea naturală; morbiditatea<br />
şi mortalitatea infantilă; identitatea ocupaŃională şi structurile sociale,<br />
mobilitatea;<br />
– patrimoniul cultural: ştiinŃa de carte şi analfabetismul;<br />
capitalul simbolic şi conştiinŃa implicării în finalizarea programelor de<br />
dezvoltare locală şi de răspuns la schimbările sociale cu care se<br />
confruntă comunitatea;<br />
112
– infrastructura, ca parte a resurselor necesare pentru dezvoltarea<br />
comunitară, cuprinzând: sistemele politice şi de conducere; legile şi<br />
standardele necesare dezvoltării durabile; sistemele de comunicaŃie şi<br />
management comunitar; reŃeaua de transporturi, de electricitate şi în<br />
general dotările comunale;<br />
– construirea capacităŃii „de efectuare” 1 la nivelul comunităŃii şi<br />
problema „sustenabilităŃii” programelor;<br />
– creşterea interesului din partea tinerilor de a deveni viitori<br />
„lideri”;<br />
– capitalul pragmatic al comunităŃii, care vizează resursele<br />
fizico-geografice ca bază de materii prime pentru industrie, turism şi<br />
agricultură, precum şi potenŃialul uman, pentru a face faŃă schimbării;<br />
– administrarea competentă a fondurilor structurale; programe<br />
de parteneriat, concentrare şi adiŃionalitate, ca principii de bază ale<br />
fondurilor structurale; identificarea deficitelor structurale şi abordarea<br />
priorităŃilor;<br />
– promovarea omului apt de restructurare; accent puternic pe<br />
calitate şi prestaŃie; problema antreprenoriatului.<br />
În sensul celor de mai sus, am considerat utilă includerea în<br />
acest capitol a unor fragmente din articolul lui J. Gregory Dees,<br />
intitulat „Sensul antreprenoriatului social” 1 , articol sugestiv pentru<br />
ideea după care „tipologizarea” nu are un scop în sine şi nici nu se<br />
plasează sub semnul gratuităŃii, ci are un impact profund asupra<br />
programelor de dezvoltare comunitară.<br />
Limbajul specific antreprenoriatului, menŃionează J. Gregory<br />
Dees, poate fi nou, dar fenomenul nu. Întotdeauna au existat<br />
antreprenori sociali, chiar dacă nu erau denumiŃi aşa. Ei se află la<br />
originea construirii multor instituŃii pe care în prezent noi le luăm ca<br />
atare. Oricum, noul termen este important, deoarece implică o<br />
estompare a graniŃelor sectoriale. Pe lângă activităŃile non-profit<br />
specifice, antreprenoriatul social, presupune şi activităŃi economice<br />
profitabile orientate social, cum ar fi băncile comunitare de dezvoltare<br />
şi organizaŃiile hibride care combină activităŃi non-profit, precum:<br />
adăposturile sociale care dezvoltă programe pentru pregătirea<br />
1 J. Gregory Dees, The Meaning of „Social Entrepreneurship”,<br />
original Draft, October 31, 1998.<br />
113
profesională a celor fără locuinŃe şi integrarea lor profesională. Noul<br />
limbaj ajută la lărgirea terenului pentru „jocurile socio-economice”.<br />
Antreprenoriatul social caută cele mai eficiente metode prin care să-şi<br />
ducă la îndeplinire misiunile sociale.<br />
Deşi conceptul de antreprenoriat social câştigă popularitate, el<br />
are sensuri diferite pentru diferiŃi oameni. Acest lucru poate crea o<br />
serie de confuzii. MulŃi asociază antreprenoriatul social exclusiv cu<br />
organizaŃiile non-profit, unii cu organizaŃiile non-profit care pornesc şi<br />
activităŃi economice în vederea obŃinerii de venituri, alŃii folosesc<br />
termenul pentru a se referi la oamenii de afaceri care includ în sfera<br />
lor de interes şi responsabilităŃi sociale. Dar ce reprezintă, de fapt,<br />
antreprenoriatul social? Ce anume face ca o persoană să fie numită<br />
antreprenor social? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să<br />
ne uităm la rădăcina noŃiunii.<br />
114<br />
2.4. Originile termenului de „antreprenor”<br />
Într-un sens comun, scrie Gregory Dees, cuvântul antreprenor<br />
este asociat cu începerea unei afaceri, dar această accepŃie este una<br />
care sărăceşte mult în sensuri un termen care are o istorie cu multe alte<br />
semnificative înŃelesuri. Termenul de antreprenor îşi are originea în<br />
limbajul economic francez din secolele 17 şi 18. În franceză, el<br />
desemnează pe cineva care întreprinde ceva (inovator), nu doar în<br />
sensul de antreprenor de pompe funebre, ci, în primul rând, de<br />
persoană care întreprinde ceva nou într-un domeniu de activitate sau<br />
care are un proiect. Mai exact, termenul de antreprenor desemnează o<br />
persoană aventuroasă care stimulează progresul economic prin<br />
identificarea unor moduri noi, mai eficiente, de a face ceva.<br />
Economistul francez cel mai frecvent creditat în raport cu conferirea<br />
acestui sens particular termenului de antreprenor este Baptiste Say. În<br />
secolul 19, Jean Baptiste Say a dat termenului un sens specific:<br />
„antreprenorul transformă resursele economice, prin transferarea<br />
acestora dintr-o zonă slab dezvoltată economic într-o zonă de înaltă<br />
productivitate economică”. Antreprenorul creează valoare.<br />
În secolul XX, continuă J. Gregory Dees, economistul cel mai des<br />
asociat cu termenul de antreprenor este J. Schumpeter. Acesta descrie
antreprenorii ca fiind persoanele care conduc procesele „creatordistructive”<br />
ale capitalismului. În termenii săi, antreprenorul are ca<br />
„principală funcŃie reforma şi revoluŃionarea pattern-urilor de producŃie”.<br />
Antreprenorii pot face acest lucru în mai multe feluri: „prin<br />
valorificarea invenŃiilor sau, mai general, prin utilizarea unor tehnologii<br />
potenŃiale pentru producerea de noi bunuri sau pentru producerea unor<br />
bunuri deja cunoscute pe noi căi, prin utilizarea unei noi surse de aprovizionare<br />
cu materiale sau identificarea unei noi pieŃe de desfacere<br />
pentru produse, prin reorganizarea (restructurarea) unei industrii<br />
ş.a.m.d.”. Din această perspectivă, antreprenorul reprezintă principalul<br />
agent al schimbării în economie. Prin pătrunderea pe noi pieŃe sau crearea<br />
unor noi moduri pentru a face ceva, el împinge economia înainte.<br />
2.5. Teorii contemporane ale antreprenoriatului social<br />
Autorii contemporani din domeniul managementului şi afacerilor<br />
au prezentat o gamă largă de teorii ale antreprenoriatului. MulŃi<br />
dintre reprezentanŃii în domeniu au rămas fideli tradiŃiei<br />
Say-Schumpeter, teoriile lor reprezentând variaŃii pe această temă. De<br />
exemplu, încercând să arate ce anume este definitoriu pentru<br />
antreprenor, Peter Drucker începe cu definiŃia lui Say, dar accentuează<br />
importanŃa oportunităŃii. El nu consideră antreprenorul un agent al<br />
schimbării, dar îl vede ca element care poate exploata oportunităŃile de<br />
schimbare tehnologică, preferinŃele consumatorului, normele sociale<br />
etc. P. Drucker spune: „Aceasta defineşte antreprenorul şi<br />
antreprenoriatul – antreprenorul caută tot timpul schimbarea, este<br />
receptiv la ca şi o valorifică în termini de oportunitate”. NoŃiunea de<br />
„oportunitate” a devenit definitorie pentru multe dintre teoriile<br />
contemporane ale antreprenoriatului. Este calea prin care teoreticienii<br />
contemporani din domeniul managementului utilizează noŃiunea lui<br />
Say de valorificare a resurselor prin aducerea lor în arii de înaltă<br />
productivitate economică. O oportunitate, după câte s-ar putea<br />
presupune, înseamnă oportunitatea de a crea valoare pe calea arătată<br />
de Say. Antreprenorii au pregătirea de a vedea mai degrabă poten-<br />
ŃialităŃile decât problemele generate de schimbare.<br />
115
Pentru Drucker, a începe o afacere nu este nici necesar, nici<br />
suficient pentru antreprenoriat. El clarifică acest lucru spunând: „Nu<br />
orice nouă mică afacere este antreprenorială sau reprezintă<br />
antreprenoriatul”. Drucker dă ca exemplu „un soŃ şi o soŃie care<br />
deschid un nou magazin de delicatese sau un alt restaurant mexican<br />
într-o suburbie americană”. Nu este nimic inovativ sau centrat pe<br />
schimbare în acest fapt. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul unei<br />
organizaŃii nonprofit. Nu oricare nouă organizaŃie de acest tip este şi<br />
antreprenor. Drucker, de asemenea, precizează că antreprenoriatul nu<br />
implică o motivaŃie orientate spre profit. În lucrarea sa Inovation and<br />
Entrepreneurship, el subliniază: „Nu putem găsi un exemplu mai<br />
concludent pentru Istoria Antreprenoriatului decât crearea<br />
universităŃilor moderne şi în special a universităŃilor americane”.<br />
Howard Stevenson, teoretician de frunte al antreprenoriatului de<br />
la Harvard Bussines School, a introdus termenul de inventivitate în<br />
definiŃia noŃiunii de oportunitate cu scopul de a determina diferenŃele<br />
dintre managementul antreprenorial şi alte forme de management<br />
„administrativ”. După ce a identificat mai multe criterii de diferenŃiere,<br />
Stevenson defineşte esenŃa managementului antreprenoriatului ca<br />
„orientarea către oportunităŃi fără a Ńine cont de resursele deŃinute la<br />
un moment dat”. El consideră că antreprenorii nu doar văd oportunităŃile<br />
care depăşesc managementul antreprenorial, ci, mai mult, ei nu<br />
se lasă limitaŃi în opŃiunile lor de resursele deŃinute la un moment dat;<br />
împrumutând o metaforă de la Elizabeth Barrett Browning, ei obŃin<br />
„mai mult decât înşfacă”. Antreprenorul mobilizează resursele<br />
celorlalŃi pentru a-şi atinge obiectivele antreprenoriale. Avem încă o<br />
dată o definiŃie a antreprenoriatului care nu se limitează la începerea<br />
unei afaceri.<br />
116<br />
2.6. DiferenŃe între antreprenori de afaceri<br />
şi antreprenori sociali<br />
Pentru antreprenoriatul social, misiunea socială este explicită şi<br />
centrală, determinând modul în care aceştia evaluează oportunităŃile.<br />
Impactul generat de obiectivele stabilite reprezintă criteriul central,<br />
dar nu şi obŃinerea bunăstării economice. Pentru antreprenorul social,<br />
bunăstarea economică este doar un mijloc în vederea atingerii
scopului, în timp ce pentru antreprenorii de afaceri bunăstarea<br />
economică reprezintă măsura valorii create. Aceasta, deoarece omul<br />
de afaceri este subiect al regulilor pieŃei, cele care determină măsura<br />
în care un astfel de antreprenor creează valoare. Dacă nu valorifică<br />
resursele în sensul productivităŃii economice, conchide J. Gregory<br />
Dees, el riscă să dea faliment.<br />
2.7. Definirea antreprenoriatului social<br />
Orice definiŃie a antreprenoriatului social trebuie să reflecte<br />
necesitatea unui substitut pentru regulile pieŃei care funcŃionează în<br />
cazul antreprenorilor economici. DefiniŃiile de mai jos combină noŃiunile<br />
de disciplină şi contabilitate cu cea de valoare creată, propusă de<br />
Say, inovaŃie şi agenŃi ai schimbării din teoria lui Schumpeter.<br />
Antreprenorii sociali joacă rolul de agenŃi ai schimbării în<br />
sectorul social, prin:<br />
• Adoptarea misiunii de a crea şi susŃine valorile sociale (nu<br />
doar valorile private);<br />
• Identificarea noilor oportunităŃi care servesc la îndeplinirea<br />
misiunii sociale;<br />
• Angajarea într-un proces continuu de inovare, adaptare şi<br />
învăŃare;<br />
• A acŃiona curajos fără a fi limitat de resursele deŃinute.<br />
Fireşte, este o definiŃie idealizată. Sectoarele sociale de vârf<br />
exemplifică aceste caracteristici în diferite moduri şi în diferite grade.<br />
Cu cât o persoană satisface mai bine aceste condiŃii, cu atât ea se<br />
apropie mai mult de modelul antreprenorului social. Cei care sunt<br />
inovatori în munca lor şi generează îmbunătăŃiri sociale semnificative<br />
vor fi priviŃi în mod natural ca antreprenori.<br />
AgenŃii schimbării în sectorul social. Din perspectiva lui<br />
Schumpeter, antreprenorii sociali sunt reformatori şi revoluŃionari, cu<br />
semnificative misiuni sociale. Ei atacă mai degrabă cauzele fundamentale<br />
ale problemei în loc să trateze simptomele. Ei urmăresc realizarea<br />
unor schimbări sistematice şi a unor îmbunătăŃiri durabile. Deşi<br />
aceştia se manifestă la nivel local, acŃiunile lor pot genera schimbări<br />
globale în: educaŃie, sănătate, economie, mediu, artă sau în alte<br />
domenii sociale.<br />
117
Adoptarea misiunii de a crea şi susŃine valorile sociale.<br />
Aceasta este nucleul care deosebeşte antreprenorul social de antreprenorul<br />
de afaceri, chiar când acesta din urmă îşi asumă responsabilităŃi<br />
sociale. Pentru un antreprenor social, misiunea socială este<br />
fundamentală, neputând fi redusă doar la obŃinerea unor beneficii<br />
private individuale. ObŃinerea de profit şi satisfacerea nevoilor consumatorului<br />
pot reprezenta aspecte ale modelului, dar acestea reprezintă<br />
mijloace pentru o finalitate socială, nu o finalitate în sine. Profitul şi<br />
satisfacerea consumatorului nu reprezintă măsuri ale valorii create.<br />
Impactul social este singura măsură. Antreprenorii sociali nu-şi propun<br />
să dea lovitura rapid, ci vor să genereze îmbunătăŃiri sociale<br />
durabile.<br />
Identificarea şi căutarea neîncetată a noilor oportunităŃi care<br />
servesc la îndeplinirea misiunii sociale. Unde alŃii văd probleme,<br />
antreprenorii sociali văd de fapt oportunităŃi. Aceştia nu sunt conduşi<br />
de percepŃia asupra nevoilor sociale sau de compasiune, ci de o<br />
viziune despre modul în care pot fi realizate îmbunătăŃiri sociale, ei<br />
fiind determinaŃi să-şi realizeze viziunile. Modelul elaborat şi modul<br />
de abordare, de cele mai multe ori, produc schimbări în social, în felul<br />
acesta antreprenorii învăŃând ce este şi ce nu este funcŃional. Când<br />
întâmpină vreun obstacol, antreprenorul social se întreabă: „Cum<br />
înving acest obstacol? Cum fac să funcŃioneze?”<br />
Angajarea într-un proces de inovare, adaptare şi învăŃare<br />
continuă. Antreprenorii sunt inovatori, dezvoltă noi modele şi sunt<br />
pionierii noilor concepŃii. Aşa cum sublinia Schumpeter, inovaŃia<br />
poate lua diferite forme, nepresupunând inventarea a ceva cu totul<br />
nou, ci aplicarea unei idei existente într-o nouă formulă şi într-o altă<br />
situaŃie. Creativitatea constă în aplicarea ideilor pe care le-au elaborat<br />
alŃii. Antreprenorii sociali caută diferite modalităŃi prin care să se<br />
asigure că vor avea acces la resurse pe termen lung pentru a putea crea<br />
valori sociale. DorinŃa de a inova este un element definitoriu pentru<br />
modelul antreprenorial. BineînŃeles, inovaŃia poate genera incertitudini<br />
şi riscul de a eşua.<br />
A acŃiona curajos fără a fi limitat de resursele deŃinute.<br />
Deoarece regulile pieŃei nu elimină în mod automat acŃiunile sociale<br />
ineficiente sau ineficace, antreprenorul social se asigură că<br />
întreprinzătorii creează valoare. Aceasta înseamnă că ei caută acele<br />
118
înŃelesuri solide ale clientelei pe care o servesc. Ei se asigură că au<br />
înŃeles corect nevoile şi valorile celor la dispoziŃia cărora stau şi ale<br />
comunităŃilor în interiorul cărora acŃionează. Ei înŃeleg aşteptările şi<br />
valorile celor care „investesc”, aici avându-se în vedere acele persoane<br />
care investesc bani, timp şi expertiză pentru a-i ajuta. Ei urmăresc<br />
asigurarea unor reale îmbunătăŃiri sociale pentru beneficiari şi<br />
comunităŃile la nivelul cărora activează, atractive pentru cei care au<br />
investit în proiectele propuse şi finalizate de antreprenorii sociali.<br />
Crearea unei legături între valorile investitorului şi nevoile comunitare<br />
reprezintă una dintre cele mai importante provocări. Când proiectele<br />
sunt realizabile şi realizate, antreprenorul social creează un mecanism<br />
de feedback la nivelul pieŃei pentru reîntărirea surselor de finanŃare. Ei<br />
evaluează progresele în termeni de efecte sociale, financiare şi<br />
manageriale, şi nu în termeni simpli de mărime, producŃie sau proces.<br />
Aceste informaŃii sunt folosite pentru a realiza corecŃii atunci când<br />
este necesar.<br />
Am reprodus cu mici modificări articolul lui J. Gregory Dees,<br />
întrucât l-am considerat util atât sub aspect teoretic, cât şi din<br />
perspectivă metodologică. Aceasta, întrucât, în viziune neoruralistă şi<br />
în ideea finalităŃii tipologiei comunităŃilor rurale, antreprenoriatul şi<br />
antreprenorul reprezintă baza pentru asigurarea dezvoltării durabile a<br />
acestora. Totodată, lucrarea lui J. Gregory Dees ne relevă rolul<br />
taxonomiei, în baza căreia se elaborează modele antreprenoriale,<br />
adaptându-se acŃiunea de transformare a comunităŃii la specificul<br />
acesteia – adequatio cum rei.<br />
119
120<br />
3. FENOMENUL COOPERATIST ŞI RAłIONALITATEA<br />
LUI SOCIALĂ, ECONOMICĂ ŞI CULTURALĂ<br />
ÎN CONSTRUCTIVISMUL MEDIULUI RURAL<br />
„Haret şi-a dat seama că vuetul valurilor care începe<br />
să se audă în depărtare putea fi fatal Ńării şi de aceea prin<br />
cooperaŃie el dă Ńărănimii posibilitatea să se simtă şi mai<br />
legată de pământul şi vatra strămoşească pe care în curând<br />
avea să fie chemată să le apere şi să-şi verse sângele pentru<br />
ele.”<br />
Dr. O. Angelescu<br />
Organizarea cooperatistă n-a fost produsul politicii comuniste,<br />
cum au considerat la noi autorii demolării cooperativelor agricole de<br />
producŃie, dar n-a rezultat nici dintr-un anume principiu moral sau<br />
juridic, ci a fost efectul atât al unor condiŃionări istorice, cât şi al unor<br />
determinări social-economice.<br />
Ca teorie însă – şi deci – ca doctrină privind raŃionalitatea<br />
întemeierii acestei întreprinderi, se impune să menŃionăm numele<br />
utopiştilor, printre care, cel mai influent a fost Charles Fourier. Dintre<br />
lucrările acestuia dedicate mişcării socialiste şi dintre cele care au<br />
tratat fenomenul cooperatist, două trebuie reŃinute, şi anume Théorie<br />
des quatre mouvements, apărută la Paris în anul 1803, şi Traité de<br />
l’association domestique agricole, Paris, 1822.<br />
Precursor al cooperaŃiei în FranŃa şi iniŃiator al unui curent de<br />
anvergură europeană, Fourier punea la baza sistemului său utopic „o<br />
lege naturală supremă”, legea newtoniană „a atracŃiei universale”,<br />
care, „prin jocul ei liber” şi prin tendinŃa pe care o dezvoltă, duce<br />
omenirea către o „asociaŃie deplină” şi generează „solidaritatea<br />
organică”. Pentru ca această solidaritate să se „efectueze” şi pentru ca<br />
ea să fie „eficientă”, spunea Fourier, este necesar ca omul să fie lăsat<br />
să-şi exercite liber aptitudinile cu care a fost înzestrat de la natură şi să<br />
nu fie supus vreunei coerciŃiuni. Armonia socială – după gânditorul
francez – este consecinŃa „dragostei de aproape” şi se finalizează prin<br />
cultivarea vocaŃiei pentru muncă.<br />
Unitatea fundamentală de organizare a societăŃii cooperatiste o<br />
reprezintă „falanga”.<br />
O societate cooperatistă – după Fourier – putea să cuprindă<br />
3-400 de familii, cu până la 1800 de membri, care-şi produceau în<br />
comun cele necesare traiului şi distribuiau între ei rezultatele muncii,<br />
proporŃional cu cota de participare în capital, în muncă şi în talent.<br />
La baza economiei de tip falanster stătea agricultura, considerată<br />
drept „cea mai morală” muncă şi deci cea mai conformă cu legile firii.<br />
În schimb – spunea el – industria şi maşinismul sunt în contradicŃie cu<br />
aptitudinile şi aspiraŃiile omului şi – prin urmare – restrâng<br />
capacităŃile creative ale omului.<br />
Ch. Fourier a avut o mulŃime de adepŃi, care au încercat să-şi<br />
urmeze maestrul şi să-i aplice ideile socialiste. Astfel, în SUA, s-au<br />
înfiinŃat 34 de colonii fourieriste, iar în FranŃa 15. În Ńara noastră, prin<br />
iniŃiativa lui Theodor Diamant şi cu ajutorul material al boierului<br />
Bălăceanu, s-a organizat – după multiple insistenŃe la forurile oficiale –<br />
falansterul de la Scăeni, care însă a eşuat la scurt timp şi a demonstrat<br />
caracterul inaplicabil al fouriernismului şi în România.<br />
O altă experienŃă şi o altă motivare a întemeierii cooperaŃiei au<br />
fost aceea a pionierilor din Rochdale. Aici, în acest oraş englez,<br />
avuseseră loc concedieri masive din întreprinderile locale şi<br />
rămăseseră fără nicio perspectivă sute de familii de şomeri. Pentru a<br />
veni în sprijinul acestora şi pentru a le oferi o şansă spre a supravieŃui,<br />
s-a întemeiat o cooperativă de producŃie şi consum, înscrisă în<br />
registrul de firme din Anglia la data de 28 octombrie 1844, sub denumirea<br />
de „Rochdale Society of Equitable Pioneers”, având ca obiect să<br />
realizeze un beneficiu bănesc şi să amelioreze condiŃiile familiale şi<br />
sociale ale membrilor săi, prin acumularea unui capital divizat în<br />
acŃiuni de o liră sterlină fiecare, pentru a se realiza planul următor:<br />
− societatea va cumpăra sau va arenda un teren care va fi<br />
cultivat de către membrii lipsiŃi de lucru;<br />
− ea va începe fabricarea acelor mărfuri pe care societatea le<br />
va hotărî, pentru a fi ocupaŃi membrii care s-ar găsi fără de lucru, ori<br />
cei care ar suferi din pricina repetatelor reduceri de salariu;<br />
121
− va cumpăra sau va construi un număr de case destinate<br />
membrilor care doresc să se ajute reciproc pentru îmbunătăŃirea stării<br />
lor economice şi sociale;<br />
− va deschide un magazin pentru vânzarea de articole<br />
alimentare, de îmbrăcăminte şi de utilităŃi casnice 1 .<br />
Deşi „pionierii din Rochdale” au avut ca bază doctrinară<br />
utopismul lui Robert Owen şi cu toate că programul lor iniŃial îşi<br />
propunea scopuri de tip „owen-ian”, totuşi, pe parcurs, ei au intuit<br />
carenŃele de doctrină „ale maestrului” şi au dezvoltat o cooperaŃie<br />
modernă autentică 2 .<br />
Considerăm util a menŃiona – pentru cazul care ne interesează –<br />
cele două modele germane, unul provenit din orăşelul Delitzsch şi<br />
iniŃiat de către magistratul Hermann Schulze, celălalt, apărut tot întrun<br />
orăşel german, pe nume Hamm, şi elaborat de către economistul<br />
Friederich W. Raiffeisen.<br />
Terminând studiile juridice la Leipzig şi intrând în magistratură,<br />
Hermann Schulze a revenit în oraşul natal, unde s-a distins prin acte<br />
filantropice, dar şi prin activităŃi organizatorice determinate de starea<br />
de foamete apărută în anii 1846-1847.<br />
Adept al şcolii economice liberale şi dominat de principii<br />
realiste, acest eminent jurist porneşte de la premisa după care<br />
realităŃile vieŃii economice sunt acelea care impun normele de<br />
funcŃionare a sistemului cooperatist, şi nu invers. În acest sens, el<br />
considera că modelul pe care l-a elaborat este adecvat nevoilor<br />
specifice ale meseriaşilor, comercianŃilor şi micilor patroni, fiind<br />
admisă, şi chiar necesară, participarea capitaliştilor. În schimb, se<br />
recuza intervenŃia filantropică a statului şi nu se accepta centralismul.<br />
Fără a avea un caracter de clasă şi fără a se constitui după<br />
principii de breaslă, cooperativa de tip Schultze-Delitzsche îşi<br />
desfăşura activitatea pe baza ajutorului reciproc. Capitalul propriu,<br />
precum şi fondul de rulment se angrenau prin răspundere solidară, dar<br />
şi prin împrumuturi.<br />
1 Gr. Mladenatz, Istoria gândirii cooperative, Bucureşti, 1946, p. 79.<br />
2 I. Popescu-Popa, Virgil Neculescu, Istoria echitabililor pionieri din<br />
Rochdale, Bucureşti, 1924, p. 63.<br />
122
În statut, însă, se preconiza că unitatea cooperatistă trebuie să<br />
păstreze o proporŃie convenabilă între fondurile proprii şi cele de<br />
împrumut, această proporŃie descrescând de la 1/10, cât se estima a fi<br />
în momentul demarării activităŃii, la ½.<br />
Statutul prevedea ca fiecare unitate cooperatistă să-şi realizeze<br />
propriul capital financiar, pe care să-l mărească permanent şi să<br />
prevină contabilitatea frauduloasă. Acest capital era format din părŃi<br />
sociale subscrise şi vărsate de către membrii asociaŃi, iar unii dintre<br />
aceştia puteau să depună părŃile lor, subscrise, şi din dividendele<br />
convenite în urma încheierii bilanŃului anual. Beneficiul realizat – se<br />
preciza în statut – se împărŃea membrilor asociaŃi, iar capitalul reŃinea<br />
pentru sine un dividend, motivat şi justificat prin faptul că asociaŃii îşi<br />
asumă riscul întreprinderii şi – prin urmare – au datoria de a preveni<br />
crahul monetar.<br />
Celălalt model care s-a răspândit şi în afara Germaniei, şi-l vor<br />
agrea şi saşii din Transilvania, a fost cel al lui Raiffeisen.<br />
Crescut în spirit religios şi cu afecŃiune pentru agricultură,<br />
Friederich Raiffeisen s-a implicat total în ajutorarea locuitorilor din<br />
regiune în timpul foametei din anii 1847-1848, aprovizionându-i cu<br />
pâine prin brutăria pe care o conducea şi percepând două categorii de<br />
preŃuri: un preŃ pentru cei înstăriŃi, iar un altul pentru cei săraci.<br />
În lucrarea sa Die Darlehnsk essen – Vereine apărută în anul<br />
1866, Friederich Raiffeisen a expus principiile de bază ale sistemului<br />
său cooperatist şi a lansat drept formule emblematice „ajutorul<br />
propriu” şi „iubirea aproapelui”.<br />
Ca iniŃiativă particulară şi ca instituŃie de asistenŃă socială,<br />
cooperativa se adresa celor interesaŃi, neexcluzând intervenŃia<br />
filantropică a statului şi agreând chiar anumite donaŃii de ordin<br />
economic din partea marelui capital.<br />
Ca arie teritorială, cooperativa de tip Raiffeisen se extindea în<br />
limitele unei parohii şi cuprindea un număr restrâns de membri, între<br />
600 şi 3000, ceea ce permitea o bună cunoaştere a acestora şi facilita<br />
controlul activităŃii curente.<br />
O atare cunoaştere era necesară, întrucât intrarea în cooperativă<br />
era condiŃionată de analiza calităŃilor de caracter ale aderentului,<br />
fiindcă el – aderentul – punea în contul cooperativei atât personalitatea<br />
lui morală, cât şi pe cea economică. De aceea, orice rezident care<br />
123
îndeplinea exigenŃele statutare şi subscria anumite părŃi sociale,<br />
impuse de legea germană a cooperativei, putea deveni membru cu<br />
drepturi depline de asociat.<br />
Baza financiară a întreprinderii era dezvoltată prin fondul de<br />
rezervă, calculat şi format din excedentul operaŃiilor curente, ca şi din<br />
anumite dividende neconsumate. Aceasta, întrucât cooperativa nu<br />
urmărea nici obŃinerea de beneficii materiale, şi nici practicarea<br />
împrumuturilor cu dobândă fixă. Se acordau credite pe diferite termene<br />
şi practica creditul imobiliar cu garanŃii ipotecare, toate însă<br />
pentru „propăşirea morală şi intelectuală a asociaŃilor” şi pentru „ajutorarea<br />
nevoiaşilor” 1 , şi nu pentru a realiza vreun surplus financiar.<br />
Este de reŃinut că, spre deosebire de sistemul Schultze-<br />
Delitzsche, care acŃiona pentru întemeierea de unităŃi asociate<br />
puternice şi pentru centralismul administrativ, sistemul Raiffeisen<br />
susŃinea necesitatea unei „cooperative centrale”, dar şi a unei „bănci<br />
centrale”, care să constituie un mijloc de „compensare” a fondurilor<br />
disponibile din diferitele cooperative afiliate şi să controleze<br />
corectitudinea întrebuinŃării acestora.<br />
124<br />
3.1. Cooperativa în Ńara noastră<br />
Deşi structuri de tip cooperatist au existat pe tot teritoriul dacic<br />
sub formă de obşti, iar după anii 105-106 au apărut cunoscutele<br />
„romanii”, vom începe prin a releva apariŃiile – prin transfer – ale unor<br />
tipuri de formaŃiuni cooperatiste în Transilvania, precum şi efectele lor<br />
segregaŃionale în raport cu elementul românesc.<br />
Astfel, la saşi, cu spiritul lor de ordine şi cu psihologia lor<br />
instrumentală, întâlnim „instituŃii cu caracter de prevedere şi ajutor<br />
reciproc”, întemeiate pe baza vecinătăŃilor în comunitatea lor,<br />
susŃinute printr-un efort de întrajutorare reciproc. Filip Himberger, în<br />
lucrarea sa CooperaŃia tip Raiffeisen la saşii din Transilvania, definea<br />
vecinătatea ca „o unitate vie care cuprinde pe toŃi vecinii dintr-o stradă<br />
sau cartier şi-i obligă la ajutor reciproc”.<br />
În virtutea principiilor organizatorice cuprinse în sistemul<br />
„Raiffeisen” şi în scopul „de a satisface nevoile de credit ale<br />
1 Gr. Mladenatz, op. cit.
populaŃiei săseşti”, s-au înfiinŃat, la diferite intervale de timp, „Casa<br />
generală de economii din Braşov” (1835), „Casa generală de economii<br />
din Sibiu (1841), „Reunirea agricolă a saşilor din Ardeal” (instituŃie de<br />
credit înfiinŃată în anul 1845) etc. Ulterior însă, cum menŃionează Filip<br />
Himberger, s-au înfiinŃat şi sisteme cooperatiste tip Schultze-<br />
Delitzsche şi s-a urmărit atragerea spre acestea şi a saşilor orăşeni, dar<br />
fără prea mari reuşite manageriale şi, deci, fără rezistenŃa lor în timp.<br />
În schimb, datorită iniŃiativei unui alt exponent al fenomenului<br />
cooperatist din Transilvania, e vorba de Carl Wolff, s-a transplantat –<br />
pur şi simplu – modelul Raiffeisen în „Fundus Regies”, iar<br />
„vecinătăŃile săseşti” au devenit realmente prospere prin răspândirea<br />
acestui sistem. Wolff a desfăşurat o vastă propagandă în mediul rural,<br />
înfiinŃând cooperative de tip Raiffeisen în mai multe localităŃi din<br />
Transilvania, iar el a devenit directorul „Casei generale de economii<br />
din Sibiu”.<br />
Este de reŃinut însă că, după instaurarea dualismului austroungar<br />
şi după ce privilegiile saşilor înscrise în „Unio Trium Nationen”<br />
s-au restrâns până la anulare, „vecinătăŃile” au fost supuse unor<br />
puternice presiuni de ordin etnic, autorităŃile maghiare urmărind să<br />
suprime specificul german al acestor instituŃii şi să le poată generaliza<br />
pe cele ungureşti. Într-un atare scop s-a înscris acŃiunea centralei<br />
„Hangy” din Budapesta, care finanŃa toate unităŃile cooperatiste de tip<br />
maghiar din Ardeal şi urmărea folosirea lor ca instrument economic de<br />
maghiarizare forŃată a românilor ardeleni. În consecinŃă, în intervalul<br />
de timp dintre 1867 şi 1915, au apărut 702 cooperative de credit cu<br />
220.646 de asociaŃi şi 655 de cooperative de consum cu 180.000 de<br />
asociaŃi, ca în anul 1918 să se consemneze existenŃa a 1357 de<br />
cooperative cu 404.046 de asociaŃi 1 , toate susŃinute şi finanŃate de<br />
către centrala „Hangy” şi toate având menirea să le concureze pe cele<br />
de altă factură etnică decât cele ungureşti. Într-o atare tendinŃă se<br />
plasau şi cele 29 de unităŃi „Hangy” înfiinŃate în sate româneşti, care,<br />
printr-o finanŃare excesivă din partea Budapestei, dar şi prin acordarea<br />
de credite extrem de avantajoase, vroiau să discrediteze iniŃiativele<br />
1<br />
A se vedea, pentru detalii, EvoluŃia şi realizările cooperaŃiei în<br />
Basarabia şi Transilvania, Bucureşti, 1940.<br />
125
omânilor şi să-i atragă pe aceştia în structurile economiei maghiare,<br />
spre a-i deznaŃionaliza.<br />
În ceea ce priveşte partea românească, aceasta a suportat cu<br />
dârzenie acŃiunile de segregaŃie rasială desfăşurate în mod sistematic<br />
de către guvernanŃii de la Budapesta şi a căutat să instituie acele forme<br />
de cooperaŃie prin care să prezerve caracterele noastre etnice.<br />
Printre corifeii procesului de iniŃiativă cooperatistă îl menŃionăm<br />
pe Visarion Roman, care, trecând prin satul „Apoldul Mare” şi<br />
cercetând experienŃa băncii „Grospolder Hohschutzvereine” din<br />
localitate, i-a copiat statutele de ordine interioară şi apoi a înfiinŃat la<br />
Răşinari, lângă Sibiu, „Societatea de păstrare şi împrumut” 1 .<br />
Deşi cunoştea în detaliu cele două modele germane de cooperaŃie<br />
şi cu toate că era avizat de faptul că modelul Schultze-Delitzsche e<br />
aplicabil în special în mediul urban, Wisarion Roman a optat pentru<br />
acesta din urmă, iar „Societatea” din Răşinari a fost prima unitate<br />
cooperatistă a românilor din Transilvania 2 .<br />
Dar, deşi era absolut majoritară în Voievodat şi cu toate că ea<br />
exista în acest teritoriu din timpuri imemoriale, populaŃia românească<br />
era sub interdicŃie în a-şi organiza propriile-i unităŃi cooperatiste şi era<br />
forŃată să se maghiarizeze şi prin sistemul centralei „Hangy”. Astfel,<br />
dacă la sfârşitul anului 1918 existau 1357 de cooperative maghiare, cu<br />
23.792, de membri, românii aveau doar 113 cooperative, cu numai<br />
12.000 de membri, deşi reprezentau 57,8% din totalul populaŃiei<br />
existente în teritoriul arcului carpatic, faŃă de numai 24% cât<br />
reprezentau ungurii.<br />
După actul marii Uniri de la 1 decembrie 1918, românii şi-au<br />
dobândit statutul de naŃiune predominantă în principat şi s-au<br />
manifestat în virtutea drepturilor lor istorice, ceea ce s-a reflectat atât<br />
în procesul înfiinŃării de unităŃi economice cooperatiste , cât şi în<br />
atitudinea populaŃiei româneşti faŃă de acestea.<br />
Din atare motive, în anul 1928, funcŃionau deja 942 de<br />
cooperative româneşti, iar 10 ani mai târziu, adică în 1938, existau<br />
1049 de unităŃi asociate, cu un efectiv de 152.239 de membri,<br />
126<br />
1 N. Ghiulea, AsociaŃiile Ńărăneşti, Bucureşti, f.a., p. 14.<br />
2 Op. cit.
eprezentând 47% din totalul cooperativelor înfiinŃate în Transilvania,<br />
ceea ce exprima mai just raportul interetnic din voievodat.<br />
Dar şi mişcarea cooperatistă a saşilor a marcat o ascensiune<br />
accentuată, ajungând în anul 1928 să numere 241 de cooperative,<br />
adică 14,1% din totalul formaŃiunilor asociate din Transilvania, şi<br />
devansând pe cele ungureşti, care au intrat într-un declin de potenŃial<br />
material, iar numărul lor a scăzut în mod dramatic, cu toate că statul<br />
român n-a impus nicio regulă restrictivă şi, nici n-a limitat dreptul de<br />
organizare şi iniŃiativă cooperatistă al minorităŃilor etnice.<br />
În ceea ce priveşte Vechiul Regat, sunt de menŃionat, în primul<br />
rând, „formele istorice” de asociere comunitară, prin care se<br />
circumscria un areal în spaŃiul fizic ce devenea – prin dreptul întâiului<br />
venit – posesiunea grupului, iar acesta din urmă se organiza după<br />
regulile lui interne pentru exploatarea aptitudinilor mediului şi ale<br />
oamenilor. Forul suprem de organizare şi conducere a colectivităŃii era<br />
obştea, care decidea atât în ceea ce privea folosirea pământurilor, cât<br />
şi modurile de desfăşurare a producŃiei sociale în baza unor reguli de<br />
ordin cutumiar. Obştea era aceea care reglementa relaŃiile dintre<br />
sistemul trebuinŃelor alimentare pe de o parte, şi suprafaŃa de teren ce<br />
urma a fi lucrată de către fiecare familie, pe de altă parte.<br />
De fapt, aşa cum preciza H.H. Stahl, „…… regula era că aveai<br />
dreptul să cuprinzi oricât teritoriu voiai, cu condiŃia totuşi de a o face<br />
doar în marginile nevoilor gospodăriei tale, nu mai mult” 1 . Aceasta,<br />
întrucât membrii obştei nu erau proprietarii pământului ocupat de către<br />
comunitate şi – prin urmare – nu puteau dispune în mod individual de<br />
suprafeŃe mai mari de teren decât necesarul familial. Într-o atare<br />
perspectivă analitică vorbea H.H. Stahl de „stăpânirile locustreşti”.<br />
Date fiind, pe de o parte, puŃinătatea relativă a oamenilor şi, pe de altă<br />
parte, caracterul ruinător al defrişărilor periodice – scria Stahl –<br />
pământul satului era socotit a fi „devălmaş”, adică bun al întregii obşti<br />
a Ńăranilor. Dar pe acesta obşteanul nu căpăta un drept de proprietate<br />
privată asupra pământului, ci doar pe acela de a folosi netulburat<br />
pământul. De fapt, era stăpân doar pe munca pe care o făcuse asupra<br />
1 H.H. Stahl, P.H. Stahl, CivilizaŃia vechilor sate româneşti, Editura<br />
ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1978, p. 27.<br />
127
pământului, asupra căruia avea „o proprietate de brazdă” sau o<br />
„stăpânire locustrească” 1 .<br />
În evoluŃia istorică a comunităŃii rurale au apărut cel puŃin trei<br />
procese care au afectat profund structurile de unitate ale obştei şi care<br />
au impus trecerea treptată către forme economice individualizate.<br />
Astfel, primul proces, care face parte dintr-un tip primar de diviziune<br />
socială a muncii, îl reprezintă dezvoltarea meşteşugurilor, care nu se<br />
identifică nici cu dezvoltarea artizanală şi nici cu confecŃionarea de<br />
podoabe pentru castelane. E vorba de meşteşugari specializaŃi – dacă<br />
se poate spune aşa – în a confecŃiona unelte de muncă destinate pieŃei<br />
şi care, de fapt, au constituit primele premise ale relaŃiilor de schimb<br />
ale comunităŃii rurale cu societatea integratoare. Aceasta, întrucât<br />
obiectele realizate de către meşteşugari condiŃionau organizarea de<br />
ateliere în plan local şi determinau acŃiunea de „ucenicie” şi calificare<br />
în „meserii”, iar produsele realizate erau destinate pieŃei.<br />
De aici a descins cel de-al doilea proces semnificativ care s-a<br />
produs în comunitatea rurală şi care i-a afectat caracterul de monolit,<br />
şi anume comerŃul: „….. din ce în ce mai mult, satul începe a avea<br />
venituri de pe urma pământului său ...” – notau H.H. Stahl şi Paul<br />
Stahl; se naşte totodată o altă formă de organizare internă a relaŃiilor<br />
de proprietate din sânul „cetei de neamuri” 2 .<br />
ComerŃul cu obiecte meşteşugăreşti a constituit forma<br />
embrionară a producŃiei de piaŃă, adică producŃia oferită unor<br />
întrebuinŃări extralocale şi supusă principiilor efectului monetar.<br />
DestinaŃia ei era aceea de a fi vândută, dezvoltând un tip incipient de<br />
„relaŃie de schimb” şi începând să pună pe rol raportul dintre „cerere<br />
şi ofertă”. EsenŃa acestui raport constă în „obŃinerea de câştig”, care<br />
anticipează ideea de „profit” şi prelimină „o elementară” raŃionalitate<br />
economică. Fiindcă meşteşugarul, în procesul de producŃie, lua în<br />
calcul valoarea materiilor prime şi materialelor, precum şi anumite<br />
cheltuieli de transport, în perspectiva „dimensionării preŃului de<br />
desfacere” şi a obŃinerii de „beneficii”. Toate însă validau – cum va<br />
spune Max Weber – „prin intermediul pieŃii, ideea după care<br />
germenele economiei capitaliste”, precum şi „acumularea primitivă a<br />
128<br />
1 H.H. Stahl, P.H. Stahl, op. cit., p. 27.<br />
2 Ibidem.
capitalului” îşi află originea în „munca meşteşugărească”, cea care a<br />
generat un nou mod de producŃie şi a anticipat marile tranzacŃii<br />
comerciale.<br />
În felul acesta, producŃia meşteşugărească nu mai Ńinea de<br />
raportul dintre regimul trebuinŃelor alimentare şi sistemul culturilor<br />
agricole 1 şi nu folosea nici tehnicile economiei agro-zootehnice pentru<br />
realizarea propriilor obiecte, desprinzându-se parŃial de gestiunea<br />
domestică şi – cu timpul – devenind relativ autonomă. Mai mult,<br />
printr-un mod anume de extindere şi intensificare a procesului de<br />
producŃie, ca şi prin diversificarea acestuia, economia meşteşugărească<br />
s-a subsumat tot mai mult unor reguli de rentabilitate materială<br />
şi s-a orientat fără încetare după principiul eficienŃei.<br />
Or, producŃia agro-zootehnică, organizată şi susŃinută pentru a<br />
asigura autosubzistenŃa alimentară a familiei săteşti, se subordona<br />
unor altor norme de ordine interioară şi viza principiul „cantităŃii de<br />
muncă fizică”. Aici nu contau nici tehnica de muncă, nici unele<br />
îmbunătăŃiri funciare, ci totul se reducea la volumul de efort depus<br />
pentru cultivarea organismelor biologice şi la încadrarea lucrărilor în<br />
intervalul de sezon optim.<br />
Cu o plasare într-un spaŃiu determinat şi cu o funcŃionare<br />
autarhică, economia agricolă se dezvolta într-o direcŃie endogenă şi,<br />
prin urmare, avea un caracter de „sistem închis”, pe când producŃia<br />
meşteşugărească comporta o finalitate „exogenă”, având destinaŃia<br />
pieŃii, adică destinaŃia societăŃii integratoare, supusă unor raporturi<br />
circulante. De aceea, spre deosebire de alŃi autori 2 , noi considerăm că<br />
1<br />
Ilie Bădescu, Satul contemporan şi evoluŃia lui istorică, Editura<br />
ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1981, p. 53.<br />
2<br />
Aici avem în vederea opinia lui Ilie Bădescu, care consideră că,<br />
„economia de artizanat se bazează tot pe o economie Ńărănească, pentru că ea<br />
trăieşte pe cheltuiala economiei Ńărăneşti” (Satul contemporan şi evoluŃia lui<br />
istorică, p. 59). De fapt, noi nu identificăm producŃia artizanală cu economia<br />
meşteşugărească. Ele se deosebesc atât ca motiv, cât şi ca destinaŃie. De<br />
asemenea, nu acceptăm nici opinia sociologului francez H. Mendras, care<br />
înclină spre ideea după care „aceste grupuri (de meşteşugari, n.ns.) sunt o<br />
simplă extensiune a economiei domestice” (Sociétés Paysannes. Elements<br />
pour une théorie de la paysannerie, Paris, A. Colin, 1976, p. 12).<br />
129
economia meşteşugărească – în primele ei etape – nu se baza decât<br />
parŃial pe economia Ńărănească, ea purtând în sine germenele<br />
producŃiei capitaliste şi – pentru aceasta – instrumentând condiŃia<br />
primordială a dezvoltării acesteia, adică piaŃa.<br />
Cel de-al treilea proces care a apărut atât în structurile de<br />
obşte, cât şi în mediile săteşti, în general, a fost cel migraŃional.<br />
Acesta a avut şi are o determinare obiectivă, rezultând din decalajul<br />
produs între volumul populaŃiei dintr-o comunitate rurală şi cantitatea<br />
(dar şi calitatea) resurselor de hrană din mediu. Este ştiut faptul că<br />
ruralii se caracterizează printr-o prolificitate demografică mai mare<br />
decât locuitorii din urban, dar mijloacele lor de subzistenŃă materială<br />
rămân aceleaşi, motiv pentru care excedentul de oameni trebuie să<br />
emigreze. Şi atunci, migraŃia – indiferent de etapa istorică şi dincolo<br />
de forma în care s-a efectuat şi se efectuează – a constituit şi constituie<br />
o tehnică de reglare a echilibrului intercomunitar şi a reprezentat şi<br />
reprezintă un mijloc de comunicare a societăŃii rurale cu societatea<br />
integratoare. Prin intermediul său s-a diminuat întrucâtva factura<br />
autarhică a satului tradiŃional şi a-a creat o oportunitate pentru<br />
dezvoltarea lui economică şi socială.<br />
Organizarea în obşte a economiei agrare a luat o extindere de<br />
mari proporŃii în Vechiul Regat, mai ales în secolul al XIX-lea şi în<br />
primele decenii ale secolului al XX-lea, când a şi beneficiat de o<br />
legislaŃie adecvată, precum „Legea obştilor săteşti” din anul 1904,<br />
lege anticipată de întemeierea „Creditului Funciar Rural”, în anul<br />
1873, şi a „Creditului Agrar”, în 1881. Din iniŃiative particulare<br />
româneşti şi fără sprijinul statului, s-au înfiinŃat mici instituŃii<br />
financiare, mai întâi la oraşe sub forma de „Cooperative de credit şi<br />
ajutor mutual”, iar apoi, după 1893, şi în mediul rural, – „Bănci<br />
Populare Săteşti”.<br />
Constatând că mijloacele „Creditului Agrar” sunt insuficiente,<br />
iar rezultatele „Băncilor Populare” sunt încurajatoare, în 1908, statul a<br />
hotărât să intervină, prin ministrul şcolilor, şi înfiinŃând apoi „Centrala<br />
Băncilor Populare”, ca instituŃie oficială.<br />
Întemeierea doctrinară a fenomenului cooperatist, precum şi<br />
propaganda ce i s-a făcut au aparŃinut mai întâi economistului<br />
P.S. Aurelian şi publicaŃiei sale „Revista ştiinŃifică”, prin care s-a<br />
130
formulat chemarea programatică potrivit căreia „cei interesaŃi să<br />
apeleze la solidarizarea lor, iar nu la intervenŃia statului”.<br />
ConcepŃia lui P.S. Aurelian, şi iniŃiativa lui cooperatistă vizau în<br />
special mediul urban şi aveau în vedere pe salariaŃii sectoarelor<br />
secundar şi terŃiar, motiv pentru care rezultatele au fost subliminale,<br />
iar valoarea lor a rămas una de simbol. Totuşi, mai ales „Revista<br />
ŞtiinŃifică”, dar şi conferinŃele pe tema „mişcării cooperatiste” au avut<br />
rolul de a difuza ideile de asociere şi de a pregăti spiritul pentru<br />
legiferarea cooperaŃiei în „Codul de ComerŃ” din anul 1887.<br />
Cu totul alta era situaŃia în mediul rural unde atitudinea de<br />
„întovărăşire”, ca şi virtuŃile asocierii libere aveau un caracter<br />
ancestral. Organizarea tradiŃională a muncii, precum şi felul „cum se<br />
folosesc mijloacele de producŃie”, la care se adaugă „dreptul la<br />
producŃie”, dar şi dreptul la „consum”, făceau din „omul pământului”<br />
„un agent” apt de activităŃi colective. Familia rămâne cel mai însemnat<br />
factor în întreŃinerea acestor activităŃi; „membrii familiei, prinşi într-o<br />
disciplină riguroasă şi îndemnaŃi de un scop comun, produc şi<br />
consumă laolaltă. Comunitatea de muncă a familiei ….. e temelia<br />
însăşi a economiei săteşti” 1<br />
Dar, relaŃiile de muncă nu se reduc la sfera familiei, întrucât sunt<br />
munci pe care le depun grupuri de familii sau vecinătăŃi, fiecare în<br />
împrejurări precise şi cu sens obştesc. Fiindcă aici funcŃionează o<br />
tradiŃie şi stăruie o mentalitate care dau orientare colectivă sforŃărilor<br />
individuale 2 .<br />
łăranul lucrează pentru sine, dar nu împotriva obştii, obşte care<br />
urmăreşte un echilibru social cât mai stabil. łăranul român din cadrul<br />
oştii satului e copărtaş la creaŃie, după cum e cointeresat în producŃie.<br />
De altfel, însăşi proprietatea în acelaşi sat are un regim variabil, după<br />
natura sa 3 . Dar, deşi organizarea economiei săteşti avea un profund<br />
caracter comunitar şi cu toate că în cadrul ei domină „reprezentările<br />
colective”, totuşi aici nu poate fi vorba nici de „colectivism de turmă”,<br />
şi nici de „comunism primitiv”. A fi în colectiv nu înseamnă a fi într-o<br />
structură gregară şi nici a proceda la suprimarea fiinŃei individuale, ci,<br />
1 E. Berea, CivilizaŃia română sătească, Bucureşti, 1944, p. 98.<br />
2 Ibidem.<br />
1 E. Berea, op. cit., p. 98.<br />
131
dimpotrivă. Spre o atare concepŃie au înclinat doctrinarii de seamă ai<br />
cooperaŃiei de la noi din Ńară şi spre ideea de respect faŃă de om şi de<br />
munca lui s-au străduit ei să orienteze mişcarea cooperatistă din toate<br />
regiunile României.<br />
Să evocăm în acest sens pe învăŃătorul C. Dobrescu Argeş, care<br />
l-a premers atât ca doctrină, cât şi ca acŃiune pe Spiru Haret şi care,<br />
într-o viaŃă scurtă, a făcut istorie. A profesat ca învăŃător în satul său<br />
natal, Muşeteşti, încă de la terminarea cursurilor şcolii normale, sat în<br />
care a înfiinŃat un centru de popularizare a cunoştinŃelor ştiinŃifice şi a<br />
editat o revistă, „Gazeta łăranului”, prin, care se propagau ideile cooperatiste<br />
şi se urmărea formarea unor agenŃii de iniŃiativă în acest<br />
domeniu.<br />
Sub aspect didactic, el pornea de la premisa după care<br />
„învăŃătura” constituie condiŃia primordială de propăşire a satului<br />
românesc şi prin ea urmau Ńăranii să înŃeleagă rostul asocierii în<br />
producŃia agricolă. De aceea, Dobrescu-Argeş învăŃa pe copii „iubirea<br />
pământului” şi „dragostea de muncă”. Într-un atare scop, învăŃătorul<br />
din Muşeteşti a introdus în cadrul activităŃii şcolare „lucrări practice<br />
de agricultură” şi a înfiinŃat o bibliotecă şcolară, pregătind pe elevi<br />
pentru „muncă şi viaŃă” şi introducând şcoala în resorturile organice<br />
ale satului. El şi-a continuat proiectul său şi la un alt nivel, acela al<br />
comunităŃilor de breaslă. Astfel, la Congresul didactic din 1-4 iulie<br />
1898, organizat de „Societatea Institutorilor din România”, a rostit un<br />
interesant discurs 1 , în care a insistat asupra necesităŃii de a se înfiinŃa<br />
şcoli de agricultură şi silvicultură, şcoli de meşteşuguri şi măiestrie,<br />
precum şi şcoli comerciale, pentru ca cei din mediul rural să deprindă<br />
tehnicile avansate de muncă şi să înveŃe a fi comercianŃi. Şi în<br />
Parlament, ca deputat, unde a fost ales de sătenii din judeŃ, datorită<br />
prestigiului dobândit, dar şi felului său de a fi apropiat de cei „mulŃi şi<br />
exploataŃi” şi a veni în ajutorul „celor nevoiaşi”, a susŃinut cu pasiune<br />
ideea dezvoltării învăŃământului, în general, şi a celui rural, în<br />
particular, precum şi necesitatea formării spirituale şi economice a<br />
poporului şi – mai ales – a săteanului. Dar – spunea el – pentru a se<br />
împlini atare deziderate şi pentru ca activismul didactic să se<br />
generalizeze, se impunea ca „întreaga învăŃătorime să participe la<br />
132<br />
2 A se vedea „Gazeta łăranului”, nr. 14 din septembrie 1898.
efortul dezvoltării şcolii româneşti” şi să o transformă pe aceasta<br />
dintr-un mediu al „comunicării de cunoştinŃe” într-o instituŃie a<br />
„transformării omului şi a societăŃii”.<br />
Este de reŃinut însă că Dobrescu-Argeş a fost permanent<br />
preocupat de a se cultiva sub aspect doctrinar cu tot ce era avansat în<br />
epocă, mai ales în doctrina socialistă din Europa, plecând la Bruxelles<br />
în anul 1893, unde s-a înscris la doctorat în drept şi de unde s-a întors<br />
cu o bogată experienŃă practică, dar şi cu o vastă cultură în domeniu.<br />
Moartea sa prematură a fost o pierdere imensă pentru mişcarea<br />
cooperatistă din Ńara noastră, dar şi pentru „activismul cultural” ce<br />
urma a fi împlinit prin şcoală şi prin corpul ei didactic.<br />
Mişcarea cooperatistă de la noi din Ńară a continuat relativ pe<br />
aceeaşi direcŃie iniŃiată de către C. Dobrescu-Argeş, dar cu alte<br />
mijloace şi într-o altă perspectivă. Astfel, e de menŃionat modelul lui<br />
Spiru Haret, care, atât în calitatea sa de ministru al şcolilor, în trei<br />
legislaturi, cât şi ca mentor spiritual atât al învăŃătorilor şi preoŃilor,<br />
cât şi al Ńărănimii, a promovat un spirit cooperatist de largă anvergură<br />
naŃională şi a dat credibilitate morală instituŃiilor de credit şi formelor<br />
obşteşti de asociere productivă. Alături de numele lui Spiru Haret şi în<br />
completare la munca lui plină de har şi de bună-credinŃă, se impun<br />
adăugate alte două nume, tot atât de reputate în plan social şi tot atât<br />
de ataşate cauzei Ńăranului român. Este vorba de I.G. Duca şi Fotin<br />
Enescu, acesta din urmă decedând în Basarabia, în timp ce<br />
întreprindea o campanie de edificare a Ńăranului asupra avantajelor pe<br />
care le oferea munca asociată în cooperative.<br />
Primele organizaŃii cooperatiste din Vechiul Regat s-au<br />
constituit sub forma băncilor populare şi au rezultat din efortul plin de<br />
sacrificiu al învăŃătorilor şi preoŃilor.<br />
Lucrările de istorie a cooperaŃiei din România consemnează ca<br />
întâia unitate de acest gen Banca Populară „Dumitra” din comuna<br />
Dara, jud. Buzău, întemeiată, la data de 20 octombrie 1891, iar ca a<br />
doua, pe cea înfiinŃată în Pucioasa (Şerbăneşti-Poduri), jud.<br />
DâmboviŃa, la 10 martie 1893.<br />
Cu referire la aceste începuturi, cunoscutul cercetător al primelor<br />
forme cooperatiste de la noi, N. Ghiulea menŃiona că „Prin experienŃa<br />
românească se verifică adevărul că o cooperativă nu reuşeşte decât<br />
acolo unde se îndeplineşte o funcŃie reală şi satisface trebuinŃe bine<br />
133
simŃite. Întâia cooperativă – adaugă N. Ghiulea – a fost întemeiată<br />
într-un judeŃ de munte; aceasta înseamnă că o cooperativă nu poate<br />
reuşi nici în regiuni prea sărace, nici prea inculte, ştiut fiind că în<br />
zonele de munte nivelul economic şi cultural era mai ridicat decât la<br />
şes”. 1 Şi apoi conchide: „Cooperativa nu poate trăi fără credinŃa<br />
deplină întrânsa, indiferent dacă s-au întovărăşit în ea mai mulŃi sau<br />
mai puŃini, dacă au adunat capital mic sau mare. Totul depinde de<br />
sufletul care o stăpâneşte” 2 .<br />
Un moment important în dezvoltarea fenomenului cooperatist l-a<br />
reprezentat acŃiunea învăŃătorului Grigore Rădulescu din comuna<br />
Bezdead, jud. DâmboviŃa, care, în anul 1898, a organizat cooperativa<br />
agricolă de producŃie „Malul din Răsure” şi a demonstrat o altă<br />
ipostază a învăŃătorului decât aceea de om al şcolii, adică aceea de<br />
„manager social-economic”. ÎnvăŃătorul a fost reclamat ministrului<br />
instrucŃiunii – care, din fericire, era Spiru Haret 3 – că a întreprins o<br />
acŃiune cu caracter socialist, considerată „subversivă” şi afectând<br />
„securitatea statului”.<br />
Spre şansa cazului în speŃă, dar şi spre aceea a neamului<br />
românesc, Spiru Haret şi-a dat imediat seama „ce mijloc important<br />
pentru ridicarea satelor noastre este organizarea cooperatistă” 4 ,<br />
punându-se „cu tot sufletul în slujba ei şi susŃinând cu marea lui<br />
autoritate pe cei ce propagau ideea cooperaŃiei” 5<br />
IniŃial, această mişcare a fost asociată curentului socialist şi considerată<br />
ca periculoasă pentru ordinea naŃională. Astfel că mulŃi dintre<br />
învăŃătorii şi preoŃii care s-au implicat în realizarea ei „au plătit …. cu<br />
martiriul lor şi al familiilor lor acest act de curaj, ei fiind învinuiŃi de<br />
socialism şi anarhism şi mutaŃi forŃat în alte zone ale Ńării” 6 .<br />
1<br />
N. Ghiulea, AsociaŃiile Ńărăneşti, Editura VoinŃa NaŃională,<br />
Bucureşti, 1907, p. 32.<br />
2<br />
Ibidem.<br />
3<br />
I. Mihalcea, Scurt istoric asupra dezvoltării cooperatiste în Ńările din<br />
Apus şi la noi, Bucureşti, 1928, p.16.<br />
4<br />
Ibidem.<br />
5<br />
N.D. CornăŃeanu, ConferinŃă rostită la radio în seara zilei de<br />
1 martie, 1939, Imprimeria NaŃională, Bucureşti, 1939, p. 3.<br />
6<br />
I. Mihalcea, op. cit., p. 17.<br />
134
Or, prin intervenŃia impunătoare a lui Spiru Haret, ca şi prin<br />
implicarea ministerului pe care-l conducea în mişcarea cooperatistă,<br />
aceasta n-a mai fost considerată ca fiind subversivă şi „a primit dreptul<br />
la viaŃă” 1 .<br />
În contextul relaŃiilor capitaliste, cercetarea de specialitate a fost<br />
preocupată de a releva existenŃa atât a unor asemănări, cât şi a unor<br />
distincŃii între diferite organizaŃii cooperatiste. Astfel, A.C. Galan,<br />
relevând diferenŃa dintre „organizaŃiile cooperatiste şi cele similare<br />
capitaliste”, arăta că acestea, „pe latura economică a producŃiei, sunt<br />
mai puŃin sensibile, căci cooperaŃia adoptă şi păstrează tehnica de<br />
producŃie şi forma proprietăŃii capitaliste, îmbunătăŃind pe una şi<br />
democratizând pe cealaltă. Dar din punct de vedere social, al repartiŃiei<br />
bunurilor, diferenŃa e mai tranşantă, cooperaŃia inaugurând un nou<br />
sistem de repartiŃie a bunurilor sau veniturilor obŃinute între factorii de<br />
producŃie” 2<br />
CooperaŃia, ca şi capitalismul – în viziunea acestui analist –,<br />
consideră că munca şi capitalul privat trebuie respectate. „Deosebirea însă<br />
se declară atunci când e vorba de a stabili modul de remunerare a<br />
serviciului social promovat de cei doi factori. Capitalismul consideră<br />
persoana umană, respectiv, munca, drept un element inferior, subordonat<br />
finanŃei, ca atare, îl remunerează cu un salariu fix, păstrând partea cea mai<br />
mare a beneficiului pentru capital; cooperaŃia – din contră – în fapt<br />
desfiinŃează salariatul, subordonează capitalul muncii, păstrează pentru<br />
aceasta din urmă beneficiile şi remunerează capitalul cu dobândă fixă” 3 .<br />
CooperaŃia înlătură „câştigul la capital” şi înlătură specula şi pe<br />
intermediari, realizarea de beneficii fiind un accesoriu „al mijlocului<br />
concret care este întreprinderea”. Scopul economic al asociaŃiei<br />
cooperatiste – după A.C. Galan – îl reprezintă satisfacerea trebuinŃelor<br />
diverse ale membrilor săi, „emancipând pe cei slabi economiceşte de<br />
sub tutela celor tari” 4 şi „repartizând societarilor” profitul de la finele<br />
anului în raport cu „operaŃiunile din bilanŃ”.<br />
1<br />
Fr. Oliva, Privire asupra raportului dintre Stat şi Mişcarea<br />
cooperatistă, în „Curierul cooperaŃiei române”, nr. 1/1945.<br />
2<br />
A.C. Galan, De la feudalism la cooperaŃie. Naşterea şi dezvoltarea<br />
cooperaŃiei moderne, Imprimeria NaŃională, Bucureşti, 1926, p. 285.<br />
4<br />
A.C. Galan, op. cit., p. 287.<br />
135
Şi faŃă de ordinea socialistă s-au formulat anumite delimitări de<br />
doctrină şi s-au făcut clarificări de atitudine. Astfel, s-a reŃinut<br />
precizarea potrivit căreia cooperaŃia nu întrevede soluŃia ameliorării<br />
situaŃiilor economice prin „socializarea capitalului” sau prin<br />
desfiinŃarea proprietăŃii private. Dimpotrivă, cooperatorii „… iau<br />
poziŃie activă şi caută să dezvolte capitalul, răspândind şi adâncind<br />
sentimentul şi dreptul de proprietate în masele naŃionale” 1 .<br />
În concepŃia lui A.C. Galan, „Socialismul aşteaptă o ordine nouă<br />
de lucruri, în care proprietatea capitalistă şi salariatul vor fi, dacă nu<br />
complet desfiinŃate, cel puŃin, din ce în ce mai limitate. CooperaŃia nu<br />
urmăreşte desfiinŃarea proprietăŃii private, căci ştie că aceasta e strâns<br />
legată de punerea în valoare a personalităŃii umane” 2 . Totodată,<br />
cooperaŃia n-a comis eroarea socialismului de a despărŃi revendicările<br />
materiale de aspiraŃiile morale. „Adevărul, pe care numai după decenii<br />
de cercetări ştiinŃifice sociologii aveai să-l formuleze, potrivit căruia<br />
categoriile economice şi sufleteşti ale unei societăŃi formează la un loc<br />
substratul vieŃii sociale (D. Gusti), cooperatorii aveau să-l afle pe cale<br />
intuitivă şi să-l pună de la început la temelia aşezământului lor social” 3 .<br />
În viziunea lui A.C. Galan, cooperaŃia îmbrăŃişează „viaŃa<br />
socială în complexul ei, lucrând adânc şi străbătând straturile şi<br />
armonizând activitatea lor”, pe când socialismul, „… privind<br />
unilateral societatea umană, lucrează la suprafaŃă, nevăzând decât<br />
liniile economice orizontale”.<br />
Şi în prezent se desfăşoară discuŃii aprinse asupra relaŃiei dintre<br />
socialism şi individualism, din cadrul structurilor cooperatiste, cu<br />
implicaŃii asupra programelor de organizare economică şi cu referire<br />
la un sistem „centralizat” care afectează iniŃiativa privată. Astfel,<br />
cunoscutul economist F.A. Hayek, într-o lucrare tradusă şi în limba<br />
română, 4 înclină să creadă că socialismul e de preferat a fi numit<br />
1993.<br />
136<br />
1<br />
A.C. Galan, op. cit., p. 287.<br />
2<br />
Op. cit., p. 288.<br />
3<br />
Ibidem.<br />
4<br />
F.A. Hayek, Drumul către servitute, Editura Humanitas, Bucureşti,
„idealul de dreptate socială”, precum şi „epoca unei mai mari egalităŃi<br />
şi securitate socială” 1 .<br />
Metodele preconizate de către Hayek pentru realizarea acestor<br />
obiective ar fi desfiinŃarea proprietăŃii private şi crearea unui „sistem<br />
de economie planificată”, unde antreprenorul (care munceşte pentru a<br />
avea un anumit profit) e înlocuit „printr-un organism central cu funcŃii<br />
planificatoare, ambele putând fi subsumate termenului de<br />
colectivism”, iar socialismul să fie considerat „o specie a acestui gen”.<br />
Colectivismul – în concepŃia lui Hayek – reprezintă „... acel gen<br />
de planificare necesară pentru a realiza orice idealuri date de<br />
distribuŃia veniturilor”. Pentru aceasta însă – spune Hayek – sunt<br />
obligatorii „un plan unic” şi „o conducere centralizată a activităŃii<br />
economice”, care să dirijeze „conştient” resursele societăŃii, pentru a<br />
sluji anumite Ńeluri, într-un anumit mod. De fapt, după Hayek,<br />
colectivismul înseamnă „previziune şi gândire sistematică în<br />
planificarea treburilor noastre comune” 2 .<br />
În ceea ce priveşte individualismul, acesta a fost evaluat de către<br />
Hayek în perspectivă liberală. El susŃine că liberalii pledează pentru o<br />
cât mai bună folosire a forŃelor concurente, ca mijloc de a coordona<br />
strădaniile „omeneşti” şi „de ghidare a eforturilor individuale”. De<br />
aici, cunoscutul economist deduce „superioritatea concurenŃei”, care e<br />
„singura metodă prin care activităŃile noastre pot fi adaptate unele<br />
altora, fără o intervenŃie coercitivă sau arbitrară a autorităŃilor” 3 .<br />
În optica lui Hayek, competiŃia nu implică numai organizarea<br />
adecvată a unor instituŃii necesare efectuării ei şi nici numai<br />
implementarea de canale de transmitere „a informaŃiei şi existenŃa<br />
unui sistem juridic corespunzător, cu rolul de a menŃine concurenŃa în<br />
stare viabilă şi deci să joace un rol benefic” 4 .<br />
Dar, acest economist extinde aria analizei şi la nivelul statului,<br />
căruia – spune el – îi este rezervat un vast câmp de activitate socială şi<br />
care are un rol esenŃial în crearea condiŃiilor în a asigura pentru ca ea,<br />
competiŃia să fie cât mai eficientă cu putinŃă”, „suplinirea ei acolo<br />
1 Idem, p. 45.<br />
2 Idem, p. 46-48.<br />
3 Idem, p. 49.<br />
4 Idem, p. 51.<br />
137
unde nu poate fi făcută eficientă” 1 . Astfel, statul – după Hayek – intră<br />
în „raporturi de alternanŃă” între „conducerea centralizată” şi<br />
„concurenŃă”, pe care le consideră ca principii care furnizează aceleaşi<br />
probleme 2 şi soluŃii alternative.<br />
În gândirea românească despre cooperaŃie, problema concurenŃei,<br />
ca şi aceea a relaŃiei cu statul s-au pus în moduri diferite în raport de etapa<br />
istorică şi de regimul politic existent. Dar şi cuplul categorial exprimat<br />
prin individualism şi colectivism a continuat a fi obiect de referinŃă<br />
analitică, fie pentru a-i releva dialectica ce îl defineşte, fie pentru a preciza<br />
predominanŃa unei relaŃii faŃă de cea opusă ei.<br />
În sensul celor menŃionate, e de consemnat opinia lui I. G. Duca, un<br />
mare animator al fenomenului cooperatist şi un fervent apărător al clasei<br />
Ńărăneşti care a formulat enunŃul, cu valoare de axiomă, potrivit căruia<br />
„statul să ajute, dar să nu se amestece” (în treburile cooperativelor, n.ns.).<br />
În aceeaşi lucrare, în care întâlnim principiul neutralităŃii statului, dar şi<br />
pe cel privitor la raporturile democratice pe care le instituie cooperativa,<br />
se fac precizări şi cu privire la ipostaza partidelor politice. „Ideile<br />
principale care i-au călăuzit pe conducătorii acestei mişcări – scria marele<br />
om politic – au fost: o organizare democratică, conducerea idealistă<br />
(scopul cooperaŃiei îl constituia ridicarea morală şi materială a membrilor<br />
asociaŃi), o activitate autonomă faŃă de puterea executivă a statului şi<br />
neutralitatea faŃă de partidele politice” 3 .<br />
La rândul său, Gr. Mladenatz se pronunŃa şi el pentru autonomie,<br />
dar adăuga şi principiul raŃionalităŃii economice. Mişcarea cooperatistă<br />
– nota el – are la bază două principii; raŃionalizarea (aspectul<br />
tehnico-economic) şi autonomia (aspectul social-cooperatist) 4 .<br />
AlŃi doctrinari însă au considerat ca necesară intervenŃia statului<br />
şi au invocat anumite situaŃii conflictuale existente în structurile<br />
agricole care impuneau o autoritate superioară spre a fi soluŃionate.<br />
Atare situaŃii conflictuale erau izvorâte atât din cauze istorice,<br />
cât şi din carenŃele celor două reforme agrare înfăptuite, una de către<br />
1<br />
F. A. Hayek, op. cit., p. 51.<br />
2<br />
Ibidem.<br />
3<br />
I.G. Duca, apud A.G. Galan, Rolul şi situaŃia cooperaŃiei în România,<br />
Bucureşti, 1927, p.3.<br />
4<br />
Gr. Mladenatz, Referat, Chişinău, 1926, p. 1.<br />
138
Alex. I. Cuza, iar cealaltă edictată după Primul Război Mondial.<br />
Aceste reforme – spuneau analiştii – au fost lipsite de o anumită logistică<br />
şi au creat adevărate blocaje în mecanismele producŃiei economice.<br />
Astfel, unul dintre aceşti doctrinari, P. NiŃescu, menŃiona că<br />
„defectuozitatea reformei de la 1864, se evidenŃiază prin aceea că<br />
nesocoteşte principiul după care rezolvarea problemei agrare nu constă<br />
numai în faptul de a avea proprietăŃi Ńărăneşti, ci ca ele să fie menŃinute şi<br />
mai departe în asemenea întinderi în stare de a satisface nevoile unei<br />
culturi raŃionalizate, fără ca loturile de împroprietărire să fie divizate la<br />
nesfârşit”. „Această diviziune a făcut ca proprietatea să fie fărâmiŃată şi<br />
redusă la loturi nepracticabile faŃă de exploatarea extensivă de la noi” 1 .<br />
În ceea ce priveşte reforma de după Primul Război Mondial,<br />
aceasta este şi mai sever criticată de către P. NiŃescu, fiind evaluată<br />
drept „o lege retrogradă”; „... dezastrul economic de astăzi – scrie<br />
autorul – îl datorăm ei; „proprietatea în loc să fie completată şi<br />
comasată acolo unde nu forma un întreg economic, sau să fie redusă în<br />
părŃile unde terenurile cultivabile prea întinse nu conveneau unei<br />
exploatări raŃionale, dimpotrivă, intervenŃionismul statului a contribuit<br />
şi mai mult la pulverizarea terenului de cultură, în aşa fel încât România<br />
a evoluat în sens invers faŃă de celelalte Ńări cultivatoare de cereale”.<br />
La acestea s-au adăugat „lipsa de finanŃare a exploatărilor<br />
Ńărăneşti”, precum şi ignorarea efectelor socio-economice provocate de<br />
actul împroprietăririi. De aceea, depăşirea momentului de criză rezultat<br />
din consecinŃa celor două reforme agrare, precum şi transformarea<br />
gestiunilor familiale în gestiuni rentabile impuneau înfiinŃarea de<br />
asociaŃiuni cooperatiste, precum şi intervenŃia competentă a statului 2 .<br />
1<br />
P. NiŃescu, Proprietatea parcelară şi raŃionalizarea agricolă,<br />
<strong>Tipografia</strong> NaŃională, Cluj, 1931, p.5.<br />
2<br />
În sensul celor menŃionate, P. NiŃescu scria: În prezent, în toate părŃile se<br />
fac eforturi pentru ca să se ajungă la o regrupare parcelară şi toŃi oamenii de<br />
ştiinŃă agrară sunt de acord că numai exploatarea agricolă prin cooperaŃie poate să<br />
conducă la o cultură raŃională” După alte precizări, autorul adaugă: „Fiecare<br />
cooperativă trebuie să constituie celula regeneratoare a organismului nostru<br />
economic, fiecare regiune economică trebuie să-şi reunească energiile de care<br />
dispune, să le coordoneze prin mijlocul ştiinŃei creatoare, punându-le în serviciul<br />
forŃei productive. Pentru aceasta – conchide economistul – se impune să se<br />
cerceteze regiunile şi să se caute fiecăreia formele proprii de organizare, în<br />
funcŃie de condiŃiile economice şi sociale ale mediului” (op. cit.).<br />
139
Un alt doctrinar al fenomenului cooperatist, Nicolae Ghiulea 1<br />
pornea şi el în proiecŃia sa cooperatistă atât de la necesitatea<br />
reformelor agrare, cât şi de la modul de instrumentare a acestora.<br />
În acest sens, el considera ca ineluctabilă reforma de după Primul<br />
Război Mondial şi – prin urmare – efectuarea ei era una prioritară.<br />
Ca urmare a acestei reforme „a dispărut marea proprietate” şi<br />
s-a „prefăcut viaŃa noastră economică şi socială” 2 . Dar, dispărând<br />
marea proprietate şi deci dispărând „marele producător agrar”, s-au<br />
schimbat metodele de producŃie, natura producŃiei (şi, n.ns.),<br />
caracterul comerŃului cu cereale” 3 .<br />
Un prim efect al acestei transformări – spunea acelaşi doctrinar -<br />
„a fost împuŃinarea producŃiei” – ne-a lipsit pâinea din Ńară, nu am<br />
trimis nimic peste hotare”, iar „calitatea producŃiei a scăzut în acelaşi<br />
timp” 4 . E drept – spune Ghiulea – i s-a dat pământ Ńăranului şi s-a<br />
creat „un nou regim agrar”, acela al micii proprietăŃi, lucrată de către<br />
proprietar, dar cu „mijloace şi metode primitive, fără scule şi fără<br />
ştiinŃă” 5 .<br />
Dar şi din punctul de vedere al valorificării produselor obŃinute<br />
au apărut distorsiuni şi blocaje. Fiindcă – după cum relevă autorul –<br />
Ńăranii nu aveau loc „ ... de a depozita grânele pentru a aştepta<br />
momentele favorabile” vânzării acestora şi pentru a evita acŃiunea<br />
speculanŃilor 6 . Ei erau presaŃi să-şi vândă imediat recolta, neputând<br />
„veni în contact cu negustori mari care plătesc preŃ mai bun” 7 , şi nici<br />
nu cunoaşteau cererea şi oferta de pe piaŃă; autorul relevând şi cu acest<br />
prilej că „împroprietărirea, cum s-a făcut nu a adus Ńărănimii” nici<br />
„efectul economic scontat”, nici pe cel social. Desigur, N. Ghiulea nu<br />
recuza reforma agrară ca atare şi nici nu-i diminua în nici un fel<br />
semnificaŃia ei socială. Dimpotrivă, el îi recunoştea oportunitatea<br />
140<br />
1 N. Ghiulea, AsociaŃiile Ńărăneşti, Editura Cartea Românească,<br />
Bucureşti, 1926, p.3.<br />
2 Ibidem.<br />
3 N. Ghiulea, op. cit., p. 56.<br />
4 Ibidem.<br />
5 N. Ghiulea, op. cit., p. 58.<br />
6 Ibidem.<br />
7 N. Ghiulea, op. cit., p. 57.
„pozitivatoare” şi-i releva urgenŃa „înfăptuirii ei de sarcină” – dacă se<br />
poate spune aşa. Reforma agrară – susŃinea Ghiulea – nu mai putea să<br />
„fie amânată” şi nici nu se putea recurge la un substitut de moment.<br />
Dar metodologia aplicării ei, precum şi lipsa unei strategii complexe<br />
care să cuprindă toŃi factorii recurenŃi din cadrul comunităŃii rurale au<br />
fost deficitare.<br />
Reforma agrară – scria economistul – a fost făcută fără un<br />
program bine gândit. „ConsecinŃele sale, pe care le observăm, nu sunt<br />
ale reformei care trebuia făcută, care nu putea fi întârziată şi care nu<br />
putea decât să aducă bine, ci ale căilor şi mijloacelor care s-au folosit,<br />
ale metodelor ei de realizare şi de aplicare” 1 .<br />
Luând în calcul deficienŃele de metodă, dar şi pe cele de concepŃie<br />
care au afectat reforma de după Primul Război Mondial şi încercând să<br />
schiŃeze o soluŃie la starea de criză în care se află agricultura românească<br />
din perioada interbelică, N. Ghiulea invocă necesitatea unui regim<br />
individual al proprietăŃii agrare alături de cel al asocierii libere a<br />
proprietarilor de terenuri. Această situare complementară a celor două<br />
forme de proprietate funciară implica, după autor, o nouă organizare a<br />
muncii şi afirmarea întreprinderii cooperatiste ca tip de raŃionalizare a<br />
producŃiei. „Cheia rezolvării chestiunii agrare – scria el – e în organizarea<br />
muncii”, iar cheia organizării muncii e asociaŃia.<br />
„Organizarea muncii agricole se referă la organizarea<br />
întreprinderii, la deciziunea muncii şi la concentrarea producŃiei<br />
„Munca agricolă – insista în continuare N. Ghiulea – nu poate fi făcută<br />
fără un program. ... Organizarea întreprinderii presupune: economie de<br />
materiale, de braŃe, de timp, folosirea de metode de lucru eficiente, a<br />
seminŃelor rentabile, folosirea maşinilor şi uneltelor, alegerea unui<br />
personal destoinic, toate acestea vizând reducerea preŃului de cost” 2 .<br />
N. Ghiulea nu ignora nici rolul statului în susŃinerea cooperaŃiei<br />
şi nu făcea abstracŃie nici de intervenŃia forurilor financiare, care să<br />
crediteze avantajos unităŃile cooperatiste, atestând o concepŃie<br />
cuprinzătoare asupra acestui fenomen şi demonstrând de acum o<br />
anume experienŃă atât doctrinară, cât şi de organizare practică.<br />
1 Ibidem.<br />
2 N. Ghiulea, op. cit., p. 42.<br />
141
Să adăugăm un alt punct de vedere, de data aceasta formulat<br />
chiar de către un ministru al agriculturii din acea perioadă,<br />
N.D. CornăŃeanu, care percepea fenomenul rural printr-o perspectivă<br />
mai largă de sistem, plasându-l în contextul economiei Ńării şi<br />
conferindu-i valoare naŃională. Astfel, în cadrul conferinŃei susŃinute<br />
la postul de radio al României în seara zilei de 1 martie 1934, acest om<br />
de stat arăta că „…în raport cu economia noastră naŃională, Ńărănimea<br />
a fost un factor neglijabil” 1 . Ea a fost considerată altfel decât ca aliat<br />
de profit şi de exploatare. ExistenŃa Ńărănimii nu i-a aparŃinut ei, iar de<br />
vreun drept ce i s-ar fi cuvenit nu se menŃiona în niciun document al<br />
vremii. De aceea (l-am parafraza noi pe autor), nicio reformă socială şi<br />
niciuna economică n-au avut ca bază de pornire existenŃa Ńărănească în<br />
ceea ce ea resimŃea ca definit de realitate, şi nici anumite aspiraŃii<br />
apărute imediat după primul război mondial; „…lotul Ńărănesc nu a<br />
fost ocrotit” iar „agricultura noastră a avut de suportat creditul cel mai<br />
scump din Europa” – spunea N. CornăŃeanu.<br />
De asemenea, „lipsa de organizare a economiei de valorificare a<br />
produselor a micşorat rentabilitatea plugăriei româneşti” şi a menŃinut<br />
„caracterul ei extensiv, ceea ce constituie un paradox pentru o Ńară cu<br />
o populaŃie rurală deasă şi cu loturi pulverizate”. Remediul unor atare<br />
precarităŃi, precum şi înscrierea satului pe linia progresului<br />
economico-social se regăseau – după demnitarul român – în<br />
organizarea de unităŃi cooperatiste sau alt tip de asociere, chiar dacă ar<br />
trebui să se recurgă la procedee coercitive; în războiul economic care<br />
are loc între popoare – spunea el –, cele mai multe Ńări au înlocuit<br />
domnia individului prin domnia organizaŃiilor profesionale: sindicat,<br />
cooperativă sau asociaŃie agricolă. Chiar Ńările în care democraŃia nu e<br />
vorbă goală … au venit cu măsuri coercitive prin care producătorul<br />
izolat a fost supus unei serii întregi de obligaŃii şi încadrat în unităŃi<br />
mari de luptă economică 2 .<br />
Dar, în concepŃia lui N. CornăŃeanu, organizarea acŃiunilor de<br />
asociere implică iniŃiativă şi coordonare din partea statului. Acesta,<br />
prin autoritatea, dar şi prin mandatul cu care era învestit de către<br />
1 N.D. CornăŃeanu, ConferinŃă rostită la radio în seara zilei de 1<br />
martie 1939, Imprimeria NaŃională, Bucureşti, 1939.<br />
2 Idem, p. 4.<br />
142
societate, trebuia să iasă din starea de expectativă pe care o manifesta<br />
în acel moment şi să „încurajeze sănătoasele iniŃiative particulare” 1 .<br />
La partea organizatorică propriu-zis, ca şi la funcŃia coordonării<br />
iniŃiativelor particulare, autorul adăuga o dimensiune de ordin<br />
subiectiv, şi anume formarea spiritului de asociere. În afară de Bănci<br />
Populare – sublinia el – avem nevoie de o asociaŃie agricolă pentru<br />
Ńăran, asociaŃie cu o rază de activitate şi un număr de membri relativ<br />
redus, care să poată întrebuinŃa în comun maşini şi unelte şi vinde în<br />
comun. Aceasta va fi prima fază de organizare a asociaŃiilor agricole.<br />
În faza a doua, când spiritul de asociere al Ńăranilor se va fi dezvoltat,<br />
s-ar putea păşi la asocierea loturilor pentru a ara şi semăna împreună şi<br />
pentru a practica un asolament mai bun.<br />
Dezvoltarea spiritului de asociere al Ńăranilor şi trezirea<br />
iniŃiativei particulare „trebuie să formeze idealul generaŃiei ce urmăreşte<br />
transformarea agriculturii româneşti”, continua N. CornăŃeanu şi<br />
apoi conchidea în mod imperativ: „Statului îi revine rolul de a stimula,<br />
organiza şi încadra toată această uriaşă putere a iniŃiativei particulare.<br />
Înregimentarea obligatorie a producătorului în asociaŃii şi sindicat sau<br />
cooperative trebuie să domine unul din scopurile la care să cârmim toŃi<br />
cei care vrem binele agriculturii. Iată de ce, pentru cei ce deŃinem<br />
puterea, ideea asocierii libere a Ńăranilor s-a transformat într-una de<br />
„înregimentare obligatorie” 2 .<br />
Ştiind că viaŃa săteanului e strâns legată de o întocmire<br />
individualistă, în baza căreia şi-a format şi o psihologie a solitudinii,<br />
unii dintre doctrinarii fenomenului cooperatist au căutat strategii<br />
adecvate de atenuare a spiritului egocentric şi au invocat chiar<br />
procedee speciale cu caracter coercitiv în vederea organizării de<br />
unităŃi colective. Fiindcă acestea presupun un model care iese dincolo<br />
de domeniul privat. Individul intră în relaŃii cu alŃii în baza unui obiect<br />
al muncii comune şi trebuie să realizeze un acord stabil între el şi<br />
grupul de apartenenŃă de acum constituit.<br />
1<br />
„Statul – nota Nicolae CornăŃeanu – trebuie să înceteze de a face<br />
operă de asistenŃă socială, el trebuie să încurajeze sănătoasele iniŃiative<br />
particulare” (op. cit.).<br />
2<br />
N.D. CornăŃeanu, op. cit.<br />
143
Or, atare efecte – considerau doctrinarii acestui fenomen – nu se<br />
produc spontan şi nici nu se dezvoltă de la sine. FuncŃia lor este una<br />
prin excelenŃă socială, dar pentru a fi însuşită de către indivizii<br />
particulari şi pentru ca aceştia s-o „primească”, ea trebuie „să se<br />
potrivească” cu anume interese ale lor personale şi să le favorizeze<br />
economia lor familială.<br />
Şi – de fapt – aşa şi trebuia să se întâmple. Numai că actul<br />
conştientizării unei astfel de funcŃii, precum şi practicarea ei efectivă<br />
cereau intervenŃia unei instanŃe cu autoritate care să clarifice<br />
conştiinŃele, dar să le şi antreneze şi să le determine să se implice în<br />
iniŃierea şi dezvoltarea unor unităŃi cooperatiste.<br />
Aceasta ne arată că ideea de coerciŃie administrativă, precum şi<br />
intervenŃia prin mijloace care aparŃin direct acŃiunii întreprinse nu sunt<br />
caracteristice numai politicii comuniste şi – deci – nu sunt de dată<br />
relativ recentă.<br />
După 23 august 1944, s-au schimbat radical atât strategia, cât şi<br />
concepŃia de înfiinŃare şi funcŃionare a cooperativelor agricole de<br />
producŃie. Din atare schimbări de fond au provenit şi situaŃii pozitive,<br />
dar şi situaŃii negative.<br />
Mai întâi, e de menŃionat că, după încheierea celui de-al Doilea<br />
Război Mondial, s-a urmărit mai întâi redresarea economiei naŃionale,<br />
cu toate acele jafuri sistematic practicate de către Uniunea Sovietică<br />
asupra resurselor noastre materiale şi cu toată ingerinŃa moscovită în<br />
treburile interne ale României.<br />
În al doilea rând, executivul s-a preocupat de refacerea<br />
circulaŃiei bunurilor dintre sat şi oraş şi de „reglementarea<br />
aprovizionării şi consumului” în cele două comunităŃi umane,<br />
stimulând dezvoltarea „cooperativelor de aprovizionare şi desfacere la<br />
sate şi a celor de consum la oraşe” 1 .<br />
Atare unităŃi şi-au dovedit totala lor utilitate, iar populaŃia rurală<br />
şi urbană a fost beneficiara acestor iniŃiative. Dar, odată cu depăşirea<br />
momentelor precare şi după ce cauzele care au impus atare tipuri de<br />
cooperaŃie au dispărut, autorităŃile au adoptat alte forme, care Ńineau<br />
de esenŃa orânduirii socialiste şi aduceau un spor de autoritate noii<br />
puteri de stat. Astfel, încă în primii ani postbelici, au fost organizate<br />
144<br />
1 Întărirea şi dezvoltarea cooperaŃiei în RPR, Bucureşti, 1948, p. 15.
cunoscutele asociaŃii simple, în care se comasau – temporar sau<br />
permanent – terenurile, în vederea folosirii în comun a maşinilor puse<br />
la dispoziŃie de către stat, a vitelor sau a inventarului de muncă etc.<br />
Formele de asociere simplă au variat în funcŃie de profilul activităŃii<br />
economice, dar, mai ales, în raport cu mijloacele necesare procesului de<br />
producŃie şi care nu puteau fi procurate decât în comun. Astfel, au fost<br />
întemeiate asociaŃii pentru cultivarea legumelor şi care solicitau instalaŃii<br />
de irigare ce nu puteau fi cumpărate individual, depăşind, deci,<br />
posibilităŃile financiare de care dispunea fiecare asociat.<br />
În aceste forme de cooperare, proprietatea asupra mijloacelor de<br />
producŃie, inclusiv asupra pământului rămânea, privată, dar ele au<br />
constituit premisele pentru organizarea unor tipuri mai avansate de<br />
asociere, precum întovărăşirile permanente.<br />
La Plenara CC al PMR din 3-5 martie 1949, s-a hotărât începerea<br />
procesului de colectivizare a agriculturii, proces care s-a încheiat în<br />
aprilie 1962 şi pe care noi îl evaluăm sub o dublă perspectivă, şi anume:<br />
a) o perspectivă pozitivă, prin care apreciem că s-a realizat<br />
comasarea terenurilor parcelare, act care a facilitat introducerea<br />
tehnicii moderne în practicile agricole şi a însemnat începutul trecerii<br />
de la extensiv la intensiv în acest sector. E drept că atare efecte s-au<br />
produs sub presiune politică şi, prin urmare, au afectat anume principii<br />
metodologice de organizare a unităŃilor agricole colective. Dar în<br />
acele condiŃii, exista o altă formulă ?<br />
Un al doilea aspect pozitiv pe care-l consemnăm cu referire la<br />
procesul colectivizării este acela al ipostazei, alta decât cea tradi-<br />
Ńională, dobândite de către sectorul agrozootehnic în cadrul economiei<br />
naŃionale. Astfel, pentru prima dată, acest domeniu a devenit obiect de<br />
referinŃă precisă al politicii de stat şi a fost inclus ca un capitol de sine<br />
stătător în planurile anuale şi apoi în cele cincinale de dezvoltare<br />
economico-socială a Ńării 1 .<br />
1<br />
„Fiecare organizaŃie cooperatistă – se preciza în Tratatul de drept<br />
cooperatist de către Ernest Lupan – se încadrează organic în sistemul economiei<br />
naŃionale ca parte componentă a acesteia. Activitatea economică a cooperativelor<br />
se desfăşoară în conformitate cu normele legale de planificare şi conducere a<br />
economiei naŃionale, precum şi cu normele statutare adoptate în baza şi în<br />
executarea legilor, ceea ce fixează cu o rigurozitate ştiinŃifică locul organizaŃiilor<br />
cooperatiste în sistemul economiei noastre naŃionale” (Ernest Lupan, Drept<br />
cooperatist, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977, p. 79).<br />
145
Se recunoştea – în cele din urmă – rolul de reală importanŃă<br />
naŃională al satului şi se acorda atenŃia cuvenită agriculturii în cadrul<br />
sistemului economiei româneşti, ceea ce era un mare câştig.<br />
În al treilea rând, statul se constituia ca un garant în susŃinerea şi<br />
dezvoltarea cooperativelor de producŃie 1 şi a înfiinŃat organisme<br />
abilitate în acest sens 2 . Astfel, în cadrul Ministerului Agriculturii,<br />
Pădurilor şi Apelor, a funcŃionat o direcŃie de profil, iar la nivel de<br />
judeŃ a existat, de asemenea, în cadrul consiliului popular, o direcŃie<br />
de specialitate. Prin intermediul lor se efectua un fel de monitorizare a<br />
unităŃilor cooperatiste şi se proceda la determinarea programelor de<br />
funcŃionare în siguranŃă a acestora.<br />
b) Sub aspect negativ, am reŃine ca un moment faptul că acest<br />
proces n-a avut la bază un proiect desprins din realitatea noastră<br />
românească şi nici n-a urmărit să finalizeze un scop cu conŃinut<br />
absolut autohton. În mod deliberat s-au ignorat atât tradiŃiile locale din<br />
regiunile Ńării, cât şi factura naŃională a mişcării cooperatiste din prima<br />
jumătate a secolului XX. Acea mişcare îşi avea geneza în diversitatea<br />
condiŃiilor de loc, fiind constitutivă structurii unor spaŃii variate şi<br />
exprimând diversitatea unor cerinŃe concrete.<br />
Din atare motive, nu erau oportune nici uniformizarea şi nici<br />
absolutizarea modelului aplicat. Punctul lui de plecare trebuia să fie<br />
acolo primar, exact situat din punct de vedere geografic şi total<br />
distinct de altele.<br />
Fiecare unitate era un unicat şi – prin urmare – nu putea fi<br />
supusă standardizării; procesul de creare a unităŃilor care trebuia să se<br />
1<br />
Ne vom referi la cel mai important aspect al garantului realizat de<br />
către stat în raporturile sale cu cooperativele agricole de producŃie, şi anume,<br />
cel financiar. „Ajutorul acordat de stat constituie o altă sursă de formare a<br />
mijloacelor financiare cooperatiste, când statul pune la dispoziŃia cooperativei<br />
sume de bani nerambursabile sau când renunŃă la datoriile cooperativelor”<br />
(Ernest Lupan, op. cit., p. 160).<br />
2<br />
„Cu toate că organizaŃiile cooperatiste nu se înfiinŃează prin voinŃa<br />
statului, ci a viitorilor membri ai acestora, lui nu-i este totuşi indiferent în ce<br />
condiŃii, cum şi în vederea realizării căror scopuri se organizează ele. Prin<br />
urmare, în actele normative sunt stabilite rolul şi atribuŃiile organelor statului<br />
în crearea organizaŃiilor cooperatiste ca persoane juridice” (Ernest Lupan,<br />
op. cit., p. 80).<br />
146
efectueze gradual, pornind de la individual şi particular către general,<br />
iar desfăşurarea lui se cerea să aibă loc după condiŃiuni cuprinse în<br />
însăşi natura tradiŃiilor cooperatiste, şi nu invers.<br />
Or, datorită caracteristicilor sistemului politic instaurat şi, mai<br />
ales, presiunii exercitate din afară asupra Ńării noastre, acest proces s-a<br />
derulat invers decât era necesar, pornindu-se de la general spre<br />
particular, adică de la niveluri centrale la localităŃile din teritoriu,<br />
forŃându-le pe cele din urmă să „intre” în structura de model dictat de<br />
către sovietici şi să dea curs unui program de esenŃă străină. Pentru<br />
aceasta, s-au creat – de către forurile de stat – anumite instrumente<br />
coercitive pentru a se pune în practică un tip unic de asociaŃie agricolă<br />
şi a-l determina să „lucreze” în direcŃia cerută de către forurile<br />
superioare, exercitându-se presiuni dure asupra Ńărănimii, pentru a se<br />
colectiviza şi creându-se – în rândul acesteia – o adevărată psihoză<br />
anticooperatistă. Mai mult chiar, în unele zone au izbucnit revolte de<br />
masă, accentuându-se contradicŃia dintre putere şi Ńărănime şi<br />
demonstrându-se caracterul neadecvat la realităŃile noastre româneşti<br />
al modelului preconizat.<br />
Un alt aspect negativ al procesului colectivizării agriculturii a<br />
fost şi acela al naŃionalizării, de fapt, a pământului, prin care s-au<br />
extins prerogativele administrative ale statului asupra unităŃilor<br />
agricole şi s-a limitat astfel sfera autonomiei de decizie a consiliilor<br />
de conducere ale acestora. În multe situaŃii, preşedintele cooperativei<br />
devenea un executant docil al unor dispoziŃii transmise pe linie<br />
guvernamentală şi trebuia să ajusteze profilurile productive ale unităŃii<br />
respective la anume programe impuse de la centru. În multe cazuri,<br />
atare dispoziŃii aveau un caracter arbitrar, ducând în mod inevitabil la<br />
un eşec productiv general, la grave pagube economice.<br />
Mai mult, ingerinŃele statului în funcŃionarea unităŃilor<br />
cooperatiste nu exprimau numai rolul dominant al centralismului<br />
politic şi nu vizau numai un conformism total faŃă de planul naŃional,<br />
ci aveau şi o finalitate limitativă. Fiindcă, acestor unităŃi le era<br />
interzis să înfiinŃeze sectoare productive altele decât cele<br />
agrozootehnice şi nici să aibă unităŃi de prelucrare a produselor<br />
obŃinute de către ele. Se contractau şi se livrau statului bunuri în stare<br />
brută, aşa cum erau ele recoltate de pe câmp, fără a mai fi supuse<br />
147
vreunui proces ulterior de transformare şi diversificare şi fără a putea<br />
apoi să fie valorificate pe piaŃa liberă.<br />
Astfel, unităŃile cooperatiste erau menŃinute în situaŃia de<br />
„furnizor de materii prime”, diminuându-se în mod sensibil asimilarea<br />
tehnicilor industriale în sectorul primar şi menŃinându-se în continuare<br />
decalajele tradiŃionale existente între sectorul primar şi cel secundar.<br />
Şi mai trebuie adăugat un aspect care decurge din cele relatate anterior<br />
şi care accentua decalajele dintre cele două sectoare, şi anume:<br />
menŃinerea producŃiei agrozootehnice la standarde de tehnologie<br />
scăzute, precum şi imposibilitatea de a dezvolta subramuri sau chiar<br />
ramuri ale industriei în acest domeniu, ceea ce a redus considerabil<br />
diviziunea socială a muncii şi, practic, a anulat necesitatea trecerii de<br />
la ocupaŃie la profesie în sectorul primar.<br />
După evenimentele din decembrie 1989 şi după înlăturarea<br />
dictaturii comuniste, au fost desfiinŃate cooperativele agricole de<br />
producŃie şi s-a produs un haos în ruralul românesc. În loc de a se fi<br />
reorganizat sistemul cooperatist pe principii ale economiei de piaŃă şi<br />
în loc de a se fi restabilit – pe baze juste – raporturile între stat şi<br />
cooperative, s-a procedat – în mod absurd – la demolarea unui întreg<br />
sector productiv şi s-a revenit la starea proprietăŃii parcelare din<br />
perioada interbelică, fără mijloace tehnice de a lucra pământul şi fără<br />
asistenŃă financiară pentru a-şi asigura seminŃe de calitate şi a proteja<br />
culturile împotriva dăunătorilor.<br />
Actualmente, asistăm la iniŃiative disparate, în acest domeniu,<br />
fără ordine şi fără sistemă, neexistând un cadru juridic precis structurat<br />
şi fără o anume concepŃie care să proiecteze clarviziune asupra<br />
desfăşurării fenomenului cooperatist. Acestea sunt necesare cu atât<br />
mai mult, cu cât de acum există o îndelungată experienŃă istorică şi se<br />
cunosc atât reuşitele, cât şi eşecurile fostului tip de cooperaŃie.<br />
După această relativ îndelungată prezentare istorică şi după ce<br />
s-au relevat unele avataruri ale fenomenului cooperatist, se impune<br />
să-i relevăm caracterele sale specifice şi să-i precizăm valenŃele<br />
sociale, economice şi – chiar – pe cele naŃionale.<br />
Mai întâi, se impune a menŃiona sfera juridică în limitele căreia<br />
îşi desfăşoară activitatea cooperativele agricole de producŃie şi prin<br />
care acestea se relaŃionează atât cu statul, cât şi cu societatea<br />
integratoare. Fiindcă, pentru a pune în relaŃie dirijată grupuri de<br />
148
oameni cu o tehnică productivă este necesară totodată o legislaŃie<br />
adecvată, adică un cadru normativ clar, care să reglementeze raporturile<br />
cooperatiste existente 1 atât în plan intern, cât şi în plan<br />
extern. Rolul acestei legislaŃi este unul producător de efecte juridice<br />
valabile pentru toŃi cei cuprinşi în sistemul cooperatist 2 , ea fiind destinată<br />
să prescrie acestora o normă de conduită cu întemeiere în drept.<br />
Metodele de conducere şi organizare, ca şi planificarea şi<br />
criteriile de retribuire a muncii se valorifică după conotaŃiile acestei<br />
legislaŃii şi dobândesc o condiŃionare formală.<br />
Înseşi relaŃiile cu statul se determină tot după prescripŃii ale unei<br />
legislaŃii în vigoare, ca şi după acte normative care previn arbitrarul în<br />
activitatea cooperatistă şi fundamentează deciziile luate.<br />
Uniuni de persoane şi activităŃi comune, cooperativele agricole<br />
de producŃie au avut în trecut şi vor avea în continuare o esenŃă<br />
comună cu celelalte organizaŃii cooperatiste, ceea ce se exprimă,<br />
printre altele, în faptul că structura organizatorică, precum şi funcŃionalitatea<br />
lor corespund relaŃiilor bazate pe proprietatea de grup 3 .<br />
Pentru a putea să apară în circuitul juridic ca subiect de sine<br />
stătător şi pentru a fi înscrisă în registrul comercial, cooperativa<br />
agricolă de producŃie trebuie să îndeplinească anumite condiŃii<br />
formale şi să aibă o unitate organizatorică 4 . Prin aceasta din urmă se<br />
precizează structura internă a cooperativei agricole de producŃie,<br />
modul de constituire a organelor ei de conducere, competenŃele şi<br />
atribuŃiile acestora, precum şi obiectivul în virtutea căruia s-a<br />
constituit ca subiect cu drepturi şi obligaŃii distincte de calitatea de<br />
subiect de drept al fiecărui membru luat separat.<br />
Prin modul de constituire, competenŃa şi atribuŃiile ce le revin,<br />
organele de conducere ale cooperativei agricole de producŃie<br />
1<br />
Ernest Lupan, op. cit., p. 20.<br />
2<br />
Daniela Păunescu, Drept cooperatist, Tip. UniversităŃii din Bucureşti,<br />
1974, p. 66.<br />
3<br />
Parafrazare după Salvador Brădeanu, Tratat de drept cooperatist<br />
agricol, vol. I, Editura Academiei, Bucureşti, 1974, p. 46.<br />
4<br />
S. Brădeanu şi colab., Statutul CAP, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti,<br />
1967, p. 355.<br />
149
funcŃionează şi colaborează într-un mod care asigură unitatea de<br />
voinŃă a colectivului de cooperatori.<br />
Totodată, tratatele de drept cooperatist, precum şi statutele<br />
acestor unităŃi menŃionează că actele organelor de conducere ale<br />
cooperativei, prin care se asigură realizarea unei voinŃe unitare, se<br />
întregesc şi se condiŃionează reciproc, toate aceste acte fiind<br />
determinate de cerinŃa înfăptuirii unui rezultat unitar, adică a scopului<br />
cooperativei agricole ca persoană juridică.<br />
Prin sistemul organelor de conducere se realizează unitatea<br />
manifestărilor cooperativei agricole ca subiect de drept şi se determină<br />
consensul în proiectele stabilite, astfel încât colectivul de cooperatori<br />
acŃionează ca un tot unitar, şi nu ca o entitate gregară.<br />
O altă dimensiune esenŃială, considerată a fi o condiŃie juridică<br />
de fond în întemeierea cooperativei agricole de producŃie, este unitatea<br />
ei organizatorică. Aceasta se reflectă în sistemul, în structura, în<br />
competenŃa şi în atribuŃiile unor organe proprii de conducere 1 prin<br />
intermediul cărora cooperativa se înscrie în circuitul economic şi intră<br />
în raporturi juridice ca subiect de sine stătător de drepturi şi obligaŃii 2<br />
proprii.<br />
Unitatea organizatorică se stabileşte în funcŃie de scopul statutar<br />
ce stă la baza înfiinŃării unităŃii şi se concretizează prin denumire, prin<br />
sediu şi prin organele ei interne. Ea, însă, nu are un caracter static şi,<br />
prin urmare, nu rămâne la nivelul unei stări, una şi aceeaşi în decursul<br />
timpului, ci este supusă transformării şi reflectă în sine efectele<br />
progresului tehnic şi ale modernizării economice.<br />
În fine, pentru a dobândi personalitate juridică şi, deci, pentru a<br />
intra în legalitate, cooperativa agricolă de producŃie trebuie să aibă<br />
independenŃă patrimonială. Orice unitate cooperatistă, în general, şi<br />
cea agricolă, în particular, pentru a-şi îndeplini scopul în baza căruia<br />
s-a înfiinŃat şi pentru a avea în nume propriu drepturi şi obligaŃii<br />
conforme cu acel scop, se impune să aibă gestiune economică proprie<br />
şi deci să posede un complex de bunuri, un plan propriu de venituri şi<br />
cheltuieli, ca şi dreptul de a deschide conturi în bănci. Toate acestea<br />
150<br />
1 Statutul, p. 356.<br />
2 E. Lupan, op. cit., p. 81.
implică existenŃa unui bilanŃ al său, ca şi organe executorii care să<br />
gospodărească patrimoniul 1 în vederea contabilizării lui.<br />
Odată stabilit cadrul juridic în sfera căruia poate funcŃiona<br />
cooperativa agricolă de producŃie şi odată elaborată legislaŃia care<br />
previne arbitrarul şi susŃine coerenŃa, se dezvoltă celelalte componente<br />
ale ei şi intră în rol alŃi factori necesari procesului dezvoltării acestei<br />
instituŃii.<br />
Sub aspect economic, cooperativa agricolă de producŃie<br />
înseamnă o gospodărire raŃională a mijloacelor materiale şi băneşti,<br />
precum şi aprofundarea bazei ştiinŃifice a organizării şi conducerii ei.<br />
De fapt, cei ce aderă la structurile cooperatiste se implică dintr-o<br />
motivaŃie economică, ei dorind să-şi crească venitul întreprinderii lor<br />
familiale prin punerea în comun a uneia sau a mai multor operaŃii şi<br />
efectuând pentru aceasta anume prestaŃii productive 2 .<br />
Ca întreprindere distinctă de gospodăriile individuale şi ca<br />
gestiune a unui patrimoniu propriu, cooperativa se constituie totuşi ca<br />
o prelungire în plan socio-economic a fermelor familiale şi deci îşi<br />
găseşte o justificare de sine prin aportul şi susŃinerea acestora din<br />
urmă. Dar tot atât de adevărat este faptul că efortului direct pentru<br />
autosubzistenŃă i-a luat locul întreprinderea legată de condiŃia de<br />
marfă, trecându-se astfel de la artizanal la industrial şi de la gândirea<br />
mitică la gândirea ştiinŃifică 3 . Economia de piaŃă a modificat total<br />
spiritul economic al agricultorului şi a impus stabilirea unor relaŃii<br />
constante între unităŃile agricole şi unităŃile industriale.<br />
EvoluŃia cooperativei agricole de producŃie are ca efect<br />
dezvoltarea relaŃiilor sale economice într-o arie atât teritorială, cât şi<br />
productivă din ce în ce mai extinsă, unitatea stabilind contacte în<br />
amonte şi în aval 4 , pe orizontala şi pe verticala societăŃii 5 .<br />
1<br />
E. Lupan, op. cit., p. 81-82.<br />
2<br />
Giovanni Hoyois, Sociologie rurale, Paris, Edition Universitaires,<br />
1968, p. 254.<br />
3<br />
Bernard Rosier, Structures agricoles et développement économique,<br />
Paris, Mouton – La Haye, 1968, p. 87.<br />
4<br />
G. Hoyois, op. cit., p. 44.<br />
5<br />
B. Rosier, op. cit., p. 106.<br />
151
În amonte, cooperativa (şi însuşi cooperatorul) intră în relaŃii cu<br />
furnizorii de tehnică modernă şi de soiuri superioare de plante şi rase<br />
superioare de animale, cu unităŃi bancare şi cu instituŃii de învăŃământ<br />
mediu şi academic, precum şi cu centre de cercetare şi de experimentare<br />
ştiinŃifice, toate fiind destinate să augmenteze randamentele<br />
producŃiei proprii şi să obŃină bunuri la standarde calitative înalte.<br />
În aval, producătorii – deveniŃi în mod principal valorificatori de<br />
produse – şi-au creat o întreagă reŃea de relaŃii comerciale pentru<br />
desfacerea propriilor bunuri şi au devenit dependenŃi de cererea şi<br />
oferta de pe piaŃă.<br />
Managerul din interiorul cooperativei este continuat şi completat<br />
cu managerul comercial. Acesta din urmă trebuie să contacteze firme<br />
industriale de prelucrare a materiilor prime de origine agro-zootehnică<br />
şi să stabilească legături contractuale, subscrise şi datate, cu alte<br />
unităŃi, intrând astfel într-o filieră de obligaŃii şi constrângeri 1 şi<br />
supunându-se unor condiŃii impuse de către consumator. Astfel, a<br />
apărut un sistem de producŃie integrat în economia globală. Instrument<br />
de legătură cu planificarea generală şi levier de propagare a<br />
progresului tehnic, cooperativa agricolă de producŃie se dezvoltă după<br />
un model întrucâtva centralizat. EvoluŃia ei este una oarecum<br />
standardizată, atât ca urmare a corelării ei cu un plan al dezvoltării<br />
naŃionale, cât şi prin introducerea unui complex de echipamente<br />
tehnice generatoare de operaŃii omogene.<br />
Înlocuind tracŃiunea animală cu energia mecanică şi modelul<br />
poliproductiv cu un tip de specializare economică, cooperativa<br />
agricolă de producŃie se îndreaptă spre un fel de „agrobussiness”.<br />
Acesta nu este numai efectul asimilării unui complex de tehnici<br />
moderne şi nici numai progres în organizare şi sistem, ci şi aplicarea<br />
în producŃie a unor metode ştiinŃifice rezultate din cercetările<br />
pedologiei, chimiei agricole, biologiei vegetale, fitotehniei şi mai ales<br />
geneticii. Astfel, concomitent cu folosirea composturilor naturale şi –<br />
de fapt – în completarea fertilizatorilor de origine animală, s-au impus<br />
ca necesare elemente de factură minerală, dar s-a relevat şi rolul unor<br />
factori minori, în particular „al oligoelementelor”, mărind potenŃialul<br />
152<br />
1 G. Hoyois, op. cit., p. 45.
fiziologic al organismelor vii şi ducând la creşterea randamentelor<br />
biologice pe unitate productivă.<br />
SelecŃia genetică, precum şi „industria de alimente energetice de<br />
bază” (proteine, săruri minerale, vitamine) 1 impun operaŃii mai<br />
elaborate şi chiar „standardizate”, reducând treptat „jocul<br />
incertitudinii” şi limitând influenŃa factorilor aleatori.<br />
Cele de mai sus trebuie corelate şi completate cu alte reuşite de<br />
ordin ştiinŃific şi cu alte funcŃii economice, precum protecŃia sanitară a<br />
organismelor agro-zootehnice, precum şi „crearea de convertizori<br />
neanimaŃi” cu adaptare la producŃia agricolă 2 , „diminuând aşadar<br />
partea reziduală a necunoscutului” 3 din acest domeniu şi punând<br />
bazele „noii revoluŃii agrare” 4 . Nu pot fi, desigur, ignorate<br />
însămânŃările artificiale şi nici introducerea „tehnicii programării”,<br />
care au facilitat apariŃia marilor combinate agro-zootehnice şi au scos<br />
dezvoltarea organismelor de sub influenŃa factorilor pedo-climatici.<br />
Serele constituie practicarea agriculturii fără sol 5 , precum şi în<br />
afara anotimpurilor dintr-un an, şi „cultivarea într-o atmosferă complet<br />
controlată”, ceea ce nu se poate efectua nici de către fermieri<br />
individuali şi nici cu mijloace tradiŃionale.<br />
Costurile ridicate ale procesului de producŃie, precum şi<br />
încorporarea în produs, în proporŃii crescânde, de servicii diversificate<br />
6 impun mari investiŃii bancare şi determină implementarea de<br />
unităŃi agro-zootehnice în jurul unor complexe industrializate, care au<br />
la bază mijloace de informaŃie, de credit şi de contract 7 şi pe care nu le<br />
posedă gestiunea economiilor familiale. Acestea din urmă au<br />
1 G. Hoyois, op. cit., p. 88.<br />
2 Idem, p. 91.<br />
3 Idem, p. 35.<br />
4 În cercetările actuale s-a renunŃat cu prea mare uşurinŃă la acest<br />
concept, considerându-l ca fiind de origine comunistă şi, deci, având o<br />
conotaŃie politică. În fapt, el este un produs european şi-l întâlnim în lucrări,<br />
mai ales, franceze şi italiene, încă de la începutul deceniului şapte al secolului<br />
trecut. 5 G. Hoyois, op. cit., p. 98.<br />
6 Idem, p. 102.<br />
7 G. Hoyois, op. cit., p. 110.<br />
153
capacităŃi subliminale, neputând introduce maşinismul în exploatările<br />
agro-zootehnice şi, deci, nerealizând o creştere a productivităŃii<br />
muncii.<br />
Or, pentru ca „operaŃia să fie rentabilă” şi „pentru ca produsul<br />
brut” să aibă o creştere notabilă, este evident necesar ca<br />
„productivitatea netă a muncii să crească” 1 , iar efectul să fie „mărirea<br />
în cuantum a profitului”, ceea ce este posibil numai pentru<br />
exploataŃiile dotate cu tehnică modernă, şi nu pentru cele care folosesc<br />
tracŃiunea animală. De aceea, spunem noi, cooperativa agricolă<br />
constituie singura strategie aptă să facă eficient sectorul primar şi<br />
singura întreprindere prin care organizarea ştiinŃifică a muncii o face<br />
pe aceasta mai productivă, mai bine remunerată şi mai puŃin penibilă 2 .<br />
Sub aspect sociologic, cooperativa agricolă de producŃie a<br />
însemnat instituŃionalizarea structurilor economice din sectorul primar<br />
şi trecerea de la gestiunea resurselor familiale la organizarea şi<br />
gestiunea resurselor comunităŃii rurale. Fiindcă, prin esenŃa ei,<br />
cooperaŃia implică exigenŃe de interacŃiune şi de integrare, întrucât,<br />
prin intermediul ei, s-a realizat trecerea persoanei de la o situaŃie<br />
individuală la o alta, colectivă 3 . Familia Ńăranului necooperatist se<br />
întreŃinea solitar, producând în stare de autonomie şi având prea puŃine<br />
prelungiri economice în exteriorul comunităŃii rurale.<br />
Întemeiată numai pe vecinătate şi întreŃinând legături de<br />
întrajutorare nesubscrise şi nedatate în mod oficial, familia<br />
necooperatistă devine acum, dintr-o dată, supusă unui sistem riguros<br />
de obligaŃii sociale şi nu i se mai lasă deplina latitudine de a decide<br />
asupra activităŃilor curente 4 . Desigur, delegarea pentru a decide a<br />
acelora care erau obişnuiŃi cu independenŃa completă a întreprinderii<br />
lor constituie o dificultate 5 .<br />
Fiind o întreprindere distinctă de întreprinderea familială, dar<br />
având o anume preponderenŃă faŃă de aceasta, cooperativa agricolă de<br />
1<br />
J. Chombart de Lauve, J. Poilevin et J.C. Tirel, Nouvelle Géstion des<br />
Exploitations agricoles, Paris, Dunod, 1963, p. 190, 191.<br />
2<br />
Idem, p. 167.<br />
3<br />
G. Hoyois, op. cit., p. 252.<br />
4<br />
Idem, p. 253.<br />
5<br />
G. Hoyois, op. cit., p. 257.<br />
154
producŃie subordonează acŃiunii colective pe cea individuală şi o<br />
determină pe aceasta din urmă să se socializeze. Din atare motive, unii<br />
analişti vorbesc de apariŃia unui tip anume de „frustrare” 1 psihosociologică,<br />
iar actul „transferului de putere” asupra conducerii<br />
cooperativei îl consideră ca fiind unul al „depersonalizării”.<br />
FracŃionarea procesului decizional – scriau sociologii maghiari<br />
Hegedus Andras şi Rocgony Tomas – duce la depersonalizare,<br />
creându-se situaŃii care, în anumite împrejurări, semnalează lipsa de<br />
răspundere faŃă de sistem 2 .<br />
În condiŃiile gestiunii familiale, decizia avea specificitatea<br />
posesorului de patrimoniu şi, prin urmare, reprezenta valoarea lui de<br />
prestigiu şi de completitudine de sine. De fapt, fiecare fermier şi orice<br />
Ńăran fac din proprietatea personală scopul existenŃei lor. Ei strâng<br />
mijloace materiale pentru a-şi dezvolta şi pentru a-şi întări gestiunea<br />
economiei familiale, dar şi pentru a-şi creşte puterea morală. Întreaga<br />
lor personalitate este măsurată după cantitatea, dar şi după calitatea<br />
bunurilor adunate în timp. Orice apreciere asupra lor, ca şi orice<br />
judecată de valoare emisă asupra ei au drept criteriu de bază mărimea<br />
avuŃiei pe care o deŃin. Aceasta le dă drepturi şi tot ea le stabileşte<br />
rangul în comunitate. De aici decurg implicarea totală, dar şi o<br />
afecŃiune care se elaborează şi se întreŃine cu privire la rolul pe care-l<br />
are patrimoniul familial pentru existenŃa şi pentru poziŃia lor socială.<br />
Patrimoniul este o probare de merite şi de competenŃă<br />
personală şi tot el este un simbol de apartenenŃă la o tagmă sau alta.<br />
Ruralul, ca persoană, iese în lume – dacă se poate spune aşa –<br />
cu „virtuŃile” posesiunilor sale gospodăreşti. Acestea îl definesc şi-i<br />
conferă un status social inconfundabil, producându-i o stare psihică de<br />
satisfacŃie absolută şi determinându-i o imagine de sine elevată. Dar,<br />
trecerea de la situaŃia de proprietar individual la cea de cooperator<br />
1<br />
„Agricultorul independent – scria G. Hoyois – decide nu numai<br />
independent asupra totalităŃii exploatării sale, dar el comandă şi ajutoarele<br />
sale. El nu este obişnuit să renunŃe la o parte a guvernării sale. A se desesiza<br />
de o putere de care el dispunea în mod personal, aceasta îi cauzează un<br />
sentiment de frustrare” (op. cit., p. 257).<br />
2<br />
Hegedus Andras, Rocgony Tomas, Sistemul de decizie din punctul de<br />
vedere al sociologului, Budapest, „Dalosag”, nr. 7/1969.<br />
155
induce ideea pierderii propriei identităŃi. La nivelul realităŃii colective,<br />
individul nu-şi mai manifestă totala gamă de potenŃialităŃi lucrative şi<br />
nici nu se mai percepe ca persoană singură în drept de a decide asupra<br />
întregii complexităŃi de componente ale gestiunii familiale. El trăieşte<br />
senzaŃia „limitării”, contopindu-se cu „persoana” celorlalŃi şi având<br />
sentimentul pierderii „propriului Eu”. În felul acesta apare situaŃia de<br />
„frustrare” la care ne-am referit anterior şi tot de aici decurge<br />
atitudinea de reŃinere şi chiar de opoziŃie faŃă de fenomenul<br />
cooperatist, aspect care n-a fost luat în seamă nici de către doctrinarii<br />
cooperativismului şi nici de programele politice de transformare<br />
cooperatistă a agriculturii. În loc de a se vedea în ea, adică în<br />
economia familială, o dimensiune pozitivă, de forŃă şi de iniŃiativă şi<br />
fără a i se reŃine calitatea ei de a fi experienŃă trăită, s-a procedat<br />
oarecum mecanic, stigmatizându-i-se însemnele ei ireductibile şi<br />
devalorizându-i-se tendinŃele de menŃinere în ordinea firii şi în<br />
stabilitate.<br />
În multe cercetări de specialitate, ca şi în diverse estimări<br />
politice s-a identificat în mod nedrept respectul ruralului faŃă de regula<br />
practicată în grup cu mentalitatea rutinieră şi refractară la schimbare şi<br />
la progres. De asemenea, în majoritatea lor, studiile sociologice au<br />
exagerat spiritul „achizitiv” al Ńăranului şi au plasat în absolut opoziŃia<br />
dintre el şi colectivitate. Chiar şi o anume înclinare a ruralului spre<br />
economisirea resurselor gospodăriei sale, precum şi reacŃia sa<br />
retractilă faŃă de inovaŃii încă nevalidate au fost calificate a fi<br />
„stigmate de tip egocentric” şi, prin urmare, „necompatibile” cu esenŃa<br />
relaŃiilor cooperatiste.<br />
Trebuie menŃionat însă că psihologia ruralului nu se reduce la<br />
porniri egocentriste şi la stereotipie în conduite şi nici nu înclină spre<br />
proba repetată a uneia şi aceleiaşi experienŃe. Orizontul său de<br />
percepŃie şi de manifestare este cu mult mai variat şi mai dinamic,<br />
opunându-se însă gratuitului şi improvizaŃiei.<br />
Într-o viziune realistă, orizontul ruralului merge pe acelaşi plan<br />
cu viaŃa, fără suspendarea actelor creatoare şi fără a ignora nicio<br />
provocare a mediului său social. Conduita lui nu este numai una de<br />
„limitare” în percepŃie şi în opŃiune şi nici numai una de existenŃă întrun<br />
spaŃiu închis şi secŃionat. E drept că, în orice decizie, ruralul are în<br />
vedere experienŃa trecutului şi în baza acesteia va elabora prognoza<br />
156
viitorului său, dar acestea au un conŃinut şi se întemeiază pe o sinteză<br />
îndelungată a interiorului cu exteriorul. În conŃinutul unei atare sinteze<br />
este depozitată o întreagă istorie de muncă şi de reflecŃie, care exprimă<br />
calcul, prevedere, chiar prudenŃă şi atitudine ponderată atunci când<br />
este vorba de investiŃii sau de trecere de la gestiunea economiei<br />
unifamiliale la gestiunea economiei plurifamiliale. De aceea, la<br />
înfiinŃarea noilor cooperative agricole de producŃie, bazate pe liberă<br />
aderenŃă şi organizate pe principiul economiei de piaŃă, este necesar a<br />
se lua în calcul toate componentele acestui fenomen, de la partea<br />
juridică până la cea economică, de la dimensiunea psihologică până la<br />
cea social – culturală, inclusiv cea religioasă. Există, de asemenea,<br />
elemente ale tradiŃiei locale şi elemente de mentalitate de grup, care se<br />
constituie ca variabile cu conŃinut empiric şi pe care orice unitate<br />
cooperatistă le cuprinde în sine ca pe nişte condiŃiuni primare.<br />
3.2. Fenomenul cooperatist în actualitatea sa<br />
românească şi europeană<br />
Ca parte integrantă a politicii agricole atât în plan naŃional, cât şi<br />
în cel al Uniunii Europene, cooperativa agricolă de producŃie este una<br />
din cele mai fiabile soluŃii ale dezvoltării durabile a societăŃii<br />
contemporane. Denumită „Hasienda” în America Latină, „Kibutti” în<br />
Israel sau „Comuna” în China, cooperativa agricolă de producŃie rămâne<br />
singura şansă pentru o „raŃionalitate economică” în sectorul primar.<br />
Pentru Ńara noastră, însă, problematica actuală a fenomenului<br />
cooperatist se pune în alŃi termeni tehnici decât în alte Ńări, atât din<br />
Uniunea Europeană, cât şi din afara ei, ca, de pildă, din Statele Unite<br />
ale Americii, cu care se fac de multe ori comparaŃii gratuite.<br />
Există un specific românesc, care nu poate fi ignorat şi care<br />
trebuie luat ca sistem de referinŃă absolută în elaborarea de programe<br />
pentru dezvoltarea integrată a sectorului primar, fiindcă, aşa cum<br />
atestă documentele de arhivă şi după cum ne relevă biografiile marilor<br />
oameni care s-au implicat în efectuarea cooperativizării, noi avem o<br />
întinsă tradiŃie istorică, dar avem şi o anume experienŃă din perioada<br />
comunistă şi care s-a caracterizat (cum deja s-a menŃionat) atât prin<br />
valenŃe pozitive, cât şi prin însemne negative. Acestea din urmă se<br />
perpetuează sub formă de structuri „mnezice”, fiind sechele rezultate<br />
157
dintr-un sistem opresiv şi inuman, care a generat o „psihoză” acută în<br />
rândul Ńărănimii şi care se resimte şi acum sub forma unor atitudini ostile<br />
faŃă de organizarea cooperatistă a agriculturii. În acelaşi timp, însă,<br />
actuala situaŃie, fără sistemă şi fără perspectivă de dezvoltare a<br />
agriculturii, a accentuat sentimentul retractil faŃă de iniŃiativa de stat sau<br />
privată şi a determinat un fenomen ciudat de negativitate în raport cu<br />
orice program de comasare ori concentrare a producŃiei sectorului primar.<br />
În ceea ce priveşte relaŃia noastră cu Uniunea Europeană şi<br />
acceptarea rigorilor pe care aceasta le impune, considerăm necesar,<br />
mai întâi, să invocăm anumite precizări de ordin istoric referitoare la<br />
obiectivele, principiile, mecanismul şi prevederile bugetare vizând<br />
politicile agricole comunitare şi dezvoltarea rurală.<br />
Este cunoscut faptul că, după cel de-al Doilea Război Mondial, a<br />
avut loc înfiinŃarea „ComunităŃii Europene”, devenită ulterior „Uniunea<br />
Europeană”. De asemenea, Comisia pentru agricultură din cadrul<br />
ComunităŃii a convocat, în aprilie 1958, conferinŃa de la Roma, prezidată<br />
de către Comisarul pentru agricultură, dr. Sicco Mansholt, specialist<br />
olandez, care a prezentat un „Memorandum” cuprinzând obiectivele de<br />
finalizat de către „Comunitatea Europeană”, dezvoltate ulterior în<br />
cunoscutul „Plan Mansholt” 1 , plan ce cuprinde şase mari capitole 2 şi „o<br />
cantitate” imensă de tabele statistice privitoare la situaŃia agriculturii<br />
Ńărilor care aderaseră, până în acel moment, la respectivul organism<br />
continental. „Acest document – se notează în partea sa introductivă –<br />
preconizează măsuri cu caracter economic şi social, de ordin global sau<br />
regional, care trebuie să antreneze modificări importante în structurile<br />
de producŃie şi care implică sarcini financiare grele” 3 .<br />
1<br />
Le Plan Mansholt, Communautés Européennes, Bruxelles, Presse et<br />
Information, 1969.<br />
2<br />
Cele şase capitole cuprinse în „Planul Mansholt”, sunt intitulate:<br />
A. Agricultura în 1980. Memorandum asupra reformei agriculturii în<br />
Comuniunea Economică Europeană; B. Anexe; C. Măsuri pe termen mediu<br />
privind diferitele pieŃe agricole; D. Raport asupra situaŃiei agriculturii şi a<br />
pieŃelor agricole; E. Propuneri ale Comisiei Consiliului privind fixarea<br />
preŃurilor pentru unele produse agricole; F. Raport privind politicile naŃionale<br />
referitoare la structurile agricole în comunitate.<br />
3<br />
Le Plan Mansholt, p. 9.<br />
158
Anticipat şi pregătit încă de la ConferinŃa de la Roma, planul lui<br />
Sicco Mansholt stabilea liniile directoare pentru perspectiva apropiată,<br />
medie şi îndepărtată a programului dezvoltării agriculturii,<br />
indicând obiectivele politicii agricole ale ComunităŃii Europene, dar şi<br />
ale etapelor materializării lor.<br />
Reforma agriculturii 1 pe care o anvizaja încă de la început<br />
„Planul Mansholt”, precum şi „bilanŃul politicii agricole” au ca drept<br />
premisă ideea potrivit căreia „agricultura este o problemă a societăŃii” 2<br />
şi în consecinŃă ea trebuie plasată printre priorităŃile programelor<br />
comunitare. ,,Ca problemă a societăŃii”, dar şi a „individului”, Planul<br />
reŃine „angoasa crescândă” pe care o resimt agricultorii atunci când se<br />
gândesc la ce le rezervă lor viitorul. Există o şansă – se întreabă ei –<br />
cel puŃin pentru copiii lor, dacă ei vor fi agricultori, să spere la un<br />
venit şi la un mod de viaŃă comparabile cu acelea care se vor prevedea<br />
în societate 3 ? De decenii – notează Mansholt – agricultorii înşişi,<br />
organizaŃiile lor şi cele guvernamentale sunt preocupate de problema<br />
viitorului agriculturii. Niciun răspuns clar n-a putut fi formulat şi n-a<br />
fost posibil să se amelioreze în mod suficient situaŃia agricultorilor 4 .<br />
Planul Mansholt, într-o viziune de sistem şi într-un consens de<br />
principiu al Ńărilor semnatare cuprinde politici care vizează în primul rând<br />
„piaŃa unică”.<br />
,,Unitatea pieŃei” implică libera circulaŃie a tuturor produselor<br />
agricole provenite din Ńările membre ale ComunităŃii, anulându-se<br />
taxele vamale şi renunŃându-se la anumite prevederi de ordin<br />
protecŃionist în plan naŃional 5 . Acestea presupuneau – în viziunea<br />
1<br />
Ibidem.<br />
2<br />
Op. cit., p. 23.<br />
3<br />
Ibidem.<br />
4<br />
Ibidem.<br />
5<br />
În capitolul intitulat „Agricultura o problemă a societăŃii”, Planul<br />
Mansholt menŃiona cu privire la preŃuri: „Politica pieŃei şi a preŃurilor care<br />
constituie baza pieŃei comune a produselor agricole şi care va trebui să fie<br />
extinsă la celelalte produse, în mod cert va trebui să tindă la o specializare şi<br />
la o raŃionalizare mai puternică şi care să aducă o contribuŃie mai largă la<br />
ridicarea nivelului general de prosperitate în Comunitate. Aceasta nu va fi<br />
posibil decât dacă structurile producŃiei şi, mai ales, structurile exploataŃiei<br />
vor fi adaptate. Din păcate, piaŃa comună agricolă va pune grave probleme<br />
acelor agricultori care, pe baza structurii exploataŃiei lor, nu se vor putea<br />
adapta la această piaŃă şi mai puŃin încă să aibă profit” (op. cit., p. 23-24).<br />
159
Memorandumului – o gestiune centralizată, fixarea, pe baza unor<br />
decizii politice comune şi a principiului unicităŃii, a aceloraşi preŃuri<br />
pe produs în întreaga Uniune, iar acestea să fie evaluate în euro.<br />
Specialiştii însă au luat în calcul şi decalajele existente între nivelurile<br />
de dezvoltare agricolă în diferite Ńări şi au decis – în consecinŃă – să<br />
instituie „Sumele monetare compensatorii”.<br />
Un alt principiu de ordin funcŃional instituit de către Comisia<br />
Europeană a fost acela al „preferinŃei comunitare”. Acest principiu<br />
este organic legal de cel privind „unicitatea pieŃei”.<br />
În cadrul relaŃiilor comerciale, se practică o diversitate de forme<br />
de schimb, inclusiv cele care folosesc preŃuri de „dumping” şi care<br />
dereglează raporturile de piaŃă, în ceea ce priveşte cererea şi oferta<br />
internă. Or, „preferinŃa comunitară” asigură protejarea produselor<br />
„autohtone” împotriva importurilor la preŃuri mai mici şi a fluctuaŃiilor<br />
de preŃ. Cu mijloace operative şi cu mecanisme de protecŃie adecvată,<br />
iniŃiatorii politicii agricole comunitare au decis folosirea practicii<br />
prelevărilor şi au indicat necesitatea restituirilor faŃă de „terŃi” în cazul<br />
importurilor.<br />
Cu prelevări variabile la import şi cu dublă natură – tarifară şi<br />
netarifară –, experŃii au stabilit ca, la importul de produse agricole din<br />
afara „ComunităŃii Europene”, să se perceapă o taxă vamală, iar la<br />
marea majoritate a acestora au fost impuse „taxe de prelevare”, taxe<br />
estimate ca diferenŃă între preŃul unei pieŃe reprezentative şi nivelul<br />
maxim al preŃurilor comunitare, scăzându-se cheltuielile de transport.<br />
O componentă importantă a practicilor de protecŃie financiară a<br />
agriculturii comunitare o reprezintă „sistemul taxelor de restituire”.<br />
În situaŃia realizării unor surplusuri de produse agricole, care<br />
nu-şi găsesc imediat desfacere pe piaŃa internă şi se recurge la export,<br />
se practică aşa-zisa „taxă de restituire”, adică „subvenŃia directă de<br />
export”, care constă în diferenŃa dintre nivelul taxelor de prelevare<br />
evaluat ca diferenŃă între preŃul de export, pe de o parte, şi nivelul<br />
preŃului comunitar de intervenŃie, pe de altă parte. În acest context, se<br />
aplică practica numită „preferinŃă comunitară”, care constă în<br />
stimularea comerŃului intracomunitar în vederea dezvoltării<br />
economice integrate şi a realizării politicii de coeziune interregională.<br />
O funcŃie deosebit de importantă a ComunităŃii cu privire la<br />
agricultură o reprezintă „solidaritatea financiară”.<br />
160
Încă în anul 1962, Consiliul ComunităŃii a decis crearea unui<br />
fond monetar unic, care provine atât din contribuŃia fixă stabilită anual<br />
pentru fiecare Ńară în parte, cât şi din taxele de prelevare.<br />
Ca organism specializat în finanŃarea politicii agriculturii<br />
comunitare şi ca „instrument de realizare” a programelor de<br />
perspectivă s-a creat Fondul European de Orientare şi Garantare, fond<br />
care subvenŃionează agricultura Ńărilor membre şi finanŃează stocarea<br />
produselor, atunci când oferta depăşeşte cererea.<br />
Cu referire la acest ultim element, menŃionăm că „Fondul”<br />
susŃine, sub aspect monetar, exportul de produse agricole în afara U.E.<br />
şi tot cu acest fond sunt compensaŃi din punct de vedere material<br />
exportatorii comunitari atunci când produsele lor sunt vândute la un<br />
preŃ mai mic pe pieŃe extracomunitare.<br />
Garantarea (ca acŃiune de acoperire a cheltuielilor privind piaŃa,<br />
dar şi politica preŃurilor agricole), pe de o parte, şi orientarea (ca<br />
susŃinere a reformelor de politică socială şi sprijin pentru dezvoltarea<br />
zonelor rurale), pe de altă parte, se impun ca sprijin şi devin tratament<br />
la crize cu care se confruntă agricultura.<br />
La summitul de la Edinburg, Ńinut în luna decembrie 1992,<br />
destinat să precizeze garanŃiile agricole şi să cuantifice costurile<br />
bugetare de tip nominal, s-au stabilit nivelurile maxime ale<br />
cheltuielilor politicii agricole comunitare, precum şi plata serviciilor<br />
către statele membre, servicii care s-au diversificat continuu şi care au<br />
solicitat şi solicită susŃinere financiară 1 .<br />
Un nou mecanism financiar de susŃinere a agriculturii, precum şi<br />
un nou model agricol european au fost fundamentate în „Acordul de la<br />
Berlin” din luna martie 1999, prin care s-a urmărit să se echilibreze<br />
sistemul de alocare a fondurilor structurale europene şi să plaseze<br />
aceste fonduri pe două baze de susŃinere, şi anume: piaŃa agricolă şi<br />
dezvoltarea rurală.<br />
De fapt, dezvoltarea rurală este o acŃiune integrată, care implică<br />
o metodologie interdisciplinară, dar şi o viziune teritorială de tip<br />
regional.<br />
1<br />
Vezi Iulia Zamfirescu, Costuri şi beneficii ale aderării la Uniunea<br />
Europeană pentru Ńările candidate din Europa Centrală şi de Est, Institutul<br />
European din România, Bucureşti, 2000.<br />
161
Cadrul oficial în care s-a abordat cercetarea ştiinŃifică în<br />
domeniul dezvoltării rurale şi s-au indicat orientările politicilor rurale<br />
din Europa comunitară a fost ConferinŃa internaŃională de la Cork,<br />
intitulată „Europa Rurală – perspective de viitor”.<br />
Calificată de către specialişti drept cea mai importantă<br />
manifestare cu privire la dezvoltarea rurală organizată vreodată în<br />
Europa 1 , ConferinŃa de la Cork a lărgit problematica aplicării practice<br />
a dezvoltării rurale şi a stabilit coordonatele ei viitoare, precum<br />
stabilizarea populaŃiei în spaŃiul rural, prin diminuarea sau chiar<br />
estomparea exodului rural, combaterea până la eradicare a sărăciei<br />
prin stimularea şi sporirea forŃei de muncă, promovând egalitatea de<br />
şanse pentru toŃi locuitorii rurali, ridicarea calităŃii vieŃii şi a bunăstării<br />
generale prin conservarea, protejarea şi îmbunătăŃirea calităŃii<br />
mediului şi a peisajului rural.<br />
Totodată, conferinŃa de la Cork s-a încheiat cu o DeclaraŃie finală,<br />
care cuprinde zece puncte şi pune în centrul acestora un principiu<br />
fundamental, acela al dezvoltării durabile, şi indică principalele obiective<br />
ale politicii comunitare ce trebuie finanŃate, precum:<br />
1) InvestiŃii în fermele agricole, care vizează, cu precădere,<br />
ameliorarea calitativă a produselor, reducerea costurilor – inclusiv a<br />
consumurilor materiale (în primul rând, a cantităŃilor de îngrăşăminte<br />
şi pesticide), protejarea mediului şi ameliorarea peisajului (agrosilvic),<br />
asigurarea bunului tratament şi a bunăstării animalelor, încurajarea<br />
pluriactivităŃii. Este de observat că, prin Agenda 2000, investiŃiile în<br />
fermele agricole vizează descurajarea intensificării producŃiei şi<br />
susŃinerea tehnologiilor mai prietenoase cu mediul, cu peisajul şi cu<br />
animalele de producŃie;<br />
1<br />
La Cork s-au întrunit peste 500 de specialişti, oameni de ştiinŃă,<br />
politicieni şi manageri ai domeniului agricol din U.E., din Ńările O.P.C.C.,<br />
din S.U.A., Japonia şi Canada, care şi-au propus să răspundă marilor<br />
provocări ale epocii contemporane, şi anume: mondializarea economiei,<br />
inclusiv a agriculturii: introducerea monedei unice europene şi lărgirea<br />
Uniunii Europene.<br />
162
2) Cheltuieli pentru resursele umane, cu trei componente: susŃinerea<br />
fermierilor tineri 1 , 2 ,încurajarea pensionării anticipate 213 şi<br />
stimularea formării profesionale 1 . Constatându-se fenomenul îmbătrânirii<br />
fermierilor, şefi de exploataŃii, U.E. a stimulat – prin măsuri<br />
financiare concrete – întinerirea acestora prin schimbul de generaŃii;<br />
3) FinanŃarea fermierilor din zonele defavorizate şi cu restricŃii<br />
de mediu, constând în plăŃi compensatorii pentru un management al<br />
fermei adecvat programului de protecŃie a mediului înconjurător; în<br />
cadrul acestei măsuri intră şi compensarea pierderilor de recoltă sau a<br />
cheltuielilor suplimentare generate de programul „Natura 2000”;<br />
4) FinanŃarea măsurilor de agromediu, care constă în plăŃile<br />
efectuate către fermierii care se angajează în acorduri de mediu pentru<br />
protejarea mediului agricol, respectarea tehnologiilor prietenoase cu<br />
mediul, conform standardelor cuprinse în acquis-ul comunitar;<br />
5) FinanŃarea investiŃiilor în procesarea şi marketingul<br />
produselor agricole. Sunt eligibili, pentru această acŃiune, agenŃii<br />
economici din spaŃiul rural, cu statut de fermieri sau procesatori agroalimentari,<br />
care sporesc calitatea produselor, acordă atenŃie protecŃiei<br />
mediului şi au ca obiectiv desfacerea produselor pe noi pieŃe;<br />
6) FinanŃarea măsurilor forestiere concretizate în înfiinŃarea de<br />
noi suprafeŃe împădurite, investiŃii în acest demers;<br />
7) FinanŃarea măsurilor de dezvoltare a unor zone rurale, prin<br />
comasarea, reparcelarea şi reorganizarea terenurilor unor ferme;<br />
1<br />
„Văzând gradul ridicat al îmbătrânirii populaŃiei active agricole şi<br />
mai ales a şefilor de exploataŃie care constituie de acum grupul cel mai<br />
important al acestei populaŃii – nota Mansholt – este indispensabil a face un<br />
efort particular pentru a favoriza încetarea activităŃii agricultorilor în vârstă, a<br />
căror mobilitate profesională este în mod natural foarte redusă”. „În acest<br />
scop, şefii de exploataŃii în vârstă de 55 de ani şi peste vor putea să<br />
beneficieze de o indemnizaŃie anuală complementară venitului lor” (Le Plan<br />
Mansholt, p. 42).<br />
2<br />
„Agricultura – se notează în acelaşi Plan Mansholt – va beneficia în<br />
mod egal de măsuri care facilitează accesul la studii mai avansate al rezervei<br />
de elemente dotate de care dispune mediul rural. De aici vor proveni cadrele<br />
de care agricultura are atâta nevoie, ca oricare alt sector al societăŃii noastre<br />
industriale” (op. cit., p. 43).<br />
163
8) Stimularea fermelor care practică pluriactivitatea şi diversificarea<br />
producŃiei agricole, de la care se obŃin produse agricole cu<br />
desfacere asigurată, măsuri de protejare a mediului şi de asigurare a<br />
bunăstării animalelor, dezvoltarea şi îmbunătăŃirea echipării tehnice a<br />
localităŃilor şi teritoriului rural, conservarea, renovarea şi modernizarea<br />
localităŃilor rurale, cu respectarea tradiŃiilor şi arhitecturii<br />
specifice, prin folosirea de materiale locale, extinderea serviciilor de<br />
toate felurile pentru grupurile de producători agricoli;<br />
9) Preocuparea pentru finalizarea obiectivelor menŃionate constă în<br />
consolidarea modelului agricol european în cadrul unei politici din ce în<br />
ce mai orientate către piaŃă, pentru a evidenŃia simultan trei funcŃii importante<br />
ale agriculturii (care se împletesc şi cu economia rurală neagricolă) –<br />
funcŃia economică, funcŃia de amenajare a teritoriului şi funcŃia de mediu<br />
(deci, funcŃiile economică, rural-peisagistică şi ecologică):<br />
– funcŃia economică se referă la rolul tradiŃional al agriculturii<br />
de producere de alimente pentru consumatori şi materii prime pentru<br />
industrie, contribuind la creşterea economică, crearea de locuri de<br />
muncă şi îmbunătăŃirea balanŃei comerciale;<br />
– funcŃia de amenajare a teritoriului (peisagistică) este fundată<br />
pe diversificare, agricultura fiind completată de alte activităŃi<br />
industriale, servicii comerciale sau turistice;<br />
– funcŃia de mediu (ecologică) se referă la rolul de conservare a<br />
spaŃiului natural, apărare a biodiversităŃii şi protecŃie a peisajului pe<br />
care-l are agricultura durabilă, care promovează practici agricole<br />
prietenoase cu mediul 1 ;<br />
10) zonele agricole care trebuie să intre în programul de<br />
susŃinere financiară sunt de două feluri: zone defavorizate (ecologic şi<br />
geografic), zone rămase în urmă (nedezvoltate din punct de vedere<br />
1<br />
Pentru documentele conferinŃei de la Cork, a se vedea P. Philips şi<br />
colab., Politica Agricolă Comună, consecinŃe asupra României, Studiul nr 2,<br />
Institutul European din România, Bucureşti, 2002.<br />
164
economic) şi zone rurale în dificultate 1 . Un document important<br />
adoptat de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, în<br />
scopul reglementării raporturilor socio-economice în mediul rural, a<br />
fost Recomandarea nr. 1296 din 1996, cu privire la Carta Europeană<br />
a spaŃiului rural, document-cadru politic şi juridic privitor la<br />
dezvoltarea şi amenajarea rurală în Europa şi care a fost inclus şi în<br />
politica României de aderare la Uniunea Europeană.<br />
În perspectiva anilor 2007-2013, Uniunea Europeană şi-a impus<br />
reformarea politicii ei de coeziune, pentru a fi aptă să finalizeze<br />
obiectivele stabilite la Lisabona şi Göteborg, şi să dea, deci, curs<br />
economiei competitive, bazată pe cunoaştere, pe cercetare, pe<br />
dezvoltare sustenabilă şi pe ocuparea forŃei de muncă. În sensul celor<br />
proiectate şi pentru ca politica de coeziune să se poată realiza integral,<br />
au fost puse în funcŃiune trei instrumente cu rol bancar, prin<br />
intermediul cărora să se reducă decalajele economice dintre regiunile<br />
geopolitice ale Ńărilor Uniunii, ca şi pentru a susŃine autorităŃile<br />
naŃionale în implementarea programelor de dezvoltare integrată.<br />
Acestea sunt: „Fondul European pentru dezvoltare Regională”,<br />
„Fondul de Coeziune” şi „Fondul Social European”.<br />
Proiectul politic de coeziune şi dezvoltare durabilă urmăreşte —<br />
în esenŃă – să finalizeze convergenŃa, competitivitatea regională şi de<br />
ocupare a forŃei de muncă, precum şi cooperarea teritorială<br />
(transfrontalieră şi interregională).<br />
łara noastră, încă în perioada de preaderare la Uniunea<br />
Europeană, a elaborat „Planul NaŃional de Dezvoltare 2007-2013” ca<br />
document oficial de planificare strategică şi programare financiară,<br />
1<br />
Însuşi Planul Mansholt delimitează regiunile agricole cu regim<br />
favorabil de cele cu regim defavorabil: ,,Această tipologie a regiunilor este,<br />
de altfel, reevaluată printr-un număr oarecare de elemente specifice de care<br />
trebuie să se Ńină cont în elaborarea măsurilor necesare. Aceasta, întrucât<br />
unele regiuni sunt în mod natural favorizate privind clima şi natura solului<br />
pentru anumite culturi specializate (culturi de vie, de flori, precum şi unele<br />
fructe şi legume). Din contră, unele regiuni sunt în mod natural defavorizate,<br />
prin constituŃia şi relieful solului, cum ar fi – de exemplu - pământurile care<br />
nu permit decât cultura forestieră cu ciclu lung de creştere sau creşterea de<br />
animale pe bază de păşuni insuficient productive” (Le Plan Mansholt, p. 48).<br />
165
care să orienteze dezvoltarea economică şi socială a României şi să<br />
fundamenteze accesul la „Fondurile Structurale” din bugetul U.E. În<br />
esenŃă, Planul NaŃional avea şi are ca obiectiv reducerea decalajelor<br />
sectoriale faŃă de Ńările U.E. şi nominalizarea direcŃiilor de alocare a<br />
finanŃelor publice pentru investiŃii, atât din surse interne (buget de stat,<br />
bugete locale, sponsorizări etc.), cât şi din surse externe (fondurile<br />
structurale şi de coeziune, fonduri ale U.E. pentru dezvoltare rurală şi<br />
piscicolă, credite externe etc.). Ca atare, prin strategia pe care a<br />
prefigurat-o şi în baza unei analize cuprinzătoare a situaŃiei socio-economice<br />
a României de astăzi, dar proiectată şi în viitor, Planul<br />
NaŃional de Dezvoltare a stabilit domeniile de referinŃă şi a relevat<br />
ordinea lor de prioritate operaŃională, precum:<br />
− creşterea competitivităŃii economice şi dezvoltarea<br />
economiei bazate pe cunoaştere;<br />
− dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transport;<br />
− protejarea şi îmbunătăŃirea calităŃii mediului;<br />
− dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocupării şi a<br />
incluziunii sociale şi întărirea capacităŃii administrative;<br />
− dezvoltarea economiei rurale şi creşterea productivităŃii în<br />
sectorul agricol;<br />
− diminuarea disparităŃilor de dezvoltare între regiunile Ńării.<br />
Structura pe capitole a Planului NaŃional de Dezvoltare (P.N.D.)<br />
cuprinde tot şase secŃiuni, şi anume:<br />
− Analiza situaŃiei economice şi sociale;<br />
− PriorităŃile de dezvoltare pe perioada de programare;<br />
− Strategia pentru realizarea priorităŃilor stabilite;<br />
− Programarea financiară multianuală;<br />
− Prezentarea mecanismelor de implementare a P.N.D.;<br />
− Descrierea cadrului partenerial pentru elaborarea P.N.D.<br />
Ca adjuvant al Planului NaŃional de Dezvoltare şi ca instrument<br />
operativ de finalizare a obiectivelor din program, s-a înfiinŃat ,,Cadrul<br />
Strategic NaŃional de ReferinŃă”, cadru cu rol organic, care să<br />
„monitorizeze” strategia politicilor economice de coeziune socială şi<br />
de unitate regională, ca apoi, pe această bază, să se stabilească<br />
legăturile de consens cu politicile Comisiei Europene, în principal, cu<br />
Strategia de la Lisabona.<br />
166
Ca resort al „Planului NaŃional de Dezvoltare” şi ca strategie a<br />
dezvoltării durabile, „Cadrul Strategic NaŃional de ReferinŃă”<br />
urmăreşte stimularea unor intervenŃii eficiente în anume domenii în<br />
care se impune implicarea avizată a unor competenŃe autentice, precum:<br />
dezvoltarea infrastructurii, competitivitatea economică, capitalul<br />
uman, capacitatea administrativă şi dimensiunea teritorială.<br />
Dezvoltarea infrastructurii, un prim domeniu al Cadrului,<br />
vizează reŃeaua rutieră, feroviară, aeriană şi navală, precum şi sistemul<br />
de canalizare, de apeducte şi de colectare a deşeurilor – toate acestea<br />
fiind evaluate în termeni negativi şi toate reprezentând obstacole în<br />
procesul integrării noastre în U.E. La acestea se adaugă nivelul scăzut<br />
al cunoştinŃelor referitoare la mediul înconjurător, precum şi utilizarea<br />
dezordonată a resurselor energetice.<br />
Competitivitatea economică, al doilea domeniu, se referă la<br />
tehnicile industriale depăşite atât fizic, cât şi moral, la echipamentele<br />
în general învechite, precum şi la lipsa unei infrastructuri necesare<br />
mediului de afaceri. De asemenea, în Ńara noastră, există încă un slab<br />
acces la sursele financiare, dar şi o subliminală susŃinere a cercetării şi<br />
a învăŃământului.<br />
Capitalul uman este un al treilea domeniu extrem de important<br />
şi căruia „Cadrul Strategic” nu poate să nu-i acorde importanŃa<br />
cuvenită, mai ales în ceea ce priveşte partea lui labilă; fiindcă forurile<br />
de resort au constatat un insuficient accent pus pe procesul instructiveducativ<br />
are repercusiuni negative atât în ceea ce priveşte calificarea<br />
profesională a lucrătorilor din diferite ramuri ale economiei naŃionale,<br />
cât şi în ceea ce priveşte învăŃământul continuu, considerându-se că<br />
acestea nu răspund adecvat cerinŃelor mediului de afaceri şi – prin<br />
urmare – nu ar stimula propensiunile concurenŃiale. Se adaugă<br />
inegalitatea de şanse pentru femei, dar şi pentru persoane cu<br />
dizabilităŃi şi pentru etnia rromă. O parte a personalului din şcolile de<br />
toate gradele are o pregătire de specialitate subliminală, neasigurând<br />
baza de cunoştinŃe corespunzătoare cerinŃelor epocii informatizate şi<br />
neputând forma competenŃe comparabile cu ceea ce se cere pe piaŃa<br />
U.E.<br />
În ceea ce priveşte cel de-al patrulea domeniu, cuprins în<br />
„Cadrul Strategic NaŃional de ReferinŃă”, numit capacitatea<br />
administrativă, acesta vizează, în primul rând, serviciile publice, care<br />
167
sunt depăşite şi nu satisfac cerinŃele publicului consumator. Calitatea<br />
lor este una neatractivă, iar modul sau modelele întrebuinŃate în<br />
relaŃiile cerere-ofertă Ńin de epoci trecute. Aceasta se datorează<br />
nereciclării continue a lucrătorilor angajaŃi în sectorul terŃiar, precum<br />
şi unei mentalităŃi de efect inferior care caracterizează marea<br />
majoritate a personalului încadrat în serviciile publice. Or, pentru<br />
gestionarea eficientă a fondurilor provenite de la U.E., ca şi pentru<br />
adaptarea unor conduite de nivel european, se impune aplicarea unui<br />
management calificat şi de asemenea, se cere un ,,autocontrol” sau o<br />
„autoresponsabilitate”. Şi atunci s-ar estompa şi actele de corupŃie,<br />
care afectează grav corpul social românesc şi generează disfunc-<br />
ŃionalităŃi generale.<br />
În fine, ,,Cadrul Strategic NaŃional de ReferinŃă” cuprinde şi<br />
dimensiunea teritorială. Este ştiut că, după decembrie 1989, s-a<br />
procedat la o „dezafectare iraŃională” a unor mari întreprinderi<br />
industriale şi s-a recurs la disponibilizarea unui imens număr de<br />
muncitori, producându-se dezechilibre considerabile între regiunile<br />
Ńării şi apărând un fenomen grav, necunoscut anterior în Ńara noastră,<br />
acela al „şomajului în masă”. MulŃi dintre cei concediaŃi s-au orientat<br />
către sate, care însă nu i-au putut asimila decât parŃial, iar ele, satele,<br />
au devenit la rândul lor, mediu de tensiuni şi de conflicte. Fiindcă,<br />
aici, în mediul rural, atât infrastructura, cât şi serviciile de sprijin<br />
pentru afaceri au un nivel precar de relevanŃă, totul sau aproape totul<br />
depinzând de agricultură, în special de agricultura de autosubzistenŃă<br />
familială, practicată însă cu o tehnică tradiŃională şi folosind terenuri<br />
dispersate în spaŃiu, dar şi reduse ca suprafaŃă. Din atare motive,<br />
decalajele dintre diferite zone ale Ńării s-au adâncit semnificativ, iar<br />
relaŃiile de complementaritate dintre rural şi urban au fost supuse unor<br />
disparităŃi de fond; fiindcă excedentul de forŃă de muncă din sate nu a<br />
mai fost atras în unităŃile din oraşe, iar oraşele – la rândul lor – nu mai<br />
au acelaşi impact urbanizator asupra satelor. Toate acestea măresc<br />
decalajele social-economice dintre România şi celelalte Ńări din<br />
Comunitatea Europeană şi afectează extinderea parteneriatelor în<br />
programele operaŃionale.<br />
Integrarea Ńării noastre în U.E., ca şi compararea satului<br />
românesc cu cel occidental constituie o opŃiune strategică, însuşită de<br />
clasa politică, precum şi de societatea civilă.<br />
168
Pentru noi, românii, aderarea la U.E. a însemnat, mai întâi,<br />
confirmarea (dacă mai era nevoie) a statutului său de Ńară europeană<br />
iar în al doilea rând, atestarea faptului că ne-am îndepărtat de<br />
comunism, dar şi de sorgintea lui „moscală”. Totodată, privită prin<br />
perspectiva unor criterii politice, dar şi a unei alegeri raŃionale,<br />
integrarea în U.E. a însemnat şi „instaurarea” democraŃiei în Ńară şi<br />
trecerea de la dictatură la libertate.<br />
În ceea ce priveşte „alegerea raŃională”, aceasta priveşte<br />
„raŃionalitatea economică”, dar şi cea socială şi care într-un fel<br />
reabilitează rolul observaŃiei critice ce elaborează acŃiunea şi redă<br />
omului demnitatea de a gândi. Dar, aderarea României la Comunitatea<br />
Europeană implică sporirea costurilor pentru mediul rural, precum şi<br />
obligativitatea introducerii standardelor Uniunii în domeniul<br />
producŃiei agricole, atât sub aspect legislativ, cât şi sub altul, cel<br />
tehnic. În consecinŃă, agricultorii români vor trebui să abandoneze<br />
modelele tradiŃionale de a cultiva pământul, precum şi pe cele de<br />
întreŃinere a animalelor. Practicile productive, precum şi cele de<br />
procesare şi desfacere a mărfurilor vor fi supuse unor restructurări de<br />
fond, având un impact negativ asupra micului agricultor şi scoŃând din<br />
uz pe cei care nu se vor adopta la noul trend managerial.<br />
Format în spirit tradiŃionalist şi nepregătit să facă faŃă<br />
solicitărilor generate de programele comunitare, micul gospodar<br />
devine vulnerabil, iar perspectiva falimentului e una certă. De fapt,<br />
introducerea standardelor europene în structurile agricole, precum şi<br />
deciziile care trebuie luate în raport cu acestea nu sunt numai variabile<br />
dependente de „bunăvoinŃă” şi nici numai efectul unor reacŃii<br />
psihologice, ci sunt un aspect ce Ńine de bani, ca şi de capacitatea<br />
fizică de a moderniza procesul producŃiei. Or, în foarte multe cazuri,<br />
micile unităŃi din sate nu dispun nici de resursele financiare şi nici de<br />
resursele umane pentru a se conforma noilor metode productive.<br />
Aflate în imposibilitate de a-şi valorifica produsele pe piaŃă, iar<br />
accesul fiind condiŃionat de un certificat care să ateste faptul că<br />
gospodarul are calificarea profesională pentru munca prestată, multe<br />
exploataŃii vor fi eliminate de relaŃiile concurenŃiale.<br />
Desigur, sunt şi alte criterii care concură la formarea unei<br />
atitudini favorabile integrări în U.E. şi care nu pot fi ignorate în<br />
evaluarea reacŃiilor celor din rural faŃă de actul acestei integrări. Avem<br />
169
în vedere, mai întâi, „stocul educaŃiei” şi „vârsta medie a adulŃilor”;<br />
fiindcă gospodăriile cu adulŃi mai educaŃi şi mai tineri sunt mai<br />
favorabile integrării, educaŃia mai elevată favorizând cunoaşterea şi<br />
înŃelegerea reglementărilor U.E., dar şi logica funcŃionării instituŃiilor<br />
acesteia. Cercetările de specialitate 1 au relevat un fapt aparent<br />
paradoxal, potrivit căruia ruralii cu exploataŃii agricole mai mari şi cu<br />
grade de şcolaritate mai ridicate sunt mai bine informaŃi şi cunosc<br />
exact, din experienŃă proprie, costurile şi sarcinile pe care le impune<br />
integrarea, motiv pentru care ei sunt mai reticenŃi şi se manifestă cu<br />
prudenŃă faŃă de un atare act. Aceleaşi cercetări atestă însă că jumătate<br />
din gospodăriile cu potenŃial material apărute pe piaŃă şi supuse<br />
investigării sociologice sunt dispuse să-şi schimbe activitatea în<br />
conformitate cu noile standarde, iar altele, aproximativ 21%, declară<br />
că vor încerca să găsească o cale de mijloc.<br />
Dar, atât reuşita, cât şi eşecul diferiŃilor producători agricoli pe<br />
piaŃă sunt determinate de nivelul competitivităŃii, nivel asigurat atât<br />
prin performanŃele „actorilor” implicaŃi, cât şi prin cele ale mediului<br />
economic în care acŃionează aceştia 2 . Într-un atare context, în care se<br />
perpetuează o tradiŃie a contraperfomanŃelor economice 3 , dar şi a<br />
mentalităŃilor antediluviene la Ńărănimea noastră, se pune întrebarea:<br />
„Cât de pregătit este producătorul agricol român să reziste la<br />
concurenŃa de pe piaŃa unică europeană?”<br />
Mai întâi, se impune să consemnăm „un dezastru” resimŃit de<br />
agricultura noastră imediat după evenimentele din decembrie 1989.<br />
Dintr-un „instinct al răului”, ca şi dintr-o pornire sălbatică a<br />
distrugerii, au fost „decimate” cooperativele agricole de producŃie şi<br />
1<br />
Cf. M. Voicu, Bogdan Voicu, Satul românesc pe drumul spre<br />
Europa, Editura Polirom, Iaşi, 2006.<br />
2<br />
Sistemul determinanŃilor competitivităŃii naŃionale, cunoscut şi sub<br />
denumirea de „diamantul lui Porter”, cuprinde următoarele variabile: starea<br />
factorilor, cererea internă, industriile pe orizontală, strategia şi structura<br />
întreprinderilor, concurenŃă, climatul internaŃional şi acŃiunea guvernamentală<br />
(cf. Porter Michael, The Competitive Advantage of Nations, The free Press,<br />
A Division of Mac Millan Inc. New York, 1990).<br />
3<br />
Gh. Dobre şi colab., Economia României în context european,<br />
Editura FundaŃiei ŞtiinŃifice „Memoria Economică”, Bucureşti, 1996.<br />
170
s-a înstrăinat un imens „patrimoniu realizat” timp de aproximativ trei<br />
decenii, cu efecte dintre cele mai nocive pentru Ńară şi cu amputări<br />
iremediabile în corpul social. Un segment important din sistemul<br />
economiei naŃionale a fost anulat, iar în locul lui n-a fost aşezat nimic<br />
care să-i egaleze aportul la avuŃia naŃională. Un imens inventar mobil<br />
şi imobil a făcut obiectul unui jaf de proporŃii inimaginabile şi a dus<br />
economia Ńării aproape la un colaps generalizat. Şi măcar dacă ar fi<br />
fost Ńăranii cei care să fi beneficiat de pe urma unui astfel de<br />
„carnagiu” – dacă se poate spune aşa; din păcate, de bunurile agonisite<br />
cu sacrificii de către membrii cooperatori şi de truda lor incalculabilă<br />
au profitat „tagmele” de „răufăcători”.<br />
Această cădere, însă, dintr-o fază superioară într-o alta,<br />
inferioară a produs un profund deficit de performanŃă în tot sectorul<br />
primar şi a generat o accentuată criză de eficacitate agricolă pe tot<br />
parcursul perioadei de tranziŃie. Astfel, din fost „grânar al Europei” şi<br />
din fostă mare exportatoare de produse agro-alimentare (cu toate<br />
sacrificiile şi cu toate restricŃiile la care a fost supusă populaŃia),<br />
România a ajuns în ipostaza ridicolă de importatoare a strictului<br />
necesar pentru consumul curent şi a fost de multe ori în situaŃia<br />
jenantă de a i se oferi spre livrare ceea ce refuzau alŃii.<br />
E de reŃinut însă că, în afară de acest întârziat „rezonator al<br />
luptei de clasă” şi concomitent cu un soi neavenit de recul al istoriei<br />
care s-a petrecut într-un moment „tulbure”, generat de grupuri<br />
anarhice, cercetarea de specialitate a indicat şi alte cauze ale<br />
deficitului de performanŃă a producătorului agricol şi a relevat efectul<br />
precar pe care-l generează lipsa de implicare a forurilor de stat în<br />
managementul acestui deosebit de important subsistem al economiei<br />
naŃionale. Astfel, specialiştii menŃionează, printre acestea, structura<br />
deformată a exploataŃiilor agricole sub raportul potenŃialului lor<br />
productiv, adăugând resursele reduse în formarea capitalului rulant,<br />
precum şi absenŃa în mediul rural a unui sistem de service pentru<br />
agricultori sau a unor unităŃi bancare – un fel de credit agricol – care<br />
să achite facturile curente şi să asigure un fond de rulment operaŃional;<br />
acestea se completează cu perpetuarea unui mediu concurenŃial<br />
distorsionat, care nu are nicio regularitate (fie ea şi stohastică) şi nu<br />
favorizează calitatea superioară a unor întreprinderi performante<br />
comparativ cu cele neperformante, la care se adaugă structura difuză a<br />
171
drepturilor de proprietate, precum şi criza de identitate atât<br />
economico-socială, cât şi juridică a formelor asociate, toate acestea<br />
reprezentând alte determinante ale căderii în inferior a sectorului<br />
nostru primar. Lipsind o legislaŃie corespunzătoare cerinŃelor actuale<br />
de management şi fără statute etalon de ordine interioară, formele<br />
asociative, precum şi formele cooperatiste nu au la bază modele<br />
moderne de dezvoltare şi nu vor putea beneficia de investiŃii care să<br />
schimbe starea factorilor de producŃie şi să micşoreze distanŃa faŃă de<br />
alte Ńări ale U.E. 1<br />
Lipsa unui anume cadru juridic, inexistenŃa unei strategii<br />
unitare, acceptată – cel puŃin în ceea ce priveşte coordonatele ei<br />
principale – de către întregul spectru politic, au generat o stare de<br />
confuzie generalizată, cu inevitabile consecinŃe asupra procesului de<br />
redresare a sectorului primar şi cu ezitări în acŃiunea de ajustare<br />
structurată a acestuia, în cele două componente esenŃiale: reforma<br />
întreprinderii, pe de o parte, şi formarea şi dezvoltarea pieŃelor<br />
concurenŃiale, pe de altă parte. Dar, e de notat că liberalizarea pieŃelor<br />
şi proprietatea privată sunt numai condiŃii necesare, dar nu şi<br />
suficiente pentru a depăşi stările de declin productiv. Ele nu conduc în<br />
mod mecanic la o creştere a eficienŃei economice şi nici la randamente<br />
durabile. Teoriile incipiente ale tranziŃiei au fost dominate de o astfel<br />
de opinie. După mai mulŃi ani care au trecut de la înlăturarea<br />
economiei centralizate, realitatea o infirmă. Numai trei dintre Ńările<br />
care au pornit pe calea tranziŃiei au reuşit să realizeze un nivel de P.I.B<br />
pe locuitor mai ridicat în anul 1999, comparativ cu cel din 1989.<br />
Limitele sau precarităŃile abordării de tip „proprietate privată”,<br />
„liberalizarea pieŃelor” s-au manifestat relativ trepidant, prin faptul că<br />
1<br />
Aşa cum relevă analizele economice, valoarea consumurilor<br />
intermediare în U.E. este de 2,4 ori mai mare comparativ cu Ńara noastră.<br />
DistanŃări semnificative se constată şi în privinŃa mijloacelor tehnice utilizate.<br />
Ne-am referi la un singur indicator, acela privitor la numărul de tractoare la<br />
100 de ha: 2,7 – pentru Spania: 14,4 – pentru Austria etc. (vezi Marin<br />
Popescu, LecŃii ale tranziŃiei. Agricultura 1990-2000, Editura Expert,<br />
Bucureşti, 2001; a se vedea şi studiul statistic comparativ, Czech, Slovak,<br />
Polish, Slovenian, Romanian, Latvian and Hungarian. Agricultura in<br />
Comparison with E.U. Countries, Editor V.U.Z.E., Prague, 2000).<br />
172
au generat „schimbarea”, dar au antrenat dezordinea şi decăderea<br />
economică, fără perspectivă de redresare într-un anume viitor şi fără<br />
un orizont metodologic de revenire la un optim social şi economic. De<br />
fapt, pe tot parcursul tranziŃiei au fost promovate politici agricole de<br />
tip conjunctural, în detrimentul unei proiecŃii sistemice de natură să<br />
asigure luarea în considerare a perspectivei apropiate şi a celei<br />
îndepărtate.<br />
Aici apare o altă delimitare între Ńările care au traversat în mod<br />
pozitiv perioada de după căderea comunismului şi cele care au eşuat în<br />
dezorientare şi conjuncturism. Primele au realizat o reformă<br />
cuprinzătoare în toate sectoarele economiei naŃionale şi pe toate<br />
pieŃele factorilor de producŃie, care s-a completat cu un cadru<br />
legislativ modern şi cu instituŃii care au gestionat eficient fenomenele<br />
şi procesele perioadei de tranziŃie, favorizând egalitatea şanselor<br />
tuturor categoriilor sociale şi descurajând frauda în managementul<br />
social. Din atare motive, s-a format un mediu de încredere în<br />
mecanismele pieŃei şi au fost stimulate interesele investiŃionale în<br />
toate sectoarele activităŃii sociale.<br />
În schimb, în România, după decembrie 1989, s-a instalat o<br />
pernicioasă criză de identitate şi s-a recurs la un gest proletcultist de<br />
recuzare a tot ceea ce s-a realizat în cea de-a doua jumătate a secolului<br />
al XX-lea. Nihilismul devenise regulă, el atingând cote absurde în<br />
momentul în care grupuri anarhice şi iresponsabile solicitau demolarea<br />
„Casei Poporului” şi „incendierea” locuinŃei familiei Ceauşescu. Nu<br />
pot fi ignorate acele exaltări paroxiste ale unor grupuri gregare ce<br />
„tropăiau” prin amfiteatrele universitare spre a perturba cursurile<br />
profesorilor care le respingeau manifestările lor malefice, precum şi<br />
scoaterea din biblioteci a mii de cărŃi considerate de sorginte<br />
comunistă şi duse la incinerare, exact cum procedaseră şi legionarii în<br />
anul 1939, iar mai apoi, comuniştii în anii 1950, 1951, 1952.<br />
În ceea ce priveşte domeniul pe care-l analizăm, acela al<br />
agriculturii, e de menŃionat că, şi aici, datorită actului de anulare a<br />
identităŃii noastre naŃionale, ca şi datorită acelei atât de nocive<br />
dereglări de sistem, în anul 1990, nu s-a procedat la strângerea de pe<br />
câmp a recoltei, mai ales, de grâu, iar apoi, nu s-a organizat campania<br />
de însămânŃări de toamnă (considerate a fi practici de sorginte<br />
comunistă), producându-se o gravă fractură în corpul societăŃii<br />
173
omâneşti şi care, din păcate, nici până astăzi n-a fost vindecată.<br />
Fiindcă, în tot acest interval de timp, au fost promovate politici ce au<br />
favorizat anumite categorii de agenŃi economici care şi-au făcut legea<br />
lor „malefică” stimulând corupŃia şi generând conflicte dure, dintre<br />
care unele nici până astăzi n-au fost soluŃionate. Din atare motive,<br />
agricultura nu s-a transformat într-o zonă atractivă pentru plasament<br />
de capital privat şi, implicit, n-a creat posibilităŃi de orientare a<br />
resurselor bugetare către nevoile curente ale producătorilor din<br />
sectorul primar. Starea mediului concurenŃial 1 a rămas în continuare<br />
subliminală, iar deficitul de competitivitate a subminat mecanismele<br />
pieŃii de capital în detrimentul unui imens număr de producători<br />
autohtoni, care au trebuit să practice în continuare o agricultură<br />
autarhică de subzistenŃă familială, Ńara noastră devenind o piaŃă de<br />
desfacere pentru agricultorii din Ńările U.E. Regresul acestui subsistem<br />
al economiei naŃionale a continuat mai departe, aprofundând<br />
dezechilibrele structurale din mediul rural şi accentuând starea de<br />
sărăcie din sate 2 . E drept, au fost adoptate legi şi ordonanŃe de urgenŃă,<br />
cu scopul reorganizării subsistemului rural şi al depăşirii situaŃiei de<br />
criză pe care îl traversează acesta. Astfel, la sfârşitul perioadei de<br />
planificare centralizată a economiei naŃionale şi după desfiinŃarea<br />
cooperativelor agricole de producŃie, s-a votat „Legea fondului<br />
funciar” nr. 18/1991, prin care s-a ratificat „punerea în posesie” a<br />
celor în drept şi care reglementa modul în care urma să se efectueze<br />
împroprietărirea, şi anume:<br />
− restituirea în limita a 10 hectare în echivalent arabil pentru o<br />
gospodărie Ńărănească;<br />
− posibilitatea ca foştii membri cooperatori, care nu<br />
posedaseră teren înainte de colectivizare, să primească pământ în<br />
limitele existenŃei unui surplus; de asemenea ea, legiuitorul, într-o<br />
viziune mai largă şi cu tentă mai nuanŃată, prevedea ca funcŃionarii<br />
1<br />
I. Davidovici, D. Gavrilescu (coord.), Economia creşterii<br />
agroalimentare, Editura Expert, Bucureşti, 2002, în special cap. IV.<br />
2<br />
Vezi, pentru acest fenomen, C. Chirică, D.H. Teşliuc (coordonatori),<br />
De la sărăcie la dezvoltare rurală, Banca Mondială şi Comisia NaŃională<br />
pentru Statistică, Bucureşti, 1999.<br />
174
publici locali sau cei care doreau să practice agricultura să fie<br />
împroprietăriŃi.<br />
Considerându-se că Legea nr. 18 este incompletă şi, deci<br />
pasibilă de îmbunătăŃiri substanŃiale, în anul 1997, s-a votat Legea<br />
nr. 169 şi a fost modificată şi completată Legea nr. 18, republicată,<br />
precizându-se ideea restitutio in integrum şi punerii în posesie<br />
imediată, pe vechile amplasamente, a proprietarilor de drept. Începând<br />
cu anul 1997 şi în urma unor conflicte deosebit de acute în spaŃiul<br />
rural, guvernul a început aplicarea unui pachet concret de reforme în<br />
agricultură, printr-un program de transformări radicale. Acest program<br />
a fost susŃinut şi, am putea spune, completat cu un împrumut de<br />
ajustare acordat de către Banca Mondială. Deşi programată a se<br />
finaliza într-un interval de timp de un an şi gândită ca antidot la starea<br />
de criză în care se afla domeniul agricol, realizarea acestor reforme a<br />
fost grav afectată de gestionarii în concurenŃă şi de încălcări grave ale<br />
legii, amânându-se până în 1999-2000. Astfel de reforme vizau, în<br />
fapt, anumite obiective, precum:<br />
− crearea unor „condiŃii egale” pentru toŃi producătorii agricoli<br />
din România;<br />
− liberalizarea şi apoi continua îmbunătăŃire a funcŃionării<br />
pieŃei pământului;<br />
− privatizarea, restructurarea sau desfiinŃarea întreprinderilor<br />
agricole de stat (I.A.S.-urile), ca şi a serviciilor de mecanizare, a celor<br />
de producere a seminŃelor certificate şi a depozitelor de cereale;<br />
− schimbarea rolului Ministerului Agriculturii, transformarea<br />
sa într-un minister al tuturor producătorilor agricoli, inclusiv al micilor<br />
producători, care au fost deseori ignoraŃi.<br />
În esenŃă, programul de reforme se referea la liberalizarea<br />
preŃurilor 1 şi la o nouă politică de subvenŃionare a domeniului agricol.<br />
Totodată, în cadrul pachetului de reforme aplicate în anul 1997 s-au<br />
inclus şi reducerea subvenŃiilor, precum şi liberalizarea preŃurilor<br />
produselor, prin eliminarea preŃurilor fixate în mod administrativ. Ca<br />
urmare, s-a decis desfiinŃarea măsurilor protecŃioniste în comerŃul cu<br />
1 Vezi N. Sută, ComerŃ internaŃional şi politici comerciale, Editura All,<br />
Bucureşti, 2000.<br />
175
produse agricole şi a restricŃiilor la export şi a fost adoptată<br />
propunerea de comerŃ liber pentru seminŃe certificate.<br />
La sfârşitul verii anului 1997, s-a instituit un sistem de cupoane<br />
agricole prin care cea mai mare parte a subvenŃiilor destinate<br />
cheltuielilor din agricultură (70%) au fost transferate proprietarilor<br />
privaŃi. În acelaşi timp, a încetat refinanŃarea de către Banca NaŃională<br />
a creditelor preferenŃiale, iar fondurile pentru creditele din agricultură<br />
au fost incluse în buget, concurând în mod transparent cu alte<br />
destinaŃii ale unor resurse bugetare limitate 1 . De asemenea, statul a<br />
încetat să mai garanteze împrumuturile pentru agricultură, iar băncile<br />
au fost avertizate să-şi selecteze solicitanŃii pe baza capacităŃii<br />
acestora de rambursare a creditelor. Se impune să mai notăm că,<br />
începând tot cu anul 1997, statul ca principal fac-tor de achiziŃie şi<br />
vânzare, şi-a încetat intervenŃia, aprobând privatizarea depozitelor de<br />
cereale şi a unor subsectoare, ca cele avicole, etc.<br />
AbsenŃa însă a unor reforme structurale, ca şi unele reforme,<br />
neinspirate, de privatizare (metode M.E.K.A) au descurajat investiŃiile<br />
de capital şi au accentuat decalajele în continuă creştere dintre<br />
resursele de muncă şi cele de capital din acest sector.<br />
3.3. Orizonturi şi trenduri ale agriculturii<br />
şi ale ruralului românesc în context european<br />
Analizele, studiile ştiinŃifice relevă cât de actuală este<br />
problematica agriculturii şi cât de dificile sunt soluŃiile ce se impun<br />
atât pe plan naŃional, cât şi din punctul de vedere al procesului<br />
integrării satului românesc în programele Uniunii Europene. Aceasta,<br />
întrucât, atât prin dimensiunea spaŃiului rural, exprimată prin suprafaŃa<br />
deŃinută, cât şi prin ponderea populaŃiei ocupate în activităŃi<br />
productive, de servicii, de habitat şi de turism, subsistemul rural are o<br />
importanŃă fundamentală pentru Ńara noastră. Dar, şi în sfera de<br />
preocupări ale ComunităŃii Europene se regăsesc aceiaşi indicatori de<br />
referinŃă. Astfel, în Raportul asupra Cartei Europene a SpaŃiului Rural,<br />
Comisia de agricultură şi dezvoltare rurală a Consiliului Europei<br />
1<br />
Vezi Dinu Gavrileseu, Emil Teşliuc, Agricultura românească în<br />
tranziŃie, Editura I.R.L.I, Bucureşti, 2000.<br />
176
apreciază că spaŃiul rural european reprezintă 85% din suprafaŃa totală<br />
a Europei şi antrenează direct sau indirect mai mult de jumătate din<br />
populaŃia continentului. Tocmai de aceea, tot mai multe Ńări, Consiliul<br />
Europei şi Uniunea Europeană însăşi au ridicat problema spaŃiului<br />
rural la nivel de politică europeano-comunitară, iar Adunarea<br />
Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat Recomandarea nr. 1296<br />
din 1996, cu privire la Carta Europeană a SpaŃiului Rural,<br />
document-cadru, politic şi juridic al dezvoltării şi amenajării rurale pe<br />
continentul nostru.<br />
Aceste procese ale dezvoltării şi amenajării rurale sunt dintre<br />
cele mai complexe din lumea contemporană şi generează perpetuu<br />
fenomene contradictorii, printre care menŃionăm, în primul rând,<br />
necesitatea conservării caracterelor specifice spaŃiului rural, pe de o<br />
parte, şi cerinŃa ineluctabilă a modernizării lui, pe de altă parte. În<br />
al doilea rând, dezvoltarea şi amenajarea ruralului se plasează,<br />
contradictoriu, la confluenŃa dintre tendinŃa de expansiune a oraşului<br />
(adică exurbaŃia) şi a mişcării agresive a industriei – într-un sens – şi<br />
imperativul menŃinerii ruralului în dimensiunile lui fizice şi culturale<br />
autentice, în sens opus. În fine, în al treilea rând, complexitatea<br />
acestui proces trebuie evaluată şi prin prisma integrării României în<br />
U.E., întrucât de la acest nivel, care poate fi considerat unul central, se<br />
emit către Ńările membre, anumite standarde de conformitate şi<br />
consens şi se impun parametri comuni de proiectare în spaŃiu, dar care<br />
întâlnesc atitudinea potrivnică a fiecărei Ńări, aceea de a menŃine şi<br />
conserva caracterul ei naŃional şi deci ireductibil al cadrului său, iar<br />
acolo unde s-au produs grave deteriorări prin hiperindustrializare (cum<br />
este cazul unor Ńări din Occident) sau prin restructurări abuzive, cum<br />
s-a întâmplat în unele foste Ńări comuniste, se propun programe<br />
realiste de reabilitare fizică şi se încearcă soluŃii moderne de restaurare<br />
a ruralităŃii sub aspect socio-cultural specific.<br />
Dacă însă ne situăm în sfera concepŃiei noastre despre societate<br />
şi intenŃionăm a aduce ruralul românesc la parametri comparabili cu<br />
cei din Ńările avansate ale U.E., atunci e necesară o strategie<br />
,,interacŃionist constructivistă de sistem autoregenerativ”, în care să se<br />
stabilească ordinea de prioritate a obiectivelor ce urmează a fi<br />
înfăptuite şi să fie indicate responsabilităŃile în gestionarea optimă a<br />
177
esurselor materiale şi umane destinate a realiza performanŃe economicosociale<br />
şi a-i reda ruralismului prestanŃa sa istorico-socială.<br />
În sensul unui atare demers şi în scopul unei raŃionalităŃi<br />
manageriale, se cer o ajustare structurală de fond a sectorului<br />
agroalimentar, care să pună pe deplin în valoare potenŃialul productiv<br />
conferit de aptitudinile naturale 1 de care dispune mediul rural, din<br />
fiecare localitate, precum şi dezvoltarea preponderentă a agriculturii,<br />
atât pe baza propriilor resurse, cât şi a alocării de capital privat din<br />
Ńară şi din străinătate. În felul acesta se poate crea un mediu economic<br />
favorabil pentru desfăşurarea eficientă, pe baze concurenŃiale, a<br />
activităŃilor agricole, inclusiv a relaŃiilor de parteneriat, care să<br />
faciliteze formarea unei structuri agricole competitive, cu exploataŃii<br />
rentabile, sprijinite pe o infrastructură modernă şi pe un sistem<br />
funcŃional de servicii specifice. Într-un atare context, se impun<br />
dezvoltarea şi diversificarea activităŃilor economice, în măsură să<br />
genereze venituri alternative în spaŃiul rural şi să stimuleze „factori<br />
variabili”, în ideea unei diviziuni sociale a muncii şi a obŃinerii de<br />
profit din surse multiple. Paleta sortimentală ar putea creşte în mod<br />
considerabil dacă s-ar stimula „mica industrie”, cu materie primă<br />
existentă în plan local şi cu mână de lucru, de asemenea, aflată în sate<br />
şi care, în majoritatea timpului, e disponibilă. Un număr mare de<br />
femei e folosit numai pentru activităŃi casnice, iar mulŃi disponibilizaŃi<br />
din mediul urban şi reveniŃi în zonele de origine ar putea fi un extrem<br />
de util potenŃial lucrativ, restrângându-se numărul celor rămaşi în<br />
afara câmpului muncii şi întărindu-se – în schimb – aria rurală.<br />
Şi aici revenim la „teoria factorilor variabili”, ca elementul cel<br />
mai suplu şi cel mai uşor de modificat, cum menŃionează specialiştii 2 ,<br />
şi care începe cu „aparatul producŃiei exploatării agricole 3 şi continuă<br />
cu capitalul financiar, cu rentabilitatea şi viteza lui de circulaŃie, ca şi<br />
1 Conceptul de „aptitudini” ale mediului natural îi aparŃine lui Pierre<br />
George, La Campagne – Le fait rural à travers la monde, Paris, P.U.F, 1956,<br />
p. 5. 2 J. Chombart de Lauwe, J. Poitevin et J.C. Tirel, Nouvelle géstion des<br />
exploatations agricoles, Paris, Dunod, 1963, p. 131.<br />
3 Op. cit., p. 132.<br />
178
cu beneficiarul şi cu ordinea de prioritate în investiŃii 1 . Totodată,<br />
specialiştii, după ce invocă importanŃa ,,complexului muncii<br />
materiale” şi relevă avantajul utilizării raŃionale a factorilor variabili,<br />
fac un fel de taxonomie a exploataŃiilor agricole în funcŃie de<br />
varietatea factorilor materiali 2 pe care-i deŃin şi indică metodele de<br />
gestiune şi de intervenŃie, printre care „programarea lineară” 3 şi<br />
„programul planning” 4 .<br />
Pe aceeaşi temă şi în beneficiul atât al teoriei, cât şi al practicii<br />
specifice, e util a reveni la predecesori şi a reconsidera o experienŃă<br />
care poate fi deosebit de benefică pentru elaborarea de modele<br />
adecvate specificului nostru naŃional. În acest sens, l-am invoca pe<br />
renumitul specialist Gh. Ionescu Siseşti, care, într-o viziune holistă şi<br />
cu un simŃ al practicului „ştientizat” – dacă se poate spune aşa –,<br />
susŃinea ideea conlucrării tuturor factorilor politici, sociali şi<br />
economici în vederea redresării domeniului agricol şi a relevării atât a<br />
determinantelor favorabile, cât şi a celor defavorabile în procesul<br />
dezvoltării acestui sector. În lucrările de specialitate, cât şi în<br />
discursurile rostite în Parlamentul Ńării, Ionescu Siseşti argumenta<br />
necesitatea ineluctabilă a egalei antrenări a tuturor surselor şi a tuturor<br />
factorilor din mediul rural în perspectiva unui optim agricol ce poate fi<br />
realizat anual. „Pentru realizarea celui mai mare succes în agricultură,<br />
deci a celei mai favorabile rentabilităŃi – scria marele expert în<br />
domeniu – se cere o conlucrare egală a tuturor factorilor. Insist asupra<br />
acestei egalităŃi, pentru că se uită prea adesea în practica agricolă şi în<br />
politica agrară că un singur factor defavorabil influenŃează în mod<br />
defavorabil întreaga exploatare. Întocmai după cum nutriŃia plantelor,<br />
vegetaŃia rezultată atârnă de elementul care se găseşte în cantitate<br />
minimă..., tot aşa în organismul exploatării agricole, rentabilitatea<br />
depinde de factorul cel mai defavorabil... De pildă, dacă toate<br />
elementele unei exploatări sunt perfecte, dar conducerea e rea,<br />
1 Idem, p. 156.<br />
2 Idem , p. 203.<br />
3 Idem, p. 248.<br />
4 Idem, p. 376.<br />
179
ezultatul va fi negativ, dacă exploatarea funcŃionează bine, însă nu<br />
există desfacere, de asemenea” 1 .<br />
Referindu-se la rolul aparatului funcŃionăresc în implementarea<br />
de programe pentru dezvoltarea agriculturii şi invocând utilitatea<br />
„caracterelor devotate domeniului”, Ionescu Siseşti, cu aproape opt<br />
decenii în urmă, spunea, adresându-se parcă celor de azi: „Programele<br />
vânturate în fiecare clipă sunt ca acele baghete ale prestidigitatorilor<br />
care dau oamenilor o iluzie după care nu se ascunde o realitate. O lege<br />
este un plan de muncă pentru ministru, pentru guvern, pentru<br />
societate. Dar nu e munca însăşi; munca însăşi începe după ce se<br />
votează legile. Nu trebuie să ne iluzionăm, aşa cum se iluzionează unii<br />
oameni politici, că dacă s-a votat legea, a început fericirea Ńării. O lege<br />
votată este ca un plan de casă. Poate să fie foarte frumos planul, dar nu<br />
este casa însăşi, casa ca să fie făcută trebuie multă muncă şi multă<br />
perseverenŃă” 2 .<br />
Într-o expectaŃie vizionară de precursor şi, parcă, adresându-se<br />
contemporanilor noştri, marele om de ştiinŃă şi de acŃiune avansa ideea<br />
formării – înainte de toate – a omului de vocaŃie al agriculturii, a<br />
omului „ca măsură a tuturor lucrurilor” (cum ar spune Protagoras) din<br />
mediul rural: „Trebuie să începem cu factorul om – cerea el – fără de<br />
care toate sacrificiile pentru îmbunătăŃiri de ordin material vor rămâne<br />
fără valoare. Trebuie înviorată energia umană, trebuie iluminată<br />
munca agricultorului rutinar, trebuie făcut totul pentru a mări<br />
încrederea şi a întări spiritul de solidaritate. Numai atunci mijloacele<br />
materiale prevăzute în programele noastre de lucru... vor da roadele pe<br />
care le nădăjduim” 3 .<br />
În aceeaşi perioadă şi cu aceeaşi voinŃă de performanŃă pentru<br />
agricultură, s-a impus o altă personalitate, înalt reprezentativă şi cu<br />
conştiinŃa responsabilităŃii ce-i revenea şi în calitatea sa de demnitar<br />
– Marin ChiriŃescu-Arva.<br />
1<br />
Gh. Ionescu Siseşti, Politica agrară cu privire specială la România.<br />
Bucureşti, (f.a.), p. 31.<br />
2<br />
Gh. Ionescu Siseşti, Discurs rostit cu prilejul modificării Legii<br />
Camerelor de Agricultură, Bucureşti, 1931, p. 3.<br />
3<br />
Gh. Ionescu Siseşti, Criza agricolă, în revista ,,ViaŃa agricolă”,<br />
nr. 9-12 din 1931, p. 17.<br />
180
Ca şi contemporanul său menŃionat anterior, ChiriŃescu-Arva<br />
considera agricultura ca pe un complex de factori, care, în perspectivă<br />
modernă, se dezvoltă printr-o trilogie, şi anume: ştiinŃă, tehnică şi<br />
producŃie. Totodată, aşa cum s-a consemnat, acest distins agronom a<br />
militat cu patos pentru organizarea de cooperative agricole de<br />
producŃie şi dezvoltarea industriei mici în mediul rural: Trebuie să se<br />
pună de la început problema valorificării, în condiŃiuni mai bune, nu<br />
numai a pământului cultivabil, dar şi a tuturor braŃelor de muncă, în<br />
mod cât mai raŃional şi în tot timpul anului. Pentru a preveni sau chiar<br />
împiedica fuga braŃelor de muncă de la Ńară la oraş într-o măsură prea<br />
mare – sublinia el –, va trebui în viitor să se încurajeze organizarea de<br />
industrii de morărit, fabrici de frânghii, de Ńesături de cânepă şi in, de<br />
cărămidă, de var, de ulei, de împletituri de răchită etc. 1<br />
Din literatura românească de specialitate, am reŃinut – dintre mai<br />
multe opinii privitoare la domeniul agricol – una care a avut o anume<br />
rezonanŃă între specialişti în momentul lui de apariŃie, dar care ulterior<br />
a fost complet ignorată. Este vorba de formula interesantă denumită<br />
„procesul circular activ” 2 , prin care se urmăreşte să se reconsidere<br />
dialectica relaŃiilor dintre procesele economice şi mediul natural 3 , pe<br />
de o parte, iar pe de altă parte, să se estimeze cât din resursele<br />
materiale şi energetice utilizate în procesul de producŃie se regăsesc în<br />
produsul finit. „Procesul circular activ, depăşind subiectele şi<br />
considerentele teoretice tradiŃionale, ca specializare, structură de<br />
ramură etc., încearcă să definească un concept de ansamblu care ia în<br />
considerare intrările şi ieşirile, sursele, adică materiile intrate în<br />
producŃie şi produsele în care se regăsesc şi se înglobează acestea,<br />
„fluxurile” de producŃie pe care le generează şi funcŃiile pe care le<br />
poate îndeplini 4 .<br />
1<br />
Marin ChiriŃescu-Arva, Omul, opera, epoca, Editura Academiei,<br />
Bucureşti, 1969, p. 255.<br />
2<br />
Vezi Maria D. Popescu, Un posibil răspuns la dilemele dezvoltării.<br />
Procesul circular activ, Editura Politică. Bucureşti, 1985.<br />
3<br />
Op. cit., p. 274.<br />
4 Op. cit., p. 241.<br />
181
Pornind de la cerinŃa „ieşirii din epoca risipei” 1 , precum şi a<br />
depăşirii „maldezvoltării” 2 , noua metodă de proiectare a activităŃilor<br />
productive porneşte de la resurse şi ajunge la cerinŃe. În consecinŃă, la<br />
baza stabilirii profilului unei activităŃi productive – menŃiona autoarea<br />
acestei noi metode – trebuie să se situeze analiza corectă a<br />
potenŃialului de resurse şi a posibilităŃilor de prelucrare a acestora – cu<br />
consumuri energetice minime – în vederea realizării unei multitudinii<br />
de produse şi servicii şi a evitării oricăror pierderi de materie şi de<br />
energie 3 .<br />
În perspectiva finalizării unui atare deziderat şi pentru ca<br />
proiectele să beneficieze de o reală fundamentare ştiinŃifică, autoarea<br />
precizează premisele metodologice în baza cărora se poate ajunge la<br />
produse în care să se regăsească întreaga cantitate de materie şi de<br />
energie intrate în procesul de fabricaŃie. În sensul celor menŃionate, ea<br />
enumeră cinci condiŃii, şi anume:<br />
1) Analiza condiŃiilor geografice – pedologice locale în vederea<br />
valorificării corecte a întregului potenŃial productiv;<br />
2) Analiza disponibilului şi componenŃei resurselor şi<br />
investigarea tuturor posibilităŃilor de prelucrare integrală a lor;<br />
3) Conceperea fluxurilor productive astfel încât, concomitent cu<br />
realizarea produsului (produselor principale), să se prelucreze, pe loc,<br />
toate produsele secundare, terŃiare;<br />
4) Intercorelarea fluxurilor productive, astfel încât să permită<br />
utilizarea în trepte a energiei primare, secundare (şi, n.ns) terŃiare;<br />
5) Principiul de bază al acestui concept teoretic şi mod practic de<br />
organizare este: „Nimic nu se pierde, totul se transformă”, iar activităŃile<br />
productive nu se organizează pe criteriul strict al specializării<br />
producŃiei 4 .<br />
1 Cf. cel de-al IV-lea Raport către Clubul de la Roma, intitulat Să ieşim<br />
din epoca risipei (D. Gabor, U. Colombo, A. King, R. Gall), Editura Politică,<br />
Bucureşti, 1983.<br />
2 Termenul aparŃine Mariei D. Popescu, op. cit., p. 142.<br />
3 Maria D. Popescu, Circuit activ productiv. Pentru valorificarea<br />
superioară a resurselor regenerabile, în vol. Noua revoluŃie agrară în<br />
România, Editura Politică, Bucureşti, 1982, p. 126.<br />
4 Ibidem.<br />
182
Pornind de la aceste premise de principiu şi urmărind să<br />
deceleze efectele „procesului circular activ, comparativ cu organizarea<br />
strict specializată”, autoarea relevă că acest proces: ,,a) asigură<br />
folosirea tuturor componentelor din materiile prime şi materialele<br />
intrate în circuitul productiv (permite refolosirea şi reciclarea); b) permite<br />
utilizarea energiei în trepte pentru cele mai diverse cerinŃe<br />
productive sau utilizări casnice; c) evită risipa şi poluarea mediului cu<br />
agenŃi nocivi şi, ca atare, elimină cheltuielile pentru neutralizarea<br />
agenŃilor nocivi şi pentru purificarea apelor; d) elimină multe din<br />
posibilităŃile de degradare a terenurilor agricole şi de scoatere a<br />
acestora din circuitul productiv; e) previne şi înlătură transporturile pe<br />
distanŃe mari şi multiplele manevrări şi depozitări ale produselor;<br />
f) permite valorificarea superioară a tuturor resurselor şi avantajelor<br />
decurgând din particularităŃile geografice locale; g) contribuie la<br />
autoaprovizionarea raŃională şi eficientă a zonelor atât cu resurse<br />
agroalimentare, cât şi cu resurse energetice; h) stimulează orientarea<br />
progresului tehnico-ştiinŃific în direcŃia reducerii consumurilor<br />
energetice, a recuperării căldurii, a diversificării surselor energetice,<br />
îndeosebi, prin valorificarea resurselor regenerabile şi în direcŃia<br />
recuperării şi refolosirii tuturor materiilor şi materialelor” 1 .<br />
Am reprodus acest lung inventar de indicatori din care ar<br />
decurge un model practic de eficienŃă nu numai economică, şi, deci,<br />
nu numai sub aspect productiv, ci şi din punct de vedere al resorturilor<br />
sociale şi ecologice. Totodată, „procesul circular activ”, ca şi modelul<br />
propus de către noi, acela al „Teoriei interacŃionist constructiviste a<br />
sistemelor autogenerative” 2 , reprezintă contribuŃii româneşti realiste la<br />
dezvoltarea spaŃiului rural, fără să mai recurgem la „import de raŃionalitate<br />
managerială” şi fără ca elementul autohton să fie devalorizat.<br />
La asemenea formule se recurge deseori şi prin analogii<br />
disproporŃionate, care înclină să prezinte satul european ca „unul<br />
bogat”, dotat cu supermarketuri şi cu infrastructură modernă, în care<br />
oamenii au un nivel de trai superior şi în care li se oferă condiŃii de<br />
1<br />
Maria D. Popescu, op. cit., p. 126-127.<br />
2<br />
MenŃionăm şi aici că acest subiect l-am tratat în volumul<br />
Enciclopedia Marilor Descoperiri. InvenŃii, Teorii şi Sisteme, Editura<br />
Geneze, Bucureşti, 2004, p. 266-272.<br />
183
viaŃă asemănătoare celor din oraş. 1 Standardul de viaŃă al ruralilor<br />
europeni este apreciat a fi ridicat, iar veniturile lor sunt stabile şi de<br />
mărime consistentă. Totodată, ruralii Europei de Vest beneficiază de<br />
informaŃii curente despre proiectele Uniunii şi cunosc relativ exact<br />
raportul dintre cerere şi ofertă de pe piaŃă. În fine, dincolo de resurse şi<br />
dincolo de bunăstare, ruralii occidentali – potrivit opiniilor curente –<br />
beneficiază de locuri de muncă sigure şi bine remunerate, cu un<br />
coeficient de şomaj redus şi cu oferte de locuri de muncă în continuă<br />
creştere, ceea ce nu este cazul cu ruralul românesc. Acesta din urmă –<br />
se spune în unele lucrări de specialitate – este acela al tradiŃiei şi<br />
rutinei, cu o lume închisă în sine şi dominată de stereotipuri agricole<br />
prin care se păstrează un model de acŃiune repetată şi conservatoare.<br />
Din atare motive, satul românesc actual nu este apt de a realiza<br />
inovaŃii tehnice şi nici de a dezvolta sectoare productive adiacente<br />
agriculturii. Morfologia socială rămâne aceeaşi, iar o dinamică a<br />
diviziunii sociale a muncii nu e posibilă. Cercetările de specialitate<br />
mai adaugă însă şi alte trei cauze care plasează ruralul românesc în<br />
ipostaze inferioare faŃă de satele din celelalte Ńări europene.<br />
Prima dintre acestea se referă la populaŃia activă implicată în<br />
agricultură.<br />
Potrivit Eurostat, Oficiul de Statistică al ComunităŃii Europene,<br />
pe anul 2005, în societăŃile din Vestul Europei există o distribuŃie, am<br />
putea spune, graduală a mâinii de lucru în sectorul primar, începând cu<br />
1% în Marea Britanie, continuând cu 7% în Islanda, iar în Portugalia<br />
cu 12%. În majoritatea Ńărilor din această zonă, coeficientul de<br />
concentrare a populaŃiei în mediul rural gravitează undeva în jurul<br />
procentului de 4-5%, dar o parte a ei nu are un rol agricol, ci unul de<br />
factură peisagistică.<br />
Astfel, în ElveŃia, fermierii sunt subvenŃionaŃi de către autorităŃi<br />
nu pentru a produce şi nici pentru a fi sursă directă în venitul naŃional,<br />
ci pentru a păstori celebrele vaci, care oferă turiştilor o imagine rustică<br />
aparte despre păşunile alpine şi măresc coeficientul de atractivitate a<br />
peisajului.<br />
1 M. Voicu, Bogdan Voicu, Satul românesc pe drumul spre Europa,<br />
Editura Polirom, Iaşi, 2006.<br />
184
În ceea ce priveşte Ńările din fostul spaŃiu comunist, trebuie să<br />
operăm o delimitare de fond între un grup de patru Ńări (printre care<br />
Cehia, Ungaria, Estonia şi Slovacia), pe de o parte, şi celelalte foste<br />
Ńări socialiste, pe de altă parte. Grupul celor patru urmează modelul<br />
vestic, adică au între 4 şi 5% populaŃie activă ocupată în agricultură 1 .<br />
În schimb, celelalte Ńări, aparŃinând fostului sistem socialist<br />
comportă anume distincŃii identitare din punctual de vedere al acestui<br />
indicator. Astfel, Slovenia foloseşte în agricultură 9% din populaŃia<br />
activă, Letonia 12%; în cazul Lituaniei avem o uşoară creştere, 14%,<br />
CroaŃia 17%, iar Polonia are o situaŃie aparte: oficial, conform<br />
Eurostatului, această Ńară foloseşte în sectorul primar 19% din totalul<br />
forŃei de muncă; în realitate, însă, dacă luăm în calcul „agricultura de<br />
timp parŃial”, adică pe cei care practică agricultura ca pe o a doua<br />
ocupaŃie, procentul se ridică la 25%.<br />
Din perspectiva aceluiaşi indicator, aplicat însă Bulgariei, vom<br />
constata ambiguităŃi notorii. Astfel, Eurostat indică o pondere a<br />
ocupării în agricultură, în anii 1998-2005, între 8 şi 13%, pentru ca, în<br />
cel de-al treilea trimestru al anului 2005, să indice un procent de 10%.<br />
Alte surse însă indicau creşteri notabile ale acestui indicator,<br />
corectând cifrele relevate anterior. Atare creşteri se desfăşurau de la<br />
19%, în anul 1989, la 25-26%, în anul 2003.<br />
În ceea ce priveşte Ńara noastră, e de menŃionat că – potrivit unor<br />
date relativ recente – actualmente, în agricultură, ar activa 40% din<br />
forŃa de muncă lucrativă, cu precizarea că şi la noi, ca şi în Polonia,<br />
există încă 15-20% din totalul familiilor care practică agricultura „de<br />
timp parŃial”.<br />
Trebuie adăugat însă că acest considerabil volum de forŃă de<br />
muncă existent în agricultură nu practică o producŃie de schimb şi,<br />
prin urmare, nu-şi orientează produsele către piaŃă, ci practică o<br />
producŃie de autosubzistenŃă familială. Profitul este minim, dar<br />
siguranŃa economică este maximă, motiv pentru care aceşti rurali se<br />
menŃin în continuare „ca producători” şi nu devin simpli consumatori;<br />
1<br />
Reducerea rapidă a populaŃiei agricole, scria Mansholt, constituie una<br />
din faptele caracteristice ale epocii noastre. ,,Diminuarea populaŃiei agricole<br />
active a fost datorată de la început separării lucrătorilor salariaŃi, apoi a<br />
mâinii de lucru familiale” (S. Mansholt, op. cit., p. 25).<br />
185
în consecinŃă, gestiunea economiei lor familiale comportă o<br />
complexitate de componente, începând cu creşterea păsărilor de curte<br />
şi terminând cu posedarea unor animale, inclusiv animale de tracŃiune,<br />
ceea ce conferă peisagisticii rurale din Ńara noastră o notă aparte<br />
comparativ cu satele Europei de Vest, dar care e necesar a se menŃine.<br />
Un al doilea indicator identitar în baza căruia se compară satul<br />
românesc cu cel din U.E. este cel cu privire la dimensiunile loturilor<br />
pe care se practică agricultura şi care sunt extrem de mici la noi.<br />
Astfel, Eurostatul din anul 2003 prezenta date edificatoare pentru<br />
cazul în speŃă, atât în ceea ce priveşte România, cât şi unele Ńări din<br />
Comunitatea Europeană.<br />
O mărime medie a unui teren agricol din România, exceptându-l<br />
pe cel din jurul casei, era, în sensul menŃionat, de 3,1 ha, cifră similară<br />
celei înregistrate în Cipru şi de trei ori mai mare decât în Malta. În<br />
schimb, Ńări din imediata noastră vecinătate, precum Polonia, Bulgaria<br />
sau Ungaria, au loturi agricole care, în medie, sunt duble ca mărime în<br />
raport cu ceea ce se constată la noi.<br />
Continuând referinŃele comparative şi invocând cazul Austriei,<br />
Eurostatul relevă că aici mărimea medie a unui lot este de 6 ha, iar în<br />
Slovacia, de 9,6 ha; în Suedia, suprafaŃa unui lot e cu mult mai mare,<br />
ea atingând 14,8 ha. În fine, se invocă, printre altele, cazul Cehiei,<br />
unde fiecărei ferme agricole îi revin 25,5 ha şi unde se practică o<br />
agricultură performantă.<br />
SituaŃia din România este consecinŃa, în primul rând, a unei<br />
întregi serii de reforme incomplete, ultima dintre ele fiind cea<br />
referitoare la retrocedările terenurilor, de după anul 1991, în care însă<br />
fostul model agrar nu a fost dublat de un altul, superior.<br />
DesfiinŃarea cooperativelor agricole de producŃie, ca şi a<br />
întreprinderilor agricole de stat a condus la fragmentarea excesivă a<br />
exploataŃiilor agricole şi a accentuat neconcordanŃa dintre dotarea<br />
acestora cu pământ şi forŃă de muncă, pe de o parte, şi capital, pe de<br />
altă parte.<br />
În fine, cel de-al treilea indicator prin care ne raportăm la Ńările<br />
ComunităŃii Europene este acela referitor la gradul de încărcătură cu<br />
suprafaŃă de teren a utilajelor productive.<br />
Aşa cum indică cercetările de specialitate, la un tractor, ca şi la o<br />
combină de secerat şi treierat revin cantităŃi de teren extrem de mari,<br />
186
exprimând şi în acest caz distanŃele care ne separă de nivelul tehnic<br />
din Comunitatea Europeană şi atestând necesitatea implementării de<br />
programe de aliniere a structurilor agricole româneşti la standardele<br />
europene 1 .<br />
3.4. Management monitorizat<br />
şi sistem rural autoregenerativ integrat<br />
Sectorul agricol prezintă o particularitate legată de importanŃa<br />
majoră atât din punctul de vedere al U.E., cât şi al României.<br />
Mai întâi, e de menŃionat că Ńara noastră este cea mai agrară Ńară<br />
din zonă, cea mai agricolă fiind Polonia. Este Ńara cea mai agrară<br />
întrucât deŃine cea mai mare suprafaŃă agroturistică din totalul<br />
arealului natural şi, deci, oferă posibilităŃi infinite de implementare a<br />
unor uzine biologice sau combinate agrozootehnice etc. Toate însă<br />
bazate pe o dialectică inextricabilă a „input”-ului şi „output”-ului şi<br />
toate rezultând din punerea în funcŃiune a resurselor locale prin<br />
procesarea mesajelor asimilate din exterior de către mecanismele<br />
interioare.<br />
O altă premisă ce stă la baza caracterului agrar al României o<br />
reprezintă şi volumul extrem de mare de forŃă de muncă existent în<br />
sectorul primar, la care ne-am referit anterior, 40%, precum şi<br />
ponderea veniturilor medii de familie alocate cheltuielilor pentru<br />
consum alimentar, aproximativ 58%, cea mai mare din regiune.<br />
Aceşti indicatori, raportaŃi la omologii lor din U.E., indică<br />
distanŃele care separă încă România de Ńările occidentale şi, de<br />
asemenea, impun necesitatea asimilării neîntârziate a unor programe<br />
de management agroindustrial, prin care să înlăturăm blocaje şi să<br />
recuperăm rămânerile în urmă. Dar, dacă ne raportăm la standarde<br />
europene, şi nu putem să n-o facem, e imperios a nota o serie de<br />
avantaje pe care ni le oferă caracterele aparte ale sectorului primar<br />
românesc.<br />
1<br />
Vezi atât lucrarea lui Marin Popescu (LecŃii ale tranziŃiei. Agricultura<br />
1999-2000, Editura Expres, Bucureşti, 2001), cât şi studiul statistic citat<br />
anterior.<br />
187
Mai întâi, sunt de notat ponderea extrem de mare a acestuia în<br />
cadrul economiei naŃionale, precum şi contribuŃia, de asemenea, mare<br />
a agriculturii la crearea produsului intern brut (P.I.B), circa 15%.<br />
În al doilea rând, mediul rural din Ńara noastră a constituit şi<br />
constituie un cadru de sprijin strategic deosebit de important. Astfel,<br />
dacă ne-am referi numai la perioada de tranziŃie şi am invoca<br />
dezafectările structurale din economia naŃională, s-ar impune a<br />
recunoaşte rolul unei „rezerve” benefice sau al unei „zone de<br />
plasament strategic” care să compenseze anumite precarităŃi extinse la<br />
nivel naŃional în urma trecerii de la sistemul social hipercentralizat la<br />
cel al concurenŃei libere.<br />
De fapt, tranziŃia, în urma retrocedărilor, potrivit legilor în<br />
vigoare, a adus cu sine creşterea frecvenŃei practicării agriculturii de<br />
autosubzistenŃă familială şi revenirea la un model de producŃie<br />
tradiŃional. Ca alternativă la situaŃia de criză şi ca debuşeu esenŃial<br />
pentru un mare număr de disponibilizaŃi din industrie, agricultura s-a<br />
fragmentat, iar gospodăriile au fost lipsite de unelte şi de asistenŃă<br />
tehnică. În foarte multe cazuri, noii proprietari erau de vârstă înaintată,<br />
iar sursele financiare ale multora dintre ei erau subliminale. Efectele,<br />
atât economice, cât şi sociale au fost şi sunt dintre cele mai negative.<br />
SuprafeŃe întinse de teren au rămas nelucrate, iar dintre cele lucrate,<br />
extrem de multe s-au caracterizat printr-o productivitate scăzută,<br />
nerealizând decât randamente mediocre.<br />
Analizând însă managementul agricol din Ńara noastră şi<br />
raportându-l atât la standardele Uniunii Europene, cât şi la specificul<br />
nostru naŃional, am menŃiona mai întâi că atitudinea investitorilor în<br />
acest important sector de producŃie este grevată de două cauze<br />
obiective, şi anume: gradul înalt de risc, asociat cu imposibilitatea<br />
contracarării unor vitregii ale naturii şi, în al doilea rând, fluctuaŃia sau<br />
chiar eşecul pieŃelor de credit, de materii prime, funciară şi a<br />
produselor agricole. În fine, am adăuga la cele de mai sus încă un<br />
aspect ce defineşte acest domeniu şi pe care am fi înclinaŃi a-l numi<br />
„timpul agricol”. Agricultura, se ştie, este o activitate epuizantă din<br />
punctul de vedere al muncii şi al timpului. În mediul rural, timpul<br />
188
înseamnă muncă 1 , iar „...durata muncii este adevărata măsură a<br />
timpului” 2 . Aici, în sat, „...timpul nu este nici compartimentat, nici<br />
măsurat cu un etalon permanent identic, ci redus la conŃinutul său<br />
productiv”. „Timpul este muncă, iar munca „...e trăită ca un scop în<br />
sine” 3 . „Loisir”-ul este exclus, ceea ce face ca cei din mediul rural să<br />
acorde mai puŃin timp (sau chiar deloc) activităŃilor culturale sau celor<br />
de îngrijire personală. De multe ori, chiar supravegherea şi<br />
socializarea copiilor sunt trecute în subsidiar, ceea ce afectează nivelul<br />
de trai şi calitatea vieŃii.<br />
După intrarea României în Uniunea Europeană şi după însuşirea<br />
de către Ńara noastră a orientărilor „Politicii Agricole Comunitare”<br />
(P.A.C), au apărut ceea ce am numi „dilemele agriculturii” sau, mai<br />
cuprinzător, „dilemele ruralului românesc”.<br />
În managementul programelor operaŃionale, se impune înainte<br />
de toate o concepŃie pragmatică de tip „sistem autoregenerativ”, în<br />
care „interacŃionismul constructivist” să aibă o finalitate în profil<br />
teritorial, iar „localul şi extralocalul”, ca şi „interiorul şi exteriorul” să<br />
coabiteze într-un demers creator de social. Totodată, deşi în ultimul<br />
timp devine din ce în ce mai evident că zona rurală nu se mai<br />
identifică cu zona agricolă, iar profilul de azi al satului românesc nu<br />
mai este „unisectorial”, totuşi agricultura rămâne elementul central în<br />
jurul căruia gravitează întregul complex de relaŃii sociale, iar aderarea<br />
la U.E. înseamnă o restructurare profundă a modului de a produce, de<br />
a procesa şi a desface produsele. Şi aici apar dilemele agriculturii sau<br />
dilemele utilizării pământului.<br />
Atât din cercetările de teren, cât şi din lucrări de specialitate, au<br />
rezultat atitudini contradictorii cu privire la fenomenul cooperatist din<br />
perioada postbelică. Astfel, unii dintre subiecŃi, care nu sunt deloc<br />
puŃini şi pe care noi nu-i etichetăm drept „nostalgici”, considerau şi<br />
consideră în continuare că „era mai bine cu C.A.P.-ul”; „munca era<br />
organizată, iar toamna te alegeai cu ceva”; „cum era, cum nu era,<br />
C.A.P.-ul, totuşi, nu mureai de foame”; „dacă te Ńineai de treabă şi<br />
1 Placide Rambaud, Societé rurale et urbanisation, Editions du Seuil,<br />
Paris, 1976, p. 60.<br />
2 Op. cit., p. 54.<br />
3 Op. cit., p. 53.<br />
189
adunai norme, era bine etc.” – sunt unele dintre răspunsurile<br />
subiecŃilor din eşantionul nostru de lucru. AlŃii, dimpotrivă, califică<br />
fără rezervă fostele C.A.P.-uri drept „uzurpare de proprietate”. În<br />
reprezentările colective (uzând de conceptul durkheimian), ca şi în<br />
referirile la structurile agricole anterioare, înfiinŃarea gospodăriilor<br />
agricole colective (G.A.C) a echivalat cu exproprierea.<br />
Statul şi administraŃia erau şi sunt considerate ca elemente<br />
comuniste în sate, care „au naŃionalizat” pământul şi au numit acest<br />
act drept „colectivizare”. Mai mult, acelaşi stat şi-a creat aparatul său<br />
opresiv şi şi-a format oameni care să practice delaŃiunea, lăsând<br />
amprente adânci în psihologia maselor şi generându-le o atitudine<br />
retractilă celor solicitaŃi să devină membri cooperatori. Nu sunt<br />
ignorate nici acele contracte oneroase „prin care se lua tot la nişte<br />
preŃuri de nimic” şi nici acele atât de nocive practici de însuşire<br />
nemeritată de bunuri de către cei „superpuşi”. Reluarea structurilor<br />
cooperatiste şi dezvoltarea lor în acord cu principiile de funcŃionare în<br />
Ńările vest-europene sunt condiŃionate de adoptarea „Legii cooperaŃiei<br />
rurale”, ca şi de acordarea unui sprijin financiar în etapa de început în<br />
vederea creării infrastructurii necesare procesului de producŃie şi de<br />
comercializare. TrebuinŃele investiŃionale sunt presante şi ele vizează<br />
tractoare şi maşini agricole, înzestrarea cu utilaje pentru mecanizarea<br />
lucrărilor în zootehnie, achiziŃionarea de animale de rasă superioară,<br />
precum şi formarea infrastructurii pentru prelucrarea produselor<br />
agrozootehnice, în vederea comercializării lor. În aceeaşi concepŃie<br />
integralistă şi cu luarea în calcul a tuturor părŃilor din sistem, se<br />
impune „fluidizarea” tranzacŃiilor pe pieŃele de cereale şi, implicit, a<br />
fluxurilor monetare de la producătorii agricoli la silozuri şi, în final, la<br />
comercianŃi şi la bursele de mărfuri prin crearea condiŃiilor necesare<br />
„implementării certificatelor pentru depozitarea produselor<br />
cerealiere”. Intrând în Uniunea Europeană şi „întâlnind” pe pieŃele<br />
comunitare oferta agroalimentară a celorlalte Ńări, România este<br />
obligată să acŃioneze şi să dezvolte infrastructura de comercializare,<br />
pornindu-se de la acŃiuni de control al originii produselor, raportate la<br />
standardele de calitate stabilite de către Uniunea Europeană, dar şi la<br />
indicatori sanitari, în vederea promovării produselor româneşti pe<br />
pieŃele internaŃionale şi a rezistenŃei lor la concurenŃa cu produsele<br />
altor Ńări.<br />
190
Totodată, formarea şi dezvoltarea pieŃelor financiare în mediul<br />
rural, prin extinderea ariei băncilor comerciale şi prin elaborarea<br />
tehnologiilor de furnizare a serviciilor financiare către exploataŃiile<br />
agricole, constituie o altă cerinŃă a adaptării agriculturii româneşti la<br />
exigenŃele Europei. Nu se pot ignora nici necesitatea susŃinerii pieŃei<br />
„leasing”-ului pentru bunurile de capital şi nici iniŃierea creditului<br />
mutual agricol. De asemenea, credem că sporirea fluxului de capital<br />
prin crearea cadrului legal de reglementare, ce oferă posibilitatea<br />
implicării intermediarilor financiari nonbancari în oferta de resurse<br />
producătorilor agricoli, ar diversifica piaŃa de capital şi ar preveni sau<br />
combate practicile cămătăreşti din sate. Dar, pentru înlăturarea<br />
opreliştilor de intrare a noilor operatori privaŃi pe piaŃă şi în vederea<br />
corijării deformărilor apărute în perioada de tranziŃie, se cer acŃiuni<br />
destinate să asigure creşterea transparenŃei pieŃelor, notificând date<br />
care să fie puse în mod sistematic la dispoziŃia producătorilor agricoli<br />
şi, după necesitate, făcându-se apel şi la „AgenŃia NaŃională de<br />
ConsultanŃă Agricolă”.<br />
O altă expresie a dilemelor agriculturii noastre o reprezintă<br />
„asociaŃiile”. Considerate ca un „complement” al modelului<br />
„colectivist de sorginte bolşevică” şi gândite ca un experiment social,<br />
„asociaŃiile agricole” sunt încă în faza „încercărilor”. Fără o tradiŃie în<br />
domeniu şi lipsite de modele de referinŃă, asociaŃiile reprezintă, în<br />
opinia noastră, o soluŃie viabilă pentru redresarea sectorului primar.<br />
Fiindcă, aşa cum rezultă din cercetările de teren, dar şi din literatura<br />
de specialitate, fenomenul asociativ în producŃia primară este puŃin<br />
dezvoltat atât în Ńările Uniunii Europene, cât şi în S.U.A. Rolul<br />
asociaŃiilor este unul marginal în producŃia economică, iar ca aport la<br />
inversarea cursului descendent al agriculturii, nu poate fi luat în<br />
calcul.<br />
Un aspect important pe care l-am reŃinut din investigaŃiile<br />
noastre sociologice şi care confirmă ideea anterioară se referă la zona<br />
potenŃială de recrutare a membrilor virtuali ai asociaŃiilor, puŃin<br />
extinsă în prezent. În multe situaŃii, aceştia fac parte din cercul de rude<br />
şi de apropiaŃi ai unui lider, ideea de asociere neavând o aderenŃă de<br />
masă şi neextinzându-se la arii mari din sat. Şi aici mai apare un<br />
impediment, care nu poate fi în niciun caz neglijat, acela al<br />
comasărilor. Aşa cum s-a notat în paginile anterioare, desfiinŃarea<br />
191
cooperativelor agricole de producŃie, precum şi legile de retrocedare<br />
edictate de către statul român după decembrie 1989 au generat o<br />
fragmentare excesivă a suprafeŃelor de teren, precum şi o disipare a lor<br />
excesivă în spaŃiu. Sunt situaŃii când un proprietar are loturi în<br />
localităŃi diferite şi care ar trebui înscrise în asociaŃii separate, ceea ce<br />
este irealizabil mai ales din punctul de vedere al participării la<br />
activităŃile productive cerute de statut, ca şi din punctul de vedere al<br />
capitalului de exploatare, acesta fiind şi el, la rândul lui, fărâmiŃat şi<br />
disipat.<br />
În cercetările sociologice am mai consemnat o situaŃie care Ńine<br />
de dificultăŃile comasării şi care e extrem de dificil de soluŃionat, şi<br />
anume: există proprietari care şi-au arondat terenurile unor exploataŃii<br />
agricole organizate pe principiul firmei private şi care nu acceptă alte<br />
arondări decât cele operate de ele. În fine, sunt proprietari de „parcele<br />
intercalate” şi care nu doresc să intre în asociaŃii, făcând imposibilă<br />
comasarea şi stânjenind alcătuirea solelor mari. Din atare motive,<br />
avantajul preliminat de a executa cu mijloace mecanice lucrările<br />
agricole şi de a creşte productivitatea muncii nu poate fi valorificat<br />
decât parŃial.<br />
În cadrul dilemelor agriculturii româneşti şi al variantelor de<br />
structurare a sectorului primar, am constatat o anumită orientare a<br />
politicii agricole spre „exploataŃiile comerciale”, care sunt susŃinute de<br />
antreprenori ce au acumulat resurse financiare consistente şi încearcă<br />
să achiziŃioneze loturi puse în vânzare de către proprietari care fie nu<br />
le pot lucra, fie locuiesc în alte zone. În ultima vreme însă, mobilitatea<br />
pământului prin vânzare-cumpărare s-a redus, iar „percepŃia” asupra<br />
acestuia ca „un bun de mare valoare” a redevenit întrucâtva actuală.<br />
Nu manifestarea unui „pattern” tradiŃional şi nici efecte tardive ale<br />
unor structuri de tip „mnezic” determină o atitudine de efect teluric, ci<br />
sentimentul de siguranŃă economică creat de proprietate, precum şi<br />
semnul de prestigiu pe care îl conferă ea reprezintă motivele benefice<br />
care fac ca omul să Ńină atât de mult la parcela lui de teren.<br />
În fine, în cadrul structurilor din sectorul primar – şi, de fapt, ca<br />
o componentă strategică a economiei agrare – un rol esenŃial îl are<br />
exploataŃia familială. Domeniu cu mare încărcătură istorică şi cu<br />
valoare social-economică inestimabilă pentru sătean şi familia sa,<br />
gospodăria celui din sat a reprezentat şi reprezintă axul în jurul căruia<br />
192
gravitează atât viaŃa sa publică, cât şi viaŃa sa privată. Unitate de bază<br />
a producŃiei şi a consumului, precum şi stoc de tehnică de muncă, dar<br />
şi adăpost pentru animale, menajul este o amenajare a mediului natural<br />
în concordanŃă cu resursele materiale, dar şi cu anumite modele de<br />
esenŃă culturală. VoinŃa fiecărui menaj, atitudinea sa fundamentală<br />
sunt acelea de a fi proprietar, proprietatea fiind principalul agent de<br />
identitate pentru fiecare menaj 1 , ca şi mediatorul de relaŃii sociale. El,<br />
menajul, perpetuează tehnici şi conservă „finalităŃi” 2 . Prin el, fiecare<br />
caută să-şi satisfacă trebuinŃele fundamentale –de muncă, de hrană, de<br />
protecŃie şi, în general, trebuinŃa de a trăi 3 .<br />
Cu totul surprinzător însă şi chiar nejustificat, această<br />
componentă de bază a subsistemului rural este prea puŃin sau chiar<br />
deloc cuprinsă în politica de transformare şi dezvoltare socialeconomică<br />
a Ńării. Or, atât din date statistice, cât şi din cercetări de<br />
specialitate, rezultă că, în ultima vreme, tot mai mulŃi investitori,<br />
străini şi autohtoni, încep să se orienteze către zonele rurale, fiind<br />
descurajaŃi de costurile ridicate ale terenurilor pentru construcŃii din<br />
mediul urban, dar, în schimb, fiind atraşi de forŃa de muncă ieftină<br />
existentă în zonele din afara oraşelor, la care se adaugă preŃul accesibil<br />
al terenurilor. Ca atare, în cadrul satelor, creşte numărul de mici antreprenori<br />
rurali, care întemeiază ferme de dimensiuni reduse şi achiziŃionează<br />
echipamente tehnice pentru a presta „servicii suport”.<br />
După aderarea României la U.E. şi după ce Ńara noastră s-a<br />
aliniat la standardele agriculturii comunitare, situaŃia gospodăriilor<br />
Ńărăneşti nu este periclitată în totalitate. Aceasta se datoreşte faptului<br />
că „Politica Agricolă Comună (P.A.C)” vizează atât fermele mari, cât<br />
şi pe cele mici 4 , gospodării Ńărăneşti, astfel că aderarea Ńării noastre la<br />
U.E. nu determină automat dispariŃia celor din urmă. Dimpotrivă,<br />
fermele mici beneficiază – ca şi cele mari – de sprijinul financiar<br />
oferit de către Uniune în cadrul P.A.C; mai exact, plăŃile directe (cum<br />
1 P.I. Rambaud, op. cit., p. 47.<br />
2 P.I. Rambaud, Le village dans la societés urbaine, Extrait de<br />
Travaux scientifiques du Parc NaŃional de la Vanoise, 1945, p. 146.<br />
3 Ibidem.<br />
4 Of Centrul Info Europa, http://w.w.w.infoeuropa.ro/docs – Sat<br />
românesc 2006, pdf.<br />
193
se numesc subvenŃiile acordate fermierilor de către Comunitatea<br />
Europeană) se pot acorda începând chiar cu suprafaŃa de 0,3 ha/fermă.<br />
Fermele de „subzistenŃă parŃială” (adică fermele care produc, în<br />
primul rând, pentru consumul propriu, dar produc şi pentru piaŃă)<br />
beneficiază de un sprijin financiar în plus, adică de 1500 Euro pe<br />
fermă/an, pentru cel mult 5 ani, cu condiŃia ca fermierul să propună un<br />
plan de transformare a fermei sale într-una comercială, adică într-una<br />
care să producă pentru piaŃă şi să obŃină profit din comercializarea<br />
produselor.<br />
Aici, revenim la arhidezbătuta temă a pieŃelor care continuă să fie<br />
fragmentate, iar în cea mai marc parte sunt preponderent locale şi<br />
lipsite de legătură cu cele naŃionale sau internaŃionale. Neexistând<br />
reŃele funcŃionale de cunoaştere a cererii de desfacere a produselor ( în<br />
special, în cazul ofertei disipate a marii majorităŃi a gospodăriilor<br />
Ńărăneşti) şi neavând semnale privind organizarea ofertei, gospodăriile<br />
individuale nu au forŃa necesară de a se opune presiunii angrosiştilor<br />
şi, deci, nu pot estompa „dictatul cumpărătorilor”. În cazul unei<br />
recolte normale, şi care trebuie imediat valorificată, aceasta nu-şi<br />
găseşte plasament în perioada critică a recoltării şi – inevitabil – e<br />
supusă unui acut proces de degradare fizică. Nu sunt rare împrejurările<br />
în care unele produse agricole sunt deturnate de la scopul lor firesc şi<br />
orientate spre alte utilităŃi decât acelea pentru care au fost pregătite.<br />
Astfel, cantităŃi importante de grâu pentru panificaŃie sunt folosite ca<br />
bază furajeră pentru animale, ceea ce accentuează lipsa resurselor<br />
financiare ale producătorilor şi-i pun în imposibilitate de a-şi achita<br />
obligaŃiile contractuale faŃă de furnizorii comerciali. În cercetările pe<br />
care le-am efectuat, am întâlnit cazuri când produsele agricole erau<br />
subevaluate, sub presiunea lipsei de alternativă, şi când expresia:<br />
„Dacă-Ńi convine, bine; dacă nu... ” era utilizată cu sens coercitiv, ceea<br />
ce restrânge posibilităŃile formării capitalului în unităŃile agricole<br />
individuale şi reduce interesul producătorilor pentru reluarea ciclului<br />
de activităŃi agrozootehnice. Pentru contracararea unor atare<br />
„malpractici” şi în vederea apariŃiei unei „mase” de „autentici<br />
angrosişti”, se impune – aşa cum precizează specialiştii în finanŃe –<br />
dezvoltarea pieŃei leasing-ului pentru bunurile de capital. În felul<br />
acesta, s-ar forma pieŃele concurenŃiale ale produselor agroalimentare<br />
şi, în general, ale input-urilor necesare fermierilor.<br />
194
O influenŃă benefică ar putea-o exercita acordarea de garanŃii<br />
guvernamentale, în anumite limite (care să nu afecteze stabilitatea<br />
macroeconomică), pentru proiecte de investiŃii în zonele rurale, ce ar<br />
putea fi realizate şi cu parteneri străini, în vederea dotării cu utilaje şi<br />
implementării unei infrastructuri moderne. De asemenea, aşa cum<br />
menŃionează şi alŃi cercetători, ar fi extrem de utilă edificarea unui<br />
mecanism de alocare a resurselor bugetare, care ar favoriza<br />
propensiunea spre creditul pe termen mediu şi termen lung, destinat<br />
investiŃiilor, în detrimentul creditelor curente destinate producŃiei.<br />
Accesul la alocaŃiile bugetare destinate investiŃiilor trebuie să fie<br />
asigurat în mod nediscriminatoriu, pe baze concurenŃiale transparente,<br />
la care să vină producătorii agricoli în raport cu performanŃele<br />
obŃinute şi în funcŃie de potenŃialul de participare pe piaŃă. La acestea<br />
este obligatoriu să adăugăm faptul că relansarea procesului<br />
investiŃional a fost şi este susŃinută prin oportunităŃile create de către<br />
programul Sapard.<br />
Peste tot însă e ineluctabil un sistem legislativ coerent şi<br />
cuprinzător, elaborat într-o viziune holistă, care să cuprindă generalul<br />
şi individualul, părŃile şi întregul, fără modele de import şi fără alinieri<br />
forŃate. În diferitele experimentări, ca şi în căutările lui „identitare”,<br />
satul românesc trebuie să rămână „satul participativ”, valorificându-şi<br />
plenar resursele materiale şi umane şi stimulând „interacŃionismul<br />
constructivist” de tip autoregenerativ. Indiferent ce tip de gestiune se<br />
adoptă şi dincolo de forma de structură la care aderă, macro sau micro<br />
(ori ambele deopotrivă), esenŃiale sunt valorificarea ştiinŃifică a tuturor<br />
oportunităŃilor, precum şi antrenarea tuturor actorilor la modernizarea<br />
ruralului românesc. Utile şi necesare sunt cooperativele agricole de<br />
producŃie, deci marile gospodării, dar tot atât de utile şi necesare sunt<br />
şi gospodăriile personale, făcând actuală celebra maximă a lui Ion<br />
Ionescu de la Brad: „LăudaŃi moşiile cele mari, dar cultivaŃi-le pe cele<br />
mici” (Laudate ingentia rura, sed exegetum colita).<br />
195
196<br />
4. FAMILIA RURALĂ ŞI URBANĂ ŞI GESTIUNEA<br />
RESURSELOR EI ECONOMICE,<br />
SOCIALE ŞI FORMATIVE<br />
„...acolo unde poporul nu are<br />
simbolul căsniciei şi al vieŃii de<br />
familie, puteŃi prevesti decăderea lui”.<br />
Titu Maiorescu<br />
Familia – în general – şi cea rurală şi urbană în particular au fost<br />
şi sunt atât o instituŃie, cât şi o instanŃă. Au fost şi sunt o instituŃie<br />
impusă mai întâi de originea lor tribală şi consfinŃită de dogmatismul<br />
practicilor religioase.<br />
În al doilea rând, structurile de rudenie şi, în general,<br />
genealogiile în linie paternă au stat la baza întemeierii familiei<br />
patriarhale şi au întărit-o prin aşa-zisa „religie casnică”. Sorokin,<br />
Zimmerman şi Galpin, în cunoscuta lor trilogie 1 , îl invocă mai întâi<br />
pe Platon, care releva că „înrudirea” presupune „comunitatea aceloraşi<br />
zei casnici”, iar apoi pe Plutarh (care scria că „doi fraŃi … sunt doi<br />
bărbaŃi ce au datoria de a săvârşi aceleaşi jertfe, de a avea aceiaşi zei<br />
paterni şi de a împărŃi acelaşi mormânt) şi – în fine – pe Demostene<br />
(care urmărea să dovedească faptul că doi bărbaŃi sunt înrudiŃi dacă<br />
practică acelaşi cult şi aduc ofrandă aceluiaşi mormânt) 2 .<br />
După cei trei sociologi, dreptul de sacrificiu pentru „vatra sacră”<br />
era unul „patriliniar” şi – prin urmare – revenea în exclusivitate<br />
bărbaŃilor. Fiul îl moştenea numai pe tată şi nu avea nicio altă religie<br />
şi nicio altă vatră sacră 3 în afară de cea moştenită de la tată. În schimb,<br />
„femeia nu transmitea nici existenŃa, nici cultul”, ci era o simplă anexă<br />
a familiei şi se afla acolo numai pentru a procrea. După autorii<br />
americani, femeia, după ce se efectuau ritualurile sacre ale căsătoriei<br />
şi, deci, se integra într-un nou cămin, oferea masa funebră străbunilor<br />
1 P.A. Sorokin, C. Zimmerman, Ch. Galpin, A Systematic Source Book<br />
în „Rural Sociology”, Minneapolis, 1930-1932, vol. I-III.<br />
2 Op. cit.<br />
3 Digesta, c. 50, apud A Systematic Source Book.
soŃului său şi renunŃa total la familia ei de origine, de care se despărŃea<br />
în mod mecanic.<br />
Aceasta arată în plus că principiul înrudirii, precum şi stabilirea<br />
spiŃei de neam nu se bazau „pe actul biologic al naşterii” şi deci nu<br />
erau produsul unui ciclu ereditar, ci erau efectul reprezentărilor<br />
mitologice. Acestea din urmă impuneau anumite sisteme de<br />
ceremonial al spiŃei de neam care nu puteau fi exercitate decât de către<br />
bărbat şi consfinŃeau încrengătura de tip patriliniar. Săvârşirea „mesei<br />
funebre”, precum şi ocrotirea „vetrei sacre” erau tot de resort masculin<br />
şi deci puneau în evidenŃă „relaŃii fundamentale între modul de<br />
rezidenŃă şi modul de filiaŃie” (folosind expresia lui Claude Levy<br />
Strauss 1 ) şi în care „înrudirea prin femei nu putea fi admisă”.<br />
SituaŃii similare celor din Orient s-au constatat şi în lumea de vest,<br />
cea romană. Aşa cum rezultă din dezbaterile vechilor jurisconsulŃi romani<br />
şi din literatura istorică, şi în Occident exista un sistem de înrudire recunoscut<br />
a fi cel în linie paternă; şi aici, ca şi în Orient, stabilirea unui<br />
termen de înrudire, care corespunde unei conduite prescrise, se revendică<br />
în religia casnică şi se dezvoltă tot după un principiu antropologic, de<br />
efect patern.<br />
Treptat însă, acest principiu şi-a redus din rolul său atotputernic,<br />
iar înrudirea prin cult n-a mai fost singura formulă funcŃională.<br />
Vechile practici religioase şi-au erodat treptat din puterea lor empatică<br />
şi şi-au restrâns aria de aplicare. Tinerele generaŃii, dar nu numai, se<br />
dovedeau tot mai reŃinute în a nu recunoaşte valoarea principiului<br />
matern în structurarea nomenclaturii de neam şi nu-şi mai ignorau<br />
mama pe motiv de cult. Dimpotrivă, se dorea ca în încrengăturile de<br />
rudenie, ca şi în ceremonialul de sanctificare a strămoşilor să fie<br />
incluse şi femeile. În consecinŃă, înrudirea matriliniară a fost<br />
recunoscută de drept, iar romanii o numeau cognatio 2 .<br />
Familia însă a fost şi a rămas o instituŃie, dar ea a devenit şi o<br />
instanŃă. Regulile ei de ordine şi de funcŃionare interioară „au devenit<br />
în timp adevărate cadre de referinŃă” comportamentală, dar şi un<br />
cadru „punitiv”, cu limitări în alegeri şi cu respect pentru norme din<br />
datorie.<br />
1<br />
Antropologia structurală, Editura Politică, Bucureşti, 1973, p. 75.<br />
2<br />
cf. A Systematic Source Book.<br />
197
Referindu-ne la relaŃia de alianŃă între anumite entităŃi care<br />
funcŃionează într-un singur sens, menŃionăm situaŃia societăŃii greceşti<br />
şi a celei italice, unde – aşa cum notează Sorokin, Zimmerman şi<br />
Galpin – s-au instituit din cele mai vechi timpuri trei entităŃi<br />
complementare, şi anume: religia casnică, familia şi dreptul de<br />
proprietate. Efectele unei atare alianŃe, ca şi atitudinile exprimate<br />
printr-un sistem de tabuuri devenite istorice au persistat până în zilele<br />
noastre în unele dintre satele româneşti şi – într-un fel – s-au instituit<br />
într-un ceremonial săvârşit în ocazii specifice. Astfel, în Antichitatea<br />
celor două Ńări menŃionate, religia casnică sfinŃea atât familia, cât şi<br />
dreptul de proprietate. Aceasta, întrucât fiecare familie îşi avea vatra<br />
ei sacră, cu zeităŃi proprii, care nu o ocroteau decât pe ea şi nu<br />
primeau ofrande de cinstire decât din mâinile ei.<br />
Vatra sacră la antici era altarul familiei, aşezat pe o piatră<br />
aproape intransportabilă şi asociat zeului ei protector.<br />
Familia – notează cei trei sociologi americani – se orânduia în<br />
jurul vetrei sacre, pe care o venera prin focul pe care-l întreŃinea<br />
necontenit şi prin intermediul căruia se stabilea o strânsă şi profundă<br />
legătură cu pământul pe care se întemeia căminul. Omului îi era interzisă<br />
mutarea pietrei în alt loc decât cel binecuvântat şi nici nu i se accepta<br />
să-şi construiască locuinŃa decât acolo unde se fixase vatra sacră.<br />
Zeul familiei – în gândirea antică – „trebuia să aibă o reşedinŃă<br />
stabilă”, unde se instala pentru o perioadă infinită şi strângea pe toŃi<br />
din aceeaşi familie în jurul „vetrei sacre”, care era sanctuarul lui. Dar,<br />
nu numai persoanele din acelaşi arbore de neam se aranjau în jurul<br />
„simbolului de cult” şi, deci, nu numai oamenii beneficiau de protecŃia<br />
totală a zeului sub a cărui pronie trăiau, ci şi anexele gospodăreşti,<br />
precum şi turmele şi păşunile şi câmpul cultivat se orânduiau în mod<br />
metodic în perimetrul de iradiere a sfinŃeniei din partea divinităŃii casnice.<br />
Prin puterea de dominaŃie, ca şi printr-un fel de poruncă dată<br />
celor ce se aflau în acelaşi perimetru, de a fi mereu împreună, se<br />
realiza o coeziune lăuntrică inextricabilă a „blocului familial” 1 şi se<br />
producea o atracŃie de afinitate absolută. Mai mult chiar!, străinilor nu<br />
li se permitea să se apropie de focul sacru şi nici să-şi însuşească ceva<br />
1 André Leroi-Gourhan, Gestul şi cuvântul, Editura Meridiane,<br />
Bucureşti, vol. I, p. 155.<br />
198
din ceremonialul cultului religios al altei familii. Legile de ordine<br />
interioară erau deosebit de severe din acest punct de vedere. CondiŃia<br />
de intimitate, precum şi individualitatea inconfundabilă a domeniului<br />
familial erau asigurate fie prin împrejmuirea lor cu un zid delimitator,<br />
fie printr-un „gard” care înconjura atât „vatra sacră”, cât şi toate<br />
construcŃiile gospodăreşti, la care se adăugau câmpul cultivat şi<br />
păşunile. De fapt, însăşi această îngrădire în spaŃiu avea un caracter<br />
sacru, iar familia – cum spun Sorokin, Zimmerman şi Galpin –<br />
rămânea mereu adunată în jurul vetrei sale sfinte. De aici a apărut<br />
ideea de domiciliu, care nu era unul efemer şi nici unul cu caracter<br />
improvizat, ci avea o durată în timp nelimitată şi nu putea fi părăsit<br />
decât din motive de forŃă majoră, adică în caz de inundaŃii, de invazie<br />
a unor seminŃii străine sau epuizare a surselor de hrană.<br />
Diodor, citat de Sorokin, Zimmerman şi Galapin, menŃionează<br />
că atât religia, cât şi faptul de a rămâne peste timp în spaŃiul sfinŃit<br />
prin „piatra sacră” i-au inspirat locuitorului ideea de a-şi clădi o<br />
construcŃie rezistentă, dar, mai ales, o casă care să fie destinată spre<br />
folosire mai multor generaŃii de-a rândul, şi nu uneia singure. Pentru a<br />
rezista în timp şi pentru a efectua legătura dintre un număr cât mai<br />
mare de generaŃii, atât grecii antici, cât şi romanii au procedat la<br />
folosirea succesivă a unor materiale de construcŃii, care le erau la<br />
îndemână, pornind de la materia primă cea mai obişnuită, dar şi cea<br />
mai fragilă, adică lutul, şi ajungând până la cea mai dură şi rezistentă<br />
André Leroi-Gourhan 1 menŃiona, ca prime tipuri de habitaŃie,<br />
colibele 2 , iar Gordon Childe scria că locuitorii pădurilor construiau<br />
cabane din trunchiuri de copac 3 , dar foloseau şi lutul pentru a-şi ridica<br />
un adăpost.<br />
Dar, din nou, intervine factorul de cult, care i-a conferit şi<br />
locuinŃei atribute divine şi le-a impus oamenilor să înalŃe case cu<br />
caracteristici identice „pietrei sacre”. De aceea, Sorokin, Zimmerman<br />
şi Galpin – citându-l pe Diodor – înclină să creadă că „religia l-a<br />
1<br />
André Leroi-Gourhan, Gestul şi cuvântul, Editura Meridiane,<br />
Bucureşti, vol. I, p. 156.<br />
2<br />
Op. cit.<br />
3<br />
Gordon Childe, De la preistorie la istorie, traducere de Florica-<br />
Eugenia Condurachi, prefaŃă şi îngrijirea ştiinŃifică de acad. Em. Condurachi.<br />
199
învăŃat pe om să ridice case”, iar după adăpostul de pământ sau după<br />
coliba întocmită din trunchiuri de copac a urmat curând „casa de<br />
piatră”.<br />
Cu timpul însă, aceasta din urmă, pe lângă caracterele ei fizice,<br />
acelea de „tărie” şi de „durabilitate” în timp, a dobândit şi o conotaŃie<br />
morală, aceea ca grupul conjugal să rămână permanent unit şi să aibă<br />
rezistenŃa pietrei din care se ridicase adăpostul lui. Astfel, „Casă de<br />
piatră” a devenit un precept de ordin etic ce se adresează şi astăzi cu<br />
ocazia căsătoriei unei perechi de tineri, urându-se ca tăria pietrei să se<br />
transfere şi la nivelul familiei ce urmează să se întemeieze.<br />
Familia, dar şi casa erau asistate de zei şi „erau consacrate” de<br />
prezenŃa perpetuă a divinităŃii specifice acestora. Sacralitatea zeilor<br />
conferea şi casei un caracter sacru, ea devenind un fel de templu sfânt<br />
şi fiind „inviolabilă”, ca însăşi sanctitatea templului însuşi. Cicero, în<br />
cunoscuta sa Pro domo, indica fără echivoc factura sacră a casei şi<br />
conferea familiei dreptul unic de a o poseda, ca drept sfânt. „Ce poate<br />
fi pe lume mai sacru – se întreba marele orator roman – decât locuinŃa<br />
fiecărui om? Aici se află altarul; aici arde focul sacru; aici se află<br />
lucrurile sfinte şi religia”, şi tot aici se află şi duhul ei păzitor.<br />
Dar, nu numai casa şi nici numai spaŃiul de habitaŃie pentru cei<br />
vii, ci şi locurile de odihnă pentru cei morŃi erau privegheate şi se<br />
aflau sub binecuvântarea aceloraşi forŃe sfinte. Religia celor vechi<br />
prevedea datoria expresă a urmaşilor de a întreŃine un cult al<br />
strămoşilor, iar mormântul acestora era locul unde se oficia „masa<br />
funebră”. Familia avea mormântul încrengăturii sale de neam,<br />
mormânt care era atât indivizibil, cât şi inalienabil. El nu putea fi<br />
folosit de către două familii distincte şi nici nu se permitea mutarea lui<br />
dintr-un loc într-altul. Aceasta, întrucât morŃii erau consideraŃi zeii<br />
familiei şi numai aceasta din urmă avea dezlegare să-i revendice şi<br />
să-i pomenească din generaŃie în generaŃie. Mai mult chiar, atât la<br />
vechii greci, cât şi la romani, înmormântarea nu se săvârşea nici în<br />
cimitire şi nici la marginea drumului, ci se efectua pe pământul pe<br />
care-l poseda familia respectivă. Cel decedat continua să-şi ducă mai<br />
departe viaŃa sub mica movilă de Ńărână în care-l aşezaseră urmaşii,<br />
aceasta făcând parte din dreptul său inalienabil de posesiune, drept ce<br />
era imprescriptibil şi pe timp nelimitat.<br />
200
InterdicŃii aspre, precum şi cultul neŃărmurit al străbunilor<br />
apărau mormântul familiei de orice atingere din afară şi, o dată cu<br />
aceasta, îi confereau ei drept de proprietate perpetuă. Şi atunci, se<br />
poate spune că proprietatea privată era o instituŃie religioasă şi îşi<br />
finaliza rolul social printr-o împuternicire divină. Astfel, religia<br />
casnică unea cerul cu pământul şi dădea indicaŃii asupra felului cum se<br />
cerea să fie orânduită existenŃa. Însăşi Biblia cuprindea versete prin<br />
care se sanctifica relaŃia dintre „cel de sus” şi „cel de jos” şi prin care<br />
omul era împuternicit să moştenească pământul cu care învrednicise<br />
Domnul. „Eu care sunt Domnul care te-a scos din Urul Chaldeei, ca<br />
să-Ńi dau pământul acesta de moştenire” – se adresa Dumnezeu lui<br />
Abraham –, iar lui Moise îi spunea acelaşi lucru: „Te voi face să intri<br />
în Ńara pe care am jurat să i-o dăruiesc lui Abraham şi Ńi-o voi da (Ńie)<br />
moştenire” 1 .<br />
Ulterior conscrierii religioase a dreptului de proprietate şi după<br />
ce divinităŃile domestice apărau proprietatea împotriva oricărei<br />
intruziuni, a apărut şi o conotaŃie juridică a acestui drept. S-au edictat<br />
legi şi s-au stabilit norme prin care se stipulau condiŃiile de stăpânire a<br />
patrimoniului conjugal şi se indicau tehnici prin care se delimita – prin<br />
semne însfinŃite – domeniul unei familii de domeniile celorlalte. Cato,<br />
în De re rustica, citat de Sorokin, Zimmerman şi Galpin, arăta că,<br />
pentru a se şti exact perimetrul fizic al unei posesiuni şi pentru a se<br />
preveni orice atingere din afară asupra ei, se stabileau linii precise de<br />
apărare şi demarcaŃie între posesiuni şi linii, pe care se aşezau pietre<br />
grele sau trunchiuri mari de copaci, care se numeau „termos” şi care se<br />
fixau în teren printr-un ceremonial plin de pietate 2 şi prin sacrificări de<br />
vieŃuitoare. Atare modalităŃi de „grăniŃuire” a unei proprietăŃi – dacă<br />
se poate spune aşa –, precum şi utilizarea unor obiecte cu rol<br />
delimitator s-au perpetuat în timp până în zilele noastre, purtând nume<br />
diferite, dar având acelaşi conŃinut.<br />
Astfel, la noi, în Transilvania, erau cunoscute din vremi<br />
imemoriale haturile, iar în Muntenia şi Oltenia s-au păstrat până astăzi<br />
aşa-zisele majdini, fixate şi întărite cu ajutorul unor „pari” (cum li se<br />
spune) sau al unor pietre aşezate exact acolo unde terenurile se<br />
1 P. Sorokin, C. Zimmerman, Ch. Galpin, op. cit., capitolul despre familie.<br />
2 Op. cit.<br />
201
separau între ele. Şi astăzi, ca şi în Antichitate, încălcarea domeniului<br />
unei familii s-ar fi făcut numai prin mişcarea din loc a pietrei de hotar<br />
sau prin „atingerea termei” cu brăzdarul plugului, iar pedeapsa era una<br />
de apocalips. Legea etruscă – citată de către Sorokin, Zimmerman şi<br />
Galpin –, invocată ca temei în blestemul ce i se dădea răufăcătorului,<br />
preciza la ce „pagube” se putea aştepta acesta şi până unde putea<br />
ajunge „mânia divină” când legea era nesocotită: „Cel ce va atinge<br />
sau va muta din loc o piatră de hotar va fi condamnat de către zei; casa<br />
lui va dispărea, iar grindina, rugina grâului şi arşiŃele îi vor distruge<br />
recoltele; membrele vinovatului se vor acoperi de bube şi vor cădea<br />
sleite” 1 .<br />
Festus adăuga şi el la cele cuprinse în legea etruscă alte anateme<br />
la adresa acelora care nesocoteau relicva casnică şi perturbau<br />
rânduiala stabilită de către zei: „Dacă a atins Terma cu brăzdarul<br />
plugului, omul ce-a făcut astfel şi boii săi să fie daŃi zeilor infernului”.<br />
Şi Platon, în Legile, formulează un fel de „imperativ categoric”<br />
referitor la respectarea limitelor de hotar şi cerea şi el ca oamenii să<br />
aibă condescendenŃă faŃă de prescripŃiile legii. „Prima noastră lege –<br />
spunea marele filosof grec – trebuie să fie următoarea: nimeni să nu se<br />
atingă de piatra de hotar ce desparte câmpul său de cel vecin, căci ea<br />
trebuie să rămână nemişcată. Nimeni nu trebuie să îndrăznească să<br />
mute piatra ce desparte prietenia de duşmănie, piatra pe care ne-am<br />
legat prin jurământ s-o lăsăm la locul ei” 2 .<br />
O aceeaşi cerinŃă cu caracter punitiv o întâlnim formulată şi în<br />
legea ateniană, care se alătura gândirii filosofice a vremii şi care<br />
dovedea o concordanŃă absolută între opiniile privitoare la<br />
individualizarea proprietăŃii: „Nu depăşi piatra de hotar!”, poruncea<br />
instanŃa juridică, inhibând orice tentativă de „însuşire ilicită” de avere<br />
şi avertizând – implicit – asupra efectelor ce decurgeau din comiterea<br />
unui act ilegal.<br />
Sintetizând, am putea spune că, încă în gândirea antică, şi chiar<br />
în preistorie, cea care a impus ordinea în societate, în general, şi în<br />
familie, în particular, a fost religia. Simpla prezenŃă a indivizilor în<br />
grup nu a fost niciodată suficientă pentru a forma o comunitate unitară<br />
202<br />
1 P. Sorokin, C. Zimmerman, Ch. Galpin, op. cit., capitolul despre familie.<br />
2 Platon, Legile VII, apud Sorokin, Zimmerman, Galpin, op. cit.
şi nici pentru a genera acel atât de necesar spirit de „confrerie” şi de<br />
consens întru „supravieŃuire”. Era necesară o forŃă cu puteri infinite,<br />
care să se situeze deasupra tuturor şi deasupra fiecăruia în parte,<br />
pentru a-i aduce la ascultare şi a-i domina întru făurirea unui destin<br />
comun. Prin religie, se structurau anume forme stabilite şi se desenau<br />
prin funcŃionare, norme, la început nescrise şi nedatate, într-un cod<br />
juridic sancŃionat de un for de specialitate.<br />
Odată însă constituită şi, în acelaşi timp, dobândită valoarea de<br />
semnificaŃie comportamentală, treptat, atare reguli au dobândit o<br />
conotaŃie juridică şi au fost necesare alte mijloace şi alte mecanisme<br />
pentru a le aplica. Exercitarea lor, ca şi raŃionamentele de întemeiere şi<br />
de întrebuinŃare au implicat existenŃa unor instituŃii specializate şi<br />
autorizate de către un for statal, care să le dea forŃă şi să contracareze<br />
tendinŃe opuse. Atare instituŃii funcŃionau la nivel suprastructural şi<br />
făceau cunoscută puterea unei anumite clase sociale, dar, în acelaşi<br />
timp, aveau şi un suport profund religios, prin care-şi revendicau<br />
puterea imperativă şi excludeau orice abatere de la regulă prin teama<br />
„de zei”. Într-un fel, legea aparŃinea divinităŃii, căreia îi aparŃineau şi<br />
pământul, şi casa, şi turmele etc., pe când omul era un simplu<br />
mandatar al voinŃei divine şi – prin urmare – nu se putea manifesta<br />
nici ca stăpân şi nici ca antreprenor pe cont propriu – dacă se poate<br />
spune aşa. Într-un fel, individul – luat în sine – nu avea niciun fel de<br />
ascendent, nici istoric, nici ereditar, asupra pământului, motiv pentru<br />
care el nu putea să formuleze nicio intenŃie de posesiune asupra<br />
acestuia. Individul avea numai drept de utilitate viageră conferit de<br />
către zeul casei, drept întărit şi perpetuat prin ritualuri tradiŃionale şi<br />
prin sacrificii ocazionate de anumite momente aniversare. În schimb,<br />
familia, ca grup organizat şi ca celulă de bază a societăŃii, era<br />
împuternicită să-şi instituie propria voinŃă şi să-şi exercite rolul de<br />
tutore colectiv, dar şi să se delimiteze de celelalte cămine conjugale.<br />
Printr-un fel de delegare de putere, provenită de la zeul ei protector, ca<br />
şi printr-o asimilare a însemnelor divine, familia făcea corp comun cu<br />
pământul cu care o dotase zeul şi de care nu se putea despărŃi<br />
niciodată. A o face (aşa cum deja s-a mai menŃionat) echivala cu un<br />
sacrilegiu, deoarece acolo, în acel pământ, odihneau seriile de<br />
strămoşi care au precedat-o şi tot acolo urmau să-şi doarmă somnul de<br />
203
veci generaŃiile viitoare. Fiecare îşi avea dreptul său şi avea locul ce i<br />
se cuvenea şi pe care nu i-l putea lua nimeni.<br />
De aici decurgeau dificultăŃile de partaj, precum şi cele de<br />
expropriere sau deposedare de teren, aşa încât a apărut nevoia edictării<br />
de reguli, altele decât cele religioase, reguli care să stipuleze ceea ce<br />
era permisiv, dar şi ceea ce era punitiv, şi totodată să delimiteze ceea<br />
ce putea să i se cuvină omului de ceea ce rămânea în seama zeului.<br />
Într-o solidaritate de funcŃii şi într-o asociere de roluri întrucâtva<br />
specializate (dacă termenul nu este prea licenŃios), două categorii de<br />
norme cu două semnificaŃii distincte au început să asigure atât<br />
permanenŃa relaŃiei de proprietate, cât şi permisiunea înstrăinării ei,<br />
mai puŃin a mormântului. Religia casnică stăpânind atât casa, cât şi<br />
câmpul, numai ea era autorizată să dea legi sau să precizeze condiŃiile<br />
în care se puteau face înstrăinări de terenuri şi tot ea era aceea care<br />
trebuia să efectueze împărŃirea proprietăŃii între fraŃi. Aşa s-a instituit<br />
un alt tip de normă, cu o conotaŃie socio-umană, dar cu o finalitate<br />
juridică.<br />
Astfel, au apărut Legile lui Manu, Codul lui Hamurapi, iar la<br />
romani a fost edictată Legea celor Douăsprezece Table, în aceasta din<br />
urmă stipulându-se cadrul, dar şi instanŃele publice menite să<br />
convertească anume prescripŃii religioase în prescripŃii juridice.<br />
În consecinŃă, interdicŃia ca terenul să fie divizat sau înstrăinat a<br />
fost întrucâtva rectificată, acceptându-se schimbarea titularului de<br />
proprietate şi, deci, reducându-se, oarecum, supremaŃia absolută a<br />
zeului casnic asupra patrimoniului conjugal. Spunem întrucâtva,<br />
întrucât orice „mutaŃie de proprietate” nu se putea efectua decât prin<br />
autorizarea expresă a religiei şi printr-o operaŃie numită „mancipatio”,<br />
adică îndeplinirea unor formalităŃi solemne şi aducerea de jertfe zeilor<br />
pentru ca aceştia (cum ar spune Aristotel) „să dezlege ceea ce înainte<br />
fusese legat” şi să „lege” ceea ce de acum înainte urma a fi legat. Aici,<br />
de fapt, îşi află sorgintea primară dreptul privat şi tot aici observăm că<br />
între familie, religie şi proprietate au existat raporturi de condiŃionare<br />
reciprocă. Acestea însă nu derivau din reglementări ale cetăŃii şi nici<br />
din efortul vreunui legiuitor, ci au fost impuse de către credinŃele în<br />
divinitate, iar familia a fost aceea care a cultivat stările de echilibru şi<br />
statornicie, invocând speŃe de obiceiuri şi de cutume, care au fost apoi<br />
asimilate şi convertite în principii de drept.<br />
204
În capitolul intitulat „Autoritatea în familie” şi care continuă pe<br />
cel „Despre înrudire”, Sorokin, Zimmerman şi Galpin relevă că<br />
vechiul drept n-a fost opera unui legiuitor şi, de fapt, n-a fost produsul<br />
cetăŃii. El a decurs din vechile „credinŃe religioase”, care „erau<br />
universal admise” şi care se practicau cu stricteŃea obiceiului şi a<br />
„datinii”. Nefiind admisă nicio abatere de la regulă şi fiind permanent<br />
repetate în toate împrejurările stabilite de tradiŃie, unele dintre<br />
credinŃele religioase au fost preluate şi transcrise în dreptul privat, iar<br />
cadrul prim şi cadrul cel mai în măsură unde să se exercite credinŃele<br />
convertite în norme juridice a devenit familia.<br />
Ca grup organic şi ca tip de comunitate istoriceşte constituită,<br />
familia avea nevoie de o ordine interioară şi trebuia să-şi fixeze<br />
ierarhia rolurilor. Cărui membru din familie îi revenea autoritatea<br />
supremă şi cum sacrul susŃinea profanul în precizarea unui atare fapt?<br />
Pentru clarificarea rangului de prestanŃă al membrilor din<br />
familie, precum şi pentru a releva gradul de responsabilitate pe care-l<br />
avea fiecare dintre cei ce alcătuiau un nucleu domestic, s-a recurs tot<br />
la un temei de natură mitică. În fiecare casă se afla „zeul vetrei sacre”<br />
şi care era o divinitate interioară şi constituia „credinŃa din sufletul<br />
omenesc”, fiind entitatea de legătură a eurilor ce aparŃineau aceluiaşi<br />
cămin conjugal. Această divinitate sacră fixa calitatea tatălui de<br />
„mandatar” al ei, conferindu-i responsabilitatea de „a aprinde” focul<br />
sfânt, de a tăia animalul destinat sacrificiului ritual şi de a rosti<br />
„formula de rugă” prin care implora pronia zeului şi-l ruga pe acesta<br />
să alunge duhurile rele din preajma atât a casei, cât şi a turmelor sale.<br />
Ca „pater familias” – cum apărea la romani – şi ca „exponent al<br />
divinităŃii casnice”, tatăl continua cultul „familiei” şi reprezenta<br />
întregul lanŃ al seriilor de generaŃii ascendente. Prin el se asigura<br />
continuitatea de neam şi tot prin el se inducea la toŃi membrii grupului<br />
familial conştiinŃa unui conformism riguros la religia casnică. De fapt,<br />
tatăl este cel pe care urmaşii îl vor invoca după moarte ca pe o fiinŃă<br />
divină şi-i vor ipostazia în absolut personalitatea. Dar, aceeaşi religie<br />
casnică – aşa cum menŃionează Sorokin, Zimmerman şi Galpin – nu<br />
acorda un rang similar şi femeii, întrucât ea nu era stăpâna vetrei sacre<br />
şi, deci, nu poseda o religie prin naştere. Rugăciunea pe care o rostea<br />
cu ocazia ceremoniilor tradiŃionale, precum şi gesturile prin care se<br />
adorau forŃele divine ea le învăŃa tot de la soŃul ei, acesta din urmă<br />
205
fiind un fel de pontifax maximus şi având prerogative nelimitate<br />
asupra soŃiei sale.<br />
În Legile lui Manu se stipulează expresis verbis că „femeia în<br />
timpul copilăriei, depinde de tatăl ei; în timpul tinereŃii (depinde,<br />
n.ns.), de soŃul ei; dacă îi moare soŃul (depinde, n.ns.) de fiii săi; dacă<br />
nu are fii, de rudele apropiate ale soŃului ei; fiindcă o femeie nu<br />
trebuie niciodată să se conducă după bunul ei plac” 1 .<br />
Dreptul roman, ca şi acela al Greciei antice, ambele provenite şi<br />
constituite din credinŃele religioase ale comunităŃii, situau şi ele<br />
femeia într-un rang ierarhic inferior bărbatului. Ea poseda titlul de<br />
mater familias numai atât cât trăia soŃul ei, numit pater familias, dar<br />
nu era niciodată liberă şi nici stăpână pe sine (sui juris). Demostene, în<br />
Despre Coroană, nota că „femeia, înainte de căsătorie, se supunea<br />
tatălui ei, iar dacă acesta deceda, atunci era trecută sub autoritatea<br />
fraŃilor sau rudelor din partea tatălui; căsătorindu-se, femeia se<br />
subordona voinŃei soŃului, şi, în caz de moarte a acestuia, devenea<br />
supusă fiilor lui sau rudelor soŃului, în cazul în care fii lipseau” 2 .<br />
Şi la romani, autoritatea bărbatului asupra soŃiei era nelimitată.<br />
Dar, aşa cum menŃionează Tacit în Anale, femeia care nu se căsătorise<br />
prin oficierea riturilor sacre şi care, deci, nu-şi însuşea însemnele<br />
cultului casnic, nu se subordona puterii maritale. Acelaşi Tacit spune<br />
însă că mezalianŃa o subordona total pe femeie bărbatului şi o priva de<br />
acea atât de importantă sui juris, dar, în acelaşi timp, căsătoria îi<br />
conferea „demnitate” şi-i asigura protecŃie. Şi atunci, s-ar putea spune<br />
că autoritatea bărbatului în familie, precum şi rangul cel mai înalt ce i<br />
se acorda nu decurgeau din forŃa fizică mai mare a acestuia şi nici din<br />
baza materială pe care el o deŃinea, ci din prescripŃiile religiei casnice,<br />
precum şi din legile dreptului privat, care irup din credinŃele<br />
strămoşeşti şi s-au aplicat sub presiunea necesităŃii ca familia să se<br />
menŃină ca unitate funcŃională.<br />
Fiindcă, aşa cum deja s-a mai notat, încă din Antichitate, familia<br />
constituia „celula” de bază a societăŃii umane, iar aceasta din urmă<br />
persistă şi, deci, supravieŃuieşte, prin întărirea şi dezvoltarea celei<br />
op. cit.<br />
206<br />
1 Apud Sorokin, Zimmerman, Galpin, op. cit.<br />
2 Demostene, Despre Coroană, Apud Sorokin, Zimmerman şi Galpin,
dintâi. Într-un fel, familia era „o miniatură” a societăŃii globale.<br />
Modelul ei de ordine şi de dezvoltare era o reproducere la nivel microsocial<br />
a structurilor existente în plan macrosocial. Una avea o aderenŃă<br />
la cealaltă, posedând în conŃinutul său intern relativ aceleaşi tendinŃe<br />
şi chiar aceleaşi orientări latente. Sensurile lor de valoare erau relativ<br />
corespondente, fiind respectate reguli similare şi vizând scopuri<br />
identice.<br />
De aici a decurs dialectica profundă atât în conŃinut, cât şi în<br />
dezvoltare a celor două entităŃi sociale, impunându-le susŃinere<br />
reciprocă şi determinându-le a fi continuu solidare. E de la sine înŃeles<br />
că deşi societatea globală, adică macrosocialul, a dictat modelul de<br />
ordine şi de faptă al microsocialului, acesta din urmă îşi avea logica<br />
lui proprie şi îşi asigura o autonomie relativă prin conservarea<br />
achiziŃiilor sale istorice şi prin procesul împlinirilor de sine realizate în<br />
decursul timpului. Elementele nou apărute au fost dispuse în complexe<br />
asociative concret determinate, intrând în raporturi de interdependenŃă<br />
cu cele deja existente şi formând cu acestea sinteze organice profund<br />
relaŃionate. Într-un fel, aranjarea lor se efectua în sensul unei<br />
preformări, însuşindu-şi finalitatea întregului şi devenind parte a lui<br />
intrinsecă.<br />
ExperienŃe noi, precum şi schimbări care apar în societate<br />
datorită proceselor de producŃie şi celor culturale se repercutează şi<br />
asupra structurilor familiale, realizându-se atât o continuitate, cât şi o<br />
discontinuitate în evoluŃia acestora. FuncŃionarea lor a generat<br />
elemente stabile, rezistente la schimbare, care se regăsesc în fiecare<br />
din etapele evoluŃiei familiale şi asigură păstrarea identităŃii ei în timp,<br />
repetându-se în toate momentele şi formând „nuclee” de condensare şi<br />
de „unitate”. Unele dintre determinările ei se conservă de-a lungul<br />
vremii şi produc cunoscutele „permanenŃe” socio-umane, care se<br />
situează dincolo de orânduiri şi devin un fel de constante într-o<br />
succesiune de trepte evolutive. În ultimă instanŃă, asemenea<br />
permanenŃe constituie axul pe canavaua căruia se rânduiesc noile<br />
achiziŃii dobândite în procesul dezvoltării şi, de fapt, ele sunt un fel de<br />
substrat care stă la baza oricărei creativităŃi ulterioare. Aşa se explică<br />
persistenŃa peste milenii a unor caracteristici ale familiei din perioada<br />
207
antică şi tot aşa se motivează tendinŃa de conservatorism şi de a se<br />
raporta la societate după criteriul lor de substructură pe care se<br />
întemeiază şi se dezvoltă aceasta. Grupurile şi instituŃiile mai largi se<br />
revendică, în ultimă instanŃă, tot în realitatea familială, iar sistemul<br />
societal însuşi s-a dezvoltat pe baza structurilor conjugale.<br />
Geneza şi succesiunea cauzalităŃii generale au ca punct de<br />
origine comunitatea familială şi îşi găsesc autenticitatea în funcŃiile şi<br />
în legităŃile unităŃilor habitaŃionale. Însăşi identitatea etnică, precum şi<br />
modul de trai şi calitatea vieŃii se revendică în orizontul acestei<br />
comunităŃii şi dobândesc consistenŃă, conservându-şi caracteristicile lor<br />
ireductibile prin ea. Atare premise le-a avut în vedere Henri de Tourville<br />
atunci când a elaborat cunoscutul său Nomenclator al ştiinŃei sociale, în<br />
care plasa familia pe primele trepte ale ierarhiei stabilite de către el.<br />
Astfel, pe primul loc, sociologul francez aşeza familia, sub aspectul<br />
„geografiei sale fizice”, ca pe cel de-al doilea să fie situată tot familia, dar<br />
estimată din punctul de vedere al resurselor ei de existenŃă, adică<br />
„ocupaŃia familiei”; se continuă, pe locul trei, tot cu familia, de această<br />
dată însă privită din perspectiva posesiunii şi a transmiterii acesteia<br />
(proprietatea familiei, care poate fi numită şi „proprietate imobiliară”).<br />
După alte trei niveluri ale ierarhiei nomenclatorului şi după ce<br />
adaugă elemente adiacente familiei, Henri de Tourville revine cu<br />
relevarea tipurilor de familie: patriarhal, pseudo-patriarhal, particularist şi<br />
instabil, adăugând cea de a opta treaptă, numită „Fazele vieŃii familiale”,<br />
care cuprindea evenimentele importante ale acesteia: naştere, educaŃie,<br />
ceremonii, alianŃe, întreprinderi, mariaje, moşteniri, adopŃii, donaŃii etc.<br />
Aşa după cum se notează în Nomenclator şi după cum<br />
consemnează şi P. Sorokin, ultimele trepte erau rezervate societăŃii<br />
integratoare, fiind numite Expansiunea societăŃii şi SocietăŃi străine 1 .<br />
În baza principiilor de structurare a Nomenclatorului, şi anume,<br />
acela „cauzal-ierarhic” şi, deci, al trecerii de la simplu la complex 1 , se<br />
1<br />
Vezi, pentru detalii, P. Sorokin, Les Théories sociologiques<br />
contemporaines, Paris, Payot, 1938, p. 77-78.<br />
208
elevă „… cum şi în ce mod factorii se condiŃionează reciproc”.<br />
„Locul, mai ales în ceea ce priveşte societăŃile simple – preciza<br />
P.A. Sorokin, referindu-se la acest raport cauzal-ierarhic – determină<br />
metodele de obŃinere a mijloacelor de subzistenŃă – munca, formele de<br />
proprietate şi celelalte încasări ale familiei; aceste condiŃii determină<br />
tipul de organizare şi funcŃionare familial; acesta determină tipul<br />
poporului care iese dintr-o atare familie şi acesta, la rându-i,<br />
condiŃionează tipul organizaŃiilor familiale” 2 .<br />
Nomenclatorul lui Tourville – unul dintre membrii şcolii lui<br />
Fr. le Play – a structurat un adevărat lanŃ cauzal în devenirea relaŃiilor<br />
maritale şi a facilitat studiul monografic atât al familiei, cât şi al<br />
diverselor popoare europene, asiatice şi din Americi 3 . Aceasta întrucât, în<br />
punctul iniŃial, sociologul francez a plasat familia, ca unitate socială de<br />
cercetat, iar în punctul final a fixat societatea globală. RelaŃia dintre una şi<br />
cealaltă, precum şi demonstrarea schimbărilor care se produc în<br />
conŃinutul lor pe diferite trepte de evoluŃie au fost facilitate prin tehnica<br />
bugetelor de familie. De fapt, întreaga gândire a lui Frederic le Play<br />
(1806-1882), ca şi a tuturor colaboratorilor săi a gravitat în jurul metodei<br />
monografice şi a tehnicii ei operative, adică a bugetelor de familie, cum<br />
vom avea prilejul să consemnăm în continuare.<br />
4.1. Familia rurală între tradiŃie<br />
şi modernitate<br />
„Familia este doar sâmburele societăŃii”.<br />
Henrik Ibsen<br />
Este ştiut faptul că Auguste Comte, referindu-se la cele trei forŃe<br />
sociale (materială, intelectuală şi morală) şi relevând că trăsăturile<br />
definitorii ale unei formaŃiuni istorice depind de preponderenŃa uneia<br />
1<br />
Ilie Bădescu, Istoria sociologiei, Editura Porto-Franco, 1994, GalaŃi,<br />
p. 115-116.<br />
2<br />
P.A. Sorokin, op. cit.; vezi şi Ilie Bădescu, op. cit., p. 117.<br />
3<br />
Ilie Bădescu, op. cit., p. 118.<br />
209
din aceste forŃe asupra celorlalte, identifică puterea comunitară a<br />
familiei cu forŃa morală ca atare şi consideră că aceasta din urmă este<br />
cea care conferă energie legăturilor sociale. Clasa bogaŃilor – relevă<br />
Auguste Comte – este clasa puterilor materiale, la care se adaugă clasa<br />
speculativă („sacerdoŃiul”) şi care este clasa puterii intelectuale, iar<br />
familia este „instanŃa” puterii morale 1 . Într-un fel, după sociologul<br />
francez, societatea globală îşi are temeiul ei real, atât ca substanŃă, cât şi<br />
ca energie în structura de familie, iar funcŃiile ei reglatorii şi le află în<br />
forŃa morală a acesteia. Nu se poate gândi o comunitate căreia să-i<br />
lipsească o instanŃă cu rol ordonator şi care să nu ajungă la constituiri de<br />
forme care să realizeze un echilibru între părŃi. Coeziunea societăŃii,<br />
precum şi puterea ei de consens rezidă – după Auguste Comte – în<br />
comunitatea morală, iar spaŃiul ei de exerciŃiu îl reprezintă familia.<br />
Frederic le Play a reluat tema familiei, abordată de către<br />
compatriotul său francez, dar o cercetează printr-un alt criteriu de<br />
specialitate şi-i relevă alte valenŃe decât cele notate în sistemul de<br />
politică pozitivă. Fiindcă, întemeietorul şcolii monografice de la Paris<br />
nu mai invoca criteriul moral în definirea familiei şi, prin urmare, nu<br />
mai considera drept operaŃional un referenŃial de esenŃă spirituală.<br />
Pornind de la substratul substanŃial empiric al structurilor<br />
familiale şi raportându-le la existenŃa socială, Frederic le Play estima<br />
că familia reprezintă o sinteză a caracteristicilor mediului uman şi –<br />
prin ea coabitează inextricabil o diversitate de trăsături fizico-empirice<br />
ale societăŃii integratoare 2 .<br />
În faŃa unui imens material faptic şi în ideea unei interdependenŃe<br />
concomitente între nivelurile formaŃiunii sociale, Frederic<br />
le Play a precizat că familia nu este numai o realitate morală – cum<br />
considerase Auguste Comte – şi, prin urmare, nu trebuie evaluată<br />
numai după norme ale binelui şi ale răului. Familia – după sociologul<br />
francez – este mai întâi o existenŃă socio-naturală, asimilând în<br />
conŃinutul ei concretul sensibil şi reproducând determinările de<br />
conŃinut ale mediului concret istoric. În ea coabitează toate elementele<br />
de origine societală şi prin funcŃionarea lui se realizează unitatea<br />
diversităŃii. De aici a decurs la sociologul francez ideea de a cerceta<br />
210<br />
1 Vezi Ilie Bădescu, op. cit., p. 102.<br />
2 Op. cit., p. 103.
familia printr-o perspectivă integralistă şi de a folosi pentru aceasta<br />
metoda monografică, cu tehnica ei principală, bugetul de familie.<br />
Lucrarea sa fundamentală Clasele muncitoare europene, redactată în<br />
şase volume şi elaborată pe baza unui imens material de teren, a<br />
consacrat metoda monografiei de familie în sociologie şi a oferit<br />
forurilor de decizie un instrument ştiinŃific de cunoaştere şi de<br />
conducere a vieŃii sociale.<br />
În anul 1854, apărea lucrarea lui Frederic le Play intitulată<br />
Muncitorii europeni, rezultată din douăzeci de ani de muncă<br />
monografică şi la care se cuvine să adăugăm cartea Reforma socială în<br />
FranŃa.<br />
Nu se pot ignora nici iniŃiativele organizatorice ale lui Le Play<br />
pe linie instituŃională, aşa cum nu se poate face abstracŃie de marele<br />
său spirit reformator. Într-o atare perspectivă, se înscriu organizaŃiile<br />
întemeiate de el, precum „Societatea internaŃională pentru studii<br />
aplicate ale economiei sociale” (1856), având sucursale în toată Ńara şi<br />
„Uniunea pentru pacea socială (1872) 1 .<br />
Concomitent cu cercetările lui Frederic le Play, dar independent<br />
de ele, s-au efectuat monografieri în mediul rural din România, atât în<br />
Moldova şi Oltenia, cât şi în Transilvania.<br />
În Moldova şi Oltenia (dar şi în Dobrogea) sunt cunoscute<br />
monografiile de tip zonal întocmite de către Ion Ionescu de la Brad, iar<br />
în Transilvania au rămas de referinŃă lucrările elaborate de către<br />
învăŃători şi preoŃi, în cadrul SocietăŃii culturale „Astra” din Sibiu.<br />
În ceea ce priveşte cercetările lui Ion Ionescu de la Brad, e de<br />
menŃionat că acestea au avut o finalitate instrumentală, deoarece ele<br />
s-au produs în urma unei ordonanŃe domneşti, emisă de Alexandru<br />
Ioan Cuza, care voia să se informeze asupra modului de aplicare a<br />
legii reformei agrare, edictată de el.<br />
Savantul patriot a întreprins investigaŃii ştiinŃifice asupra<br />
judeŃelor Putna, Dorohoi şi MehedinŃi (precum şi asupra Dobrogei),<br />
insistând asupra relaŃiilor de proprietate, asupra natalităŃii, a stării de<br />
sănătate şi morbiditate, a resurselor alimentare şi a bolilor de nutriŃie<br />
etc., toate cu impact asupra familiei din mediul rural şi toate vizând<br />
ridicarea Ńăranului la rang de cetăŃean prin împroprietărire.<br />
1 A.P. Sorokin, op. cit., p. 72; vezi şi I. Bădescu, op. cit., p. 116.<br />
211
În cealaltă parte a Ńării, în Transilvania, Societatea „Astra” era<br />
preocupată de întocmirea de monografii săteşti în vederea combaterii<br />
procesului de maghiarizare forŃată a românilor ardeleni şi a susŃinerii<br />
elementului românesc din Arcul carpatic 1 .<br />
ReŃinând tradiŃia reuşitelor lui Le Play şi relevând valoarea<br />
cercetărilor şcolii monografice pe care a iniŃiat-o şi condus-o, subliniem<br />
totodată rolul şcolii monografice româneşti, care a cercetat comunitatea<br />
familială printr-o metodologie interdisciplinară şi a folosit tehnici dintre<br />
cele mai variate. Aceasta a fost Şcoala monografică de la Bucureşti,<br />
fondată şi condusă prestigios de către Dimitrie Gusti, care s-a impus în<br />
plan mondial prin originalitatea cercetărilor desfăşurate în toate regiunile<br />
Ńării şi prin învestirea sociologiei cu o funcŃie organică, aceea de a fi<br />
ştiinŃa reformei sociale şi de a realiza Atlasul naŃiunii române.<br />
În cadrul Şcolii monografice de la Bucureşti, a existat o<br />
preocupare aparte pentru cercetarea familiei din mediul rural, iar<br />
numele Xeniei Costa Foru rămâne unul de referinŃă pentru contribuŃia<br />
sa la studiul specificului familiei din satele româneşti.<br />
4.2. Universal şi individual în cercetarea „fenomenului familial”<br />
Societatea informatizată, precum şi procesul globalizării care se<br />
desfăşoară în plan mondial au determinat schimbări de fond în<br />
funcŃionalitatea comunităŃii familiale, impunând forurilor mondiale,<br />
dar şi celor regionale sau naŃionale să elaboreze anumite strategii de<br />
protejare şi de susŃinere a familiei, precum şi să stabilească politici<br />
sociale menite să fixeze norme şi să consacre principii care să ateste<br />
rolul şi valoarea familiei pentru durabilitatea societăŃii şi pentru<br />
prevenirea evenimentelor care să o deterioreze.<br />
Astfel, OrganizaŃia NaŃiunilor Unite a procedat – prin diferite<br />
mijloace – la multiple studii asupra familiei 2 .<br />
1<br />
Vezi, pentru analize detaliate, Pamfil Matei, Astra, AsociaŃiunea<br />
transilvană pentru literatură română şi cultura poporului român,<br />
Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986.<br />
2<br />
Cf. Nations Unies, revista „La Famille, nr. 2, Le rôle de la famille<br />
dans le processus de développemente, New York, 1986; menŃionăm că, pe<br />
aceeaşi temă, NaŃiunile Unite au editat şi primul număr al revistei „La<br />
Famille”, intitulat: „Modèle a suivre pour assurer de services complets de<br />
protections de la famille et de l’enfance”.<br />
212
Totodată, documentul menŃionat conscrie că familia nu trebuie<br />
considerată ca un element „fix”, ci ca „o celulă în devenire”,<br />
prezentând o flexibilitate deosebită şi având o capacitate de adaptare<br />
considerabilă nu numai privind existenŃa sa proprie, ci şi atunci când<br />
este antrenată în procese, ca şi în tehnici, valori şi structuri sociale 1 .<br />
De fapt, încă mai demult, Societatea NaŃiunilor Unite a elaborat<br />
programe speciale cu privire la rolul femeii atât în mediul rural, cât şi<br />
în cel urban, în acelaşi scop, de a înlătura segregările de sex, şi de a<br />
repune în drepturile ei fireşti o mare parte a societăŃii umane: femeile.<br />
Astfel, în Preambulul DeclaraŃiei ONU din 7 noiembrie 1967,<br />
privind eliminarea segregaŃiei feminine, se precizează că „…<br />
discriminarea care se exercită contra femeilor este incompatibilă cu<br />
demnitatea umană şi cu bunăstarea familiei şi aceea a societăŃii şi<br />
împiedică femeile să participe la viaŃa politică, socială, economică şi<br />
culturală a Ńării lor şi a umanităŃii în întreaga măsură a posibilităŃilor<br />
lor”; „… dezvoltarea completă a unei Ńări, a bunăstării lumii şi a<br />
cauzei păcii – continuă Preambulul – cere participarea maximă a<br />
femeilor, ca şi a bărbaŃilor în toate domeniile” 2 .<br />
Referindu-se la rolul femeii în societăŃile rurale şi relevând că<br />
actuala explozie demografică creează trebuinŃa unei mai mari<br />
producŃii de bunuri alimentare 3 , DeclaraŃia subliniază că atâta timp cât<br />
activităŃile agricole vor reprezenta principalul mijloc de subzistenŃă,<br />
iar recoltele vor servi în totalitatea lor la consumul familiei, „va trebui<br />
ca femeia să-şi asume o mare parte a muncii în acest domeniu, fie în<br />
perioadele de vârf ale sezonului, fie în tot timpul anului, în unele<br />
cazuri, efortul depus de către femei fiind mai mare decât acela al<br />
1<br />
Op. cit., p. 3. Tot la această pagină sunt menŃionate declaraŃiile,<br />
rezoluŃiile şi programele adoptate de către NaŃiunile Unite cu privire la<br />
dezvoltarea familiei şi contracararea formelor de discriminare a femeii şi a<br />
copilului.<br />
2<br />
Preambule à la Declaration sur l’elimination à l’egard des femmes,<br />
7 november 1967; apud Ester Bosarup et Christina Liljen Crantz, Integration<br />
de la femme au développement – Pourquoi, Quand, Comment – Programme<br />
des Nations Unies Pour le Developpement, 1945.<br />
3<br />
Op. cit., p. 13.<br />
213
ărbaŃilor” 1 . Totodată, DeclaraŃia relevă existenŃa unui decalaj între<br />
veniturile femeilor din zonele agricole şi veniturile celor din regiunile<br />
urbane, motiv pentru care se produce migraŃia tinerelor dinspre sat<br />
spre oraş şi apar dezechilibre atât în zonele de provenienŃă, cât şi în<br />
cele de destinaŃie. De aceea, DeclaraŃia cuprinde prevederi cu privire<br />
la educaŃie şi profesionalizare, la sănătate şi folosire a forŃei de muncă<br />
feminine din mediul rural, precum şi cu privire la participarea femeii<br />
la prelucrarea produselor agricole, în serviciile rurale etc.<br />
Complementar, NaŃiunile Unite au elaborat programe<br />
cuprinzătoare de formare profesională a femeilor atât din mediul rural,<br />
cât şi din mediul urban, de comunicare şi informare etc.<br />
Prevederi similare sunt consemnate în DeclaraŃie şi pentru<br />
femeile şi familiile din mediul urban 2 .<br />
Şi în programele Uniunii Europene sunt prevăzute acŃiuni de<br />
susŃinere şi ocrotire a familiei, indiferent de zona geografică în care se<br />
situează şi dincolo de mediul urban sau rural în care se află. Astfel,<br />
constatându-se discriminarea în funcŃie de sex şi urmărindu-se a se<br />
institui principiul democraŃiei în ceea ce priveşte egalitatea şanselor,<br />
în cadrul forumului european, au fost adoptate directive, dar şi tratate<br />
în care s-a dezvoltat o normă fundamentală a dreptului comunitar,<br />
aceea privitoare „la egalitatea de remunerare între lucrătorii de sex<br />
feminin şi cei de sex masculin” 3 . De altfel, încă în Tratatul de la<br />
Roma, din 1957, se află stipulată recomandarea egalităŃii de tratament<br />
în ceea ce priveşte formarea şi promovarea profesională şi în ceea ce<br />
priveşte condiŃiile de muncă, vizând eliminarea oricărei discriminări<br />
atât directe, cât şi indirecte în domeniul muncii şi prevăzând<br />
posibilitatea unor acŃiuni pozitive; aplicarea progresivă a egalităŃii de<br />
tratament în materie de sisteme legale de securitate socială; egalitatea<br />
între femeile şi bărbaŃii care exercită o activitate independentă,<br />
inclusiv o activitate agricolă; ameliorarea sănătăŃii şi securităŃii la<br />
1<br />
Op. cit., p. 12-13.<br />
2<br />
Op. cit., p. 28.<br />
3<br />
A se vedea, pentru toate aceste precizări, Uniunea Europeană.<br />
Egalitatea şanselor între femei şi bărbaŃi, de Victoria Tândaveanu, Svetlana<br />
Baciu şi Tudor Prelipceanu, în „Buletin de informare legislativă”, nr. 1/2002.<br />
Consiliul legislativ al parlamentului, România.<br />
214
locul de muncă al lucrătoarelor gravide sau care au născut recent 1 ,<br />
„concilierea” între viaŃa familială şi cea profesională (concediu<br />
parental) 2 .<br />
Directivele Consiliului European, în perspectiva integrării în<br />
U.E. a Ńărilor continentului, insistă asupra necesităŃii aplicării în<br />
practică a principiului tratamentului egal pentru persoanele angajate în<br />
activităŃi independente, inclusiv cele din agricultură, şi pentru<br />
protecŃia femeilor însărcinate şi a celor care au dat naştere recent unor<br />
copii, angajate în asemenea activităŃi.<br />
Consiliul Uniunii Europene insistă, de asemenea, şi asupra<br />
noŃiunii de „lucrători independenŃi”, în scopul de a cuprinde în sfera<br />
acesteia şi pe fermieri şi, deci, şi familiile acestora. „Directiva<br />
Consiliului Uniunii Europene nr. 86/613 CEE din 11 decembrie 1986<br />
include în definiŃia dată (noŃiunii, n.ns.) de „lucrători independenŃi” orice<br />
persoană care desfăşoară o activitate pe cont propriu în vederea obŃinerii<br />
unui venit, incluzându-i şi pe fermieri (subl. ns.) şi pe cei ce exercită<br />
profesiile liberale. Directiva – se menŃionează în studiul citat – le are în<br />
vedere şi pe soŃiile acestora, care participă la activităŃile lucrătorului<br />
independent. Principiul egalităŃii de tratament implică absenŃa<br />
discriminării legate de apartenenŃa sexuală. „Statele membre – conchide<br />
documentul – trebuie să elimine toate prevederile contrare principiului<br />
tratamentului egal, în special în ce priveşte lansarea sau extinderea unei<br />
afaceri sau a oricărei forme de activitate independentă”.<br />
Adoptând rezoluŃii şi formulând recomandări cu privire la<br />
egalitatea de şanse între bărbaŃi şi femei, Consiliul Uniunii Europene<br />
cerea să se ia măsuri vizând participarea femeilor la procesele<br />
1<br />
Toate aceste prevederi sunt reproduse din studiul mai sus citat, p. 24.<br />
2<br />
În ceea ce priveşte concediul parental, Consiliul European precizează:<br />
Directiva 96/34/CE a Consiliului din 3 iunie 1996, privind acordul-cadru<br />
asupra concediului parental, încheiat de UNICEF, CEEP şi CES, modificată<br />
prin Directiva 97/75/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997, stabileşte<br />
prevederi minimale privind concediul paternal şi absenŃa de la locul de<br />
muncă, pentru motive de forŃă majoră, ca mijloc important de conciliere a<br />
vieŃii profesionale şi familiale şi promovarea egalităŃii de şanse şi de<br />
tratament între femei şi bărbaŃi (op. cit., p. 34).<br />
215
decizionale, precum şi integrarea egalităŃii de şanse în politica<br />
comunitară, inclusiv pentru femeile care lucrează în agricultură 1 .<br />
Şi în legislaŃia română, precum şi în politicile noastre naŃionale<br />
există precizări valoroase cu privire atât la normele de întemeiere şi<br />
funcŃionare a familiei, în general, cât şi referitor la familia rurală, în<br />
particular.<br />
În ceea ce priveşte aceasta din urmă, sunt de reŃinut sublinierile<br />
care se fac cu privire la rolul tradiŃiilor şi al mentalităŃilor în<br />
întemeierea unui cămin conjugal, punându-se în evidenŃă atât latura<br />
universală, cât şi cea particulară în structurarea acestuia.<br />
4.3. Specificul familiei rurale comparativ<br />
cu familia urbană<br />
Gândită ca „unitate socială de exploatare” 2 , precum şi ca „model<br />
(care) funcŃionează ca un creuzet unde se elaborează în colectiv<br />
conduite şi unde tradiŃiile sunt menŃinute şi reinterpretate (şi) unde<br />
iniŃiativele îşi găsesc inspiraŃia lor” 3 , familia din mediul rural a fost şi<br />
a rămas şi astăzi o unitate a spaŃiului muncii şi a spaŃiului rezidenŃei.<br />
Ca grup social unitar şi ca entitate implementată într-un spaŃiu fizic,<br />
familia rurală s-a identificat cu gospodăria sau, mai exact, s-a<br />
identificat cu ferma. În felul acesta, familia coincide cu întreprinderea.<br />
Orice cămin din sat a fost şi este o unitate productivă unde se obŃin<br />
bunuri în vederea consumului propriu şi unde comunitatea economică<br />
1<br />
Comunicarea Comisiei Europene din 27 februarie 1997 a avut ca scop<br />
să propună acŃiuni şi politici generale în vederea realizării egalităŃii de şanse<br />
între bărbaŃi şi femei. Această abordare implică un efort de mobilizare în<br />
special în domeniile: ocuparea forŃei de muncă şi piaŃa muncii; politica de<br />
cooperare în vederea progresului economic al Ńărilor în curs de dezvoltare şi<br />
femeile; femeile care dezvoltă o afacere, inclusiv soŃiile colaboratoare în<br />
Sistemul Monetar European, între altele în sectoarele din agricultură şi<br />
pescuit. Comisia Europeană îşi propune să aplice măsurile în favoarea<br />
femeilor în cadrul Sistemului Monetar European (op. cit., p. 27).<br />
2<br />
Giovanni Hoyois, Sociologie rurale, Paris, Editions Universitaires,<br />
1968, p. 128.<br />
3<br />
Placide Ramburd, Le village dans la société urbaine, Travaux<br />
scientifiques du parc national de la Vanoise, 1975, p. 145.<br />
216
este şi o comunitate de muncă, ceea ce nu se întâlneşte în familia<br />
urbană. Aici, adică la oraş, familia a fost şi este o entitate dominant<br />
consumatoare 1 , în timp ce mijloacele creatoare de bunuri de<br />
subzistenŃă sunt situate în afara ei. Căminul nu este şi un „loc de<br />
muncă” şi, prin urmare, nu îmbină întreprinderea cu locuinŃa.<br />
FuncŃionalitatea lui ca grup era şi este întemeiată atât pe un suport<br />
juridic, cât şi pe o relaŃie afectivă, dar nu şi pe scopuri de producŃie<br />
materială. Partenerii nu lucrează împreună într-un cadru domestic şi<br />
nici nu dezvoltă un patrimoniu conjugal care să faciliteze activităŃi<br />
productive. 2 Fiecare persoană din cămin are o altă calificare şi deci<br />
răspunde unor solicitări distincte de pe piaŃa muncii. Din atare motive,<br />
bărbatul şi femeia petrec împreună un interval de timp mai redus, ceea<br />
ce nu e cazul partenerilor din mediul rural.<br />
În primul rând, în mediul rural, viaŃa economică e total<br />
subordonată organizării colective a vieŃii de familie 3 . „łăranul – scria<br />
George Marica – stăpâneşte o exploatare proprie, împreună cu toŃi<br />
ceilalŃi ai lui, cu familia, şi nu el, … ca individ. De aceea, putem vorbi<br />
mai bine de familism” 4 . De fapt, în mediul rural, grupul familial, şi nu<br />
individul, a fost şi este „celula primă” sau „unitatea care posedă,<br />
munceşte şi consumă” ceea ce produce 5 . „Proprietatea pământului” ar<br />
fi în mod esenŃial familială, individul – scria George Marica – fiind<br />
numai un administrator temporar. Dreptul de posesie individuală e o<br />
excepŃie, şi nu o regulă. Drepturile şi obligaŃiile individului cu privire<br />
la proprietate sunt în funcŃie de natura relaŃiilor sale cu grupul.<br />
Organizată pe criterii autarhice şi producând cu mijloace proprii cele<br />
1 George Em. Marica, op. cit., p. 167.<br />
2 Op. cit., p. 181.<br />
3 Op. cit., p. 148; George Em. Marica evidenŃiază în acest sens lucrarea<br />
lui W. I. Thomas şi Fl. Znaniecki (The Polish Peasant in Europa and<br />
America), New-York, vol. I, 1927): „Date fiind originalitatea şi temeinicitatea<br />
consideraŃiilor celor doi autori îmi voi permite să le rezum cât mai amplu;<br />
socotesc că ceea ce urmează va justifica deplin aceasta, cu atât mai mult cu<br />
cât opera lui Thomas şi Znaniecki nu e aşa uşor la îndemâna tuturor” (op. cit.,<br />
p. 147).<br />
4 Op. cit., p. 162.<br />
5 Placide Ramburd, în vol. Villages en developpement, Paris, Monton,<br />
La Haye, 1971, p. 17.<br />
217
necesare consumului membrilor ei, gospodăria Ńărănească este atât o<br />
comunitate de avere, cât şi una de muncă. Orice cămin este totdeauna<br />
o gospodărie, iar aceasta din urmă e legată de locuinŃă 1 . Stând laolaltă,<br />
dar şi muncind permanent împreună 2 , se creează o puternică unitate<br />
sufletească şi se întemeiază „familismul” gospodăriei. CondiŃia<br />
materială a întemeierii şi a existenŃei grupului familial o constituie<br />
proprietatea în comun asupra pământului, acesta reprezentând atât o<br />
valoare economică, cât şi una socială. Cantitatea de teren deŃinută şi,<br />
deci, întinderea latifundiului stăpânit conferă familiei un status social<br />
elevat şi situează capul de familie în ierarhia superioară a ordinii<br />
comunitare. Acesta este perceput ca o personalitate marcantă,<br />
întreprinzător şi inteligent, bun „manager” şi posesor al unei<br />
raŃionalităŃi economice impunătoare. Werner Sombart, referindu-se la<br />
pătrunderea capitalului în agricultură şi relevând că proprietarul este<br />
conducătorul întreprinderii sale, scria că „…un Ńăran… e omul care<br />
conduce întreprinderea agricolă, adunând grâul sau ceea ce recoltează<br />
el în hambarele sale şi mergând el însuşi înapoia plugului”.<br />
„Gospodăria Ńărănească – conchidea sociologul german – e acea<br />
întreprindere agricolă pe care o conduce acest om cu familia sa” 3 .<br />
Fiind atât proprietar, cât şi lucrător al întreprinderii, capul de<br />
familie este în acelaşi timp şi şeful acesteia, trăind în cea mai mare<br />
1<br />
George Em. Marica, op. cit., p. 167.<br />
2<br />
În sensul celor de mai sus, Sorokin, Zimmerman şi Galpin<br />
menŃionează: „Trăind în aceeaşi casă, lucrând la acelaşi pământ, având<br />
posesiunea în comun, punând veniturile împreună şi plătind de aici<br />
cheltuielile lor, membrii familiei rurale sunt în acelaşi timp membrii unui<br />
ansamblu de lucru, ai unei unităŃi economice, câştigând şi consumând<br />
împreună, ataşaŃi de acest pământ. Comunitatea de locuinŃă, pământul şi<br />
funcŃiile economice comune sunt componentele a ceea ce se numeşte<br />
gospodăria Ńărănească. Pe lângă că e o cumulare de aceste legături,<br />
gospodăria Ńărănească e cumulată şi cu familia Ńărănească (considerată) ca<br />
uniune de soŃ şi soŃie, părinŃi şi copii şi rude şi, în consecinŃă, gospodăria<br />
Ńărănească familială e o grupă socială cu o cumulare mai mare şi mai<br />
complexă decât familia urbană (A Systematic Source Book, în „Rural<br />
Sociology”, vol. II, p. 12, după George Marica, op. cit., p. 168).<br />
3<br />
Werner Sombart, Der moderne Kapitalismus, München, 1928,<br />
vol. III, p. 967, apud George Marica, op. cit., p. 157.<br />
218
parte a activităŃii sale viaŃa profesională şi viaŃa de familie într-o<br />
totalitate indisociabilă 1 . În acelaşi timp însă, el este şi cultivator,<br />
precum şi director comercial, este contabil şi experimentator, crescător<br />
de animale şi maistru de ucenicie pentru fii săi, realizând un cumul de<br />
roluri 2 şi efectuând o sinteză de funcŃii 3 .<br />
Într-un fel, capul de familie îşi asumă toate atribuŃiile care altfel,<br />
ar trebui să fie încredinŃate mai multor persoane specializate 4 şi în<br />
acelaşi timp asigură de lucru tuturor membrilor grupului familial, în<br />
funcŃie de vârsta şi de aptitudinile fiecăruia. Energia sa fizică, precum<br />
şi cea intelectuală sunt centrate pe un obiectiv unic, acela de a conferi<br />
întregului grup matrimonial resursele necesare subzistenŃei sale şi de a<br />
face munca fiecărui membru din familie mai rentabilă şi mai eficientă.<br />
Reuşitele sau eşecurile în decizii ale acestuia se repercutează direct şi<br />
pe diferite termene atât asupra stării materiale, cât şi asupra<br />
standardelor de prestigiu ale menajului său. Deoarece o investiŃie<br />
falimentară, ori un calcul eronat în relaŃiile comerciale duceau şi duc<br />
şi astăzi la diminuarea mijloacelor de trai ale familiei şi generau şi<br />
generează şi astăzi acea atât de precară prezumŃie de credit.<br />
Poate că n-ar fi lipsit de interes ştiinŃific să invocăm, pentru<br />
evaluarea trăsăturilor de personalitate ale ruralului, anumite opinii de<br />
esenŃă neoromantică, ce prezintă pe Ńăran şi familia lui, în comparaŃie<br />
cu ceea ce se dezvoltă în mediul urban. Astfel, germanul Hans<br />
Günther 5 , citat de către George Marica, spune că Ńăranul e un om<br />
1<br />
Henri Mendras, Sociologia mediului rural, studiu apărut în vol.I,<br />
Sociologia franceză azi, Editura Politică, Bucureşti, 1971, p. 562.<br />
2<br />
H. Mendras vorbeşte de „confuzia de roluri”, pe când noi optăm<br />
pentru expresia de „cumul de roluri”.<br />
3<br />
G. Hoyois foloseşte expresia „identificare de funcŃii”, în timp ce noi<br />
ne pronunŃăm pentru formula „sinteză de funcŃii” (vezi G. Hoyois, op. cit,<br />
p. 134). În sociologia poloneză am întâlnit expresia „joncŃiune a rolurilor”,<br />
dar care exprimă un sens similar cu expresiile notate anterior (cf. Franciszek,<br />
Les Fonctions de la Famille Rurale, în vol. Les Transformations de la<br />
campagne polonaise, sous la direction de Hyszard Turski, Wroclaw,<br />
Warszawa, Krakow, 1970, p. 383).<br />
4<br />
G. Hoyois, op. cit., p. 129.<br />
5<br />
Vezi Hans Günther, Das Baucentrum als Lebens und<br />
Gemeinschaftsform, Ed. a II-a, Verlag und Druk, Berlin, 1941.<br />
219
chibzuit şi prevăzător şi nu trăieşte de azi pe mâine: „... Un Ńăran<br />
harnic nu poate fi conceput fără o anume prevedere; la Ńară nu există<br />
trai de pe o zi pe alta” 1 . Personalitatea Ńăranului este una calculată, iar<br />
caracterul manifestărilor sale este absolut unitar. La acestea, Günther<br />
adaugă alte trăsături, precum spontaneitatea şi originalitatea, dar şi<br />
faptul că Ńăranul e un om ordonat şi econom. Logica lui socialpsihologică<br />
e una de tip pragmatic, rezultată dintr-o îndelungată<br />
experienŃă productivă, ca şi din cunoaşterea reuşitelor, dar şi a<br />
nereuşitelor celorlalŃi membri ai comunităŃii rurale. Pe această din<br />
urmă linie se înscrie şi opinia lui, W. Thomas şi Fl. Znaniecki 2 , care,<br />
într-o viziune holistă şi printr-un procedeu analist-comparativ, relevă<br />
că „Ńăranul gândeşte în scheme de origine colectivă”, iar „judecata lui<br />
e judecata satului” 3 . Gândirea Ńăranului, menŃionează cei doi sociologi,<br />
e mai intuitivă şi e dominată de situaŃii concrete. Determinat însă a se<br />
plasa într-un plan mai abstract sau de a se folosi de structuri cu<br />
caracter mai teoretic – relevă Thomas şi Znaniecki – Ńăranul e mai<br />
neîndemânatec comparativ cu orăşeanul, iar judecăŃile lui pot fi mai<br />
eronate faŃă de cele ale citadinului. Delimitându-se în special de<br />
concepŃia lui Hans Günther şi aderând total la punctul de vedere<br />
formulat de către C. Rădulescu-Motru, sociologul clujan George<br />
Marica înclină să creadă că Ńăranul este „o fiinŃă a obişnuinŃei”,<br />
dominat de „impulsuri naturale şi având o atitudine mai spontană”. El<br />
lucrează „fără un plan” şi are o „motivaŃie mai redusă” 4 .<br />
DeterminaŃia lui principală – scria sociologul clujan – „este<br />
tradiŃia”, iar acŃiunea sa este „legată de situaŃia dată” 5 . Deşi e o fiinŃă a<br />
1<br />
H. Günther, op. cit, p. 83, apud George Marica, op. cit, p. 76.<br />
2<br />
Cf. The Polish Peasant in Europa and America, New-York,<br />
Ed. a II-a, vol. I, 1927; vol. II, 1928.<br />
3<br />
În sensul celor de mai sus, C. Rădulescu-Motru scria: „łăranul e un<br />
muncitor fără încredere în experienŃa şi judecata sa personală… Organizarea<br />
muncii agricole … e bazată nu pe iniŃiativă personală, ci pe exemplul dat de<br />
toată lumea. Munca este o datorie, iar izvor de bogăŃie şi putere e numai prin<br />
întâmplare sau prin noroc ” (C. Rădulescu-Motru, Etnicul românesc.<br />
Comunitate de origine, limbă şi destin, Ed. Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1942,<br />
p. 78).<br />
4<br />
George Em. Marica, op. cit., p. 54.<br />
220<br />
5 Idem, p.75.
concretului şi – prin urmare – se afirmă prin orientare realistă, totuşi –<br />
relevă Marica – „nu se poate spune că Ńăranul e un om practic”. „Aici<br />
rezidă tot paradoxul situaŃiei sale: acest om al concretului e, totuşi, o<br />
fiinŃă nepractică, fiindcă nu ştie să folosească, aşa cum ar trebui,<br />
posibilităŃile materiale, ca şi cele spirituale, exterioare, ca şi interioare,<br />
pe care le are la dispoziŃie pentru a avea o existenŃă mai bună” 1 .<br />
Analiza autorului merge mai departe şi se referă la spiritul de<br />
ordine al Ńăranului care a intrat sub incidenŃa influenŃelor citadine, prin<br />
analogie cu Ńăranul autentic şi care – arată Marica – nu e nici ordonat<br />
şi nici econom: „… lipsa de ordine în gospodăria Ńărănească… se<br />
poate verifica oricând” 2 ; „Ńăranul – scrie el – nu e un om prea activ sau<br />
cu iniŃiativă, el nici nu ştie cum să-şi organizeze viaŃa”. „Lucrează<br />
cam de mântuială, fără prea multă tragere de inimă, aşa cum se<br />
comportă un primitiv”, „e lipsit de un spirit de întreprindere mai<br />
susŃinut” şi „e un om lăsător şi chiar nepăsător” 3 .<br />
George Marica îşi corectează însă întrucâtva evaluările negative<br />
cu privire la psihologia Ńăranului şi pune în evidenŃă unele dintre<br />
trăsăturile lui de personalitate, inclusiv cele de natură practică.<br />
„InteligenŃa săteanului – scria sociologul în alt capitol – nu e, în<br />
medie, mai redusă decât a orăşeanului, ea are numai altă direcŃie şi alt<br />
interes . Lucrează cu alt material – cel legat de viaŃa sa în mijlocul<br />
naturii şi de ocupaŃia sa agricolă – şi, în strânsă legătură cu aceasta, în<br />
alt spirit.” E o inteligenŃă mai intuitivă, care excelează şi se complace<br />
în învăluirea situaŃiilor concrete; se poate spune chiar, până la un<br />
punct, o inteligenŃă mai practică 4 . Sociologul clujan recunoaşte în<br />
1<br />
Idem, p.77, unde G.E. Marica mai notează: „Cu un cuvânt românesc,<br />
care însumează bine lipsa de prevedere, ordine şi economie, Ńăranul nu ştie să<br />
se chivernisească. Nu ştie chiar să-şi aranjeze munca, aşa că de multe ori face<br />
o treabă de două ori sau se cheltuieşte în activităŃi inutile”. „Datorită lipsei de<br />
organizare, eficienŃa sa e mult redusă şi, cu toată puŃinătatea mijloacelor de<br />
care dispune, se poate spune că el – dacă ar fi mai socotit – ar putea să<br />
trăiască mult mai bine”.<br />
2<br />
G.E. Marica, op. cit., p.76.<br />
3<br />
Ibidem. Marica adaugă: „Dar, pe lângă că Ńăranul nu e un om prea<br />
activ sau cu iniŃiativă, el nici nu ştie cum să-şi organizeze viaŃa”.<br />
4<br />
Op. cit., p. 66.<br />
221
Ńăran „un prea al pământului” şi al „realităŃii, care caută să activeze în<br />
lumea aceasta concretă” 1 . George Marica se ralia punctului de vedere<br />
formulat de către Thomas şi Znaniecki şi releva împreună cu aceştia<br />
că Ńăranul are o natură „eminamente practică”; însăşi viaŃa estetică şi<br />
intelectuală a ruralului are un caracter practic şi, deci, exprimă<br />
„orientarea realistă a acestuia” 2 .<br />
De fapt, am spune noi, un „şef de familie” şi, în acelaşi timp,<br />
„patron de unitate productivă” nu poate fi decât un spirit calculat şi<br />
dotat cu aptitudini lucrative. Munca lui e supusă ritmurilor biologice<br />
de creştere a fiecărei specii de plante şi animale 3 şi este extrem de<br />
sensibilă la efectele fenomenelor din natură. Totodată, întreŃinerea şi<br />
supravegherea unor sectoare vegetale sau zootehnice, precum şi<br />
adaptarea sistemului său de producŃie la potenŃialităŃile locale<br />
presupun o implicare totală a fermierului la gestionarea tuturor<br />
condiŃiilor care asigură securitatea, dar şi care determină insecuritatea 4<br />
în funcŃionalitatea gospodăriei familiale. În fine, distribuirea sarcinilor<br />
exploatării pe fiecare membru al căminului conjugal, precum şi<br />
preocuparea permanentă de a mări randamentul pe unitate productivă<br />
accentuează spiritul de căutare şi de utilizare a acelor mijloace care<br />
încorporează mai puŃine ore de muncă, de pildă, la tona de cereale,<br />
determinându-l pe rural să adopte o conduită cât mai aproape de<br />
„lucruri”. Într-un fel, am putea spune că şi aceste aspecte sunt<br />
relevante în intenŃia de a distinge familia rurală de familia urbană.<br />
Thomas şi Znanieski, precum şi Sorokin, Zimmerman şi Galpin au<br />
întreprins o analiză minuŃioasă a caracteristicilor ce definesc familia<br />
rurală în comparaŃie cu cea urbană şi indică atât notele ce le sunt<br />
comune, cât şi cele care le delimitează.<br />
În sensul celor de mai sus, lucrările de specialitate relevă mai<br />
întâi premisele de principiu în baza cărora s-au întemeiat şi se<br />
întemeiază şi astăzi cele două tipuri de familie.<br />
1<br />
Idem, p. 75.<br />
2<br />
Ibidem.<br />
3<br />
G. Hoyois, op. cit., p. 70.<br />
4<br />
În sensul celor menŃionate, a se vedea capitolul 5 al lucrării lui Frank<br />
Ellis, Peasant Economics, Farm Houselholds and Agrarian Development,<br />
Cambridge, New-York, New-Rochelle-Melbourne-Sidney, 1988.<br />
222
Astfel, una dintre ele, cea rurală, se consideră a fi efectul unui<br />
consens de grup, unde relaŃiile afective au un rol secundar în<br />
alcătuirea unui cuplu marital, iar norma care reglează raporturile<br />
dintre parteneri o reprezintă respectul rolurilor ce urmează a fi<br />
îndeplinite de către aceştia. Femeia se cere să acorde ascultare<br />
bărbatului şi să se îngrijească de buna lui stare 1 , să-i fie fidelă şi să<br />
manifeste spirit gospodăresc.<br />
Bărbatul, la rândul lui, trebuie să-şi protejeze soŃia, să-i asigure<br />
mijloace de existenŃă şi să nu încalce jurământul de credinŃă consfiinŃit<br />
prin taina cununiei. Ambii parteneri au însă datoria de a nu întreprinde<br />
acŃiuni care să determine devalorizarea prestigiului – atât cât este el –<br />
al familiei şi care ar duce spre inferior poziŃia socială atât a bărbatului,<br />
cât şi a femeii. De fapt, însăşi alegerea partenerului de viaŃă nu este<br />
urmarea unei opŃiuni a celor care urmează a se căsători şi, de multe<br />
ori, acestora nici nu li se cere vreun acord oarecare în legătură cu un<br />
atare eveniment. Demersurile iniŃiale, precum şi preparativele care<br />
preced momentul oficierii şi deci al finalizării acŃiunii mariajului revin<br />
celor două familii ai căror copii îşi unesc destinele 2 . Ele decid asupra<br />
zestrei ce li se oferă tinerilor la început de căsnicie şi tot ele sunt<br />
garantul în fundarea „casei de piatră” a acestora. Mai mult chiar, cele<br />
două familii ce „se încuscresc” (cum se spune la sate) exercită un anume<br />
control moral asupra tânărului cămin matrimonial, corectându-i conduita<br />
atunci când împrejurările o impun şi implicându-se fără nicio reticenŃă în<br />
întărirea relaŃiilor dintre partenerii tânărului cuplu conjugal.<br />
ImplicaŃia la care ne-am referit – aşa cum relevă George Marica –<br />
nu este „nici tiranie” şi nici „solicitudine” din partea părinŃilor, ci<br />
(este, n.ns) o consecinŃă logică a situaŃiei individului într-un grup<br />
favorabil sub aspect valoric. Acesta – continuă sociologul clujan –<br />
1<br />
George Marica, op. cit., p. 174.<br />
2<br />
George Marica, citând pe Thomas şi Znaniecki şi reŃinând ideea<br />
acestora după care trăirea afectivă are un impact secundar asupra întemeierii<br />
unei familii în mediul rural, notează: „Iubirea ca idealizare şi individualizare<br />
a atracŃiei sexuale nu există în viaŃa Ńărănească, în forma unei atitudini<br />
recunoscute şi apreciate social (ceea ce înseamnă că ea nu există uneori ca<br />
fapt individual, mai ales la perechile tinere). Atitudinea fundamentală a<br />
tinerilor nu ar fi la început plăcerea reciprocă” (op. cit.).<br />
223
prin faptul că e membru al familiei, care-l ajută, trebuie să Ńină seama<br />
nu numai de propriile sale interese, ci şi de cele ale grupului 1 . Acest<br />
grup se extinde până la nivel de comunitate sătească. Thomas şi<br />
Znaniecki, referin- du-se la acest aspect şi definind funcŃia de<br />
integrare a colectivităŃii rurale, consideră că elementul esenŃial al<br />
structurii vieŃii săteşti nu-l constituie grupul familial restrâns şi nici<br />
autonomia gospodăriei individuale, ci configuraŃia obiectivă largă 2 .<br />
Este ştiut faptul că la sate, atunci când încep tratativele în<br />
vederea întemeierii unui cămin familial, intervin şi „neamurile” din<br />
partea ambelor direcŃii, evaluând alegerea partenerului şi stabilind<br />
gradul ei de compatibilitate (sau, dimpotrivă, de incompatibilitate) cu<br />
aşteptările lor de rang, fiecare căutând să facă o partidă cât mai<br />
corespunzătoare pretenŃiilor sale şi fiecare vrând să aibă „de rudă”<br />
persoane „de neam” elevat. De fapt, în cercetările de teren am întâlnit<br />
nenumărate situaŃii în care „neamurile” erau acelea care iniŃiau<br />
preparativele premergătoare actului cununiei şi tot ele se implicau în<br />
a-i face pe tineri „să se accepte” 3 .<br />
Solidaritatea comunităŃii devine una generală atunci când se<br />
săvârşeşte „nunta” 4 şi când aproape întreaga comunitate participă la<br />
împlinirea ei, exercitând astfel un tip de control asupra cuplului<br />
marital şi contribuind la consolidarea mediului familial, ceea ce nu se<br />
întâmplă în mediul urban. Aici, în oraş, datorită eterogeneităŃii<br />
demografice rezultate din diviziunea socială a muncii, ca şi<br />
instabilităŃii rezidenŃiale, relaŃiile de rudenie sunt mai reduse sub<br />
aspect numeric, iar comunitatea are un rol nesemnificativ în<br />
întemeierea unei noi familii. De aici decurg o mai mare doză de<br />
libertate în alegerea reciprocă a partenerilor de cununie şi o extrem de<br />
scăzută presiune din partea ,,clanului de neam”. Decizia de mariaj<br />
aparŃine în exclusivitate celor ce intenŃionează a-şi realiza împreună<br />
1 George Marica, op. cit., p. 177.<br />
2 W. Thomas, Fl. Znaniecki, op. cit., vol. I, p. 87.<br />
3 Expresia unanim întâlnită era „să se placă” şi ea, de fapt, exprima<br />
ideea de „a se accepta”, deoarece erau situaŃii în care viitorii parteneri de<br />
mariaj nu avuseseră anterior între ei niciun dialog.<br />
4 Vezi, pentru descrierea acestui eveniment, Simeon Florea Marian,<br />
Nunta la români.<br />
224
un cămin conjugal şi urmează a-şi uni destinele. Acceptarea sau<br />
inacceptarea din partea spiŃei de neam, precum şi o eventuală<br />
imixtiune din partea comunităŃii nu sunt aici de reŃinut şi – prin<br />
urmare – nu determină vreo schimbare de atitudine sau amânare în<br />
oficierea căsătoriei. De aici decurg anumite caracteristici care definesc<br />
familia urbană comparativ cu cea rurală şi care au atras atenŃia<br />
cercetării sociologice.<br />
Astfel, specialiştii, descinzând în cele două comunităŃi, rurală şi<br />
urbană, şi consultând însă şi documente de arhivă, au dedus că, în<br />
oraşe, familia este mai puŃin integrată şi are o stabilitate mai fragilă 1 .<br />
Ea este mult mai mult predispusă la discontinuităŃi şi la abandonări,<br />
iar tendinŃa de a transforma o relaŃie matrimonială într-un gest de<br />
aventură este un fenomen frecvent întâlnit. Nefiind o unitate<br />
productivă, şi deci gestiunea economică desfăşurându-se în afara<br />
familiei, cei doi parteneri de viaŃă nu-şi înŃeleg reciproc munca şi –<br />
prin urmare – nu întotdeauna au interese comune. Hans Günther 2 –<br />
citat de către George Marica – mai adaugă alte câteva caracteristici<br />
care disting cele două tipuri de familii şi fac ca direcŃia lor de acŃiune<br />
să fie de sens contrar. Astfel, spunea sociologul german, la sate,<br />
izolarea este cu mult mai mare, în comparaŃie cu mediul urban, motiv<br />
pentru care familia e mult mai necesară atât din punct de vedere<br />
psihologic, cât şi sub aspectul relaŃiilor intime. În rural, legătura ,,de<br />
credinŃă” se respectă cu sfinŃenie. Poate că şi din cauza densităŃii scăzute<br />
a populaŃiei şi a posibilităŃii intercunoaşterii generalizate, dar şi a unui<br />
accentuat sentiment de pudoare, se respectă cu mai multă stricteŃe<br />
caracterul sacru al căminului, care este situat dincolo de orice păcat.<br />
În acelaşi timp, adăugăm, împreună cu Hans Günther, că<br />
,,lucrurile care pot separa pe bărbat de femeie, la Ńară, au mai puŃină<br />
importanŃă decât cele care îi pot uni” 3 . Din atare motive, gradul de<br />
toleranŃă reciprocă este ridicat, iar tensiunile sunt în limita<br />
acceptabilităŃii. Ele nu au persistenŃă în timp şi nici virulenŃă cu<br />
1 Încă o dată precizăm că aici rezumăm punctele de vedere exprimate<br />
atât în Systematic Source Book, în „Rural Sociology”, cât şi în Polish Peasant<br />
in Europa and America şi sintetizate de către George Marica.<br />
2 H. Günther, op. cit; vezi şi George Marica, op. cit, p. 182.<br />
3 Op. cit.<br />
225
deznodământ fatal, motiv pentru care familia rurală se impune prin<br />
echilibru şi durabilitate în vreme.<br />
În schimb, în oraş, viaŃa publică fiind separată de viaŃa privată,<br />
iar mediul urban fiind unul al competiŃiei şi al concurenŃei, actorii sunt<br />
antrenaŃi continuu în activităŃi de afaceri sau în acŃiuni sociale diverse,<br />
care sunt exterioare căminului conjugal şi fac ca partenerii de viaŃă să<br />
se manifeste centrifug în raport cu acesta. Mai mult, oraşul oferă o<br />
multitudine de situaŃii atractive, care fascinează pe oameni şi reduc<br />
puterea lor de stăpânire de sine şi de autocontrol. TentaŃiile devin,<br />
uneori, irezistibile, iar dorinŃa de a le încerca anulează efectul legăturii<br />
de credinŃă a celor doi soŃi şi îi împing spre o conduită adulteră.<br />
PersistenŃa întru infidelitate şi ,,păcat” (dacă se poate spune aşa),<br />
ca şi scăderea gradului de afecŃiune între cei doi soŃi duc la<br />
deteriorarea atmosferei familiale şi stimulează tensiunile dintre ei.<br />
Aceştia îşi adresează acuze din ce în ce mai grave şi nu fac economie<br />
de suspiciuni şi de provocări, făcând imposibilă continuarea mariajului<br />
şi anunŃând dezintegrarea familiei. Comunitatea nu intervine spre<br />
atenuarea animozităŃilor apărute şi nici familiile celor doi nu au vreun<br />
ascendent în aplanarea tensiunilor apărute între partenerii conjugali.<br />
De fapt, în oraşe, nici în alegerea partenerilor de mariaj şi nici în<br />
decizia de cununie, neamurile n-au avut vreun rol major şi nu s-au<br />
implicat decât în limite reduse. Autoritatea lor a fost şi este una<br />
subliminală, iar de vreun drept al lor de control nici nu poate fi vorba,<br />
ceea ce nu e cazul pentru mediul rural. Aici, diviziunea socială a<br />
muncii fiind scăzută, iar toŃi membrii familiei participând împreună la<br />
aceleaşi munci, se întăreşte coeziunea internă a mariajului familial şi<br />
trec în subsidiar stările conflictuale. În atenuarea pornirilor pătimaşe,<br />
precum şi în prevenirea situaŃiilor deviante, un rol de rang înalt îl au<br />
naşii. Aceştia sunt aleşi dintre familiile ,,de vază” ale satului şi sunt<br />
învestiŃi cu autoritatea ,,cununiei’’, manifestându-se atât în baza unei<br />
norme morale, cât şi sub împuternicirea unei taine evanghelice. Năşia<br />
nu este un sistem de rudenie spirituală – cum considera H.H. Stahl 1 –<br />
şi nici nu este o rudenie religioasă – cum înclina să creadă George<br />
1<br />
„În afară de sistemul de rudenie, care se creează în jurul biologic al<br />
înrudirii de sânge – scria H.H. Stahl, referindu-se la situaŃia din Drăguş –<br />
există încă un altul, de natură spirituală şi care izvorăşte din faptul năşiei”.<br />
226
Marica 1 . Din punctul nostru de vedere, năşia este ,,o instituŃie” care<br />
şi-a obŃinut un rang înalt în tabla de valori sociale şi a validat funcŃia<br />
de respect absolut pentru o altă instituŃie, ,,instituŃia familiei”. Rostul<br />
ei este unul de fixare şi de protecŃie, de întărire şi de asumare a unor<br />
sarcini atât de sorginte sacră, cât şi de efect profan. Fiindcă cei doi<br />
naşi sunt părtaşi la oficierea religioasă a sfintei cununii şi devin<br />
solidari cu destinul noului cuplu marital. În acest context, ei<br />
beneficiază de ,,o delegare de putere” pe care o exercită în virtutea<br />
unor prerogative nescrise şi nedatate, dar care au puteri de lege şi de la<br />
care nimeni nu poate să se abată.<br />
Un fel de ,,imperativ nescris” – dacă putem spune aşa – precum<br />
şi o ,,acceptare” din trebuinŃă a unor reguli considerate a fi ,,date de la<br />
Dumnezeu” sunt folosite de către naşi în scopuri preventive ori<br />
curative referitoare la familia pe care – în anumite limite – o<br />
monitorizează. Într-un fel, năşia este o instanŃă cu funcŃii sacrosante,<br />
care intervine atât într-un exerciŃiu punitiv, cât şi în altul, restitutiv<br />
(folosind concepte durkheimiene) în existenŃa unui cuplu marital, iar<br />
acesta din urmă se lasă consiliat şi – deci – ascultă de sfaturile naşilor<br />
ca de nişte porunci divine.<br />
Cu tot caracterul lor conservator şi cu toată puterea tradiŃiei,<br />
relaŃiile de familie, mai ales cele din mediul rural, au fost grav afectate<br />
de două procese majore ale epocii contemporane: industrializarea şi<br />
urbanizarea. Acestea au determinat mutaŃii profunde în structura de rol<br />
al cuplurilor maritale şi au dus la deteriorarea unor norme validate în<br />
timp, favorizând abandonul familial şi stimulând comportamentul<br />
deviant la tinerele generaŃii. Mai mult chiar, urbanizarea şi<br />
industrializarea au avut un profund impact asupra mecanismului<br />
1<br />
Năşia – adăuga H.H. Stahl – capătă un caracter de relaŃie permanentă,<br />
care leagă două grupe familiale între ele; iar sistemul de rudenie spirituală,<br />
izvorât din năşie, ajunge să reglementeze sfere cu mult mai largi şi cu totul<br />
altfel decât cum prevăd canoanele bisericeşti cu privire la botez şi cununie<br />
(H.H. Stahl, Rudenia spirituală din năşie la Drăguş, în „Sociologie<br />
românească”, nr. 7-8, 1936, p. 25).<br />
227
ofertei şi în „diviziunea muncii în gospodăria familială modernă” 1 .<br />
Galbraith, pornind de la sistemul neoclasic, care susŃinea amplificarea<br />
la maximum a consumului, iar apoi citând lucrarea lui Thorstein<br />
Veblen, The Theory of Leisure Class, reproduce ideea acestuia după<br />
care „doamna casei este servitoarea şefă a gospodăriei” 2 .<br />
Industrializarea – după Galbraith – le-a scutit pe femei de a presta<br />
munci casnice de tip tradiŃional şi le-a oferit în schimb posibilitatea de<br />
a efectua „munci de administrare şi conducere a consumului”.<br />
Folosirea venitului – după economistul american – este legată în<br />
mod obişnuit de încasarea lui, iar aceste două operaŃii aparŃin bărbatului.<br />
În schimb, administrarea consumului, menŃionează el, revine<br />
femeii 3 , aceasta consimŃind „să-şi asume cu naturaleŃe funcŃiile de<br />
cripto-servitoare”; autorul priveşte aceasta„ ca obligaŃie naturală a<br />
sexului slab” 4 . Fericirea este în funcŃie de procurarea bunurilor şi<br />
serviciilor consumate, iar femeia contribuie mai bine la fericirea ei şi a<br />
familiei pe care o iubeşte „devotându-se administrării eficiente şi<br />
energice a consumului în familie” 5 . „ContribuŃia pe care o aduce<br />
femeia la dezvoltarea economiei – adaugă Galbraith – „este vehiculată<br />
de simŃul datoriei şi de capacitatea ei afectivă. ContribuŃia femeii este<br />
exprimată prin virtutea … care pune la loc de cinste pe soŃia care se<br />
dedică prosperităŃii familiei sale, care este o bună tovarăşă de viaŃă, o<br />
bună administratoare sau care, la niveluri mai puŃin pretenŃioase, este o<br />
bună gospodină, sufletul căminului”. „În felul acesta – conchidea el –<br />
femeile, în rolul lor de cripto-servitoare administratoare, fac posibil un<br />
consum care se poate dezvolta indefinit” 6 .<br />
Aşa cum se poate observa, Galbraith analizează familia şi<br />
rolul femeii în cadrul societăŃii de consum, în care societatea este<br />
1<br />
John Kenneth Galbraith, ŞtiinŃa economică şi interesul public,<br />
traducere din limba engleză, Florica Enescu; studiu introductiv şi control<br />
ştiinŃific, Vasile Pilat, Editura Politică, Bucureşti, 1982, p.52.<br />
2<br />
Thorstein Veblen, The Theory of Leisure Class, Boston, Houghton<br />
Mifflin, 1973, p. 128.<br />
3<br />
J. K. Galbraith, op. cit., p. 53.<br />
4<br />
Idem, p. 553.<br />
5<br />
Idem, p. 53.<br />
6<br />
Idem, p. 54.<br />
228
dominată de ,,vindere” şi de ,,cumpărări” şi în care familia, prin<br />
intermediul femeii, este supusă presiunii consumului cu orice preŃ.<br />
Dar, folosirea tehnicilor de persuasiune în relaŃiile comerciale, precum<br />
şi supralicitarea femeii în rol ,,de cântec de sirenă” în atragerea<br />
publicului ,,pentru a cumpăra” orice pot genera false trebuinŃe şi pot<br />
determina conduite deviante în relaŃiile de familie.<br />
4.4. Tipologizarea structurilor familiale<br />
Preocuparea pentru a stabili tipurile de bază ale familiilor,<br />
precum şi intenŃia de a găsi anumite criterii taxonomice necesare<br />
cercetării şi elaborării de politici care să susŃină această instituŃie au<br />
fost şi sunt frecvente atât în plan mondial 1 , cât şi în plan naŃional.<br />
Astfel, OrganizaŃia NaŃiunilor Unite, prin comitetul său de profil,<br />
pornind atât de la cercetările efectuate în Ńări africane 2 şi în Asia 3 , cât<br />
şi de la DeclaraŃia asupra progresului şi dezvoltării în domeniul<br />
social, stabileşte următoarele tipuri de familii:<br />
a) familia lărgită, care comportă în general două familii nucleare<br />
sau mai mulŃi părinŃi, trăind împreună fie sub acelaşi acoperiş, fie pe<br />
aceeaşi bucată de pământ, în orice caz, într-o proximitate imediată unii<br />
de alŃii. Una dintre principalele caracteristici ale familiei lărgite este<br />
capacitatea ei de a răspunde în mod esenŃial trebuinŃelor sociale şi<br />
economice ale membrilor săi;<br />
1<br />
Vezi Organization des Nations Unies, Seminaire interrrégional sur la<br />
famille dans un monde en mutation: Problèmes et responsabilités de ses<br />
membres, Londre, 18-31 juillet, 1973; Rapport de la Conférence mondiale<br />
des Nations Unies sur la population, Bucharest, 19-30 août, 1974; Rapport<br />
de l´assemblée mondiale sur la vieillissement, Vienne, 26 juillet-6 août,<br />
1982.<br />
2<br />
Constantina Safilios-Rothschild, Family and development in Sub-<br />
Saharan Africa.<br />
3<br />
Man Singh Das et Panos D. Bardis (eds), The Family in Asia,<br />
London, George Allen and Unwin, 1978; Kantes Gupta, Structure ad<br />
Organization of Indian Family: The Emerging patterns, în „International<br />
Journal of Contemporary Sociology”, nr. 4, 1973; A. M. Shah, Changes in<br />
the Indian Family: An examination of some assumptions, în „Economic and<br />
Political Weekly”, vol. 3, 1984.<br />
229
) familia lărgită, limitată sau modificată, care tinde a fi mai<br />
restrânsă şi de o talie mai redusă, cuprinzând una sau, eventual, două<br />
familii nucleare. Ea poate fi caracterizată prin faptul că unul sau mai<br />
mulŃi dintre membrii săi o părăsesc pentru a-şi construi propriile<br />
cămine.<br />
O altă caracteristică a acestui tip de familie este faptul că,<br />
uneori, existând o mare distanŃă în plan geografic între diferitele sale<br />
părŃi, se acordă o mare importanŃă vizitelor şi menŃinerii unor relaŃii<br />
strânse între aceste părŃi.<br />
În aceste împrejurări, familia lărgită, limitată sau modificată,<br />
oferă membrilor săi mai multă libertate şi arată, de asemenea, că<br />
familia lărgită nu constituie cel mai puternic element central al<br />
oricărei activităŃi economice şi sociale;<br />
c) familia nucleară, considerată adesea ca forma cea mai curentă<br />
a vieŃii familiale, care se compune din părinŃi, în general căsătoriŃi, dar<br />
nu, în mod obligatoriu, şi din descendenŃii lor. ExistenŃa şi locul ei de<br />
rezidenŃă sunt în general independente de cele ale altor unităŃi<br />
familiare de care pot fi legate;<br />
d) un tip de familie din ce în ce mai curent întâlnit în Ńările<br />
dezvoltate şi în Ńările în curs de dezvoltare este familia cu un singur<br />
părinte, cunoscută şi sub denumirea de familie compusă dintr-un adult<br />
şi unul sau mai mulŃi copii. Unul dintre factorii cei mai favorabili<br />
creşterii numărului de familii cu un singur părinte este rata<br />
divorŃialităŃii, care creşte cu regularitate. În unele regiuni, această rată<br />
reprezintă o treime sau jumătate din toate mariajele. Totuşi, familia cu<br />
un singur părinte este considerată adesea ca o familie de tranziŃie, dat<br />
fiind faptul că un divorŃ poate să dea loc la cea de-a doua familie cu un<br />
singur părinte din care, ca urmare a unui dublu remariaj, pot dispărea<br />
ambii soŃi;<br />
e) alt tip posibil de familie este familia comunitară compusă din<br />
diferite componente neparentale, care trăiesc în aceeaşi locuinŃă sau<br />
într-o proximitate a unora cu alŃii. Astfel de familii sunt întemeiate în<br />
general din motive ideologice, filosofice şi alte raŃiuni de aceeaşi<br />
natură şi pot reprezenta, din partea membrilor de familie, o tentativă<br />
de a recrea o formă familială de viaŃă colectivă şi de existenŃă<br />
partajată de trecut;<br />
230
f) o altă formă de familie este familia poligamă. În numeroase<br />
regiuni ale lumii, poligamia reprezintă şi astăzi un aspect important al<br />
vieŃii familiale şi care s-a explicat mai ales prin următoarele raŃiuni:<br />
existenŃa unei populaŃii feminine în mod sensibil mai numeroase decât<br />
cea masculină (situaŃie câteodată legată de existenŃa unui curent de<br />
emigraŃie a muncitorilor de sex masculin), ameliorarea nivelului de<br />
viaŃă, care permite bărbaŃilor să satisfacă trebuinŃele a două sau mai<br />
multe soŃii.<br />
În fine, conchide documentul ONU menŃionat, se mai pot<br />
descrie alte două forme de familie, mai mult sau mai puŃin diferite:<br />
a) S-a recurs la noŃiunea de menaj, adesea utilizată în locul celei<br />
de familie. Această noŃiune implică existenŃa unei rezidenŃe comune.<br />
Se consideră adesea familiile – chiar familiile nucleare – ca<br />
ansambluri compuse, de asemenea, din alte persoane decât cele care<br />
trăiesc împreună. Şi invers, noŃiunea de menaj poate include persoane<br />
care nu sunt considerate ca membri ai aceleiaşi familii. ,,Conceptul de<br />
rezidenŃă comună nu implică, în mod necesar mai mult, existenŃa unor<br />
limite geografice în realizarea funcŃiilor reproductive, productive, de<br />
consum, educative şi sexuale’’.<br />
b) Categoria de menaj, având în fruntea sa o femeie, o întâlnim<br />
în Africa subsahariană şi poate fi rezultatul exodului rural sau al unei<br />
rate de divorŃialitate ridicate sau al unei diferenŃe considerabile de<br />
vârstă între soŃi şi implică un coeficient ridicat de văduvie 1 .<br />
Am reprodus exact – cuvânt cu cuvânt – din documentul ONU,<br />
această clasificare, întrucât ea poate fi un îndreptar util pentru analize<br />
particulare, dar şi pentru a cunoaşte şi alte experienŃe care să fie<br />
relevante atât sub aspect teoretic, cât şi sub altul, metodologic.<br />
E potrivit pentru aprofundarea analizei, dar şi pentru a semnala<br />
şi cu acest prilej valoarea ştiinŃifică a cazului în speŃă, să menŃionăm,<br />
1<br />
Pentru a preveni orice neclaritate sau suspiciune referitoare la<br />
clasificarea de mai sus, menŃionăm că ea a fost integral reprodusă din revista<br />
„La Famille”, nr. 2, 1986, p. 10-11. Un atare procedeu nu urmează nici<br />
tehnica colajului şi nici cea a juxtelor; am procedat în mod premeditat la<br />
reproducerea unei clasificări universal acceptate, pentru a nu afecta cu nimic<br />
nici spiritul, nici litera în care organismul mondial şi-a dezvoltat punctul de<br />
vedere cu privire la instituŃia „familie”.<br />
231
fie şi enumerativ, rezultatele cercetărilor Şcolii lui Le Play, care,<br />
considerând familia ca ,,matrice a tipului social” şi uzând de metoda<br />
,,cartografierii suprapuse’’, a identificat următoarele tipuri familiale:<br />
a) familia patriarhală;<br />
b) familia tulpină;<br />
c) familia particularistă;<br />
d) familia instabilă.<br />
În sociologia românească avem mai multe clasificări, unele fiind<br />
obŃinute din documente istorice 1 , pe când altele au rezultat din cercetări<br />
de teren 2 . Astfel, H.H. Stahl, cercetând vechile forme voievodale<br />
din łările Române şi consemnând structurile de proprietate de<br />
după reforma agrară, identifică cinci tipuri de familii de boieri:<br />
Tipul I: un singur titular, fără îndoială, şef al unei familii, mai<br />
mult sau mai puŃin restrânse.<br />
Tipul II: diverse forme de familii simple (soŃie şi copii<br />
necăsătoriŃi). ,,Aceste două tipuri – scria H.H. Stahl – pot fi considerate<br />
ca neformând decât unul singur, acela al familiilor simple”.<br />
232<br />
Semnul grafic al tipului II:<br />
Tipul III: diverse forme de familii largi, cuprinzând colateral,<br />
fraŃi şi surori, căsătoriŃi, având propriile lor familii restrânse.<br />
Semnul grafic al tipului III:<br />
Tipul IV: diverse forme de familii complexe, cuprinzând, de<br />
asemenea verişori, având femei şi copii.<br />
1 H. H. Stahl, Les Anciennnes Communautés villageoises Roumaines,<br />
asservissement, pénètration capitaliste, Ed. de L'Academie de la Republique<br />
Socialiste de Roumanie, Bucureşti, 1969.<br />
2 Xenia Costa Foru, op. cit.
Semnul grafic al tipului IV:<br />
+<br />
Tipul V: grupuri patrimoniale formate din şefi de familie, a<br />
căror linie comună nu ne este indicată (în documente, n.ns.), putând<br />
chiar să nu existe, grupul nefiind decât pastişa formelor de familii<br />
complexe propriu-zise 1 .<br />
Semnul grafic al tipului V:<br />
Clasificarea ştiinŃifică a structurilor familiare din comunităŃile<br />
rurale şi urbane, precum şi a stărilor de criză pe care le traversează<br />
acestea datorită informatizării şi urbanizării impun analize<br />
interdisciplinare şi relevă cerinŃa elaborării unor strategii de<br />
adaptabilitate pentru dezvoltarea mediilor familiale.<br />
4.5. Modele şi teorii actuale de analiză a structurilor<br />
maritale în mediile rural şi urban<br />
Şi în cazul cercetării structurilor maritale, ca şi în cazul întregii<br />
problematici de sociologie rurală, vom uza de aceeaşi concepŃie<br />
„interacŃionist constructivistă a sistemelor autoregenarative”, teorie<br />
total diferită atât de „structuralismul funcŃionalist” al lui Talcot<br />
Parsons şi Claude Levy Strauss, cât şi de concepŃia morfogenetică<br />
1 H. H. Stahl, op. cit., p. 194.<br />
233
elaborată de către Valter Bukley 1 , George Homans, într-un fel de către<br />
David C. Spear 2 .<br />
Talcot Parsons – definind sistemul drept „pluralitate de actori<br />
individuali, care interacŃionează reciproc într-o situaŃie ce are cel puŃin<br />
un aspect fizic sau enviromental, actori care sunt motivaŃi în termenii<br />
unei tendinŃe spre «optimizarea gratificării» şi a căror relaŃie faŃă de<br />
situaŃiile lor este definită şi mediată în termenii unui sistem de<br />
simboluri împărtăşite şi cultural structurate” 3 şi corelând unitar<br />
valorile comune cu internalizarea celor instituŃionalizate – consideră<br />
că atunci când interesele colectivităŃii coincid cu cele private, sistemul<br />
social este „înalt integrat”. O astfel de viziune însă (asupra sistemului)<br />
este una restrictivă, deoarece contradicŃiile, tensiunile şi disfunc-<br />
ŃionalităŃile nu au o condiŃie de părŃi ale sistemului şi nici nu au un rol<br />
determinant în dezvoltarea acestuia. TendinŃele către deviaŃie – după<br />
Parsons –, ca şi abaterile de la structurile arhetipale pun în funcŃiune<br />
mecanisme de control homeostatic şi declanşează resorturi care<br />
contracarează orice tentativă de nonconformism. Finalitatea acestora este<br />
de „reacŃie”, menită să estompeze tot ce se află în planul realităŃii organice<br />
şi tot ce nu se fixează într-un aspect stabil de continuitate al acestuia.<br />
Din atare motive, sistemul – în concepŃia sociologului american – se<br />
reduce ineluctabil la bidimensionalitate, existând numai în actual şi – prin<br />
urmare – eludând tridimensionalitatea.<br />
În opoziŃie cu doctrina structuralist funcŃionalistă a lui Parsons şi<br />
în contrast cu teoria sistemelor de echilibru, se situează orientarea<br />
„morfogenetică” sau teoria sistemelor „complex adaptive”, considerate<br />
a fi „deschise şi negentropice” şi dezvoltând relaŃii informaŃionale<br />
atât cu exteriorul (heteroraporturi), cât şi cu interiorul (antoraporturi).<br />
În baza unei atare idei şi pornind de la o viziune „evoluŃionistă” –<br />
dacă se poate spune aşa –, se estimează că familia este un sistem supus<br />
unor tendinŃe în continuă schimbare, iar pe parcursul întregului său<br />
itinerar suferă, ceea ce Parsons denumea „presiunea de reŃea”. Fiindcă,<br />
1 William Bukley, Society, as a complex adaptive system in modern<br />
systems research for behavioral scientist, Chicago, Aldonie, 1968.<br />
2 David C. Spear, Family systems: morphostasis and morphogenesis or<br />
is homeostasis enough, în revista „Family process”, nr. 9/1978.<br />
3 Talcot Parsons, The Social System, New-York, The Free Press, 1951.<br />
234
parafrazându-l pe Durkheim şi reŃinând teza acestuia după care familia<br />
este „un produs al unei cauzalităŃi sociale”, am putea spune că ea este<br />
„o creaŃie a societăŃii” şi, prin urmare, este strâns legată de structurile<br />
economice, spirituale şi politice ale acesteia.<br />
Ca unitate de tip comunitar şi ca structură concretă a realităŃii<br />
obiective, familia întreŃine relaŃii cu alte unităŃi, fără a-şi pierde<br />
identitatea proprie, dar şi fără a fi reberbativă la transformare.<br />
În teoria modernă a sistemelor s-a formulat observaŃia empirică<br />
potrivit căreia sistemul marital este frecvent izolat de perturbările atât<br />
ale subsistemului ascendenŃilor, cât şi ale celui al descendenŃilor.<br />
Există multiple constatări în care se manifestă ceea ce William J.<br />
Goode numea „eschivare de la real” şi „tensiune de rol” 1 .<br />
În fond, familia este un subsistem ce-şi păstrează limitele<br />
istoriceşte determinate şi are atât răspunsuri retroactive la presiuni ale<br />
mediului, dar şi reacŃii la satisfacerea unor trebuinŃe ale propriilor săi<br />
membri. Tocmai de aceea, consideră Goode, cei care au formulat<br />
conceptul de „sistem închis” cu privire la familie au folosit în mod<br />
necritic anumite teze „structural-funcŃionaliste” şi au aplicat forŃat în<br />
domeniul pe care-l analizăm concepte din fizica clasică, precum cel de<br />
„energie”, de echilibru mecanic, de entropie etc.<br />
În literatura de specialitate s-a relevat şi un alt aspect cu privire<br />
la domeniul familial, potrivit căruia familia ca sistem social îşi<br />
menŃine (şi chiar îşi apără) caracterul privat cu mai multă tenacitate<br />
decât oricare alt sistem social, aceasta realizându-se în baza<br />
funcŃiunilor intime îndeplinite într-un cadru autonom, precum şi în<br />
virtutea unui complex juridic cu rol protector care intervine ori de câte<br />
ori există pericolul ca ,,sanctitatea sa domiciliul” să fie violată ,,....<br />
despre domiciliul cuiva – menŃiona sociologul american Reuban Hill –<br />
se spune că el este cetatea sa, pe care este împuternicit să o apere<br />
împotriva intruşilor 2 . Într-un atare context ideatic se vorbeşte tot mai<br />
mult de familie ca de un „...sistem ce-şi caută continuu echilibrul şi<br />
1<br />
William J. Goode, A Theory of straim, în „American Sociological<br />
Review”, nr.25/1979.<br />
2<br />
Reuben Hill, Teoria modernă a sistemelor şi familia, o confruntare,<br />
în vol. SocietăŃi prezente - societăŃi viitoare, Editura Politică, Bucureşti,<br />
1973, p. 31.<br />
235
încearcă să răspundă noilor trebuinŃe ale membrilor săi, dar şi<br />
schimbărilor din mediul uman 1 .<br />
Din aceste motive, familia este considerată ca o structură care<br />
asimilează într-însa o imensă varietate de elemente, făcând din „starea<br />
de echilibru” un fenomen efemer, cu un centru gravitaŃional de scurtă<br />
durată şi cu un „criteriu” de ierarhizare a valorilor perisabil.<br />
Ca remediu la frecventele perturbări la care este supus sistemul<br />
familial şi ca antidot al decreptitudinii pe care o suportă, Reuben Hill<br />
invoca o aşa-zisă „terapie exogenă”, considerând că fiecare rol marital<br />
este apt de schimbare în ceea ce priveşte conŃinutul său normativ şi<br />
este capabil de modificări ca „efect al relaŃiilor de reciprocitate cu<br />
celelalte roluri din sistem”.<br />
De-a lungul existenŃei sale – menŃiona acelaşi Hill – familia<br />
trebuie să fie în măsură să reziste la modificările provocate mai ales în<br />
fazele de tranziŃie, în care schimbările sunt bruşte, iar vechile reguli şi<br />
vechile coduri cad, fără ca altele să se instituie şi să asigure ordinea<br />
necesară unui climat de certitudine.<br />
Teoria interacŃionist-constructivistă a sistemelor autoregenerative<br />
pledează pentru ideea după care un sistem cu un înalt potenŃial<br />
adaptiv şi cu puternice resurse de integrare implică un nivel optim atât<br />
al stabilităŃii, cât şi al flexibilităŃii, care asigură o anumită continuitate<br />
a fundamentelor socio-psihologice privind relaŃiile interpersonale,<br />
precum şi a codurilor ierarhiei de valori. Acestea au o finalitate<br />
unificatoare, aceea de a strânge pe toŃi membrii grupului menajer<br />
într-un acelaşi univers de acŃiune, dar şi de a-i face apŃi de iniŃiativă şi<br />
creativitate. Urmarea firească a unui atare fapt este asigurarea<br />
mecanismelor de acces la valorile sociale, în baza cărora să se elaboreze<br />
programe de dezvoltare care să asigure condiŃiile adaptării sistemului<br />
familial la tendinŃele de evoluŃie a mediului uman şi – prin aceasta – să<br />
devină sursă de energie şi de aport pentru transformări viitoare.<br />
Nivelul de atitudine al sistemului familial este unul procesual, cu<br />
o nevoie organică de ascendenŃă socială şi cu efort adecvat spre<br />
depăşirea tensiunilor sau a blocajelor obiective sau subiective. De<br />
aceea, în cercetările de specialitate se vorbeşte de o anume<br />
1<br />
Cf. David C. Speer, Family systems morphostasis and morfogenesis<br />
or is homeostasis enoug, în „Family Process”, Sept, vol.91, 1978.<br />
236
„perspectivă procesuală” 1 în evaluarea complexului familial şi care<br />
cuprinde patru mari „componente şi procese”, anume: perceperea,<br />
evaluarea, luarea deciziilor şi spaŃializarea.<br />
Perceperea este procesul prin care se recepŃionează informaŃiile<br />
din mediu, iar apoi se organizează acŃiuni în funcŃie de semnificaŃie,<br />
aceste acŃiuni fiind pregătite pentru utilizări necesare dezvoltării<br />
grupului conjugal. E posibil însă ca fiecare persoană să perceapă<br />
mediul în mod diferit de ceilalŃi semeni ai săi, dar atare percepŃii sunt<br />
interconectante şi – prin intermediul lor – familia se impune mediului.<br />
Pentru a trece la nivel macrosocial şi a se implica în mişcarea de<br />
„înnoire socială”, fiecare familie se impune în lumina propriului<br />
trecut, a predispoziŃiilor şi a interacŃiunii înclinaŃiilor individuale 2 .<br />
Evaluarea. Există anumite standarde prin intermediul cărora se<br />
percepe, se selectează şi se foloseşte informaŃia din mediu. Ca valori şi<br />
ca niveluri criteriale de judecat acŃiunile plănuite atât pentru sine, cât<br />
şi pentru public, standardele utilizează datele realităŃii pentru<br />
autodirecŃionarea „ecosistemului familial”. Scopul nu este doar<br />
adaptarea şi nici numai echilibrul, ci maximizarea valorilor 3 , adică un<br />
Ńel ce poate stimula schimbarea, dar şi reducerea conflictelor şi a<br />
dizarmoniei. Evaluarea ca proces structurează relaŃiile dintre membrii<br />
familiei, iar familia – ca sistem relativ independent de mediul extern –<br />
îşi decantează tranzacŃiile prin valori. InfluenŃele mediului însă pot<br />
schimba prompt valorile familiei, dar, în acelaşi timp, impactul<br />
acestuia asupra ei se efectuează tot prin mijlocirea standardelor de<br />
valoare, adică prin evaluare.<br />
Luarea deciziilor. Ca sistem deschis şi ca subsistem interactiv,<br />
familia efectuează neîncetat schimburi de mesaje cu exteriorul, fiind<br />
condusă în funcŃie de Ńeluri. De fapt, asimilarea informaŃiei este<br />
totdeauna pentru ceva, întrucât intrările – adică inputurile – generează<br />
outputurile, adică ieşirile, care nu sunt altceva decât comportamente<br />
sau reacŃii la stimuli din mediu. Luarea deciziilor echivalează cu actul<br />
1 Vezi, pentru acest aspect, Gail Freedman Melson, Family and<br />
environment. An ecosystem perspective, Burgess Publishing Company, 1980,<br />
p.23. 2 Op. cit., p.24.<br />
3 Ibidem.<br />
237
prin care informaŃia, filtrată prin procesele perceptual şi evaluativ, este<br />
transformată în acŃiune. Aceasta din urmă însă este un proces continuu,<br />
caracterizat de evaluarea şi reevaluarea potenŃialului risc, a potenŃialelor<br />
beneficii şi a posibilelor alternative (Lazarus, Averile, Opton) 1 .<br />
La nivel microcosmic, luarea deciziilor este o problemă centrală<br />
a interacŃiunii din cadrul familiei, influenŃând şi fiind ea însăşi<br />
influenŃată de modele de putere, de autoritate, de comunicare şi de<br />
rezolvare a conflictelor. Stilurile individuale de luare a deciziilor –<br />
notează Melson – sunt puternic influenŃate de viaŃa în familie.<br />
La nivel macro, când familia – unitate este luată ca sistem,<br />
adaptarea deciziilor de către familie se face în funcŃie de folosirea<br />
resurselor din mediu, când este scoasă în evidenŃă implicarea unor mai<br />
largi şi mai impunătoare sisteme 2 .<br />
SpaŃializarea. Acest concept vizează importanŃa aranjamentelor<br />
spaŃio-temporale în reglarea distanŃelor şi a contactelor dintre membrii<br />
familiei şi exteriorul ei.<br />
În principal, spaŃializarea se referă la procesul prin care<br />
autonomia şi sentimentul echilibrului sunt menŃinute separat prin<br />
neconectare.<br />
În procesul de spaŃializare – spune acelaşi Melson – sunt importante<br />
autodirecŃionarea şi autocontrolul. Autonomia, însă, impusă din<br />
afară devine izolare forŃată (Lanfer, Psoshanski şi Wolfe, 1975).<br />
Sentimentul de autonomie este înrădăcinat în ceea ce s-a numit<br />
„loc de identificare” (Psoshanski, 1973). „Familia” ca unitate are şi ea<br />
sentimentul de sine. Ca şi individul, ea este motivată faŃă de alte<br />
sisteme şi menŃine distanŃarea faŃă de acestea atâta vreme cât rămâne<br />
implicată în lumea din afară. Aşa cum „libera alegere” este un concept<br />
important pentru spaŃialitatea individuală, tot aşa este<br />
„autodirecŃionarea” pentru familie. Expresia spaŃială a autonomiei<br />
familiale este cea mai vie ca importanŃă pentru familia din clasele<br />
sociale mijlocii, ea reprezentând expresia identităŃii de sine şi<br />
autoconştientizării. ImportanŃa simŃului psihic al controlului asupra<br />
propriei locuinŃe începe să fie apreciată 3 concomitent cu trecerea<br />
238<br />
1<br />
Gail Freedman Melson, op. cit., p. 26.<br />
2<br />
Ibidem.<br />
3<br />
Gail Freedman Melson, op. cit., p.24-25.
identităŃii. Cele patru procese - conchide Melson – atât pentru individ,<br />
cât şi pentru familie, pot fi văzute împreună ca stimulare a respectării<br />
regulilor de control asupra mediului. De asemenea, cele patru procese<br />
împreună se referă la modul în care sistemul familial sau cel<br />
individual schimbă în manieră activă mesaje şi transformă stimulii din<br />
mediu în vederea evoluŃiei continue a sistemului în condiŃiile efortului<br />
pentru adaptare.<br />
De fapt, familia acŃionează în funcŃie de anumite decizii şi în<br />
funcŃie de anumite situaŃii neprevăzute, în funcŃie de dezvoltarea<br />
membrilor ei care formulează noi cerinŃe etc. În funcŃie de felul cum<br />
reacŃionează şi acŃionează familia asupra mediului în contactul cu<br />
banalităŃile zilnice, ori în momente de criză majoră, ea obŃine răspuns<br />
(feedback) referitor la efectele acŃiunilor întreprinse. În fond, oamenii<br />
se apropie de evenimente cu anumite planuri, căutând anumite<br />
informaŃii, evitând stimulii nedoriŃi şi rămânând deschişi şi pentru<br />
schimbări în direcŃie.<br />
InteracŃiunile familiei atât în interior (autoraporturi), cât şi în<br />
afară (heteroraporturi) sunt axate mai degrabă pe modele de reînnoire,<br />
care au fost denumite „strategii” şi prin care toate comportamentele ei<br />
sunt iterate de un scop. Nicio strategie – spunem noi — nu se<br />
efectuează sub semnul gratuităŃii. Printr-un complex de forŃe proprii,<br />
ca şi printr-un soi de energie activă, strategiile implică o finalitate ce<br />
se dedică dezvoltării familiei şi serveşte interesele durabilităŃii.<br />
Conchizând, Melson precizează că autonomia şi identitatea sunt<br />
forŃe motivaŃionale importante ale familiei şi – prin urmare – se<br />
constituie într-o directivă întrucâtva conservatoare. Fiindcă, prin<br />
„identitate” şi „autonomie”, familia se afirmă prin delimitare de<br />
celelalte subsisteme şi îşi revendică semnificaŃia ireductibilă. Ea are o<br />
istorie compusă din experienŃa de sine şi din prelungirile ei în trecut.<br />
Datele eredităŃii, precum şi relaŃiile genealogice suportă acea lege a<br />
„introversiunii” şi asigură individualitatea cadrului familial. Aceasta<br />
însă nu plasează familia într-o pasivitate receptivă de mesaje din<br />
mediu şi nici nu o închid într-un determinism mecanic cu efect<br />
restrângător. Într-o inextricabilă Ńesătură de forŃe care o înconjoară şi<br />
în permanentă legătură cu viaŃa şi conŃinutul ei, familia este antrenată<br />
în toate mişcările de transformare socială şi este supusă unui presant<br />
proces de aferentaŃie inversă.<br />
239
Într-un atare moment, familia „reacŃionează” la provocările din<br />
ambianŃa existenŃei sale şi încearcă să evolueze în consens cu aceasta<br />
din urmă.<br />
Dar, reŃinând ideea de evoluŃie, ca şi pe aceea de transformare,<br />
suntem presaŃi să ne întrebăm despre sensul devenirii sistemului<br />
familial, despre direcŃia pe care i-o dictează actuala metamorfoză a<br />
„deschiderii selective” impuse de dinamica istoriei. Către ce tip de<br />
model se îndreaptă acest sistem şi ce „forme arhetipale” vor intra în<br />
rol în condiŃiile societăŃii globalizate? Care va fi ceea ce Antony<br />
Giddens numea „faŃa nevăzută a familiei” 1 şi ce criterii vor mai sta la<br />
baza definirii „gen-rolurilor” în condiŃiile noilor „espectaŃii” create de<br />
către societate?<br />
Cercetările din domeniu, atât străine, cât şi autohtone men-<br />
Ńionează – în principiu – trei direcŃii sau trei orientări care s-au impus<br />
în orizontul ştiinŃific cu privire la actuala situaŃie a sistemului familial<br />
2 , determinate de anumite mutaŃii produse în societatea modernă.<br />
Referindu-se la atare mutaŃii şi urmărind a le decela<br />
semnificaŃiile lor umane, Talcot Parsons 3 consideră că „... procesul<br />
industrializării a fragmentat familia lărgită” şi a scos cuplul conjugal<br />
din reŃeaua lui de parentalitate 4 . În acest context, clanul spiŃei de neam<br />
devine o entitate neglijabilă în raport cu familia nucleară, întrucât<br />
bărbatul, în rolul lui instrumental 5 – după Parsons – trebuie să asigure<br />
resursele existenŃei membrilor săi conjugali şi – deci – e obligat a se<br />
angaja într-o unitate din sectoarele secundar sau terŃiar. Astfel –<br />
1<br />
Antony Giddens, Sociologie, traducere de Radu şi Silvia Săndulescu,<br />
Ed. Bic All, Bucureşti, 2001, p.175.<br />
2<br />
Aceste trei orientări sunt menŃionate de către Petru IluŃ, după cum<br />
urmează: „...o orientare structurală interesată de legăturile dintre familie şi<br />
societate; orientarea comportamentalistă preocupată de fenomenele şi<br />
interacŃiunile (de rol) din interiorul familiei şi orientarea acŃionalistă,<br />
urmărind studierea comportamentelor familiale faŃă de evenimente şi situaŃii<br />
date” (Petru IluŃ, Socio-psihologia şi antropologia familei, Ed. Polirom, Iaşi,<br />
2005, p.33).<br />
3<br />
Talcot Parsons, Family, Socialisation and Interaction Process, Free<br />
Press, Glencoc, New-York, 1955.<br />
4<br />
Petru IluŃ, op. cit.<br />
240<br />
5 Ibidem.
adaugă Parsons – societatea integratoare, prin resorturile ei multiple şi<br />
prin continuul proces al diviziunii muncii, atrage din ce în ce mai<br />
multe persoane în activităŃile sale productive şi le desprinde din<br />
contextul original de relaŃii familiale.<br />
Într-o altă lucrare 1 , editată înaintea celei citate mai sus,<br />
T. Parsons a fundamentat ca principiu de bază teza în consens cu care<br />
familia lărgită n-ar putea fi compatibilă cu schimbările sociale şi cu<br />
dezvoltarea economică. Fiindcă – menŃionează el – procesul creşterii<br />
productive, precum şi cerinŃa continuu amplificată de mâna de lucru în<br />
industrie şi comerŃ determină o largă mobilitate geografică şi generează<br />
cel puŃin două situaŃii contradictorii, şi anume: a) indivizilor puternic<br />
ataşaŃi de familiile lor le repugnă ideea de a-şi părăsi căminele pentru a<br />
ocupa funcŃii mai înalte; b) ar fi dificil, din punct de vedere financiar<br />
vorbind, de a deplasa în altă localitate o mare familie sau clanul în<br />
întregime şi de a oferi servicii tuturor membrilor care-l compun 2 .<br />
Un cercetător autorizat atât al structurilor familiale, cât şi al<br />
concepŃiei lui Parsons, l-am numit pe Eugene Litwak 3 , estimează că<br />
ipoteza acestuia, adică a lui Parsons, n-ar privi decât familia lărgită de<br />
tip clasic, poate şi pe aceea din societăŃile aflate în primul lor stadiu de<br />
modernizare, dar nu şi tipul actual.<br />
În societăŃile industriale, cele mai avansate 4 , precum şi în urma<br />
procesului mobilităŃii în spaŃiu, adaugă Litwark, familia lărgită îşi<br />
păstrează caracteristicile ei generice, acelea pe care le-a avut şi înainte<br />
şi deci devine compatibilă cu industrializarea avansată. Mai mult -<br />
continuă Litwark –, persoanele separate de familiile lor de origine<br />
conservă adesea aceleaşi orientări cu acelea ale familiei lărgite, iar<br />
aceasta din urmă pare a constitui „o structură de asistenŃă ideală” pe<br />
1<br />
Talcot Parsons, The Social Structure and the Family, în Ruth<br />
N. Anshen, The Family, Its Functions and Destiny, Harper, New-York, 1949.<br />
2<br />
Vezi şi revista „La Famille”, nr. 2/1986, p.12.<br />
3<br />
Eugene Litwak, Geografic mobility and extended family cohesion, în<br />
„American Sociological Review”, nr.1/1960 (vezi şi revista „La Famille”,<br />
nr. 2/1986, p. 12).<br />
4<br />
Eugene Litwak, Ocupational mobility and the extended family<br />
cohesion, 1960; vezi „La Famille”, nr. 2/1986.<br />
241
tot parcursul perioadelor de separare de familiile lor, a celor angajaŃi<br />
în unităŃi altele decât cele locale.<br />
La rândul său, George Conklin 1 , în urma unor cercetări<br />
sistematice întreprinse în anumite zone din India, operează anumite<br />
comparaŃii de ordin statistic între aceste zone cercetate şi aduce în<br />
prim plan alŃi factori care au incidenŃă asupra dinamicii structurilor<br />
maritale. Astfel, analizând datele stocate în bănci de date şi<br />
delimitându-se de opinia lui Parsons, el conchide că „nu se poate<br />
spune...că educaŃia şi urbanizarea contribuie la declinul menajului<br />
complex. Dimpotrivă, ele par să contribuie la modificarea conŃinutului<br />
de roluri în cadrul menajului hindus” 2 .<br />
Cercetând factorii de compoziŃie ai menajelor din statul<br />
Karnatako, George Conklin a ajuns la concluzia că menajul complex era<br />
foarte răspândit în India în cvasitotalitatea comunităŃilor – adică atât a<br />
castelor de bază 3 , cât şi a celor superioare, atât la sate, cât şi la oraşe.<br />
Fără îndoială – preciza Conklin –, urbanizarea n-a suscitat o schimbare<br />
a mentalităŃilor în favoarea menajului nuclear şi – prin urmare –<br />
menajul complex constituie o formă de existenŃă foarte practică 4 .<br />
Singurul mijloc susceptibil de a limita influenŃa menajului<br />
complex în zonele urbane ar fi angajarea într-o muncă necesitând<br />
deplasări. Conklin a dedus că nu există o relaŃie directă şi simplă între<br />
urbanism, folosirea într-un sector modern, educaŃie şi un declin<br />
oarecare al menajului complex. De fapt, estima Conklin, dacă acesta<br />
din urmă ar putea să frâneze în mod considerabil evoluŃia sacrală, în<br />
practică, el contribuie adesea la procesul modernizării 5 .<br />
1<br />
George H. Conklin, Emerging conjugal rol patterns in a joint family:<br />
Corelates of Social Change in Darwar, India, în „Journal of Marriage and the<br />
Family”, november, 1973, p.747; vezi şi „La Famille”, nr. 2/1986, p. 13.<br />
2<br />
Ibidem.<br />
3<br />
„La Famille”, nr. 2/1986, p.12.<br />
4<br />
Ibidem.<br />
5<br />
George Conklin, The H. House hold in urban India, în „Journal of<br />
Marriage and the Family”, nov. 1976; vezi şi La Famille, nr. 2/1986, p.12;<br />
după mai multe precizări referitoare la relaŃia dintre structurile maritale şi<br />
dezvoltare industrială, sociologul conchide: „Nimic nu arată că familia<br />
extinsă n-ar fi în măsură să-şi ajute în mod veritabil membrii ca să-şi rezolve<br />
problemele puse de urbanizare şi modernizare”.<br />
242
Există însă şi cercetări care atestă declinul familiei lărgite şi<br />
afirmă substituirea acesteia cu familii nucleare, ori conjugale.<br />
Printre dovezile probatorii de procesului de diminuare a<br />
numărului familiilor lărgite şi printre argumentele pe care le invocă<br />
analiştii pentru a demonstra că totuşi se constată un declin al acestor<br />
structuri, se menŃionează în primul rând slaba rată a nupŃialităŃii şi – ca<br />
efect imediat - micşorarea fecundităŃii şi deci a prolificităŃii naturale.<br />
La acestea se adaugă practicarea asiduă a procedeelor contraceptive,<br />
ca şi mariajul „amânat”, ceea ce duce la afectarea ciclurilor biologice<br />
de reproducere organică şi reduce potenŃele fertilităŃii prin atracŃie de<br />
„gen”. Fiindcă în dezvoltarea corporală, a oricărei persoane, există<br />
anumite perioade de maximă „tensiune vitală”, când pornirile reflexe,<br />
însoŃite de o stare de conştiinŃă plăcută a relaŃiei intime, impun acte<br />
„conceptive” şi întreŃin treze facultăŃile fiziologice de reproducere de<br />
specie. Or, atare perioade sunt trecătoare şi ireversibile, iar rolul lor<br />
este fixat de legi obiective şi nu de convenŃii sau voinŃă.<br />
Cea de-a doua cauză a reducerii ratei menajelor în general o<br />
constituie divorŃialitatea. Un astfel de fenomen a luat o amploare fără<br />
precedent, iar perspectiva scăderii ratei lui anuale este minoră.<br />
În legătură însă cu extinderea acestei „anomii” (i-am spune noi)<br />
şi cu privire la cauzele care o generează, cercetările de specialitate pun<br />
în evidenŃă un paradox interesant, care nu poate fi ignorat şi nici nu<br />
trebuie să i se diminueze efectele. Această anomie se referă la<br />
ameliorarea progresivă a condiŃiilor de viaŃă în numeroase Ńări şi care<br />
a determinat o „distanŃare” a femeii faŃă de bărbat şi a generat o<br />
destabilizare din ce în ce mai sporită a relaŃiilor maritale. Ciudat, dar<br />
real, deoarece augmentarea bazei materiale, precum şi spectrul<br />
siguranŃei economice ne-am aştepta să genereze o atmosferă benignă<br />
în mediile conjugale şi deci să concureze la producerea stabilităŃii<br />
căsniciei. În realitate, lucrurile stau invers.<br />
Căsătoria azi – scria Anthony Geddes –, cu excepŃia unei mici<br />
proporŃii de oameni înstăriŃi, nu mai este legată de dorinŃa de a<br />
perpetua proprietatea şi nici de a transmite statusul personal din<br />
generaŃie în generaŃie.<br />
243
Pe măsură ce femeile au devenit independente economic (şi deci<br />
îşi pot asigura subzistenŃa prin mijloace proprii), căsătoria a căpătat tot<br />
mai puŃin decât înainte forma unui parteneriat economic necesar 1 .<br />
La rândul său documentul editat sub egida OrganizaŃiei<br />
NaŃiunilor Unite cu privire la ,,Rolul familiei în procesul dezvoltării”,<br />
menŃionează şi el că diminuarea gradului de dependenŃă economică a<br />
femeilor faŃă de partenerii lor conjugali le permite să întrerupă mai<br />
uşor şi fără întârziere o experienŃă matrimonială nereuşită 2 . Luarea<br />
deciziei de către femeie, ca şi dorinŃa ei de a-şi afirma personalitatea<br />
în raport cu ceilalŃi nu mai sunt variabile dependente de ,,opinia”<br />
altora şi nici nu mai sunt considerate ca un act faŃă de care trebuie să<br />
trăieşti un sentiment de jenă. ,,Majoritatea iniŃiatorilor (adică a<br />
acelora care declanşează acŃiunea de divorŃ, n.ns.) - scria acelaşi<br />
Anthony Geddes — se conving că responsabilitatea faŃă de sine însuşi<br />
este mai importantă decât devoŃiunea faŃă de celălalt”.<br />
Revenind la cercetările efectuate sub egida OrganizaŃiei<br />
NaŃiunilor Unite şi care au devenit de acum de referinŃă în domeniu,<br />
acestea adaugă alte trei cauze care se constituie ca premise ale<br />
restructurărilor conjugale şi de care e util să se Ńină cont în strategiile<br />
de asistenŃă socială a familiei. În acest sens, documentul invocat<br />
evidenŃiază, ca o primă cauză, migraŃia. Acest factor – se notează în<br />
lucrarea indicată mai sus – a influenŃat adesea integritatea structurii şi<br />
funcŃiilor familiale, datorită incapacităŃii membrilor săi de a se reuni<br />
din nou decât poate după o lungă perioadă de absenŃă din cămin şi în<br />
1 În acelaşi context ideatic, Anthony Geddes adaugă: ,,Prosperitatea<br />
generală sporită înseamnă că este mai uşor să-Ńi faci o gospodărie separată, în<br />
caz de eşec matrimonial, decât se credea în trecut; faptul că acum nu mai este<br />
ataşat un stigmat divorŃului este în parte urmare a acestor evoluŃii, dar le<br />
conferă şi un mare impuls. Un alt factor (al divorŃialităŃii, n.ns.) este creşterea<br />
accentuată a tendinŃei de a evalua căsătoria prin prisma nivelului de<br />
satisfacŃie personală pe care-l oferă. Rata în creştere a divorŃului – conchide<br />
Geddes – nu pare să indice o profundă satisfacŃie în cadrul căsătoriei ca atare,<br />
ci o hotărâre sporită de a o transforma într-o relaŃie compensatorie şi<br />
satisfăcătoare” (op. cit.).<br />
2 „La Famille”, nr. 2/1986, p.16.<br />
244
condiŃii sensibil diferite de cele care caracterizau comunitatea de<br />
origine 1 .<br />
Celălalt element de impact asupra relaŃiilor maritale şi pe care-l<br />
indică documentul O.N.U. este cel referitor la continua extindere a<br />
„remariajelor” sau a „mariajelor multiple”, care „fărâmiŃează” relaŃiile<br />
dintre parteneri şi reduc norma stabilităŃii şi a încrederii în durabilitate.<br />
Remariajul – în opinia unor cercetători – produce un grad ridicat<br />
de incertitudine afectivă şi diminuează sentimentele de fidelitate<br />
reciprocă ale partenerilor conjugali. Trecutul familiei anterioare, ca şi<br />
anumite „ritualuri” care au însoŃit-o în decursul timpului se vor<br />
constitui ca nişte „sechele psihologice” şi vor perturba noile relaŃii din<br />
căminele conjugale actuale. Pentru a le contracara efectele şi pentru<br />
a-şi dezvolta propria-i învestire, noului cuplu îi sunt necesare<br />
convenŃii, altele decât cele anterioare, şi-i trebuie empatii prin care să<br />
se realizeze unitatea şi consensul. La acestea se mai adaugă un factor<br />
dificil, care afectează atmosfera recentului cuplu şi care vizează<br />
relaŃiile cu proprii parteneri conjugali: părintele adoptiv – dacă se<br />
poate spune aşa – devine obligat de a lua în sarcină protejarea,<br />
creşterea şi educarea copiilor consoartei sale prezente, ceea ce nu<br />
totdeauna e o situaŃie agreabilă. Fiindcă şi copiii, la rândul lor, sunt<br />
înclinaŃi să respingă cerinŃa ce li se adresează de a iubi pe înlocuitorul<br />
părintelui lor natural 2 şi de a-l recunoaşte ca atare.<br />
Cercetările monitorizate de forumul mondial mai consemnează<br />
un alt factor cu incidenŃă în dinamica relaŃiilor maritale şi care a fost<br />
denumit „uniune consensuală”. Atare tipuri familiale sunt produsul<br />
„strategiilor de supravieŃuire” în care se descoperă o formulă de „...a<br />
se adapta unor situaŃii precare de natură – cel mai adesea –<br />
economică” 3 , dar şi socială.<br />
1<br />
„La Famille”, nr. 2/1986, p.16.<br />
2<br />
Kenneth N. Walter and Lillian Messinger, Remarriage after divorce:<br />
Dissolution and reconstruction of family boundaries, în revista „Family<br />
Process”, vol. 18, iunie 1979; vezi şi „La Familly”, nr. 2/1986, p.33.<br />
3<br />
Tony L. Whitehead, Residence, kinship and mating as survival<br />
strategies: A West Indian exemple, în „Journal of Marriage and the Family”,<br />
November, 1978, p. 823-825 (vezi şi „La Familly”, nr. 2/1986, p.17).<br />
245
Tony L. Whitehead arată că „mariajele consensuale” par să<br />
autorizeze o oarecare supleŃe din punctul de vedere al rezidenŃei, al<br />
parentalităŃii şi al modalităŃilor de asociere care permit punerea în<br />
comun a unor resurse limitate, în scopul de a depăşi împrejurările<br />
dificile şi a asigura securitatea materială a mamei 1 .<br />
În fine, studiile de sociologia familiei (fără însă a se exclude<br />
observaŃiile empirice) au completat registrul factorilor de impact<br />
exercitat asupra structurilor maritale şi pe care l-au denumit<br />
„individualismul”.<br />
Sursele producerii acestuia, precum şi posibilele lui întrebuinŃări<br />
viitoare se revendică în trei procese „postfeudale” care au determinat<br />
mutaŃii profunde în ierarhiile sociale şi au marcat iremediabil<br />
ipostazele de personalitate ale gen-rolurilor maritale. Lawrence<br />
Stone 2 , citat de către Anthony Geddes, indicând trei faze de evoluŃie a<br />
familiei şi numind diferenŃele de criterii dintre ele, consideră că în<br />
cadrul celei de a treia faze 3 , adică în cea contemporană, familia<br />
funcŃionează pe baza unor „legături emoŃionale puternice”, practicând<br />
un grad sporit de intimitate şi manifestând o deosebită preocupare<br />
pentru „creşterea copiilor”.<br />
1 Ibidem.<br />
2 Lawrence Stone, The Family, Sex and Mariage in England – 1500-<br />
1800, London, Weidenfeld and Nicolsen, 1977, din care Anthony Geddes<br />
reproduce caracteristicile celor trei faze succesive de evoluŃie a familiei:<br />
prima fază s-ar defini prin forma familiei nucleare, rezidentă în gospodării<br />
mici şi dezvoltând relaŃii puternice în interiorul comunităŃii, inclusiv cu alte<br />
rude. În această fază, nucleul familial nu era clar separat de celelalte structuri<br />
comunitare şi se afirma ca „o instituŃie deschisă”, neemoŃională, dar şi fără<br />
repere.<br />
Cea de a doua etapă a evoluŃiei familiei este plasată la sfârşitul<br />
secolului al XVII-lea şi începutul celui de-al XVIII-lea, ea caracterizându-se<br />
după acelaşi Lawrence Stone, prin aceea că familia nucleară a devenit o<br />
entitate distinctă, atât faŃă de comunitate, cât şi faŃă de structurile de rudenie.<br />
Această entitate era răspândită mai mult în păturile superioare ale societăŃii,<br />
unde predomina dragostea părintească şi se accentuau relaŃiile maritale.<br />
3 La cea de a treia fază a evoluŃiei familiei ne-am referit în textul de<br />
mai sus.<br />
246
Legăturile maritale – după Lawrence Stone – se întemeiază pe<br />
bază de alegeri personale libere şi decurg dintr-o puternică „atracŃie<br />
sexuală” sau dintr-o dragoste romantică trăită îndelung de către cei doi<br />
protagonişti. Totodată, în perioada la care ne-am referit mai sus –<br />
notează autorul – se multiplică locurile de muncă şi se desparte treptat<br />
funcŃia de consum de cea de producŃie din cadrul familial, accentuându-se<br />
astfel individualismul afectiv şi extinzându-se libertatea de<br />
opŃiune personală.<br />
Acelaşi Anthony Geddes îl citează şi pe John Boswell 1 , care,<br />
cercetând la rândul lui evoluŃia în timp a familiei şi încercând să<br />
contureze o imagine adecvată pentru fiecare etapă descoperită de către<br />
el, vorbeşte de două etape distincte, şi anume: etapa premodernă şi<br />
etapa modernă. Prima etapă, cea premodernă, se caracterizează prin<br />
aceea că, de regulă, căsătoria era precedată de aranjamente ce priveau<br />
proprietatea, adică precizarea dotei şi în general a zestrei materiale, la<br />
care se adăuga creşterea copiilor şi numai în ultimă instanŃă între cei<br />
doi protagonişti se punea şi problema dragostei.<br />
Existau – spune autorul – şi cupluri care se întemeiau pe motive<br />
erotice şi – prin urmare – se invocă şi o anume vibraŃie emoŃională,<br />
atare vibraŃii declanşându-se pe parcurs, prin activităŃi gospodăreşti<br />
efectuate împreună şi prin creşterea şi educarea în comun a copiilor.<br />
În opoziŃie cu situaŃiile perioadei premondene şi în contrast cu<br />
predominanŃa regulii proprietăŃii, în Occidentul modern – după<br />
Boswell – căsătoria se întemeiază mai întâi pe dragoste între parteneri,<br />
ca pe această bază să se procedeze la creşterea şi educarea copiilor<br />
(acolo unde există), şi numai după aceea să apară şi referiri predilecte<br />
la aspectele materiale, respectiv la proprietate. Numai că, în cadrul<br />
acestui ultim moment, conchide sociologul, dragostea se va atenua în<br />
mod sensibil odată cu trecerea timpului sau se va manifesta doar „ca o<br />
amintire îndepărtată” 2 ori ca un ecou tardiv al unei trăiri romantice de<br />
mult apuse.<br />
Factorul „atracŃie sentimentală” sau acela al „trăirii romantice”<br />
au făcut obiectul unei interesante investigaŃii comparative din partea<br />
1<br />
John Boswell, The Marriage of Likennes, some-sex Unions in Premodern<br />
Europe, London, 1995.<br />
2<br />
John Boswell, op. cit., p. XXI; A. Anthony Geddes, op. cit., p.157.<br />
247
unor sociologi, în special americani; ne vom referi succint la William<br />
Goode 1 , dar vom invoca şi lucrarea lui James W. Vander Zanden,<br />
intitulată ExperienŃa socială 2 în care se relevă modul aparte de<br />
afirmare a acestui fenomen în diferite zone ale lumii şi se rataşează<br />
practicile afective la tradiŃia unor zone geografice distincte. Astfel,<br />
William Goode, în cercetările sale efectuate în diferite părŃi ale lumii,<br />
a constatat că dragostea romantică este mai accentuată în unele Ńări<br />
faŃă de altele. Americanii din clasa mijlocie, de pildă, tind spre polul<br />
aprobării fără rezerve a manifestărilor erotice, în timp ce China<br />
secolului al XIX-lea se orienta exclusiv spre polul opus, acela al<br />
dezaprobării totale a comportamentului romantic şi deci al respingerii<br />
„conduitelor amoroase”. În schimb, grecii de după Alexandru<br />
Macedon, ca şi Imperiul roman au ales calea de mijloc, neagreând în<br />
mod absolut nici polul acceptării totale, nici polul ignorării exhaustive<br />
a dragostei. William Goode oferă şi unele explicaŃii cu caracter istoric<br />
pentru aceste diferenŃe, precizând că, în China, reŃeaua de rudenie<br />
fiind extinsă, dar funcŃionând împreună cu economia patriarhală, fac<br />
ca valorile tradiŃionale să aibă cea mai mare autoritate în actul de<br />
întemeiere a diadei maritale şi să conserve moştenirea socială ce i s-a<br />
transmis prin naştere.<br />
Acestea contrastează profund cu caracteristicile familiei americane,<br />
care îndeplineşte şi alte funcŃii decât cele atestate oficial sau prin<br />
tradiŃie. Aici, adică în S.U.A., dragostea se impune ca un fenomen<br />
necesar, acceptat şi însuşit de către toŃi şi de către fiecare în parte.<br />
Rolul ei este unul funcŃional, acela de a Ńine familia unită şi de a<br />
preveni disoluŃia ei.<br />
Din această cauză, dragostea este apreciată în termeni deosebit<br />
de favorabili din partea celorlalŃi semeni, ea fiind un principiu de<br />
morală publică.<br />
1<br />
William Goode, The theoretical importance of love, în „American<br />
Sociological Review”, nr.24/1959.<br />
2<br />
James W. Vander Zanden, The Social Experience, New-York, 1990,<br />
p. 375.<br />
248
Într-o altă lucrare editată mai târziu 1 şi plasată într-un context<br />
ştiinŃific elevat 2 , sociologul american analizează spaŃiul familial aflat<br />
sub impactul actualului, adică al modernizării, analiză realizată<br />
printr-un set compact de cinci criterii, precum: 1) o fecunditate<br />
controlată de către individ sau de către cuplu este puternic influenŃată<br />
din exterior; 2) o tendinŃă de creştere a structurilor familiale simple;<br />
3) separarea familiei „trunchi” de familia nucleară; 4) relaŃii intrafamiliale<br />
„nonautoritare” şi 5) un grad slab de integrare a familiei.<br />
În fine, tot William Goode, într-o carte foarte răspândită 3 ,<br />
adaugă un alt criteriu sau o altă perspectivă de reflecŃie, şi anume,<br />
1<br />
William Goode, The theory and measurement of family Change, în<br />
vol. Eleonor Bernet Sheldom and Wilbert W. Moore, Indicatory of Social<br />
Change: Concepts and Measurement, New-York, Russel Sage Fundation, 1968.<br />
2<br />
Contextul ştiinŃific la care ne-am referit mai sus îl reproducem după<br />
revista „La Familie”, nr. 2/1986, p.3, unde se menŃionează că o altă lucrare în<br />
care au fost studiate problemele modernismului şi ale comportamentului<br />
familiei este aceea a lui Alex Inkeles şi David H. Smith, Becoming Modern<br />
Individual Change in Six Developing Countries, Cambridge, Massachussetts,<br />
Harward University Press, 1974; lucrarea lui Inkeles şi Smith – notează revista<br />
citată – se referă în mod exclusiv la modernizarea omului. Acest aspect a fost<br />
comentat de o serie de autori: Tamara K. Hareven, Modernisation and Family<br />
History, Perspectives on Social Change, Signs, „Journal of Women in Culture<br />
and Society”, nr.1/1976; Hana Papanela, Comment on Gusfield’s review essay<br />
on Becoming Modern, în „American Journal of Sociology”, nr.61/1978; Karen<br />
A. Miller, Women and Modernity: A. Respons to Papanek (Ibidem).<br />
3<br />
William Goode, World Revolution and Family Patterns, New-York,<br />
Free Press, 1970 (carte publicată pentru prima dată în anul 1963). Petru IluŃ,<br />
subliniind valoarea lucrării respective şi scoŃând în evidenŃă partea de<br />
contribuŃie a autorului la cercetarea domeniului la care ne referim, notează:<br />
„Servindu-se de un bogat material istoric şi etnografic, autorul (adică<br />
W. Goode, n.ns.) pune în circulaŃie câteva fapte şi idei marcante, relativ noi,<br />
printre care: familia şi parentalitea, ca forŃe cauzale ale istoriei, argumentând<br />
că nu numai industrializarea a determinat nuclearizarea familiei, ci şi invers;<br />
distincŃia dintre modelele ideale de familie şi configuraŃia efectivă a<br />
familiilor în diferite contexte familiale; varietatea modelelor de interacŃiune<br />
dintre familie şi alte instituŃii în schimbarea socială. Studiile lui Goode –<br />
conchide P. IluŃ – au contribuit la orientarea sociologiei americane a familiei<br />
către redescoperirea unei dimensiuni, o dimensiune lăsată în umbră, cea<br />
dinamică”.<br />
249
aceea dinamică. În cadrul acesteia, autorul plasează unele dintre<br />
efectele generate atât de procesul industrializării, cât şi de cel al<br />
urbanizării şi care exercită o presiune continuă asupra structurilor<br />
maritale de tip tradiŃional şi le relevă consecinŃele atât pozitive, cât şi<br />
negative.<br />
Un prim proces menŃionat de către sociolog şi considerat a<br />
decurge din fenomenul industrializării este acela al migraŃiei, adică al<br />
deplasării (sub diferite forme şi la diferite distanŃe) a forŃei de muncă<br />
dintr-o zonă în alta, care reduce contactele dintre membrii unui menaj,<br />
deşi acestea (contactele) pot fi facilitate prin tehnologii mo-derne la<br />
distanŃă, precum telefonul mobil, automobilul, internetul etc.<br />
Un al doilea domeniu de impact al industrializării asupra<br />
relaŃiilor de familie vizează – după William Goode – diferenŃele de<br />
mobilitate socială dintre fraŃi şi surori, ca şi dintre membrii aceleiaşi<br />
reŃele de clan; e posibil ca unul sau mai mulŃi dintre aceştia să<br />
cunoască o ascensiune de status mai accelerată în raport cu alŃii, ceea<br />
ce determină diferenŃe de venit, ca şi de nivel de trai sau diferenŃe de<br />
gusturi etc.<br />
Un alt fenomen care are influenŃă asupra complexului familial<br />
(alături de cel al industrializării) îl reprezintă sistemul urban şi<br />
fenomenul urbanizării.<br />
După câte este ştiut, procesul urbanizării, cu instituŃiile şi cu<br />
serviciile pe care le-a creat, a dereglat marile grupuri familiale şi a<br />
operat mutaŃii de fond în ceea ce priveşte rezolvarea unor cerinŃe<br />
casnice care, înainte de urbanizare, erau de resortul exclusiv al fiecărui<br />
cămin în parte.<br />
Un penultim sistem de referinŃă indicat de către Goode ca<br />
afectând relaŃiile de familie ar fi crearea de către industrializare a unei<br />
scale de valori care plasează realizările individuale deasupra celor de<br />
grup şi care arată că cel mai potrivit lucru este ca fiecare persoană să<br />
îşi facă ceea ce are ea de făcut, fără a mai consulta pe cei în linie<br />
parentală şi fără a-şi corela decizia sa cu a celorlalŃi.<br />
Această situaŃie – remarca sociologul american – încurajează o<br />
altă atitudine decât cea tradiŃională cu privire la relaŃionarea în grup,<br />
generând individualismul. Astfel, întreprinderea personală şi reuşita de<br />
sine sunt valori extrem de agreate, iar voinŃa realizării prin efort<br />
propriu devine una dominantă.<br />
250
În fine, un ultim palier în care industrializarea afectează<br />
structurile maritale – după W. Goode – este acela al specializării forŃei<br />
de muncă, prin care un individ devine autonom, fiind dominat de<br />
propriile lui probleme şi îndepărtându-se de clanul parental. De aceea,<br />
el va fi dispus în mai mică măsură să-şi ajute părinŃii şi va privi viaŃa<br />
după criteriile lui personale 1 .<br />
Tezele formulate de către William Goode şi intrate de acum în<br />
registrul contemporan de specialitate au întâmpinat o severă opoziŃie<br />
atât din partea celor care au cercetat familia sud-americană, cât şi a<br />
acelora care au descins în zone sud-africane 2 .<br />
Cercetările de specialitate au mai relevat un aspect extrem de<br />
important şi pe care l-am întâlnit şi noi în cercetările efectuate în două<br />
zone, şi anume: remunerarea executată la intervale de timp exacte, ca<br />
şi „gratificarea” atât materială, cât şi morală, concură la „iruperea”<br />
unui sentiment de bunăstare şi împlinire, diminuând astfel efectele de<br />
1<br />
MenŃionăm că cele cinci enunŃuri formulate pe baza lucrării lui<br />
William Goode le-am reprodus din revista „La Famille”, nr. 2/1986, p. 41.<br />
2<br />
E vorba de studiul lui Manuel L. Carlos şi Lois Sellers, Family Kinsip<br />
structure and modernisation in Latin America, apărut în „Latin American<br />
Research Review”, nr.2/1972. Pentru partea sud-africană, se citează studiul<br />
lui Pius Okigbo, intitulat Social consequences of economic developpement in<br />
West Africa, apărut în „Annuels”, nr.305/1956, precum şi Diane Kayongo –<br />
Male et Philista Onyango, The Family and the development process – 1972 (a<br />
se vedea „La Famille”, nr. 2/1986, unde se reproduc prin operaŃionalizare<br />
replicile formulate de către cercetătorii menŃionaŃi mai sus la tezele lui<br />
William Goode precizându-se că cea mai mare parte a studiilor realizate în<br />
America Latină arată că mobilitatea fizică nu antrenează „un relaş” în sfera<br />
reŃelei familiale; în al doilea rând, se notează: „DiferenŃele de mobilitate<br />
socială apărute datorită noilor pieŃe ale muncii nu provoacă o divizare a<br />
membrilor familiei în grupuri socio-economice contradictorii; în al treilea<br />
rând, sistemele urbane moderne, cu asistenŃa lor socială şi cu serviciile oferite<br />
populaŃiei, nu sunt în măsură să înlocuiască funcŃiile economice şi sociale<br />
specifice familiei tradiŃionale; în al patrulea rând: industrializarea nu plasează<br />
reuşitele individuale deasupra celor dobândite prin moştenire şi din care să<br />
rezulte un raport contradictoriu între individ şi familie; în fine, în al cincilea<br />
rând, industrializarea nu produce în mod peremptoriu un proces accelerat de<br />
specializare profesională care să perturbe relaŃiile familiale („Le Famille”,<br />
nr. 2/1986, p.41-42).<br />
251
stres şi reducând tensiunile din cadrul căminului conjugal. În acelaşi<br />
sens se înscrie şi faptul că activităŃile profesionale au şi o importantă<br />
funcŃie socializatoare, prin care se „contactează” valori din mediul<br />
social internalizate şi practicate apoi şi în afara timpului afectat muncii<br />
uzinale 1 . Din atare motive, mentalităŃile individuale sunt dominate de<br />
un fel de „lege a participaŃiei”, cu impact profund asupra „structurilor<br />
maritale” şi cu efecte în ceea ce priveşte relaŃia dintre „exterior şi<br />
interior”. Fiindcă, aşa cum rezultă şi din investigaŃiile repetate pe care<br />
le-am efectuat în mai multe zone ale Ńării, dar mai ales în judeŃele<br />
Argeş şi Olt, procesul industrializării a atras – în resorturile uzinale –<br />
un mare număr de persoane din mediul rural, pe care însă nu le-a<br />
„domiciliat” în oraşe şi deci nu le-a desprins total din aria mediului de<br />
origine. Acele persoane continuau să locuiască în sate, dar practicau şi<br />
activităŃi situate în urban, susŃinând navetismul şi stimulând relaŃia de<br />
complementaritate între industrie şi agricultură. BărbaŃii (dar, mai<br />
ales, capii de familie) devin muncitori în fabrici, înlocuind parŃial<br />
munca din sectorul primar cu „o slujbă plătită” şi dezvoltând un<br />
„comportament de salariat”.<br />
Totodată însă, în orarul lor diurn erau înscrise şi activităŃi de tip<br />
agrozootehnic, efectuate într-un cadru natural şi presupunând modele<br />
de esenŃă organică. Pendulându-se permanent între menajul din rural<br />
şi slujba situată în urban, s-a creat o nouă categorie socială, aceea a<br />
persoanelor cu „duble statusuri ocupaŃionale” – adică a „muncitorilor<br />
Ńărani”. Aceştia se mişcă între două lumi, lumea satului şi lumea<br />
oraşului, dar nu aparŃin total niciuneia dintre ele. Nominal, ei sunt<br />
muncitori, în realitate însă sunt Ńărani. În mediul urban ei sunt<br />
întrucâtva segregaŃi, iar mediul rural nu-i mai recunoaşte ca<br />
aparŃinându-i integral, situaŃii care se repercutează şi asupra relaŃiilor<br />
de cuplu marital. Specializarea profesională, pătrunzând profund în<br />
sate, a operat reconvertiri şi în raporturile dintre „gen-rolurile”<br />
conjugale. Fiindcă bărbatul, în funcŃia lui „instrumentală”, aceea de a<br />
asigura sursele de subzistenŃă pentru membrii familiei sale (cum<br />
spunea Parsons), absentează din cămin un interval de timp de 12 până<br />
la 14 ore zilnic, transferând atribuŃiile sale menajere – din această<br />
secvenŃă diurnă - în contul soŃiei sale şi schimbând astfel registrul de<br />
252<br />
1 „Revue Roumaine des Sciences Sociales”, Sociologie, 1975, Tome 19.
activităŃi specifice acesteia. Cunoscutul „cumul de roluri” al bărbatului<br />
din familia tradiŃională este supus unei modificări de substanŃă.<br />
„Regimul de gen”, întemeiat pe tipuri cutumiare bine ştiute, îşi<br />
menŃine „asumpŃia” modelului autoritar numai sub aspect simbolic,<br />
adică numai ca semn al unei consacrări de „prestigiu”. Aceasta,<br />
întrucât „bărbatul” a fost şi rămâne „cap de familie”, având calitatea<br />
de a decide şi de a conduce, fiind persoana învestită cu „dominanŃă” şi<br />
„putere”, adică fiind „lider”, atribute pe care însă nu le mai exercită în<br />
mod nemijlocit; totodată, el nici nu mai participă efectiv la executarea<br />
şi dirijarea tuturor treburilor gospodăreşti. Bărbatul revine în căminul<br />
conjugal după terminarea programului din uzină, adică seara târziu,<br />
când i se prezintă „raportul de gardă” al menajului – dacă se poate<br />
spune aşa – cu privire la cele ce s-au petrecut în timpul zilei şi la<br />
modul în care s-au folosit resursele materiale şi umane pentru<br />
finalizarea treburilor gospodăreşti, dar şi referitor la apariŃia de situaŃii<br />
neprevăzute.<br />
Bărbatul, ca „instanŃă supremă” a grupului domestic şi ca nivel<br />
de „raŃionalitate” înalt decizională, evaluează datele comunicate de<br />
către soŃie, stabilind apoi orarul „sarcinilor” pentru ziua următoare, şi<br />
distribuindu-le pe numele fiecărui membru din familie. În funcŃie de<br />
vârstă şi în raport de sex, toŃi ai casei participă la efectuarea<br />
activităŃilor acesteia şi contribuie la sporirea resurselor materiale de<br />
care toŃi au nevoie. Aici însă apare fără echivoc fenomenul<br />
„segregării” de roluri. „Decuplarea” din angrenajul de activităŃi gospodăreşti<br />
ale bărbatului pe timpul zilei şi rămânerea unor atribuŃii fără<br />
cel căruia îi revenea obligaŃia de a le executa determină „transferul”<br />
lor în contul soŃiei, suplimentându-i numărul de „treburi” casnice şi<br />
restructurându-i ceea ce sociologii numesc „regimul de gen”.<br />
Persoana ei este „încărcată” cu „obligaŃii” care – de fapt – nu-i<br />
aparŃin şi – în consecinŃă – îşi asumă răspunderi specifice altui gen,<br />
celui masculin. OportunităŃile materiale, dar şi spiritul de solidaritate,<br />
însă, o determină să se implice fără rezerve în acceptarea şi realizarea<br />
tuturor exigenŃelor asumate. Chiar dacă „supraîncărcarea de rol” presupune<br />
renunŃarea la activităŃi distractive sau implică „neglijarea” persoanei<br />
sale, femeile ce aparŃin familiilor cu structuri socio-profesionale<br />
mixte nu-şi evaluează propria situaŃie în termeni de „pierderi<br />
şi câştiguri”. Din cercetările noastre organizate în mediul rural, am<br />
253
constatat că în toate cazurile, fără excepŃie, cele care îi stimulau pe<br />
bărbaŃi să se angajeze ca lucrători în unităŃi din sectoarele nonagricole<br />
şi să devină salariaŃi erau femeile. Motivele consemnate de către<br />
operatorii de anchetă gravitau ineluctabil în jurul elementului<br />
economic, dar nu lipseau indicatori de ordin psiho-sociologic, precum<br />
prestigiul familiei, relevanŃa personală, „presiunea de reŃea” etc. N-am<br />
reŃinut la nicio persoană intervievată angajarea în discurs a vreunui<br />
calcul „mercantil” de tipul „costuri – beneficii” şi nici „negocierea<br />
sarcinilor” 1 de rol.<br />
De asemenea, în analizele de conŃinut, precum şi în convorbirile<br />
nondirective nu s-a invocat niciodată termenul de „inechitate” şi nici<br />
acela de „compensaŃie” ca urmare a multiplicării sarcinilor casnice<br />
care-i revin soŃiei. Noul ideal marital – al cazului în speŃă – nu erau<br />
egalitarismul „gen-rolurilor” şi nici ideea de „emancipare” – tip<br />
„mişcarea feministă”, ci modelul tradiŃional, construit pe „stereotipia<br />
de roluri” 2 şi devenit axiomă comportamentală. Persoanele din<br />
eşantionul nostru de lucru se simŃeau într-un fel de „confort<br />
psihologic” respectând „datina comunitară” şi considerându-se a fi<br />
ceea ce de fapt „natura le-a făcut”, adică „femei”. Totodată, cercetările<br />
au relevat că femeile din menajele cu structuri de venituri mixte<br />
„acceptă” fără niciun fel de reŃinere departajarea rolurilor maritale şi<br />
nu resping „complementaritatea” de origine ancestrală. Sarcinile<br />
domestice, specifice genului feminin, precum şi cele adăugate din<br />
partea soŃului care merge zilnic în uzină sunt preluate de către soŃie în<br />
manieră mutuală şi-i revin acesteia în virtutea infuzării adânci în<br />
psihologia ei a stereotipiilor „antediluviene”.<br />
Aici nu se practică în niciun fel „calculul de sarcini” şi nici nu se<br />
resping „espectaŃiile” create de către societate. Angajarea femeii în<br />
finalizarea întregului complex de treburi gospodăreşti, precum şi<br />
extinderea sferei de competenŃe dincolo de ceea ce însemna „rol<br />
feminin” constituie o regulă intrată în conştiinŃa comună şi reprezintă<br />
un fel de „etalon de valoare” în raport de care se stabilesc „vrednicia”,<br />
dar şi devoŃiunea faŃă de căminul conjugal; „e o femeie de casă”; „e o<br />
femeie de nădejde”, „poŃi pleca liniştit la lucru, când treburile<br />
254<br />
1 Pentru aceste concepte, vezi Petru IluŃ, op. cit., p.130.<br />
2 Expresie preluată de la P. IluŃ prin „resemnificare” (op. cit., p.131).
gospodăreşti rămân pe mâini pricepute” – sunt doar câteva din<br />
extrasele reŃinute din chestionarele aplicate eşantionului nostru de<br />
lucru şi care arată că în mariajul rural funcŃionează o singură normă,<br />
aceea a „cutumei”. Aceasta are putere de lege şi fiecare în parte, dar şi<br />
toŃi laolaltă se supun prescripŃiilor ei atât „punitive”, cât şi<br />
„restitutive” (uzând de terminologia durkheimiană) şi-i respectă cu<br />
stricteŃe „dictatele” cu care istoria a învestit-o. Orice abatere de la<br />
model sau eventuale „desconsiderări” ale unor „dogme” declanşează<br />
afrontul comunităŃii şi oferă ,,materia primă” pentru aceea ce se<br />
cheamă „gura satului”. Aceasta din urmă funcŃionează precum „un<br />
moloh” implacabil, care însă, în mod ciudat, constituie şi un fel de<br />
„barometru” al valorilor comunitare, sau un criteriu în raport de care<br />
se percepe fiecare pe sine şi toŃi laolaltă.<br />
Din cercetările noastre de teren, dar şi din lectura de specialitate,<br />
s-au mai desprins câteva aspecte, unele care Ńin de stres şi de climat,<br />
iar altele care se referă la starea de sănătate a familiei şi la atitudinea<br />
grupului faŃă de gestiunea resurselor sale economice.<br />
În ceea ce priveşte elementul „de climat”, de mediu, cercetările<br />
atât străine, cât şi ale noastre au relevat cum existenŃa unor conflicte la<br />
locul de muncă, indiferent de originea lor şi dincolo de ce se urmăreşte<br />
prin ele, generează stări psihice apăsătoare şi se repercutează în mod<br />
negativ şi asupra cadrului familial. Volens-nolens, ducem cu noi acasă<br />
detaliile unor „dihonii” din zona extrafamilială şi ne transformăm în<br />
„mesageri” ai unor situaŃii deviante din timpul serviciului, care încarcă<br />
sufletul omului cu elemente „alterate” şi aduc în familie o viciată tablă<br />
de valori. O afinitate personală perturbată de un eveniment nociv se<br />
extinde endemic la întregul grup conjugal şi cuprinde neîntârziat şi<br />
sufletele celorlalŃi membrii din familie. Efectele lui sunt multiplicatoare<br />
de „energie negativă”, asociindu-i pe toŃi „ai casei” la un „viciu de<br />
relaŃii” şi supunându-i la un abominabil disconfort psihologic.<br />
Totodată, o insatisfacŃie profesională, resimŃită ca frustraŃie şi<br />
devenită „obsesivă”, conduce la un fel de „stres colectiv” şi statuează<br />
aici (în colectiv) o atmosferă deprimantă şi de încordare. Fiecare<br />
devine părtaş la trăirea precară a celuilalt şi, printr-un interesant<br />
fenomen empatic, se situează pe sine în ipostaza aceluia care este<br />
victimă, mărind doza de alteraŃie, atât fizică, precum şi psihică.<br />
255
Am consultat registrele de la unităŃile sanitare din localităŃile rurale<br />
cercetate şi am intervievat medical de acolo, reŃinând frecvenŃa unor boli<br />
inexistente anterior în sate, dar care au tendinŃa de a se extinde în mod<br />
endemic în continuare. Nevrozele astenice, ulcerele gastrice, chiar şi<br />
forme de manifestare psihopată, fără să mai vorbim de afecŃiuni cardiace,<br />
de boli profesionale (cum era cazul hemoroizilor la tractorişti) constituie<br />
situaŃii maladive apărute în special la „navetişti”. Aceştia sunt cei mai<br />
predispuşi la îmbolnăviri variate, resimŃindu-se de pe urma „pendulării<br />
zilnice” între domiciliu şi fabrică şi acuzând condiŃiile mai mult decât<br />
precare privind în special transportul.<br />
Cercetarea noastră însă a adăugat încă un element cu<br />
repercusiuni asupra stării de sănătate a celor cu duble statusuri<br />
ocupaŃionale şi cu impact asupra relaŃiilor de familie, şi anume: timpul<br />
de odihnă. Orele de somn sunt „pe apucate” (cum se exprimau aproape<br />
toŃi cei intervievaŃi), iar „malnutriŃia” nu mai surprinde pe nimeni. La<br />
acestea se adaugă în multe cazuri consumul excesiv de alcool, ca şi<br />
neglijarea unor elementare cerinŃe de igienă personală, care generează un<br />
fel de criză de adaptare la noul mediu social şi care impun implementarea<br />
unor servicii speciale de asistenŃă şi consiliere familială, care să susŃină<br />
programe de educaŃie maritală şi să ofere anumite modele de<br />
comprehensiune a noilor situaŃii de dezvoltare socială.<br />
Înainte însă de a consemna un program ales pentru cazul în speŃă<br />
şi înainte de a invoca anume terapii rezultate din metodologii de<br />
cercetare a familiei contemporane, ne vom referi succint la celălalt<br />
aspect menŃionat anterior, şi anume, atitudinea grupului familial faŃă<br />
de gestiunea resurselor sale economice.<br />
În viziune sociologică, familia rurală este atât o unitate de<br />
producŃie, cât şi principalul consumator al produselor realizate de<br />
către membrii săi. Majoritatea lor, adică a familiilor nespecializate, nu<br />
produc pentru piaŃă şi, prin urmare, nu dezvoltă o economie de<br />
schimb, deosebindu-se de cele care fac acest lucru în două privinŃe:<br />
1) suprafaŃa de teren deŃinută şi calitatea solului şi 2) cheltuielile<br />
directe de investiŃii şi de muncă. În acelaşi timp, ferma individuală nu<br />
este doar o întreprindere şi nici numai o sursă de bunuri de consum, ci<br />
este o economie domestică, satisfăcând trebuinŃele unei familii şi<br />
tinzând a se regla raportul dintre ceea ce se consumă şi ceea ce se<br />
câştigă (în favoarea acestuia din urmă). Fiindcă exploatarea agricolă<br />
256
este o unitate economică în care „managerul” practică un sistem de<br />
producŃie în care intră muncă, terenuri, maşini, animale şi capital,<br />
pentru a-şi mări profitul. Omul, familia, exploatarea, progresul tehnic<br />
şi capitalul constituie bazele metodei de gestiune, aceasta din urmă<br />
nefiind altceva decât ştiinŃa sau arta combinării rentabile a resurselor<br />
disponibile în vederea creşterii profitului 1 . J. Chombart de Lauwe, J.<br />
Poitevin şi J.C. Tirel au tratat metoda gestiunii ca mijloc de<br />
creştere a profitului exploatării graŃie unei utilizări raŃionale a<br />
progresului tehnic, agri-cultorul putând să-şi perfecŃioneze mijloacele<br />
de producŃie ca să-şi poată plăti mai bine muncitorii, să stabilească<br />
tranzacŃii cu firmele producătoare de echipament şi de consiliere<br />
managerială pentru a-şi mări averea sa şi a familiei sale 2 .<br />
De fapt, agricultura modernă este o agricultură ştiinŃifică 3 ,<br />
presupunând cooperarea „antreprenorului” cu „laboratorul”, substituind<br />
alŃi factori ai producŃiei cu capitalul şi mâna de lucru a omului<br />
cu tehnica. Prin intermediul specialistului, ca şi cu ajutorul „vulgarizatorilor”<br />
agricoli, exploatarea nu mai este o întreprindere a cărei<br />
economie să fie dublată de munca în gospodărie şi nici nu mai dezvoltă<br />
o producŃie polimorfă, munca mutându-se din „casă” în birou, în<br />
fabrică, în institute specializate etc. şi necesitând o dublă consiliere:<br />
una privind gestiunea raŃională a resurselor fermei, iar alta referitoare<br />
la situaŃia „gen-rolurilor” maritale în contextul societăŃii moderne.<br />
4.6. Consiliere familială şi terapii ale „gen-rolurilor”<br />
Există atât o experienŃă, cât şi o cultură vastă cu privire la acest<br />
subiect, el devenind unul de referinŃă pentru sociologi, psihologi,<br />
medici şi antropologi, toŃi sau aproape toŃi cei ce abordează<br />
problematica gen-rolurilor inventând tehnici de consiliere, dar şi<br />
terapii de „prezervare” a relaŃiilor de cuplu. Nu vom căuta să repetăm<br />
ceea ce deja este cunoscut în domeniu şi nici să recurgem la analiza<br />
disparităŃilor de pe „piaŃa maritală”, ci vom invoca „o culegere de<br />
1 Chombart de Lauwe, J. Poitevin, J.C. Tirel, Nouvelle gestion des<br />
exploitations agricoles, Paris, Dunod.1963, p. 15.<br />
2 Op. cit., p.2-5.<br />
3 Op. cit., p.2.<br />
257
studii” 1 în care se află expuse „tehnici terapeutice” îndelung testate 2 ,<br />
dar şi unele principii ale dezvoltării unor relaŃii optime între partenerii<br />
cuplului conjugal. Din multitudinea studiilor cuprinse în volumul<br />
menŃionat, vom reproduce, fie prin rezumare, fie integral atât<br />
principiile, cât şi „competenŃele necesare pentru o viaŃă de familie<br />
sănătoasă”. Autorii acestui capitol (Jon Carlson şi Dan Fullmer) indică<br />
mai întâi „barometrul naŃional de sănătate mentală”, considerat a fi în<br />
scădere accelerată, pe măsură ce oamenii devin victime ale<br />
stres-ului, dar şi datorită lipsei programelor de intervenŃie preventivă<br />
sau curativă din partea instituŃiilor sanitare. Familia – menŃionează cei<br />
doi autori – este principala sursă de stabilitate şi ,,bunăstare mentală”,<br />
dar şi domeniul în care încolŃeşte „patologia psihică”. Bunăstarea în<br />
sensul de dezvoltare integrală a personalităŃii – după cei doi autori –<br />
„înseamnă mai mult decât simpla supravieŃuire”, întrucât familia are<br />
un rol esenŃial în formarea personalităŃii. Familia nucleară – scriu ei –<br />
este primul şi cel mai important sistem educativ al copiilor şi totuşi,<br />
din „motive greu de înŃeles”, statul american nu acordă sprijinul<br />
necesar pentru ca aceasta să-şi îndeplinească misiunea cu care a fost<br />
învestită.<br />
4.7. RaŃiuni ale consilierii familiei<br />
Consilierea familiei – după cei doi autori – este o necesitate,<br />
întrucât „individul nu poate fi făcut răspunzător pentru toate<br />
problemele pe care le întâmpină, multe dintre ele datorându-se<br />
mediului familial şi celui social”. Nu de puŃine ori, situaŃiile precare<br />
1<br />
Robert L. Smith, Ph.D. Patricia Stevens – Smith Ph.D., Family<br />
Conseling and Therapy, Major Issues and Topics, With an Introduction by<br />
Samuel T. Gladding, Ph.D., Ed. The University of Michigan Ann Arbor,<br />
1992.<br />
2<br />
Vom reproduce câteva titluri ale unor capitole şi studii din volumul<br />
citat, pentru a atrage atenŃia specialiştilor spre a-l utiliza The Genogram as<br />
Process; Marriage and Family Therapy; The Practice of Marriage and<br />
Family Counsel; Gender Issues in Training; Implications four Counsel<br />
Training Programs; Teaching Family Therapy in an Academic Counsel<br />
Training Program, A Productive Paradox etc.<br />
258
ale copilăriei sunt urmarea modalităŃilor de relaŃionare din cadrul<br />
societăŃilor, dar şi efectul unor influenŃe inadecvate din familie.<br />
Copilul e supus unor presiuni din aria parentală şi, prin urmare,<br />
introduce în datele percepŃiei sale stările de relaŃionare existente „în<br />
casă” – dacă se poate spune aşa, motiv pentru care consilierea a<br />
devenit tratamentul pentru care s-a optat în atare contexte şi care<br />
devine unul imperativ. Dar cei doi autori atrag atenŃia că în practica<br />
terapeutică nu pot fi folosite modele „standard”, iar proiectarea<br />
consilierii nu poate fi gândită în manieră uniformă.<br />
Deşi invocă cerinŃa ineluctabilă a funcŃionării unor „principii” şi<br />
nu recuză rolul teoriilor generale în exerciŃiul terapeutic, totuşi –<br />
notează ei – abordările sunt individualizate, depinzând de problematică,<br />
de condiŃiile favorizante şi de orientarea teoretică a consilierului<br />
însuşi.<br />
4.8. Principii folosite în consilierea familiei<br />
Pentru cei doi sociologi, temeiul oricărui comportament poate fi<br />
exprimat în principii care reprezintă componentele cheie ale modelului<br />
de consiliere familială şi includ motivele, trebuinŃele, comunicarea,<br />
identitatea şi puterea.<br />
Prin înŃelegerea principiilor pe care le enumeră în continuare,<br />
consilierii – spun cei doi sociologi – află cum să înŃeleagă, cum să<br />
comunice şi cum să faciliteze funcŃionarea în cadrul contextului<br />
familial.<br />
Principiul nr.1 1 : Contextul este indispensabil înŃelegerii.<br />
Acest principiu – scriu J. Carlson şi D. Fullmer – poate fi ilustrat<br />
în cadrul unui context familial în care copilul este încurajat să se bată<br />
1<br />
Pentru a preveni orice eventuală „prezumŃie de vinovăŃie”, dar şi<br />
pentru a ne menŃine atât în spiritul, cât şi în litera gândirii celor doi sociologi,<br />
menŃionăm că vom reproduce atât cele zece principii, cât şi subcapitolul<br />
intitulat: „CompetenŃe necesare pentru o viaŃă familială sănătoasă”. Totodată,<br />
menŃionăm că acest capitol, intitulat The Practice of Mariage and Family<br />
Counseling, semnat de Robert L. Smith şi Patricia Stevens – Smith, se află în<br />
volumul citat, între paginile 179 şi 187. În consecinŃă, nu vom mai indica<br />
numărul fiecărei pagini de unde s-a preluat alineatul.<br />
259
acasă, şi nu la şcoală. Aceleaşi comportamente dobândesc înŃelesuri<br />
diferite, în funcŃie de context.<br />
ÎnŃelesul este legat de sistemul emoŃional, dar şi de baza<br />
structurilor relaŃionale. Ceea ce simŃim este traducerea felului în care<br />
se efectuează comunicarea în contextul nostru familial. Analizându-ne<br />
sentimentele, ajungem să detectăm sensurile evenimentelor. Ele sunt<br />
legătura între sistemul emoŃional (eu) şi sistemul relaŃional (ceilalŃi).<br />
Principiul nr.2: RelaŃia este substanŃa, iar comportamentul este<br />
forma.<br />
Conceptul de relaŃie este ilustrat de sentimentele complexe pe<br />
care le are cineva atunci când vine în relaŃie fie cu un duşman, fie cu<br />
un prieten. RelaŃia inamică – scriu cei doi sociologi – presupune<br />
răceală şi teamă, pe când cea prietenească presupune căldură şi<br />
libertate. Prin comportament exprimăm sentimentul pe care-l avem în<br />
fiecare situaŃie, iar forma acestei expresii poate varia, dar cu<br />
certitudine va apărea un model de comportament cu o singură<br />
dimensiune variabilă. „Cauza sentimentelor este definiŃia dată<br />
relaŃiei”. Tipul relaŃiei este dat de natura mesajului. Când cineva face<br />
ceva pentru un altul, mesajul poate fi „Ńin la tine” sau „te domin şi te<br />
manipulez”. „RelaŃia este substanŃa, iar comportamentul este forma”.<br />
Principiul nr.3: Modelele comportamentale sunt reluate ciclic.<br />
J. Carlson şi D. Fullmer evaluează modelele comportamentale<br />
drept derivate din redundanŃa comunicării, în măsura în care oamenii<br />
se repetă şi privesc reacŃii de acceptare. LaureaŃii premiului Nobel,<br />
K. Lorenz (1965) şi Nikko Tinbergen (1951), au observat că o mare parte<br />
a comportamentului fiecărei specii poate fi descris numai indicând câteva<br />
modele de acŃiune fixă. Orarul fiecăruia dintre noi este o dovadă de<br />
modele comportamentale redundante. „Ceea ce este stabil – conchid cei<br />
doi sociologi – este previzibil. Ceea ce este instabil este imprevizibil.<br />
RedundanŃa modelelor înseamnă un mod de viaŃă previzibil”.<br />
Principiul nr.4: LanŃul acŃiunilor exprimă definiŃia şi relaŃia.<br />
Hall – spun Carlson şi Fullmer – a formulat conceptul de „lanŃ<br />
de acŃiuni”, care decurge din „observarea comportamentelor la baza<br />
cărora se află un stimul dat. Totodată, comportamentele sunt<br />
260
constituite din lanŃuri de comportamente, care, la rândul lor, pot fi<br />
„segmentate în altele mai mici, iar acestea din urmă sunt supuse unor<br />
alte subdiviziuni, şi aşa la infinit. „Suntem înlănŃuiŃi propriei noastre<br />
rutine de acŃiune”. „Fiecare comportament din înlănŃuire – se<br />
menŃionează în lucrare – are o dublă funcŃie, servind atât ca întărire a<br />
reacŃiei precedente, cât şi ca stimul pentru cele care urmează. LanŃul<br />
acŃiunilor – conchid sociologii americani – depinde de sensul pe care<br />
individul îl dă situaŃiei cu care se confruntă”.<br />
Principiul nr.5: Familiile de o anumită cultură vor avea<br />
comportamente similare într-un context dat.<br />
Pentru cei doi sociologi, contextul echivalează cu manifestarea<br />
normelor culturale în modul în care acestea se aşteaptă să se obiectivizeze.<br />
„Ceea ce faci este natural, deoarece este corect din punct de<br />
vedere cultural”. „Ceea ce faci este incorect, întrucât este incorect<br />
cultural”.<br />
Carlson şi Fullmer subliniază că familia îşi educă copiii în<br />
spaŃiul culturii din care ea face parte. De fapt – spun ei – însăşi familia<br />
este o „microcultură”, ea – adică familia – reprezentând un model unic<br />
în cadrul culturii globale”. Într-un fel, accentuând anumite simboluri şi<br />
conformându-se unor modele ireductibile, sfera microcosmosurilor<br />
este egală cu numărul familiilor culturii respective. Totuşi – notează<br />
sociologii americani –, în cadrul aceleiaşi culturi, fiecare familie se<br />
aseamănă cu alta din punctul de vedere al dimensiunilor globale,<br />
precum: limbă, valori, atitudini şi modele fundamentale de conduită.<br />
Fiindcă, o familie sănătoasă este aptă să se adapteze unui larg interval<br />
de diferenŃe întâlnite la alte familii, fără a-şi pierde unitatea proprie şi<br />
fără a înceta a fi identică cu sine.<br />
În calitatea sa de concept – notează cei doi autori –, contextul<br />
defineşte sensul pe care individul îl desprinde dintr-o situaŃie dată.<br />
Principiul nr.6: Comportamentele sociale sunt învăŃate în bloc,<br />
nu separat.<br />
În conduita socială – notează cei doi sociologi americani –<br />
contextul poate fi mai important decât specificul a ceea ce urmează a<br />
fi deprins. La rândul lor, condiŃiile în care se achiziŃionează cunoştinŃe<br />
şi deprinderi pot fi mai importante decât contextul învăŃării:<br />
261
„Important nu e ceea ce faci, ci felul în care o faci”. Contextul – scriu<br />
Carlson şi Fullmer – poate imprima multe valori în plus faŃă de<br />
conŃinutul central al experienŃei de învăŃare. Atitudinea consilierului<br />
faŃă de familie stabileşte tonul pentru ceea ce urmează a se întâmpla.<br />
Primele minute de contact determină de obicei dacă relaŃia ce se va<br />
naşte va fi benefică sau nu. PrejudecăŃile consilierului faŃă de valori,<br />
convingeri şi atitudini influenŃează profunzimea interacŃiunilor<br />
următoare.<br />
Principiul nr.7: Familia sănătoasă rezolvă problemele oferind<br />
suport şi încredere în interiorul grupului.<br />
În studiul lor, cei doi sociologi consideră că „legătura familială<br />
rezistă întrucât familia are puterea de a-şi absorbi membrii săi”.<br />
Niciun alt grup uman – spun ei – nu a avut această caracteristică a<br />
familiei. Puternica legătură emoŃională este baza familiei sănătoase –<br />
legătura familială ajută la rezolvarea problemelor, întrucât este sursă<br />
de sprijin şi de încredere. Folosind această bază emoŃională, familia<br />
poate apela la cele mai eficiente mijloace de soluŃionare a problemelor<br />
sau de detensionare a conflictelor. Cel mai eficient dintre toate este<br />
redefinirea legăturii familiale ca sursă a problemei. Aceasta se poate<br />
face depăşind contextul în care apare problema. ExperŃii în<br />
comunicare numesc acest lucru metacomunicare. În mod esenŃial,<br />
acest proces cere ca fiecare participant să-şi depăşească propriul cadru<br />
şi să perceapă contextul general al problemei. PercepŃia din afară este<br />
diferită de percepŃia dinăuntru. Procesul de consiliere – conchid<br />
Carlson şi Fullmer – se concentrează pe ajutarea familiilor de a<br />
deprinde această metodă în încercarea de a se autotesta.<br />
Principiul nr. 8: Încurajarea este fundamentală în<br />
comportamentul creativ.<br />
Carlson şi Fullmer pornesc de la ideea potrivit căreia adoptarea<br />
unui comportament nou trebuie să fie precedată de curajul individului<br />
de a-şi ignora propriile reguli. „ÎnvăŃarea este plăcută dacă riscul este<br />
acceptabil”. Dacă riscul este prea mare, rezultatul este traumatic.<br />
Patologia comportamentală este adesea generată de anxietate sau<br />
teama de a greşi. A risca, a merge dincolo de ceea ce ştii şi poŃi<br />
prevedea solicită încălcarea propriilor reguli de siguranŃă. Dacă încalci<br />
262
aceste reguli şi depăşeşti patologia generată de aceasta, înveŃi<br />
semnificativ din experienŃa acumulată. Consilierii – se notează în<br />
studiu – trebuie să modeleze comportamentul de încurajare, să<br />
identifice forŃele existente în familie şi să faciliteze activităŃi care<br />
măresc posibilitatea unor comportamente de încurajare în viitor. În<br />
sinteză la cele expuse mai sus, cei doi autori notează: „Nu trebuie<br />
făcut uz în mod frecvent de confruntare: a nu se confrunta persoanele<br />
cu greşelile lor, ci, dimpotrivă, cu punctele lor tari”.<br />
Principiul nr.9: Accentuarea exagerată a performanŃelor<br />
individuale duce la eroziunea suportului familial.<br />
„Un sistem social – scriu autorii – care i-a produs pe Howard<br />
Hughes, pe Albert Einstein, pe Henry Ford, B.F. Skinner, William<br />
Douglas, Tom Dooley şi pe Mohammed Ali, are o mare preŃuire<br />
pentru performanŃele individuale. PreŃul plătit de societate pentru<br />
performanŃele individuale de nivel excepŃional este o lovitură dată<br />
sistemului social şi grupului familial”. „Consilierii – conchid autorii –<br />
trebuie să fie conştienŃi de nevoia de a păstra echilibrul între<br />
performanŃele individuale şi cele familiale”.<br />
Principiul nr.10: Oamenii nu se schimbă, ei devin din ce în ce<br />
mai mult ei înşişi.<br />
Pentru a reda modul autodevenirii omului şi pentru a releva rolul<br />
familiei în dezvoltarea personalităŃii, John Carlson şi Dan Fullmer<br />
invocă trei concepte fundamentale, şi anume: mediul sănătos, mediul<br />
tradiŃional şi paradigma creşterii familiale.<br />
„Într-un mediu sănătos – arată autorii – acest principiu este<br />
adevărat”. Într-un mediu tradiŃional, el trebuie citit prin modificare:<br />
oamenii se schimbă, devenind din ce în ce mai mult ei înşişi.<br />
Paradigma corectării şi a evaluării duce la reducŃionism. Persoana în<br />
cauză poate simŃi această stare de lipsă de putere şi de sens.<br />
În contrast cu această paradigmă se află aceea a creşterii<br />
familiei, care încurajează persoanele spre a deveni din ce în ce mai<br />
mult ele însele.<br />
În final, cei doi sociologi conchid parcă în mod paradigmatic,<br />
subliniind: „Fericirea înseamnă a descoperi din ce în ce mai mult,<br />
acolo unde găseai din ce în ce mai puŃin”.<br />
263
CompetenŃe necesare pentru o viaŃă familială sănătoasă<br />
Pentru menŃinerea unităŃii familiale în stare de sănătate, se<br />
invocă anume competenŃe, serii de competenŃe sub formă de variabile:<br />
„Nu sunt variabile izolate – spun cei doi sociologi –, ci mai curând ele<br />
formează constelaŃii, precum şi lanŃuri dinamice şi fluide, variabile<br />
interrelaŃionate şi variate în diferitele etape ale ciclului vieŃii<br />
familiale”.<br />
264<br />
Seria de competenŃe<br />
• Unicitatea fiecărui membru al familiei să fie lăsată să se<br />
dezvolte;<br />
• Folosirea constructivă a puterii este permisă, iar fiecare<br />
membru al familiei învaŃă să se afirme intelectual, social şi emoŃional;<br />
• Flexibilitatea şi un raport creativ cu mediul înconjurător<br />
dinamic sunt o necesitate. Abilitatea de adaptare reciprocă creează o<br />
atmosferă de colaborare;<br />
• Comunicarea corectă între toŃi membrii trebuie urmărită cu<br />
scrupulozitate;<br />
• Este esenŃial sentimentul de apartenenŃă. Familia trebuie să<br />
reprezinte o legătură puternică, prin care trebuie întâmpinate schimbările,<br />
un sistem în care problemele individuale pot fi rezolvate în<br />
comun;<br />
• Un climat securizant pentru membrii familiei este esenŃial;<br />
• Trebuie să existe o conducere a familiei bazată pe principii<br />
democratice;<br />
• Folosirea frecventă a feedback-ului, dar şi a anticipărilor (feed<br />
forward) vine în sprijinul afirmării membrilor familiei;<br />
• Rezolvarea problemelor şi luarea deciziilor sunt procese<br />
necesare ale unei vieŃi familiale sănătoase;<br />
• Utilizarea consecinŃei şi a consecvenŃei în interacŃiunile<br />
familiale cotidiene este, de asemenea, percepută ca o competenŃă.<br />
H.A. Otto (The Use of family strengths concepts and methods in<br />
family life education, Beverly Hills, CA: Holistic Press, 1975)<br />
propune câteva „serii primare” de acŃiuni ce trebuie dezvoltate şi<br />
extinse de-a lungul vieŃi familiale:
• Capacitatea de a oferi dragoste, afecŃiune şi sprijin unul<br />
celuilalt;<br />
• Comunicarea deschisă şi capacitatea de a asculta;<br />
• Capacitatea de a încuraja;<br />
• Disponibilitatea fiecărui membru al familiei de a-l ajuta pe<br />
celălalt în afirmarea potenŃialului său unic;<br />
• Capacitatea de înŃelegere;<br />
• Sensibilitatea unuia faŃă de celălalt;<br />
• Empatie;<br />
• Curiozitate de a explora, creativitate, spirit de aventură.<br />
Cei doi sociologi americani pun în seama consilierului familial<br />
competenŃa de a învăŃa să stimuleze „aceste serii primare sau lanŃurile<br />
de acŃiuni pozitive şi să faciliteze dezvoltarea lor continuă” şi<br />
învăŃându-i pe membrii familiei acest lucru.<br />
Încurajând desprinderea anumitor segmente ale acestor lanŃuri, este<br />
influenŃată întreaga serie şi sunt create „sindromurile” de putere familială.<br />
Tabelul următor demonstrează cum trebuie încurajate comportamentele<br />
specifice şi cum acestea sunt legate de lanŃuri mai mari de acŃiune.<br />
Încurajarea lanŃurilor de acŃiuni<br />
Comportament pozitiv Principii de sănătate<br />
mentală sau serii lărgite de<br />
acŃiune<br />
A împlini o sarcină ce îŃi<br />
revine<br />
A te trezi cu un zâmbet şi a<br />
face o remarcă pozitivă<br />
A cere opiniile celorlalŃi<br />
membri ai familiei<br />
A manifesta interes social<br />
sau grijă pentru ceilalŃi<br />
A-i încuraja pe alŃii şi a<br />
demonstra abilitatea şi<br />
disponibilitatea de a<br />
coopera<br />
Luarea deciziilor în mod<br />
democratic<br />
Răspunsul facilitat<br />
„Îmi place felul în<br />
care percepi sarcina şi<br />
o îndeplineşti”<br />
„Pari să ştii foarte<br />
bine cum să mă faci<br />
să zâmbesc!”<br />
„E plăcut să faci parte<br />
dintr-o familie şi să<br />
ştii că ceea ce spui<br />
este luat în seamă de<br />
ceilalŃi”<br />
265
266<br />
4.9. Modelul educativ orientat spre putere<br />
John Carlson şi D. Fullmer consideră că folosirea unui model<br />
„orientat spre putere în educaŃie şi în viaŃa familială” are numeroase<br />
implicaŃii, iar cel „mai important element în schimbarea<br />
comportamentală a unui individ este o nouă situaŃie de viaŃă”.<br />
„Cel de-al doilea element – relevă cei doi autori – este<br />
încurajarea”, aceasta cu atât mai mult, cu cât noile „situaŃii de viaŃă<br />
provoacă anxietate”, care „trebuie combătută prin speranŃă”, iar<br />
aceasta din urmă vine „din curajul de a risca”.<br />
„În contrast cu actualul model orientat spre slăbiciunile familiale<br />
de tip individual, modelul de faŃă nu solicită eforturi de schimbare:<br />
„Eşti bine aşa cum eşti, încearcă doar să acŃionezi”. Sarcina este de a-l<br />
determina pe celălalt să acŃioneze într-o situaŃie nouă. „Slăbiciunea –<br />
conchid Carlson şi Fullmer – ne face să pierdem. Puterea ne face să<br />
câştigăm. În acest model, relaŃiile sunt concepute şi menŃinute o durată<br />
de timp lungă”.<br />
Am reprodus aproape integral modelul celor doi sociologi nu din<br />
comoditate de analiză şi nici din „genuflexie” în faŃa unei „gândiri<br />
străine”, din intenŃia, în primul rând, de a nu afecta „logica de sistem”<br />
a unei experienŃe, iar în al doilea rând, pentru a nu deruta pe cei care<br />
doresc să folosească în practica de consiliere familială modelul<br />
orientat spre putere propus de John Carlson şi Dan Fullmer şi care este<br />
adaptabil atât pentru familia rurală, cât şi pentru cea urbană.
5. ECOLOGIA RURALǍ<br />
„Ecologia era încă până nu de mult un Ńinut<br />
„necunoscut” şi de aici tatonările, incertitudinile<br />
şi, trebuie sǎ spunem, greşelile înregistrate în<br />
trecut. ŞtiinŃa protejării este nouǎ: ea impune<br />
cunoştinŃe multiple. Nu este deloc de mirare cǎ<br />
avem încă multe de învăŃat.”<br />
Eduard Bonnfous<br />
5.1. Preocupări şi acŃiuni privind relaŃia omului cu natura<br />
E un adevăr de acum autentificat cǎ preocuparea pentru<br />
protejarea şi apărarea mediului înconjurător, ca şi acŃiuni de eliminare<br />
a surselor de perturbare a echilibrelor naturale au existat încă din<br />
Antichitate. Ritualizarea unor obiceiuri, ca şi metamorfozarea unor<br />
plante sau animale în totemuri au relevat faptul cǎ omul arhaic<br />
înŃelegea bine funcŃia naturii, aceea de a fi temei pentru supravieŃuirea<br />
lui şi, în acelaşi timp, de a constitui cadru sau protector în raport cu<br />
fenomenele atmosferice. Plantele şi animalele – în gândirea arhaicǎ –<br />
aveau aceeaşi esenŃǎ spiritualǎ cu omul 1 , formând împreunǎ o unitate<br />
genericǎ de bazǎ şi beneficiind de aceleaşi drepturi la existenŃǎ. În<br />
virtutea unor instituŃii empirice, ca şi în urma experienŃei trăite ca<br />
acŃiune, primitivul cultiva „armonia între el şi biosferă” 2 . Astfel, în<br />
gândirea hindusă, sufletul (dharma) se plasa la scara întregului univers<br />
şi se postula principiul iubirii naturii ca unul intrinsec fiinŃei omului.<br />
Acestuia i se interzicea cu stricteŃe a efectua vreo acŃiune care ar<br />
deteriora procesele biologice şi nu i se permitea să folosească obiecte<br />
din mediu decât în limite absolut necesare, fără nicio tendinŃă de risipă<br />
şi fără a priva pe alŃii de la un drept al lor, acela al întrebuinŃării de<br />
obiecte din mediu.<br />
1<br />
Gheorghe Iancu, Drepturile fundamentale şi protecŃia mediului,<br />
Editura „Monitorul Oficial”, Bucureşti, 1998, p. 65.<br />
2<br />
Ibidem.<br />
267
Şi în China, atât în cea preistorica, cât şi în cea istorică, omul era<br />
considerat ca parte intrinsecă naturii şi era legat – atât biologic, cât şi<br />
spiritual – de pământ şi de cer 1 . Dao era principiul fundamental plasat<br />
la baza întregului univers şi realiza unitatea organică a omului cu<br />
natura. Legătura de esenŃă dintre cele două existenŃe era una de<br />
origine, asimilate de un gen proxim şi funcŃii unificatoare şi având la<br />
bază o aceeaşi substanŃă.<br />
Un caz interesant în ceea ce priveşte relaŃia omului cu natura îl<br />
găsim tot în Extremul Orient, şi anume, în Japonia. Aici se întâlnesc<br />
două credinŃe întrucâtva distincte, dar cu o finalitate comună şi cu un<br />
spirit complementar: religia şintoistă şi psihologia ancestrală, devenită<br />
cu timpul samuraică.<br />
Şi una, şi alta postulează teza după care atât arhipelagul nipon,<br />
cât şi omul acestui pământ îşi au originea într-un act de creaŃie<br />
catastrofică. În gândirea niponă, Ńara lor („łara Soarelui Răsare”) este<br />
rezultată dintr-o erupŃie vulcanică şi deci are o apariŃie regăsită într-un<br />
cataclism natural, din care apoi au irupt o floră şi o faună aparte şi s-au<br />
constituit condiŃiile unei civilizaŃii devenite de excepŃie. Într-un atare<br />
context, însuşi omul era considerat a fi o creaŃie a naturii şi, prin<br />
urmare, moştenea modelul efectiv al acesteia. Mai mult, în concepŃia<br />
şintoistă, peisajul uman este un fel de alter ego al peisajului natural,<br />
reproducându-l cu fidelitate pe acesta din urmă şi integrându-se total<br />
în ritmurile lui lăuntrice. Unul este cauza, iar celălalt este efectul 2 .<br />
Ca „operă de artă produsă de către natură” (cum consideră<br />
şintoismul pe om) şi ca fiinŃă rezultată dintr-un lanŃ cauzal, omul<br />
datorează mediului nu numai geneza, şi, prin urmare, îi recunoaşte nu<br />
numai paternitatea, ci şi faptul că trăieşte pe seama ei. CondiŃia<br />
primordială a existenŃei lui, ca şi resursele supravieŃuirii se află tot în<br />
realitatea naturală şi, deci, depind de ea. Dispărând natura, adică<br />
dispărând cauza, implicit dispare şi efectul. În consecinŃă, sub<br />
impactul unor dogme religioase, ca şi prin presiuni de ordin psihologic,<br />
niponii dedicau naturii un profund şi neŃărmurit cult mistic,<br />
atribuindu-i un spirit al ei inalienabil şi divinizându-o. Pentru aceasta,<br />
ei uzează de tehnici artistice deosebit de ingenioase şi extind estetica –<br />
268<br />
1 Op. cit, p. 66.<br />
2 Gheorghe Iancu, op. cit., p. 66.
sub diferite forme – la nivel de mediu. Ykebana, deşi este un simplu<br />
aranjament floral şi lasă impresia a fi o practică destinată unor<br />
evenimente importante, exprimă o concepŃie şi relevă o atitudine faŃă<br />
de natură. De fapt, am fi înclinaŃi a crede că şi astăzi întreaga Japonie<br />
este „o artă aplicată naturii”, demonstrând grija profundă pentru<br />
transformarea metodică a mediului fizic şi pentru a-i identifica<br />
formele sale geometrice.<br />
În Grecia antică, s-au manifestat succesiv două etape istorice,<br />
relativ distincte şi exprimând reacŃii întrucâtva opuse faŃă de natură.<br />
Una dintre ele, şi care este şi cea dintâi, a fost epoca preclasică,<br />
dominată de caractere homerice, acelea ale războiului, dar şi ale<br />
păstoritului şi agriculturii. Spiritul acestei epoci a fost cel dionisiac, cu<br />
propensiune pentru lucrul câmpului şi înmulŃirea turmelor de animale,<br />
dar şi cel al luptătorului.<br />
Atât în Iliada, cât şi în Odiseea se preamăreau curajul şi<br />
iscusinŃa soldatului şi se anatemizau frica şi laşitatea. În schimb,<br />
Hesiod, în cunoscutul său poem Munci şi zile, elogiind munca şi<br />
aducând laudă cinstei, arată cum trebuie folosite condiŃiile din mediu<br />
pentru a creşte cantitatea de cereale ce se doreşte a fi obŃinută şi cum<br />
să fie pregătit pământul pentru a creşte fertilitatea.<br />
Cea de a doua epocă, cea clasică, poartă denumirea de epoca<br />
apolinică, fiind epoca marilor sisteme filosofice şi manifestându-se ca<br />
susŃinătoare a cercetărilor matematice şi a celor astronomice.<br />
CivilizaŃia umană avansase impetuos, iar ordinea cetăŃii şi fenomenul<br />
urban înlocuiseră păstoritul şi activitatea agricolă. În secolul IV î.H.<br />
apăruse primul megalopolis din istoria omenirii, iar agora devenise<br />
condiŃia expansiunii urbane 1 . Unul dintre efectele acestor procese care<br />
vor continua şi ulterior au fost defrişarea fără nicio regulă a pădurilor<br />
Greciei preclasice şi accentuarea degradării mediului înconjurător.<br />
Platon deplângea transformarea solului într-un „trup scheletic…ros de<br />
boală”, „solul fertil fiind cărat în mare de ploi”. În sistemul său<br />
filosofic, care l-a prefigurat şi l-a anticipat cu peste două mii două sute<br />
de ani pe cel hegelian, Platon elogia armonia naturii şi demonstra că<br />
lipsa acesteia produce suferinŃa. Cu apariŃia filosofiei lui Epicur şi de<br />
fapt cu toŃi acei filosofi care şi-au intitulat scrierea, cu o formulă<br />
1 Gheorghe Iancu, op. cit., p. 68.<br />
269
generică, Peri fizeos („Despre lucruri”), au început şi interogările cu<br />
privire la efectele acŃiunii omului asupra mediului înconjurător, dar a<br />
fost formulată şi ideea conservării acestuia. Autorul „ataraxiei” şi, în<br />
acelaşi timp, exponent al „hedonismului” cerea supunerea faŃă de<br />
natură, relevând că aceasta se păstrează „prin bine”, dar e „distrusă<br />
prin durere” 1 .<br />
Ca de obicei, şi în acest caz, punctul de referinŃă, dar şi de<br />
delimitare doctrinară, se realizează prin Aristotel Stagiritul; uzând de<br />
o concepŃie determinist-geograficistă şi fiind preocupat de legătura<br />
dintre cele două tipuri de cauzalităŃi, cea fizică şi cea umană, acesta<br />
stabileşte existenŃa unui anume impact al regimului climateric asupra<br />
caracteristicilor unui popor şi asupra politicii sale. El considera că<br />
popoarele ce locuiesc în climate reci sunt mai pline de curaj decât<br />
celelalte, dar sunt inferioare ca inteligenŃă şi mai nedisciplinate politic,<br />
neputând niciodată să cucerească teritorii vecine 2 . De asemenea,<br />
Stagiritul arăta că oraşele – cetăŃi fortificate sunt preferate de către<br />
oligarhie şi monarhie, pe când politica democratică preferă şesul,<br />
adică deschiderea în spaŃiu 3 şi comunicarea cu exteriorul.<br />
Nu din lipsă de surse documentare şi nici din intenŃia de a ignora<br />
o epocă istorică, ci din lipsă de spaŃiu grafic, precum şi prin faptul că<br />
am depăşi întrucâtva cadrul analitic al subiectului în speŃă, vom trece<br />
peste perioada medievală şi ne vom referi la doctrina lui Montesquieu,<br />
similară celei aristotelice şi cu rezonanŃă în politicile de mediu. În<br />
lucrarea sa devenită clasică 4 , gânditorul francez susŃine că zonele<br />
climaterice ale Terrei generează profiluri psihologice corespunzătoare.<br />
Astfel, în viziunea sa, globul pământesc se împarte în trei mari fâşii<br />
intercontinentale, care se regăsesc în trei tipuri atmosferice distincte, şi<br />
anume: caldă, temperată şi rece.<br />
Fiecare dintre acestea – în concepŃia lui Montesquieu –<br />
generează profiluri psihologice distincte şi determină caractere de<br />
270<br />
1 Aristotel, Politica, Editura Cultura NaŃională, Bucureşti, 1924, p. 158-<br />
160. 2 Op. cit., p. 167-170.<br />
3 Charles Montesquieu, Despre spiritul legilor, traducere din limba<br />
franceză de Dan Bădărău, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1964, p. 287.<br />
4 Ibidem.
personalitate aparte; Indienii – scria filosoful francez – sunt de la<br />
natură lipsiŃi de curaj, chiar şi copii europenilor născuŃi în India pierd<br />
curajul propriu climei din Ńările lor” 1 . Istoria indiană – după gânditorul<br />
francez – este una statică. „Dacă îmbinaŃi această gingăşie a<br />
organelor ....cu o anumită lene a minŃii (legată în mod firesc de cea a<br />
corpului), care face ca această minte să nu fie capabilă de nici o<br />
încordare, veŃi înŃelege că sufletul care a încercat odată anumite<br />
impresii nu le mai poate schimba. Aceasta este cauza datorită căreia<br />
legile, moravurile şi obiceiurile, chiar cele care par indiferente,<br />
bunăoară felul de a se îmbrăca, sunt astăzi în Orient cum erau şi acum<br />
o mie de ani” 2 . Din contră – continuă Montesquieu –, în „Ńinuturile<br />
reci” oamenii „au …mai multă vigoare” şi au „mai multă încredere în<br />
sine, adică mai mult curaj: o mai bună cunoaştere a propriei<br />
superiorităŃi” 3 . „Popoarele din Ńările calde – adaugă el – sunt fricoase<br />
ca bătrânii; cele din Ńările reci sunt curajoase ca tinerii” 4 .<br />
În schimb, locuitorii zonelor temperate – după Montesquieu – se<br />
vor defini prin conduite instabile. Suferind influenŃe de temperatură<br />
variată şi plasându-se sub impactul dur al unor fenomene climaterice<br />
extrem de diverse, ei sunt superficiali şi nestatornici. „În Ńările<br />
temperate – scria gânditorul francez – veŃi vedea popoare nestatornice<br />
în comportările lor, chiar în viciile şi în virtuŃile lor, deoarece acolo<br />
clima nu este destul de stabilă pentru a le imprima statornicia” 5 .<br />
Enciclopediştii francezi – în special d’Holbach şi Helvetius – au<br />
remarcat ca tendenŃioasă doctrina de esenŃă „geograficistă” a lui<br />
Montesquieu, relevându-i factura neştiinŃifică şi contestându-i baza de<br />
argumentare. Helvetius, în lucrarea sa Despre spirit, 6 pune în prim<br />
plan analitic rolul factorilor istorici în dezvoltarea umană.<br />
Să cercetăm istoria – scrie Helvetius – şi-i vom vedea pe huni<br />
părăsind Palus-Meotides pentru a subgrupa popoarele din Nordul Ńării<br />
1<br />
Charles Montesquieu, op. cit., p. 288.<br />
2<br />
Charles Montesquieu, op. cit., p. 288.<br />
3<br />
Ibidem, p. 283.<br />
4<br />
Ibidem.<br />
5<br />
Op. cit., p. 286.<br />
6<br />
Claude-Adrien Helvetius, Despre Spirit, traducere şi note de I. Firu,<br />
Studiu introductiv de Florica Neagoe, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1959.<br />
271
lor. Vom vedea pe sarazini coborând puzderie din nisipurile arzătoare<br />
ale Arabiei, năpădind pământul, supunând naŃiunile, înfrângându-i pe<br />
spanioli şi semănând pustiul, până în inima FranŃei; vom vedea pe<br />
aceiaşi sarazini sfâşiind victorioşi steagul cruciaŃilor, iar popoarele<br />
Europei le vom vedea, după încercări repetate, sporindu-şi în Palestina<br />
înfrângerile şi ruşinea lor. Dacă îmi întorc privirile asupra altor regiuni<br />
– continuă Helvetius – văd din nou cum adevărul părerii mele este<br />
confirmat şi de victoriile lui Tamerlan, care coboară în Ńinuturile<br />
îngheŃate ale Siberiei, şi de cuceririle incaşilor, şi de vitejia egiptenilor,<br />
care, socotiŃi în timpul lui Cyrus drept poporul cel mai curajos, s-au<br />
arătat în bătălia de la Tembreia atât de demni de renumele lor, în<br />
sfârşit de romanii care-şi purtară oştile biruitoare până în Sarmantia şi<br />
insulele britanice. Şi atunci, dacă victoria a zburat de la Sud la Nord şi<br />
de la Nord la Sud, dacă toate popoarele au fost pe rând cuceritoare şi<br />
cucerite, dacă, aşa cum ne arată istoria, popoarele nordice nu sunt mai<br />
puŃin sensibile la arşiŃa Sudului decât popoarele sudice la asprimea<br />
frigului nordic, şi dacă duc războaie cu dezavantaje egale în regiuni<br />
mult diferite de ale lor, este limpede că toate cuceririle nordicilor sunt<br />
cu desăvârşire independente de temperatura deosebită a Ńinuturilor lor<br />
şi că în zadar ar căuta cineva în condiŃiile fizice cauza unui fapt despre<br />
care morala ne dă o explicaŃie simplă şi naturală 1 .<br />
Filosoful francez însă merge mai departe şi relevă că o atare<br />
teorie nu are un scop în sine şi prin urmare nu se situează dincolo de<br />
anumite întrebuinŃări politice. ReŃinând practicile de tip colonialist<br />
dezvoltate de către Ńările occidentale şi observând exploatarea la care<br />
erau supuşi băştinaşii, Helvetius surprinde rolul politic al teoriei<br />
„geograficiste” a lui Montesquieu, acela de a justifica relaŃiile de<br />
dominaŃie asupra unor Ńări din Asia şi Africa şi de a descuraja orice<br />
intenŃie de eliberare din partea celor aflaŃi în sclavie. „UimiŃi în<br />
aceeaşi măsură de povara despotismului oriental şi de răbdarea<br />
îndelungată şi laşă a popoarelor supuse acestui jug odios – scria<br />
filosoful francez –, occidentalii, mândri de libertatea lor, au recurs la<br />
cauze fizice spre a explica acest fenomen politic. Ei au susŃinut că<br />
destrăbălata Asiei nu dă naştere decât unor oameni fără vlagă, fără<br />
virtute şi care cad pradă dorinŃelor brutale, nu puteau fi decât sclavi.<br />
272<br />
1 Op. cit., p. 347-348.
Ei au adăugat că Ńinuturile sudice nu au putut să adopte în consecinŃă<br />
decât o religie senzuală.<br />
Presupunerile lor sunt dezminŃite de experienŃă şi de istorie. Se<br />
ştie că în Asia au trăit naŃiuni foarte războinice, că dragostea nu<br />
moleşeşte câtuşi de puŃin curajul; că popoarele cele mai sensibile la<br />
plăcerile dragostei, aşa cum remarca Plutarh şi Platon, au fost adesea<br />
cele mai destoinice şi mai curajoase; că dorinŃa arzătoare de femei nu<br />
poate fi socotită niciodată ca o dovadă de slăbiciune a<br />
temperamentului asiaticilor” 1 . După alte precizări, Helvetius adaugă:<br />
„SiliŃi să renunŃe la această teorie şi să le restituie asiaticilor, dacă pot<br />
spune astfel, sufletul şi trupul, unii au căutat cauza servituŃii<br />
popoarelor orientale în poziŃia lor geografică. Drept urmare au socotit<br />
Sudul ca o uriaşă câmpie a cărei întindere oferea tiraniei mijloacele<br />
prin care să menŃină popoarele în robie. Dar, această presupunere nu<br />
este confirmată de geografie. Se ştie – conchide filosoful – că partea<br />
de Sud a pământului e plină peste tot de munŃi; că, dimpotrivă, Nordul<br />
e cel care poate fi socotit ca o câmpie uriaşă, pustie şi acoperită de<br />
păduri, după cum foarte probabil au fost odinioară şi câmpiile Asiei” 2 .<br />
Tezele lui Montessquieu au fost reluate în special în a doua<br />
jumătate a secolului al XIX-lea şi primele decenii ale secolului al XX-lea,<br />
dar într-o perspectivă predominant politică şi în sensul justificării unor<br />
tendinŃe expansioniste. În acest sens, s-a elaborat o nouă disciplină cu<br />
privire la relaŃia „om-mediu” şi s-au conferit alte semnificaŃii<br />
condiŃiilor de mediu. Rudolf Kjellén şi Frederich Ratzel, comparând<br />
statul cu un organism biologic (pleonastic exprimându-ne) şi<br />
considerându-l într-o viziune evolutivă, înclinau spre teza aşa-zisei<br />
„trebuinŃe de spaŃiu vital” (Lebens Raum). „SpaŃiul vital”, în<br />
concepŃia lui Ratzel³, era „un organism agregat” care-şi realizează<br />
unitatea prin „…forŃe morale şi spirituale” 3 şi apoi obŃine spaŃii prin<br />
extinderea frontierelor sale. NaŃiunile puternice – după antropograful<br />
german –, în urma unor războaie de supunere a altor naŃiuni, îşi<br />
satisfac nevoia de spaŃiu şi-şi asigură supravieŃuirea.<br />
1 Op. cit., p. 349-350.<br />
2 Idem, p. 350<br />
3 Frederich Ratzel, Antropogeographie, Stuttgart, 1899.<br />
273
Doctrina lui Frederich Ratzel, susŃinând teza „celui mai bine<br />
dotat” şi justificând expansiunea acestuia pentru dobândirea de noi<br />
teritorii, a devenit sursă de inspiraŃie doctrinară pentru politica nazistă<br />
a Germaniei, iar Karl Haushofer, un continuator al antropogeografiei<br />
lui Ratzel, a fost consilierul lui Hitler.<br />
274<br />
5.2. Elaborarea ecologiei ca ştiinŃă<br />
În cele prezentate până acum, nu s-a intenŃionat să se realizeze o<br />
preistorie a acestei discipline şi nici să se releve cât de complex este<br />
conŃinutul ei, ci să se sublinieze, şi într-un atare context, că orice<br />
domeniu de specialitate nu apare precum „Minerva din capul lui<br />
Jupiter” şi, prin urmare, nu este posibilă construirea unui sistem<br />
ştiinŃific printr-un act spontan de creaŃie momentană. Dimpotrivă,<br />
orice construcŃie doctrinară şi, de fapt, orice domeniu al ştiinŃei au fost<br />
precedate de acumulări treptate şi au devenit ceea ce în realitate sunt<br />
prin adăugiri – de multe ori imperceptibile – de conŃinuturi create fie<br />
prin experienŃa vieŃii, fie prin cercetări mai restrânse. De aceea,<br />
suntem surprinşi câteodată să constatăm că teorii de un anume rang de<br />
profunzime sau tehnici dintre cele mai complicate se regăsesc în<br />
practici curente cu caracter antediluvian şi au avut la bază activităŃi<br />
productive desfăşurate în virtutea satisfacerii trebuinŃelor vitale. Este<br />
cunoscut faptul că ştiinŃa hidraulicii îşi are sorgintea în turbinele<br />
morilor de apă existente pe teritoriul carpato-danubiano-pontic încă de<br />
pe vremea dacilor, iar în unele cazuri, îmbunătăŃirile, ori<br />
perfecŃionările aduse acestora de către meşterii populari au constituit<br />
prilej de reflecŃie ştiinŃifică pentru specialiştii din domeniu şi au<br />
determinat deschideri de orizonturi creatoare către zone încă<br />
necunoscute.<br />
Noi însă n-am intenŃionat întocmirea unui istoric sau a unei<br />
preistorii a acestui atât de important domeniu al ştiinŃei şi al existenŃei<br />
omului, ci am urmărit să relevăm că niciodată omul nu a fost<br />
indiferent faŃă de mediul său ambiant şi niciodată gândirea n-a ocolit<br />
acest subiect. Dimpotrivă, s-a derulat un lanŃ de momente succesive şi<br />
s-au adunat în timp date faptice şi reflecŃii ale percepŃiei, care au<br />
impus apariŃia unei ştiinŃe de profil, numită ecologia.
Cel care i-a dat denumirea, şi deci a consacrat conceptul, a fost<br />
biologul german Ernet Haekel, care, pornind de la etimologia<br />
cuvântului, aceea de OIKIO = casă, gospodărie, şi sub influenŃa mai<br />
ales a lui Darwin, în discursul rostit cu ocazia deschiderii cursului său<br />
de botanică la Universitatea din Yena, 1866, definea ecologia ca fiind<br />
„…studiul relaŃiilor reciproce dintre organismele vii şi mediul lor<br />
biotic şi abiotic” 1 . Acest moment culminant însă a fost nu numai<br />
precedat şi deci nu a avut numai anteriorităŃi de rând, dacă se poate<br />
spune aşa (precum acele concepŃii provenite din lumea interioară a<br />
visului şi a mitului şi denumite concepŃii ale religiei naŃiunii 2 ), ci a<br />
rezultat şi din gândirea de specialitate. Al von Humbold (1805),<br />
Lamarque (1809), Durrean de la Malle (1852), F.Unger(1836),<br />
E.Forkes (1843), J. Thurmann (1849), J.G.Cooper (1859) 3 etc. sunt<br />
numai o parte din seria de savanŃi care au pus bazele noii ştiinŃe şi care<br />
pot fi consideraŃi drept „premergători” ai acestui domeniu. E de reŃinut,<br />
însă, că deşi gânditorii menŃionaŃi anterior au aparŃinut unor Ńări<br />
diferite, iar cercetările lor s-au desfăşurat în mod independent unele de<br />
celelalte, totuşi, atât la sfârşitul secolului al XIX-lea, cât şi la începutul<br />
celui de al XX-lea, au apărut sinteze notabile, care au elaborat<br />
principii şi au creat concepte ce au devenit clasice.<br />
Printre aceste sinteze, cea mai relevantă este aceea elaborată de<br />
către profesorul de botanică de la Universitatea din Copenhaga, J.E.B.<br />
Werming, împreună cu asistentul său Schimper, intitulată<br />
Plantesamfund, care, în anul 1902, a fost tradusă în limbile rusă şi<br />
engleză şi care este considerată drept primul manual de ecologie din<br />
istoria acestei ştiinŃe. O astfel de perioadă este cunoscută şi sub<br />
denumirea de perioadă „premergătoare”.<br />
1<br />
Dezvoltarea durabilă, vol. II, Mecanisme şi instrumente, Editura<br />
UniversităŃii din Bucureşti, 1999, p. 170.<br />
2<br />
Gheorghe Iancu, op. cit., p. 65.<br />
3<br />
În lucrarea Dezvoltarea durabilă, vol. II, la paginile 170-171, se<br />
prezintă un tabel cronologic cu principalii gânditori care au avut contribuŃii<br />
notabile la apariŃia ecologiei ca ştiinŃă autonomă, precum şi cu referire la partea<br />
lor de contribuŃie originală.<br />
275
Înainte însă de a ne opri asupra aşa-zisei „perioade de<br />
fundamentare”, iar apoi să le abordăm succint pe celelalte 1 , e util să<br />
consemnăm anume conscrisuri apărute pe teritoriul Ńării noastre şi să<br />
arătăm cum atât foruri legiuitoare, cât şi instituŃii administrative s-au<br />
îngrijit de protecŃia mediului natural şi au stabilit reguli de utilizare a<br />
resurselor din teren. Astfel, din documentele de arhivă, se constată că<br />
în „Statutele Tării Făgăraşului, care datează din secolele XIII-XIV, se<br />
stipulează necesitatea ocrotirii naturii în folosul omului, iar din<br />
vremea lui Ştefan cel Mare şi Sfânt ne-a rămas legiuirea braniştei, care<br />
confirma un spaŃiu forestier cu caracter de rezervaŃie, şi se interziceau<br />
tăierea arborilor, păşunatul, vânătoarea şi pescuitul fără autorizarea<br />
expresă a proprietarului” 2 .<br />
Legiuiri şi hrisoave, ca şi pravile domneşti, precum cele ale lui<br />
Vintilă Vlad (1533), Ştefan Tomşa (1621) şi Matei Basarab, Hrisovul<br />
lui Radu Voievod din 1612 şi Pravila lui Vasile Lupu (1646),<br />
Aşezământul lui Constantin Mavrocordat dat în anul 1740 şi Legea din<br />
1653 din Transilvania pentru reglementarea tăierilor de păduri,<br />
Urbariul terezian din 1769 şi Orânduirea pădurilor, editată de<br />
împăratul Iosif al II-lea la 1781, Urbariul Banatului din 1781 şi<br />
1<br />
În literatura de specialitate, sunt menŃionate alte perioade, precum: (1)<br />
perioada acumulării factorilor negativi pentru natură (Cf. Mircea DuŃu, Dreptul<br />
mediului, Bucureşti, 1993); (2) perioada dezvoltării imprevizibile, (Gheorghe<br />
Iancu, op. cit., p. 95); (3) perioada concepŃiilor utilitariste (Cf. Gheorghe Iancu<br />
şi Daniela Marinescu, Tratat de drept al mediului, Editura All Beck, Bucureşti,<br />
2003); (4) perioada deschiderii spre o veritabilă perspectivă ecologică<br />
(Gh. Iancu, op. cit., p. 98); (5) perioada conştientizării necesităŃii protecŃiei<br />
mediului înconjurător (Gh. Iancu); (6) perioada recunoaşterii concordanŃei dintre<br />
dezvoltarea economico-socială şi protecŃia mediului înconjurător (op. cit.,<br />
p.98-99).<br />
2<br />
Pentru aspectele de ordin istoric, a se vedea: C.C.Giurăscu, Istoria<br />
pădurii, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1971; Dumitru Ivănescu, Din istoria<br />
silviculturii româneşti, Editura Ceres, Bucureşti, 1972; Vladimir Hanga,<br />
Istoria dreptului românesc, Editura Academiei,Bucureşti, 1989; Mircea DuŃu,<br />
Dreptul mediului, Bucureşti, 1993; Daniela Marinescu, Tratat de dreptul<br />
mediului, Editura All Beck, Bucureşti, 2003; Gheorghe Iancu, Drepturile<br />
fundamentale şi protecŃia mediului etc.<br />
276
Pravila de Codru, în Bucovina, dată de acelaşi Iosif al II-lea etc. 1 , sunt<br />
doar câteva dintre legiuirile prin care se urmărea să se reglementeze<br />
relaŃiile omului cu mediul din Ńara noastră, precum şi să se protejeze<br />
resursele de regenerare a factorilor naturali.<br />
Secolul al XIX-lea a reprezentat o acumulare însemnată de<br />
conŃinuturi negative 2 în natură care a dus la dezvoltarea imprevizibilă 3<br />
a economiei, comerŃului, dar şi accentuarea poluării, depăşindu-se<br />
limita capacităŃii de suport a naturii şi afectându-se astfel echilibrele<br />
biosistemelor. SituaŃia a scăpat întrucâtva de sub control şi a dus la o<br />
accentuată degradare a mediului. Din atare motive, s-a impus<br />
elaborarea unor legi cu caracter protector, care să ocrotească aşa-zisele<br />
specii rare şi să reducă fenomenele globalizării cu efecte distructive –<br />
juriştii numesc această perioadă aceea a concepŃiilor legislative<br />
utilitariste 4 , în timp ce naturaliştii şi sociologii îi spun „perioadă de<br />
fundamentare” 5 .<br />
Din punctul de vedere al juriştilor, dar şi din perspectivă<br />
utilitaristă, se menŃionează pentru respectiva perioadă ConvenŃia de la<br />
Paris din 19 martie 1902, prin care se decidea protejarea „păsărilor<br />
utile”, în special a celor insectivore, urmată imediat de două acorduri<br />
internaŃionale: unul între SUA şi Marea Britanie, la 7 februarie, 1911,<br />
iar altul între Japonia şi Rusia, la 7 iulie 1911, ambele stipulând<br />
„contingentările naŃionale” în vânarea focilor şi controlul comerŃului<br />
internaŃional în acest domeniu.<br />
În schimb, naturaliştii şi sociologii consideră pentru aceeaşi<br />
perioadă, numită de către ei „perioadă de fundamentare”, extinderea<br />
ideilor formulate de către botanişti şi la nivelul altor discipline,<br />
precum arheologia, antropologia, geografia, psihologia şi sociologia.<br />
Totodată, în aceeaşi perioadă s-au înfiinŃat cunoscutele societăŃi de<br />
1<br />
Gh. Iancu, op. cit., p. 94-95.<br />
2<br />
Specialiştii în dreptul mediului numesc această etapă ca fiind cea a<br />
„acumulării factorilor negativi pentru natură” şi îi fixează începuturile în<br />
secolul al XVIII-lea (Gh. Iancu, op. cit., p. 91).<br />
3<br />
Denumirea formulată de către jurişti este aceea de „perioada dezvoltării<br />
imprevizibile” (Ibidem).<br />
4<br />
Gh. Iancu, op. cit., p. 96.<br />
5<br />
Dezvoltarea durabilă, p. 171.<br />
277
ecologie în America de Nord şi Anglia: British Ecological Society<br />
(1913) şi Ecological Society of America (1916), care au premers<br />
apariŃia şcolii de sociologie urbană de la Chicago (1918), fondată de<br />
către Robert Park, Rodrique Mckenzie şi Ernest Burgas şi care a dat<br />
prima definiŃie sociologică a ecologiei 1 .<br />
Şi la noi în Ńară s-au adoptat legi şi s-au stabilit normative<br />
privitoare la protecŃia mediului înconjurător şi care se situau în<br />
consens cu ceea ce se realiza în plan european. Astfel, în anul 1906, a<br />
apărut Legea pentru exercitarea vânătorii, iar patru ani mai târziu s-a<br />
adoptat Codul silvic şi s-a înfiinŃat Casa Pădurilor, devenită ulterior<br />
Casa Autonomă a Pădurilor Statului. Nu sunt de neglijat nici aşazisele<br />
„InstrucŃiuni de amenajare a pădurilor”, din 1928, şi nici „Legea<br />
pentru administrarea pădurilor” (apărută şase ani mai târziu). Tot în<br />
Ńara noastră au fost promulgate „Legea pentru protecŃia vânatului” din<br />
1921, Legea apelor din 1924 (printre primele din lume), Legea pentru<br />
administrarea generală a pescăriilor statului şi ameliorarea regiunilor<br />
inundabile 2 , precum şi Legea pentru protecŃia monumentelor naturii<br />
(iulie 1930), demonstrând că România s-a preocupat de protejarea<br />
ambientului său fizic atât în virtutea valorii lui pentru om, cât şi pentru<br />
valoarea lui intrinsecă. Mai mult, deşi aceste legi au pus în evidenŃă o<br />
concepŃie „sectorială” asupra mediului şi au relevat faptul că forurile<br />
de resort acordau prioritate anumitor părŃi, precum ape, păduri, fond<br />
cinegetic etc., totuşi acestea au fost atât acumulări cantitative, cât şi<br />
calitative, care au dus la ceea ce juriştii numesc Perioada deschiderii<br />
spre o veritabilă perspectivă ecologică 3 , care se plasează aproximativ<br />
între 1930 şi 1960-1963 4 .<br />
Fenomene naturale, ca şi descoperiri ştiinŃifice (mai ales cele<br />
referitoare la fisiunile nucleare) au determinat extinderea orizontului<br />
1<br />
DefiniŃiile ecologiei urbane date de către R. Park şi Rodrigue Mckenzie<br />
vor fi menŃionate în Sociologia comunităŃilor urbane (lucrare în pregătire a<br />
autorului).<br />
2<br />
Daniela Păunescu, op. cit., p. 26; Gh. Iancu, op. cit..<br />
3<br />
Mircea DuŃu, op. cit., p. 136.<br />
4<br />
„Anii 1930 – scria Mircea DuŃu – au deschis o nouă perioadă,<br />
caracterizată prin depăşirea concepŃiei strict utilitariste şi cristalizarea unor<br />
elemente de vădită dimensiune ecologică” (op. cit., p. 137).<br />
278
de reflecŃie umană atât extensiv, cât şi intensiv şi au impus colaborări<br />
pe plan internaŃional în vederea contracarării efectelor poluării şi<br />
pentru a păstra situaŃia sub control. În consecinŃă, s-au iniŃiat acŃiuni<br />
extinse de combatere a poluării mărilor şi de „conservare a zonelor<br />
biologice din marea liberă” 1 , precum şi cu privire la deversarea<br />
deşeurilor radioactive. Pentru aceasta, la Londra, în anul 1954, s-a<br />
adoptat ConvenŃia destinată a preveni poluarea mării cu carburanŃi,<br />
pentru ca cinci ani mai târziu, adică în 1959, să aibă loc la Geneva<br />
„ConferinŃa de codificare” privind dreptul mării şi întârzierea poluării<br />
marine cu hidrocarburi şi deşeuri radioactive. Tot în acelaşi an, la<br />
1 decembrie, s-a semnat „Tratatul asupra Antarcticii”, ca în anul 1963<br />
să se ratifice, la Moscova, Tratatul de interzicere a experienŃelor<br />
atomice în spaŃiul extra-atmosferic şi de oprire a transferului de arme<br />
nucleare către Ńări terŃe sau grupuri teroriste.<br />
Atât pericolele exploziilor atomice, cât şi avertizările oamenilor<br />
de ştiinŃă cu privire la dereglarea echilibrelor din atmosferă au<br />
determinat o „conştientizare” din ce în ce mai cuprinzătoare 2 a<br />
posibilelor catastrofe ecologice şi au dus la ideea de globalizare a<br />
deteriorării mediului ambiant. „Fauna ameninŃată”, „Marea mizerie a<br />
faunelor endemice”, „Spectacolul dezolant al râurilor”, „Pesticidele –<br />
elixire ale morŃii”, „InfluenŃa agenŃilor cancerigeni” etc. sunt doar<br />
câteva dintre avertismentele alarmante ale oamenilor de ştiinŃă şi prin<br />
ele se solicitau „reglementări internaŃionale” 3 menite să contracareze<br />
efectele nocive ale acestor fenomene.<br />
Într-un atare context s-a trecut la o nouă etapă în ceea ce priveşte<br />
atitudinea omului faŃă de natură, etapă denumită „…a conştientizării<br />
necesităŃii protecŃiei mediului înconjurător” 4 şi în care s-a efectuat o<br />
schimbare radicală de concepŃie asupra acestuia.<br />
Atât perturbări ecologice majore, cât şi presiunea opiniei publice<br />
de pretutindeni au determinat guvernele să fie tot mai mult preocupate<br />
1 Gh. Iancu., op. cit., p. 99.<br />
2 Vezi Eduard Bonnefous, Omul sau natura, Editura Politică, Bucureşti,<br />
1976, p. 260.<br />
3 Idem, p. 279..<br />
4 Gh. Iancu, op. cit., p. 99.<br />
279
de starea generală a ambientului fizic 1 şi de considerarea acestuia ca<br />
întreg. Totodată, în perioada la care ne referim, a fost formulată o<br />
nouă paradigmă, aceea „de patrimoniu comun al umanităŃii” 2 , gândit<br />
ca avuŃie naturală terestră şi extraterestră, care să constituie un bun de<br />
utilitate generală şi, deci, să fie menŃionat în convenŃiile şi tratatele<br />
internaŃionale.<br />
Etapa conştientizării se dezvoltă în două subetape corelative,<br />
care se disting între ele, dar şi interferează una cu cealaltă.<br />
Prima etapă a fost aceea de până la ConferinŃa mondială de la<br />
Stockholm din anul 1972 (5 – 12 iunie), iar cea de a doua etapă este<br />
cea care a urmat Stockholmului şi a pregătit un alt eveniment de talie<br />
mondială, respectiv „ConferinŃa de la Rio de Janeiro”, Ńinută douăzeci<br />
de ani mai târziu şi considerată a fi una de referinŃă atât pentru<br />
guvernele naŃionale, cât şi pentru organismele internaŃionale.<br />
Revenind la „perioada conştientizării” şi consemnându-i<br />
punctele specifice, menŃionăm pe cel mai important, şi anume,<br />
ConferinŃa NaŃiunilor Unite asupra mediului, Ńinută la Stockholm şi<br />
care s-a finalizat prin cunoscuta DeclaraŃie asupra Mediului<br />
Înconjurător, elaborată în baza „unei concepŃii integriste” 3 asupra<br />
omului şi a mediului său şi structurată pe principii de tip proiectiv.<br />
Statuând „paradigma” noii etape – aceea a „patrimoniului<br />
comun al umanităŃii” – şi demonstrând că „protecŃia mediului şi<br />
dezvoltarea socială” sunt două „faŃete ale aceleiaşi medalii”,<br />
DeclaraŃia finală a ConferinŃei a subliniat răspunderea specială a<br />
omului în ceea ce priveşte „apărarea şi administrarea înŃeleaptă a<br />
1<br />
Alexandre Kiss, La protection de l’environnement et le droit<br />
international, Boston, 1973, p. 5.<br />
2<br />
Al Kiss, op. cit., p. 16, citat şi de către Gh.Iancu, op. cit., p. 101 şi<br />
unde se notează: Patrimoniul comun al umanităŃii este format din bunuri şi<br />
spaŃii terestre şi extraterestre, care prezintă importanŃă deosebită sub raport<br />
ştiinŃific, estetic şi care presupun conservarea lor în interesul întregii<br />
umanităŃi. (A se vedea ConvenŃia cu privire la patrimoniul mondial cultural şi<br />
naŃional, adoptată la ConferinŃa generală U.N.E.S.C.O., la 16 noiembrie,<br />
1972 şi acceptată de România prin Decretul nr.187/1990, „Monitorul Oficial”<br />
nr.46/31, 1990, art. 2. De asemenea, a se vedea art.136 şi 137 din ConvenŃia<br />
O.N.U. asupra mării, Montegu Bay, 1982) (Op. cit., p. 101).<br />
3<br />
Idem, p. 102.<br />
280
patrimoniului constituit din flora şi fauna sălbatică şi de mediul lor<br />
înconjurător” 1 , precum şi dreptul omului de a beneficia de resursele<br />
unui mediu nepoluant. Într-un spirit „restitutiv” – dacă ne putem<br />
exprima astfel – şi într-o viziune de perspectivă unitară, DeclaraŃia<br />
asocia – pentru prima dată – protecŃia mediului înconjurător cu cea a<br />
drepturilor omului 2 , printre care cel mai important este dreptul la viaŃă,<br />
căruia i se adaugă dreptul la libertate, dreptul la egalitate şi la condiŃii<br />
de viaŃă satisfăcătoare într-un mediu înconjurător a cărui calitate să-i<br />
permită să trăiască în demnitate şi bunăstare 3 . În acelaşi timp, într-o<br />
formulă de perspectivă şi în baza unor prevederi de drept natural, la<br />
Stockholm s-a decis ocrotirea mediului natural şi în legătură cu<br />
integritatea fizică şi psihică a generaŃiilor viitoare. Acestea, deşi nu<br />
există în prezent şi, prin urmare, nu-şi pot revendica în mod direct<br />
calitatea de persoane îndreptăŃite să trăiască 4 , totuşi se consideră că ele<br />
„au un anumit drept în prezent, şi anume «dreptul de a se naşte fără<br />
nici o deficienŃă fizică sau psihică» 5 faŃă de descendenŃii noştri”. E de<br />
la sine înŃeles că generaŃiile viitoare nu au interese în prezent, „dar<br />
1<br />
Principiul IV din DeclaraŃia de la Stockholm, 1972, apud Gh. Iancu,<br />
op. cit., p. 132.<br />
2<br />
Gh. Iancu, op. cit., p. 102.<br />
3<br />
Ibidem.<br />
4<br />
„…cei care încă nu există şi se vor naşte în viitor au dreptul la un<br />
mediu înconjurător protejat, cel puŃin în aceleaşi condiŃii de care s-au bucurat<br />
generaŃiile prezente, motiv pentru care contemporanii au anumite obligaŃii de<br />
comportare, în sensul ca activitatea lor să nu ducă la degradări ale mediului<br />
înconjurător atât de profunde încât să pună în pericol dreptul la viaŃă al<br />
generaŃiilor viitoare, chiar dacă nu există pericole pentru generaŃiile prezente<br />
sau chiar dacă vătămarea letală se va produce în timp” (Op. cit., p. 131). În<br />
literatura de specialitate, se menŃionează – în sensul celor de mai sus –<br />
Adunarea Generală O.N.U. din 30 octombrie, 1980, care proclama<br />
„…responsabilitatea istorică a statelor pentru protejarea naturii în interesul<br />
generaŃiilor prezente şi viitoare” (Alexandre Kiss, Droit international de<br />
l’environnement, Paris, Ed. A. Pedone, 1990, p. 309; vezi şi Gh. Iancu, op. cit.,<br />
p. 108).<br />
5<br />
Rondall R. Dipert, Reflections on the rights of future generations,<br />
Pacific Institute for public policy research, San Francisco, California, 1983,<br />
p. 203; vezi şi Gh. Iancu, op. cit., p. 130.<br />
281
natura intereselor vitale, pe care acestea le vor avea, este o bază validă<br />
pentru pretenŃia lor faŃă de noi de a şti cum să ne comportăm în<br />
prezent” 1 .<br />
ConŃinuturile documentelor ConferinŃei de la Stockholm,<br />
precum şi metodologia aplicării lor în practică s-au regăsit atât într-un<br />
plan internaŃional, cât şi în planuri, la nivel naŃional. Planul<br />
internaŃional se referă la aceea că „toate constituŃiile adoptate după<br />
samitul suedez conŃin dispoziŃii referitoare la mediul înconjurător” 2 ,<br />
iar apoi întâlnirile şi conferinŃele de pretutindeni în lume aveau ca<br />
bază de pornire articolele cuprinse în DeclaraŃia finală adoptată în<br />
capitala Suediei.<br />
În plan naŃional, referindu-ne la România, putem consemna, în<br />
primul rând, edictarea, la 20 iunie 1973, a primei legi privitoare la<br />
protejarea mediului, situând astfel Ńara noastră printre primele din<br />
lume care dispuneau de un astfel de act normativ şi reflectând<br />
disponibilitatea guvernanŃilor de atunci de a-şi însuşi decizii luate de<br />
către foruri mondiale 3 .<br />
În al doilea rând, şi în Ńara noastră s-a procedat la punerea în<br />
aplicare a recomandărilor adoptate în capitala Suediei şi se simŃea<br />
necesitatea unei legislaŃii exhaustive cu privire la conservarea naturii.<br />
În al treilea rând, atât în metodele interne, cât şi în manifestările<br />
româneşti peste hotare, referenŃialul nostru de principiu îl constituia<br />
„summitul” de la Stockholm, aceasta dovedind importanŃa acordată<br />
evenimentului respectiv.<br />
1<br />
Cf. Rolf Sartorius, Government regulation and intergenerational<br />
justice, în Right and regulation, unde se mai adaugă: „Noi suntem într-o poziŃie<br />
de a viola drepturile membrilor generaŃiilor viitoare în aceeaşi măsură în care<br />
putem viola drepturile celor care trăiesc în prezent. Ca miez al problemei<br />
trebuie să recunoaştem că un act comis de un individ care trăieşte în prezent ar<br />
putea prezenta un înalt grad de risc de vătămare a intereselor vitale ale celor<br />
care încă nu există şi o violare a drepturilor acestora” (Op. cit., p. 197); vezi şi<br />
Gh. Iancu, op. cit., p. 130.<br />
2<br />
Pascale Kromarela, Le Droit à un environnement sain et equilibré,<br />
Ciudad de Mexico, 1980, p. 145.<br />
3<br />
A se vedea Daniela Marinescu, op. cit., p. 29-30 (este vorba de Legea<br />
nr.9/1973 publicată în „Buletinul Oficial”, nr. 91/ din 23 iunie, 1973).<br />
282
În fine, lucrările de specialitate menŃionează o ultimă perioadă<br />
de efort atât diplomatic, cât şi de specialitate în ceea ce priveşte<br />
mediul înconjurător şi care începe aproximativ în deceniul al IX-lea al<br />
secolului trecut şi Ńine până în prezent. Această perioadă e denumită<br />
aceea a „…recunoaşterii concordanŃei dintre dezvoltarea economicosocială<br />
şi protecŃia mediului înconjurător” 1 şi ea a impus noi concepte<br />
şi a lansat o nouă paradigmă. Astfel, dacă perioada anterioară viza<br />
zone naŃionale sau Ńări şi, prin urmare, avea o sferă segmenŃială, noua<br />
perioadă se referă la întregul sistem planetar.<br />
Bazându-se pe ideea după care sursele cu caracter poluant au<br />
extensie la nivel general, dar şi pornind de la constatarea potrivit<br />
căreia bogăŃiile Terrei sunt împărŃite inechitabil între oameni,<br />
cercetarea a impus alte concepte decât cele tradiŃionale, precum<br />
„ecozone”, „ecofilosofie”, „comunicarea impactului de mediu”,<br />
„resurse finite”, „managementul de mediu”, „capital natural”, „etica<br />
pământului”, „diagnostic de mediu”, „drepturile animalelor”,<br />
„standarde ecologice” etc., precum şi o paradigmă corespunzătoare<br />
etapei de mondializare a fenomenelor distinctive ale mediului. Astfel,<br />
s-a înlocuit paradigma „cuceririi naturii” cu cea numită „contractul cu<br />
natura” 2 , aceasta din urmă (adică natura) fiind considerată de acum nu<br />
ca simplu obiect destinat exploatării ei de către om şi nici ca un<br />
depozitar de bunuri în stoc care pot fi consumate fără nicio reŃinere, ci<br />
ca un partener cu drepturi egale la existenŃă (în primul rând) şi cu<br />
datorii reciproce. Prin aceasta se atestă ideea utilă potrivit căreia nu<br />
numai oamenii şi nici numai proiectele umane pot fi purtătoare de<br />
valori, ci şi celelalte părŃi ale universului 3 . Mai mult chiar, aşa cum<br />
arată experienŃa curentă şi aşa cum o atestă cercetarea ştiinŃifică,<br />
mediul conŃine o valoare esenŃială şi mai importantă decât cea<br />
rezultată din raporturile fiinŃelor umane cu mediul³. Aldo Leopold,<br />
întemeietorul aşa-zisei „etici a pământului”, menŃiona că „un lucru<br />
este corect atunci când tinde să conserve integritatea, stabilitatea şi<br />
frumuseŃea comunităŃii biotice şi este incorect dacă are alte orientări”,<br />
iar „Etica pământului pur şi simplu extinde graniŃele comunităŃii<br />
1 Gh. Iancu, op. cit., p. 104.<br />
2 Idem, p. 182.<br />
3 Ibidem.<br />
283
pentru a include şi solurile, apa, plantele sau întreg pământul în<br />
general” 1 .<br />
Depăşindu-se tema clasică a „valorii unice” şi excluzându-se<br />
ideea biblică a „grijii faŃă de aproapele” de la nivel uman la cel natural,<br />
s-a trecut de la antropocentrism la ecocentrism. În baza acestei treceri,<br />
omul nu mai este estimat a fi singurul „Centru al Universului” – dacă<br />
se poate spune aşa şi, prin urmare, relaŃiile dintre oameni nu mai sunt<br />
considerate că ar epuiza întregul complex de relaŃii din mediu. Teza<br />
lui Marx după care „omul este unica fiinŃă care dezvoltă relaŃii” se<br />
constată a fi una inactuală.<br />
PopulaŃiile neumane, atât flora, cât şi fauna, pământul însuşi la<br />
rândul său impun o constelaŃie de relaŃionări şi de influenŃe reciproce,<br />
fiind exterioare intereselor umane. În acelaşi timp, însă, acŃiunile<br />
omului, precum şi ordinea pe care el a întemeiat-o sunt o componentă<br />
intrinsecă a sistemului planetar, justificând ideea „biocentrismului” 2 şi<br />
susŃinând întemeierea aşa-numitei „ecologii de profunzime” 3 .<br />
Filosoful norvegian Arne Naess 4 , pornind de la postulatul după<br />
care „umanitatea este inseparabilă de natură” şi amintind că<br />
prejudiciile pe care omul le aduce naturii vor fi şi prejudicii aduse lui<br />
însuşi, conchidea că natura ca întreg este cea care conŃine valoare<br />
morală, şi nu indivizii umani sau alte organisme vii 5 , care sunt entităŃi<br />
în cazul întregului cosmic.<br />
1 Gh. Iancu, op. cit., p. 183 (Lucrarea lui Aldo Leopold se intitulează: A.<br />
Sound Country Almanac, with other essays on Conservation from Round River,<br />
Oxford University Press, 1949).<br />
2 Idem, p. 184. „Principiul central al acestor tendinŃe (e vorba de<br />
carenŃele din cadrul „eticii mediului”, n.n.) arată că biosfera ca întreg este în<br />
primul rând demnă de respect, înaintea omului, animalelor sau a altor<br />
organisme vii, omul fiind o componentă inseparabilă a unei viziuni mai largi<br />
asupra naturii” (Caldwell, 1975; Callicot, 1986, citaŃi în Dezvoltarea durabilă,<br />
p. 184).<br />
3 Gh. Iancu, op. cit.<br />
4 Arne Naess, A Defence of the Deep ecology Movement, în<br />
Environmental Ethics, 1984, p. 265-270, citat în Dezvoltarea durabilă, p. 194.<br />
5 Ibidem.<br />
284
Fiecare unitate şi mai ales fiecare om vor avea un rol benefic<br />
numai în măsura în care se manifestă în avantajul ecosistemului şi în<br />
cazul în care nu afectează drepturile altor entităŃi. Nu numai omul şi –<br />
deci – existenŃa trebuie tratată nu numai într-o viziune homocentrică<br />
ca existenŃă (cum ar spune Aristotel), ci şi într-o viziune holistă,<br />
întemeiată pe „principii ecologice de profunzime” şi de relevanŃă.<br />
Gândită printr-o ierarhie „dublu piramidală” şi analizată cu<br />
ajutorul „ecosofiei” (teoria spaŃiului de locuit), „ecologia de<br />
profunzime” susŃine „egalitarismul biosferic” 1 şi acordă toată atenŃia<br />
posibilă „complexităŃii şi simbiozei” ca modalităŃi de creştere a<br />
biodiversităŃii. Planeta noastră, potrivit acestei concepŃii, dezvoltă o<br />
reŃea extrem de variată de forme de viaŃă şi păstrează un anumit nivel<br />
de diversitate, care asigură capacitatea de reacŃie faŃă de influenŃe<br />
exterioare şi faŃă de baza dezvoltării viitoare 2 , care în fond trebuie să<br />
fie una durabilă. Acest din urmă concept a constituit şi constituie în<br />
continuare sistemul fundamental de referinŃă al politicilor de mediu 3 şi<br />
se asociază perfect atât cu Strategia mondială a conservării naturii<br />
(1980), cât şi cu Carta mondială a naturii (1982).<br />
Axioma „dezvoltării durabile” – dacă putem să ne exprimăm<br />
astfel –, precum şi iniŃierea unor noi discipline ştiinŃifice care să<br />
reflecte acest proces vizează (pentru primul aspect) paradigma<br />
„securităŃii ecologice”, iar pentru cel de-al doilea aspect<br />
„macroecologia” 4 (căreia noi i-am adăuga „megaecologia” sau, şi mai<br />
1<br />
Op. cit., p. 185.<br />
2<br />
Ibidem. J. Schutz, în 1996, referindu-se la dezvoltarea durabilă şi<br />
urmărind să-i operaŃionalizeze determinările de conŃinut, stabileşte un număr de<br />
şapte indicatori, după cum urmează: (1) Protejarea biodiversităŃii; (2) VieŃuirea<br />
în cadrul biodiversităŃii; (3) Minimizarea interferenŃei cu ecosistemele; (4)<br />
Creşterea şi menŃinerea unor externalităŃi pozitive; (5) Organizarea societăŃilor<br />
umane în conformitate cu punctele 1 – 4; (6) Evaluarea nevoilor individuaale (J.<br />
Schutz, What has Sustainability to do with Ethics?, în L. Hens, B.Nath,<br />
D.Devuyst (E.D.S.), Sustainable Development, Brussels: Vub-Press, 1996, citat<br />
după Dezvoltarea durabilă, p. 187).<br />
3<br />
Op. cit., p. 185.<br />
4<br />
Conceptul de „macroecologie” aparŃine cercetătorilor francezi Luc<br />
Gaynon et Yvès Guérard, care au scris lucrarea intitulată La macroècologie,<br />
une nouvelle science, Paris, 1988.<br />
285
cuprinzător, „ecumenoecologia”) şi care se adaugă organic celei<br />
menŃionate anterior, adică „ecologiei de profunzime” şi-i completează<br />
determinările specifice. Una („macroecologia”) se referă dominant,<br />
dar nu exclusiv la sferă şi, prin urmare, se exercită la nivel extensiv,<br />
pe când „ecologia de profunzime” – cum o arată şi numele – se<br />
desfăşoară intensiv, mişcându-se către interior şi cuprinzând<br />
elementele de conŃinut ale mediilor natural şi uman. „Megaecologia”<br />
(sau „ecumenoecologia,” cum i-am spune noi) tratează fenomenele din<br />
mediu nu la nivel de Terra şi deci nu la scară planetară, ci la nivel<br />
galactic, cuprinzând sistemul nostru solar şi, într-un fel, supunându-se<br />
paradigmei kepleriene, aceea numită „harmonices mundi”.<br />
Lovelock vorbea metaforic de „nava cosmică numită pământ” 1 ,<br />
abordată într-o viziune holistă şi considerată ca „un organism viu”,<br />
„…cel mai mare organism cu capacitate de autoreglare şi<br />
autovindecare,” şi deci „ca fiinŃă planetară totală”, care asigură<br />
menŃinerea condiŃiilor ce fac posibilă viaŃa şi presupun „cooperarea şi<br />
sinergismul”. Potrivit teoriei lui Lovelock, numită de el „Gaia”,<br />
pământul este un „supra-organism”, sau „o geofiziologie” („sângele şi<br />
fibrele nervoase ale Terrei”), care se constituie „ ca sistem<br />
biocibernetic universal” şi „…acŃionează pentru optimizarea<br />
condiŃiilor necesare propriei supravieŃuiri” 2 . Tot teoria „planetei<br />
pământ” şi deci tot „Gaia” lui James Lovelock relevă că vieŃuitoarele,<br />
prin acŃiuni desfăşurate în concordanŃă cu anumite modele de<br />
cooperare, „reacŃionează la schimbări şi regularizează mediul planetar,<br />
astfel încât asigură supravieŃuirea comună” 3<br />
şi facilitează<br />
funcŃionalitatea ecosistemelor în ansamblul lor. Teoria „planetei<br />
pământ” sau pe numele dat de către autorul ei, „Gaia”, completează<br />
teoria „dezvoltării durabile” 4 şi ea trebuie să fie inclusă în toate<br />
1<br />
James Lovelock, Gaia: A new look at Life on earth, Oxford University<br />
Press, 1979; J.Lovelock, The world as a liaing organism, în „New Scientist”,<br />
nr.112/1986, p. 25-28, apud Dezvoltarea durabilă , p. 188-189.<br />
2<br />
Op. cit., p. 188.<br />
3<br />
Op. cit., p. 187.<br />
4<br />
Termenul de „dezvoltare durabilă” a fost cuprins în raportul „Viitorul<br />
nostru comun”, publicat în anul 1987 de World Commision on Environment<br />
and Development aparŃinând premierului norvegian Gro Hailem Brundtland şi<br />
286
„politicile de mediu”. În acelaşi timp, „Gaia” este pasibilă de a coabita<br />
cu „etica pământului” şi de a se asocia „mişcării pentru drepturile<br />
animalelor” .<br />
Din punctul nostru de vedere, acela al „megaecologiei” (sau, şi<br />
mai cuprinzător, al „ecumenoecologiei”), planeta „Pământ” este parte<br />
integrantă a sistemului heliocentric şi, prin urmare, trebuie privită ca<br />
parte a galaxiei care-l cuprinde şi-i influenŃează funcŃionalitatea.<br />
PoziŃia ei în Univers, precum şi mişcările celorlalte planete ale<br />
sistemului îi determină modificări de stare sau produc fenomene<br />
resimŃite ca perturbări fiziologice. De asemenea, exploziile de pe<br />
Soare, precum şi acele vârtejuri interplanetare nu sunt fără efecte<br />
asupra „biodiversităŃii” şi nici nu pot să nu fie resimŃite în mişcările<br />
tectonice.<br />
În ceea ce priveşte situaŃia legislaŃiei din Ńara noastră cu privire<br />
la mediu, în afară de datele menŃionate anterior, se impune a releva că<br />
în ConstituŃia României, din 1991, există articole în care se prevede<br />
expres – printre obligaŃiile statului – şi aceea de „refacere şi ocrotire a<br />
mediului înconjurător”, precum şi „menŃinerea echilibrului ecologic”,<br />
în vederea „creării condiŃiilor necesare pentru creşterea calităŃii vieŃii”.<br />
La doi ani distanŃă şi după adoptarea unor legi şi normative<br />
internaŃionale, s-a edictat Legea nr.82/1993, cea cu privire la<br />
constituirea „RezervaŃiei Biosferei Delta Dunării”, urmată de<br />
Hotărârea Guvernului nr.547/1994, referitoare la anumite măsuri ce<br />
trebuie luate pentru protecŃia socială a locuitorilor „Ńării dintre ape” –<br />
adică „Delta Dunării”.<br />
Un moment de seamă în jurisdicŃia românească privind protecŃia<br />
mediului natural a fost adoptarea de către Parlamentul României, iar<br />
apoi publicarea în „Monitorul Oficial”, a Legii nr.137/1995 privind<br />
protecŃia mediului, concomitent cu ratificarea unor documente<br />
internaŃionale în acest domeniu şi cu aderarea la organisme de profil,<br />
atestând înaltul grad de receptivitate a Ńării noastre faŃă de iniŃiative ale<br />
care definea durabilitatea ca „rearanjarea resurselor tehnice, ştiinŃifice,<br />
ecologice, economice şi sociale de o asemenea manieră încât sistemul literogen<br />
rezultat să poată fi menŃinut în stare de echilibru spaŃio-temporal”. Dezvoltarea<br />
durabilă este înŃeleasă ca fiind „consistentă atât cu nevoile prezente, cât şi cu<br />
cele viitoare” (apud Dezvoltarea durabilă, vol. II, p. 182).<br />
287
unor organisme zonale sau mondiale, ca şi deschiderea sau acordul<br />
faŃă de noi recomandări privind protecŃia mediului înconjurător 1 .<br />
În perioada la care ne referim a avut loc un eveniment de prim<br />
rang în domeniul ecologiei, iar rezonanŃa lui în timp a crescut<br />
continuu: este vorba de ConferinŃa NaŃiunilor Unite asupra Mediului<br />
Înconjurător şi Dezvoltării din 13-14 iunie, 1992, de la Rio de Janeiro,<br />
care a preluat şi dezvoltat atât prevederile Cartei Mondiale a Naturii,<br />
cât şi pe cele din Strategia Mondială a Conservării Naturii, toate însă<br />
revendicându-se în DeclaraŃia de la Stockholm şi toate acceptând<br />
ideea potrivit căreia este „necesar de a salva mediul înconjurător şi de<br />
a integra metodele pentru protecŃia sa în procesul de dezvoltare”.<br />
Totodată, ConferinŃa de la Rio a realizat un avans sensibil faŃă de cea<br />
de la Stockholm şi a plasat conceptele atât pe cele din Strategia<br />
Mondială a Conservării Naturii, cât şi pe cele cuprinse în Carta<br />
Mondială a Naturii într-un alt context de referinŃă şi le-a situat în<br />
ranguri ierarhice diferite. Astfel, reŃinând din documentele la care<br />
ne-am referit ideea de „dezvoltare durabilă” şi preluând principiul<br />
după care „poluatorul plăteşte”, DeclaraŃia de la Rio accentuează în<br />
mod deosebit dreptul pe care-l are omul la o viaŃă sănătoasă şi<br />
1<br />
În sensul celor notate mai sus, consemnăm: ConvenŃia privind<br />
conservarea vieŃii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa, Berna,<br />
19 septembrie, 1979 (ratificată prin Legea nr.13/1993, publicată în „Monitorul<br />
Oficial”, nr. 62 din 25 martie, 1993); ConvenŃia privind protecŃia patrimoniului<br />
mondial, cultural şi natural, U.N.E.S.C.O., 16 noiembrie, 1972 (Decretul<br />
nr.187/1990, publicat în „Monitorul Oficial”, nr.46 din 31 martie, 1990);<br />
ConvenŃia privind protecŃia stratului de ozon, Londra, 27-19 iunie, 1990<br />
(ratificată prin Legea nr.84/1993 şi publicată în „Monitorul Oficial”,<br />
nr.292/1993; ConvenŃia europeană pentru protecŃia animalelor în transport<br />
internaŃional, Consiliul Europei, 1969 (H.G. nr.267/1991, publicată în<br />
„Monitorul Oficial”, nr.111/22 mai, 1991); ConvenŃia asupra zonelor umede,<br />
de importanŃă internaŃională, în special ca habitat al păsărilor acvatice,<br />
Ramsar, 2 februarie, 1971 (ratificată prin Legea nr.5/1991 şi publicată în<br />
„Monitorul Oficial” nr.18/26 ianuarie, 1991); ConvenŃia privind comerŃul<br />
internaŃional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariŃie,<br />
Washington, 3 martie, 1973 (la care România a aderat prin Legea nr.69/1994,<br />
publicată în „Monitorul Oficial”, nr.211 din 12 august 1994). Toate aceste<br />
informaŃii sunt reproduse din Gh. Iancu, op. cit., p. 114).<br />
288
productivă în armonie cu natura 1 . În acelaşi timp, reŃinând procesul<br />
evident de „distrugere a stratului de ozon” şi insistând asupra<br />
„prevenirii” dezechilibrelor din mediu, DeclaraŃia a lansat „principiul<br />
precauŃiei” şi a acordat prioritate explicită Ńărilor în curs de dezvoltare.<br />
Nu s-a mai invocat „explozia demografică”, apreciată altă dată ca fiind<br />
una din cauzele care perturbă echilibrele ecologice, şi nici nu s-a mai<br />
făcut referire la „planificare în domeniul mediului înconjurător”, aşa<br />
cum s-a procedat în DeclaraŃia de la Stockholm. De asemenea, nu s-a<br />
ezitat în a se trece în afara legii „orice ingerinŃă” în politica internă şi<br />
externă a vreunui stat din partea altuia şi nici nu s-a ignorat rolul<br />
popoarelor indigene care trăiesc în strânsă legătură cu mediul lor<br />
natural şi au drepturi asupra acestuia. În schimb, s-a susŃinut<br />
„principiul suveranităŃii asupra resurselor proprii” şi s-a considerat<br />
sărăcia ca o cauză a unui mediu înconjurător neadecvat. În fine, în<br />
DeclaraŃie se solicită creşterea rolului femeii şi al tineretului în<br />
protecŃia mediului, precum şi dezvoltarea funcŃiei educative pentru<br />
aceştia, astfel ca ei să poată avea acces la informaŃie şi să se implice în<br />
actele decizionale 2 .<br />
Managementul de mediu, precum şi politicile care i se aplică se<br />
efectuează în momentul de faŃă atât sub impactul unor hotărâri ce se<br />
iau la nivelul unor foruri mondiale, aşa cum s-a consemnat mai sus,<br />
cât şi prin Uniunea Europeană. „Gândirea mediului în termeni globali”<br />
(Thinking globally), ca şi perceperea acestuia în perspectiva unei<br />
atitudini holiste nu înseamnă ignorarea părŃilor care alcătuiesc întregul<br />
şi nici absolutizarea universalului în detrimentul particularului.<br />
5.3. Ecologia rurală românească în contextul prevederilor<br />
Uniunii Europene<br />
Programul U.E. cu privire la mediu, precum şi politica de<br />
implementare în Ńările membre a unui mănunchi de norme şi de<br />
reglementări –punitive sau permisive – au fost iniŃiate începând cu<br />
anul 1973.<br />
1 Gheorghe Iancu, op. cit., p. 109.<br />
2 Op. cit., p. 109-110.<br />
289
După deliberări multiple şi în urma unor confruntări<br />
parlamentare, Consiliul de Mediu al ComunităŃii Europene a aprobat,<br />
în martie 1985, Directiva nr. 85/337-E.E.C., cunoscută şi sub numele<br />
de Evaluarea Impactului asupra Mediului (E.I.M.) şi intrată în vigoare<br />
la data de 27 iunie 1985.<br />
Directiva urmărea să evalueze efectele asupra ambientului atât<br />
ale unor proiecte publice, cât şi ale celor private, incluzând şi factorii<br />
vizaŃi spre protejare, precum: populaŃia umană, flora şi fauna, sol, apă,<br />
aer, peisaj, bunurile materiale şi moştenirea culturală 1 , toate intrând în<br />
sfera politicilor de mediu şi toate vizând o utilizare raŃională a<br />
resurselor naturale pentru o dezvoltare durabilă. Totodată, Directiva<br />
cerea forurilor de decizie să comunice cu publicul larg şi să-şi<br />
justifice, în faŃa acestuia, iniŃiativele pe care le iau. Dar, este de reŃinut<br />
că prevederile Directivei au un caracter general şi – prin urmare –<br />
standardele lor de evaluare impactului sunt identice. Or, statele<br />
europene nu le puteau în niciun fel ignora şi – prin urmare – niciuna<br />
dintre Ńările membre ale Uniunii nu avea cum să se considere<br />
absolvită, sau să i se ofere „dispensă” de Directivă. În acelaşi timp,<br />
însă, autorităŃile naŃionale sunt determinate să ia în calcul specificul<br />
localizării în spaŃiu a Ńării respective şi să reŃină ceea ce este propriu şi<br />
ireductibil acesteia. Un proiect, pentru a fi implementat, trebuie să se<br />
ataşeze la anumite linii directoare, obligatorii pentru toate Ńările<br />
Uniunii Europene, şi să se situeze în trendul stabilit de către Consiliul<br />
de Mediu al ComunităŃii, în concordanŃă cu prerogativele<br />
organismului european şi în consens cu anumite legi generale; se<br />
impune totodată a se reŃine condiŃiile specifice fiecărei Ńări în parte.<br />
E ştiut însă că Uniunea Europeană „nu este un guvern” şi nici nu<br />
posedă putere executivă absolută, dar ea poate adopta măsuri<br />
legislative cu caracter „discreŃionar” faŃă de încălcările unor prevederi<br />
statutare sau poate recurge la retragerea unor finanŃări pentru proiecte<br />
în derulare.<br />
Totodată politica de mediu a Uniunii Europene trebuie să se<br />
realizeze în baza unor raŃiuni de ordin funcŃional, care să faciliteze<br />
cooperarea între Ńări şi să justifice luarea unor decizii echitabile în<br />
ceea ce priveşte mediul înconjurător.<br />
290<br />
1 Dimitri Devuyst, în Dezvoltarea durabilă, vol. II, p. 53-54
Printre raŃiunile care stau la baza politicii de mediu a Uniunii<br />
Europene se menŃionează raŃiunea etică, raŃiunea economică şi<br />
raŃiunea de bunăstare.<br />
RaŃiunea de ordin etic 1 – aşa cum deja s-a menŃionat anterior –<br />
se întemeiază pe argumente de ordin social şi cere includerea mediului<br />
ca parte integrantă într-o comunitate morală supraordonată. Natura –<br />
în perspectiva acestei raŃiuni – are propria sa valoare, iar speciile au<br />
dreptul la viaŃă.<br />
„Etica pământului”, elaborată de către Aldo Leopold – sau<br />
drepturile animalelor”, cercetate de către A.Singer, au determinat<br />
extinderea cadrului de referinŃă etic dincolo de zone dominate de către<br />
om. În felul acesta, oamenii nu mai reprezintă unicul obiect de ordin<br />
moral, cum deja s-a mai spus, şi nici nu se mai consideră că proiectele<br />
lor vor fi totdeauna mai valoroase decât celelalte componente ale<br />
lumii 2 . Faptul că omul este dotat cu un „echipament intelectual”<br />
superior şi că e o fiinŃă faber nu constituie o premisă pentru drepturi<br />
independente de celelalte organisme din mediu şi nici nu justifică<br />
ideea după care interesele sale trebuie să fie predominante în raport cu<br />
finalităŃile naturii 3 . Toate speciile şi toate felurile de vieŃuitoare au<br />
drepturi egale la existenŃă, promovându-se astfel „biocentrismul” şi<br />
cerându-se ca nivelul de intervenŃie a omului asupra naturii să se<br />
reducă sub cel actual. Un fel anume de „egalitarism biosferic” sau, cu<br />
un concept sintetic, „ecocentrism” justifică viziunea holistă asupra<br />
universului cosmic şi dau temei „eticii solidarităŃii”, şi nu celei „a<br />
luptei pentru existenŃă exclusivă”.<br />
RaŃiunea etică, deci, implică o dublă egalitate în drepturi, şi<br />
anume:<br />
1) egalitatea biodiversităŃii în dreptul la existenŃă;<br />
2) egalitatea tuturor fiinŃelor în ce priveşte dreptul de a beneficia<br />
liber de resursele din natură.<br />
1<br />
Vezi, pentru toate aceste aspecte, E.U. Accesion and the Environment:<br />
An Introduction, Bruxelles, 1998.<br />
2<br />
Duc Hens, Charles Guzanne, Etica ecologică, în Dezvoltarea durabilă,<br />
p. 183. 3 Ibidem.<br />
291
Cealaltă raŃiune privind politica de mediu a U.E. este raŃiunea<br />
economică. Potrivit acesteia, Uniunea consideră necesară formarea<br />
unei pieŃe unitare, cu investiŃii în tehnologii nepoluante şi cu mijloace<br />
care să elimine efectele unor surse generatoare de substanŃe nocive. În<br />
virtutea Directivei cunoscute şi sub numele de Evaluarea Impactului<br />
asupra Mediului (E.I.M.), Consiliul de Mediu al ComunităŃii<br />
Europene evaluează efectele anumitor proiecte publice şi private<br />
asupra naturii, cerând, pe de o parte, armonizarea, în spaŃiul<br />
continental, a legislaŃiei de mediu, iar pe de altă parte, satisfacerea<br />
cerinŃelor majorităŃii statelor membre de a-şi păstra libertatea de<br />
acŃiune la nivel naŃional. În cazul însă al unor proiecte majore de<br />
dezvoltare economică, în general, şi a celei rurale, în particular (care<br />
cer finanŃare de la Banca Mondială), este obligatoriu ca ele să urmeze<br />
anumite linii directoare şi să se integreze funcŃional în procesul de<br />
planificare şi de management economic.<br />
O altă raŃiune invocată în politica europeană cu privire la mediu,<br />
este aceea a bunăstării, care cuprinde, la rândul ei, starea de<br />
„sănătate” publică şi solidaritatea între Nord şi Sud.<br />
Componenta de sănătate priveşte calitatea resurselor din mediu<br />
raportată la starea de funcŃionalitate normală a organismului uman, dar<br />
şi a celorlalte organisme biologice. În acest sens, reglementările U.E.<br />
menŃionează „calitatea reŃelei hidrografice”, care, afectată de substanŃe<br />
poluante sau în contact cu depozite de deşeuri de orice natură,<br />
produce boli sau distruge vieŃuitoare.<br />
O atitudine responsabilă din partea statelor membre se cere şi în<br />
ceea ce priveşte protecŃia unor bunuri comune, precum stratul de ozon,<br />
care, subŃiindu-se şi producându-se cunoscutele „găuri cosmice” 1 ,<br />
generează ciudate modificări climaterice şi produc maladii dintre cele<br />
mai severe în organismele biologice.<br />
1<br />
Strategia ProtecŃiei Mediului, România, Ministerul Apelor, Pădurilor şi<br />
ProtecŃiei Mediului, Bucureşti, 1996, în care la capitolul intitulat „Programe,<br />
ConvenŃii şi Acorduri InternaŃionale” (p. 191), se menŃionează, la litera d),<br />
ConvenŃia de la Viena privind protecŃia substraturilor de ozon, Protocolul de<br />
la Montreal privind substanŃele care afectează stratul de ozon, Amendamentele<br />
de la Londra privind Protocolul de la Montreal (p. 194).<br />
292
În fine, se menŃionează necesitatea stringentă a dezvoltării unor<br />
relaŃii unitare între Ńările industrializate, adică Nordul, şi cele în curs<br />
de dezvoltare, adică Sudul. „Lumea industrializată, inclusiv statele<br />
membre ale Uniunii Europene – se subliniază în Accesion and The<br />
Environment 1 – au responsabilitatea principală de a practica<br />
solidaritatea cu Ńările mai sărace din Sud, care cad victime<br />
problemelor de mediu şi pierderilor aferente cauzate de activităŃile<br />
industriale ale statelor nordice” 2 .<br />
În ceea ce priveşte principiile U.E., acestea sunt fixate în<br />
Programul de AcŃiune de Mediu, publicat în anul 1992, înainte de<br />
ConferinŃa de la Rio de Janeiro şi înainte de a se stabili un consens<br />
general în problematica de mediu.<br />
În unele lucrări se menŃionează doar două principii ale ecologiei<br />
promovate de Uniunea Europeană 3 , când, în realitate, atât Accesion,<br />
cât şi Strategia ProtecŃiei Mediului vorbesc de un număr de şapte<br />
principii. Dar, deşi între cele două programe ar trebui să existe nu<br />
numai o concordanŃă terminologică, dar şi o unitate de concepŃie,<br />
totuşi între ele apar unele deosebiri, care impun „aduceri la un numitor<br />
comun”, iar în ultimă instanŃă, chiar o „denominare” identică. Noi<br />
însă le menŃionăm ca atare, pentru a reda cu exactitate conŃinutul celor<br />
două programe.<br />
În Accesion and Environment se consemnează ca prim principiu<br />
acela al „precauŃiei”, prin care se urmăreşte să se evite, pe cât este<br />
posibil, practici care afectează negativ mediul înconjurător şi se<br />
recomandă „utilizarea tehnologiilor integrate”, pentru a preveni<br />
1<br />
Op. cit, în care se menŃionează ConvenŃia Cadru a NaŃiunilor Unite de<br />
la Rio de Janeiro, asupra schimbărilor climaterice, p. 201.<br />
2<br />
Accesion and Environment, p. 32.<br />
3<br />
„Uniunea Europeană – notează Dimitri Devuyst – a stabilit două<br />
principii fundamentale cărora trebuie să li se subordoneze toate măsurile<br />
acesteia de politică a mediului. Conform primului principiu, trebuie să se<br />
plătească pentru costurile de control al emisiilor şi pentru măsurile<br />
antipoluante. Cel de-al doilea principiu, adoptat în mod explicit de către U.E.,<br />
este acela că «mai bine previi decât să vindeci»” (Dezvoltarea durabilă, p. 53).<br />
293
„crearea de substanŃe potenŃial dăunătoare” 1 şi a anticipa efectele<br />
nocive ale unor compuşi chimici.<br />
Corelat cu primul principiu şi, de fapt, completându-i conŃinutul,<br />
cel de-al doilea principiu se numeşte de „prevenire”, referindu-se la<br />
teza experŃilor în domeniu, potrivit căreia între cauză şi efect trebuie<br />
stabilită o anume relaŃie, astfel încât efectele trebuie prevenite prin<br />
identificarea sursei care le produce şi prin estomparea fenomenului<br />
poluant.<br />
Cel de-al treilea principiu formulat de către Uniune este<br />
„principiul responsabilităŃii” sau, cu o expresie folosită în<br />
documentele curente: „Cine poluează plăteşte”. Cum însăşi titulatura o<br />
spune, acest principiu stipulează că cel ce produce poluarea trebuie să<br />
suporte costurile efectelor pe care le-a cauzat. Un astfel de principiu<br />
însă e dificil de aplicat, deoarece relaŃiile dintre om şi mediu nu sunt<br />
relaŃii de tip linear şi nu au forma unui lanŃ cauzal. Ele sunt relaŃii cu<br />
caracter cumulativ 2 , astfel că nu s-a putut elabora o metodologie<br />
adecvată pentru punerea sa în practică.<br />
Principiul al patrulea este acela al „integrării”, iar aplicarea lui în<br />
practică reprezintă premisa unei politici de mediu de natură holistă şi<br />
stă la baza introducerii unei „legislaŃii verzi” în tot cuprinsul U.E.<br />
Urmând anumite linii directoare şi sub presiunea mişcărilor<br />
ecologiste, acest principiu tinde să realizeze un consens în „evaluarea<br />
impactului asupra mediului” şi să protejeze calitatea acestuia, ca<br />
prioritate naŃională.<br />
Un alt principiu consemnat în documentul U.E. este denumit<br />
„principiul subsidiarităŃii”. Acesta întră în funcŃiune când o iniŃiativă<br />
comunitară ar fi mai eficace decât acŃiunea individuală a statelor<br />
membre. De fapt, protecŃia mediului poate fi efectuată cel mai bine<br />
prin cooperarea la diferite niveluri 3 , poate chiar la toate nivelurile, şi a<br />
tuturor standardelor.<br />
Penultimul principiu stabilit de către U.E. în vederea protejării<br />
mediului este numit „al dezvoltării durabile”, care cuprinde<br />
294<br />
1<br />
Accesion and Environment, p. 32.<br />
2<br />
Ibidem.<br />
3<br />
Op. cit., p. 33.
conŃinuturi multiple: sociale, economice, culturale, ecologice, juridice<br />
etc.<br />
Dezvoltarea durabilă este un concept multivalent şi se distinge<br />
de ceea ce juriştii numesc „utilizare durabilă” 1 . Aceasta din urmă<br />
vizează însuşirea de către om a elementelor diversităŃii biologice într-o<br />
manieră calculată, astfel încât să nu producă epuizarea resurselor<br />
regenerabile din mediu şi nici să reprezinte o cauză a unor mutaŃii<br />
genetice cu efecte malformante.<br />
Un ultim principiu promovat de către Uniunea Europeană este<br />
acela al „parteneriatului”, care prevede ca subiecŃii dezvoltării<br />
durabile să întreŃină un permanent dialog informaŃional şi să<br />
coopereze în vederea stabilirii soluŃiilor adecvate pentru protejarea<br />
mediului înconjurător şi pentru a determina dezvoltarea unor relaŃii<br />
eficiente între sectorul public şi sectorul de afaceri.<br />
I. În lucrările cu caracter oficial, mai exact, în Strategia<br />
ProtecŃiei Mediului, sunt prezentate altfel principiile de protecŃie şi<br />
conservare a cadrului natural, insistându-se cu precădere asupra<br />
elementelor de prevedere şi precauŃie, fără însă a se ignora măsurile de<br />
ordin punitiv care se impun în urma unor încălcări ale legii. Astfel,<br />
lucrarea mai sus citată începe cu principiul conservării şi<br />
îmbunătăŃirii condiŃiilor de sănătatea oamenilor. Acesta este<br />
considerat „principiu suprem” căruia trebuie să i se subordoneze atât<br />
activitatea economico-socială, cât şi strategia de ocrotire a mediului<br />
natural 2 . Se ştie că, în zonele cu poluare înaltă, speranŃa de viaŃă s-a<br />
diminuat cu 5-10%, iar sursele poluante deteriorează continuu<br />
1<br />
Gh. Iancu, op. cit., p. 51, unde se notează : „În ceea ce priveşte<br />
utilizarea durabilă, art. 2 din ConvenŃia privind diversitatea biologică (1992)<br />
prevede că aceasta înseamnă utilizarea componentelor diversităŃii biologice<br />
într-un mod şi un ritual care să nu ducă la slăbirea pe termen lung a<br />
diversităŃii biologice, menŃinându-i astfel potenŃialul de a răspunde<br />
necesităŃilor şi aspiraŃiilor generaŃiilor prezente şi viitoare.<br />
Potrivit anexei nr.1 la Legea română a protecŃiei mediului nr. 137<br />
(1995), utilizarea durabilă reprezintă «folosirea resurselor regenerabile într-un<br />
mod şi cu o rată care să nu conducă la declinul pe termen lung al acestora,<br />
menŃinând potenŃialul lor în acord cu necesităŃile şi aspiraŃiile generaŃiilor<br />
prezente şi viitoare»”.<br />
2<br />
Strategia ProtecŃiei Mediului, p. 144.<br />
295
organismele biologice. Pentru corectarea impactului negativ produs de<br />
unele activităŃi şi pentru îmbunătăŃirea condiŃiilor de viaŃă, se impun<br />
introducerea unor tehnologii „curate”, precum şi luarea unor măsuri de<br />
prevenire a infestării mediului cu substanŃe nocive.<br />
II. Dezvoltarea durabilă 1 . Este vizibilă epuizarea resurselor<br />
naturale prin exploatarea lor intensivă şi tot atât de vizibilă este<br />
reducerea potenŃialului existent de regenerare a naturii. Totodată,<br />
modificările biosferei, precum şi diminuarea posibilităŃii de refacere a<br />
factorilor de mediu (uscarea pădurilor, atacarea arborilor din cauza<br />
stresului acid, deteriorarea calităŃii apelor, atât a celor terestre, cât şi al<br />
celor subterane etc.) fac necesare intervenŃii energice ale forurilor de<br />
resort în scopul stopării procesului degradării mediului şi al<br />
conservării resurselor lui, astfel încât generaŃiile viitoare să se poată<br />
folosi de însuşirile lor vitale, iar apoi să le transmită urmaşilor.<br />
III. Evitarea poluării prin măsuri preventive. În unele lucrări,<br />
pornindu-se de la tezele ConferinŃei NaŃiunilor Unite de la Rio şi<br />
reŃinându-se una dintre consecinŃele ei, şi anume aceea a proclamării<br />
„unui drept al omului la o viaŃă sănătoasă şi productivă în armonie cu<br />
natura”, se vorbeşte de „principiul precauŃiei” 2 . De fapt, aşa cum s-a<br />
menŃionat, însăşi lucrarea „Uniunii” notează primul principiu cu<br />
aceeaşi expresie, în timp ce documentul românesc vorbeşte de<br />
prevenŃie, precizându-se că este „mai uşor şi mai puŃin costisitor să<br />
1 „Dezvoltarea durabilă” – se menŃionează în Strategia ProtecŃiei<br />
Mediului – înseamnă, în plan material, menŃinerea posibilităŃilor şi condiŃiilor<br />
de viaŃă pentru generaŃiile viitoare, în special a resurselor naturale regenerabile,<br />
cel puŃin la nivelul celor existente pentru generaŃia actuală, precum şi<br />
redresarea factorilor de mediu afectaŃi de poluare. În plan spiritual, dezvoltarea<br />
durabilă înseamnă mult mai mult; înseamnă conservarea faptelor de cultură,<br />
realizate în trecut şi de cei de azi, şi dezvoltarea capacităŃilor de creaŃie în viitor<br />
ale elitei celor care urmează. Conform definiŃiei date de Comisia pentru Mediu<br />
şi Dezvoltare (Viitorul nostru comun, 1987), dezvoltarea durabilă implică<br />
faptul că volumul total al capitalului, format din capitalul fizic (maşini, fabrici,<br />
drumuri ş.a.), capitalul uman (sănătatea oamenilor, cunoştinŃele şi calificarea<br />
lor) şi capitalul natural (pădurile, aerul, apa şi solul fertil), rămâne constant sau<br />
creşte în timp” (op. cit., p. 145).<br />
2 Gh. Iancu, op. cit., p. 109; vezi şi Accesion and Environment.<br />
296
previi poluarea, decât să repari, respectiv să redresezi echilibrul<br />
ecologic” 1 în urma unor deteriorări fizice şi chimice. Pentru aceasta, în<br />
Strategie se indică necesitatea introducerii de tehnologii nepoluante,<br />
precum şi a generalizării unor procedee raŃionale de exploatare a<br />
resurselor din mediu.<br />
IV. Conservarea biodiversităŃii. Aşa cum atestă cercetarea<br />
ştiinŃifică şi menŃionează şi lucrările de profil, datorită poluării au<br />
apărut grave rupturi în lanŃurile trofice şi s-au constatat mutaŃii<br />
genetice cu efecte malformante. De asemenea, prin remanenŃă şi prin<br />
cumulare, unele substanŃe nocive se depozitează în organism şi se<br />
transmit din generaŃie în generaŃie, ducând la dispariŃia unor specii şi<br />
la generarea de specii dăunătoare, cu consecinŃe dure pentru viaŃă, în<br />
general. De aceea, principiul conservării biodiversităŃii impune<br />
eliminarea poluanŃilor, menŃinerea capacităŃii dereglării prin<br />
adaptabilitate, precum şi creşterea productivităŃii 2 .<br />
V. Cel de-al cincilea principiu menŃionat în Strategie este acela<br />
al conservării moştenirii valorilor culturale şi istorice. Poporul<br />
nostru – se menŃionează în documentul citat – are monumente istorice,<br />
culturale, artistice şi chiar naturale, care sunt supuse deteriorării<br />
chimice şi mecanice, distrugându-se astfel componente ale<br />
patrimoniului naŃional şi privându-se poporul român de o parte din<br />
istoria sa 3 .<br />
VI. Penultimul principiu inclus în acŃiunea de protejare a<br />
mediului înconjurător este de largă finalitate, fiind intitulat: Cine<br />
poluează plăteşte. Acest principiu este însoŃit de două corecŃii 4 ,<br />
1<br />
Strategia ..., p. 145.<br />
2<br />
Idem, p. 145-146.<br />
3<br />
Strategia ...., p. 145-146.<br />
4<br />
„Acest principiu – se notează în Strategie – stă la baza strategiei de<br />
mediu în multe Ńări. El trebuie să se aplice şi în Ńara noastră cu două tipuri de<br />
corecŃii:<br />
a) corecŃia în perioada de tranziŃie, când plata pagubelor produse de<br />
poluare din partea unor întreprinderi şi organizaŃii de stat în funcŃiune ar<br />
conduce la desfiinŃarea acestora (cu consecinŃe grave sociale şi economice);<br />
297
dincolo de care însă se aplică legea potrivit căreia costurile poluării, şi<br />
deci ale redresării ecologice, trebuie suportate de cel care le-a produs.<br />
VII. În fine, ultimul principiu menŃionat în Strategie,<br />
Stimularea activităŃii de redresare a mediului, precizează că orice<br />
activitate întreprinsă de agenŃii economici de refacere şi redresare a<br />
calităŃii factorilor de mediu trebuie stimulată şi susŃinută atât de<br />
administraŃia centrală, cât şi de cea locală 1 .<br />
298<br />
5.4. Conceptele şi legităŃile ecologiei rurale<br />
Pornim de la elementul fundamental, acela numit „celula vie”, a<br />
cărei asociere cu altele de esenŃă vitală alcătuiesc organismul ca atare<br />
şi stau la baza funcŃionalităŃii chinestezice. Cu cât mulŃimea obiectelor<br />
care formează un sistem este mai mare, cu atât mai mult apare o<br />
tendinŃă naturală mai mare de realizare a unei funcŃiuni determinate.<br />
La speciile evoluate, se produce o specializare genetică, aceasta<br />
fiind un efect ereditar şi urmând unor structuri precodificate, astfel<br />
încât atât conceptele, cât şi legităŃile care le definesc esenŃa sunt tot<br />
mai precise şi mai circumscrise.<br />
Conceptele ecologiei rurale E de la sine înŃeles că cel mai<br />
important concept al ecologiei rurale (şi nu numai) este acela de<br />
mediu, acesta având un conŃinut polisemic şi dobândind conotaŃii<br />
diferite în funcŃie de disciplina care îl foloseşte. Astfel, Kurt Levin<br />
vorbeşte de „spaŃiu psihologic”, pe când Pitirim Sorokin menŃionează<br />
numele de „spaŃiu socio-cultural”; Talcot Parsons i-a dat numele de<br />
„spaŃiu de acŃiune”, iar G. Mead i-a spus „spaŃiu comportamental” etc.<br />
În ceea ce priveşte domeniul nostru de analiză, sensul<br />
conceptului de mediu priveşte două dimensiuni definitorii şi se referă<br />
la: a) „datul” şi b) „construitul”.<br />
b) corecŃia de inadmisibilitate, când consecinŃele poluării, fiind atât de<br />
grave, nu pot fi plătite nicicum, de exemplu accidente care conduc la<br />
pierderea vieŃii omeneşti sau la rezultate ireparabile, cum este accidentul<br />
nuclear de la Cernobâl. În acest caz trebuie aplicat principiul „poluatorul este<br />
inacceptabil”.<br />
1 Strategia ..., p. 147.
În ceea ce priveşte „datul”, se consideră că mediul reprezintă<br />
„ …tot ceea ce vine în contact cu învelişul unei fiinŃe vii, exercită un<br />
anumit efect asupra sa” 1 .<br />
Dintr-o altă perspectivă, am numi-o pe cea geografică, mediul<br />
este gândit ca fiind „…..toate aspectele (fizice) care n-au fost create de<br />
către om şi nu sunt rezultatul activităŃii umane” 2 .<br />
Similar punctului de vedere exprimat de către soŃii Theodorson,<br />
dar formulând titulatura completă de „mediu înconjurător”,<br />
cercetătorul român Ernest Răzvan îl consideră pe acesta ca fiind<br />
constituit dintr-un „complex de condiŃii fizice şi biochimice care au<br />
permis şi au favorizat apariŃia şi dezvoltarea vieŃii, a omului, a<br />
comunităŃii omeneşti” 3 .<br />
În ce ne priveşte, înclinăm a concepe mediul înconjurător ca pe<br />
un complex de factori, fenomene şi procese fizice, chimice şi<br />
biologice interdependente care afectează existenŃa umană şi-i<br />
condiŃionează evoluŃia.<br />
Referindu-ne la elementul construit, acesta este denumit în unele<br />
lucrări „environment”, el fiind rezultatul acŃiunii umane asupra<br />
ambianŃei fizice şi reprezentând efectul calităŃii omului de a fi „faber”<br />
şi raŃional. Într-un fel, „construitul” este o proiecŃie materializată şi<br />
introdusă de către om în natură. Există sociologi care au urmărit să<br />
efectueze o tipologizare a formelor „environmentale” în funcŃie de<br />
progresele tehnice înregistrate de către forŃele productive în evoluŃia<br />
lor istorică. Astfel, Georges Friedmann, într-un studiu dedicat muncii<br />
sociale, pe care o corelează cu tipul tehnicii utilizate, distinge un<br />
mediu natural definitoriu pentru perioada premaşinistă şi un altul,<br />
apărut după revoluŃia industrială din secolul al XIX-lea, numit de el<br />
„mediu tehnic” 4 .<br />
1<br />
Cf. Fr. Iacob, Logica Eului, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti.<br />
2<br />
G.S. Theodorson, A.G. Theodorson, A Modern Dictionarry of<br />
Sociology, New-York, London, Toronto, 1969, p. 136.<br />
3<br />
Ernest Răzvan, Mediul înconjurător sub impactul tehnologiilor<br />
contemporane, în „Forum –ŞtiinŃe Sociale”, nr. 4/1973, p. 38.<br />
4<br />
Georges Friedmann, Încotro se îndreaptă munca omenească?, în<br />
antologia intitulată Sociologia franceză contemporană, Editura Politică,<br />
Bucureşti, 1971, p. 390.<br />
299
Dintr-o altă perspectivă, aceea a teoriei sistemelor, sociologul<br />
belgian Hanri Janne, având drept criteriu de tipologizare a mediilor<br />
sociale evoluŃia tehnicii şi uzând de concepte durkheimiene în<br />
dezvoltarea acestora, găseşte în evoluŃia omenirii trei categorii de<br />
medii, numite de către el „natural, antroponatural şi tehnic”.<br />
Primelor două – în concepŃia lui H. Janne – le-ar corespunde<br />
erele „litotehnică şi antropotehnică”, iar ultimei, era „maşinotehnică”,<br />
cu etapele: eotehnică, paleotehnică şi neotehnică.<br />
Am mai adăuga încă un punct de vedere referitor la „mediul<br />
construit”, care a fost elaborat în raport atât cu „geneza statului”, cât şi<br />
cu „geneza naŃiunii”. „Omenirea – scria Ernest Gellner – a parcurs în<br />
istoria sa trei stadii fundamentale: preagricol, agricol şi industrial” 1 .<br />
Stadiul preagricol – după acest sociolog – se compunea din<br />
grupuri prea mici de vânători şi culegători, care n-au stimulat<br />
diviziunea politică a muncii şi, prin urmare, n-au permis constituirea<br />
statului. Ordinea socială nu se menŃinea prin intermediul instituŃiei de<br />
stat şi nici prin existenŃa unor unităŃi politice, ci era una de la sine<br />
înŃeleasă.<br />
În schimb – preciza Gellner – stadiul agricol s-a definit prin<br />
ordine şi prin opŃiunea pentru stat. În viziunea autorului, au existat<br />
mai multe societăŃi agricole, dar nu toate şi-au întemeiat un stat.<br />
„Unele dintre aceste state – scria sociologul – au fost puternice, altele<br />
slabe, unele au fost despotice, iar în altele a dominat legea. Ele diferă<br />
imens în formă. Faza agricolă a omenirii este perioada în care, pentru<br />
a spune aşa, însăşi existenŃa unui stat reprezintă o opŃiune. Mai mult,<br />
forma statului este foarte variabilă. De-a lungul stadiului de vânătoare<br />
(şi, n.ns.) cules – conchidea el – opŃiunea (pentru stat, n.ns.) nu era<br />
posibilă” 2 . „Organizarea statală agro-alfabetizată – după Gellner – este<br />
tipul de societate care a fiinŃat vreme de vreo cinci milenii şi care, în<br />
ciuda diversităŃii formelor sale, are câteva trăsături comune. Astfel,<br />
marea majoritate a cetăŃenilor săi sunt producători agricoli, trăind în<br />
comunităŃi introvertite şi dominate de o minoritate ale cărei principale<br />
atribute distinctive sunt gestionarea violenŃei, menŃinerea ordinii şi<br />
1 Ernest Gellner, NaŃiuni şi naŃionalisme, traducere de Robert Adam,<br />
Editura Antet, Bucureşti, 1994, p. 18.<br />
2 Ernest Gellner, op. cit., p. 15.<br />
300
controlul ştiinŃei de către instituŃiile oficiale ale societăŃii, care aici<br />
este înregistrată în scripte” 1 .<br />
În fine, Gellner se referă la stadiul industrial, definit de către<br />
Adam Smith printr-o „diviziune complexă şi rafinată a muncii, iar de<br />
către Max Weber „prin birocraŃie centralizată” şi prin „raŃionalitate”.<br />
Acesta din urmă, în doctrina weberiană – notează Gellner –, conŃine<br />
două elemente complementare, şi anume: coerenŃa sau „tratarea<br />
similară a cazurilor similare” şi „eficienŃa”. „Ordinea şi eficienŃa –<br />
după sociologul american – ar putea fi într-adevăr privite drept<br />
contribuŃia birocratică, respectiv antreprenorială la un atotcuprinzător<br />
spirit al raŃionalităŃii” 2 . Totodată, în societatea industrială – după<br />
Gellner – „rolurile devin opŃionale şi instrumentale”, iar „funcŃiile<br />
sunt de resortul unui specialist”. „Panteonului” culturii moderne îi<br />
corespund „idealul alfabetizării” şi „dreptul la educaŃie”. Acestea două<br />
sunt voite şi respectate atât de către oamenii politici, cât şi de către<br />
funcŃionarii de stat, astfel că „…suntem condamnaŃi să suferim de<br />
Sindromul Diplomei” şi, deci, munca să nu mai conste „în<br />
manipularea lucrurilor, ci în manipularea conceptelor” 3 .<br />
În optica lui Gellner, mediul construit dobândeşte în decursul<br />
timpului trei ipostaze distincte: una este cea naturală, o alta este de<br />
esenŃă „antroponaturală”, iar cea de a treia, integral instrumentală.<br />
Din unghiul nostru de vedere, prin mediu construit înŃelegem<br />
acel complex de obiecte, fenomene şi procese materiale şi spirituale<br />
rezultate din acŃiunea omului desfăşurată asupra naturii, cât şi asupra<br />
sa şi prin care s-a realizat un cadru nou în raport cu cel cosmic.<br />
Un concept de maximă generalitate al ecologiei este acela de<br />
biosferă, alcătuit din două subsisteme distincte, unul anorganic (fizic),<br />
iar altul biologic.<br />
Subsistemul anorganic – numit şi biotop – cuprinde rocile, apa,<br />
aerul şi energia radiantă şi are funcŃia de substrat pentru subsistemul<br />
biologic, numit şi biogeneză, alcătuit din populaŃii de virusuri, bacterii,<br />
ciuperci, plante şi animale.<br />
1 Idem, p. 28.<br />
2 Idem, p. 37.<br />
3 Ernest Gellner, op. cit., p. 55.<br />
301
Un alt concept de largă utilitate ştiinŃifică este acela de<br />
ecosistem.<br />
Introdus în ştiinŃă de către botanistul englez Arthur G. Tansley şi<br />
destinat să înlocuiască un concept mai vechi, acela de „biom”, care<br />
aparŃinea lui Clements, ecosistemul este considerat a fi un concept mai<br />
cuprinzător şi cu valenŃe euristice mai profunde. „Am expus deja<br />
motivele mele pentru respingerea termenilor de «organism complex»<br />
şi de «comunitate biotică»” – scria Arthur Tansley în lucrarea sa<br />
Folosirea şi abuzul (în folosire a) conceptelor şi termenilor privind<br />
vegetaŃia, apărută în anul 1935. Termenul mai vechi al lui Clements<br />
de „biom” pentru întregul complex de organisme care trăiesc într-o<br />
regiune dată – continuă autorul – nu ridică obiecŃii şi, pentru unele<br />
scopuri, este convenabil. Dar, conceptul mai fundamental – după câte<br />
mi se pare – este întregul sistem (în sensul fizicii), incluzând nu numai<br />
organismele complexe, ci, de asemenea, întregul complex de factori<br />
fizici în sensul cel mai larg. Deşi organismele pot să reŃină interesul<br />
nostru primar, totuşi, când încercăm să gândim profund, nu le putem<br />
separa de mediul lor special cu care ele formează un sistem fizic. …Se<br />
constituie astfel sisteme, care, din punctul de vedere al ecologiei, sunt<br />
unităŃile de bază ale naturii de pe suprafaŃa pământului. …Aceste<br />
ecosisteme – cum le mai putem numi – sunt cele mai variate<br />
dimensiuni. Ele formează o categorie din mulŃimea sistemelor fizice<br />
ale universului, de la întregul univers, până la atomi” 1 .<br />
Arthur Tansley a gândit ecosistemul ca pe o entitate de bază a<br />
naturii înconjurătoare, ce cuprinde într-un singur tot comunitatea vie,<br />
împreună cu mediul fizic sau cu nişa trofică.<br />
Ulterior, biologul Raymond Lindeman a relevat, în anul 1942,<br />
una dintre caracteristicile de esenŃă ale oricărui ecosistem, şi anume,<br />
existenŃa unui ciclu constant desfăşurat între organic şi neorganic al<br />
substanŃelor nutritive, ciclu determinat de scurgerea unui curent de<br />
energie şi de asimilare a acesteia de către fiecare organism în parte.<br />
Astfel, Lindeman consideră ecosistemul ca „sumă obŃinută prin<br />
integrarea proceselor active fizico-chimice şi biologice care se petrec<br />
în interiorul unei unităŃi spaŃio-temporale de orice mărime. Aceste<br />
1<br />
Apud Ioan Puia-Viorel Soran, Agroecosistemele şi alimentaŃia omenirii,<br />
Editura Ceres, Bucureşti, 1981, p. 21-22.<br />
302
procese integrate de natură fizică, chimică şi biologică leagă orice<br />
comunitate biotică de mediul ei abiotic” 1 .<br />
La rândul său, E.P.Odum, în anul 1971, încerca să completeze<br />
elementele de conŃinut ale conceptului de „ecosistem”, orientându-le<br />
sensul către teoria informaŃiei şi către geofizică: „Orice unitate care<br />
include toate organismele (adică comunitatea) de pe un teritoriu dat şi<br />
care interacŃionează cu mediul fizic în aşa fel încât curentul de energie<br />
să conducă la o anumită structură trofică, o diversitate de specii şi un<br />
circuit de substanŃe (adică un schimb de substanŃe dintre partea biotică<br />
şi abiotică) în interiorul sistemului – scria ecologul american –<br />
reprezintă un anumit sistem ecologic sau un ecosistem” 2 .<br />
Prin urmare, ecosistemul natural reprezintă o entitate funcŃională<br />
a biosferei, care „foloseşte constructiv, sub raport dinamic şi structural,<br />
curentul de energie” 3 existent în mediu şi-l transformă după legile<br />
termodinamicii.<br />
În legătură cu structura şi funcŃionalitatea ecosistemelor, se<br />
vorbeşte de „o raŃionalitate a naturii” (la care ne-am referit şi în câteva<br />
pasaje anterioare), raŃionalitate exprimată, în primul rând, printr-un<br />
principiu al „optimalităŃii”, stabilit de către biologul R. Rosen (1867)<br />
şi care relevă că, în decursul evoluŃiei îndelungate a lumii vii,<br />
transferurile neîncetate de substanŃă şi de energie s-au perfecŃionat<br />
continuu, prin procese succesive de „încercare (şi) eroare”, precum şi<br />
prin „învăŃare din eroare şi competiŃie”, încât actualmente toate<br />
sistemele vii supraindividuale procesează şi deci convertesc energia pe<br />
care o primesc din mediu, într-un mod optim. Aceasta înseamnă că<br />
mesajele asimilate de către sistemele vii sunt utilizate „ponderat”, fără<br />
consumuri excesive, dar şi cu pierderi minime, astfel că un atare<br />
proces se efectuează în limitele „principiului optimalităŃii” şi vizează<br />
o finalitate care să contracareze „disoluŃia” acestora. De aici, biologii<br />
au dedus un alt aspect al „raŃionalităŃii naturii”, acela care priveşte<br />
efectele forŃării mecanismelor metabolice, forŃări ce denaturalizează<br />
„cenestezia de corp propriu” – dacă se poate spune aşa – şi produc<br />
1<br />
Op. cit., p. 22.<br />
2<br />
E.P. Odum, Fundamentals of Ecology, W.B. Saunders and Co.,<br />
Philadelphia, 1971, p. 75.<br />
3<br />
Vezi Ioan Puia, Viorel Soran, op. cit., p. 23.<br />
303
alterări ale calităŃii sistemului sau îl deteriorează sub aspect<br />
morfogenetic. Cu alte cuvinte, ori de câte ori se vrea să se mărească<br />
randamentele productive ale unui organism, iar pentru aceasta se<br />
administrează suplimentar substanŃe energizante, se ajunge la<br />
vulnerabilitatea acestuia. Fiindcă, atunci când se depăşesc limitele<br />
naturale de funcŃionare şi creştere a unui sistem viu apar retroacŃiuni<br />
de efect negativ. Metabolismul său este grav perturbat, iar calitatea<br />
produsului este devalorizată.<br />
Un concept mai recent introdus în ecologie este acela de<br />
ecozonă, considerat a fi de o cuprindere ideatică mai mare în raport cu<br />
conceptul de „ecosistem” şi reflectând mai nuanŃat modificările ce<br />
survin într-un complex spaŃial extins şi variat sub aspectul elementelor<br />
de conŃinut. „Ecozona – scrie C. Negrei în capitolul „Contabilitatea<br />
Mediului” din Dezvoltarea durabilă, vol. II, – este o noŃiune mai<br />
cuprinzătoare decât ecosistemul; ea se defineşte ca „un macrosistem<br />
identificabil pe un teritoriu semnificativ prin stabilitate suficient de<br />
mare, justificând statutul unei unităŃi pentru furnizarea şi asamblarea<br />
datelor. O pădure, un lac, un segment de râu (omogen din punct de<br />
vedere al debitului şi biocenozei), o zonă de crâng de un anumit tip, o<br />
câmpie sau un ansamblu de câmpii, un oraş sau o zonă industrială sunt<br />
ecozone” 1 .<br />
ApariŃia agriculturii în neolitic (apariŃie cunoscută şi sub numele<br />
de revoluŃie neolitică 2 ) a echivalat cu introducerea în mediul natural a<br />
altor tipuri de lanŃuri trofice şi de energie, total distincte de cele<br />
cosmice şi generatoare de noi structuri cauzale. Ea (adică agricultura),<br />
întemeind „agroecosistemele” şi implementând o nouă realitate în<br />
Univers, a scos pe om din reŃeaua relaŃiilor trofice ale ecosistemelor<br />
naturale 3 şi l-a plasat în alte complexe asociative decât cele anterioare.<br />
Dintr-un element inclus în agregatele biofizice şi biochimice ale<br />
mediului, omul a devenit producător de ecosisteme, adică<br />
1 Ioan Puia, Viorel Soran, op. cit., p. 149.<br />
2 Bernard Rosier, Structures agricoles et developpement économique,<br />
Paris, Mouton la Haye, 1968, p. 12, unde se menŃionează că expresia îi aparŃine<br />
lui Gordon Childe (cf. What Happened in Histoy, Penguin Books<br />
Harmondsworth), 1952<br />
3 Ibidem<br />
304
agroecosisteme, care au stat la baza diviziunii sociale a muncii şi au<br />
condiŃionat apariŃia viitoarelor meşteşuguri, precum ceramica,<br />
confecŃionarea de unelte etc. Într-un atare context, au fost abandonate<br />
vechile modalităŃi de obŃinere a hranei (prin cules şi prin vânat) şi au<br />
fost puse în rol uneltele confecŃionate de către om în scopul obŃinerii<br />
energiei exosomatice.<br />
E de reŃinut însă că omul a construit „agroecosistemele” după<br />
principii similare ecosistemelor naturale, şi anume: producŃia,<br />
acumularea, circulaŃia sau distribuŃia şi consumul 1 .<br />
În cazul ecosferei, aceste patru procese vizează producerea,<br />
acumularea, distribuŃia şi consumarea substanŃei organice, pe când, în<br />
cazul ecosistemelor sociale, apar alte tipuri de componente funcŃionale<br />
şi care sunt de esenŃă culturală.<br />
Unele similitudini între cele două categorii de ecosisteme apar<br />
nu numai la nivelul producŃiei, adică nu numai la nivelul de bază, ci şi<br />
la nivelul numit „piramida specializărilor” 2 . În natură, marea<br />
majoritate a componenŃilor celui dintâi nivel o constituie plantele<br />
verzi sau „producătorii primari”. Pe suportul acestora (adică al<br />
substanŃelor organice) se ridică un alt nivel, acela al ierbivorelor<br />
(consumatori de ordinul I), urmând apoi carnivorele, considerate a fi<br />
consumatori de ordinul al II-lea.<br />
În ecosistem sunt plasate şi bacteriile, micro şi mezofauna din<br />
sol, care remineralizează substanŃa din pământ şi produc azotul pe cale<br />
naturală.<br />
O piramidă similară celei din natură s-a constituit şi în societate.<br />
Un prim nivel piramidal e considerat a fi acela al economiei naturale,<br />
când producŃia de bază era agricultura, dublată de creşterea animalelor<br />
şi realizată prin sedentarism. Un procent imens din populaŃia<br />
comunităŃilor, aproximativ 78-94%, activa în acest sector şi asigura<br />
hrana pentru întreaga societate.<br />
La un al doilea palier de specializare – potrivit cercetărilor de<br />
profil – se situau meşteşugarii, într-o proporŃie mai redusă, de 5 până<br />
la 12 procente, cu o activitate complementară celei agricole şi cu un<br />
accent deosebit pe diviziunea socială a muncii.<br />
1 Op. cit., p. 37.<br />
2 Ibidem.<br />
305
În fine, la ultimul nivel, adică la cel suprastructural, într-o<br />
proporŃie subliminală, de 0,01 %, se cuprind persoane cu rol public şi<br />
guvernamental 1 .<br />
E de reŃinut că similitudinile dintre cele două ecosisteme,<br />
precum şi învestirea lor cu o funcŃie pentru om s-au regăsit şi în legile<br />
ecologiei rurale. Prin acestea, se pun în evidenŃă interferenŃa naturii şi<br />
a societăŃii, ca şi calitatea omului de a fi într-un perfect<br />
acompaniament dialectic cu mediul înconjurător.<br />
Legile ecologiei rurale. Specialiştii în ecologie 2 consideră că<br />
chimistul german Justus von Liebig (1803-1873) este omul de ştiinŃă<br />
care a cercetat, nutriŃia minerală a plantelor, întemeind o nouă<br />
disciplină, numită „agrochimia”, şi formulând prima lege a ecologiei<br />
rurale, numită „legea minimului”.<br />
Investigând sub formă experimentală dezvoltarea plantelor şi<br />
urmărind să determine rolul diferitelor elemente chimice în<br />
funcŃionalitatea organismului vegetal, Liebig a constatat că lipsa unui<br />
mineral dintre cele mai importante stânjeneşte sau chiar blochează<br />
dezvoltarea plantei, chiar dacă celelalte elemente chimice – necesare<br />
creşterii organismului respectiv – se află în proporŃii suficiente.<br />
E.P. Odum formulează concis această lege, notând că „…fiecare<br />
factor esenŃial pentru existenŃa unui sistem, scăzând sub aspect<br />
cantitativ, limitează creşterea şi dezvoltarea sistemului, chiar dacă alŃi<br />
factori importanŃi acŃionează în mod normal”. Extinderea cercetării pe<br />
această direcŃie a condus la adăugarea unui principiu secundar al<br />
interacŃiunii factorilor, la teoria lui Justus von Liebig. Potrivit acestuia<br />
– conchidea Odum – organismele pot substitui o substanŃă care există<br />
în cantităŃi insuficiente în mediu, cu o alta, care este foarte apropiată<br />
din punct de vedere al funcŃionalităŃii lor organice.<br />
Această lege ar putea fi tot atât de corect denumită şi „lege a<br />
compensaŃiei”.<br />
1<br />
Viorel Soran, Mihai E. Şerban, op. cit., p. 55.<br />
2<br />
Vezi, pentru toate legile, E. P. Odum, Fundamentals of ecology, 3end,<br />
Philadelphia, 1971, precum şi Viorel Soran, Mihai E. Şerban, Bioeconomia –<br />
O nouă ştiinŃă de graniŃă, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988,<br />
p. 53-60.<br />
306
Cercetările de specialitate însă relevă că legea minimului nu<br />
acŃionează numai la nivel biologic şi, în consecinŃă, nu priveşte numai<br />
mecanismele metabolice ale plantelor şi animalelor, ci se regăseşte şi<br />
la nivel mai înalt, cum ar fi populaŃiile umane, sistemele economice,<br />
structurile organizaŃionale etc. ProducŃia economică – din perspectiva<br />
acestei legi – poate fi afectată negativ de cantitatea insuficientă a unui<br />
mijloc de producŃie 1 sau prin lipsă de forŃă de muncă suficient<br />
calificată, ca şi plin aplicarea unui management neadecvat, motiv<br />
pentru care se impune un fel de „tablou de evidenŃă” şi de control,<br />
care să supravegheze dezvoltarea unitară a unui sistem şi să prevină<br />
situaŃiile în care factorii esenŃiali ai procesului de producŃie să devină<br />
deficitari.<br />
Legea minimului acŃionează şi la nivelul comunităŃilor rurale,<br />
aceasta cu atât mai mult, cu cât atare sisteme sunt construcŃii de<br />
impact, adică „natură-cultură”. Astfel, defrişarea necontrolată a<br />
pădurilor, precum şi lipsa unui program adecvat de reîmpădurire în<br />
zonă au determinat distrugeri parŃiale sau chiar totale ale unor<br />
localităŃi săteşti. Dar şi unele iniŃiative administrative pot genera<br />
efecte negative şi determina disfuncŃionalităŃi de sistem. Ne-am referi<br />
numai la „Legea sistematizării teritoriale”, edictată în anul 1974 şi<br />
care prevedea curioasa măsură a dezafectării satelor şi a „organizării<br />
zonelor de convergenŃă” prin „consiliile unice agroindustriale”.<br />
Sintetic, conŃinutul „legii minimului” este redat precizându-se că<br />
procesul de „creştere şi dezvoltare pe multiple planuri a unui sistem<br />
material (indiferent de nivelul de organizare a materiei) depinde de<br />
acel factor sau grup de factori (fie aceştia de ordin intern sau de ordin<br />
1<br />
Viorel Soran şi Mihai E. Şerban notează că „…legea minimului nu se<br />
limitează numai la organisme, la indivizi, ei acŃionează cu aceeaşi<br />
promptitudine şi în cazul sistemelor vii supraindividuale (populaŃii, biocenoze,<br />
biosferă, inclusiv populaŃia umană). Dacă îşi manifestă rigoarea şi în cadrul<br />
populaŃiei umane, ea trebuie să influenŃeze şi procesele economice. Cu alte<br />
cuvinte, nivelul producŃiei trebuie să fie în permanenŃă controlat de acel<br />
element al procesului economic care, în anumite condiŃii, se dovedeşte a fi<br />
deficitar” (op. cit., p. 54).<br />
307
extern) care acŃionează în cadrul acelui sistem în cantitatea cea mai<br />
mică” 1 .<br />
O altă lege a ecologiei rurale, rezultată şi ea din cercetări de<br />
specialitate şi devenită de referinŃă atât în ştiinŃele despre organismele<br />
vii, cât şi în „sociologia rurală”, poartă denumirea de „legea<br />
toleranŃei”. Sfera ei de cuprindere este una nelimitată în cazul tuturor<br />
structurilor organice. Creatorul acestei legi a fost zoologul<br />
U.E.Schelford, care a studiat agregatele de mamifere din preerii, în<br />
special pe cele de bizoni, relevând că orice biosistem se poate dezvolta<br />
numai în anumite limite, rezultate din procesul evoluŃiei sale biologice<br />
şi care se situează între o limită minimă şi o limită maximă.<br />
Un factor din mediu poate să se afle într-un spaŃiu fizic în<br />
proporŃii graduale, numite „praguri de intensitate” 2 . Limita de la care<br />
se face simŃită prezenŃa sa într-un cadru natural poartă denumirea de<br />
„prag inferior”, iar cea de la care devine perturbant poartă denumirea<br />
de „prag superior”. Între aceste două extreme se află „o zonă optimă”,<br />
în care acŃiunea unui factor asupra sistemului viu din care face parte se<br />
caracterizează printr-un randament major de substanŃă şi energie. Din<br />
atare motive, factorii sistemului trebuie supravegheaŃi şi chiar<br />
monitorizaŃi, pentru a fi menŃinuŃi în limite benefice de creştere şi a<br />
avea ritmuri normale de producŃie şi dezvoltare.<br />
Odum enumeră caracteristicile definitorii ale legii menŃionate,<br />
precizându-i sfera unităŃii funcŃionale, precum şi contextul de situaŃii în<br />
care acŃionează ea. Astfel, ecologul american menŃionează că:<br />
– un organism poate avea o toleranŃă mare faŃă de un factor<br />
şi o toleranŃă scăzută fată de altul;<br />
– organismele cu toleranŃă crescută la majoritatea factorilor<br />
sunt, probabil, cel mai larg distribuite;<br />
– dacă un anumit factor ecologic nu oferă condiŃii optime<br />
pentru dezvoltare, atunci limitele de toleranŃă ale<br />
1<br />
Viorel Soran, Mihai E. Şerban, op. cit., p. 571<br />
2<br />
Op. cit., p. 55: „Asupra unui sistem viu nu acŃionează un singur factor,<br />
ci un complex de factori: din această cauză, limitele minime şi maxime suferă<br />
importante oscilaŃii. Factorii care se află sub limita inferioară influenŃează<br />
dinamica unui sistem viu prin carenŃă, cei care se află dincolo de zona optimă<br />
prin intensitatea lor prea mare”<br />
308
organismului pot fi reduse în ce priveşte alŃi factori<br />
ecologici;<br />
– limitele toleranŃei şi condiŃia optimă pentru un factor fizic<br />
variază de cele mai multe ori „geografic” în cadrul<br />
aceleiaşi specii. Deci, organismele îşi ajustează de cele<br />
mai multe ori reacŃiile la condiŃiile locale;<br />
– uneori, organismele nu trăiesc în condiŃii optime datorită<br />
unui anumit factor fizic. În aceste cazuri, unui alt factor i<br />
se va acorda o mai mare importanŃă;<br />
– perioada reproducerii este de obicei o perioadă critică în<br />
care factorii de mediu este foarte probabil să fie limitaŃi<br />
limitele toleranŃei sunt în general mai scăzute pentru<br />
organismele reproducătoare, precum: ouă, seminŃe,<br />
embrioni etc., decât pentru plantele sau animalele adulte<br />
nereproducătoare 1 .<br />
Aşa cum relevă cercetările de specialitate, efectele acŃiunii legii<br />
toleranŃei se regăsesc atât în cadrul agro-ecosistemelor, cât şi în cadrul<br />
societăŃii umane. Astfel, dacă am încerca să completăm lipsa unor<br />
elemente chimice în sol, cum ar fi cazul azotului, şi am administra o<br />
cantitate mică din această substanŃă la ha, efortul ar fi inutil, deoarece<br />
numai 50 de kg la ha, de pildă, nu influenŃează în niciun fel<br />
randamentul producŃiei. Dar şi invers; folosirea unei cantităŃi prea<br />
mari de substanŃă activă, care ar depăşi cu mult capacitatea<br />
organismelor de a asimila şi de a prelucra substanŃa azotoasă, ar<br />
compromite recolta, producând grave arsuri culturilor din teren şi<br />
mortificând microorganismele din sol 2 .<br />
Dar, şi în mediul social există situaŃii de „intoleranŃă” la anumiŃi<br />
factori din mediu. Procesul „hiperindustrializării” poate să determine<br />
epuizarea resurselor de materii prime şi poate crea, ceea ce<br />
naturalistul Al. Borza numea „deşerturi culturale” 3 . De fapt, cel mai<br />
mare avertisment în acest caz şi cea mai elocventă respingere a tezei<br />
după care „Terra” conŃine bogăŃii inepuizabile ni l-a oferit cunoscutul<br />
Raport al Clubului de la Roma , intitulat Limitele creşterii.<br />
1 Toate aceste enunŃuri sunt reproduse după E.P. Odum, op. cit., p. 47.<br />
2 Viorel Soran, Mihai Şerban, op. cit., p. 54.<br />
3 Op. cit., p. 56.<br />
309
Sintetic, definiŃia legii toleranŃei poate fi formulată pornind de la<br />
funcŃia şi rolul factorilor din mediu în prezervarea sistemelor vii:<br />
cunoaşterea şi dezvoltarea optimă a organismelor biologice şi sociale<br />
se pot efectua numai în spaŃiul optim de acŃiune atât a factorilor<br />
interni, cât şi a celor externi, în concordanŃă cu legile specifice fiecărui<br />
sistem viu 1 .<br />
Cea de-a treia lege a ecologiei rurale este cea „a diminuării<br />
crescânde a acŃiunii favorabile a unui factor asupra creşterii şi<br />
dezvoltării odată cu mărirea dozelor”. Această lege a fost formulată de<br />
către E. A. Mitscherlich (1874-1956), naturalist german, format la<br />
şcoala lui Justus von Liebig şi devenit de notorietate prin propriile-i<br />
studii şi cercetări. Astfel, omul de ştiinŃă german a investigat „acŃiunea<br />
combinată a diverşilor factori din mediu” şi a funcŃiei pe care o are<br />
„dozarea crescândă a unei substanŃe energizante” asupra creşterii<br />
recoltei 2 . El a constatat că efectul dozelor crescânde în zona optimă de<br />
acŃiune a unui factor oarecare nu este direct proporŃional cu doza<br />
aplicată. Dublând cantitatea de îngrăşământ într-o anumită solă, fără<br />
studii de „fezabilitate” şi fără o anumită experienŃă rezultată din<br />
practici anterioare 3 , nu se obŃine dublarea recoltei, ci numai o creştere<br />
a ei nesemnificativă. În felul acesta, se pune în evidenŃă efectul<br />
negativ al retroacŃiunii factorilor care în sine sunt favorizanŃi atunci<br />
când se folosesc în doze necorespunzătoare, atrofiind mecanismele de<br />
absorbŃie metabolică (în loc de a le augmenta) şi generând regresul sau<br />
– în cel mai fericit caz – determinând un spor de producŃie subliminal.<br />
De aceea, administrarea de substanŃe energizante, precum şi<br />
introducerea unor structuri trofice, altele decât cele proprii fiecărui<br />
sistem viu în parte, trebuie să fie precedate de experimente minuŃioase<br />
şi de investigaŃii ştiinŃifice de durată, pentru a preveni disfuncŃiile şi<br />
pentru a proteja calitatea originală a fiecărui organism biologic sau<br />
social. Fiindcă, şi în societate întâlnim situaŃii similare celor constatate<br />
în natura organică. Astfel, în cercetările de teren, am întâlnit cazul<br />
unor excese de „urbanizare a unor localităŃi rurale”, cu efecte precare<br />
1 EnunŃul legii toleranŃei formulat de către Viorel Soran şi Mihai E.<br />
Şerban, l-am luat în considerare, dar l-am apreciat limitativ (op. cit., p. 56).<br />
2 Op. cit., p. 57.<br />
310<br />
3 Ibidem.
pentru echilibrele ecologice ale ecosistemelor respective şi cu<br />
incidenŃă asupra proceselor economice şi sociale.<br />
Într-o încercare de sinteză asupra legii menŃionate se poate<br />
conchide că orice sistem organic, în dezvoltarea sa unitară, ieşind din<br />
zona creşterii benefice şi care este proporŃională cu efortul învestit,<br />
după atingerea nivelului optim, cade sub incidenŃa diminuării<br />
crescânde a efectelor, în pofida dublării factorilor favorizanŃi 1 .<br />
Cea de-a patra lege a ecologiei rurale, provenită tot din domeniul<br />
biologiei, este cea formulată de către geochimistul rus U.I. Vernadski,<br />
care, atât în perioada Primului Război Mondial, cât şi în perioada<br />
interbelică, a întreprins cercetări minuŃioase de factură geochimică<br />
asupra biosferei. În baza acestora, el a formulat teza potrivit căreia<br />
„…la scara timpului geologic şi la nivelul întregii planete, cantitatea<br />
totală de biomasă existentă în biosferă rămâne constantă” 2 , deoarece<br />
retroacŃiunea unor factori limitativi, precum dimensiunea planetei<br />
noastre, distanŃa ei până la Soare, intensitatea radiaŃiilor solare,<br />
cantitatea relativ aceeaşi a elementelor chimice esenŃiale, hidrosfera şi<br />
atmosfera planetei noastre” 3 , determină menŃinerea biomasei în aceiaşi<br />
parametri cantitativi. Vernadski a denumit această lege, „lege a<br />
constantei substanŃei vii”, relevând că planeta noastră posedă „multe<br />
resurse”, dar care se pot epuiza printr-o exploatare iraŃională sau<br />
printr-un consum excesiv, fără o compensare prin producerea de<br />
înlocuitori sau prin monitorizarea relaŃiei dintre producŃie şi consum.<br />
Într-un fel, legea lui Vernadski constituie o replică la actuala<br />
„societate de consum” şi e un avertisment sever, potrivit căruia şansele<br />
supravieŃuirii omului, ca şi conservarea în parametrii normali a<br />
ecosistemului planetar impun stimularea factorilor cu impact favorabil<br />
asupra creşterii cantităŃii şi calităŃii biomasei, precum şi estomparea<br />
resurselor poluante, cu efecte distorsionante asupra omului şi a<br />
mediului său ambiant.<br />
În fine, în lucrările de specialitate se mai adaugă o lege, care este<br />
o completare a celei formulate de către Vernadski şi, într-un fel,<br />
vizează noi zone de utilităŃi umane. Aceasta a fost denumită de către<br />
1 Viorel Soran, Mihai E. Şerban, op. cit., p. 57.<br />
2 Idem, p. 57.<br />
3 Idem, p. 58.<br />
311
specialişti legea „dependenŃei echilibrate a ecosistemelor şi sistemelor<br />
bioeconomice de volumul resurselor materiale (substanŃiale,<br />
energetice şi informaŃionale) capabile să le susŃină creşterea,<br />
dezvoltarea şi continuitatea existenŃei” 1 .<br />
Sistemele vii sunt condiŃionate şi susŃinute în existenŃa şi<br />
evoluŃia lor de anume oportunităŃi din mediu care privesc resursele<br />
energetice şi informaŃionale şi vizează, de asemenea, distanŃele în timp<br />
şi spaŃiu care le separă. Cercetarea ştiinŃifică, precum şi experienŃa<br />
practică au stabilit situarea unor atare resurse în anumite limite de<br />
distanŃă, care să fie favorabile exploatării lor şi, deci, să fie supuse<br />
unor costuri financiare accesibile. Dincolo însă de aceste limite şi –<br />
prin urmare – depăşindu-se spaŃiul optim de obŃinere a materiilor<br />
necesare procesului de producere şi reproducere a sistemului, cresc<br />
cheltuielile de transport, iar în unele situaŃii ele devin de-a dreptul<br />
costisitoare. Mai mult chiar, specialiştii au stabilit că, în raportul<br />
dintre distanŃă şi cost, se stabileşte o ecuaŃie matematică relativ exactă,<br />
precizând că mărimea acestuia (adică a costului) creşte exponenŃial cu<br />
pătratul distanŃei 2 .<br />
Din atare motive, materiile prime descoperite recent pe acele<br />
planete pe care omul le-a explorat nu pot fi – deocamdată – introduse<br />
în circuitul economic al Terrei din cauza preŃului exorbitant de<br />
extracŃie şi transport. Neexistând tehnici de prelucrare în Cosmos şi<br />
nici măcar posibilitatea fixării unor releuri de transmitere a lor către<br />
pământ, aceste oportunităŃi constituie perspective de producŃie extrem<br />
de îndepărtate, sau chiar imposibil de asimilat în fluxul productiv.<br />
Insistând asupra realităŃii fenomenelor de ecologie rurală şi<br />
relevând impactul lor asupra existenŃei omului, se impune a sublinia<br />
necesitatea formării unei autentice conştiinŃe în „domeniu”, care să<br />
reflecte continuu procesele şi fenomenele din natura înconjurătoare şi<br />
să contribuie la elaborarea unui comportament corespunzător<br />
„raŃionalităŃii naturii”, astfel încât „raŃionalitatea omului” să fie un<br />
„alter ego” al celui din mediul înconjurător şi să se constituie ca<br />
312<br />
1 Viorel Soran, Mihai E. Şerban, op. cit., p. 58-59.<br />
2 Op. cit., p. 59.
ezonator al acestuia. „O nouă paradigmă a mediului” 1 , după unii<br />
autori – sau „paradigma contractului cu natura” 2 , după alŃii – implică o<br />
atitudine de coabitare a omului cu mediul său exterior şi relevă<br />
necesitatea, în primul rând, a cunoaşterii profunde a legităŃilor sale<br />
specifice. Fiindcă, „….numai un cetăŃean sensibilizat, un responsabil<br />
avizat, conştient de degradarea mediului înconjurător este în stare să<br />
concureze la salvarea sa” 3 , mai ales că „…se poate spune despre<br />
libertatea de informaŃie că este chiar baza tuturor libertăŃilor pe care<br />
constituŃiile le garantează”.<br />
Dreptul la informaŃie sau, cu o expresie mai sugestivă, „dreptul<br />
de a şti” 4 facilitează posibilitatea cetăŃeanului de a se pronunŃa în<br />
cunoştinŃă de cauză asupra fenomenelor ecologice, dar şi de a se<br />
implica în acŃiunile de protejare a naturii. De aici, în special, juriştii au<br />
formulat ideea „dreptului la conservarea mediului înconjurător” 5 , în<br />
temeiul căruia cetăŃeanul încetează de a fi un simplu „executant” al<br />
unor dispoziŃii elaborate de către alŃii şi, deci, el nu mai este<br />
considerat un obiect prin intermediul căruia se aplică decretele<br />
forurilor superioare, ci devine subiect. Prin informaŃie, dar şi prin<br />
„educaŃia şcolară” se produce o intensificare a participării populaŃiei la<br />
luarea unor măsuri eficiente de protecŃie a naturii, dar şi de reducere a<br />
efectelor crizei ecologice 6 , creându-se astfel drepturi, ca şi obligaŃii, şi<br />
nu numai pentru stat şi nici numai pentru specialişti, ci pentru toŃi<br />
cetăŃenii. Şi atunci, titularul unor atare atribute (fie drepturi, fie<br />
obligaŃii) sunt atât individul, cât şi colectivitatea, iar după alte opinii,<br />
1 W.R. Catton junior, R.R. Dunlap, Environmental Sociology: A new<br />
paradigm, în G.L.Young (E.D.S.T. Origins of Human Ecology, Standsbourg,<br />
Pennsilvania, Houtchinsen Ross Publishing Company, 1983).<br />
2 M.K. Tolba, Sustainabile Development: Constants and Opportunities<br />
Guilford, Survey, Butterworth Scientific, 1987.<br />
3 M.A. Mekonar, Le droit à l’environnement dans ses rapports avec les<br />
autres droits de l’homme, U.N.E.S.C.O., 1987, p. 99; vezi şi Gheorghe Iancu,<br />
op. cit., p. 131.<br />
4 Michel Bélanger, La reconnaissance d’un droit fondamental à un<br />
environnement de qualité, Université de Montréal, 1990, p. 48, apud<br />
Gh. Iancu, Op. cit.<br />
5 Alexandre Kiss, op. cit., p. 26.<br />
6 Gh. Iancu, op. cit., p. 144.<br />
313
sunt popoarele 1 sau, în ultimă instanŃă, chiar Terra. De aceea, actele<br />
reparatorii sau cele de prevenire a fenomenelor care deteriorează<br />
echilibrele biosferei sunt facilitate atât de implementarea în mediu a<br />
unor politici raŃionale, cât şi de optimizarea capacităŃii de gestionare a<br />
patrimoniului geografic.<br />
Doctrina de specialitate, precum şi DeclaraŃia de la Rio<br />
consideră ca ineluctabile pentru reuşitele ecologice, informarea şi<br />
educaŃia (insistăm încă o dată asupra acestui aspect). Fiindcă, prin<br />
informare, individul dobândeşte un orizont de precizie şi de claritate,<br />
iar prin educaŃie se formează o etică şi un comportament favorabile legităŃilor<br />
pentru o dezvoltare durabilă. „EducaŃia – se arată în Agenda<br />
21 din DeclaraŃia de la Rio – poate da populaŃiei conştiinŃa ecologică<br />
şi etică, atitudinile, cunoştinŃele şi comportamentul necesar pentru o<br />
dezvoltare durabilă. În acest scop, „la nivel naŃional fiecare individ<br />
trebuie să aibă acces larg la informaŃiile privitoare la mediul<br />
înconjurător, pe care le deŃin autorităŃile publice şi, bineînŃeles, la<br />
informaŃiile referitoare la substanŃele şi activităŃile periculoase în<br />
colectivitatea lor” 2 .<br />
ÎnŃelegerea strategiilor de mediu, ca şi conştientizarea<br />
responsabilităŃilor ce revin fiecăruia şi tuturor decurg din impactul<br />
educaŃiei asupra grupurilor sociale, precum şi din antrenarea instruită<br />
a acestora în practicile de tip ecologic. De aceea, sunt în eroare acei<br />
pedagogi care consideră necesară intervertirea în ierarhia tradiŃională a<br />
obiectivelor învăŃământului, situând pe primul loc atribuŃiile, iar pe cel<br />
1<br />
Andrzy Makarewicz, La protection internationale du droit à<br />
l’environnement, U.N.E.S.C.O, 1987, p. 82, apud Gh. Iancu, op. cit., p. 175.<br />
2<br />
Cf. Ministerul Apelor, Pădurilor şi ProtecŃiei Mediului, Oficiul de<br />
Informare şi Documentare (O.I.D), „Buletin de informare curentă”, număr<br />
special, ConferinŃa de la Rio, nr. 2/1993. Agenda 21 cuprinde un program vast,<br />
pentru secolul XXI, privind protecŃia mediului înconjurător, în legătură cu care la<br />
ConferinŃa de la Rio de Janeiro s-a înregistrat un larg consens între statele<br />
participante. „Acest program urmăreşte punerea de acord a existenŃei unui mediu<br />
înconjurător de calitate ridicată cu cea a unei dezvoltări durabile. El se adresează<br />
tuturor celor care trăiesc pe Pământ” (apud. Gh.Iancu, op. cit., p. 144).<br />
314
din urmă, cunoştinŃele, când, în realitate, ordinea optimă în structurile<br />
formative rămâne cea istorică 1 .<br />
Din cele menŃionate, se poate conchide că efortul omului de a<br />
controla agroecosistemul se efectuează în scopul contracarării<br />
fluctuaŃiilor produse atât de către factorii fizici din mediu, cât şi de<br />
către organisme cu funcŃii dăunătoare.<br />
Fiindcă, aşa cum relevă cercetările din domeniul biochimiei,<br />
toate biosistemele sunt entităŃi integrate. Caracterul integrităŃii lor este<br />
dat de diferenŃierea, dar şi de interacŃiunea subsistemelor care le<br />
alcătuiesc.<br />
Mediul înconjurător acŃionează asupra biosistemelor – prin<br />
intermediul factorilor fizici şi chimici – în direcŃia anulării integrităŃii<br />
şi, deci, a destabilizării lor dinamice 2 . Pentru ca biosistemele să poată<br />
contracara acŃiunea perturbatoare a factorilor din mediu şi pentru a-şi<br />
menŃine integritatea, dar şi dinamismul specific, acestea trebuie să-şi<br />
stimuleze mecanismele de asimilare şi procesare a informaŃiei captate<br />
din mediu şi să-şi întărească efectul reglării prin retroacŃiune.<br />
Un alt aspect subliniat de cercetarea de specialitate vizează<br />
faptul potrivit căruia lanŃurile trofice prin care omul produce şi obŃine<br />
bunurile alimentare păstrează, atât sub aspectul legilor termodinamice,<br />
cât şi al celor biologice, aceleaşi caracteristici ca oricare alt lanŃ trofic<br />
din natură. Specificitatea lor însă rezidă în aceea că ele sunt construite<br />
de către om şi sunt gestionate în baza legităŃilor producŃiei<br />
economice 3 . Astfel, finalitatea acestor lanŃuri trofice, precum şi<br />
organizarea de structuri spaŃiale devenite habitate specifice<br />
trebuinŃelor de existenŃă ale omului sunt definite prin perspectiva<br />
obŃinerii unor randamente ridicate din punctul de vedere al eficienŃei<br />
1<br />
Vezi Petru Lisievici, Capitalul uman în contextul dezvoltării durabile,<br />
în vol. Dezvoltarea durabilă, vol. II, p. 165: „Specialiştii în domeniul educaŃiei –<br />
notează autorul – au remarcat necesitatea unei răsturnări a ierarhiei tradiŃionale<br />
a obiectelor învăŃământului, astfel încât atitudinile să treacă pe primul loc în<br />
ordinea importanŃei, fiind urmate de «savoir-faire», lăsând astfel «cunoştinŃele»<br />
pe ultimul loc: absolut fals”.<br />
2<br />
Maria Rabega, Constantin Rabega, Biochimia, Editura ŞtiinŃifică şi<br />
Enciclopedică, Bucureşti, 1979, p. 42.<br />
3<br />
Op. cit., p. 43.<br />
315
economice şi prin ideea ridicării calităŃii vieŃii. Un atare rezultat se<br />
efectuează prin convertirea energiei cinetice a soarelui, a apei, a<br />
bioxidului de carbon, a nutrienŃilor minerali, transformaŃi în dietă<br />
zilnică adecvată sub aspect nutritiv, netoxică şi acceptată din punct de<br />
vedere social 1 . EsenŃa acestui rezultat este una de sinteză, în el<br />
cuprinzându-se o mulŃime de factori, precum energia solară, condiŃiile<br />
climatice, sursele nutriŃionale, structurile biologice şi acŃiunea<br />
programată a omului, toate supunându-se celei de a doua legi a<br />
termodinamicii şi toate urmărind o bioeconomie rentabilă.<br />
În fine, în tratarea problematicii economiei rurale, un spaŃiu<br />
special se impune a se acorda „sistematizării rurale”. Ca proces de<br />
implementare în spaŃiu a unui model de ordine şi restructurare a<br />
componentelor comunităŃii, sistematizarea armonizează elementele<br />
naturii cu cele tehnice prin direcŃionarea omului în perspectiva unui<br />
habitat optim pentru acesta din urmă, aşa cum se va demonstra în<br />
continuare.<br />
5.5. Sistemul de monitorizare sau „monitoringul naŃional<br />
integrat” 2 al fenomenelor ecologice<br />
Am putea corela sistemul de monitorizare integrată cu<br />
problematica „auditului de mediu”.<br />
Gândit ca metodologie prin care se evaluează o stare în raport cu<br />
anumite standarde de referinŃă, auditul este un „instrument al<br />
1<br />
Cf. A.N. Duckam, J.G.Jones şi E.H. Roberts, Food Production and<br />
Consumption, North Holland, Publ Comp., Amsterdam-Oxford, 1976 (apud I.<br />
Puia, Viorel Soran, Agroecosistemele, p. 63).<br />
2<br />
Daniela Marinescu, în al său Tratat de dreptul mediului, încheie analiza<br />
problematicii juridice, atât naŃionale, cât şi internaŃionale a mediului cu<br />
capitolul intitulat „Sistemul de monitoring naŃional integrat” (op. cit., p. 515),<br />
în care, indicându-se geneza latină a termenului: „moneo-ere” şi invocându-se<br />
adjectivul latinesc „monitorius”, care semnifică „avertizare”, se defineşte<br />
conceptul de „monitoring” în următorii termeni: „Termenul de monitoring<br />
defineşte supravegherea sau controlul de ansamblu al unor elemente sau<br />
fenomene. Cel mai adesea, această expresie se întâlneşte în domeniul mediului<br />
înconjurător, unde defineşte sistemul de supraveghere a factorilor de mediu”<br />
(op. cit., p. 515).<br />
316
managementului” 1 organizat, prin care se stabileşte performanŃa<br />
măsurilor aplicate în scopul de a proteja mediul înconjurător 2 şi pentru<br />
a determina raportul dintre sistemul socio-tehnic, pe de o parte, şi<br />
cadrul natural, pe de altă parte.<br />
Auditul de mediu – sau eco-auditul – reprezintă o analiză<br />
sistematică şi exhaustivă atât a reuşitelor manageriale în raport cu<br />
mediul, înscriindu-se „….într-o politică coerentă de promovare a<br />
mijloacelor, instrumentelor (şi) metodelor” 3 de conservare „a<br />
capacităŃii de suport a mediului”, cât şi o „variabilă spaŃio-temporală” 4<br />
dată.<br />
Într-un fel, auditul de mediu cuprinde un complex de factori şi<br />
de activităŃi, precum şi o suită de atitudini şi conduite care vizează<br />
impactul pe care-l au tehnicile şi echipamentele utilizate în producŃie<br />
asupra naturii, precum şi efectele lor asupra omului însuşi. Obiectivele<br />
sale, dar şi sistemul de „management environmental” urmăresc să<br />
analizeze funcŃionarea la parametrii stabiliŃi a instalaŃiilor şi a<br />
tehnicilor aferente lor, în baza reglementărilor de mediu şi a legislaŃiei<br />
în materie de prevederi ecologice. Nu se omit din protocolul de audit<br />
nici responsabilităŃile ce se impun a fi asumate atât de către anumite<br />
componente specializate, cât şi de către fiecare individ sau colectiv în<br />
parte. În contul tuturor şi al fiecăruia în parte stă datoria armonizării<br />
întregului complex de activităŃi economico-sociale cu restricŃiile de<br />
mediu, în perspectiva cunoaşterii „parametrilor de control” şi a<br />
identificării obiectivelor politicii de environment. Acestea, în urma<br />
distincŃiunii şi a denominării lor trebuie urmărite şi controlate, precum<br />
1 Camera de ComerŃ InternaŃională defineşte auditul de mediu ca pe un<br />
„…instrument al managementului care constă într-o evaluare sistematică,<br />
documentată, periodică şi obiectivă a mediului în care funcŃionează structurile<br />
organizatorice, cu atribuŃii în managementul mediului, precum şi a<br />
echipamentului ecologic, facilitând pentru aceasta controlul managerial asupra<br />
diferitelor practici şi estimarea măsurii în care se încadrează în politica ecologică<br />
a întreprinderii şi legislaŃia din domeniu” (apud Costel Negrei, Hildegard de<br />
Weerdt, Auditul de mediu, în Dezvoltarea durabilă, vol. II, p. 112).<br />
2 Dezvoltarea durabilă, p. 112.<br />
3 Idem, p. 113.<br />
4 Ibidem.<br />
317
şi „popularizate” – dacă se poate spune astfel –, adică transmise şi<br />
comunicate în plan atât intern, cât şi extern.<br />
În plan intern, comunicarea urmăreşte informarea constantă a<br />
publicului cu privire la diagnosticul „punctelor forte” şi al celor<br />
vulnerabile 1 , pentru un „eco-management” eficace şi pentru un<br />
„biocentrism integral”. Rolul ei (al comunicării) este unul cognitiv,<br />
acela de a asimila de către cei vizaŃi mesajele despre natură şi de a<br />
conştientiza faptul că nimeni nu este absolvit de efortul de a menŃine<br />
echilibrele ecologice în stare de funcŃionare normală. Controlul<br />
poluării, precum şi atitudinea de a interveni în situaŃii de ignorare a<br />
legii referitoare la calitatea mediului, constituie elemente de protocol<br />
relevante pentru susŃinerea strategiilor „dezvoltării durabile” şi pentru<br />
un audit ca instrument managerial.<br />
Dar, un buget destinat acoperirii costurilor de control al poluării, ca<br />
şi resurse financiare destinate realizării unor proiecte de cercetare a unor<br />
factori 2 reprezintă baza planificării de mediu, dar şi sursa, în perspectivă,<br />
a unor performanŃe ecologice remarcabile. Nu este de conceput iniŃierea<br />
unui „Environmental Audit Act” şi nici să se elaboreze anumite politici<br />
de mediu fără un fond monetar alocat de către forurile de resort. AgenŃii<br />
protectori ai naturii, precum şi programele de finanŃare ştiinŃifică pentru<br />
protejarea biodiversităŃii implică surse bancare alocate pe termen lung şi<br />
solicită asistenŃă instituŃională. Într-un atare context, se poate organiza<br />
sistemul de monitoring naŃional integrat.<br />
Prevăzut şi sancŃionat în „Legea protecŃiei mediului” 3 ,<br />
„monitoringul naŃional” constituie o concepŃie, dar şi o acŃiune<br />
planificată de cuantificare a standardelor care definesc fenomene,<br />
1<br />
Dezvoltarea durabilă, p. 115.<br />
2<br />
„Fără îndoială, înregistrarea unor rezultate semnificative în spaŃiul<br />
menŃinerii funcŃionalităŃii ecosistemelor naturale este strâns legată de<br />
resursele financiare necesare acoperirii costurilor de control ale poluării şi<br />
realizării proiectelor de corectare a unor factori de mediu sau reconstrucŃie<br />
ecologică. Întrebarea care se naşte este legată însă de modalitatea de<br />
finanŃare” (op. cit., p. 124).<br />
3<br />
„Legea protecŃiei mediului” menŃionează că monitorizarea mediului<br />
reprezintă „…un sistem de supraveghere, prognoză, avertizare şi intervenŃie în<br />
vederea evaluării sistematice a dinamicii caracteristicilor calitative ale<br />
factorilor de mediu, în scopul cunoaşterii stării de calitate şi semnificaŃiei<br />
ecologice a acestora, a evoluŃiei şi implicaŃiilor sociale ale schimbărilor<br />
produse, urmate de măsurile ce se impun”.<br />
318
procese şi evenimente din natură, care determină modificări în<br />
ecosistem şi afectează calitatea naturii. Desfăşurarea sa este una<br />
metodică. Începând cu înregistrarea de date referitoare la consemnarea<br />
surselor emanatoare de poluanŃi, ea continuă cu vectorii de propagare<br />
şi vitezele de dispersie în mediu a noxelor şi a substanŃelor nocive, ca<br />
şi a concentraŃiilor nespecifice. InformaŃia se completează cu<br />
adăugarea interferenŃelor de contact 1 , ,,în care se include solul,<br />
ponderea principală revenind fenomenelor fizico-chimice, cu<br />
parametrii de caracterizare: timpul de retenŃie şi indicii retenŃiei” 2 . În<br />
fine, în balanŃa informaŃională a ,,monitoringului” se consemnează<br />
mediile de acumulare şi procesele de ,,transformare” , ce se referă la<br />
,,ecologia acvatică şi cea terestră” 3 , cu standardele lor specifice şi cu<br />
ratele de ,,bioacumulare” 4 .<br />
E de reŃinut că ,,sistemul de monitoring integrat” se efectuează<br />
atât în plan naŃional, cât şi în altul, de factură internaŃională.<br />
În plan naŃional, acest sistem este cuprins în ConstituŃia Ńării<br />
noastre, iar prevederile juridice cu caracter permanent, precum şi cele<br />
cu finalitate punitivă sunt consemnate în ,,Legea protecŃiei mediului”.<br />
În baza acestor două acte normative şi în consens cu prevederile<br />
conferinŃelor internaŃionale referitoare la mediu, Ministerul Mediului<br />
organizează sistemul naŃional de monitorizare integrată de fond şi de<br />
impact pentru toŃi factorii de mediu, precum şi sistemul de inspecŃie<br />
privind mediul, coordonând activitatea acestora şi asigurând<br />
informarea autorităŃii centrale pentru sănătate cu privire la rezultatele<br />
monitorizării contaminării radioactive a mediului 5 .<br />
1<br />
Daniela Marinescu, op. cit., p. 516.<br />
2<br />
Ibidem.<br />
3<br />
Ibidem.<br />
4<br />
,,Din punctul de vedere al modului de organizare a Sistemului de<br />
Monitoring Integrat – se arată în lucrarea Danielei Marinescu – pornindu-se<br />
de la natura şi tipul parametrilor ce trebuie urmăriŃi prin acest sistem, se<br />
disting următoarele elemente specifice: a) reŃele destinate supravegherii<br />
emisiilor; b) controlul poluării de emisie; c) evaluarea şi controlul eficienŃei<br />
globale a măsurilor de protecŃia mediului. Structura organizatorică a acestui<br />
obiectiv cuprinde ecozone, zone de reconstrucŃie ecologică” (op. cit.,<br />
p. 516-517).<br />
5<br />
Daniela Marinescu, op. cit., p. 517.<br />
319
Prin DirecŃia de control ecologic a Ministerului de resort, ca şi<br />
prin funcŃionarea ordonanŃelor de guvern, s-a procedat la întocmirea<br />
de protocoale şi convenŃii cu alte autorităŃi publice, ca şi cu unităŃi din<br />
teritoriu specializate 1 pentru a se obŃine informaŃii curente cu privire la<br />
calitatea unor factori de mediu şi a pragurilor de alertă şi de<br />
intervenŃie atunci când împrejurările o cer. Totodată, în scopul<br />
realizării unui management eficient privind protecŃia şi dezvoltarea<br />
durabilă a mediului înconjurător, pe baza legislaŃiei în vigoare şi<br />
pentru monitorizarea fenomenelor poluante, s-au înfiinŃat organisme<br />
atât guvernamentale, cât şi neguvernamentale cu scopul extinderii<br />
ariei de cunoaştere, dar şi de antrenare a publicului la soluŃionarea<br />
situaŃiilor ecologice. Astfel, în sistemele de competenŃe ale<br />
autorităŃilor puterii şi administraŃiei naŃionale sunt prevăzute obiective<br />
pentru Parlament 2 , pentru Guvern 3 , pentru autorităŃile administraŃiei<br />
publice centrale 4 , pentru organismele naŃionale autonome şi<br />
organismele aflate în subordinea directă a guvernului sau autorităŃilor<br />
publice centrale de specialitate 5 , precum şi pentru autorităŃile publice<br />
1 Op. cit., p. 521.<br />
2 ,,Parlamentul adoptă legi constituŃionale, legi organice şi legi ordinare.<br />
IniŃiativa legiferării revine deputaŃilor şi senatorilor, care pot face propuneri<br />
legislative cu privire la păstrarea şi protejarea mediului, conservarea resurselor şi<br />
a dezvoltării durabile” (Daniela Marinescu, op. cit., p. 486).<br />
3 Guvernul este competent să promoveze iniŃiative legislative primite<br />
din partea autorităŃii publice pentru protecŃia mediului, precum şi a celorlalte<br />
autorităŃi publice centrale interesate, pe care le supune aprobării<br />
Parlamentului. În exercitarea atribuŃiilor ce-i revin, Guvernul are competenŃă<br />
să emită hotărâri de organizare şi funcŃionare a ministerelor, precizând şi<br />
atribuŃiile ce revin acestora.<br />
4 Potrivit art. 65 din Legea protecŃiei mediului, Ministerul Mediului, ca<br />
organ al administraŃiei publice centrale de specialitate, are, printre obligaŃiile sale<br />
cu caracter general, următoarele: reactualizează periodic strategia protecŃiei<br />
mediului, cu respectarea principiilor şi elementelor strategice prevăzute de lege;<br />
elaborează recomandările şi acŃionează pentru integrarea politicilor de mediu în<br />
strategiile şi politicile sectoriale; corelează planificarea de mediu cu cea de<br />
amenajare a teritoriului şi urbanizare; impune măsuri de reconstrucŃie de mediu<br />
ş.a.m.d.” (Op. cit., p. 486-487).<br />
5 Daniela Marinescu, op. cit., p. 490-495.<br />
320
locale în domeniul protecŃiei mediului 1 . Concomitent cu organizaŃiile<br />
guvernamentale şi împreună cu competenŃele autorităŃilor naŃionale în<br />
domeniul protecŃiei mediului, funcŃionează şi organizaŃii nonguvernamentale<br />
(ONG), dar acŃiunea de protejare a ,,environmentului” şi<br />
participarea la adoptarea şi aplicarea deciziilor în domeniu, sunt de<br />
resortul tuturor persoanelor fizice şi juridice, iar sistemul ,,monitoring<br />
naŃional integrat” reprezintă o necesitate ineluctabilă.<br />
Un sistem general de monitoring integrat funcŃionează şi la nivel<br />
mondial.<br />
Crescând în mod alarmant proporŃiile poluării naturii şi<br />
extinzându-se efectele ei dincolo de perimetrul planetei ,,Pământ”,<br />
ConferinŃa ONU, de la Stockholm (1972), a hotărât înfiinŃarea<br />
,,Sistemului Global de Monitoring al Mediului Înconjurător”(GEMS -<br />
SGMM), ca parte componentă a Programului Observarea Planetei şi<br />
ca acŃiune de supraveghere a calităŃii mediului pe plan internaŃional.<br />
Doi ani mai târziu, în 1974, la Nairobi, s-a Ńinut ,,Consfătuirea<br />
Interguvernamentală”, convocată de Programul NaŃiunilor Unite pentru<br />
Mediul Înconjurător, unde s-au inventariat şi ierarhizat substanŃele<br />
poluante ce trebuie supravegheate prioritar şi care se impune a fi supuse<br />
monitorizării 2 . Totodată, la ,,summitul” menŃionat s-au formulat<br />
recomandări referitoare la principiile de funcŃionare a Sistemului Global<br />
de Monitorizare a Mediului Înconjurător şi s-a indicat rolul fundamental<br />
pe care-l are respectivul ,,sistem”, acela de a stabili ,,actualul fond al stării<br />
biosferei” 3 .<br />
Sistemul de ,,monitoring integrat” devine categoria curentă a<br />
cunoaşterii şi acŃiunii atât a individului, cât şi a societăŃii. El<br />
avertizează, dar şi oferă soluŃii, făcând responsabili pentru calitatea<br />
mediului înconjurător pe toŃi şi pe fiecare în parte. Toate fiinŃele au un<br />
drept la existenŃă, dar au şi datorii faŃă de cadrul în care trăiesc, iar<br />
managementul ,,environmental” face cunoscute concluziile ce se<br />
desprind atât sub raport teoretic, cât şi sub raport practic, în vederea<br />
unor finalizări prin ,,monitoringul integrat”.<br />
1 Op. cit., p. 496.<br />
2 Op. cit., p. 523.<br />
3 Ibidem.<br />
321
6. CULTURA POPULARĂ CA VOCAłIE<br />
A CREATIVITĂłII PERMANENTE<br />
„Datinile, poveştile, muzica şi poezia sunt<br />
arhivele popoarelor. Cu ele se poate oricând<br />
reconstitui trecutul îndelungat. Din studiul lor ne<br />
vom lămuri despre originea limbii noastre, de<br />
naşterea naŃionalităŃii române, de plăcerile naturii<br />
cu cari este înzestrat poporul, şi de luptele ce le-au<br />
susŃinut coloniile romane pân-a nu se preface în<br />
locuitorii de astăzi ai vechei Dacii”.<br />
Alecu Russo<br />
Gândită, printr-o viziune retrospectivă, drept o cultură<br />
„Ńărănească tradiŃională” 1 , iar dintr-o alta, de factură „spaŃială”, drept<br />
„o geografie cutumiară” 2 , cultura populară unifică într-un „întreg”<br />
sufletul satului şi-l plasează în anumite „complexe asociative”, care<br />
durează în „memoria colectivă” 3 şi se transmit auditiv sau vocal atât<br />
între oameni, cât şi între generaŃii. CreaŃiune perpetuă şi ilustrare de<br />
înŃelepciune şi de înŃelesuri indicibile, cultura populară se adresează în<br />
primul rând trăirii sensibile şi aduce cu sine semnificări utile pentru<br />
comunitate şi pentru om. Herder, în cunoscuta sa antologie intitulată<br />
„Glas al popoarelor”, arată că „… spiritul cântecului (popular) …<br />
singur stăpâneşte sufletele … Cântecul (popular) nu se vede, ci se<br />
ascultă; se ascultă cu urechea sufletului, care nu ştie să numere, să<br />
1<br />
Kazimierz Dobrowolski, La culture paysanne traditionelle, în vol.<br />
Les Transformations de la Campagne Polonaise, sous la direction de Ryszard<br />
Turki, Wroclaw, Warzawa, Ksaboni, Wydawnichwo, Polskiey Akademii<br />
Nauk, 1970, p. 497.<br />
2<br />
Am preluat – prin resemnificare – expresia lui J. Yver (Egalité entre<br />
héritiers et exclusion des enfants dotés. Essai de geographie coutumière,<br />
Paris, Sirey, 1966).<br />
3<br />
Cf. M. Halbwachs, La memoire collective, Paris, PUF, 1950; vezi, de<br />
acelaşi autor, Les cadres sociaux de la memoire, Paris, PUF, 1952.<br />
322
măsoare şi să cumpănească silabele izolate, ci se pătrunde de răsunetul<br />
lor general şi răpit de dânsul, înoată cu el înainte” 1 .<br />
6.1. Cultura populară între genul proxim<br />
şi diferenŃa ei specifică<br />
Etimologic, termenul de cultură provine din latinescul cultura –<br />
culturae şi însemna la vechii romani cultivarea pământului, adică<br />
cultura agri. Mai târziu, mai exact, în perioada iluminismului francez,<br />
i s-a conferit o semnificaŃie spirituală, aceea de cultivare a minŃii şi –<br />
într-un fel – de purificare a sufletului. Astfel, conceptul de cultură a<br />
fost substituit cu acŃiunea de organizare a complexului de valori care –<br />
odată asimilate şi devenite uzuale – duc la dezvoltarea fiinŃei umane şi<br />
la afirmarea personalităŃii însăşi.<br />
Din punct de vedere genetic, cultura s-a datorat – aşa cum<br />
spunea istoriologul englez Arnold Toynbee 2 – unei „provocări a<br />
mediului de către om”, iar axiologul german Max Scheler,<br />
referindu-se şi el la relaŃia contradictorie dintre om şi mediu, menŃiona<br />
că omul nu ascultă numai de un impuls total şi prin urmare, nu este<br />
fiinŃa numai a reacŃiei imediate, ci este „singura fiinŃă care ştie să<br />
spună nu”.<br />
Într-o atare relaŃie, omul nu se foloseşte numai de corpul său<br />
fizic şi nici nu uzează de instincte, care sunt limitate şi se află fixate în<br />
organismul său biologic, ci creează instrumente, prelungiri puternice<br />
şi sigure ale propriilor sale membre şi, manifestând atitudini, se<br />
desprinde de natură şi produce cultura. Un astfel de act a făcut posibilă<br />
trecerea de la aşa-zisa „economie de pradă” la „economia de<br />
producŃie” şi de la consumul direct al obiectelor din mediu la<br />
„procesarea lor”.<br />
1<br />
Stimmen der Völker in Liêdern, gesammelt, geordnet und Zum Theil<br />
übersetzt von Johannes Gottfrued Harder (apud Alexandru Odobescu,<br />
Cântecele poporane, în vol. Elogiu folklorului românesc, E.P.L., Bucureşti,<br />
1969, p. 71).<br />
2<br />
A. Toynbee, A study of History, London, 1854, vol. I, p. 71.<br />
323
Unealta, devenind premisă primordială a producŃiei 1 şi<br />
impunând efectele ei mecanice asupra acesteia, a făcut ca homo<br />
arhaicus să devină homo faber, iar datele din mediu să se transforme<br />
„din momente naturale în momente istorice” 2 . În acel punct, omul a<br />
activat asupra mediului înconjurător nu numai fizic, adică nu numai<br />
„consumându-l”, ci şi ca fiinŃă gânditoare, adică – altfel spus -, ca<br />
„fiinŃă proiectivă”, intrând în contact atât cu natura, cât şi cu semenii<br />
săi. În consecinŃă, ca „fiinŃă generică”, omul s-a reprodus în plan real<br />
într-o triplă ipostază, şi anume: în obiectele create de către el, în<br />
sistemul de relaŃii sociale şi – în fine – în planul reprezentărilor ideale,<br />
afirmând specificitatea sa ireductibilă în raport cu evoluŃia biologică şi<br />
luându-o înaintea acesteia. Desprinzându-se de instincte şi devansând<br />
natura, omul i-a adăugat cultura.<br />
E de reŃinut însă că, producând pentru a-şi satisface anumite<br />
trebuinŃe materiale sau spirituale, el a produs nu numai obiecte şi deci<br />
nu numai lucruri, ci a produs şi modalităŃi de a produce, creând<br />
structuri şi relaŃii „transindividuale” sau „stiluri”, „ca mănunchi de<br />
stigme şi de motive” – după expresia lui Lucian Blaga 3 . Filosoful<br />
clujean sublinia că „apariŃia culturii, în genere, este identică cu<br />
apariŃia unui nou mod de existenŃă” 4 , adică existenŃa întru mister şi<br />
pentru revelare; aceasta realizându-se – după Blaga – nu printr-o<br />
simplă mutaŃie biologică şi nici prin apariŃia de noi „configuraŃii<br />
vitale”, ci „printr-o mutaŃie de esenŃă ontologică”.<br />
Afirmarea omului într-o altă ipostază decât cea în serie de<br />
filogeneză biologică face ca el să existe într-un alt plan, acela al<br />
semnificaŃiei de sine, 5 şi să fie menit unui alt destin, acela al creaŃiei şi<br />
al stilizării 6 . E de reŃinut că actul de creaŃie, care, în fond, e un act de<br />
324<br />
1 Gordon Childe, Făurirea civilizaŃiei, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1966,<br />
p. 101.<br />
2<br />
K. Marx, Capitalul, vol. I, în K. Marx, Fr. Engels, Opere, vol. 23,<br />
Editura Politică, Bucureşti, 1962, p. 345.<br />
3<br />
Lucian Blaga, Trilogia culturii, E.L.U, Bucureşti, 1969, p. 368.<br />
4<br />
Op. cit., p. 379.<br />
5<br />
Vezi Henri Wald, Limbaj şi valoare, Editura Enciclopedică Română,<br />
Bucureşti, 1966, p. 101.<br />
6<br />
Expresia aparŃine lui Lucian Blaga, op. cit., p. 381.
cultură – nu reprezintă o elaborare spontană şi necontrolată şi nici o<br />
stereotipie pragmatică cu scop exclusiv utilitar, ci e valoare şi e<br />
normă, e scop şi e mijloc, e model şi e lucru produs de om.<br />
Orice produs cultural e o sinteză profundă de sensuri şi mesaje,<br />
în sinea lui, care coabitează organic o dimensiune materială şi o alta<br />
spirituală. Niciun produs nu este numai substanŃă sau numai idee.<br />
Cultura este în fondul ei bidimensională 1 , deoarece prin creaŃie<br />
materia accede la idealitate, iar spiritul se materializează.<br />
6.2. Definirea conceptului de cultură<br />
Acest concept a devenit unul dintre cele mai disputate, atât sub<br />
aspect semantic, cât şi sub altul, de factură structurat-funcŃională. Aşa<br />
se explică faptul că A. L. Kroeber şi Clyde Kluckhom găseau în anul<br />
1952 un număr de 164 de definiŃii ale culturii 2 , ca apoi Abraham<br />
Moles, cu peste un deceniu mai târziu, să descopere 200 de enunŃuri<br />
ale respectivului 3 concept. De aceea, e dificil, dacă nu chiar imposibil<br />
de reprodus sau chiar numai de sintetizat toate aceste formule. Ar<br />
trebui mai întâi să fie stabilite criterii taxonomice, care să faciliteze o<br />
anume aşezare a lor într-o ordine valorică, iar în al doilea rând, să se<br />
descopere semnificaŃia în raport cu înŃelesul lor social, ori chiar<br />
convenŃional. Din atare motive, vom proceda în manieră reductivă,<br />
simplificând demersul analitic şi recurgând la o simplă invocare de<br />
nume de autori sau de curente de exegeză fără vreun scop de analiză<br />
comparativă şi fără a formula vreo judecată de valoare asupra<br />
vreunuia dintre ele. În sensul celor menŃionate, vom invoca şcolile<br />
antropologice – americană şi engleză -, care l-au avut ca întemeietor<br />
pe F. Boas şi care au pus la baza efortului de explicare a culturii<br />
raporturile dintre societate şi personalitate.<br />
IniŃial, concepŃia antropologică a fost una unitară, dar ulterior s-a<br />
produs o sciziune de concepŃie prin care s-au structurat două curente<br />
1<br />
Henri Wald, op. cit., p. 59.<br />
2<br />
A.L. Kroeber, Cl. Kluckhom, Culture – A Critical Review of Concept<br />
and Definitions, New-York, 1952.<br />
3<br />
Abraham Moles, Sociodinamica culturii, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti<br />
1973.<br />
325
distincte, unul numindu-se „culturologic”, iar celălalt intitulându-se<br />
„psihologic”.<br />
Curentul culturologic a fost dezvoltat de o pleiadă remarcabilă<br />
de specialişti în domeniu, precum B. Malinowski, A. White,C. Wisler,<br />
R. Brown şi L. Mumford, şi considera cultura ca pe un „supraorganic”<br />
obiectiv, care există independent de om şi având atât un caracter<br />
structural, cât şi un altul, funcŃional.<br />
Cel de-al doilea curent, numit curentul psihologic, a fost<br />
reprezentat de Margaret Mead, R. Benedict, A.L. Kröeber,<br />
Cl. Kluckhom, precum şi de către Ralf Linton. Aceştia explicau<br />
fenomenul cultural prin referinŃă exclusivă la individul particular,<br />
înŃeles ca fiinŃă singulară şi considerat a fi „conştientul funcŃional”. El,<br />
individul, în perspectiva acestui curent, este o sinteză activă a tuturor<br />
elementelor sufleteşti şi asimilează în sine toate percepŃiile venite din<br />
afară. Rolul său este unul reactiv, acela de a fi un rezonator faŃă de<br />
ceea ce se întâmplă în mediu şi de a lua atitudine atunci când<br />
împrejurările o cer. De aceea, curentul psihologic a pus accent pe<br />
comportament, gândit ca relaŃionare cu lumea şi ca acela care implică<br />
o mişcare de efort creator.<br />
În ceea ce priveşte primul curent, cel culturologic, aici îl<br />
menŃionăm mai întâi pe Bronislaw Malinowski, care considera cultura<br />
ca „un tot integral constituit din bunuri de consum, din drepturi<br />
constituŃionale acordate grupurilor sociale, din idei şi mesteşuguri, din<br />
meserii, credinŃe şi din obiceiuri. Indiferent dacă examinăm o cultură<br />
foarte simplă (şi) primitivă sau o cultură foarte complexă şi dezvoltată,<br />
ne lovim de acest mecanism, în parte material, în parte spiritual cu<br />
ajutorul căruia omul îşi poate rezolva problemele specifice cu care<br />
este confruntat.” 1 Pentru Bronislaw Malinowski, cultura este un<br />
produs al muncii şi un mijloc pentru realizarea scopurilor, precum şi<br />
un răspuns dat de către om mediului natural, răspuns care-l duce pe<br />
acesta la crearea unui mediu artificial, acest mediu artificial fiind<br />
însăşi cultura.<br />
Pentru Pitirim A. Sorakin, exponent şi el al curentului obiectivist<br />
în sociologia americană, cultura (pe care el o identifică cu civilizaŃia)<br />
1 Bronislaw Malinowski, Ascentif Theory of Culture and other Essays,<br />
New York, 1950, p. 36.<br />
326
eprezintă totalitatea valorilor, normelor şi semnificaŃiilor care sunt ale<br />
indivizilor în acŃiunea lor reciprocă, precum şi totalitatea instituŃiilor<br />
care materializează, socializează şi transmit aceste semnificaŃii 1 .<br />
Sociologul american este unul din promotorii expresiei de „sociocultural”,<br />
prin care înŃelege o sinteză a creaŃiei şi a existenŃei umane,<br />
precum şi ai teoriei despre cultură privită ca „ansamble” şi „sisteme”<br />
create de către om. Fără distincŃia ce se impune a fi făcută între sistem<br />
şi ansamblu socio-cultural nu putem înŃelege constantele culturii. De<br />
asemenea, fără o concepŃie adecvată despre civilizaŃia întreagă a unui<br />
popor şi fără o înŃelegere profundă a „conglomeratelor de sisteme şi<br />
suprasisteme” – adăuga sociologul american – nu accedem la<br />
elementele particulare specifice culturii.<br />
Cealaltă orientare, adică orientarea comportamentistă sau<br />
psihologică, consideră cultura ca pe un sistem de manifestări înŃelese<br />
ca reacŃii ale omului faŃă de fenomenele din mediu. M. Mead, R.<br />
Benedict, R. Kardiner şi R. Linton au uzat de această explicaŃie în<br />
cercetările lor de teren, atât asupra triburilor africane şi americane, cât<br />
şi asupra societăŃilor moderne.<br />
Ralph Linton, sub influenŃa lui Kardiner, defineşte cultura ca<br />
fiind „configuraŃia comportamentelor învăŃate şi a rezultatelor lor, ale<br />
căror elemente componente sunt împărtăşite şi transmise de către<br />
membrii unor societăŃi” 2 .<br />
InteracŃiunea individului, atât cu societatea, cât şi cu formele<br />
culturale, constituie – după R. Linton – izvorul manifestărilor<br />
comportamentale şi generează anumite mobiluri, bazate pe<br />
sentimentul particularităŃilor de sine şi pe funcŃiuni pozitive care<br />
orientează conduita şi asigură stări de reuşită în timp. Modelul – după<br />
Linton – este întemeiat pe comportament şi chiar el însuşi este un<br />
anume gen de comportament; „un comportament (un răspuns la<br />
mediu) care obŃine întotdeauna rezultatul dorit – nota Linton – este<br />
învăŃat mult mai repede şi devine un răspuns standardizat, pentru că<br />
individul care aderă la asemenea răspunsuri standardizate se<br />
1<br />
P.A. Sorakin, Comment la civilisation se transforme (ediŃie franceză a<br />
lucrării Social and Culture Dynamics), Paris, PUF, 1964, p. 245.<br />
2<br />
Ralf Linton, Fundamentul cultural al personalităŃii, Editura<br />
ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1968, p. 73.<br />
327
integrează mai bine… Asemenea standarde de comportament sunt<br />
numite de către antropologi modele culturale. Cultura ca ansamblu –<br />
conchide autorul – este un agregat mai mult sau mai puŃin organizat de<br />
atare modele”.<br />
Ceea ce considerăm a fi o reuşită pentru culturologie şi – prin<br />
urmare – reprezintă o premisă favorabilă studiului acestui subiect se<br />
referă la caracterul explicit atât al definiŃiilor, cât şi al descrierilor de<br />
care uzează antropologii, ceea ce facilitează înŃelegerea sensurilor pe<br />
care le exprimă, fără a forŃa tradiŃia lingvistică şi fără a recurge la<br />
construcŃii sofisticate.<br />
E util să menŃinem sensul conceptului de cultură în limitele unor<br />
formule de nivel mediu, care să evite atât înŃelegerile extensive, care<br />
identifică cultura cu societatea, cât şi pe cele restrictive, care reduc<br />
domeniul său specific la acŃiunea de perfectare a spiritului uman şi –<br />
deci – îi limitează sfera exclusiv la una dintre aplicaŃiile ei. Petre<br />
Andrei avea dreptate atunci când spunea că „… natura unită cu valoarea,<br />
natura pusă în valoare, este cultura”, iar Dimitrie Gusti vorbea de o<br />
cultură obiectivă (în care includea codurile de legi, cultul, religia,<br />
descoperirile ştiinŃifice), ce constituie sistemul de bunuri din care rezultă<br />
stilul unei epoci; cultura instituŃională, ce cuprinde statul, biserica,<br />
familia, şcoala, organizaŃiile economice, precum şi obiceiurile, tradiŃiile şi<br />
cultura individuală (care priveşte atitudinile persoanei în raport cu valorile<br />
create şi implicarea ei în crearea de noi valori) 1 .<br />
Sintetizând, considerăm cultura ca un ansamblu unitar de valori<br />
materiale şi spirituale, precum şi totalitatea instituŃiilor, obiceiurilor,<br />
normelor şi tradiŃiilor prin care omul prelucrează natura şi transformă<br />
societatea, transformându-se pe sine, pentru un mod de trai suficient<br />
supravieŃuirii şi pentru o calitate superioară a vieŃii.<br />
p. 252.<br />
328<br />
6.3. Sistemul culturii: cultura naŃională<br />
şi subsistemele ei constituente<br />
Între sistemul culturii şi sistemul naŃional există o relaŃie de<br />
complementaritate dialectică, întemeiată pe o serie de afinităŃi<br />
1 Dimitrie Gusti, Pagini alese, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1965,
substanŃiale, printre care cea mai importantă este aceea că naŃiunea<br />
constituie un produs cultural, iar la rândul ei, ea însăşi este producătoare<br />
de cultură.<br />
Cultura naŃională este un sistem socio-uman deosebit de activ,<br />
care sintetizează în sine întreaga experienŃă istorică a unui popor şi<br />
exprimă pregnant specificul ireductibil al acestuia. De aceea, se<br />
vorbeşte de cultură naŃională sau cultura naŃională a unui popor.<br />
În perioada revoluŃiei ştiinŃifico-tehnice contemporane, precum<br />
şi – în general – în stadiul dezvoltării industriale, sistemul culturii<br />
naŃionale cuprinde trei specii distincte (trei subsisteme), cu modele<br />
proprii de exprimare şi cu mijloace aparte de a-şi elabora mesajul.<br />
Aceste trei subsisteme sunt: cultura populară, cultura înaltă sau<br />
conceptualizată şi cultura de masă sau mass-media.<br />
E de reŃinut însă că cele trei specii ale sistemului culturii<br />
naŃionale nu se plasează disparat una faŃă de alta în cadrul sistemului<br />
culturii naŃionale şi nici nu împart cu exactitate matematică spaŃiul<br />
acestuia. Cu alte cuvinte, ele nu fragmentează corpul unui întreg<br />
cultural şi nici nu-l prezintă în segmente de sine stătătoare, ci îl<br />
compun şi-l structurează „în forme şi în modele unitare”, impuse de<br />
finalităŃile sistemului integrator, şi „legate” una de alta printr-un fel de<br />
„cenestezie” problematică – dacă se poate spune aşa. De aceea, ele<br />
pot fi evaluate ca „stări” şi „ipostaze” echivalente ale întregului<br />
cultural, mai ales dacă se are în vedere situaŃia operei.<br />
Ideea conceperii celor trei specii ale culturii naŃionale drept<br />
„forme echivalente” ale unui tot organic se întemeiază pe un set de<br />
aserŃiuni deosebit de relevante pentru cazul în dezbatere. Astfel, atât<br />
sub aspect genetic, cât şi ca finalitate creatoare, subsistemele<br />
menŃionate anterior sunt „cosubstanŃiale”. Originea lor, aceeaşi pentru<br />
toate, le apropie şi chiar le leagă, iar scopul lor este acelaşi, de a<br />
înnobila fiinŃa umană.<br />
La unitatea genetică a celor trei specii ale culturii, precum şi la<br />
finalitatea lor comună se adaugă omogenitatea lor de conŃinut, precum<br />
şi solidaritatea lor etnică. Fiindcă, aşa după cum este cunoscut,<br />
naŃiunea, prin puterea de care dispune în monitorizarea dezvoltării<br />
sociale, ca şi prin rolul ei reglator pe care-l are asupra culturii, îi<br />
imprimă acesteia un determinism singular şi acordă celor trei specii o<br />
aceeaşi importanŃă. Totodată, mecanismele circulaŃiei produselor<br />
329
culturale, precum şi capacitatea mesajului acestora de a adopta diferitele<br />
forme de expresie fac extrem de dificilă delimitarea creaŃiilor care<br />
aparŃin concomitent culturii înalte, culturii folclorice şi culturii de masă.<br />
Ele uzează de referenŃialuri comune, dobândind un caracter izomeric şi<br />
devenind mai degrabă intersectante, astfel încât întregul îşi<br />
subordonează părŃile, iar generalul se situează dincolo de particular.<br />
La cele de mai sus, am fi înclinaŃi a mai adăuga încă un<br />
argument în favoarea ideii de unitate a celor trei specii ale culturii<br />
naŃionale, raportându-ne de această dată la consumatorul de creaŃii<br />
culturale, adică la cel căruia îi sunt ele destinate. În cele mai multe<br />
situaŃii, subiectul care recepŃionează mesajul cultural manifestă o<br />
atitudine de indiferenŃă şi neutralitate în raport cu apartenenŃa operei<br />
la unul dintre subsistemele culturii naŃionale. Criteriile de apreciere şi<br />
deci alegerea pentru însuşirea de către subiect a operei le constituie<br />
valoarea şi consistenŃa mesajului, şi nu situarea ei în sistem.<br />
330<br />
6.4. Subsistemul culturii rurale<br />
Cercetată ab origine şi gândită în devenirea ei în timp, cultura<br />
populară s-a produs în stadiile arhaice ale ciclului primar al istoriei<br />
omului şi a reprezentat întâiul semn al libertăŃii antropice. Strâns<br />
legată de procesul muncii şi produsă în relaŃie directă cu natura, ea a<br />
fost actul reflex al creaŃiei etnografice şi a constituit momentul în care<br />
fiinŃa „hominină” a trecut din stadiul de obiect în acela de subiect.<br />
Definitorii pentru acea perioadă sunt caracterul puternic<br />
comunitar al vieŃii sociale şi funcŃionarea unor norme dominant<br />
colective de organizare în grup. ProducŃia era obştească, iar schimbul<br />
era unul cel mult de troc. Legătura reciprocă dintre indivizi se baza pe<br />
solidaritatea de opinie, iar finalitatea acesteia era aceea a supravieŃuirii<br />
întregului. Nu individul în particularitatea lui ireductibilă, şi nici o<br />
voinŃă a vreunui om luat separat constituiau cadrul specific de<br />
manifestare în aceste colectivităŃi, ci viaŃa dusă într-un comunism<br />
primitiv absolut reprezenta trăsătura definitorie a acestei perioade.<br />
Paradoxală, dar efectivă – pentru cazul în speŃă – era predominanŃa<br />
exclusivă a calităŃii asupra cantităŃii, adică a întregului asupra părŃilor<br />
sale. O similitudine interindividuală perfectă, precum şi „conştiinŃa de<br />
speŃă comună” făceau ca realitatea persoanei în cadrul grupului să fie
nesemnificativă, în raport cu aceasta din urmă, iar gândirea tuturor să<br />
se manifeste prin reprezentări colective, şi nu şi prin cele individuale.<br />
Totodată, omul trăind în natură şi depinzând de elementele ei<br />
concrete, s-a elaborat o gândire de efect tehnic şi s-au construit<br />
arhetipuri de origine „onomatopeică”. ImitaŃia, ca şi „articularea”<br />
omului cu lucrurile din mediul lui de viaŃă realizează interferenŃa<br />
dintre două lumi, în care una (adică, aceea a omului) trebuia şi trebuie<br />
s-o reprezinte pe cealaltă. Idealizarea (atât cât era ea cu putinŃă în<br />
epoca arhaică, şi atât cât s-a manifestat în mediul sătesc) a fost<br />
impregnată cu sensuri şi cu imagini ale naturii, iar creaŃia culturală a<br />
fost şi este una de tip „naturalist”. Logica datului concret sau „logica<br />
viului” – uzând de binecunoscuta expresie a lui Jacobs – s-au<br />
transformat şi se transformă în conŃinuturi ale reflecŃiei creative. Ca<br />
om al naturii şi ca fiinŃă care trăieşte pe seama acesteia, omul<br />
coabitează cu elementele ei materiale şi dezvoltă o atracŃie de afinitate<br />
cu resursele existente aici. AcŃiunea sa trebuia să se desfăşoare într-un<br />
perfect consens cu toate fenomenele din exteriorul fiinŃei sale, iar<br />
produsele culturii lui erau şi sunt ecoul impactului de mediu trăit de<br />
către el.<br />
Principiul naturii, implementându-se adânc în structurile<br />
existenŃei omului şi înscriindu-se în formaŃiunea sa genetică, îi<br />
„dictează” (dacă se poate spune aşa) un set de reguli ductile şi-i<br />
impune norme care să orienteze fapta şi s-o organizeze în felul forŃelor<br />
naturii 1 . Ele, adică normele, introduc în cauzalitatea socio-umană<br />
determinări ale cauzalităŃii cosmice, impunând reproducerea<br />
modelului fizic de către opera omului. Grete Dirks 2 , într-o mai veche<br />
lucrare de analiză a culturii populare, se referea la ceea ce Al. Dima<br />
1 Nu putem rezista tentaŃiei de a nu invoca – pentru ideea de mai sus –<br />
enunŃul, devenit paradigmă, al lui Fr. Bacon, potrivită căruia „ŞtiinŃa şi<br />
puterea omului sunt unul şi acelaşi lucru, fiindcă necunoaşterea cauzei face să<br />
dea greş efectul. Natura nu este învinsă decât ascultând de ea; ceea ce în<br />
teorie este cauză, în practică este regulă” (Noul Organon, traducere<br />
N. Petrescu, M. Florian, Studiu introductiv, Al. Posescu, Editura Academiei,<br />
Bucureşti, 1957, p.25).<br />
2 Grete Dirks, Schopherische Gestaltung der deuschen Volkskunst,<br />
Berlin, 1935, p. 40.<br />
331
numea „indicaŃie” sau „contraindicaŃie a materialului” 1 şi făcea<br />
observaŃii subtile privitoare la prelungirea principiilor naturii în<br />
conŃinuturile acŃiunii subiectului. „Admirăm în această artă casnică –<br />
scria Grete Dirks – fina sensibilitate pentru materialul – lemn, întrucât<br />
modelul urmăreşte în linii mişcătoare structura lemnului. Un motiv se<br />
supune deci frumuseŃii şi putinŃei de expresie a materiei şi se<br />
încorporează datului. Modelul – conchide Dirks – primeşte de la<br />
material inspiraŃia şi rămâne constrâns în el, motiv şi material<br />
alcătuiesc un acord armonic” 2 . Continuând ideea şi accentuându-i<br />
anumite sensuri ale ei de conŃinut, am putea spune că, în cadrul unui<br />
atare acord, ca şi în orice efort de relaŃionare a spiritului cu lucrurile,<br />
intervin ineluctabil anumite arhetipuri obiectiv determinate, care<br />
modelează acŃiunea şi în baza cărora două fiinŃări total distincte se<br />
îngemănează într-un tot organic şi-şi dau un fel interesant de sens<br />
comun 3 . Atare norme (care, în fapt, au rolul de a itera atât producerea<br />
de obiecte, cât şi modalitatea de a le produce) nu au un caracter<br />
arbitrar şi nici nu sunt de esenŃă strict subiectivă. Dimpotrivă, aşa cum<br />
deja s-a menŃionat şi cum logica lucrurilor ne-o spune, temeiul lor şi<br />
rolul pe care-l au de îndeplinit, acela de a raŃionaliza acŃiunea umană,<br />
se regăsesc total înscrise în interstiŃiile naturii exterioare şi devin<br />
judecăŃi de conversiune ale acestora. Un astfel de proces are loc<br />
întrucât, din ordinea de aşezarea elementelor naturii, ca şi din valoarea<br />
ce o au ele pentru om decurg în mod firesc codurile normei şi se<br />
fixează repere materiale de reflectare spirituală. Immanuel Kant,<br />
referindu-se la relaŃia dintre geniu, considerat a fi „dar al naturii”, şi<br />
1<br />
Al. Dima, Arta populară şi relaŃiile ei, Editura Minerva, Bucureşti,<br />
1971, p. 10.<br />
2<br />
Grete Dirks, op. cit., p. 41.<br />
3<br />
Ne-am folosit aici de o idee a lui Nicolai Hartmann, care, referindu-se<br />
la cele două moduri de a fi ale existenŃei, urmărea să surprindă relaŃionarea<br />
lor posibilă şi să verifice ipoteza cu datele realităŃii oferite de reprezentări:<br />
„Unitatea lumii – scria filosoful german – nu este sfâşiată prin dualitatea<br />
felurilor de a fi ale existentului, ale realului şi ale idealului: două moduri de a<br />
fi ale existentului nu înseamnă două lumi independente” (Der Aufbau der<br />
realen Welt, Grundriss der algemeinen, Kategorienlehre, Berlin, 1964, p. 58;<br />
vezi şi studiul semnat de către Alexandru Boboc, Estetica, Editura ŞtiinŃifică,<br />
Bucureşti, 1985, p. XVI).<br />
332
„regulile creaŃiei artistice”, formula teza realistă după care „natura<br />
prescrie reguli artei”: Întrucât talentul însuşi, ca facultate productivă<br />
înnăscută a artistului, aparŃine naturii, am putea spune că geniul este<br />
dispoziŃia înnăscută a sufletului (ingenium) prin care natura prescrie<br />
reguli artei 1 .<br />
Ca liant dialectic între om şi univers şi ca măsură a oricărui efort<br />
şi gest, norma este un orizont al convergenŃei materiei cu forma –<br />
cum ar spune Aristotel -, adică este o zonă în care arhetipul uman<br />
realizează o convertire a datului natural într-o expresie socio-culturală.<br />
Finalitatea ei e una rezultată dintr-o recurenŃă a structurii asupra<br />
conŃinutului. Din atare motive, am putea spune că „indicaŃiile” sau<br />
„contraindicaŃiile” la care ne-am referit anterior se „traduc” şi se<br />
„transpun” în „indicatori” pentru conduita omului. În subtilele lui<br />
Satire, Juvenal spunea că „Nunquam ahud natura, ahud sapientia<br />
dicit”, iar HoraŃiu, în Epistola a X-a, era şi mai sugestiv scriind:<br />
„Înlătură naturalul cu furca şi mereu va reveni în galop: «Naturam<br />
expelles furca, tamen usque recurret»”.<br />
Cu mult mai târziu, adică în secolul al XIX-lea, Schelling vorbea<br />
de „spiritualizarea instinctului creator al naturii în persoana artistului”<br />
şi de faptul că acesta din urmă, ca spirit conştient şi ca voinŃă proprie,<br />
este profund înrădăcinat în natură.<br />
La rândul său, Alois Riegle, în cunoscuta sa lucrare<br />
Meşteşugurile artistice în perioada romană târzie, dezvoltând ideea<br />
„voinŃei de artă” şi corelând-o cu aceea a „conceptului de stil”,<br />
conchidea şi el că există o unitate intrinsecă între creaŃia artistică şi<br />
universul existenŃei omului: „Orice vrere umană – scria gânditorul<br />
austriac – este îndreptată spre alcătuiri mulŃumitoare ale raporturilor<br />
sale cu universul (în sensul cel mai larg al cuvântului: universul<br />
interior sau exterior al omului). VoinŃa formativă de artă reglează<br />
raportul omului cu acea înfăŃişare a lucrurilor care poate fi receptată<br />
pe calea simŃurilor; în felul acesta, ajunge să exprime modul cum,<br />
după caz, doreşte omul să vadă în forma şi culoarea lucrurilor<br />
(asemănător felului cum, în voinŃa poetică de artă, doreşte să aibă o<br />
reprezentare clară a obiectelor). Omul însă nu este o fiinŃă dotată doar<br />
1<br />
Immanuel Kant, Critica facultăŃii de judecare, studiu introductiv,<br />
Mircea Florian, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981, p.202.<br />
333
cu simŃuri ale receptării (pasive), ci (este, n.ns.) şi o făptură care<br />
solicită (activă), care de aceea vrea să-şi tălmăcească universul după<br />
cum răspunde dorinŃei sale… în chipul cel mai deschis şi potrivit cu<br />
putinŃă” 1 .<br />
Ca „făptură” activă însă şi ca fiinŃă care operează în peisaj, omul<br />
transformă domeniul realului într-un domeniu de „realizare”. „Nu<br />
simpla contemplare a lucrurilor şi nici consumul direct şi brut al<br />
acestora, ci acea trudă îndelungată şi stăruitoare, acea atitudine de<br />
apropiere şi de neîncetată activitate de prelucrare a obiectelor din<br />
natură prin care s-a creat cultura, constituie originea dintâi a acesteia<br />
şi – de fapt – tot aici se află originea dintâi a creaŃiei populare, când<br />
peisajul natural a fost transformat în peisaj rural, iar plăsmuirile<br />
spirituale sunt încărcate cu un conŃinut teluric. Atât formele de<br />
expresie, cât şi tipurile de reprezentare ale diferitelor specii de creaŃie<br />
comportă o esenŃă de factură „naturistă” – dacă se poate spune aşa – şi<br />
se plasează ineluctabil sub semnurile rosturilor cosmice.<br />
6.5. Sens şi finalitate în analiza culturii populare<br />
IniŃiativa de punere în valoare a creaŃiei populare aparŃine<br />
englezului Thomas Percy, care, în anul 1765, atrăgea luarea aminte<br />
asupra produselor provenite din credinŃe, din mentalităŃi şi din<br />
superstiŃii, iar puŃin mai târziu, adică în anul 1776, Johan Gottfried<br />
Herder, într-un spirit romantic, ridica produsele culturii populare la<br />
rang de „glas al popoarelor”.<br />
Este însă meritul arheologului englez Williams Thomas, în anul<br />
1846, de a fi combinat două vocabule ale limbii sale, respectiv „folk”,<br />
care înseamnă „popor”, şi „lore”, care semnifică „înŃelepciune”,<br />
înlocuind astfel două expresii ambigue, precum: „popular antiquiles”<br />
şi „popular literature” şi formulând un concept nou, acela de „folclor”.<br />
Ceva mai târziu, adică în anul 1878, s-a înfiinŃat şi o societate de<br />
specialitate în Anglia, la Londra, numită „The Folclore Society”, care<br />
definea folclorul drept „ştiinŃă a tradiŃiei”. De fapt, folclorul cuprinde<br />
1<br />
A se vedea Alois Riegle, Spätromische Kunstindustrie, Wien, 1927,<br />
p. 401-402, Vezi, de asemenea, Lorenzo Dirtmann, Stil-Simbol-Structură,<br />
Editura Meridiane, Bucureşti, 1989, p. 34-35.<br />
334
creaŃiile muzicale, coregrafice şi literare, dar şi credinŃele, obiceiurile<br />
şi miturile unui popor, privite ca expresii ale afectivităŃii naturale a<br />
acestuia şi purtând amprenta specificităŃii sale etnice.<br />
Într-o încercare taxonomică de tipologizare a formelor culturii,<br />
s-ar putea stabili cel puŃin una care ar corespunde fenomenului care<br />
s-a convenit să se numească folclor şi care n-a încetat a fi obiect de<br />
analiză şi chiar de dileme în rândul specialiştilor. Astfel, Greimas şi<br />
Lotman au delimitat două tipuri de societăŃi, operaŃie efectuată în<br />
funcŃie de modul de utilizare a limbii naturale comune. În opinia lor,<br />
în societăŃile arhaice, există limbaje ce corespund unor grupuri<br />
determinate sub aspect funcŃional, şi anume: limbajul bărbaŃilor,<br />
limbajul femeilor, limbajul sacru şi limbajul profan.<br />
În societăŃile moderne şi industriale – arătau cei doi autori – se<br />
remarcă o totală libertate de utilizare individuală a limbii comune.<br />
Între cele două categorii de cultură – după Greimas şi Lotman –, adică<br />
între cultura arhaică şi cea modernă – s-ar situa cultura folclorică.<br />
Greimas extinde sfera conceptului de folclor, înglobând în ea<br />
toate elementele relevante dintr-o anume creaŃie şi incluzând aici chiar<br />
practici de esenŃă ocultă, cum ar fi „incombustia trupului deasupra<br />
unei mase de jăratec” sau legendele despre „levitaŃiune” (ridicarea<br />
corpului uman în aer) etc. Nu sunt excluse credinŃele în duhuri bune şi<br />
duhuri rele şi nici practicile populare cu rol medical ca: descântece,<br />
farmece etc. La acestea se adaugă scrierile hagiografice, care prezintă<br />
miracolele sfinŃilor şi care ne relatează „stări misterioase” sau chiar<br />
„demonice” şi care conduc la procese de conştiinŃă obscură sau la<br />
trăiri abulice. Încercarea de a releva natura fenomenului prin analiză<br />
sau prin simpla intuiŃie reprezintă o inutilitate, întrucât faptele se iau<br />
ca atare şi deci li se constată doar existenŃa.<br />
Mircea Eliade, referindu-se la originea faptică a produselor<br />
folclorice şi recuzând ideea de act reflexiv al creaŃiei culturii populare,<br />
urmărea să demonstreze că la baza credinŃelor din faza primitivă a<br />
popoarelor, dar şi a folclorului din zonele civilizate stau faptele, iar nu<br />
creaŃiile fantastice. Verificând experimental unele dintre credinŃele şi<br />
335
superstiŃiile ştiute, precum cryptesthesia pragmatică 1 , levitaŃiunea,<br />
incombustibilitatea corpului omenesc etc., avem dreptul să emitem<br />
supoziŃia că şi la baza celorlalte credinŃe populare stau fapte concrete,<br />
şi nu structuri imaginative.<br />
E de reŃinut însă – în consens cu Mircea Eliade – că nu se pot<br />
trece cu vederea toate acele procese de exagerare sau chiar de alterare<br />
a realităŃii de către mentalitatea arhaică. ProducŃia folclorică însăşi<br />
modifică – de multe ori fundamental – orice „dat real”, acordându-i<br />
semnificaŃii noi sau reevaluându-l în baza unor finalităŃi contextuale<br />
distincte. Totuşi, premisa iniŃială – pleonastic exprimându-ne – este o<br />
experienŃă de viaŃă, iar procesul comunicării atât intrageneraŃional, cât<br />
şi transgeneraŃional este esenŃial în cultura populară. Într-o atare<br />
perspectivă, folclorul este un document lingvistic al psihismului<br />
colectiv al unui grup etnic. Cântecele, jocurile populare, costumul<br />
naŃional etc. – toate sunt expresii perfecte ale unei anumite forme de<br />
psihologie colectivă şi toate se revendică într-un fel de viaŃă<br />
sufletească de la nivel de simŃuri. Într-un fel, izvorul generator de<br />
produse folclorice este expresia experienŃei iraŃionale, o trăire intuitivă<br />
de către om a fenomenelor naturii, dar şi a celor ce privesc ciclurile<br />
vieŃii. Desfăşurarea lor are un caracter animist. E de menŃionat însă că,<br />
o dată cu dezvoltarea capitalismului şi concomitent cu procesul de<br />
afirmare a caracteristicilor naŃiunii ca tip emblematic de manifestare<br />
etnică, folclorului i s-a descoperit o semnificaŃie înalt reprezentativă,<br />
iar preromantismul, cât şi romantismul l-au transformat în simbol al<br />
identităŃii de neam. Ascendentul lui faŃă de toate celelalte creaŃii<br />
culturale era acela de origine. Fiindcă, marele şi unicul său principiu îl<br />
reprezenta acel adânc de istorie şi de lucrare a unui agent statornic,<br />
care se cheamă „Ńara reală” – după expresia lui Eminescu –, iar<br />
„creaŃia acestei Ńări” constituie „înŃelepciunea ei”, care este şi<br />
„morală”, dar şi „frumoasă”.<br />
„Poezia populară – scria Montaigne – are simplităŃi şi graŃii prin<br />
care se poate potrivi cu cea mai însemnată frumuseŃe a poeziei<br />
1<br />
E vorba de facultatea unor anumitor oameni de a „vedea” persoane,<br />
obiecte sau chiar „episoade întregi” în momentul în care se atinge un lucru<br />
purtat multă vreme de cel în cauză.<br />
336
desăvârşite” 1 . El distingea alături de o „poezie perfectă, după artă” şi o<br />
„poezie populară pur naturală”.<br />
La rândul său, romanticul Johan Gottfried Herder, deşi a<br />
formulat judecăŃi de valoare dintre cele mai contradictorii despre<br />
poezia populară, totuşi lui îi datorăm prima antologie a poeziei<br />
populare din mai multe Ńări şi tot el a formulat una dintre cele mai<br />
fascinante caracterizări ale creaŃiei acestui gen de cultură: „Aibă chiar<br />
un cântec de felul celor bune mai multe greşeli însemnate, greşelile i<br />
se pierd, strofele rele se trec cu cântarea; dar spiritul cântecului, care<br />
singur stăpâneşte sufletele, acel spirit e nemuritor şi poartă mintea<br />
înainte. Cântecul – continua filosoful german – nu se vede, ci se<br />
ascultă (subl.ns.); se ascultă cu urechea sufletului, care nu ştie să<br />
numere, să măsoare şi să cumpănească silabele izolate, ci se pătrunde<br />
de răsunetul lor general şi răpit de dans, învaŃă cu el înainte” 2 .<br />
În aceeaşi lucrare, intitulată semnificativ Glas al popoarelor şi<br />
devenită una clasică în domeniul folcloristicii, Herder adăuga alte<br />
sensuri definitorii pentru creaŃia populară: „Ea (adică poezia populară,<br />
n.ns.) vieŃuia în urechea poporului, pe buzele şi pe harpele cântăreŃilor<br />
de atunci, ea cânta istoria şi felurite întâmplări, tainele şi minunile şi<br />
semnele prevestitoare; ea era floarea prin care se caracterizează<br />
poporul cu limba şi Ńara sa, cu îndeletnicirile şi prejudecăŃile, cu<br />
patimile şi cu trufiile, cu muzica şi chiar şi sufletul său” 3 .<br />
În optica herderiană şi, în general, în perspectiva romantismului,<br />
creaŃia populară este una dintre permanenŃele spiritului etnic.<br />
Într-însa afluează concentric trăiri de viaŃă şi de muncă şi tot<br />
într-însa îşi dau întâlnire secole de istorie şi de producere de social. Ea<br />
vine de departe, din vremuri demult apuse, dar fără să omită nimic din<br />
ceea ce constituie semn revelator al dăinuirii unui popor într-o<br />
geografie a sa şi fără să nu „consemne” momentele lui de cumpănă,<br />
dar şi de „existenŃă” în dreptatea lui.<br />
1 Essais de Michel Montaigne, Livre I, chap. 64; vezi şi<br />
Al. Odobescu, Cântece poporane, în vol. Elogiu folclorului românesc,<br />
antologie realizată de Octav Păun, E.P.L., Bucureşti, 1969, p. 71.<br />
2 Vezi Al. Odobescu, op. cit.<br />
3 Ibidem.<br />
337
Parafrazându-l pe Herder şi relevându-i încă o dată accentele de<br />
valoare ale analizelor sale, menŃionăm şi noi că în poezia populară<br />
trăiesc „tainele şi minunile” unei etnii, iar în alcătuirile ei vibratorii<br />
stau „învăŃăturile sale de minte” şi „învăŃăturile sale de inimă”. Din<br />
atare motive – cum spunea Herder – cântecul popular „nu se vede”, ci<br />
„se ascultă”, se ascultă cu „urechea sufletului” şi cu sensibilitatea<br />
gândului”, fiindcă aici, în acest „cântec”, se află depozitate<br />
„îndeletnicirile” şi „prejudecăŃile” unui popor şi tot aici se găseşte<br />
„limba” în care au fost rostite feluritele lui „împliniri” şi „neîmpliniri”.<br />
Dezvoltând ideile lui Herder şi extinzându-le şi pe alte planuri,<br />
se impune să notăm că „folclorul” n-a fost şi nu este o simplă „stare<br />
spirituală” a unei colectivităŃi şi nici nu s-a elaborat în mod<br />
conjunctural, ci s-a format într-o ambianŃă socială dată, ca o necesitate<br />
a acesteia. De fapt, procesele productive impun ineluctabil o materie şi<br />
o tehnică – aşa cum nota Leroi-Gourhan 1 –, dar impun şi un anumit<br />
model intelectiv, care se concretizează în etosul muncii şi devine un<br />
produs cultural.<br />
Totodată, „cultivând natura” şi trăind cuprins în ritmurile ei<br />
organice, grupul caută să le înŃeleagă şi să deprindă modurile lor de<br />
întrebuinŃare, proiectându-le în diferite reprezentări simbolice şi<br />
concretizându-le în trăiri de esenŃă „naturistă” – dacă se poate spune<br />
aşa. Un proces productiv generează şi un complex de atitudini şi de<br />
reacŃii faŃă de evenimentele şi fenomenele din mediul cosmic,<br />
plămădindu-se mentalităŃi şi apărând treptat „cutuma”. Toate la un loc<br />
determină ceea ce Lucian Blaga numea „matrice stilistică a unui<br />
neam” sau „model de personalitate etnică”, în care se structurează o<br />
ambianŃă spirituală comună şi se strânge într-un mănunchi bine<br />
închegat pluralitatea fenomenelor sufleteşti. Unitatea eurilor, ca şi<br />
acea atât de interesantă „memorie colectivă” conservă identitatea de<br />
sine a fiecărei grupări etnice şi oferă criterii prin care să se distingă de<br />
altele, iar unul dintre acestea îl reprezintă creaŃia folclorică. Hegel, în<br />
prelegerile sale de estetică, preciza cu exactitate această idee: ,,Cu<br />
deosebire în poezia populară se manifestă particularităŃile variate ale<br />
naŃionalităŃilor, motiv pentru care ne dăm atâta osteneală să adunăm,<br />
1945, p.16.<br />
338<br />
1 André Leroi-Gourhan, Milieu et technique, Paris, Ed. Albin, Michel,
în interesul universal al epocii noastre prezente, tot felul de cântece<br />
populare şi să învăŃăm a cunoaşte, a simŃi şi a retrăi modul specific de<br />
a fi al tuturor popoarelor” 1 .<br />
În spirit hegelian, dar şi în acela al romantismului european, şi la<br />
noi, atât preromantismul, cât şi romantismul au conferit folclorului<br />
valoare profund patriotică şi l-au învestit cu valenŃe etnice înalt<br />
semnificative. Nu e vorba de cântecul de lume, care e o specie<br />
semicultă 2 , şi nici de improvizaŃiile lăutăreşti pe motive folclorice şi<br />
care aveau un caracter ocazional, ci de acel patrimoniu popular ridicat<br />
la rang de întemeietor de fiinŃă naŃională şi potenŃat cu conŃinuturi de<br />
efect istoric.<br />
Rolul lui e unul catalitic – cum ar spune Lucian Blaga –, acela<br />
de a aduna într-un orizont adânc marcat de legea firii etnice toate acele<br />
elemente care exprimă un sens „de neam” şi au o tendinŃă centripetă.<br />
Fără să minimalizeze aportul culturii înalte la propăşirea Ńării şi fără a<br />
ignora funcŃia ei superioară de dezvoltare spirituală, exponenŃii<br />
romantismului situează folclorul în clasa valorilor cu indice maxim de<br />
reprezentativitate etnică. Pentru ei, acest gen de cultură nu se<br />
orientează către „arhaic” şi, prin urmare, trendul său de mişcare nu<br />
este unul de efect primitiv. Dimpotrivă, pentru romantici, creaŃia<br />
populară se situează în istoria de seamă a unui destin care-şi<br />
dobândeşte legitimitate printr-însa şi-şi dovedeşte dreptul său la<br />
fiinŃare în acel loc. Ca alcătuire proteică de mituri, de legende şi de<br />
ritualuri, cultura populară nu este o oarecare prelungire decorativă de<br />
creaŃii din trecut şi nici nu apare ca fiind compusă din relicve ce-şi<br />
aşteaptă – mai devreme sau mai târziu – aşezarea în rafturi de muzeu.<br />
Bază de istorie şi spaŃiu al începuturilor unei anumite comunităŃi, ea<br />
(cultura populară) se devotează „cauzelor dintâi ale facerii” şi<br />
motivează acel atât de imperativ „L’Eternel Retour” al lui Mircea<br />
Eliade. Întoarcerea la „izvoare”, ca şi contopirea cu „obiceiul<br />
1 Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Prelegeri de estetică, traducere<br />
D.D.Roşca, Ed. Academiei, Bucureşti, 1966, vol. II, p.523.<br />
2 Paul Cornea, Originile romantismului românesc, Ed. Minerva,<br />
Bucureşti, 1972, p. 509.<br />
339
pământului” conduc la „reintegrare în timpul mitic” 1 şi la regăsirea<br />
„identităŃii” naŃionale. Am fi înclinaŃi a considera că nu „prestigiul<br />
magic al originilor”, cum considera acelaşi Mircea Eliade 2 , şi nici<br />
retrăirea „timpului în care lucrurile s-au manifestat pentru prima oară 3<br />
reprezintă cauzele care determină întoarcerea la origini.<br />
Desigur că acolo se află „mitul cosmogonic” şi tot acolo se<br />
plasează „miracolul facerii” 4 , care ar coincide într-un fel cu „cartea<br />
genezei” şi ar impune „cultul strămoşilor”. Dar, cultura populară este<br />
efectul unei istorii de o evoluŃie firească, aşa cum ar spune Lucian<br />
Blaga, care are caracterul propriei sale firi şi nu este alterată prin<br />
pseudomorfoză, de care vorbea Oswald Spengler. ConfiguraŃia ei<br />
nativă, precum şi conŃinutul ontic al unei exprimări care s-a produs<br />
prin creaŃie liberă s-au înălŃat pe „un duh” de lucrare românească, iar<br />
chemarea acestuia reprezintă „un imperativ categoric”, cum ar spune<br />
Kant, şi de la care nu se putea abate nici un cărturar; mai mult, atât<br />
preromanticii, cât şi, mai ales, romanticii au considerat că „întoarcerea<br />
la origini” a întreŃinut credinŃa întăritoare în posibilitatea înnoirii<br />
continue a comunităŃii 5 umane şi a atestat teza continuităŃii în timp şi<br />
în spaŃiu a acesteia. Şi am mai adăuga faptul că „trezirea conştiinŃei<br />
de neam”, precum şi potenŃarea spiritului în lupta pentru realizarea de<br />
idealuri patriotice se efectuează tot prin orientarea spre „tărâmul<br />
originilor” şi prin „descoperirea” în mituri a specificului etnic. În acea<br />
atmosferă de renaştere şi dreptate era nevoie de un criteriu istoric care<br />
să vină din îndepărtarea adâncă a timpurilor până în zilele noastre şi să<br />
străbată cu obstinaŃie toate secolele pentru a înlătura injustiŃia şi<br />
pentru a spune adevărul, fiindcă, din fiecare loc, irupe o zeitate şi din<br />
orice bucată de pământ se deduce un mit care poartă în sine un semn<br />
al identităŃii, care se regăseşte în toate lucrurile şi în toate obiectele<br />
produse în acea zonă. Nicolae Densusianu, sub influenŃa latinismului<br />
1<br />
Dumitru Pop, Cultura populară şi viaŃa modernă, în revista „MioriŃa,<br />
nr. 4-5, 1998, p. 7.<br />
2<br />
Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, Editura Univers, Bucureşti, 1978,<br />
p. 33. 3 Ibidem.<br />
4 Dumitru Pop, op. cit.<br />
5 Op. cit., p. 8.<br />
340
„Şcolii Ardelene” şi prin canonul „ortodox – român” al preotului<br />
Bizantin Pop din Maceu-HaŃeg, adică al tatălui său, reda cu multă<br />
acuitate, în Chestionarul despre tradiŃiunile istorice şi antichităŃile<br />
Ńărilor locuite de români, importanŃa şi rostul pentru Ńară al<br />
„tradiŃiilor” şi al „istoriei nescrise”.<br />
„În casa Ńăranului român – nota distinsul cărturar ardelean –<br />
există încă până astăzi o mulŃime de suveniruri istorice din secole<br />
îndepărtate, un fel de istorie necesară despre originea sa, despre<br />
vechile sale credinŃe şi instituŃii, cum şi despre sentimente prin care a<br />
trecut poporul român. Fiecare sat, fiecare munte, fiecare vale, fiecare<br />
cetate îşi are legendele şi tradiŃiile sale istorice. Aşa că parte<br />
însemnată din istoria noastră naŃională – conchidea acela pe care-l<br />
considerăm şi noi drept cel dintâi cercetător al creaŃiei noastre<br />
populare – trăieşte numai în formă de legende şi de tradiŃii istorice,<br />
povestite din gură în gură, din generaŃiune în generaŃiune, lângă<br />
căminul Ńăranului român” 1 .<br />
Corifeii „Şcolii Ardelene” au folosit folclorul drept dovadă mai<br />
întâi filologică, iar apoi istorică şi ştiinŃifică a originii române a<br />
poporului nostru. În acelaşi timp, ei au invocat acest gen de cultură şi<br />
pentru a demonstra continuitatea noastră în Ardeal şi deci pentru a<br />
contracara efectele psihice ale pseudo-teoriei „spaŃiului vid”.<br />
Gheorghe Şincai, Petru Maior, Timotei Cipariu acordă o mare<br />
semnificaŃie naŃională valorii „materialului poporan”, iar Ion Budai<br />
Deleanu „întrupează” artistic – dacă se poate spune aşa –, pentru<br />
prima dată, folclorul românesc într-o epopee genială.<br />
La rândul său, Gheorghe BariŃiu, în „Foaie pentru minte, inimă<br />
şi literatură”, îndemna la culegerea cântecelor „oşianilor şi barzilor<br />
români, originale, neschimbate, neatinse, cum se află în gura<br />
poporului, în munŃi, în văi, în şesuri şi oriunde. Să vedem care naŃie ne<br />
va întrece cu acestea.”<br />
În alcătuirea programului de activitate al societăŃii „Astra” din<br />
Sibiu, din 1861, Gh. BariŃiu solicita, în cadrul punctului 5, publicarea<br />
1<br />
Din revista „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, 24 dec. 1838,<br />
apud Elogiu folclorului românesc, Antologie şi prefaŃă de Octav Păun, text<br />
îngrijit de Maria Mărdărescu şi O. Păun, Editura pentru Literatură, Bucureşti,<br />
1969, p. 7.<br />
341
unora dintre cele mai frumoase cinci balade din Transilvania, iar la<br />
inaugurarea expoziŃiei organizate la Braşov, cu ocazia primei adunări<br />
generale a aceleiaşi societăŃi, BariŃiu rostea un amplu discurs intitulat<br />
Despre artele frumoase cu aplicarea lor la carenŃele poporului<br />
român, în care vorbea cu multă admiraŃie de „aptitudini artistice ale<br />
Ńărănimii” şi de o importanŃă deosebită a portului şi produselor de<br />
industrie casnică ale acesteia. Latiniştii însă, în obsesia lor<br />
„iluministă” şi sub presiunea timpului de recuperat, nu-şi desfăşurau<br />
demersul lor cultural de jos în sus, adică de la clasa Ńărănească spre<br />
anume programe de cultivare spirituală 1 a maselor, ci porneau de la<br />
modele desprinse din literatura clasică, iar cei mai invocaŃi scriitori ai<br />
literaturii clasice erau Vergiliu şi Ovidiu.<br />
Cu emblema „strămoşilor romani care au cucerit lumea 2 şi cu<br />
„fanatismul” lor latinist, exponenŃii curentului „antislavon” n-au intuit<br />
valoarea noului trend întruchipat în „preromantism”, iar apoi în<br />
romantism şi nici n-au sesizat că ardelenii aveau un itinerar al lor<br />
ireductibil, care irupe din truda ostenitoare a secolelor şi din lupta<br />
românilor împotriva maghiarizării forŃate..<br />
1 „Atitudinea pe care cele trei generaŃii de scriitori latinişti – scria Ion<br />
Breazu – au avut-o faŃă de izvoarele populare n-a avut însă darul de a<br />
dezlănŃui apele legate ale acestora, pentru a le revărsa pe câmpul însetat al<br />
libertăŃii. Ei nu se apropiau de Ńăran pentru a-i cunoaşte patrimoniul spiritual,<br />
ci pentru a-l ridica din mizeria morală, politică şi economică în care se găsea.<br />
Procedând astfel, ei erau discipoli fideli ai filosofiei luminării care ... a făcut<br />
cuceriri însemnate între numeroasele popoare ale imperiului austriac. Potrivit<br />
acestei filosofii, trebuia răspândită cât mai multă învăŃătură, până în<br />
adâncimile maselor populare, pentru a risipi de acolo superstiŃiile şi<br />
ignoranŃa. Drumul spre popor a fost descoperit deci, am plecat însă pe el<br />
pentru a duce darurile ştiinŃei şi ale raŃiunii şi nu a primi în schimb nimic.<br />
Poezia, credinŃele, obiceiurile lui nu numai că erau admirate, dar nu erau<br />
înŃelese şi uneori erau atacate cu asprime” (Ion Breazu, Temeiurile populare<br />
ale literaturii române din Transilvania, lecŃie de deschidere, rostită la<br />
Universitatea din Cluj – Sibiu, în ziua de 10 martie, 1943; citat după Elogiu<br />
folclorului românesc, antologie şi prefaŃă de Octav Păun, Editura pentru<br />
Literatură, Bucureşti, 1969, p. 567-568).<br />
2 Ion Breazu, op. cit., p. 568.<br />
342
Imitând eclogele lui Vergiliu sau prelucrând ori traducând din<br />
„antichitatea romană”, ei voiau să etaleze o instanŃă de rang superior,<br />
un fundament istoric care să confere românilor nu numai legitimitate<br />
şi nici numai drept de a fi consideraŃi egalii celorlalte naŃionalităŃi din<br />
voievodat, dar şi prestigiu, adică o emblemă a unei seminŃii cu merite<br />
inegalabile şi care le sunt strămoşi. Mai mult chiar, în cercetările<br />
întreprinse asupra culturii populare, precum şi în culegerile de folclor 1 ,<br />
se urmărea cu obstinaŃie să se descopere semne ale latinităŃii, ca şi<br />
imagini ale strămoşilor noştri romani. Timotei Cipariu, Atanasie<br />
Marinescu sau profesorul universitar Grigore Siliaşi se orientau nu<br />
către mişcările preromantice sau romantice şi nici către cunoaşterea<br />
patrimoniului spiritual specific Ńăranului, ci către modelele clasice,<br />
acelea ale greco-latinilor 2 . În ea (adică în literatura populară, n.ns.) –<br />
scria Grigore Siliaşi (fost profesor de Limba Română la Universitatea<br />
1<br />
E un paradox la care nu putem să nu facem trimitere atunci când ne<br />
referim la această opoziŃie a unora dintre latinişti faŃă de autenticul actual din<br />
„eposul” nostru popular. Aceasta cu atât mai mult, cu cât primele culegeri de<br />
produse folclorice de pe teritoriul românesc s-au efectuat în Ardeal, iar<br />
studenŃii în teologie, dar şi elevi de la diferite licee erau îndemnaŃi să<br />
consemneze creaŃiile populare din localităŃile de origine. Astfel, întâia<br />
antologie a spiritualităŃii Ńărăneşti aparŃine preotului BizanŃiu Pop din<br />
Densus-Măceu, descoperită în biblioteca judeŃeană de către I.G. Bibicescu şi<br />
trimisă către fiul său, Nicolaie Densusianu, sub titlul ColecŃiune de cântece a<br />
prea bunului şi neuitatului meu părinte BizanŃiu P. Densusianu de Măceu<br />
scrisă încă pe vremea când se afla teolog în Blasiu (1821). Prin aceasta se<br />
corectează afirmaŃia lui Ion Breazu, care menŃiona ca primă culegere a<br />
poeziei noastre populare aceea a poetului Nicolae Pauletti din Roşia<br />
Secaşului: „Credem – scria profesorul clujean – că cea dintâi culegere de<br />
poezie populară care se cunoaşte la Români făcută în 1838 de poetul Nicolae<br />
Pauletti din Roşia Secaşului şi publicată abia în 1927 de regretatul Al.<br />
Lupeanu, s-a făcut la îndemnul învăŃatului filolog de la Blaj”, iar la subsol se<br />
notează: „De pe Secaş. Cântece şi strigături româneşti de care cântă fetele şi<br />
feciorii şi strigă la joc”, culese de Nicolae Pauletti din Roşia Secaşului, în<br />
anul 1838. Date la tipar de Al. Lupeanu din Blaj, 1927. Manuscrisul lui<br />
Pauletti este înregistrat în Biblioteca Centrală din Blaj la nr. 93. La sfârşitul<br />
filei 1, Pauletti scrie: „Cu aceasta împlinind pofta şi porunca D-tale ... rămân<br />
... şi semnează. El a făcut deci colecŃia după indicaŃiile cuiva. Acesta nu poate<br />
fi decât Timotei Cipariu”.<br />
2<br />
Ion Breazu, op. cit., p. 569.<br />
343
din Cluj) – trăieşte în adevărata lume suprapământeană, ideală, trăieşte<br />
şi azi lumea mitologiei antice, are de-a face cu zei, zeiŃe şi titani,<br />
durează punŃi peste munŃi, invită la nuntă soarele, luna şi stelele etc.,<br />
întrucât la lectura produselor literare poporale româneşti vrândnevrând<br />
îŃi vine în minte poezia clasică latină şi elină, care precum<br />
ştim aşişderea e purtată de nenumărate fiinŃe religioase şi idealuri ale<br />
mitologiei” 1 .<br />
Sub presiunea criticilor antilatinişti, precum şi prin acea<br />
„monumentală” RevoluŃie naŃională de la 1848, s-a produs o mutaŃie<br />
fundamentală în concepŃia generală atât asupra „maselor populare”,<br />
cât şi asupra „culturii folclorice”. Fiindcă, prin discursul fulminant al<br />
lui Simion BărnuŃiu, rostit în catedrala de la Blaj la data de 2/14 mai<br />
1848, se invocau „datinile” şi „cântecele naŃionale”, iar „păstrarea” lor<br />
era considerată esenŃială pentru existenŃa fiinŃei noastre româneşti.<br />
Doctrinarul revoluŃionarilor ardeleni invoca „limba” „ca o problemă<br />
de viaŃă pentru naŃionalitatea noastră” şi chema pe toŃi „învăŃaŃii să se<br />
întoarcă la popor”, care nu se abate de la destinul său: „łineŃi cu<br />
poporul ca să nu rătăciŃi – striga cu rară energie BărnuŃiu –, fiindcă<br />
poporul nu se abate de la natură” 2 .<br />
„Strigătul” lui BărnuŃiu, ca şi „marile fapte ale poporului român”<br />
în „focul cumplitei revoluŃii” 3 au generat efecte benefice nu numai sub<br />
aspect politic şi nici numai din punct de vedere naŃional, ci şi în ceea<br />
ce priveşte orientarea literară.<br />
„Poporul acesta de care ne-am cam ruşinat (înainte de revoluŃie,<br />
n.ns.) – scria Ion Breazu – a săvârşit fapte ce s-au înscris definitiv în<br />
istoria noastră” 4 , iar spiritualitatea lui n-a mai fost ignorată şi nici nu<br />
s-au mai aplicat etichete care s-o plaseze în zone cu caracter inferior.<br />
Dimpotrivă, cultura folclorică, precum şi cei ce se consacrau culegerii<br />
de produse literare din mediul sătesc au dobândit un fel interesant de<br />
aură mesianică. Afirmarea lor se impunea ca un fenomen necesar,<br />
întrucât istoria Transilvaniei în acea etapă atinsese cote de încordare<br />
insuportabile, iar depăşirea lor cerea agenŃi care să aibă putere să<br />
344<br />
1 Idem, p. 575.<br />
2 Idem, p. 571-572.<br />
3 Expresia aparŃine lui Ion Breazu, op. cit., p. 572.<br />
4 Ion Breazu, op. cit., p. 570.
„răzbată”, şi nu să se „abată” de la „porunca timpului”. Istoria<br />
începuse să „strige”, prin strigătul lui BărnuŃiu, că sosise timpul<br />
marilor împliniri româneşti, care însă nu trebuia amânate, dar nici nu<br />
se efectuau de la sine. Erau absolut obligatorii elite energice, care să<br />
„resuscite spiritul poporului” – dacă se poate spune aşa – şi să-l<br />
transforme în subiect de împliniri naŃionale.<br />
Aceste perspective au fost favorizate mai întâi de rezistenŃă faŃă<br />
de opresiunea şovină exercitată de către autorităŃile maghiare asupra<br />
românilor ardeleni, iar mai apoi de presiunea curentului democratic<br />
european ale cărui conŃinuturi au ajuns până în Transilvania 1 .<br />
La aceste două evenimente esenŃiale pentru schimbarea atitudinii<br />
faŃă de cultura populară din Ardeal mai trebuie adăugat încă unul, pe<br />
cât de important, pe atât de controversat: este vorba de apariŃia<br />
cunoscutei culegeri de folclor a lui Vasile Alecsandri, din 1852, şi<br />
intitulată sugestiv Doine şi lăcrimioare. Această antologie a provocat<br />
o adevărată „criză de conştiinŃă literară” 2 lui Timotei Cipariu, care, ca<br />
şi Hasdeu – puŃin mai târziu –, nu ezita să-i replice bardului de la<br />
Mirceşti că „ ... Poezia populară să rămână populară, iar nu literatură.<br />
Iar cine vrea să compună poezie populară are voie să compună de la<br />
sine, iar nu să corupă cele compuse de alŃii” 3 . În schimb, un alt latinist,<br />
Gheorghe BariŃiu, considerat „un eretic al crezului latinist” 4 şi „pe<br />
care-l mărturiseşte mai mult din convingeri politice decât literare”, a<br />
reprodus în coloanele revistei sale, „Foaie pentru minte, inimă şi<br />
literatură”, balade din colecŃia poetului moldovean. De acum încolo,<br />
folclorul ardelean devenea vocea etosului românesc. RezonanŃa lui în<br />
timp s-a amplificat considerabil, aşezându-se „în centrul tuturor<br />
lucrurilor, ca un ecou sonor” – cum ar spune Victor Hugo. Acumulând<br />
în sine istoria şi dozând continuu „spiritul românesc” cu valenŃe de<br />
relevanŃă etnică, folclorul era acela care însufleŃea deopotrivă masele,<br />
1<br />
Idem, p. 571.<br />
2<br />
Idem, 572.<br />
3<br />
Timotei Cipariu, Elemente de poetică, apud Elogiu folclorului<br />
românesc, p.133.<br />
4<br />
Acest calificativ aparŃine lui Ion Breazu, op. cit., p.571.<br />
345
dar şi elitele intelectuale 1 . Andrei Mureşeanu, George Coşbuc, Ion<br />
Slavici, iar mai apoi Agârbiceanu, Şt.O. Iosif, Iosif Vulcan (cu cele<br />
trei reviste ale lui) şi Octavian Goga – pentru a menŃiona doar numele<br />
de rezonanŃă ale spiritualităŃii ardelene – au scos pe Ńăran în „agora<br />
politică” şi i-au transformat creaŃia într-un pol de gravitaŃie naŃională.<br />
Mişcarea lor era una de sens comun, împreună cu o progresivă<br />
creştere de conştiinŃă naŃională, dar şi de adevăr. Timp de secole, atât<br />
„Ńăranul”, cât şi „creaŃia lui” existaseră doar ca unelte grăitoare (flatus<br />
vocis), incluse în zone ale „toleranŃei” şi ale negativităŃii. De fapt,<br />
Ńăranul ardelean ducea numai o existenŃă „biologică”, fără drepturi şi<br />
fără „legi ale lui proprii”. DispreŃuit şi devaluat cu ştiuta<br />
„denominare” vulgară („bidos valah”), românul din Ardeal a adunat în<br />
sine secole de obidă şi de servitute şi a realizat un fel de „refulare”<br />
istorică, ce s-a accentuat în timp şi a atins apogeul la mijlocul<br />
secolului al XIX-lea, când evenimente majore i-au determinat<br />
defularea: e vorba de RevoluŃia de la 1848, alipirea forŃată a<br />
Transilvaniei la Ungaria, dualismul austro-ungar şi totul culminând cu<br />
Procesul memorandiştilor. Într-o atare suită de antagonisme explozive<br />
se cereau agenŃi cu carismă „popular legitimată” şi recunoaşterea unor<br />
tipuri de valori concordante cu noul trend social. Acest agent de<br />
conduită „eroică” a fost găsit în lumea satelor, iar creaŃia lui spirituală<br />
nu mai era ataşată la modele romane, adică la trecut, ci, dimpotrivă, se<br />
orienta spre viitor. În această perspectivă e utilă analiza folclorului din<br />
Ardeal şi tot într-un spirit „revendicativ” se cere a fi gândită valoarea<br />
lui etnică.<br />
6.6. Dincoace de CarpaŃi – la Est şi la Sud<br />
Dincoace de CarpaŃi – la Est şi la Sud, tema creaŃiei populare<br />
se pune în alŃi termeni analitici în comparaŃie cu cei din Ardeal.<br />
Fiindcă, după căderea Constantinopolului sub turci, o pleiadă de<br />
cărturari şi prelaŃi misionari au imigrat spre Moldova şi Valahia, iar<br />
1<br />
Lucian Blaga, în Elogiu satului românesc, referindu-se la relaŃia<br />
dintre cultura minoră şi cultura majoră, nota: „Apropiindu-ne de cultura<br />
populară trebuie să ne însufleŃim mai mult de elanul ei stilistic interior, nu şi<br />
activ de întruchipări ca atare” ( Elogiu folclorului românesc, p. 408).<br />
346
cultura pe care au adus-o cu ei era de origine bizantină. Limba oficială<br />
a devenit cea greacă, iar domnitorii din Fanar înscăunaŃi de către turci<br />
în cele două łări Române veneau însoŃiŃi de „clientela” lor politică,<br />
dar şi de „interpuşii” PorŃii otomane, ceea ce făcea imposibilă<br />
dezvoltarea unei spiritualităŃi autohtone şi excludea cu desăvârşire<br />
participarea Ńărănimii la creaŃia spirituală. Totuşi, nu se contestă faptul<br />
că legendele, basmele, datinile, descântecele, sau anume ritualuri au<br />
făcut parte din firea adâncă a omului de la Ńară şi s-u constituit ca un<br />
prim şi cel mai vechi clivaj original al creaŃiei autohtone.<br />
Este meritul de prim rang al lui Nicolae Iorga, care, în cea de a<br />
doua ediŃie a Istoriei literaturii româneşti, 1925, „revăzută şi larg<br />
întregită” – cum notează pe copertă savantul – plasează „în loc de<br />
prefaŃă” o comunicare despre „Locul românilor în dezvoltarea vieŃii<br />
sufleteşti a popoarelor romanice”, prezentată la Academia Română, la<br />
6 iunie 1919, şi în care se formulează ipoteza referitoare la legăturile<br />
noastre cu Apusul, precizându-se: „Literatura românească a început<br />
deci cu mult înainte de întâiul cărturar din rândurile clericilor sau în<br />
slujba curŃii să se fi gândit a însemna în slove cugetarea şi simŃirea sa,<br />
a păstra amintirea faptelor pe care le-a văzut ori să fi căutat a pune la<br />
îndemâna credincioşilor, în limba înŃeleasă, Sfânta Scriptură,<br />
Liturghia, rugăciunile Molitvenicului. Această literatură nescrisă –<br />
adăuga savantul –, fără existenŃa căreia un popor nu poate avea o viaŃă<br />
sufletească, e mult mai veche de cum se admite de obicei şi voi căuta<br />
să-i arăt caracterul istoric şi estetic” 1 .<br />
„Astfel, Capitolul I din Istoria lui literară în noua redacŃiune se<br />
ocupă, înainte de literatura scrisă veche, cu balada populară<br />
românească (originea şi ciclurile ei), Capitolul II de Poezia populară<br />
lirică şi satirică; Capitolul III cu Poveştile şi snoavele, iar Capitolul IV<br />
cu Literatura gnomică” 2 .<br />
Fără a încerca o detaliere a opiniei lui Nicolae Iorga şi fără a-i<br />
prezenta toate implicaŃiile atât de teorie, cât şi mai ales de metodă, e<br />
totuşi de reŃinut viziunea integristă a savantului asupra culturii române<br />
1<br />
Apud Pompiliu Constantinescu, Când începe istoria literaturii<br />
noastre?, ConferinŃă radiodifuzată în 19 mai 1945 şi reprodusă în Omagiu<br />
folclorului românesc, p. 545.<br />
2<br />
Ibidem.<br />
347
şi deci rataşarea literaturii populare la istoria cultă a literaturii<br />
româneşti 1 . Mai mult chiar uzând de principiul continuităŃii formelor<br />
literaturii române şi considerându-le ca egale sub aspect valoric, el<br />
conferă o anume prioritate în timp celei populare şi o gândeşte drept<br />
cel mai original „strat” – atât ca fond, cât şi ca expresie – al creaŃiei<br />
autohtone 2 . Fiindcă, în gândirea lui Nicolae Iorga, iar mai apoi şi în<br />
aceea a lui Nicolae Cartojan, orice istorie a literaturii concepută de la<br />
origini trebuie să înceapă „cu acest fundament istoric psihologic şi<br />
estetic” 3 , adică să înceapă cu începutul. Această idee merită a reŃine<br />
reflecŃia sociologică întrucât a constituit un subiect de cercetare<br />
interdisciplinară. Aceasta cu atât mai mult, cu cât istoria de veacuri a<br />
societăŃii angajează şi un resort cu caracter spiritual, legat de o<br />
anumită concepŃie de viaŃă şi întruchipat în „opere” de cugetare<br />
comună, materializat în alcătuiri care trăiesc prin ele însele şi tind să<br />
aibă o viaŃă independentă. ConŃinuturile lor se transformă în<br />
„tabu”-uri care acced într-un fel de subconştientă nevoie socială de<br />
ordine şi de certitudine. Aceleaşi „balade” şi aceleaşi „poveşti şi<br />
snoave” – cum ar spune Nicolae Iorga –, ca şi „jocuri” sau ritualuri<br />
erau încadrate în principii de legislaŃie orală – şi în tradiŃie, dacă se<br />
poate spune aşa – realizând însă o combinaŃie neîntreruptă între<br />
elemente păstrate şi altele înnoite. Valoarea estetică s-a îngemănat cu<br />
valoarea cutumiară, cu cea morală şi religioasă etc., ele toate<br />
participând la o împlinire cerută de comunitate şi toate realizând „o<br />
fenomenologie” a unui anumit „model cultural”. Un astfel de model,<br />
deşi construit într-o îndelungată perioadă „alăturată” – uzând expresia<br />
lui Robert Redfield 4 – şi cu toate că se plasează în plină epocă<br />
„etnografică”, totuşi reflectă „procesele creatoare de istorie colectivă” –<br />
după expresia lui Claude Levy Strauss 5 – şi dă consistenŃă ideii de<br />
1 Ibidem.<br />
2 Ibidem.<br />
3 Ibidem.<br />
4 Robert Redfield, The Folk Society, in Contemporany Sociology, an<br />
Introductory Textbook of Readings. Edited by Wilton L. Barron; Dodd, Mead<br />
& Company, New-Jork, Toronto, 1964.<br />
5 Claude Levy Strauss, Antropologie structurală, Editura Politică,<br />
Bucureşti, 1979, p. 120-124.<br />
348
durată în spaŃiu. Realitatea lui a fost una ineluctabilă, fiind de<br />
nedespărŃit de practicile economiilor vremii şi reflectând stadiul de<br />
evoluŃie a omului în raport cu natura. De construcŃie mitică, sau<br />
plasându-se în etapa „prealfabetică”, acest model a întruchipat<br />
„realitatea vie” a vieŃii oamenilor, cu gândirea lor telurică şi cu<br />
sufletul lor plin de superstiŃii, dar care a însemnat creativitate<br />
spirituală şi a constituit baza temeinică pentru cultura literală.<br />
Aceasta din urmă şi-a asimilat substanŃa de adevăr şi de<br />
semnificaŃie din „preparatul” gândirii „mileniului nescris”, în care au<br />
predominat „reprezentările colective” şi în care gândirea tuturor era şi<br />
gândirea fiecăruia în parte. Dar, înainte de a fi imagini mentale, aceste<br />
reprezentări au fost stereotipuri concrete de acŃiune practică. Prin<br />
intermediul lor, comunitatea coabita cu mediul înconjurător şi îşi<br />
însuşea geomorfologia acestuia. Cultivarea anumitor părŃi din mediu,<br />
precum şi obŃinerea de bunuri de subzistenŃă prin procesul de<br />
producŃie determină un transfer de modele din spaŃiul natural în aria<br />
structurilor sociale. Întocmirile unora au reprodus – prin prelucrare –<br />
principiul ordinii celorlalte, astfel încât „chipul” şi măsura<br />
arhetipurilor fizice devin temei pentru modelele culturologice.<br />
Matricea lor de structurare irupe din substanŃa materială a cadrului<br />
natural, modelând activitatea oamenilor şi dând sens existenŃei însăşi.<br />
Mai mult chiar, expresiile ideatice, precum şi „operele” nescrise îşi au<br />
suportul de trăire şi de întemeiere în ontologia locului dat. Mircea<br />
Eliade spunea pe bună dreptate că faptele sufleteşti sunt înglobate în<br />
ordinea naturii şi, ca oricare fenomen fizic sau biologic, ele sunt<br />
manifestări morfologic deosebite, dar esenŃial identice ale aceleiaşi<br />
naturi primordiale. De aici, am putea deduce ideea potrivit căreia<br />
specificitatea modelului cultural poartă în sine amprenta acelei „naturi<br />
primordiale”, neexprimând altceva decât legea dintâi a firii sale şi<br />
neputând niciodată a-i părăsi chipul ei.<br />
Aceasta se datora faptului că modelele naturale s-au constituit ca<br />
tipare „bazale” şi pe suportul lor s-a întemeiat „o gnoseologie<br />
colectivă” – dacă se poate spune aşa – cu structuri unice şi cu trimitere<br />
la lumea Ńăranilor. Lucrând (sau prelucrând) pământul şi trăind pe<br />
seama lui, Ńăranul a dezvoltat şi un tipar de trăire afectivă faŃă de<br />
acesta, „mitizându-l” şi legându-se de el în eternitate. Tabla lui de<br />
valori, ca şi domeniul lui de realizare au gravitat ineluctabil în jurul<br />
349
unui fragment din natură, cu care s-a identificat şi pe care l-a<br />
idolatrizat, dedicându-i „poeme” şi „afectându-i” ritualuri periodice.<br />
Această legătură vitală cu pământul şi creaŃia culturală derivată<br />
din ea au început să devină „dovadă a probei ontologice”. În<br />
perioadele de ascensiune ale unui neam, ca şi în timpul istoric de<br />
afirmare naŃională, se caută dovezi de existenŃă antediluviană şi se<br />
invocă dovezi de maximă reprezentativitate prin care să se instituie<br />
dreptatea. Atare documente au fost aflate în orizontul Ńărănesc,<br />
considerat ca un mediu care şi-a păstrat neatins caracterul original şi<br />
n-a asimilat în corpul său elemente străine.<br />
Dar, acurateŃea etnică a spaŃiului sătesc, precum şi creaŃia lui<br />
spirituală au fost descoperite treptat ca bază a unei „revelări” de neam.<br />
O necesitate internă, mai mult chiar, o necesitate istorică a unei<br />
„latenŃe de veacuri” tinde şi chiar presează să iasă la suprafaŃă şi să-şi<br />
ceară dreptul ei legitim la afirmare de sine; un fel interesant de<br />
subconştient „achizitiv” – dacă se poate spune aşa – sau o „cenestezie”<br />
a reziduurilor care se depun în zonele „subterane” ale societăŃii şi care<br />
acumulează neîncetat contradicŃii, tensiuni sau conflicte nesoluŃionate,<br />
iar când se atinge un nivel de „saturaŃie” sau apare un eveniment<br />
favorabil relevării de sine, atunci devine funcŃional.<br />
Astfel, dacă am rememora evenimentele de la sfârşitul secolului<br />
al XVIII-lea şi din primele decenii ale secolului al XIX-lea şi le-am<br />
raporta la situaŃia łărilor Române, am observa cum – prin acestea –<br />
începea să „răzbată”, în fine, „românismul” în specificitatea sa<br />
ireductibilă şi se declanşa reacŃia contra „pseudomosfazei” culturale –<br />
uzând de conceptul lui Spengler – efectuată de „fanarioŃi”, dar şi de<br />
către „lingviştii de orientare latininistă”. În acest sens, ne vom referi la<br />
recesiunea otomană de după războaiele din 1768-1774; 1787-1792 şi<br />
1806-1812, ca şi la difuzarea DeclaraŃiei drepturilor omului de după<br />
1789, care au generat tendinŃe centrifuge în raport cu „Înalta Poartă”,<br />
dar, în schimb, au fost provocate orientări diplomatice în direcŃia<br />
Europei Occidentale.<br />
În consens cu cele notate mai sus, menŃionăm faptul că boierii<br />
din Principate Române s-au adresat în două rânduri lui Napoleon I<br />
Bonaparte pentru a-i proteja împotriva „tâlhăriilor Turciei” şi tot în<br />
350
două rânduri i-au cerut să faciliteze unirea Valahiei şi Moldovei sub<br />
numele de „Dacia” sau „Valahia Mare” 1 . E drept că solicitări similare<br />
fuseseră formulate şi către Rusia, dar rezultatele au fost contrare în<br />
raport cu speranŃele puse în marea noastră vecină de la Răsărit, iar nu<br />
de puŃine ori am fost supuşi unor planuri de cucerire din partea<br />
acesteia.<br />
Tot în legătură cu orientarea interesului politic către Ńările<br />
occidentale şi deci cu scopul desprinderii Principatelor Române din<br />
armătura otrăvitoare a Imperiului Otoman se înscrie şi extinderea<br />
relaŃiilor noastre diplomatice cu FranŃa, cu Anglia, cu Prusia şi cu<br />
Austria, care au deschis consulate la Bucureşti şi la Iaşi şi cu care vom<br />
dezvolta programe de învăŃământ şi cultură, accentuând astfel<br />
ascendentul românesc de afirmare de sine şi de autonomie. Dar, în<br />
direcŃia „resuscitării” ideii de „conştiinŃă naŃională”, cât şi a<br />
„revelării” unităŃii ineluctabile dintre „popor şi patrie” s-a impus<br />
mişcarea revoluŃionară a slugerului din Vladimiri. Scrisoarea pe care<br />
acesta o adresa boierilor, la data de 4 februarie 1821, dădea un sens<br />
democrat noŃiunii de patrie, iar în cea trimisă lui Nicolae Văcărescu,<br />
lucrurile sunt şi mai clare: „Ci pe semne – spune Tudor – dumneata pe<br />
norod, cu al cărui sânge s-au hrănit şi s-au poleit tot neamul boieresc,<br />
îl socoteşti nimic şi numai pe jefuitori îi numeri patrie... Dar, cum nu o<br />
socotiŃi dumneavoastră că patria se cheamă poporul, iar nu tagma<br />
jefuitorilor?”<br />
În viziunea Vladimirescului, corpul Ńării era divizat în două părŃi<br />
total diferite, iar centrul lor de interes gravita în jurul unor axe<br />
diametral opuse.<br />
Prima parte, reprezentând „neamul boieresc”, constituia palierul<br />
„superpus”, alcătuit din „tagma jefuitorilor”, fără vreun aport oarecare<br />
la împlinirea materială sau culturală a societăŃii şi fără a exercita o<br />
funcŃie pozitivă în raport cu „Ńara”. Ei – adică tagma jefuitorilor –<br />
„parazitează” munca celor „de jos” şi îşi însuşesc produsul muncii<br />
acestora.<br />
1<br />
E. Vârtosu, Napoleon Bonaparte şi proiectul unei republici aristodemocraticeşti<br />
în Moldova la 1802, EdiŃia a II-a, Bucureşti, 1947; Idem,<br />
Napoleon Bonaparte şi dorinŃele moldovenilor la 1807, în „Studii”,<br />
nr.2/1965.<br />
351
În schimb, cealaltă parte era aceea care „muncea” şi deci sporea<br />
avuŃia Ńării, fiind partea pozitivă a societăŃii şi devenind agentul ei<br />
principal de progres şi transformare viitoare. O astfel de parte se<br />
numea poporul, iar poporul era însăşi patria. Idealurile lui erau<br />
idealurile patriei, iar mişcarea pandurilor îi conştientizează rosturile<br />
lui „mesianice”, adică ale acestui popor, şi-i determină un fel benefic<br />
de „reflecŃie de sine”: Care-i este menirea şi către ce împliniri avea el<br />
chemare în lume?. De fapt, cu revoluŃia slugerului din Vladimiri şi<br />
prin înfruntarea sa atât cu boierii, dar şi cu eteriştii începea seria<br />
romantică a personalităŃilor eroice din prima parte a secolului<br />
al XIX-lea şi irupea ideea de „popor ca autentic agent al dezvoltării<br />
sociale”. Bălcescu, Kogălniceanu, Bolliac, dar mai ales Ion Ionescu de<br />
la Brad au scos poporul, în general, şi pe Ńăran, în particular, din<br />
„latenŃa veacurilor” şi i-au recunoscut rolul de prim rang în afirmarea<br />
de sine a patriei. Astfel, savantul revoluŃionar care a fost Ion Ionescu<br />
de la Brad, în spirit „iluminist”, a făcut din poporul muncitor, în<br />
general, şi din Ńăran, în particular, un fel de „mesie naŃională”, un<br />
agent cu vocaŃia împlinirilor organice, predestinat să pozitiveze realul<br />
românesc şi apt să repună etnicul nostru carpato-dunăreano-pontic în<br />
„matricea” lui tradiŃională. „Ridic sus numele de Ńerean” era noua<br />
paradigmă a momentului, formulată de către Ion Ionescu de la Brad,<br />
care o aşeza emblematic pe frontispiciul „hebdomaderului” său<br />
cultural intitulat „łereanul Român” şi anunŃa ieşirea în istorie a unei<br />
forŃe noi, îndelung Ńinută în opresiune şi permanent exploatată. Dar,<br />
starea de „precaritate” în care a fost Ńinut „Ńăranul”, precum şi acea<br />
„robie” fără încetare a muncii acestuia n-au fost în măsură să<br />
„secătuiască acestuia energiile” sale creatoare şi nici să disperseze<br />
într-o istorie străină fiinŃa lui socială. Dimpotrivă, evenimentele din<br />
epocă, precum şi activitatea unor personalităŃi au resuscitat „egoul”<br />
Ńărănimii şi au învestit-o pe aceasta cu calitatea de a realiza „devenirea<br />
întru fiinŃa dintâi” a neamului nostru. El, Ńăranul sau, şi mai mult,<br />
poporul erau plasaŃi în ipostaza de „demiurg” al realului românesc şi<br />
l-au transformat în „personajul central” în epocă. În jurul Ńăranului<br />
gravitau ineluctabil idealuri de natură naŃională, el transformându-se<br />
în „marele purtător de cuvânt” al Ńării. Venit din adânc de timp şi de<br />
continuitate şi având rolul de a duce mai departe etnicul carpatodunăreano-pontic,<br />
Ńăranul a dobândit valenŃa eternităŃii.<br />
352
Legat organic de pământul lucrat (folosind expresia lui Mihai<br />
Ralea) şi aşezat sub semnul unui destin comun cu acesta, „Ńereanul” a<br />
fost şi este „însăşi Ńeara” – folosind din nou expresia lui Ion Ionescu<br />
de la Brad – care, fiind „eternă”, „Ńereanul” însuşi, la rândul său, avea<br />
şi are o existenŃă eternă. Fixat într-o arie telurică strict „grăniŃuită”<br />
(dacă expresia nu este rebarbativă) şi sub impactul „instinctului de<br />
solidaritate” cu aceasta, sufletul Ńăranului a avut şi are o determinare<br />
locală. De la geologie, ajungem mai întâi la psihologie, iar apoi la<br />
creaŃia culturală. Aici se află resursele primare ale creaŃiei spirituale şi<br />
ele ne arată ceea ce este indubitabil autohton. Pornind de la această<br />
bază a „localismului” etnic – dacă se poate spune aşa – şi<br />
revendicând-o în „veşnicia” vieŃii Ńăranului – după expresia lui Lucian<br />
Blaga –, exponenŃii romantismului au descoperit creaŃia populară, iar<br />
în specificul autohton, formaŃia sufletului nostru. De aceea, ei au<br />
militat fără răgaz pentru două obiective majore şi şi-au pus două<br />
întrebări fundamentale: Către ce finalitate trebuie să ne îndreptăm? Cu<br />
ce mijloace ne putem înfăptui ceea ce ne-am propus?<br />
Un obiectiv era acela al formării unei conştiinŃe de sine a<br />
poporului român şi a contracarării cosmopolitismului în literatură.<br />
De fapt, generaŃia de la 1848 a dat contur ideologiei naŃionaliste la<br />
nivel intelectual, ideologie cu o evoluŃie dominantă în viaŃa politicosocială<br />
a României şi întemeiată pe cultul tradiŃiilor şi valorilor<br />
autohtone. Paralel cu liberalismul, aparŃinând principiilor RevoluŃiei<br />
franceze şi întemeiat pe Carta Drepturilor Omului, îşi făcea apariŃia şi<br />
„naŃionalismul democratic”, în care interesul pentru folclor era corelat<br />
atât cu momentul istoric al deşteptării conştiinŃei naŃionale, cât şi cu<br />
baza legitimării libertăŃii poporului român. În jurul unor reviste,<br />
precum „Dacia literară”, „România literară” sau „Magazin istoric<br />
pentru Dacia” s-a elaborat concepŃia fermă a reintrării noastre în<br />
istorie „prin noi înşine” şi a redobândirii realului nostru specific. În<br />
finalizarea celor propuse, se urmărea mai întâi propulsarea pe un loc<br />
de frunte a culturii populare, iar mai apoi, combaterea şi estomparea<br />
cosmopolitismului. „Literatura în Moldova – scria M. Kogălniceanu –<br />
pe atunci de abia începuse a reînvia, dar slabă, neînsemnată şi alcătuită<br />
numai din proaste traducŃii sau imitaŃii şi mai rele încă de originaluri<br />
străine; poezia era mai mult în formă, în cuvinte, decât în idei.<br />
Mitologia părăginită, afectaŃia şi contelele italieneşti erau de modă; la<br />
353
fieştcare rând a compunerilor din vremea aceea nu găseşti decât muze<br />
şi iarăşi muze, Apollon, Oefeos, Belona, când Mars, când Aris,<br />
Aheron, Dafnis, Tirsis şi toŃi zeii din Olimp şi Tartar. Toate acele<br />
compuneri erau ode imitate, versuri anacreontice, imne, fabule şi mai<br />
ales sonete, felul de poezie favorit Orfeilor, care ne asurzea urechile<br />
pe atuncea” 1 .<br />
În „Introducerea” la „Dacia Literară” (1840), Kogălniceanu<br />
critica „darul imitaŃiei”, care se manifestă mai ales în literatură la noi,<br />
„unde s-a făcut în manie primejdioasă” şi „… omoară duhul naŃional.<br />
Această manie este mai ales covârşitoare în literatură mai în toate<br />
zilele ies de sub teasc cărŃi în limba românească. Dar ce folos !, că<br />
sunt numai traducŃii din alte limbi şi încă şi acele de ar fi bune.<br />
TraducŃiile însă nu fac o literatură. Noi vom prigoni cât vom putea<br />
această manie ucigătoare a gustului original, însuşirea cea mai<br />
preŃioasă a unei literaturi. Istoria noastră are destule fapte eroice,<br />
frumoasele noastre Ńări sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt<br />
destul de pitoreşti şi poetice pentru ca să putem găsi şi la noi sujeturi<br />
de scris, fără să avem pentru aceasta trebuinŃă să ne împrumutăm de la<br />
alte naŃii” 2 .<br />
La rândul său, Nicolae Bălcescu, într-un spirit romantic şi<br />
călăuzit de ideea „poporului suveran” , acorda o importanŃă de prim<br />
ordin creaŃiei populare şi o considera de maximă utilitate pentru istoria<br />
naŃională. Astfel, în Cuvânt preliminariu despre izvoarele istoriei<br />
românilor, marele nostru învăŃat şi revoluŃionar evalua folclorul, în<br />
general, şi poezia populară, în particular, după criterii de continuitate<br />
în timp şi în spaŃiu a „româno-moldo-vlahilor” – cum ar spune<br />
cronicarul –, precum şi după standarde care potenŃează istoria.<br />
Considerând tradiŃiile – dar mai ales poezia populară – ca unul dintre<br />
tipurile principale de izvoare originale şi evaluându-le ca „deosebite<br />
speŃii de izvoară” 3 , Bălcescu cerea istoricilor să nu se ocupe numai de<br />
1<br />
Mihail Kogălniceanu, Scrieri alese, Editura pentru Literatură,<br />
Bucureşti, 1955, vol. I, p.256.<br />
2<br />
„Dacia Literară”, IntroducŃie, citat după Elogiu folclorului românesc,<br />
p.11. 3 Nicolae Bălcescu, Cuvânt preliminariu despre izvoarele istoriei<br />
românilor, citat din Elogiu folclorului; p.19.<br />
354
„… întâmplări politice sau militare uscate” şi nici numai de „oarecare<br />
persoane privilegiate” , ci „… să ne arate poporul român cu instituŃiile,<br />
ideile, sentimentele şi obiceiurile lui în deosebite veacuri” . Aceasta cu<br />
atât mai mult, cu cât „Cei dintâi istorici au fost poeŃii” , iar „Poeziile<br />
populare sunt un mare izvor istoric. Într-însele aflăm nu numai faptele<br />
generale, dar ele intră şi în viaŃa privată, ne zugrăvesc obiceiurile şi ne<br />
arată ideile şi sentimentele veacului. ÎnvăŃaŃii Grimm şi Michelet s-au<br />
folosit mult de acest izvor istoric în scrierile lor asupra originii<br />
dreptului german şi francez. TradiŃiile sau poveştile populare sunt un<br />
izvor care slujeşte la aceeaşi Ńintă ca şi poeziile” (populare, n.ns) 1 .<br />
Un apropiat „ideologic” al lui Nicolae Bălcescu şi un fel de<br />
„căuzaş” al acestuia proceda şi el la o delimitare tranşantă între cultura<br />
„şablonardă” şi deci cosmopolită, pe de o parte, şi cultura populară, pe<br />
de altă parte, şi pleda şi el la rândul lui pentru a ne descoperi sub<br />
aspect naŃional în „matricea” „simŃităŃii” noastre folclorice. „Tot<br />
poporul – scria în anul 1844 Cezar Boliac – are caracterul său, gradul<br />
său de simŃitate şi felul său de gust în arte. Când vrea cineva să-şi facă<br />
o idee despre caracterul şi simŃitatea unei naŃii, nu trebuie să o<br />
cerceteze în saloanele aristocraŃilor săi, unde toate simŃimentele sunt<br />
îngânate şi unde spulberează ideile vagaboande şi bastarde ce ajung<br />
cosmopolite pe aripile luxului; trebuie să se coboare în fundul<br />
norodului; în matca naŃiei; să vază traiul săteanului, afecŃile lui şi în<br />
acest chip numai va putea zice că are o idee despre caracterul acelei<br />
naŃii. Trăsura 2 însă cea mai caracteristică ce poate da o idee<br />
fiziognomistului filosof ce voieşte să studieze de departe o naŃie<br />
oarecare este poezia; poezia populară, a cărei melodie, ritm, cantilină,<br />
expresii şi idei nu sunt nicidecum profanate de îngălarea imitaŃiei<br />
streinismelor şi de afectaŃile inimilor obosite şi roase prin atâtea<br />
deosebite role care au trebuit să se îmbrace spre a juca în această<br />
comedie bufară pe care o numim înalta societate” 3 .<br />
De dincolo de CarpaŃi, din partea de nord-vest a vechii Dacii,<br />
marele român Iosif Vulcan, cu patos, dar şi cu spirit echilibrat arăta şi<br />
1<br />
Op. cit., p. 19.<br />
2<br />
A se citi „trăsătura” .<br />
3<br />
Cezar Boliac, Poezia populară, în „Vestitorul românesc”, nr.8/1844;<br />
vezi şi Elogiu folclorului românesc, p.251.<br />
355
el puterea existenŃei eterne a poeziei populare şi o distingea pe aceasta<br />
de „snobismul” bastard. „Dacă voim să studiem şi să cunoaştem<br />
caracterul unui popor, n-avem să recurgem la operele învăŃaŃilor, ci<br />
numai să consultăm poezia sa poporală. Numai aceasta ni poate<br />
revărsa lumina adevărată pe calea întunecoasă; numai aceasta ni oferă<br />
firul Ariadnei, ca să scăpăm din labirintul afirmaŃiunilor<br />
problematice”. „Poezia populară – continua Iosif Vulcan – e oglinda<br />
cea mai fidelă în care se reflectă caracterul orişicărui popor. Aceasta<br />
ni descopere toate însuşirile şi cugetele bune-rele; aceasta ni spune<br />
dorinŃele, aspiraŃiunile, datinile şi, în fine, toate calităŃile poporului.<br />
Aceasta ni arată dacă cutare popor poate să prospere şi să aspire la un<br />
viitor strălucit? şi dacă acela e vrednic de stimă, compătimire sau de<br />
dispreŃ?” 1<br />
Într-un alt alineat, inspirându-se parcă din ideile „Bălcescului”<br />
cu privire la relaŃia dintre istorie şi poezia populară şi învestind-o pe<br />
aceasta cu calitatea de a fi simbol al specificităŃii de neam, acelaşi<br />
mare român din Ardeal adăuga semnificativ: „Poezia poporală e<br />
istoria unei naŃiuni. Ea ni conservă tradiŃiile, moravurile şi datinile<br />
poporului – faptele sale glorioase, bravurile, luptele (şi, n.ns.)<br />
învingerile acestuia” 2 .<br />
În anul 1852, „acel rege al poeziei” ne „dăruia” monumentalul<br />
său volum de „Balade”, iar în „PrefaŃă” scria în stil herderian: „Nimic<br />
dar nu poate fi mai interesant decât a studia caracterul acestui popor în<br />
cuprinsul cânticelor sale, căci ele cuprind toate pornirile inimii şi toate<br />
razele geniului său. Comori nepreŃuite de simŃiri duioase, de datini<br />
strămoşeşti şi mai cu seamă de frumuseŃi poetice pline de originalitate<br />
şi fără seamăn în literaturile străine, poeziile noastre poporale compun<br />
o avere naŃională, demnă de a fi scoasă la lumină ca un titlu de glorie<br />
pentru naŃia română” 3 .<br />
1 Iosif Vulcan, Poporul român în poezia sa, în „Familia”, august, 1869<br />
(un fragment a fost reprodus în Omagiu folclorului românesc, p. 165).<br />
2 Ibidem.<br />
3 Vasile Alecsandri, Poezia poporală, reprodus după Elogiu folclorului<br />
românesc, p. 25.<br />
356
Bardul de la Mirceşti considera culegerea şi reconsiderarea<br />
creaŃiei populare drept o datorie patriotică 1 şi, prin urmare, cerea<br />
„literaŃilor” să se consacre efortului de căutare şi descoperire a<br />
„comorilor” spirituale produse de către Ńărani şi care reflectă realitatea<br />
după criteriul „stabilităŃii” şi după îndelungi funcŃionări sufleteşti.<br />
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, mai exact, începând<br />
cu anul 1870, se resimte în mod pregnant influenŃa curentului<br />
junimist, care, deşi dominat de personalitatea carismatică a lui Titu<br />
Maiorescu şi cu toate că încerca să fie un pol de expresie naŃională,<br />
dar şi de aspiraŃie spirituală, se afirma totuşi permisiv, acceptând cele<br />
două tendinŃe de sens contrar şi considerându-le egal îndreptăŃite în a<br />
funcŃiona: tendinŃa integrării europene şi tendinŃa specificului<br />
naŃional.<br />
Cu momentul Eminescu, dar mai ales cu publicistica lui la ziarul<br />
„Timpul” a început o nouă etapă, aceea a valorizării culturii populare,<br />
în general , şi a folclorului, în particular, după criterii de ordin<br />
naŃional. Sub impactul procesului de afirmare a „românilor fraŃi” ca<br />
entitate etnică de sine stătătoare şi sub influenŃa curentului romantic,<br />
„Luceafărul poeziei româneşti” considera spiritul societăŃii româneşti<br />
de tip rural ca model unic şi etern al semnificării naŃionale. NaŃia, „în<br />
înŃelesul cel mai adevărat al cuvântului”, se identifică – în concepŃia<br />
lui Eminescu – cu Ńărănimea, adică cu clasa „cea mai pozitivă din<br />
toate, cea mai conservatoare în limbă, port, obiceiuri, purtătorul<br />
istoriei unui popor” . Poezia populară este „… izvor curat ca lacrima şi<br />
mai preŃios ca aurul” , „…izvor pururea reînteneritor” .<br />
În definirea conceptului de „naŃional” , Eminescu considera – în<br />
perspectivă românească – că „graiul nostru străvechi” joacă rolul<br />
principal. El se opunea „latinizării” vorbirii noastre şi detesta presa care<br />
1<br />
„Toate aceste poezii, fără dată sigură şi fără nume de autori – scria „<br />
acel rege al poeziei” – sunt ascunse de secole întregi, ca nişte pietre scumpe<br />
în sânul poporului. Ele sunt expuse a se pierde; prin urmare, e o sfântă datorie<br />
de a le căuta şi a le feri de noianul timpului şi al uitării” (Poezia poporală, în<br />
Elogiu folclorului românesc, p. 25).<br />
357
scria „într-o limbă cosmopolită” 1 , aceasta ştergând „… până şi rămăşiŃele<br />
de originalitate ale graiului nostru străvechi” şi „aruncând în apă”<br />
„întreaga comoară a limbii, ce sta din zicători, proverbe, inversiuni, adecă<br />
în fraze gata moştenite din neam în neam de la strămoşi” 2 .<br />
„Cauza pentru care s-a lăŃit atât de mult stricarea limbii încât astăzi<br />
gazetele şi cărturarii scriu o păsărească neînŃeleasă de popor, subŃire şi<br />
muieratică, e aceeaşi căreia peste tot îi datorăm toate relele de cari<br />
suferim: politica. Uitând cu totul că limba noastră e singura în Europa<br />
care se vorbeşte aproape în acelaşi chip în toate părŃile locuite de români<br />
– zicea Eminescu –, uitând că n-avem dialecte şi că moldoveanul se<br />
înŃelege tot aşa de bine cu crişanul, ca şi acesta cu omenii din Banatul<br />
Craiovei, – politicilor noştri nu le era de-ajuns această dovadă şi de<br />
unitate între noi şi de deosebire către străini, ci au căutat să ne silească să<br />
dovedim că fiecare vorbă e latină şi că toŃi, fără osebire, ne coborâm de-a<br />
dreptul de la romani” . De prisos era aceasta, pentru că nu originea face<br />
un popor să fie trainic, ci munca lui proprie, fie cu mintea, fie cu mâna 3 .<br />
Aşa cum menŃiona Liviu Rebreanu 4 şi, de fapt, după cum istoria<br />
culturii noastre o atestă, „efectul Eminescu” (fiindcă efectiv e vorba de<br />
un „efect”) s-a repercutat în mod benefic şi asupra scriitorilor vremii,<br />
iterându-le demersul creator şi prevenindu-i împotriva formelor<br />
incompatibile cu dezvoltarea socială a poporului. „Pe această linie –<br />
adăuga Liviu Rebreanu – scriitorii au putut înainta pe urmă fără teamă<br />
1<br />
Mihai Eminescu, NotiŃe biografice, în M. Eminescu, Opere XI,<br />
Publicistică, 17 februarie – 31 decembrie, 1880, Timpul, Editura Academiei,<br />
Bucureşti, 1984, p.157.<br />
2<br />
Ibidem.<br />
3<br />
Ibidem.<br />
4<br />
„Numai geniul eminescian – scria Liviu Rebreanu – a ştiut să<br />
înŃeleagă organic comoara limbii Ńăranului în limba uzuală, a tuturor. Prin<br />
Eminescu Ńăranul român a dăruit elementul cel mai necesar literaturii noastre:<br />
limba curată, bogată, mlădioasă, mereu nouă, cu posibilitatea de eternă<br />
înnoire, cu un dinamism etern, dinamismul eternului duh neaoş românesc.<br />
Colaborarea dintre românul cel mai modest şi poetul cel mai mare –<br />
conchidea Rebreanu – a fixat linia generală a originalităŃii literare româneşti”<br />
(Liviu Rebreanu, Amalgam, Editura Socec, Bucureşti, 1943, p.270; şi<br />
Omagiu folclorului românesc, p.405).<br />
358
de rătăcire, având de altfel totdeauna la îndemână pe Ńăranul român în<br />
caz de îndoieli” 1 .<br />
S-a considerat de către exegeza de specialitate că articolele de<br />
gazetă ale marelui nostru poet exprimau ideologia naŃionalistă a<br />
acestuia, de unde s-a dedus un aşa-zis spirit – al lui – şovin, iar unele<br />
dintre scrierile sale – mai ales cele din domeniul publicisticii – au fost<br />
evaluate după criterii de rasă, ceea ce a fost şi este o eroare de neiertat.<br />
Dacă ideile, ca şi unele dintre poeziile sale de mare rezonanŃă, au avut<br />
o influenŃă pregnantă asupra unor curente naŃionaliste, şi ar fi creat<br />
„un misticism naŃional” 2 , ele nu se pot imputa lui Eminescu. Se ştie,<br />
de asemenea, că „Toate mişcările antisemite l-au revendicat ca<br />
precursor „… şi şi-au înnobilat drapelul naŃionalist cu citate din<br />
articolele sale” 3 , dar trebuie să recunoaştem că nimeni nu poate fi pus<br />
sub acuzare în niciun fel pentru că altcineva îi foloseşte ideile într-o<br />
manieră mistificată.<br />
Ultimele decenii ale secolului al XIX-lea s-au caracterizat prin<br />
atenuarea „duhului” latinist, dar şi prin accentuarea atacurilor<br />
antilatiniste. Ziarul sibian „Telegraful Român”, înfiinŃat de către<br />
Andrei Şaguna în 1852, precum şi revista „Convorbiri Literare”, prin<br />
Titu Maiorescu, urmăreau să aducă în prim plan „popoarele din<br />
vechea Dacie, geto-dacii”, şi să reînfiinŃeze „autohtonia română”.<br />
Sub deviza „naŃionalism în marginile adevărului” şi atacând cu<br />
consecvenŃă „etimologismul latiniştilor”, junimiştii se raportau la<br />
popor ca la izvorul şi îndreptarul lor spiritual. Ei susŃineau „caracterul<br />
organic al culturii populare”, dar, în acelaşi timp, nu ezitau în a prelua<br />
modele din Occident pentru soluŃionarea problemelor româneşti. Dar,<br />
odată cu ideile şi deci odată cu modelele, au fost importate şi<br />
instituŃiile apusene, provocând în mediul intelectual primele expresii<br />
ale „criticismului” „formelor fără fond”. Titu Maiorescu menŃiona că<br />
„viciul culturii noastre este neadevărul” (în aspiraŃii, în politică, în<br />
gramatică, în toate manifestările spiritului public). Modernizarea<br />
României presupune în primul rând adoptarea valorilor „… pe care<br />
1<br />
Liviu Rebreanu, op. cit., p.405.<br />
2<br />
Leon Volovici, Ideologia naŃionalistă şi „problema evreiască” în<br />
România anilor ′30, Editura Humanitas, Bucureşti, 1995, p. 32.<br />
3<br />
Op. cit., p. 33.<br />
359
umanitatea le datorează civilizaŃiei occidentale”, care reprezintă<br />
fondul, urmată de importul instituŃiilor, „care reprezintă formele”.<br />
Titu Maiorescu însă nu ezita în a considera folclorul ca trend<br />
intelectual de autentificare naŃională a poporului român. Astfel, în<br />
polemica sa acidă purtată cu Duiliu Zamfirescu, mentorul<br />
„junimismului” arăta că folclorul este o sferă de indicii „înalt<br />
reprezentative” pentru o naŃiune, iar rolul lui era acela de „renaştere” a<br />
autenticului nostru autohton. Eugen Lovinescu a sintetizat schimburile<br />
de replici dintre cei doi oameni de cultură din cadrul şedinŃei<br />
Academiei la data de 16 mai 1909, când Duiliu Zamfirscu şi-a rostit<br />
discursul de recepŃie în înaltul „for cultural”, intitulat „Poporanismul<br />
în literatură”, în care respingea valoarea estetică a poeziei populare şi<br />
îl ataca pe Vasile Alecsandri ca „rău adunător de creaŃii folclorice”.<br />
„Viziunea lui Duiliu Zamfirescu – menŃionează Eugen Lovinescu –<br />
era cea a românului urmaş al romanilor, popor conservator şi<br />
esenŃialmente politic” 1 şi care „nu e nici mai mult, nici mai puŃin poet<br />
decât alt popor”, poate chiar mai puŃin, pentru că latinii au fost de<br />
toate, numai poeŃi şi artişti nu. Din perspectiva românului ca „voinic”,<br />
Duiliu Zamfirescu nu admitea ca reprezentativă pentru psihicul<br />
colectiv al poporului nostru decât balada voinicească; cântecele de dor<br />
şi de dragoste i se păreau „dulcegării” inventate de către bardul de la<br />
Mirceşti. În consecinŃă, Vasile Alecsandri era apreciat ca „… un rău<br />
culegător de poezii poporane”, care, mai ales, s-a înşelat fundamental<br />
când a crezut că poate introduce „unele dulcegării sentimentale în<br />
viaŃa versificată a poporului nostru” 2 .<br />
Duiliu Zamfirescu l-a atacat şi pe Ion Slavici, „… cu<br />
dulcegăriile artificiale ale Ńăranilor amorezi şi blegi”, cerând să facem<br />
oameni vii în literatură, „dacă se poate români voinici şi cinstiŃi, dacă<br />
nu vicioşi şi sceptici, dar vii cu voinŃă şi muşchi”.<br />
1 E de reŃinut că momentul de la Academie a fost precedat de un<br />
îndelungat schimb de scrisori cu privire la cultura populară, iar punctele de<br />
vedere susŃinute de către cei doi oameni de cultură au fost ireconciliabile.<br />
Aceste scrisori au fost publicate de către Emanoil BucuŃa, în anul 1937, în<br />
Editura FundaŃiilor pentru Literatură şi Artă Regele Carol al II-lea, noi însă le<br />
luăm după Elogiu folclorului românesc, p.418.<br />
2 Eugen Lovinescu, în Elogiu…, p. 418.<br />
360
La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui de al XX-lea<br />
s-au dezvoltat două curente literare extrem de influente şi cu finalitate<br />
politico-ideologică bine precizată. E vorba de semănătorism şi<br />
poporanism, ale căror imagini au fost proiectate, în special de către<br />
George Coşbuc şi Ioan Slavici, în orizontul idealului de popor ca erou<br />
de basm, trăind într-un univers idilic şi având o structură etnică<br />
imaculată. Din atare motive, accentul creaŃiei cade pe specificul<br />
naŃional. „Ceea ce e poporal – scria Ioan Slavici – e şi naŃional<br />
…Limba poporală este o copiliŃă desculŃă şi îmbrăcată în cămăşuŃă<br />
curată, cealaltă (arhaisme, neologisme, barbarisme) este o cocoană<br />
sulemenită şi gătită împestriŃat cu zdrenŃe adunate de pretutindeni”.<br />
Acelaşi Slavici a formulat şi paradigma noului curent, şi anume: „Să<br />
fim români în concepŃie şi formă”.<br />
Deşi de provenienŃă rusă şi, prin urmare, neaflându-şi o origine<br />
determinativă în spaŃiul „Carpato-Danubiano-Pontic”, poporanismul a<br />
avut totuşi o bază de susŃinere largă şi s-a impus mai ales în rândul<br />
intelectualilor de orientare socialistă. IniŃiat de către Constantin Stere<br />
şi susŃinut doctrinar şi de către Garabet Ibrăileanu, poporanismul a<br />
formulat teoria modului specific în care societatea românească putea<br />
să evite, în evoluŃia ei, faza orânduirii capitaliste şi, deci, să treacă<br />
direct la socialism.<br />
Ideile principale rezultate din concepŃia lui C. Stere ar putea fi<br />
sintetizate într-un set compact de enunŃuri complementare în care:<br />
(a) societatea – în esenŃa ei – este „o cooperaŃiune” realizată prin<br />
„puterea maselor”, care au un rol determinant în istorie şi produc<br />
convergenŃa între tendinŃele contrare;<br />
(b) în Ńările agrare, Ńărănimea reprezintă populaŃia majoritară,<br />
aceasta constituind „singura” problemă proprie „care se impune să fie<br />
rezolvată de către societate”, prin „dezvoltarea gospodăriilor săteşti”,<br />
a „industriilor mici şi a meseriilor”;<br />
(c) cadrul real de integrare socială este statul naŃional, iar idealul<br />
independenŃei naŃionale este obiectivul care dă legitimitate unui partid<br />
politic românesc;<br />
361
(e) civilizaŃia urbană favorizează deteriorarea relaŃiilor sociale şi<br />
duce la alienarea Ńăranului, omul armonios care „munceşte, simte,<br />
cugetă” 1 şi întreŃine Ńara;<br />
e) cultura spirituală a satului este singura cultură reprezentativă a<br />
unei Ńări şi în ea se sintetizează însemnele specifice sub aspect<br />
naŃional.<br />
Garabet Ibrăileanu însă, în articolul intitulat „Poezia populară”,<br />
publicat în „Însemnări literare”, 2 se întreba în manieră retorică: „Mai<br />
există astfel de Ńărani patriarhali, cum erau încă pe vremea lui Alecu<br />
Russo şi Alecsandri?, fiindcă poezia populară autentică şi nealterată,<br />
din vremurile cele vechi, poate fi găsită doar în „gura acestora şi nu …<br />
în gura Ńăranilor mahalagizaŃi ori a lăutarilor de mahala” 3 .<br />
Celălalt curent literar de mare anvergură, care a beneficiat de<br />
aportul ideologic al unor personalităŃi de prim rang şi i-a prilejuit lui<br />
Nicolae Iorga să-şi afirme crezul său naŃionalist, a fost<br />
„Semănătorismul”. În cele două publicaŃii ale acestui curent,<br />
„Semănătorul” şi „Luceafărul”, dar nu numai, au publicat Al. VlahuŃă,<br />
G. Coşbuc, Şt. O. Iosif, M. Sadoveanu, A.C. Popovici şi, bineînŃeles,<br />
mentorul curentului, Nicolae Iorga. Acesta din urmă, afirmând până la<br />
absolut „specificul naŃional al sufletului românesc” şi susŃinând cu<br />
patos teza după care „ideea generatoare de românesc” este cultura<br />
populară, considera că politicianismul vremii a devalizat societatea<br />
„de ideal naŃional şi sufocă nucleele naturale de viaŃă socială”.<br />
„Formele fără fond” – în perspectivă semănătoristă – ignorau „legea<br />
firii româneşti” şi atrofiau acele resurse autohtone de creativitate<br />
naŃională. De fapt, „formele fără fond” – după ideologia semănătoristă<br />
– erau străine de „acel substrat organic care ... a trăit o mie de ani fără<br />
nici o şcoală, fără nicio ierarhie, fără nici o legătură cu lumea<br />
ortodoxă” şi care nu s-a abătut în niciun fel de la imperativul regulii<br />
Ńării. Accentul este pus pe tradiŃia noastră ireductibilă ce se poate<br />
combina cu instituŃiile moderne şi se poate sincroniza cu spiritul<br />
apusean. Pentru aceasta – considerau semănătoriştii – trebuia să se<br />
1<br />
Vezi şi Maria Larionescu, DicŃionar de sociologie, Bucureşti, 1993,<br />
p. 442.<br />
2<br />
G. Ibrăileanu, Poezia populară, citat din Elogiu folclorului..., p. 305.<br />
362<br />
3 Op.cit., p. 305.
„moralizeze” clasa politică conform cu „obiceiul omeniei” şi să se<br />
reinstaureze „raŃiunea minŃii” pe idealul naŃional al dezvoltării<br />
organice. „RaŃiunea minŃii” – în optica semănătoristă – se impunea să<br />
fie supusă controlului „simŃului inimii”, păstrat de „bătrânii buni ai<br />
satelor” şi practicată în baza unei drepte judecăŃi a celor care alcătuiau<br />
„Ńara reală”.<br />
Ca şi Mihai Eminescu, şi semănătoriştii considerau Ńărănimea<br />
drept tip social purtător de valori regeneratoare, ca şi „depozita” al<br />
limbii şi spiritualităŃii româneşti. Unica realitate aptă să refacă<br />
„românitatea” în etosul ei dintâi – apreciau ei – o reprezintă Ńărănimea,<br />
cu „datinile”, cu tradiŃiile îndelung elaborate şi cu urmele vieŃii pline<br />
de chemări ale pământului. Într-o literatură supusă influenŃelor străine<br />
şi cosmopolitismului, creaŃiile populare dădeau nota specific-naŃională<br />
şi constituiau acel atât de semnificativ „quid propriu” al „matricei<br />
noastre artistice” – folosind expresia lui Lucian Blaga. Orice cultură,<br />
va spune mai târziu acelaşi Lucian Blaga, are nevoie de o „temelie”,<br />
de o „vatră” a sa cu atribute ireductibile şi care nu se găsesc decât la<br />
sat. De aceea, Nicolae Iorga, în continuarea „naŃionalismului<br />
democratic” al lui Mihail Kogălniceanu, şi în consens cu spiritul<br />
„românist” al lui Mihai Eminescu, promova valorile specifice vieŃii<br />
noastre rurale şi urmărea stimularea evoluŃiei organice a naŃiunii prin<br />
educaŃie şi prin programe de acŃiune morală.<br />
După anul 1900, C. Rădulescu – Motru, într-o viziune de factură<br />
„etnocentrică” şi sub influenŃa curentului din epocă, acela al formării<br />
statelor naŃionale, elabora conceptul de „românism”, dar nu într-un<br />
sens antisemit, şi nici într-unul politic, ci într-unul social –<br />
constructivist.<br />
După acelaşi an 1900, s-a intensificat spiritul de efect<br />
„naŃionalist” (în sensul peren al cuvântului) şi s-a extins aria de<br />
referinŃă a curentului iniŃiat de Nicolae Iorga. La aceasta a contribuit<br />
în mod substanŃial A.C. Popovici, cunoscut pentru activismul său<br />
impunător desfăşurat în Ardeal împotriva şovinismului maghiar şi<br />
adus de către Nicolae Iorga în redacŃia gazetei „Semănătorul”.<br />
Lucrarea lui NaŃionalism sau democraŃie avea ca premisă de principiu<br />
ideile „poetului nepereche”, potrivit cărora dezvoltarea sănătoasă a<br />
naŃiunii este condiŃionată de conservarea purităŃii etnice a populaŃiei<br />
şi de caracterul „patriarhal” specific neamului românesc. În acest sens,<br />
363
în concordanŃă şi cu Nicolae Iorga, militantul ardelean avertiza că<br />
„mintalitatea naŃională” era în pericol de a fi pervertită de „democraŃia<br />
cosmopolită”, pe care o considera de „împrumut” şi, prin urmare,<br />
neconcordantă cu arhetipul nostru cultural.<br />
După Primul Război Mondial şi, deci, după „Marea Unire a<br />
românilor cu românii”, a apărut o pluralitate de modele culturale,<br />
având însă un caracter unitar, iar viaŃa politică şi cea intelectuală<br />
urmau două trenduri complementare, şi anume: democraŃia şi<br />
naŃionalismul.<br />
În cazul acestui din urmă concept, s-a încercat şi o anume<br />
operaŃionalizare a lui, iar printre indictori, L. Volovici include şi pe<br />
cel de „xenofobie”. „După unirea din 1918 – scria L. Volovici –<br />
România Mare cuprindea: Moldova, Valahia, Transilvania, Basarabia,<br />
Bucovina şi Dobrogea. Societatea românească devine eterogenă din<br />
punct de vedere al modelelor culturale. În perioada ce urmează<br />
primului război mondial cele două mari trenduri ale vieŃii intelectuale<br />
şi politice sunt: democraŃia şi naŃionalismul conservator, definit prin<br />
tradiŃionalism, patriarhalism, ruralism, xenofobie” 1 .<br />
Atare formule, chiar dacă vizează exclusiv cultura şi deci ar avea<br />
o sferă de referinŃă restrânsă, e necesar totuşi ca ele să fie evaluate cu<br />
circumspecŃie şi reŃinere, întrucât între democraŃie şi „naŃionalism” (în<br />
sensul pozitiv al termenului) a existat un raport de complementaritate<br />
dialectică.<br />
Xenofobia n-a constituit niciodată o caracteristică definitorie a<br />
culturii româneşti în totalitatea ei şi nici n-a fost un scop al unei<br />
creativităŃi de lungă durată. Desigur că au existat orientări de acest gen<br />
şi ele nu pot fi ignorate. Astfel, suntem în consens cu L. Volovici,<br />
care-l invocă pe Octavian Goga ca pe acela ce a fost „cucerit de elanul<br />
naŃionalist” şi şi-a expus propria viziune asupra ideii naŃionale în<br />
„mustul care fierbe”, viziune pe care o considera ca emanaŃie a<br />
ideologiei lui Eminescu şi o definea ca fiind „… credinŃă în<br />
patriotismul specific al neamului”.<br />
ConŃinutul operei literare a poetului ardelean a fost satul, cu<br />
rolul său „mesianic” şi cu rezistenŃa lui la „înstrăinare”. În opoziŃie cu<br />
oraşul, gândit ca „despuiat” de amprenta „vieŃii patriarhale” şi care nu<br />
364<br />
1 L. Volovici, op.cit., p. 33.
se mai regăseşte în tradiŃie, satul constituia baza supravieŃuirii noastre<br />
etnice, iar folclorul exprima „obiectivarea adevărurilor organice” ale<br />
poporului român. În Flori de sânge, poetul „plângerilor unui neam” ne<br />
spune că poeziile populare sunt „simple şi curate, atât de oneste în<br />
naivitatea lor rustică şi atât de delicate prin discreŃia care le<br />
stăpâneşte”, întrucât ele exprimă „dorul după Ńarina de acasă cu toate<br />
chemările ei”, „gama vastă de simŃire a unui trai patriarhal, viziunile<br />
multicolore ale sufletului Ńărănesc” 1 , flori de petalele cărora se află<br />
„aninaŃi stropi grei din jalea unui popor”, acesta fiind poporul român<br />
din Ardeal. łăranii ardeleni – în credinŃa lui Octavin Goga –, cu<br />
creaŃiile lor culturale, au fost şi au rămas purtătorii etosului nostru<br />
original şi au dovedit unitatea organică de forŃă vie care n-a putut fi<br />
decimată de barbaria cotropitorilor. De aici însă nu se poate deduce în<br />
niciun fel că în gândirea lui Octavian Goga accentul cade pe „puritatea<br />
rasei” sau pe „prerogativele sângelui”. Totodată, el nu poate fi asociat<br />
(împreună cu Lucian Blaga) nici aşa-zisei „ideologii a dreptei<br />
revoluŃionare”, dominată de „reformularea tradiŃiei prin invocarea<br />
fondului iraŃional «tracic» şi prin trimiterea la temelia misticii creştinortodoxe”.<br />
E drept (şi aici suntem de acord cu L. Volovici) că în<br />
perioada interbelică s-a dezvoltat şi „noul naŃionalism”, cu<br />
caracteristici xenofobe şi cu revendicare în ortodoxism, dar care nu-l<br />
caracterizează pe Octavian Goga.<br />
Pe plan politic, „noul naŃionalism” susŃinea – ca unică soluŃie –<br />
întemeierea unui stat totalitar fondat pe standarde etnice cu efecte<br />
segregaŃioniste, singurul care ar fi putut asigura creativitatea<br />
ireductibil-românească şi facilita promovarea valorilor ortodoxe.<br />
Gruparea politică „Garda de fier”, care, de fapt, reprezenta ca<br />
partid această orientare, nu avea un prestigiu elevat în rândul marii<br />
majorităŃi a intelectualilor din Ńară şi nici nu resuscita energiile înaltreprezentative<br />
ale spiritualităŃii noastre. ViolenŃa pe care o practica<br />
însă, precum şi rasismul dus la extrem de către liderii săi fanatici<br />
generau o atitudine retractilă din partea românilor democraŃi şi<br />
determinau respingerea totală a programului ei terorist. Începând însă<br />
1<br />
Octavian Goga, Flori de sânge, Cântece populare ardeleneşti de pe<br />
câmpul de război, adunate de Aurel Esca şi Ion Iosif Schiopul, cu o prefaŃă<br />
de Octavian Goga, citat şi în Elogiu folclorului..., p. 295.<br />
365
cu anii 1932-1933, Garda a fost învestită cu o finalitate rezolutivă în<br />
epocă, aceea a „revoluŃiei regeneratoare” sub aspect naŃional, spiritual<br />
şi moral, iar implicarea filosofului Nae Ionescu în orientarea „noului<br />
naŃionalism” a produs o breşă sensibilă în lumea intelectuală a vremii<br />
şi mai ales a „tinerei generaŃii”, alcătuită din spirite strălucite şi care<br />
au devenit apoi savanŃi ai lumii, precum Emil Cioran, Constantin<br />
Noica, Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade. Ei se declarau mistici, iar<br />
ortodoxia era noul spirit al „etnicului românesc”. Verva captivantă a<br />
lui Nae Ionescu, precum şi limbajul lui „apocaliptic” au provocat o<br />
adevărată fascinaŃie asupra unor studenŃi ai UniversităŃii din Bucureşti,<br />
care s-au identificat cu orientarea „noului naŃionalism” şi şi-au urmat<br />
mentorul carismatic, adică pe Nae Ionescu, care spunea că „Noi trăim<br />
o epocă de lichidare a spiritului critic” 1 , iar Mircea Eliade îl completa,<br />
scriind că „Dacă nu-mi pot pierde încrederea în misiunea istorică a<br />
României şi în vigoarea ei intelectuală este mai ales pentru că, de 20<br />
de ani, ne depărtăm necontenit de Maiorescu. Astăzi, mai ales,<br />
Eminescu reprezintă pentru noi acel secol al XIX-lea românesc,<br />
naŃionalist şi mistic împotriva căruia au luptat Junimea, T. Maiorescu<br />
şi Caragiale”.<br />
Nae Ionescu considera ortodoxia ca dimensiune definitorie a<br />
identităŃii noastre naŃionale. „A fi român – spunea el – înseamnă a fi<br />
ortodox”, iar „ortodoxia este Ńărănească”, nu este o religie cu biserică,<br />
„cât mai ales o cosmologie, în care elementele de dogmă strict<br />
ortodoxă se hipostaziază în realităŃi concrete; cu alte cuvinte,<br />
creştinismul – în concepŃia filosofului trăirist – a coborât la noi în<br />
realităŃile imediate ale zilei, contribuind la crearea unui univers<br />
specific românesc şi obiectivat aşa de caracteristic în folclorul nostru”.<br />
În baza aceleiaşi doctrine, dar într-un stil dihotomic, Mircea<br />
Vulcănescu elabora teoria „celor două Românii” 2 : România satelor,<br />
structurată în concordanŃă cu „… stilul organic de existenŃă al<br />
băştinaşilor acestei Ńări”, şi România oraşelor, dominată de „… stilul<br />
hibrid de existenŃă al plevei oraşelor noastre”. De fapt, aşa cum se<br />
subliniază în lucrările dedicate unui atare subiect, întreaga perioadă<br />
menŃionată este definită prin „dihotomia” „sat-oraş”, ca şi prin cea<br />
366<br />
1 Nae Ionescu, Roza Vânturilor, Bucureşti, 1990.<br />
2 Mircea Vulcănescu, Cele două Românii, 1932.
dintre „tradiŃie şi modernitate. În optica „noului naŃionalism”, satul<br />
reprezenta modelul social, moral şi etnic ireductibil şi conŃinea<br />
specificul românesc ca atare, pe când oraşul era „hibrid” şi<br />
„cosmopolit”, având însuşiri de „împrumut” şi fiind străin de natura<br />
etosului nostru primordial. De aceea, mişcările culturale zise importante,<br />
ca şi cea a animatorilor culturali şi-au propus să „restabilească”<br />
valorile tradiŃionale şi să reinstaureze specificul naŃional, grav afectat<br />
de influenŃele din afară, aceste valori fiind de origine rurală şi<br />
impunându-se prin vivacitatea Ńăranului şi a culturii lui.<br />
O excepŃie de la aceste tendinŃe, precum şi o atitudine întrucâtva<br />
potrivnică originii etnice a gânditorului este cazul lui Emil Cioran.<br />
Deşi de fel se trăgea din Ńăranii Răşinarului de lângă Sibiu şi-l avea<br />
drept consătean pe Octavian Goga, totuşi, gânditorul nihilismului<br />
genealogiei sale repudia ruralismul în ceea ce avea el esenŃial şi-l<br />
considera ca principalul obstacol atât în „catalizarea” energiilor<br />
mesianice, cât şi în deschiderea către „sublim”. Acestea au fost<br />
estompate tot de spiritul „retardat” al Ńărănimii, care trebuie anihilat.<br />
În cartea sa intitulată Schimbarea la faŃă a României, apărută în anul<br />
1937, iar apoi reeditată, se notează că „Nenorocirea noastră Ńine de<br />
condiŃiile de viaŃă a popoarelor agrare … Entuziasmul pentru sat este<br />
nota comună a intelectualilor noştri de totdeauna, care este nota lor<br />
proastă” „Satul – spunea Cioran – este sub-structura şi baza biologică<br />
a unei naŃiuni, el nu este însă şi purtătorul ei”. „De Ńăranul român –<br />
conchide el – să nu mai vorbim. În locul unei admiraŃii nejustificate,<br />
mai bine am privi ceea ce avem de distrus în el”.<br />
Aşa cum s-a mai menŃionat, în aceeaşi perioadă interbelică şi<br />
deci concomitent cu orientarea xenofolcă, s-a manifestat şi un trend<br />
„naŃionalist constructiv”, al cărui scop era acela de a implementa un<br />
stat Ńărănesc cu deschidere la infuziunea valorilor occidentale, dar cu<br />
scopul dezvoltării etosului nostru ireductibil. Astfel, Constantin<br />
Rădulescu-Motru, creatorul conceptului de „românism”, considera ca<br />
ineluctabilă punerea de acord a spiritualităŃii româneşti cu „noua<br />
spiritualitate europeană” şi acorda satului calitatea de a fi „fortăreaŃa<br />
neamului”. Totodată, reconstrucŃia societăŃii româneşti, precum şi<br />
dezvoltarea valorilor definitorii ale „românismului”, după Rădulescu-<br />
Motru, se puteau înfăptui numai prin punerea „în rol” a culturii<br />
367
Ńărăneşti, ca şi printr-o combinaŃie echilibrată între „inovaŃie şi<br />
tradiŃie”.<br />
Chiar şi Lucian Blaga se alătura „naŃionalismului constructiv” şi<br />
crea la rândul lui o teorie a specificului naŃional în cultură, teorie<br />
bazată pe o perspectivă ontologică. El nu mai căuta eroul mitologic al<br />
lui Coşbuc 1 şi nici „Ńăranul tragic” al lui Liviu Rebreanu, ci urmărea<br />
creaŃiunea ca reflex metafizic al acestuia, precum şi „matricea lui<br />
stilistică”. „Fac elogiul satului românesc creatorul şi păstrătorul<br />
culturii populare, purtătorul matricei noastre stilistice” 2 – spunea<br />
filosoful în discursul său de recepŃie în Academie. Ca itinerar îndelung<br />
pregătit de o trăire materială şi spirituală şi cu habitus vital, matricea<br />
stilistică este considerată cea pe care s-a depus intens istoria românilor<br />
şi în care se află povara unei tradiŃii imemoriale. Determinantele ei<br />
interioare, precum şi posibilele ei conŃinuturi care o animă se află –<br />
după Lucian Blaga – în acel „spaŃiu indefinit, ondulat ca plaiurile<br />
Ńării”, în care s-au metamorfozat „categoriile organicului” şi s-au<br />
instituit rânduielile firii. Rolul său a fost acela de a facilita<br />
„transfigurarea sofianică” a realităŃii în poezie, în artă, în credinŃă, dar<br />
şi de a susŃine acele „structuri” ale subconştientului nostru etnic, din<br />
care a rezultat un profund „apriori stilistic” şi s-a constituit „matca<br />
culturii populare”. Aceasta din urmă – după filosoful clujean – a<br />
devenit „temelia culturii majore” şi s-a transformat în orizont<br />
metafizic al sufletului nostru 3 . Recuperat într-o perspectivă ontologică<br />
şi acoperind întreaga arie de natură etnică, sufletul nostru – după<br />
Lucian Blaga – întemeiază matca stilistică românească, îndemnând la<br />
„credinŃa în destinul nostru spiritual” şi identificându-se cu „matca<br />
culturii populare”. În „preformările stilistice” ale culturii „minore” şi<br />
în „acest profund apriori stilistic al folclorului” – după gânditorul<br />
ardelean – se află baza creativităŃii culturii majore” şi în ea se<br />
revendică afirmările creaŃiei înalt semnificative de esenŃă naŃională.<br />
1<br />
„Toate cântecele şi basmele popoarelor – scria George Coşbuc – sunt<br />
mituri contopite” (Elementele literaturii populare, în „Noua Revistă<br />
Română”, nr. 4/1900, p. 159, Elogiu folclorului românesc, p. 207).<br />
2<br />
Lucian Blaga, Elogiu satului românesc, în Elegiu folclorului...,<br />
p. 405.<br />
3<br />
Lucian Blaga, op. cit., p. 407.<br />
368
„Matca stilistică populară şi cele înfăptuite sub specificul ei – preciza<br />
filosoful – indică posibilităŃile felurite ale viitoarei culturi majore”. 1<br />
Sintetizând cele anterioare, am putea spune că, înŃeleasă prin<br />
prismă istorico-socială şi evaluată după criterii funcŃionale, cultura<br />
populară se defineşte prin categoriile timpului şi ale locului.<br />
Însemnele acestora din urmă, adică ale timpului şi ale locului, se<br />
regăsesc cuprinse în structura de mesaj creat şi redau conŃinuturile<br />
vieŃii rurale aşa cum se prezintă ele, adică nativ, neafectate de vreo<br />
imprecaŃie de doctrină şi netrecute printr-o optică ideologică.<br />
Expresia lor fizionomică – dacă se poate spune aşa – corespunde<br />
întru totul cu modelul original şi asigură „caracteristicul” eului etnic.<br />
Acesta, deşi variază şi, deci, se schimbă, rămâne totuşi neschimbat.<br />
Din atare motive, atitudinea noastră faŃă de el este aproape totdeauna<br />
aceeaşi. Totuşi, atât formaŃiuni politice, de diverse orientări<br />
ideologice, cât şi curente naŃionaliste (de tip pozitiv sau xenofobe) au<br />
căutat să-şi argumenteze dreptul la afirmare de sine prin invocarea<br />
Ńăranului, ca pe „omul destin al neamului” şi prin recurs mai ales la<br />
folclor, considerat drept simbol de semnificaŃie reprezentativă pentru<br />
naŃia noastră. Şi în dialogurile unor intelectuali, ca şi în dezbateri de<br />
specialitate, mediul sătesc şi cultura lui au devenit criterii probatoare<br />
pentru „românescul” autentic. În consecinŃă, principiul „românităŃii”,<br />
precum şi ideea după care satul produce valori cu înalt grad de<br />
specialitate etnică se regăsesc în creaŃia folclorică sub formă de<br />
„mesaj partinic” şi au rolul de a delimita ceea ce este autohton de ceea<br />
ce este aluvionar, ceea ce este original de ceea ce este cosmopolit.<br />
Accentuând acest principiu şi completându-l cu o altă dimensiune de<br />
ordin metodologic, am putea spune că atât cultura populară, cât şi<br />
specia ei reprezentativă, adică folclorul, pot fi considerate drept<br />
indicatori taxonomici de clasificare, dar şi de identificare a tipurilor de<br />
spiritualitate în raport atât „cu vatra genezei noastre” 2 , cât şi cu<br />
„sistemul culturii naŃionale”.<br />
1<br />
Idem, p. 407.<br />
2<br />
l. Volovici notează: „Ideologia naŃionalismului românesc (indiferent<br />
de cum a fost definit) a transformat satul (zonă dominantă etnic şi cultural de<br />
tradiŃia românească) în vatra genezei noastre. Culturii orăşeneşti străine i se<br />
opune cultura autentică, folclorul de excepŃională bogăŃie. La creaŃia populară<br />
369
6.7. Metode de cercetare a culturii rurale<br />
şi principiul comprehensiunii de mesaj<br />
Continuumul românesc, rezultat dintr-un raport dihotomic dintre<br />
sat şi oraş, precum şi dintre tradiŃie şi modernitate, a impus utilizarea<br />
de principii metodologice în cercetarea culturii populare, în general, şi<br />
a folclorului, în particular. Astfel, Adrian Fochi, într-o lucrare<br />
teoretico-metodologică de real folos ştiinŃific 1 , menŃionează două<br />
principii instrumentale în cercetările de folclor comparat, şi anume:<br />
(a) comparaŃia istorico-genetică, care să Ńină cont de originea culturii<br />
noastre în sferă romanică şi (b) comparaŃia pe baza schimburilor de<br />
produse culturale, care să Ńină seama de situaŃia concret-geografică în<br />
care s-a dezvoltat cultura română;<br />
Originalitatea folclorului românesc se impune să fie stabilită în<br />
contextul cultural sud-est european.<br />
De fapt, însuşi Alexandru Odobescu, iar mai apoi B.P. Hasdeu<br />
au uzat de metoda analizei comparative în cercetarea folclorului<br />
românesc şi l-au situat pe acesta în contextul sud-est european.<br />
Sub influenŃa lui Herder, dar şi a poetului polonez Adam<br />
Miczkievicz, Al. Odobescu, continuatorul spiritual al paşoptiştilor,<br />
definea poezia populară ca fiind „caracterul şi amintirile unei<br />
naŃiuni”. 2 Totodată, el a elaborat şi o teorie a contextului sociogeografic<br />
privind originea folclorului, mai ales a celui sud-est<br />
european. Prin studiul metodic al folclorului, ca şi prin situarea lui<br />
într-un loc şi într-un timp precis determinate, se urmăreau – după Al.<br />
Odobescu – „desluşirea evenimentelor istorice” şi „identificarea<br />
caracterelor limbii noastre”. „łara noastră – nota scriitorul –, ca cele<br />
mai multe Ńări europene, mai ales cele ce se bucură de o natură<br />
măreaŃă şi bogată şi care au suferit mult în luptele lor pentru<br />
neatârnare, îşi are cântecele sale poporane, casnice şi vitejeşti. Noi<br />
şi la valorile satului se raportează doctrinarii naŃionalismului pentru a-şi<br />
fundamenta concepŃia specificului naŃional. Spiritualitatea naŃională este<br />
totuna cu spiritualitatea rurală”.<br />
1<br />
Adrian Fochi, Coordonate sud-est europene, Bucureşti, 1975.<br />
2<br />
Al. Odobescu, Cântecele poporane, în raport cu Ńara, istoria şi<br />
datinile românilor, în Elogiu folclorului românesc, p. 69.<br />
370
într-unele din ele ne vom sili a căuta desluşiri asupra evenimentelor<br />
istorice, asupra caracterului intim şi asupra limbii chiar a naŃiunii<br />
noastre, în deosebitele epoci şi în deosebitele localităŃi în cari aceste<br />
cântice au izvorât din imaginaŃiunea popoarelor”. Apoi, scriitorul<br />
conchide: „Vom merge şi prin Ńările vecine spre a cerceta cultura lor<br />
populară, ce datini au schimbat cu noi acele naŃiuni”. 1<br />
Uzând de aceleaşi principii metodologice ca şi<br />
Al. Odobescu, adică de principiul analizei comparative şi de acela al<br />
„situării într-un spaŃiu socio-geografic” determinat, B.P. Hasdeu<br />
considera literatura populară drept „un amestec în fond şi în formă,<br />
poezia amalgamată cu proza, istoria cu fabula, idealul cel mai<br />
transcendent cu realitatea cea mai banală, elementele empirice ale<br />
tuturor ştiinŃelor, în fina, o enciclopedie haotică, după care un<br />
observator filosof poate judeca tot ce ştie şi tot ce crede o naŃiune”. 2<br />
Tot Hasdeu a fost acela care a considerat „poezia poporană” nu<br />
numai „ca o preŃioasă suvenire” şi nici „… numai ca o cestiune de<br />
arheologie”, ci şi ca aceea care „posedă şi farmecul celei mai fericite<br />
creaŃiuni poetice”. 3<br />
Totodată, acelaşi mare spirit al epocii, şi nu numai, adică acelaşi<br />
Hasdeu, preciza că „… nu poate fi un mijloc mai interesant şi mai<br />
sigur de a cunoaşte forŃele morale şi intelectuale ale unei naŃiuni, decât<br />
numai prin literatura sa populară; şi nu este nici un alt mijloc mai<br />
nimerit şi mai frumos de a da unei literaturi culte un caracter original<br />
şi distinctiv, decât numai nutrind-o din literatura populară, precum<br />
literatura populară se adapă din fântânile unui instinct virginal”. 4<br />
Literatura populară – în viziunea acestui gânditor – e mărturia<br />
istorică pentru momentul şi epoca de formare a poporului român,<br />
adică în primele veacuri după romanizare, dar şi – apoi – prin<br />
„mulŃimea aluziunilor mitologice şi etnografice preŃioase din punctul<br />
de vedere al istoriei naŃionale”. 5 Dar şi din punctul de vedere „al<br />
1<br />
Op. cit., p. 73.<br />
2<br />
B.P. Hasdeu, Literatura populară, în Elogiu folclorului, p. 95.<br />
3<br />
B.P. Hasdeu, O pagină pentru istoria literaturii române, în Elogiu<br />
folclorului, p. 105.<br />
4<br />
B.P. Hasdeu, Literatura populară, în Elogiu folclorului, p. 94.<br />
5 Op. cit., p. 96.<br />
371
fecundului element psihologic” 1 , acea „veritate neimitabilă de<br />
caractere” 2 care se perindă atât în creaŃiile lirice, cât şi în cele epice,<br />
ne redă, după Hasdeu – acel inefabil etos popular şi ne prilejuieşte<br />
„observaŃiunile cele mai profunde şi cele mai fine asupra inimii<br />
umane”. 3 Nu este de ignorat faptul că literatura populară ne prezintă<br />
„memoria unei epoci primordiale de formaŃiune în adăpostul<br />
pădurilor” 4 unde s-au adăpostit străbunii noştri „şi s-au dezvoltat în<br />
curs de veacuri” 5 aşezările noastre româneşti.<br />
Pădurea, fiind pavăză împotriva primejdiilor şi protejând fiinŃa<br />
neamului românesc, a devenit simbol de „frăŃietate” cu românul, iar<br />
folclorul a preluat părŃi ale naturii şi le-a transformat în mesaje de<br />
referinŃă personificată. 6 Astfel, Hasdeu invocă referenŃialul lui „frunză<br />
„frunză verde”, iar apoi, printr-un procedeu de corelare a stărilor<br />
sufleteşti ale omului, felul de a fi al unor lucruri din natură, ajunge la<br />
teza potrivit căreia „… totalitatea poeziei poporane a românilor este ca<br />
un fel de botanică, fiecare plantă fiind descrisă pe larg printr-o<br />
situaŃiune corespunzătoare a sufletului uman” 7 şi – prin urmare – cu<br />
misiunea specială de a o exprima.<br />
Se mai impune o precizare de ordin metodologic, care priveşte<br />
situarea analizei folclorului de către Hasdeu în contextul sud-est<br />
european şi chiar extinderea acestei analize la unele popoare de<br />
origine latină. În acest sens, el relevă că, deşi există specii literare<br />
comune mai multor popoare şi cu toate că sub aspect etimologic există<br />
tentaŃia unor coroborări terminologice, totuşi creaŃiile noastre<br />
folclorice sunt profund originale. ConŃinutul lor ideatic este absolut<br />
1 Op. cit., p. 97.<br />
2 Ibidem.<br />
3 Ibidem.<br />
4 B.P. Hasdeu, op. cit., p. 105.<br />
5 Op. cit., p. 103.<br />
6 „Două calităŃi esenŃiale – nota Hasdeu – au distins şi vor distinge<br />
totdeauna literatura populară din orice Ńară; dintâi ea se inspiră din izvoarele<br />
imediate ale naturii brute, pe când literatura cea cultă cunoaşte natura deja<br />
epurată şi adesea ciuntită prin prisma prevenŃiunilor ştiinŃifice; al doilea, ea<br />
oglindeşte caracterul naŃiunii în sânul căreia se desfăşoară, pe când literatura<br />
cea cultă nu poate a nu fi mai mult sau mai puŃin cosmopolită” (op. cit., p. 94).<br />
7 Op. cit., p. 100.<br />
372
ireductibil la produse literare ale altor popoare din zonă, iar<br />
similitudinile terminologice sunt mai mult în formă, şi nu în conŃinut.<br />
Astfel, „doina – spunea Hasdeu – nu apare aidoma celei<br />
româneşti în folclorul nici unui popor vecin” (macedonean, bulgar sau<br />
albanez), deşi „ne întâmpină … tocmai la trei capete extreme ale<br />
Europei: în România, în Spania şi în Danemarca”. 1 Nici „laitmotivul”<br />
cântecului popular, acel „frunză verde”, nu este de găsit prin vreuna<br />
din Ńările vecine. S-au încercat unele comparaŃii cu creaŃii similare de<br />
origine toscană, dar fără nicio reuşită, deoarece la toscani „frunza<br />
verde” de la noi ia forma „unei flori” sau a unei „foi”, ceea ce l-a<br />
determinat pe Hasdeu să se întrebe aproape intrigat: „Între frunza<br />
verde a românului şi fiore sau chiar spiga di grano a toscanului există<br />
oare în realitate vreo serioasă înrudire? Sau nu cumva amăgirea<br />
produce din predispoziŃiunea cam morbidă a celor mulŃi dintre noi,<br />
după contagiosul exemplu al societăŃii zise Academice, de a căuta<br />
chiar «ciorba» şi «şerbetul» la Capitoliu?” 2<br />
După mai multe analize comparative şi după incursiuni în<br />
folclorul unor culturi în care se află motive de analogie, marele nostru<br />
învăŃat conchidea: „Frunză verde s-a născut dimpreună cu<br />
naŃionalitatea română, nu la Tibru sau Gudalquivir, ci la noi acasă, pe<br />
teritoriul Daciei, în secolarele păduri ale CarpaŃilor, acolo unde<br />
străbunii noştri s-au format şi s-au dezvoltat în curs de veacuri mai<br />
nainte de a se pogorî din munte şi a se răspândi pe câmpii”. 3<br />
Contemporan atât cu poporaniştii, cât şi cu semănătoriştii<br />
primelor decenii ale secolului XX, Ovidiu Densusianu s-a situat în<br />
opoziŃie cu pretenŃia de a institui o societate mai dreaptă prin<br />
exerciŃiul unei aşa-zise inteligenŃe săteşti. Pentru el, folclorul<br />
1<br />
Vezi Elogiu folclorului românesc, p. 100.<br />
2<br />
Idem, p. 103.<br />
3<br />
„Românii n-au căpătat pe frunză verde de la latini; nici de la daci”<br />
(op. cit., p. 107). Frunză verde – adăuga Hasdeu – este un pur românesc, un<br />
product direct al pământului dacic, fără nicio cumnăŃie cu Italia sau Spania<br />
(op. cit., p. 104). Cât de adânc s-a înrădăcinat şi cât de departe s-a ramificat la<br />
români suvenirea anticului trai de codru, dezvoltându-se mai cu seamă în<br />
sfera cea poetică a vieŃii, ,,probă este, pe lângă «frunză verde», caracteristicul<br />
«brad» de la nuanŃele noastre Ńărăneşti” (op. cit., p. 106).<br />
373
eprezenta o disciplină ştiinŃifică – şi, de fapt, o ştiinŃă – fiind corelat<br />
în structura lui ideatică cu dialectologia, cu psihologia şi cu<br />
sociologia. Densusianu gândea folclorul ca orizont reflectiv al realului<br />
trăit, vizând componenta etnopsihologică a unui popor şi devenind<br />
modalitatea revelatoare pentru finanŃările acestuia. „Folclorul – scria<br />
Ov. Densusianu – trebuie să ne arate cum se răsfrâng în sufletul<br />
poporului de jos diferitele manifestaŃii ale vieŃii, cum simte şi gândeşte<br />
el fie sub influenŃa ideilor, credinŃelor, superstiŃiilor moştenite din<br />
trecut, fie sub a impresiilor pe care i le deşteaptă împrejurările de<br />
fiecare zi”.<br />
Referindu-se la geneza genurilor folclorice şi plasându-le sub<br />
criteriul ontologiei zonale, Ovid Densusianu considera că numai unele<br />
dintre ele sunt de origine autohtonă şi – prin urmare – numai unele ar<br />
reflecta etnopsihologia poporului nostru. El nega în mod categoric<br />
caracterul autohton al baladei şi considera sorgintea acesteia ca fiind<br />
sudul şi sud-vestul Dunării. „În ce priveşte provenienŃa baladelor, a<br />
bogăŃiei epice care circulă la noi – scria Ovid Densusianu –<br />
majoritatea manifestărilor reprezintă o infiltraŃie străină slavă prin<br />
mijlocirea lăutarilor, agenŃii de difuziune a motivelor epice. CântăreŃii<br />
aceştia au fost susŃinuŃi de boierime, aceleaşi lucruri petrecându-se în<br />
apus, de-a lungul evului mediu, dintr-o epocă cu mult mai<br />
îndepărtată”.<br />
Desigur că, prin mişcările continue ale populaŃiilor vecine,<br />
precum şi prin acea cunoscută transhumanŃă a oierilor, se determinau<br />
şi anumite translări de motive folclorice sau chiar preluări de ordin<br />
tematic. Întâmplări similare sau mituri interne apte să itereze direcŃiile<br />
creative ale unei culturi sunt în măsură să influenŃeze şi alte zone<br />
etnice şi – deci – să producă germinarea de specii literare cu caracter<br />
similar. Dar, de aici nu se poate conchide că o relaŃie cu caracter<br />
incidental sau simple influenŃe din exterior datorate muzicii lăutăreşti,<br />
de exemplu, ar întemeia genuri culturale de larg ecou istoric, sau că,<br />
printr-un act de „generaŃie spontanee”, s-ar materializa într-o formă or<br />
într-o clasă produse „catalitice”, cum ar spune Lucian Blaga. În<br />
realitate, afirmarea unui fenomen cultural, ori a unui curent de idei<br />
este efectul unei necesităŃi interne şi se leagă de anumite forŃe de<br />
germinare autohtonă care le aduc pe lume şi le asigură susŃinerea.<br />
Astfel, balada n-ar fi supravieŃuit peste veacuri şi nici n-ar fi<br />
proliferat sub aspect tematic dacă ar fi fost de origine aluvionară şi<br />
374
dacă exprima o „pseudo-morfoză”, folosind expresia lui Spengler. Ea<br />
s-ar fi anemiat treptat, iar până la urmă ar fi devenit un pseudo-gen<br />
literar. Or, aşa cum este ştiut, balada s-a impus în decursul timpului ca<br />
una dintre creaŃiile „eponime” ale folclorului românesc şi într-un fel a<br />
dobândit calitatea de element de bază al „culturii matcă”. De aceea,<br />
suntem de acord cu evaluările lui Adrian Fochi, care califica teza lui<br />
Ov. Densusianu drept o „mare eroare” şi notifica unele cauze care<br />
conduc la dificultăŃi în cercetarea folclorului. 1<br />
Este de reŃinut că studiile folclorice sau chiar de filologie<br />
întreprinse de către acest distins cercetător cu privire la graiurile<br />
românilor au demarat prin descinderi în diferite zone ale Ńării şi prin<br />
anchete dialectale de mare interes pentru sociologi. Alături de Timotei<br />
Cipariu, de Nicolae Densusianu şi de B.P. Hasdeu, Ov. Densusianu,<br />
într-un efort prodigios de a învesti noua ştiinŃă pe care el însuşi o<br />
întemeia, adică folcloristica, cu o metodă proprie şi în intenŃia de a<br />
oferi o altă perspectivă ontologiei folclorului, 2 a operat un corectiv util<br />
asupra imaginii idealiste despre Ńăranul român şi a oferit un orizont<br />
deschis literaturii populare. Astfel, în ceea ce priveşte primul aspect,<br />
acela al imaginii, el invoca răspunsurile date de către doi Ńărani cu<br />
privire la valoarea unor vremuri trecute – unul dintre Ńărani fiind din<br />
Dolj, iar altul din Tulcea, răspunsuri în baza cărora Densuşianu<br />
caracteriza psihologia săteanului ca fiind una „limitată şi egoistă”.<br />
„Mai bine era pe vremea turcului – spunea olteanul – făceam 12 zile<br />
pă an şi dam dijmă la porumb; încolo, nimic. Durmiam cu boii pă<br />
livezi până la Sfântu Gheorghe şi până se făcea la loc şi nimini nu mă<br />
1<br />
Adrian Fochi, în lucrarea sa Coordonate sud-est europene ale baladei<br />
populare româneşti, Bucureşti, 1975, enumera dificultăŃile existente în<br />
cercetarea comparată a folclorului din spaŃiul sud-est european şi considera<br />
că la baza acestora stau anume prejudecăŃi de ordin tendenŃial. În acest sens,<br />
Fochi menŃionează că cercetătorii nu erau cunoscători ai limbilor balcanice,<br />
ci au folosit traduceri care erau şi puŃine şi unilaterale; versiunile româneşti<br />
ale baladelor (subiect predilect al investigaŃiei ştiinŃifice a folclorului din<br />
România) erau cunoscute, dar materialele paralele erau difuzate în cel mult o<br />
variantă; analizele comparative nu se refereau la întreaga zonă sud-est<br />
europeană, ci o fragmentau; cercetările nu erau mai avansate nici la celelalte<br />
popoare din zonă şi deci nu puteau oferi exemple sau elemente de referinŃă.<br />
2<br />
„Un corectiv la aprecierile greşite de până acum asupra celor de la<br />
Ńară îl va aduce chiar folclorul”( op. cit., p. 270).<br />
375
întreba. Mă apuca nămiaza pă câmp şi nu mă întreba nimini de unde<br />
viu şi unde mă duc”. 1<br />
Celălalt sătean, din Tulcea, relata şi el lucruri similare: „În<br />
vremea turcului tot şi pisti tot era slobod; ti duceai în pădure, puneai<br />
căciula p-o ureche şi tăiai di undi vrei şi ce vrei. Scoteai un bilet<br />
păntru o sută di doage şi tăiai trii sute şi nimeni nu ti-ntreba. Trecând<br />
pă la casa pădurarului îi lăsai un lemn, două, şi-nainte, băiete. Vitile le<br />
păşteai pă undi vrei. Cu pământu era mai ghini ca azi; să plătea dijmă<br />
numa pentru pământu sămănat; păntru al nesămănat nu lua nimic.<br />
Păntru stuf din baltă, iar nu te-ntreba nimeni”. 2<br />
Potrivit opiniei lui Ov. Densusianu, aceste atitudini decurg sau<br />
din mentalitatea Ńăranului, care este de tip egoist, apreciind numai ceea<br />
ce îi aduce lui foloase materiale sau foloase simbolice şi ignorând ceea<br />
ce se plasează dincolo de interesele lui directe. „E caracteristică<br />
această mărturisire pentru mentalitatea Ńăranului nostru – scria<br />
Ov. Densusianu –, dacă ceva îi turbură socotelile, dacă folosul lui iese<br />
micşorat dintr-o împrejurare oarecare, iată-l răzvrătit, cârtitor. Numai<br />
ce-l priveşte direct, ce i se pare pe placul lui, numai aceea există<br />
pentru el. Că Ńara a scăpat de stăpânire străină, că multe lucruri s-au<br />
schimbat în bine – ce-l interesează pe el, dacă i se pare că pentru viaŃa<br />
lui de toate zilele era mai bine altădată? Şi e de remarcat că aproape la<br />
fiecare pas întâlneşti la Ńară oameni care se tânguiesc după vremea mai<br />
bună, traiul mai din belşug de odinioară”.<br />
Pe lângă „factura egocentrică” a psihologiei săteanului şi în<br />
afară de caracterul „teluric” al intereselor lui, Ov. Densusianu mai<br />
releva încă un fapt semnificativ pentru acest tip de personalitate şi care<br />
este de mare actualitate, şi anume „supraevaluarea vremurilor trecute”.<br />
În pofida „schimbărilor” efectuate în societate şi dincolo de anumite<br />
deschideri produse prin mutaŃii esenŃiale la nivel de sistem, rezonanŃa<br />
acestor clivaje este irelevantă. Nostalgia timpului de odinioară şi deci<br />
„supraaprecierea” a „ceea ce a fost cândva” nu trebuie neglijate,<br />
1 „Iată-i deci pe aceşti Ńărani – nota Densusianu – spunând că lumea<br />
trăia mai bine pe vremea turcilor, pentru că, după credinŃa lor, erau mai<br />
puŃine sarcini şi fiecare se putea duce pe unde voia cu vitele la păscut”<br />
(op. cit., p. 271).<br />
2 Idem, p. 270.<br />
376
întrucât ele au o fundamentare raŃională şi devin semnificative în<br />
contexte sociale viitoare. Aceasta se bazează fie pe o serie de<br />
„afinităŃi” personale sau de grup, fie pe anumite aspiraŃii actuale<br />
neîmplinite. Şi cu aceasta ajungem la Freud, care, în virtutea ideii de<br />
„refulare”, preciza: „Epocile îndepărtate exercită asupra imaginaŃiei o<br />
atracŃie vie şi misterioasă. De îndată ce oamenii sunt nemulŃumiŃi de<br />
prezent, lucru care se întâmplă destul de des, se întorc spre trecut şi<br />
speră, odată în plus, să regăsească visul, nicicând uitat, al vârstei de<br />
aur”.<br />
Şi Serge Moscovici vorbeşte de nostalgia „vremii trecute”, dar o<br />
pune în dependenŃă de „memoria colectivă a oricărei mase de oameni”<br />
şi o explică printr-un postulat al „universalităŃii”. „Postulatul – scrie<br />
psihologul francez – stipulează că impresiile trecutului se păstrează în<br />
viaŃa mentală a maselor, sub forma unor amprente mnezice”.<br />
Totodată, memoria colectivă – după S. Moscovici – dotează<br />
psihologia maselor cu „... o forŃă emotivă invadantă”, pe care el o<br />
numeşte „seducŃia nostalgiei”. 1<br />
Geneza acestei forŃe este plasată de către psiholog într-un raport<br />
al contrastelor. „Printr-un joc de contraste între trecut şi prezent –<br />
adaugă S. Moscovici – memoria ne face să opunem persoanelor (şi,<br />
n.ns.) realităŃilor pe care le avem în faŃa ochilor, imago-ul<br />
echivalenŃelor lor reconstituite de către spirit. Îndepărtând tot ceea ce<br />
este neplăcut, negativ şi insuportabil, tindem să reŃinem aspectele<br />
agreabile, pozitive şi satisfăcătoare. Şi chiar dacă este vorba despre cei<br />
mai sângeroşi tirani ai istoriei sau dacă evocăm perioade lamentabile<br />
din viaŃa noastră, întotdeauna recreăm amintiri mai satisfăcătoare şi<br />
mai conforme cu propriile dorinŃe. Această seducŃie a nostalgiei –<br />
conchide psihologul francez – îndepărtează virulenŃa conflictelor<br />
trecutului. Ea face să fie compatibile lucruri incompatibile sau chiar<br />
plauzibile altele care nu sunt”. 2<br />
În sensul celor menŃionate, am reŃinut în cercetările de teren<br />
invocarea elogioasă într-un cântec popular a numelui fostului dictator,<br />
exacerbându-i-se anumite merite şi plasându-i-se în subsidiar altele,<br />
1<br />
Serge Moscovici, Psihologia socială sau maşina de fabricat zei,<br />
Editura UniversităŃii Bucureşti, 1995, p. 126-128.<br />
2<br />
Ibidem.<br />
377
cele politice, de reprimare socială. Imaginea lui era asociată exclusiv<br />
unor fapte pozitive, care vizau direct situaŃia, mai ales, materială a<br />
oamenilor şi le determina „nostalgia vremurilor trecute”. „Amprentele<br />
mnezice”, de care vorbea Serge Moscovici, precum şi „efectul de<br />
contrast” între imagini precare pe care le avem în faŃa ochilor, pe de o<br />
parte, şi experienŃe pozitive trăite în vremea dictaturii, pe de altă parte,<br />
inspiră creaŃii folclorice cu conŃinut nostalgic: „Vin, nenică, vino<br />
înapoi, să scapi Ńara plină de nevoi” (variantă auzită la Brăila); „Vin,<br />
nenică, vino înapoi, să vezi Ńara plină de nevoi” (variantă auzită în<br />
Slatina) etc.<br />
Aici nu mai este vorba de acel spirit egoist specific psihismului<br />
Ńărănesc de care vorbea Ov. Densusianu şi nici de o înŃelegere absolut<br />
„posesivă” a lucrurilor din partea săteanului, ci de o atitudine realistă,<br />
rezultată din aceea că el a trebuit să se Ńină permanent aproape de<br />
lucruri şi să adopte o conduită dominant practică. Datorită<br />
particularităŃilor existenŃei în mediul natural şi ca urmare a modului de<br />
a-şi obŃine cele necesare traiului prin trudă neîntreruptă, Ńăranul a fost<br />
şi a rămas omul „praxisului” strict determinat, urmărind să realizeze<br />
maximum de eficienŃă din munca depusă şi căutând să prevină<br />
situaŃiile de criză economică a familiei sale. Personalitate deprinsă<br />
numai să muncească şi să-şi ducă viaŃa predominant între lucruri, el<br />
s-a definit ca un om calculat, cu o gândire cumpănită şi cu „o minte<br />
riguroasă”; nu se hazardează în proiecte nesigure şi nici nu se<br />
angajează în acŃiuni cu un grad oarecare de risc. Lucid şi exact, Ńăranul<br />
este persoana „orizontului de supresiune” – dacă se poate spune aşa –,<br />
cu un „îndemn continuu către muncă” şi cu un sistem de aspiraŃii<br />
materiale precis gândite. Tot ce nu prezintă interes pentru sine şi tot ce<br />
nu afectează gestiunea familiei sale nu devine obiect de atenŃie<br />
personală şi nici nu se transformă în motiv de implicare, ori în<br />
determinaŃie de sine.<br />
În schimb, acele „absenŃe utile”, ca şi fapte ale trecutului care au<br />
o anume rezonanŃă benefică asupra psihologiei publice sunt „chemate”<br />
din „memoria istoriei” şi sunt opuse stărilor precare din zilele noastre.<br />
Nu se mai iau în considerare traumele sociale produse de către politica<br />
dictatorială şi nici acele frustrări economice care făceau din Ńara<br />
noastră una subalimentată, faptul că drepturile omului erau suprimate.<br />
Unele fapte sunt supuse fenomenului criptării, ele nemaiavând ecou în<br />
378
trăirea contemporană şi deci nemaifiind de actualitate, pe când altele<br />
sunt decriptate, primind simboluri de gratificare şi transformându-se în<br />
subiect de creaŃie folclorică. Aceasta ne arată că memoria colectivă<br />
dotează masele cu „o forŃă emotivă invadantă”, iar seducŃia nostalgiei<br />
anulează virulenŃa conflictelor din trecut.<br />
Un alt aspect la care dorim să ne referim în această ultimă parte<br />
a lucrării vizează perspectivele de evoluŃie a culturii populare, în<br />
general, şi a folclorului, în particular. Nicolae Iorga, ca şi Ov.<br />
Densusianu, considera folclorul ca un sistem deschis, iar creativitatea,<br />
o caracteristică eternă a poporului. „Materialul pe care-l avem la<br />
îndemână şi care e în necontenită creştere, putând fi sporit tot mai<br />
mult – scria marele istoric şi om de cultură – are înfăŃişarea unui<br />
amestec şi unor preschimbări fără sfârşit. Motivul se îmbracă în<br />
versuri care variază dintr-un loc în altul – ceva dintr-o formă evident<br />
mai veche se adaugă cu elemente pe care le dă o nouă improvizaŃie<br />
căreia-i vor urma oricât de multe altele – nemaifiind mijlocul de fixare<br />
al scrisului, pe buzele fiecăruia din cei ce transmit cântecul el se<br />
preface, aş zice: cu toate părŃile împrumutate de la înaintaş, el se<br />
creează din nou” 1 .<br />
Aşa cum deja am menŃionat, şi Ov. Densusianu contrazicea pe<br />
acei folclorişti care se temeau că „... producŃiunile populare vor<br />
dispărea” şi deci în viitor nu vor mai avea ce culege 2 .<br />
„Înecate în formele noi de cultură venite de la oraş” şi sub<br />
presiunea procesului urbanizării, unii specialişti nu mai acordă<br />
folclorului, pentru viitor, decât o funcŃie „ornamentală” sau o valoare<br />
de simbol. Există şi astăzi gânditori care consideră că sub „presiunea”<br />
mass-media şi prin instrucŃia şcolară s-ar produce „o cădere” pe linia<br />
evoluŃiei culturii populare şi deci aceasta nu s-ar mai reproduce în<br />
viitor. Baza ei de susŃinere şi regenerare s-ar restrânge continuu, iar<br />
reflexul spiritual care să exprime o anume stare de fapt ar fi fără sens.<br />
1<br />
Nicolae Iorga, Poezia populară lirică şi satirică, în Istoria literaturii<br />
româneşti, cap. I, p. 48-66, vezi Elogiu..., p. 231.<br />
2<br />
„Se spunea mereu până acum – nota Ov. Densusianu – că va veni un<br />
timp când folcloriştii nu vor mai avea ce culege, când producŃiunile populare<br />
vor dispărea, înecate în formele nouă de cultură care pătrund tot mai mult de<br />
la oraş.<br />
379
Speciile ei ar deveni de domeniul tradiŃiei, iar „muzeele” ar îndeplini o<br />
funcŃie de efect compensator.<br />
Or, aşa cum notau mai întâi Nicolae Iorga 1 , iar mai apoi Ovid<br />
Densuşianu, cultura populară, în general, şi folclorul, în particular, nu<br />
sunt lipsite de resurse regenerative şi deci ele nu sunt lipsite de<br />
„perspectiva devenirii”.<br />
În contextul unor situaŃii noi, de industrializare şi progres social,<br />
reacŃia mediului rural nu este una retractilă şi deci de „abdicare”; munca<br />
nouă va simŃi nevoia unei adaptări corespunzătoare la noul mediu, cu o<br />
reflecŃie pe măsură şi cu o creativitate aptă să rezolve noile probleme<br />
apărute în plan social. Orice etapă recent apărută şi orice deschidere<br />
spre o altă experienŃă decât cea anterioară implică începutul unei alte<br />
munci înnoitoare şi determină un proces de reflectare ce „ascuŃeşte<br />
mintea” – după expresia lui Nicolae Iorga. Împrejurările proprii<br />
fiecărei epoci şi manifestaŃiunile de viaŃă, care caracterizează o treaptă<br />
nouă, „dezvăluie înŃelepciunea înnăscută” a maselor populare – cum<br />
spunea Ov. Densusianu – şi pune în rol acele facultăŃi reflexive ce sunt<br />
activate de către situaŃiile care apar în plan social. „ImaginaŃia<br />
populară – nota el – nu rămâne niciodată inactivă; ea se amestecă<br />
mereu în realitatea de fiecare zi şi încetul cu încetul ajunge la noi”.<br />
Din atare motive, „... basmele nu vor amuŃi niciodată, ele sunt<br />
farmecul anilor de copilărie”, iar „... poezii populare vor fi totdeauna,<br />
ori că vor continua de departe pe cele de astăzi, ori că vor rezulta din<br />
transformarea celor introduse de la oraş”. „După cum nu vor dispărea<br />
basmele şi poeziile, tot aşa vor continua să trăiască şi unele legende.<br />
Putem spune chiar mai mult: pe lângă legendele vechi, îşi vor lua<br />
naştere altele nouă”.<br />
1<br />
„Ea (adică viaŃa populară, n.ns.) pretinde cântecul, nu se poate lipsi de<br />
dânsul. Precum în lumea cea mai veche, adăuga Nicolae Iorga, el (cântecul, n.ns.)<br />
era un element al ritului sacru fără de care era imposibilă ceremonia, tot aşa niciuna<br />
din formele petrecerii, să zicem chiar: ale vieŃii sociale nu poate fi lipsită de această<br />
provocare şi întovărăşire a versului, care, în acest domeniu, Ńâşneşte spontaneu, fără<br />
niciun împrumut de la vreo literatură nescrisă a străinătăŃii, fără nicio precedare de<br />
către aedul rătăcitor venit de pe plaiuri” (N. Iorga, Poezia populară lirică şi satirică,<br />
în vol. Elogiu..., p. 231).<br />
380
Motivele populare vor fi permanente 1 – nota acelaşi Densusianu –,<br />
iar „lărgirea orizonturilor folclorului aduce cu sine asigurarea pentru<br />
viitor a unui atare material”, un izvor preŃios de informaŃii cu privire la<br />
viaŃa sufletească a fiecărui popor. 2<br />
În acelaşi timp însă, acest material implică şi o „schimbare de<br />
metodă”, ca „instrument ştiinŃific de lucru”, prin care să se înlăture<br />
„diletantismul” în „culegerea de folclor” şi să se instituie „o disciplină<br />
serioasă” în selectarea creaŃiilor populare. Practica înregistrărilor „la<br />
întâmplare”, fără „sistemă” şi fără o concepŃie riguros elaborată –<br />
releva Densusianu – trebuie „să se încheie” fără întârziere şi să fie<br />
înlocuită cu „profesionalismul ştientizat” – dacă se poate spune aşa –<br />
şi cu cercetarea specializată. Formarea prin instituŃii academice a<br />
folcloriştilor, ca şi cercetările ce urmează a se efectua în acest<br />
domeniu implică schimbarea mijloacelor de lucru şi „emanciparea de<br />
rutină” şi „empirism”. „De la filologi – scria acelaşi autor – vor avea...<br />
prilej folcloriştii să-şi apropieze disciplina intelectuală”, cărora li se<br />
asociau sociologii şi psihologii, fără a se neglija antropologii şi<br />
arheologii şi fără ca „studiile de dialectologie” să fie trecute în<br />
subsidiar. Într-un fel, Ovidiu Densusianu cerea „interdisciplinaritate”<br />
în investigarea creaŃiei populare şi nu ezita în a insista asupra<br />
„metodologiei integraliste de tip holist”, care să surprindă nu numai<br />
„statica”, adică să reflecte nu numai „sincronicul”, ci şi „diacronicul”,<br />
adică „devenirea”. Fiindcă, în concepŃia lui (şi care este una actuală),<br />
în cultura populară se reflectă nu numai tradiŃia, ci şi prezentul,<br />
trecutul şi viitorul. O treaptă anterioară o conŃine, virtual, pe cea care<br />
1<br />
Un atare material totdeauna interesant de cules – adaugă acelaşi<br />
specialist – va conferi o bogăŃie de fapte şi va constitui un izvor preŃios de<br />
informare cu privire la viaŃa sufletească a fiecărui popor.<br />
2<br />
„Şi acest material – scria Ov. Densusianu – va întrece în bogăŃie, în<br />
societate, tot ce s-a dat până acum. Când se va ajunge să se alcătuiască cât<br />
mai multe asemenea culegeri, vom avea la îndemână izvorul cel mai preŃios<br />
de informaŃie ce s-a dat vreodată: vom găsi acolo icoana sufletească<br />
adevărată a fiecărui popor, după localităŃi şi timpuri şi vom putea păşi mai<br />
sigur în studiile de literatură, de psihologie ori de sociologie – culegerile<br />
acestea vor fi adevărate arhive vii în care istoricii să găsească mai mult decât<br />
în atâtea documente seci, fără suflet, care nu le îngăduire azi să pătrundă mai<br />
adânc în sufletul mulŃimilor”.<br />
381
îi urmează, transmiŃându-i acesteia din urmă anumite resorturi producătoare<br />
de social şi înscriindu-o într-un trend de continuitate<br />
novatoare.<br />
Cultura, ca parte a întregului şi ca funcŃie a unei formaŃiuni, nu<br />
se poate manifesta într-o direcŃie străină de finalitatea celorlalte<br />
entităŃi şi nu se va abate de la linia principală a dezvoltării.<br />
Dimpotrivă, prin rol şi prin predispoziŃii, creaŃia populară, în general,<br />
şi folclorul, în particular, pe lângă faptul că sunt emanaŃii ale unui<br />
anumit fond social şi în afară de o reflectare a acestuia, au şi o<br />
contribuŃie „efectorie”, aceea de a se implica în dinamica societăŃii şi<br />
de a-i împlini destinaŃia în istorie. Dar, atât în prezent, cât şi în viitor,<br />
şi cultura populară şi deci şi folclorul vor codifica „componenta<br />
etnică” şi-i vor conferi repere axiologice necesare identităŃii sale.<br />
„Imperiul imaginilor” 1 , ca şi „simbolurile spiritual-istorice” vor<br />
constitui sursă de legitimare atât în sfera naŃională, cât şi în cea<br />
politică. „Rostirea românească” însăşi (uzând de cunoscuta expresie a<br />
lui C. Noica), precum şi „biografia neamului” se întemeiază pe anume<br />
„solidarităŃi organice” 2 şi se dezvoltă pe baza „unităŃii în diversitate”,<br />
fără a se ignora vreo componentă din ansamblul societal şi fără a<br />
considera că folclorul ori cultura populară sunt de domeniul trecutului.<br />
Cât timp va exista poporul român şi cât „aventura lui” va dura în acest<br />
spaŃiu, atât se va produce şi cultura care-l caracterizează şi tot atât<br />
vom beneficia şi de frumuseŃea valorilor folclorice. Dar, aceasta nu<br />
însemnă că procesul creaŃiei culturale poate merge de la sine, iar<br />
tradiŃia îşi poate continua „destinul” doar în virtutea marilor ei reuşite<br />
anterioare. Dimpotrivă, având în vedere presiunea exercitată de către<br />
procesul urbanizării şi reŃinând efectele postmodernismului în sfera<br />
spirituală, se impune mai întâi formarea de „animatori culturali”, care<br />
să aibă o pregătire temeinică în managementul cultural şi care să se<br />
impună printr-un fel de „vocaŃie” în domeniu. Totodată, cu ajutorul<br />
institutelor de specialitate şi cu contribuŃia cercetării interdisciplinare,<br />
e de mare utilitate realizarea unui atlas al culturii populare, care să<br />
1<br />
Daniel Barbu, « Formele fără fond» şi puterea intelectualilor, în<br />
„Sfera politicii”, nr. 29-30/1995.<br />
2<br />
Expresia aparŃine lui Alexandru DuŃu, Identitate naŃională şi<br />
construcŃie politică, în „Sfera politicii”, nr. 29-30, iulie-august, 1995.<br />
382
eflecte în totalitate zonele folclorice şi să stimuleze specificitatea<br />
fiecăreia dintre ele.<br />
Pe baza acestuia, forurile de decizie ar putea să elaboreze<br />
programe de monitorizare atât la nivel zonal, cât şi la nivel naŃional,<br />
pentru a stimula „autenticul creativ” şi a contracara pseudocreaŃia,<br />
adică „kitchul”.<br />
Sintetizând, într-un efort de operaŃionalizare a caracteristicilor<br />
culturii populare, în general, şi ale folclorului, în particular, în<br />
perspectiva construirii de modele raŃionale, situate dincolo de<br />
„impulsul emoŃiilor”, am putea menŃiona următoarea suită de<br />
caracteristici:<br />
– sub aspect istoric, creaŃia populară, în general, şi folclorul, în<br />
particular, reprezintă întâiul stadiu al culturii premoderne şi îşi află<br />
originea în formele arhaice ale ciclului primar; aceasta întrucât,<br />
indiferent de stadiul istoric de evoluŃie socială şi dincolo de nivelul<br />
dezvoltării culturale, orice popor s-a definit prin dimensiunea<br />
creativităŃii 1 ;<br />
– folclorul este un produs, mai ales, al epocii de trecere de la<br />
sclavagism la feudalism, devenind o cultură predominantă în epoca<br />
feudală şi, în general, în perioada preindustrială;<br />
– spaŃiul socio-geografic de manifestare a culturii populare – şi<br />
în special a folclorului – este spaŃiul rural, acesta fiind tot mai afectat<br />
atât de procesul urbanizării, cât şi de instrucŃia şcolară a populaŃiei;<br />
– actualmente, folclorul există şi se dezvoltă alături de cultura<br />
înaltă şi mass-media, fără a fi considerat un subsistem închis şi fără a<br />
se crede că el supravieŃuieşte numai prin transferul produselor sale în<br />
celelalte două subsisteme;<br />
– în procesul creaŃiei, cultura folclorică utilizează tehnici şi<br />
modele empirice şi meşteşugăreşti, iar circulaŃia produsului său se<br />
efectuează în manieră orală;<br />
1<br />
„Poezia poporală – scria Alecu Russo – este întâia fază a civilizaŃiei<br />
unui neam ce se trezeşte la lumina vieŃii, iar când acest neam cade din vechea<br />
sa civilizaŃie, poezia poporală devine paladium al limbii şi al obiceiurilor<br />
strămoşeşti. Pentru noi, ea este şi o fază şi un paladium” (Poezia poporală, în<br />
„Foaia SoŃietăŃii pentru literatură şi cultură în Bucovina”, CernăuŃi,<br />
nr. 8-9/1868), citat din Elogiu..., p. 20).<br />
383
– creaŃia s-a construit ca un complex sincretic, cu motivaŃii<br />
predominant utilitare; chiar şi în cazul artei, nu se are în vedere, în<br />
primul rând, frumosul sau distractivul ca atare, ci se urmăreşte mai<br />
întâi necesarul şi practicul, fără însă a se neglija componenta artistică<br />
şi fără ca esteticul să fie total substituit cu pragmaticul; fie că este<br />
vorba de manifestări magico-religioase sau de activităŃi socialeconomice,<br />
în majoritatea cazurilor, frumosul apare ca o consecinŃă<br />
sau ca un adaos al utilului;<br />
– cultura folclorică (în special în subsistemul său tehnic) se<br />
inspiră – cum spunea Hasdeu 1 – din izvoarele imediate ale naturii şi se<br />
dezvoltă prin permanenta invocare a unor componente ale acesteia; în<br />
raportarea la natură, se fac frecvente referiri la unealtă;<br />
– cultura populară este una neprogramată în ceea ce priveşte<br />
actul creaŃiei, autorul fiind liber de orice regulă restrictivă şi elaborând<br />
în mod spontan conŃinutul operei; el produce stricturi şi chiar modele<br />
în manieră ocazională, cu ajutorul evenimentelor, dialogând cu natura 2<br />
şi cu unealta; într-un fel, cunoaşterea şi modelul sunt ulterioare<br />
produsului, accentuând factura contingentă a procesului creativ şi<br />
plasându-l pe autor într-un cadru al său, de sine stătător (dacă se poate<br />
spune aşa);<br />
– în ceea ce priveşte geneza creaŃiei (colective sau individuale),<br />
punctele de vedere sunt neunitare. B.P. Hasdeu, vorbind de cele două<br />
tipuri de literatură populară 3 , cea scrisă şi cea nescrisă, şi referindu-se<br />
1<br />
„... ea (adică literatura populară, n.ns.) se inspiră din izvoarele<br />
imediate ale naturii brute” (op. cit., p. 94).<br />
2<br />
„... trebuie să mărturisim – scria Al. Odobescu – că cântecul poporan<br />
n-ar putea exista fără de libertate şi că azi, în epoca când toate aspiraŃiunile<br />
genului literar sunt mai mult sau mai puŃin supuse la reguli dictate şi urmate<br />
din secolii clasici, acea libertate este chiar caracteristica poeziei poporane”<br />
(Al. Odobescu, Cânticele poporane, după Elogiu..., p. 73).<br />
3<br />
„Între Natură şi Poporul Român este o străveche şi legendară<br />
dragoste. La adăpostul munŃilor înalŃi, al văilor adânci şi al perdelelor<br />
codrilor neguroşi, s-a împotrivit cumplitelor năvăliri şi a dobândit luminiŃele<br />
existenŃei noastre naŃionale. În deosebi, aceia cari în mijlocul ei găseau<br />
mântuirea au încununat – cum zice nemuritorul Alecsandri – cântecele lor cu<br />
«frunză verde», «foaie verde mărăcine» ... în semn de supunere şi de<br />
închinăciune, presărând aceste invocaŃiuni de mai multe ori în aceeaşi operă<br />
384
la modul în care ele au fost plăsmuite, menŃionează pentru aceasta din<br />
urmă caracterul ei de origine colectivă. „Literatura poporană cea<br />
nescrisă – nota marele nostru gânditor – este opera unui întreg popor,<br />
sau chiar a unei ginŃi întregi, a umanităŃii” 1 . AlŃi gânditori, precum<br />
G. Ibrăileanu, George Coşbuc, Liviu Rebreanu etc., considerau,<br />
dimpotrivă, că folclorul şi, în general, cultura populară au la origine<br />
un singur autor. „O poezie populară, la originea ei – nota Garabet<br />
Ibrăileanu – e datorită, desigur, unui individ. MioriŃa a răsărit cândva,<br />
demult – în supremul moment de creaŃie poetică a rasei daco-romane –<br />
în capul unui păstor genial din CarpaŃi” 2 .<br />
La rândul său, George Coşbuc, atât în lucrarea Natura<br />
proverbelor, cât şi în Baladele poporale, scrie că „mulŃimea nu poate<br />
crea nici proverbe, nici versuri, nici cântece, ci pe toate le creează un<br />
singur om din popor, iar poporul le răspândeşte” 3 .<br />
Referindu-se la raportul dintre caracterul individual şi caracterul<br />
colectiv în procesul de creaŃie folclorică, şi stabilind locul fiecăruia<br />
dintre ele, Coşbuc nota: „Când zicem că poezia populară este opera<br />
colectivă a mai multor poeŃi sau a poporului întregi, acesta este un<br />
adevăr relativ” 4 .<br />
Orice poezie populară, fie doină, fie rapsodie ori altceva, este<br />
croită de un singur poet, căci nici nu se poate altfel. Şi Liviu<br />
Rebreanu formula o teză similară, spunând: „Un cântec popular a fost<br />
făcut, întâi şi întâi, de cineva şi mai pe urmă au venit alŃii, în timp şi<br />
spaŃiu, să-l corecteze, să-l amplifice, în sfârşit să-l perfecŃioneze” 5 .<br />
ca nişte odihne ale minŃii” (Din estetica poeziei populare, în vol. Elogiu<br />
folclorului..., p. 179).<br />
1 B.P. Hasdeu, op. cit., vezi Elogiu..., p. 115.<br />
2 Garabet Ibrăileanu, Poesia populară, în vol. Note şi impresii, Iaşi,<br />
1920, citat din Elogiu…, p. 302.<br />
3 George Coşbuc, Naşterea proverbelor, în vol. Despre literatură şi<br />
artă, Bucureşti, 1964, p. 35.<br />
4 Baladele poporale, în „Albina”, numerele 1 şi 2/1903, citat după<br />
Elogiu..., p. 219.<br />
5 Liviu Rebreanu, Amalgam, Editura Socec, Bucureşti, 1944, p. 270,<br />
p. 404.<br />
385
Este acceptat de către specialişti faptul că factura colectivă a<br />
producŃiei folclorice se realizează în timp; nu lucrează mai mulŃi<br />
creatori deodată, ci unul singur, urmând ca ulterior, în decursul<br />
timpului, modificarea şi şlefuirea produsului artistic să se efectueze de<br />
către mulŃime. „Într-acest înŃeles – adăuga George Coşbuc – zicem că<br />
întreg poporul a conlucrat la literatura sa poetică” 1 ;<br />
– creatorii culturii folclorice sunt exponenŃi ai mentalităŃii<br />
tradiŃionale 5 ; astfel că substanŃa produselor spirituale de care uzează<br />
aparŃine istoriei umane „indefinite” care s-a efectuat într-o continuitate<br />
amorfă şi a devenit „o stare eterică nesistematizată”;<br />
– cu toate că sursele de inspiraŃie sunt multiple, totuşi modelele<br />
şi formele de structurare a mesajului artistic sunt reduse şi chiar<br />
condensate în unele situaŃii, sunt bine fixate sub aspect structural, deşi<br />
producătorii nu sunt specializaŃi sub aspect şcolar;<br />
– o altă caracteristică a creaŃiei folclorice o constituie faptul că<br />
valoarea de conŃinut a produsului nu depinde de gradul şi calitatea<br />
instruirii şcolare a autorului, ci depinde de însuşirile native ale<br />
acestuia, precum: talent, inteligenŃă, spontaneitate etc.;<br />
– cultura folclorică nu este o marfă; chiar dacă poetul popular,<br />
atunci când creează, nu o face numai pentru sine şi prin urmare se<br />
adresează altora, dar aceasta nu o face în virtutea raportului dintre<br />
cerere şi ofertă; într-un astfel de caz, am putea spune că avem de-a<br />
face cu principiul „artă pentru artă” sau, parafrazându-l pe Imm. Kant,<br />
am zice că e vorba de creaŃia „unui scop fără scop”; de aceea,<br />
existenŃa materială a artistului nu depinde de valoarea sau de<br />
rezonanŃa publică a produsului său;<br />
– o trăsătură esenŃială a operelor culturii populare, în general, şi<br />
a folclorului, în particular, o reprezintă „unicatul”; un produs folcloric,<br />
spre deosebire de produsele culturii înalte, este totdeauna unul<br />
„singular”, unul „unic”, produsul identificându-se cu modelul; ca atare,<br />
produsul realizat de către „artizan” va circula continuându-se pe sine<br />
însuşi, el nefiind multiplicat în mii de exemplare, cum este cazul cu<br />
1<br />
TradiŃiile sau poveştile populare – scria N. Bălcescu – sunt un izvor<br />
care slujeşte la aceeaşi Ńintă ca şi poeziile. Treaba agerei critici a istoricului<br />
este să deosebească dintre aceste laturi ca şi din toate celelalte adevărul de<br />
falsitate şi să se poată bine folosi” (Elogiu..., p. 19).<br />
386
produsele culturii „tehnicizate”; cultura folclorică nu are producŃie de<br />
serie, motiv pentru care orice produs al acesteia are originalitatea sa.<br />
Abaterea de la model are loc prin intermediul variantelor, dar o variantă<br />
nu este niciodată un exemplar dintr-o serie generată de un prototip, ci<br />
apare ea însăşi ca un model nou, recreat şi restructurat în diferite grade;<br />
– „cultura folclorică circulă prin imagini vizuale şi se propagă în<br />
mod oral, fiind o cultură iconografică şi senzorială – dacă se poate<br />
spune aşa –, nefiind fixată în opere structurate definitiv şi neavând un<br />
profil bine consolidat –, deşi, de fiecare dată, orice produs în stadiul<br />
său final – e considerat a fi suficient de elaborat; dar tradiŃia însăşi se<br />
modifică şi se transformă, motiv pentru care creaŃia folclorică se<br />
reelaborează şi ea şi se refinisează în procesul circulaŃiei.<br />
În fine, e necesar a ne referi la suportul de susŃinere, dar şi la<br />
tehnicile de conservare ale culturii populare:<br />
– în ceea ce priveşte suportul de susŃinere a respectivei culturi,<br />
acesta îl constituie obiectele, dacă produsul are o conformaŃie fizică,<br />
făcând posibilă conservarea ei prin muzeificare şi facilitând astfel<br />
instituŃionalizarea „păstrării” creaŃiilor culturale din trecut;<br />
– în ceea ce priveşte creaŃia spirituală, aceasta se perpetuează<br />
prin memoria colectivă, ca şi prin acea „matrice stilistică” de care<br />
vorbea Lucian Blaga. Pentru marele nostru filosof, o cultură majoră<br />
are nevoie şi de o temelie, iar o atare temelie sine qua non e totdeauna<br />
matca stilistică a unei culturi populare 1 . Aceasta din urmă reprezintă<br />
un „complex aprioric” al unor „determinante interioare” ale unei<br />
matrice stilistice colective, din care rezultă „un orizont sufletesc al<br />
nostru” şi se manifestă „un unanim sentiment românesc al destinului”.<br />
În sufletul nostru popular – după Lucian Blaga – se află acele „categorii<br />
ale organicului” care ne arată cum să ne „comportăm faŃă de rânduielile<br />
firei” şi relevă „rolul pe care-l joacă transfigurarea „sofianică ” a realităŃii<br />
în poezie, în artă (şi) în credinŃă” 2 . Acel profund „aprioric stilistic”,<br />
precum şi toate acele „structuri şi categorii ale subconştientului nostru<br />
etnic colectiv” alcătuiesc „o realitate sufletească de necontestat”, precum<br />
şi „credinŃa în destinul nostru spiritual”. De aici rezultă necesitatea<br />
1 Lucian Blaga, op. cit., p. 406.<br />
2 Idem, p. 407.<br />
387
imperioasă a protejării, dar şi a stimulării creaŃiei populare, mergându-se<br />
chiar până la „monitorizarea” ei.<br />
388<br />
6.8. Managementul culturii populare<br />
Ca gestiune eficientă a resurselor şi a proiectelor, dar şi ca<br />
dialectică a pragmatismului şi a cunoaşterii ştiinŃifice, managementul<br />
culturii populare implică mai întâi o nouă filosofie, aceea a dezvoltării<br />
prin sistemele autoregenerative. Finalitatea ei vizează necesitatea unei<br />
doctrine teoretice, care să stabilească principiile, conceptele şi metodele<br />
de valorizare a creaŃiei populare în general şi a folclorului în particular.<br />
Aceasta ar duce la o înŃelegere mai complexă şi mai realistă a culturii<br />
„etnografice”, facilitând „raŃionamentul practic” 1 şi făcându-l verosimil 2 .<br />
Managerul culturii populare nu va conduce în mod eficient pe baza<br />
„bunului simŃ” şi nici în virtutea „speranŃei cumulate”. Atât<br />
complexitatea, cât şi numărul obiectivelor ce urmează a fi realizate<br />
implică o filosofie adecvată asupra noilor concepte, asupra noilor moduri<br />
de abordare a fenomenului cultural, precum şi a noilor metode ce vor fi<br />
aplicate. Kurt Lesoin avea dreptate atunci când spunea că la o bună<br />
practică e necesară o bună teorie. Prin intermediul ei se poate efectua<br />
într-o manieră ştiinŃifică „sistematizarea informaŃiilor” ce se pot obŃine<br />
asupra „produselor culturale” şi se vor oferi „ipoteze” utile în formularea<br />
politicii culturale în profil teritorial. În felul acesta, se evită atât<br />
empirismul plat, cât şi centralismul excesiv.<br />
Cu o filosofie profundă şi cu un spirit metodic, managerul culturii<br />
populare are drept primă premisă cercetarea tradiŃiilor atât a celor cu<br />
caracter instituŃional, cât şi a celor neinstituŃionale. Astfel, pentru Ardeal,<br />
e necesară invocarea experienŃei realizate de către „Astra” din Sibiu,<br />
precum şi a celei ce a aparŃinut unor animatori culturali.<br />
În Moldova, a existat practica universităŃilor populare, precum cea<br />
de la Ungureni, jud. Iaşi, întemeiată şi condusă cu dăruire de către Eugen<br />
D. Neculau, a cărui ştiinŃă a conducerii transformase întreaga localitate<br />
într-un „actor colectiv” implicat în dezvoltarea culturii şi în propăşirea<br />
locală.<br />
1 Expresie preluată de la Philip W. Say, ŞtiinŃa conducerii şi<br />
dezvoltarea actuală, în Tratatul de conducere a activităŃii economice, Editor<br />
şef H.B. Maynard, vol. I, Editura Tehnică, Bucureşti, 1970, p, vol. I, p. 55.<br />
2 Ibidem.
E necesar a nu se ignora „modelul gustian” şi nici activismul<br />
echipelor studenŃeşti ale şcolii monografice conduse de către Dimitrie<br />
Gusti şi care a hipostaziat rolul „căminului cultural” acela de a se<br />
constitui în „focare de iradiere spirituală”, precum şi acela de a fi un pol<br />
de atracŃie şi implicare în activismul cultural. Se ştie că, în echipele cu<br />
caracter interdisciplinar conduse de către Dimitrie Gusti erau cooptaŃi<br />
Ńărani, care erau deprinşi să utilizeze gramofonul şi asistaŃi în a-şi<br />
dezvolta „cultura poporană”; Ńărani, împreună cu echipierii monografişti,<br />
îşi asumau responsabilitatea unor finalităŃi în cadrul posibilităŃilor locale,<br />
desfăşurându-se un dialog continuu între partea cultivată şi partea care se<br />
cultiva, în beneficiu reciproc şi cu urmări optime pentru comunitate.<br />
Astăzi, în condiŃiile integrării Ńării noastre în U.E., se impune în<br />
mod peremptoriu întărirea simbolurilor „identitare”, puternic ataşate<br />
„solidarităŃilor organice” şi coincidente cu „rostirea românească” (uzând<br />
de expresia lui C. Noica). Intrarea României în U.E. nu trebuie să<br />
însemne anularea însemnelor specificului naŃional şi nici „aliniere<br />
standardizată”. Dimensiunea românească a existenŃei, precum şi<br />
„identitatea continuităŃii” trebuie să reprezinte preocupări de prim rang<br />
ale forurilor de resort şi să stimuleze toate acele resurse autoregenerative<br />
care să dezvolte resorturile profunde ale românităŃii şi să impună<br />
prestanŃa României în orchestraŃia Ńărilor Europei. Printre aceste resurse,<br />
cultura populară se plasează în ierarhii de grad înalt şi exprimă „eternul<br />
nostru etnic”. De aceea, autorităŃile din domeniile culturii, cultelor,<br />
educaŃiei, cercetării – în consens cu prevederile U.E. şi respectând<br />
normativele adoptate în forurile legislative – sunt chemate să stimuleze<br />
cercetarea interdisciplinară în aceste domenii şi să elaboreze programe<br />
privitoare la educaŃia adulŃilor, la conservarea culturii populare, la<br />
afirmarea societăŃii civile prin cultură, ca şi la deprinderea omului de a<br />
învăŃa şi a crea continuu. În felul acesta, se va dezvolta o cultură a<br />
implicării, în care membrii comunităŃii nu vor fi numai consumatori de<br />
cultură şi, prin urmare, vor înceta a fi obiect al unor programe venite din<br />
exterior şi vor deveni subiecŃi coparticipanŃi la organizarea propriului<br />
activism cultural.<br />
389
390
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ<br />
1. P.A. Sorokin, C. Zimmerman, Principiile sociologiei rurale şi<br />
urbane, cap. I (se află în traducere românească la biblioteca FacultăŃii de<br />
Sociologie-Psihologie a UniversităŃii Spiru Haret).<br />
2. Traian Brăileanu, Teoria comunităŃii omeneşti, Editura Albatros,<br />
Bucureşti, 2000.<br />
3. Piero Ameria, EvoluŃia conceptului de comunitate în cultura<br />
occidentală, în Manual de psihologia comunităŃii, coordonatori Bruno Zani şi<br />
Augusta Palmonari, traducere de H. Stănculescu, prefaŃă de Adrian Neculau,<br />
Editura Polirom, Iaşi, 2003.<br />
4. Max Webwr, Economie et société, Tom I, Paris, Plon, 1971,<br />
p. 379-385.<br />
5. Augusta Palmonari, Formarea profesioniştilor pentru munca în<br />
comunitate, capitol din Manual de psihologia comunităŃii.<br />
6. Petre Rădulescu, Rezolvarea complexului problemelor rurale în<br />
România, Bucureşti, 1942.<br />
7. Justel de Coulange, Cetatea antică, vol. I, cap. I, Editura<br />
Meridiane, Bucureşti, 1987.<br />
8. Corina Bistriceanu Pantelimon, Sociologia familiei, Editura<br />
FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.<br />
9. Victoria Tândăveanu, Svetlana Baciu, Tudor Prelipceanu,<br />
Uniunea Europeană. Egalitatea şanselor între femei şi bărbaŃi, în „Buletin<br />
de informare legislativă”, nr. 1/2002.<br />
10. H.H. Stahl, Rudenia spirituală din năşie la Drăguş, în revista<br />
„Sociologie Românească”, nr. 7-8/1936.<br />
11. George Em. Marica, Satul ca structură psihică şi socială, Editura<br />
Argonaut, Cluj, 2004, p. 155-188.<br />
12. Reuhen Hill, Teoria modernă a sistemelor şi familia – o<br />
confruntare, în vol. SocietăŃi prezente, societăŃi viitoare, Editura Politică,<br />
Bucureşti, 1978.<br />
13. Elisabeta Stănculescu, Sociologia educaŃiei familiale, Editura<br />
Polirom, Iaşi, 2002.<br />
391
14. Cristina Ştefan, Familia monoparentală, Editura Polirom, Iaşi,<br />
2006.<br />
15. Iulia Zamfirescu, Costuri şi beneficii ale aderării la UE pentru<br />
Ńările candidate din Europa Centrală şi de Est, Institutul European din<br />
România, Bucureşti, 2000.<br />
16. M. Voicu, Bogdan Voicu, Satul românesc pe drumul spre<br />
Europa, Editura Polirom, Iaşi, 2006.<br />
17. Gh. Dobre şi colab., Economia României în context european,<br />
Editura FundaŃiei ŞtiinŃifice „Memoria Economică”, Bucureşti, 1996.<br />
18. Marin Popescu, LecŃii ale tranziŃiei, Agricultura 1990-2000,<br />
Editura Expert, Bucureşti, 2001.<br />
19. Maria Popescu, Un posibil răspuns la dilemele dezvoltării.<br />
Procesul circular activ, Editura Politică, Bucureşti, 1985.<br />
20. Gheorghe Iancu, Drepturile fundamentale şi protecŃia mediului,<br />
Editura „Monitorul Oficial”, Bucureşti, 1998.<br />
21. Daniela Marinescu, Tratat de drept al mediului, Editura All Beck,<br />
Bucureşti, 2003.<br />
22. Ioan Puia, Viorel Soran, Agro-ecosistemele şi alimentaŃia<br />
omenirii, Editura Ceres, Bucureşti, 1981.<br />
23. Gordon Childe, Făurirea civilizaŃiei, Editura ŞtiinŃifică,<br />
Bucureşti, 1966.<br />
24. Lucian Blaga, Trilogia culturii, Editura pentru Literatură<br />
Universală, Bucureşti, 1969.<br />
25. Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, Editura Univers, Bucureşti,<br />
1978.<br />
26. Elogiu folclorului românesc, antologie şi prefaŃă de Octav Păun,<br />
text îngrijit de Maria Mărdărescu şi Octav Păun, Editura pentru Literatură,<br />
Bucureşti, 1969.<br />
392