EDITUR A CASE' SCOALELOR

CURENTELE LITERARE LA ROMANI
IN
PERIOADA SLAVONISMULUI CULTURAL
DE
ILIE BÄRBULESCU
PROFESOR DE SLAVISTICA LA UNIVERSITATEA DIN
MEMBRU C. AL ,,ACADEMIEI REGALE SA1ZBEgl" §I AL ACADEMIEI ROMANE"
EDITUR A CASE' SCOALELOR
1928
LEI 120.-

CURENTELE LITERARE LA ROMANI
IN
PERIOADA SLAVONISMULUI CULTURAL
DE
ILIE BARSULESCU
PROFESOR DE SLAVISTICA LA UNIVERSITATEA DIN 1A§I
MEMBRU C. AL "ACADEME! REGALE SARBE§TI" §I AL "ACADEMIE1 ROMANE"
EDITURA CASE[ SCOALLOR.
1928

Nepre/ailei mele sog
ca reconoopere a creaolarneakful su
ocrotilor ,cl silmala/or al eaergiel
efla care a eFil aclivilarea-ml cif/lured,
I/ &chin
aces/ roo' al slnkfulaiefor mile pliniffice.

PREFATA
Lucrarea aceasta este o cercetare paralelä la scrierea-mi
Fonetica Alfabetului Cirilic (Bucuregi 1904), cu care se tntregege
reciproc. Precum aceasta din urmä, tot astf el $i Curentele
Literare la Români in perioada Slavonismului Cultural este o
publicarie nouä $i originaki atilt prin subiectul ce trateazd, cal
$i prin meto da-i larga de cercetare $i concluziile la cari ajunge.
E !loud $i originalä pi-in subiectul säu, pentru ea nimeni,
inainte de ea, nu s-a Indeletnicit vreodatä cu problcma Curentelor
¡iterare" In vechia noasträ mi$care ¡iterará dintre veacurile
XIIXVII inclusiv cat dureazci perioada Slavonismului Cultural
la Roma nii din a$a numita Dacie Traianci. Nu s'a ocupat cu
aceasta problema nici ai no$tri1), nici inveitatii din streinät ate. Ba
mi mut: cei streini fie slavi, fie neslavi nu s-au Indeletnicit
pana acum ca problema Curentelor ¡iterare nici macar numai cu
privire la Slavii cirilici (Bulgarii, Sârbii, Macedo-Slavii, Ru$ii)
a$a cd nici $tiinla streinä nu are vi-e-o lucrare, care sei cuprinclei
sub iectul acesta pentru viara literara a Slavilor acelora corespunziatoare
perioadei Slavonismului Cultural dela Romani. Cercetarea
aceasta, deci, prin materialele slave ce am adunat $i interpretat
In ea, poate sluji Slavilor cirilici tn$i$i pentru o eventualci
scriere a Istoriei Curentelor lor ¡iterare.
E, apoi, nouä $i originalä aceastei lucrare pi-in metoda-i larga
de cercetare, fiindca nimeni n'a In/des, mai nainte, cd mi$carea
1) CAci e cu totul altceva a lui Dr. I. G. Sbiera: Mifcdri culturale fi
literate, CernAuti 1897.

th
¡iterará romdneascd $i- a durat existenfa nu prin sine Insasi, ci
mai ales In legaturd cauzald Cu mi$carea ¡iterará a Slavilor cirilici
; a$a cd, de aceea toate scrierile moderne de Istoria Literaturil
Románe Vechi" se Indeletnicesc numai cu produsele ¡iterare
In limba románcl, Ord ca autorii acestor Istorii a Literaturii" set
bage de *warner' cd lucreirile lor sunt ran con cepute $i gre$it executate,
din momentul ce nu cerceteazd $1 legdturile ce pro dusele
¡iterare romdne vechi au cu operele slavo-cirilice din cad ele s'au
tradus $i feird de cari nici n'ar fi existat.
E noud $i originald aceastd lucrare, In sfdr$it, prin concluziile
noud la cart astfel ajunge, pentrucd, intre altele, nimeni n'a
observat, mal nainte, cd mi$carea literard romaneascci veche se
face nu fdrcl vre-o directivd, cl, ca in deosebi la slavii Bulgari
din veacul X XII, dupd cerinfele a cloud ¡iterare slavocifilice
ca privire la traducen.
¡mi dau bine seama ed scrierea aceasta, din pricina caracterului
ei inovator in tiiná, ca $i Fonetica Alfabetului Cirilic"
va tulbura $1 supdra pe multi dintre carturarii no$tri de astazi,
cari, desigur cd mai malt din vonitate $i ambifie rciu Infeleasd,
nu vor voi sá priceapd cd numai din cauza necunoa$terii datelor
Slavisticei au ajuns clan$ii la acea concepfie, interpretari de izvoare
$i concluzit gre,site cu privire la firea Istoria Literaturit
Romdne Vechi ; $tiu cd de asta, dâncii, decdt sei nu uite modestia
din observafia lui Goethe (In Faust) : Es irrt der Mensch, so
lang er strebt", decdt sci nu uite cd numai cel ce ndzue$te gre-
$e$te", mai bine, de multe ori falsifictind, de$1 alte dáfi substilizand,
vor inventa, pe seama, $i a acestei cdrfi $i a autorului ei, fel de
fel de pete. Cd va fi astfel $tiu din experienfa cc am fdcut de
cad cu aparifia Foneticei Alf abetulul
Facet ce-o vrea ori$icine 'MA ; did eu, midajduind in mai
bine, privesc tot tnainte, iar nu tnapoi, prin aceea$i credinfd cu
poetul filosof al Franfei
Le vrai, je sais, fait souffrir
Voir c'est peut-eire mourir.
Qu'importe o! mon oeil,
Regarde !

Dar, ceea ce su/letal meu cere stdruitot sei se #ie i sui nu
i se falstfice este, ca pornirea intimei a acestei lucrdri, izvorcità
dintr-tnsul, nu linte,Fte sci nesocoteascd munca celor pe cari ea ti
combate, ci numai ca, printr-o altd maned, sei slujeascd mersului
tnainte al $tiintei romelnep`i.
lar fiindca sufletu-mi nu poate sa uite nimic din cele ce
se cade sa fie pastrate 'n minte, Administratiei Casei §coalelor,
a acestei frumoase institutii a Ministerului de Instructie
Publica care stie jerffi pentru cultura nationala, ii multumesc
cordial pentru interesul ce a pus, ca aceasta carte slt apara
si cat mai netntarziat.
1a4 lanuarie 1928
ILIE BÄRBULESCU
VII

FELURILE DE SCRIERE LA ROMANI
I N
PERIOADA SLAVONISMULUI CULTURAL
Doud. perioade In Epoca Slavonismului
lstoria veche a vietii neamului romAnesc de dincoace de Dunare
cuprinde, in aleätuirea ei, o intreaga epoca care, din pricina marei
influenti ce au exercitat asupra-ne Slavii vecini cu cari am venit
In atingere, se poate numi Epoca Slavonismului.
AceastA epock prin insas firea deosebitA a acelei influente
dintr'insa, se imparte in douà perioade : una mai veche, e Perioada
pe care o putem numi a Slavonismului Etnografic §i care cuprinde
vremea cAnd RomAnii, conlocuind cu o mare massa de Slavi Bulgari,
§i-au amestecat sAngele cu dAn§ii ; §i alta, mai nod, e Perioada pe
care o putem numi a Slavonismului Cultural §i care cuprinde (impul
cAnd noi am luat dela diferiti Slavi vecini cele dintAi elemente culturale
si chiar cultura.
Perioada Slavonismului Etnografic, adicA a amestecului nostru
cu Slavii Bulgari, incepe nu in sec. IV sau V, anume pe cAnd natia
romAneascà nu-si precizase Inca' individualitatea ei specified', cum au
sustinut pAna acum toti oamenii de stiintä, streini si RomAni, ci,
cum am argumentat si dovedit eu in lucrarea-mi croata: Kad su
po6e1e du ulaze u rumunjski jezik najstarije njegove slavenske
rijeU1), incepe cu veacul al X-lea, anume dupä ce nalia romlneasca
isi formase deja individualitatea ei specified care-i latina.
1) PublicatA in volumul jubilar : U slavu V. lagiéa, Berlin 1908. A se
vedea insd si revista din Iasi : Arhiva, XXX si urmat.

2
Perioada Slavonismului Cultural, apoi, adia a influentei culturate
si literare a Slavilor asuprd-ne, nici ea nu incepe in sec. X
sau XI, cum au sustinut unii, si nici in al XIV-lea veac, cum au
afirmat altii, ci Incepe in sec. XII de and ea se intinde Wand la starsitul
veacului XVII si chiar la inceputul celui de al XVIII-lea secol.
Felurile de scriere In Perioada Slavonismului Cultural
Patru sunt felurile de scriere, adicd alfabetele, de cari stim
panä acum In chip documentar si, deci, sigur, cd s'au slujit de obicei
Romanii din asa numita Dacia Traiand in perioada Slavonismului
nostru Cultural ; ele sunt: cirilica, glagolitica, scrierea latinci §i cea
greceascei.
Aceste feluri de scriere, de altfel, nu se produc izolat si singure
in vechia miscare culturalä a noasträ, ci sunt chiar expresia
unor curente literare si sociale. Dintre aceste curente unele sunt
slave, altele neslave, anume latine sau grecesti ; dar si unele si celelalte
sunt sau pravoslavnice sau catolice.
lnainte de a cerceta pe fiecare din aceste feluri de scriere si
curentele lor insä, catd sd vedem ce inteles avea expresia de mai
sus Dacia Traianä" in cel putin cate o parte din cele cloud perioade
pomenite si de cine si cat era aceastd Dacie locuitä pe vremea
inceputului perioadei Slavonismului nostru Cultural.
Intelesul expresiei : Dacia Traiand
Conceptia oficiald romana de dupd cucerirea impäratului Traian
dincoace de Dunäre In a. 106, conceptie care se pästreazd apoi si
in veacurile urmätoare si dupä lordanes (sec. VI), era, sustin unii,
cd : Dacia Traianä se cuprindea !titre raul Temes din Banat la Apus,
latura nordicd a Carpatilor ungarici la miazä-noapte, cursul superior
al Nistrului si intreg raul Siret din Moldova la räsärit, si fluviul
Dunärea la miazd-zi. Porliunea Moldovii vechi dela räsäritul Siretului
nu intra In Dacia Traiand oficial5 ; dei, se pare cd, de fapt,
zic acestia, nu fäcea parte din aceastd Dacie oficialä cel putin restul
Munteniei dela fásáritul Oltului paria la Siret, dad nu, cum cred
alti invdtati,1) si partea Banatului dela apusul raului Cerna pand la
1) Cf. L. Niederle: Slovanské StaraZ"itnosti, II, 1, p. 58, Praha 1906.

3
Temes, precum i portiunea Transilvaniei dela MoTgrad (Porolissum),
uncle era val roman spre laturea de nord a Carpatilor.
Altii pretind, insä, acestia mai mult ipotetic '), cd Dacia Traiand
se cuprindea dela apus spre rdsärit intre Tisa i Nistru.
Dupd oricare teorie (a continuitätii sau a admigratiunei de
.dincolo de Dunäre) am privi inceputul existentii poporului românesc
in Dacia Traianä, un fapt e astäzi neindoios: ca in veacul al XII-lea
ce! putin, Romdnii trdiesc deja in aceastd Dacie, barem in acea
neoficiald de dintre Molgrad, Cerna, Dundre si Siret. E neindoios,
fiincicd ni-i aratd aici atunci, in chip documentar, izvoarele istorice
din acel veac direct si din al XIII-lea veac indirect. Dei, desigur
cd, cum se poate conchide din alte izvoare, Romanii sunt aci de
mai inainte. Cum cä träiau Rornânli in acel veac si dincolo de granitele
Daciei oficiale a primei conceptii, anume in päiudntul vechii
Moldove dela räsäritul Siretului, nimic nu poate arAta, mdcar
unii istorici2), fortând izvoarele, se silesc a demonstra cä noi existam,
cu organizatie socialo-politicä speciald, chiar la hotarele Galitiei sub
numele de Bolochoveni si, la räsärit de Siret, pela Prut i Nistru,
sub numele de Brodnici2). Izvoarele istorice aratd pe Romani time
Siret i Prut sau Nistru dupd sec XII, 'MA
Intre diferitele popoare de cari Istoria ne spune cd au trdit
in Dacia Traiand dupd pdräsirea ei de legiunile impdratului Aurelian
,(275), Slavii au ocupat cel mai intins teritoriu din ea si au avut
cea mai mare statornicie in existenta lor aci. Unii invätati cred cä,
cel putin in secolul ill d. Cr., 4) dacä nu si mai inainte, Slavii erau
chiar asezati in unele pdrti din Dacia Traianä, anume in Banat, in
coltul de sudvest al Transilvaniei i chiar pela gurile Dunärii. Dar
,clacd aceastä pdrere e, dupä izvoarele de acum, mai mult o presu-
') Asa St. Novakovi6: Prvi osnovi slovenske knji.?"evnosti na Balkan-
-skom Poluostrvu, Beograd 1893, p. 91 si Dr. T. Mareti6: Slaveni u davnint,
j. 39.
Asa Onciul, In Originele Princip. Romdne, p. 24, 146, 80, 237, dui:4
Kaltfiniaclo; Motogna, In Revista Istoricd pe lanuarie-Martie 1922, p. 53.
Cf. Insd M. Hru;evskij: Ihjustrovannaja Isbrija ukrainskogo
-naroda, S -Petersburg 1913, p. 32; Pi6 i Amlacher: Die dacischen Slaver'
and die Csergeder Bulgaren, p. 258 si 247 zic cd Brodnici erau Slavi Bulgari,
dei altii, ca 1-1rugevs(ij, ii cred Rusi.
Asa L. Niederle: si in Archly filr slay. Phil., XXV, 311.

4
punere, nu se poate tägAdui cä in sec. VI Slavii ocupau deja, cum
ni-i aratä lordanes, portiunea din Dacia Traianä care se intinde
dela räul Olt si o prelungire verticalä imaginará a acestui rAu spre
räsärit i miazä-noapte, adicä acea parte corespunzätoare acestei
prelungiri din Transilvania, Muntenia si Moldova pänä la Nistru
apoi mai departe in Rusia ; ba la miazä noapte se intindeau dincolo.
de granitele Daciei Traiane pänä chiar la Vistula. Acesti slavi se
numiau unii Sloveni, si acestia, cari erau de neam bulgäresc in general,
se intindeau cam dela Siret sau Carpatii vestici ai Moldovii
spre apus, ca o pänzä, peste Muntenia si Transilvania ; aftii se
numeau Antes, si acestia, pe cari Slavistica de astäzi Ii socoteste,
in general, de neam rusesc, se intindeau cam dela Siret sau Carpatii
de apus ai Moldovii spre räsärit, peste Moldova veche pänä,
la Nistru, i in Rusia mai departe. lar aceste raporturi geografice
existä, cu privire la acesti Sloveni si Antes, si in veacul XII cand
Românii se constatä neindoios in Dacia Traianä neoficialä, cu deosebire
numai cä Slavii bulgari acuin se intinsesera si la apusut
Oltului in Oltenia si Banat si Transilvania. In Moldova, deci,
veacul XII träesc Slavii rusi Antes, ba, cel putin in o parte a ei,
poate i Sloveni bulgari ; nu erau fried Romänii, insä, cdci acestia
In migratia lor dinspre apusul Daciei Traiane spre räsáritul ei, 'Meeputà
dupä mine 1) in sec. X, incä nu ajunseserä, atunci, asa de
departe pest , Transilvania si Muntenia. La hotarele Galitiei ajung
numai dupä veacul XII, in chip documentar.
Prin urmare, in secolul XII, in portiunea Daciei Traiane dela
apusul Carpatilor Moldovii sau al Siretului spre Olt si Banat, Romanii
träiau amestecati cu Slavii bulgari ; asa dovedesc, intre altele
si numirile topice slave din aceste pärti, pe langA izvoarele istorice
precise.
Pe pämäntul Daciei Traiane, in sec. XII si chiar inainte, se
ciocneau, mai cu seami prin propagandele bisericii catolice si ale
celei ortodoxe, cloud culturi cea latinä si cea bizantinä-greceascä.
') In studiile mele: Kad su poeele da ulaze u rumunjski jezik najstarije
njegove slavenske rijet,i, Berlin 1903 I Problemele capitale ale
Slavisticei la Romani, Iasi 19j0.

5
Acum, dupa ce am lämurit oarecum intelesul terminologiei din
titlul acestui paragraf 1), si vedem cele 5 feluri de scriere dela no
pe rand, del scopul acestei lucräri este a le studia tocmai in caclrul
Daciei Traiane.
I. SCRIEREA C1RILICA
Scrierea din care s'a descoperit pang' acum la noi cele mai
vechi resturi este cirilica.
Cu aceasta s'a scris la Ron-1511H din Dacia Traianä, in acea
perioadd a Slavonismului, in cinci limbi diferite : slavonege, remcInege,
latinege, grecege i ungurqte.
a) Slavoneste cu scrierea ciril ica la Români
Slavoneste se va fi scris in Dacia Traianä deja in sec. X sau
XI ; cäci, atunci si aci, par a fi fost fäcute douä texte vechi slave
bisericesti" sau paleoslovenice", numite unul Savina Kniga" si
altul Codex Suprasliensis", despre cari catd sä vorbesc acum cu toate
cä ele nu au fost desigur scrise de Romani si nici cel putin intr'un
mediu etnic romanesc.
Savina Kniga i Codex Suprasliensis In Dacia Traianä
Cea mai veche manifestare cu scrierea cirilicä astäzi cunoscutä
in Dacia Traianä pare a fi 2 texte manuscripte bisericesti : Savina
Kniga si Codex Suprasliensis. Cel dintai este o Evanghelie si e
ceva mai vechi decat al doilea care-i un Mineu. Dupà datele Slavisticei
de astäzi, Savina Kniga pare a fi scris cätre sfarsitul sec. X
sau cel mai sigur in intaia jumätate a veacului XI ; asa ca Codex
Suprasl. va fi fost scris in a doua jumätate a sec. XI. Amandoug
aceste texte sunt còpii dup5 originale din veacul IX ; ele sunt in
limba nveche bulgäreasca" dela räsäritul liniei Iskär-Salonic, adicä
In cea numità la noi, dupà Miklosich, paleoslovenicA", si care-i un
stadiu al limbei bulgare ce se intinde dela veacul IX cel pulin, pang
intr-al XI inclusiv. Asa fiind, Savina .Kniga si Cod. Suprasl. cuprind
1) Pentru completare, a se vedea si recenzia mea In Arhiva, XXXI
(a. 1924), p. 64-71.

6
caracterele fonetice, morfologice si lexicale ale limbii bulgare vechi
din veacul IX, pe längä uneie fenomene noui, cari se constatd
ele ca abaten i cari s'au näscut in aceasta limbd, eu cred cä mai
mult printr'o izbucnire revolutionard internd, intre sfärsitul acelui
veac si inceputul veacului
Dar in veacul XI limba bulgäreascd se aflä si in Bulgaria
propriu zisd dela räsärilul liniei lskdr-Salonic dincolo de Dunäre,
In Dacia Traiand, avänd In fiecare din aceste cloud regiuni, pe
lângd caracterele-i generale vechi bulgdresti, unele Insusiri s, ecifice
datorite mai ales contactului cu alte popoare nebulgare i imprejurärilor
locale.
Cdutând a determina unde anume au fost scrise aceste cloud
texte cirilice, unii slavisti, acestia mai ales bulgari, sustin cä in
Bulgaria propriu zisä, fie la Nord-estul teritoriului ei pela Sumen,
fie In Rodopi ; asa rusul Sjepkin i) i bulgarii Coney 2) si Mileti6.
Altii insä, acestia chiar cu mai veche autoritate stiintifick susfin
cä au fost scrise in limba bulgäreascä veche din Dacia Traiand,
çi anume in regiunile vecine cu limba ci teritoriul slovac sau malotus
; asa P. I. Safarik, Jagi6 2), Vondilk 4), Krymskij 5). Oblak 6)
Idrgeste chiar si mai departe de Slovaci si Ruteni ; cäci zice cä in
das alte Dacien und nordlich davon gelegenen Grenzgebiete des
Karpatenlandes, also das heutige Walachei und Siebenbtirgen mit
Bukovina". Asa si Kuljbakin 7).
Argumentul fundamental pe care se intemeiazd acestia din
urnid, spre a sustine cd Savina Kniga si C d. Suprasl. sunt scrise,
in starea in care le avem, in Dacia Traiand längd regiunile slovace
sau slovaco-rutene (rusesti), e existenta in bimba lor, care-i gene-
1) In Razsuidenie o jazyk'é Savinoj KnIg, Sanktpeterburg 1899.
?) In DobH,jiovo Evangele, Sofia 1906, p. 30 *i Istorija na bdIg.ezik,
1. Sofia 1919, p. 183 186; Cf. *I N. Van Vijk, In Archiv fur slay. Phil-
XXX VII, 343.
8) In Archiv für slav. Phil., XXII, 37 *i XVII, 77; X, 180.
In A(tslovenische Studien, Wien 1890 i Altkirchensl. Grammatik,
Berlin 1912 p. 3D, Archly fiir slay. Phil. XXII, 249, 543.
In Ukrairiskaja Grammatika; cf. Rocznik Slawistyczny, II, 169.
In Archiv. fur slay. Phil. XIII, 246, Sborn Midst. din Sofia, IX, I
0 Arch. fiir slay. Phil. XV, 338.
4) In Drevne-cerkovno-slavjanskyj jazyk, Har'kov 1913, p. 195; cf.
de acela§: Ohridskaja rukopis apostola, Sofia 1907, p. LII.

7
ralmente bulgareasca, a unor elemente fonetice i lexicale slovge
sau slovaco-rusesti ori rusesti, cari nu erau si in Bulgaria, ci numai
In Slovacia si regiunile de langa Rusi ; de aci, aceste elemente, prin
atingere geograficä si etnicä cu Dacia Traiana, au trecut narnai in
limba Bulgarilor din aceasta, iar nu si in Bulgaria propriu zisä, care,
nu avea asa atingere cu regiunile slovace i rusesti. Astfel intre
alte se afla in limba din Cod. Suprasl. cuvintele poss, ponoTe,
pOgh118 etc., ca in slovaca si rusa, in loc de bulg. propriu zis din
alte texte paleoslovenice (vechi bulg.) : pans, pilgOTtl, pankus, Cu
sunetul a, nu o, in silaba incepatoare.
Dar, ceeace nici Oblak n'a observat e ca limba romana asa
are in cuvintele ei slave vechi, numai formele cu ro : rob, roboata,
rovina. Astfel CA' acestea confirmä pärerea arätatä a lui Oblak :
In chiar Valachia, Transilvania si Bucovina, nu numai In partite de
langa Slovacia si Rusia ale Daciei Traiane, cum au zis Vondrdk si
alfii, au putut fi scrise Savina Kniga si Codex Suprasl. Acele forme
specific slovace si rusesti existä, de altfel, i Wand astazi in limba
romana, ceeace aratä ea ele existau si in sec. XI in limba bulgara
din intreaga. Dacia Traiana.
De altfel, ceeace iaras n'a observat nimeni, nici Oblak, pana
aciim,si ce inca odatä confirma parerea aratatä a acestuia si ideea
cA limba bulgareasca din Dacia Traianä, care a dat romanei cele
mai vechi cuvinte slave ale ei, cuprindea, toatä, acele elemente specifice
slovace sau slovaco-rutene mai e faptul cA in limba romana
de dincoace de Duerre se gäsesc i astazi, Inca alte elemente
lexicale si culturale ce se afld in bulgäreasca proprie de dincolo de
Dunäre, dar si in slovaca i poate si in ruteana.
Anume, prof. Conev,in Istoria na bdIg. ezik", I. p. 52-60
constata ea limba slovacä are, intre altele, urmätoarele cuvinte
cari se afla si in bulgara propriu zisa, dar nu-s, cu acelas inteles,
si in ceha cu care se pretinde cA slovaca ar fi cea mai inrudita :
si. babka =-- bulg. babka, si. bachor =_- bulg. bàhor, (si. kra6un
bulg. kra6uni), si. buzogda = b. buzdogan, si. kr6ah b. kar6ag,
si. mzda b. mäzda, si. b. rabLO, (si. skapat' sa .= b.
skapa se), si. sloboda =. b. sloboda, si. b. skopjavam, si.
' kvrna = b. skvarna si skärna, si. vlkoldk =_ b. varkolak, si. urda =b.
urda, si. cedilo =_- b. cédilo, si. kodkodakat' b. kodkodjakat,
si. postav = b. postav, si. nano =- b. nano.

8
Ba slovaca are si unele expresii, ca bulgara propriu zisä ; asa:
si. na jeden du;;ok =_ b. na edin du;;Ak, si. umoknuty ako my&'
b. mokdr kato mika, si. 6ertovskA robota b. djavolska rabota,
si ma dlhy prsty = b. ima dälgi prdsti, si. hladny jako vlk = b.
gladen kato vAlk, si. rovny jako svieca b. pray kato svéa, etc.
proverbe are slovaca la fel cu bulgara propriu zisd ; asa :
si. nohy zalo.im za plece a ujdem = b. ae si tura krakato na
ramo i gte ¡da; si. l'ava dlah ma svibi-prijmem peniaze b. I6vata
dlan me särbi gte polu6a pari ; si. aby ti voz ne gkriepal
pomast' mu kolesa =_ b. namaii si kolata da ti ne skArcat, si.
ide kode ho o6i vedu b. otiva kdd6 go o6i vodjat, si. ne pchaj
nos kde si ne treba, si. ryba od hlavy smrdi, si. palica ma dva
konce b. tojagata ima dva kraja, si. nevolaiy host má miesto
za dverami = b. na nekanen gost in vstoto e zad vratata, si klin
s k inom = b. klin klin izbiva, si. jako ti hrajd tak musig tancovat',
si. dlhé vlasy kratky rozum, si. kad' slnko svieti a dA:(1' prgi Cert
babu bijI =_ b, (152d vali slänce pee djavolät se eni, si. darovanomu
kofiovi ne Had' na zuby, si. jako seja tak bude§ iat', si.
ne vidi d'alej od nosa si. vrana vrane o6i ne vykole, si. fleje vgetko
zlato 6o sa bIti, si. chodi spat' so sliepkami = b. spi s kokoAité,
si. syty, ne veri ladnèrnu, si. y mutnej vode ryby lovit', si. krev
nenì voda, si. sveti slnko ale zybaté b. zdbato slAnce, etc.
Dar nici Coney, care a adunat aceste cuvinte, expresii si proverbe
spre a aräta marea asemdnare a slovacei cu bulgara propriu
zisä, n-a observat cä ele se aflä la fel si in limba Romanilor din
Dacia Traiand. Cuvintele sunt evidente la fel la noi : baba, bahornita,
buzdugan, etc. Eipresiile tot ap; cAci i rom. se zice: a trage
o dilF5, muiat ca un soarece, muncd (roboatä) de drac, are degete
lungi, fldmând ca un lup, drept ca lumdnarea. De asemeni si proverbete
; cäci i rom. ia picioarele la spinare si plead, md indnancd
palma stdngi am sä capät parale, ca sd nu scdrtie carul unge-i
rotile, merge pe unde-I duc ochii, nu-ti vdri nasul unde nu trebue,
pestele dela cap se impute, toiagul are douä capete, mosafirul nepoftit
are loc dupd use, cui pe cui scoate, cum iti cântd asa trebue
sA jo^i, plete fungi i minte scurtä, când plouä i soarele arde se
insoard dracul, calul de dar nu se cautä dupä dinti, cum vei semdna
asa vei secera, nu vede mai departe de nos, corb la corb nu-si scoate

9
ochii, nu e aur tot ce luceste, se culca cu gainile, &Ruin' nu crede
flämandului, pescueste in apa tulbure, soare cu dinti.
Pentru CA cele mai vechi cuvinte slave ale limbii romane sunt,
se stie, bu1gäresti1), existenta Inca a acestor cuvinte, expresii si
proverbe, cari sunt si slovace (dar nu si cehe), confirma, cu o noua
probä, nu numai teza lui Coney : ca limba slovacä e cea mai inrudita
cu bulgara iar nu (cum s'a zis) cu ceha, ci si ceia ce vreau eu sa
mat aici: ca Savina Kniga si Codex Suprasl., firadca contin, pe langa
acelea, elemente specific slovace (ca rob, robota, rovinä), se poate
sa fi fost scrise nu numai in regiunile imediat vecine cu Slovacia
(si Rutenia) ale Daciei Traiane, ci si in restul acesteia, adicä si in
Transilvania, Valachia, Bucovina, in sec. XI, pe unde erau si Romani
cel putin cu incepere din veacul XII.
Diploma Beirlädeancl din 1134
A doua manifestare cunoscuta a scrierii cirilice, daca nu
chiar in Dacia Traianä oficiala, cel putin in imediata vecinätate a
acesteia, ori in Dacia Traianä ipotetica, dincoace de Dunäre, pe unde,
dela o vreme, dupä veacul XII, constatam si Romani e din acest
veac insus, anume din a. 1134. E asa numita Diploma Barladeanä:
un act nu original ci o copie pastratä de B. P. Hasdeu dela tatäl
säu, dupä originalul care se afta intre 1848-50, in posesiunea unui
rus in Basarabia, dar despre care original nu se mai stie nimic de
atunci. Din cuprinsul ei rezultä ca in veacul XII, anume la a. 1134,
Principatul Galitiei, peste care domnea Ivanko Rostislavovi dela care
emanä Diploma, stapanea tot sesul Moldovii pana la Marea Neagra
si gurile Dunärii.
lata copia textului acestei Diplome :
SiAVkWT11,4 : iClia... ASK : igdilK0(10CTiCAAKOKNK : WTCTOAd : l'A-
Mt-IC[01'0 : Kilii36 : KfilAdAChCKki : CIAALISIO : K8111EAAK :... 61311ChKkA18 :
AdlIEF1AdTiCTS : MkITS : OVElIdArk : IldtllEMit :... AOAMOVI'LlAltil : lidi3-
KAAAS : paSK* : OVKEpAAAli : iovTEKStionm : to...paAoKs : pumas
dlidiCKKOSK : 110361110AM : TOK4(10A11 : TSTOWIlkIAM : OVIVSCIICKKIMI :
NEC... ATOM : HAAT*TIS : HIKOAINtk : paark : ovmanontx : OrrdA141:
a KaMITIt : KOEKOAd : dildT0d1K : tVaiiTI : ... WTp0)KkeTKA KgA
TickipS : WTI : ITpACTIt : NETIpE : AiCTS : MIE,A : MA* K : Allk.
1). Cf. Die BArbulescu, in Arhiva din Ianuar 1922, p. I.

lo
Insiruirea puncteIor... in aceasta diploma arata, ca acolo originalul
va fi f st stricat de vreme sau imprejuräri, asa câ copietorul
ei, Hasdeu-tatäl, nu a putut citi literile ce erau sterse. In acele stersaturi
insa, invätatii au restituit textul dupä alte date istorice ce au
avut. Astfel CA, cu restituirile facute, traducerea acestei diplome in
romäneste e urmatoarea
In numele tatalui i fiului (si al sfantului duh, amin). Eu
Ivanko Rostislavoviò din scaunul galitian, cneaz al Bärladului, declar
negutatorilor din Mesembria, sa nu pläteasca vatnä in orasul nostru
in Galiciul Mic la descircare, deck numai in Barlad si in Tecuci
si in orasele noastre (celelalte), iar la exportul feluritelor marfuri
localnice : unguresti si rusesti i cehe, sa nu pläteasca nicaeri, deck
numai in Gdliciul Mic. Si voevodul va pedepsi (pe cei cari vor
nesocoti aceastä porunca) ; iar la aceasta e fagaduiala (mea). Dela
Nasterea lui Hristos 1134 ani. luna Mai 20 zile."
Acest act pare ca e scris chiar in linutul Barladului din Moldova
dela räsaritul Siretului. Unii, ¡titre cari mai in urma räposatul
slavist Ion Bogdan, intemeindu-se pe anume consideratii fonetice,
morfologice i paleografice ale textului, I-au declarat falsificat ;
iar altii, asa Onciul a) si lorga 8), au admis i dansii neautencitatea
Diplomei.
Argumentul fundamental, din care s-au derivat toate celelalte,
adus ae Bogdan e premisa silogismicä : ca once act slay scris in
Moldova trebuia sä fie in limba ruseasca si cu caracterele ortografico-paleografice
ale textelor acesteia de atunci; ca. limba si caracterele
celelalte ale Diplomei Barladene nu sunt rusesti ; asa ca, deci,
concluzia : cä aceastä Diploma, de asta, fiind data ca din Moldova,
e un falsificat.
Analiza limbii si ortografiei Diplomei ne arata in ea elemente
bulgare mai multe si câteva rusesti. Bulgare sunt : nom, sg. inn*
KH*36, Ad HE IMATiiTS, Ticigtia, mirk pentru paleoslovenice, S. ex.
in Sdvina Kniga si Cod. Suprasl. KRH/7t311, M (HE) fl4AT/71TZ,
TRICIA141A, male. Rusisme sigure sunt pOKI+CTKA poskuttinix, pentru
palcos!., in Sav. Kn. si Cod. Suprasl. : POMAKCTKKA, pi13611 lar Ca
In Diploma Bdrlddeancl din 1134 fi Principatu1 Bárladului, Bucurevi,
18x9.
In Originele Principatelor romdne, p. 232.
In Geschichte des rumdtz. Volkes, I.

11
caracterul fundamental al limbei e bulgäresc, arat5 nu numai multimea
celor patru forme de mai sus si ¡fled a altora ortografice bulgäresti
cari mai sunt in Diplom5, ci si morfologia si sintaxa M HE
HililTiiTS §i Ad DAAT'liTS ca pers. 3 pl., in loc de propriu rusesti
W,TORKI FIAATHIIH. Atätea fatä de numai acele 2 fonetisme ailtate
rusesti !
Dar acest raport intre bulgarism si rusism n-a observat Bogdan,
cA se afla si in Savina Kniga si Cod. Suprasl. ; cäci in acestea,
limba fundamentalä e cea veche bulgarä, &lid paleoslovenica, iar
un numär oarecare de eventual rusisme, ca acele poRK, poiorra,
poKkuz, si incä cäteva 1), sunt exceptii, abaten i dela acel fundament.
Asa cä, tocmai aceste douä texte paleoslovenice, cari se vor fi scris
In vechia Dacie Traian5, aratä falsitatea intäei premise a silogismului
räpos. Bogdan si invedereaz5, deci, cA in Moldova, care cuprindea
si Bucovina, se scria nu cu limba ruseascä ci cu cea bulgarä ¡iterará;
rusismele se insinuau numai, in acestea, ca element local etnografic.
Slavistica aratd (i dac5 n'am avea Say. Kniga si Cod Suprasl.),
cä chiar texte scrise in regiunile rusesti depe la hotarele Daciei in
veacul XII aveau limbä nu ruseascA ci foarte asemenea limbii din
Cod. Suprasl., adicä in esentä bulgäreascA ; asa Evanghelia galitianä,
Dobrilovo evangele, Mstislavovo evangelie, Apostolul Christinopolitan
2). Aceasta inseamnA cä curentul ¡iterar bulgar, care se accentuiaz5
cu anumite forme in Bulgaria de dincolo de Dunäre, pe vremea
tarului Simeon al ei din sec. X, se intinse atunci in Dacia si, peste
si prin aceasta, in pärtile de miazäzi si apus ale Rusiei. Räposatut
Bogdan nu stia, pentru cä nu observase acestea la a. 1889 cand
puse acea falsä premisä silogismului säu.
Limba si ortografia Diplomei Bärlädene, asa dar, fiind cele din
curentul literar al Daciei din sec. XII si XI, adicA in fundamentut
lor bulgäresti si numai in unele abaten i sau exceptii ruse nu se
poate sä fie falsificat. CAA pentru datarea-i dela Hristos iar nu dela
Facerea lumii e o exceptie care se mai gäseste si in alte texte
cirilice slave ; ni i ea, deci, nu poate fi dovadä cä diploma e falsä.
Vezi-le la Dr. W. Vondrak : Altslov. Studien, Wien 1890, p. 1-53.
Cf. Oblak In Archly f. slay. Phil.. XII (a. 1891), 246 si lagid In Zur
Enstehungsgeschichte der kirchensl. Sprache, in Denkschriften" ale Acad.
din Viena, vol. 47 (a. 1902) p. 56.

12
Dar chiar dacd generalitatea textelor slave scrise in Moldova,
presupunand ca in sec. XII ar fi existat multe, ar fi fost cu limba
literarä a lor mai mult ruseascd, cum afirmä intdia premisd a silogismului
lui Bogdan, fined si atunci, un text cu bulgarisme in el, ca
Diploma BArlddeand, nu ar fi fost, de asta, un falsificat 1). Chiar in
asa (-az, o asa concluzie ar fi o gresalä ; cAci nu corespunde faptelor
reale.
Dovadd a asa ceva ar fi gresald e: nu numai texte bisericesti
moldo-slave, ca Pomelnicul dela mandstirea Bistrita din Moldova dela
a. 14072), ca Alexandria, manuscris scris la a. 1562 in mänästirea
Neamtu din Moldova 3), cari sunt asa numite medio-bulgare ; dar
incd s. ex. documentul scris si cu ortografie sarbo-macedoneand de
un TavAop Iloomuoimic 4), prin care Stefan cel Mare, domnul Moldovii,
la a. 1466, face unele danii mândstirei Zograf dela Sf. Munte,
oil cloud documente din 1476, scrise pentru boierul luga, marele
vistiernic al lui Stefan ce! Mare, de cAtre alugärul Paisie In mândstirea
Putna 5), sau alt doc. moldo-slav, din acelas an, scris pentru
acelas boier, in aceastä mAndstire, de cdtre cAlugärul Ghenadie6),
cari sunt in bimba munteano-slavä (bulgarä ar zice Bogdan), cu casus
generalis, cu Aa ECT etc si Cu, rar, obicinuite rusisme lexicale
din celelalte do7urn0nte moldo-slave.
Si, acestea nu sunt falsificate, ci absolut autentice. Autentice
le considerä, de altfel, insus Bogdan, care, de asta le si publicd in
coleciia sa de Documente dela Stefan ce! Mare", mäcar ea nu sunt
scrise, conform cu acea premisä, in Ihnba rusä, cum cerea Diplomei
Bärlddene sd fie.
Alte texte cirilice in Dacia Traianä dupä sec. XII
Dar se pare cd si in veacul urtnAtor s'a scris prin Moldova
Daciei Traiane, la fel, slavoneste. Prof. Sobolevskij spune de cloud
insemnate manuscrise din veacul al X111. (dvé zam("36ate1'nyja rukopisi
XIII vaa), scrise la granita moldoveand-malorusä. Nu am
1) A se vedea mai jos, cum prin colaborare reciprocA" Slavii cirilici
igi luau unii dala altii gi in4lobau in limba literarA proprie, diferite forme gramaticale
o,i fonetice gi ortografice.
') Miletie", in Sborn. Min., IX, 172.
8) In St Irine Jugosl. Akad , V.
Ion Bogdan : Documentele lui qtefan cel Mare, I, 99.
lb., 2H.
9 Midem, I, 217.

13
acum la indemAnä aceastä lucrare a lui Sobolevskij ; se pare ins5,
cA si aceste douà manuscrise vor fi in limba si cu ortografia Diplomei
BArlädene, adicd Cu fundamentul bulgäresc si cu oarecari
rusisme exceptionale,ca si Savina Kniga si Cod. Suprasl., de altfel 1).
Ljapunov crede, ca si Sachmatov,confirmAnd astfel pe Karinskij
care a studiat limba documentelor nord-rusesti din Pskov
din sec. XIV si XV cA influenta sud-slavä, veneA dela Ohrida
prin Muntenia si Moldova la Kiev si Rusia sudicä In general deja
din sec. XIII, iar ca. in Rusia de miazä-noapte incepù ea a veni in
sec. XIV din Aton si Constantinopol2).
In sec. XIV, in sfArsit, dupä ce se intemeiaser5, in Dacia
Traianä, principatele Tara RomAneasca (Valahia) si Moldova, si
cAnd, in acestea, RomAnii se af IA documentar intinsi peste tot, anume
In a doua jumAtate a acestui veac, apar mai intens documente interne
si externe slavonesti.
Asfel, Mire 1364-73, Vladislav VodA al Toril Romclizegi
face o donatie mAnästirei Vodita din Oltenia, printr'un act slavonesc.
Aci, intre altele, spune (pun In p iranteze literile suprapuse In
original) : A1A(C)TidiS DICIEX 1(C)Hit ItSCEH fIXIVOIKAAriH... nonnomoi(X)
TETPOEV(1)118 OKOIL1118 CS CpEEPO(M) H 1103/1tHIMIS KAAHMIHRX cpe-
613811X. C111E111111 CZ,MAKI CilEROSHH. CIIIEHH,MCKil WAENCAA KOHPHHEHA 8).
De altA parte, la 1392, Roman Vodä al Moldovii därueste unui
Iva* Viteazul niste sate pe Siret, prat act slay fäcut in orasul
Roman. Actul acesta spune intre altele: Itv P- OMAHZ HOEBOAd, ORAdAdR
3EAMHO ilIOAMKSCKOIO WT HilaHHIIKI AO NOVA, Aellil FMK HC MOHNUI
ChIHI(%H OrIEKCAHIAISO H liOrAii118, CAS3ii "MUMS 1111411101H10 EHT/A310
Bel fro Fi*PHSIO Cilsmns etc. 4).
Cu cirilica s'au scris apoi la RumAni in Muntenia, Moldova
si chiar Ardeal in toate veacurile urmätoare ale Epocii Slavonismului
: cärti de judecatA, hrisoave, pomelnice, cArti bisericesti, cronici,
lexicoane etc., unele ca manuscrise numai, iar altele tipArituri 5).
1) Cf. Vondrák : Aksl. Grammatik, ed. 2, p. 639-640.
') Ljapunov: Otziv o soanenii N. M. Karinskago : ,Jazik Pskova i jego
oblasti v XV vè'k6, St.-Petersburg 1911 p. 558.
Facsimil la Hasdeu: Etymol. Magnum, IV. Slovele ce pun In parantez
sunt suprapuse In original.
In a lui B. P. Hasdeu: Arhiva Istoricei, 1, 1, p. 18..
Cateodata cu totul exceptional, au mai scris Románii si cateceva poloneste
cu cirilica ; astfel mitropolitul Dosoftei al Moldovii, in sec. XVII la
ale sale Parimii. Dar asa exceptionalitAti nu le cuprind In aceasta lucrare cm
de-amAnuntul.

14
b) Grece0e cu scrierea cirilica la Romdni
greceste s'a scris la Romdni cu cirilica. Astfel, inteun Coclex
romano-slay, scris la a 1511 in manästirea Putna din Bucovina,
se aflä, pe lana bucäti slavonesti, i grecesti cu acest fel de
scriere. Intre altele e aici, de pila':
dilcil'Aid T8 ataucTos Kops
lar in manuscrisul romano-slay nutnit Codex Dragomirnensis
(Codicele dela Dragomirna), scris in aceastä manästire din Bucovina
la a. 1661 si care se pdstreazd in Muzeul National din Praga, se
aflä, pe langä bucäti slave si romane, inca' si grecesti cu cirilice.
Intre altele este, d. ex. la p. 1411: fliccityini Erriluw(c) lAHAW(C)
4eliCA(1113H(H) Cf TH(H) AftílTOKW(H). TFI1 u MaKillifiCTO(H) iíMULA-
41A0MHT0(11) Ki MHTip4 TS Rió-y HMW(11). TH(H) AHMHIi1Tfp4(11) TO(H)
XioSsii (N).
S'au mai scris la noi i alte texte grecesti cu slove cirilice.
c) Latineste cu cirilica la Romdni
Cateodatä s'a scris i latineste cu cirilica la noi.
Astfel, mi ropolitul Moldovii Dosoftei are, in Precuvantarea
Liturghierului su romanesc tipärit la lasi in a. 1679, pe läng5 bucati
grecesti, altele si 1 itineste cu acest fel de scriere ; de pildä
OAKPAMEHTSM 1111'HC :HICKOHAEPE EOHSAN ECT. 6HEILI ASTEM MIPEKEAAPE
AT KO4HTE1H l'KOH00114:iKSAi ECT 2)
Mai tarziu, un preot, Matei Voileanu a scris inteun sat din
Transilvania un Codex miscel/aneus, filtre anii 1737-1768; in acest
codex a tradus in versuri romanesti niste hexametre latine. Acest
Voileanu a scris cu cirilica nu numai traducerea-i romaneascI, ci
versurile !atine; astfel
'ISAH 4SSEIIHM' liSAACHIHSAA' 1114)(1.1 .11 csAfsHrti'.
REAO REHiElle IIIIHHH,EHC' DO' CEKSild *81118138C 3)
S'au mai scris la noi cateodatä i altele latineste cu cirilicä.
1)1. A. lacimirskij : Opisi starinnyh slavjanskih i russkih rukopisej
sobranija P. I. qtukina, Moskva 1896. Slovele in paranteze sunt suprapuse
In original ; asa le voi pune totdeauna d ai inainte, fArA sA mai mentionez
aceasta.
") I. Bianu i Nerva Hodos : Bibliografia romdneascd veche, IH, p. 224.
a) Mateiu Voileanu : Codicele Mateiu Voileanu, Sibiu 1891.

15
d) Ungures-te cu cirilica la Romani
Ai nostri au scris uneori i ungureste Cu cirilica. Astfel, In
pärtile din sec. XVII ale textului popii Grigore din Mähaci (Trans
lvania). numit de B. P. Hasdeu Codex Sturdzanus", se aflä un
Tatäl-nostru" scris In limba ungureascA a Secuilor. Manuscrisul e
acum la Moskva, unde a fost trimis In vremea räzboiu lui nostru
din 1916-1918 si nu a mai fost intors ; asa c5 nu pot sä reproduc
din el mai mult deck randul ce ni I-a dat Hasdeu Cuvente,
p. 7) : PArdKel KFI Karli MEliErEREHE CETEAEMEIG hl TE FIEHEAE 101011k
TE WpItC4r0,411 mi atyänk ki vagy a'mennyekben szenteltessék
[meg] a'te neved.
Afarä de asta, In manuscrisul numit al liceului gränicetesc
G. Cosbuc" din Näsäud (Tr.insilvania), i care-i, se pare, din intaia
jumätate e sec. XVII ca si acea parte pomenitä din Codex Sturdzanus,
se af15 scris, de asemeni, un Tat51-nostru ungureste cu cirilica
Prof. N. Dräganu, care a studiat 1ntreg manuscrisul acesta, crede
c5 cea mai mare parte din el, inclusiv acest TatAl-nostru, a fost
scris de un Sas. Atrag atentia insâ c5 motivele pe cari Dráganu
Intemeiaz5 sustinerea despre säsismul unor texte românesti d n
Ardeal sunt desigur gresite, cu am arätat pe larg in altä parte ').
Asa CA* nu s'ar putea tagädui serios cä acest Tatäl nostru, ca
restul manuscrisului, a fcst scris de un romän, Tot un roman, de
altfel a scris, am vhut, si cele din Codex Sturdzanus al popii
Grigore din Mähaci.
Ortografia acestui text din rus. liceului gräniceresc ne intereseazä
i pentru lämurirea scoalelor ¡iterare dela noi ca si pentru
Intelegerea ortografiei vechilor texte romänesti ; de asta II reproduc
aci 1ntreg alAturi de textul unguresc modern dat de Dräganu :
iVIEFCEEITt(A) I TtI110).
IdelKh RH VITH
t3 T1
Ifkg*(A). I ¡WPM M(I') TE 4KA-
IldT0(A), Mia(H)6iiHK.
Mi atyánk, ki vagy menyekben,
megszenteltessék az te neved,
legyen meg te akaratod,
mikdpen menyben, itt az fOldOn
1) In revista Arhiva, XXXII, 1, p. 1, sub titlul: 0 metodd de cercetare
filologicd si pretinsele sdsi.me* In vechile texte romdnesti".

HTk I 43k 21SE(4)(11) H(IH). t13k
MIO MHII'AE[Iu}11411H KHHEp10(t1)
KO). 4Als, ME(r) MIOHEKI*(11)Kk. I
MO. EH! H 10'18111K. 43k 41 10 Mil-
(H)liE(T). H KHHIA (H)
ME(I)110"44(T)TOV(11) tat
(sic). ti 41 10 St (H), RH TET-
'1**k (K) EWE (sic) HE 1111(T)
MIO(H)KET 43' KH 1111411Tii(A)6iillk.
AE C41-14A WIN M10(11)KE(T). 43k
1.011J(C)Tely(11). MOK(T) THEW,
43 Oplati(P). 43 LTA . A 000.
HUH 431t A H111,4111 H(I') H(H)Ak-
lOpEKE(H), Jiill SME(H).
16
is. Az mi mindennapi kenyeriinket
add meg minekünk ma és
bocsdss az mi blineinket, miképen
mi is megbocsdtunk a mi
ellen vétetteknek. Es ne vidd
minket az kisértetben, de sabadits
minket az gonosztill. Mert
tied az ország, az hatalom és
az dicsOség mindOrbkön OrOkké,
Amen 1)
Deocamdatà nu cunoastem decat aceste 2 manuscrise scrise
la noi cu bucäti unguresti In sieve cirilice. Se poate îns C Cu
vremea se vor mai descoperi si altele.
e) Româneste Cu cirilica la Români
Desigur ca, cum vorn vedea mai jos, s'a scris la noi romdneste
i in sec XV; ba eu, fäcând o ipotezA2), inclin a crede ca
chiar i in sec. XIV vom fi scris in limba noasträ Cdte ceva, cel
putin texte bisericesti.
Cel mai vechi text romanese datat scris cu cirilica, ce cunoastem
astäzi, este insä scrisoarea boerului dela Cdmpulung Neacsul
trimisä la a. 1521 rjupOnului Hanäs Begner" in Brasov "). lad
aceastä scrisoare :
') Ls N. Dr5ganu, in Anuarul Institutului de Istorie Nationald, 111,
1924 1925, Cluj 1926, p. 562. In transcrierea chirilicl a lui Drgganu InsA
sau strecurat mai multe greseli tipografice ; asa s'a pus mai ales B in loc de
K. Eu le-am indreptat in transcrierea asta a mea.
2) In revista Arhiva, XXVIII (a. 1921), 2, P. 216.
2) A se vedea mai jos paragraful »Tabla dela Lugoj".

17
in(S)A,130M(8) H IMEAAEFIHTOMS H T¼%S H K I' t%' Aapo
HatitiomS, 'IMAM Xatik(ui) lit(r)iff(p), tv,T) Gilatuu(K), mti(r) 3(A)114RIE
W T) ilii(K)1118(A) W(T) Amsrcmoili. H I14(I) as lia1(1E AO(A1)1111ET4M
34 ASK" PS(A) TSVIHAO(P) K800 AA11% 48311(T) ES, KS 411XP4TS (A) AS
Ell1H(T) AE(II) Gli114SitA III H A H A1H(11)Tfrk HSE 11111 ciiS AS(c) cS(c)
rIPE ASIIKPE 11 ni(K) cv qiIHAO(M)IIII4TA, KR AS KEHH(T) 8(H) WOO
AMA iiFiKOHOE AE AtiE Ark(S) CI18(C) KR AS 11838(T) KS KÏH AOH
X 48 TI1EK8(T) 111111E KO(1411i11, LIE Will IIIH AO(A1)11i14TA H1è Atonspi
.f CS(C). H fla(K) CSIII1H KX 641'7 iII TOTi Ci'114111EAE KXTE AE
i'VAA H(11) CSH 4ïE 401 }KSTO(11) 4 K01140H. II na(K) CR OH, KSAIS
cia opium; Haw mE(tu)TE(p) KS(m) KOOK Tp(*)11f
A 'AM KOPAKi11 AA AOKS(A) 11E44 CTI1HMTS(4) (IE Will Hill AO(M)IliMTA
Il ILO) C118 ri AOMIliETIME AE A SKI1S(A) As AuXamE(T) EE(r), K.S(m)
A MK 483H (T) AE 1104A3H ChJIITIt 4AE1,1i141(111) Ill H AE 1.1E11E(lEA1iS
icSmS iat; ,d(T) 4n41aT8(n) CAOKO34 1%6 MAKA MET 110MS 171VRA
,$H 10/A 111/EH 004 118A18111:CKS, !APREIK CR TAM 11 114(K) CR
11141 Ac,(m)ifitaTA KR apE ikIHKR 111H ESC114Kit Af tlf(A) A °ITS AE
MAL ME(T) 1E(r) A14(1) KRIITO(C) E (AO OEM K(c)TE. H 114(K)
clISH AO(41)11YETAAE KA Ma(i) AM OEM A1i8 APIE AMP. IVAE(C) ml ES,
ES CIISH AcAINTETME Mpg AO(A1)11ildTA E11111 411,E4FI1Th. III H
KSKH(11)TE CS II,iH AO41HI4T4 AA THIIE CS HS LiliE SMH(11) M5411,14 11111
Ao(m)iiiEng go(c)Tpi CS KR 11X3H11,11 KS(A1) 1111111,H MA(I) KHHE. il 11-1% TE
KE(C)Aii(T) A H (Oh.
Apoi, In toate veacurile urmatoare s'a scris la noi, din ce In
ce mai mult, romaneste cu cirilica : i zapise, hrisoave, carti bisericesti
si mirene, cronice, lexicoane etc., panä chiar pe la a. 1860
and aceasta scriere A fost scoasä oficial din trebile publice, iar de
atunci nu o mai cunosc nici particularii in afacerile dintre
Alte fe/un i de scriere pentru limba romcInd
Daca in Mara de scrierile cinilic, glagoliticä, latina i greceasca
se vor mai fi slujit Romanii din Dacia Traianä in perioada
Slavonismului lor cultural si inca de vreo alta, nu se puate ti; caci
nici urme, nici märturii sigure n'avem despre aceasta panä astazi.
Tipograful roman Mihail Stefanovici sau Istvanovici, ucenic al mitropolitului
Antim lvireanul, care tipari la Tiflis o Biblie In a. 1710, a
2

h
scris in ea patru versuri romanesti Cu ¡itere georgiane1). Fireste
insd ca aceasta e un caz cu totul izolat, care n'are aface Cu chestiunea
asa cum o cercetdm aci, mai ales si fiindcä intru cdtva trece
peste cadrul perioadii Slavonismului nostru cultural. Aceastd manifestare
scripturistica in Biblia georgiana* e concretizarea unei
idei a lui Antim Ivireanui, un georgian de origine, fost intai cdlugär
si apoi devenit mitropolit al TArii Romanesti, care tipdri cärti si in
romaneste, si greceste, slavoneste, aräbeste In adevär, in Prefata
Gramaticei slave", ce tipAri in mandstirea Znagov dela noi in a. 1697,
Ivireanul spune : Admirabil si mangaietor e pentru fiecare, d'id in
brazda lui creste oarecare graunte de limbd streind" (drrs KcAi

Jost scrise chiar intr'un mediu romdnesc din Dacia Traianä ; ci se
poate cd ele s'au produs in mediu slay bulgdresc, mai ales, intdele
doud, si bulgaro-rutenesc cel deal treilea. Ca actele pomenite din
sec. XIV, frisk (pag. 13) se produserd in medidmai mult romdnesc
nu se poate tägddui, in deosebi pe cdtd vreme ele se fac chiar in
Principate oficial romdnesti.
Dar tocmai spre a lumina acele momente despre cari nu ne
vorbesc izvoarele istorice, catd sd cercetdm acum pe rdnd : cdnd
si dela cine se va fi introdus scrierea cirilicd i in care din acele
cloud medii mai intdi ; ori, dacd nu cumva s'a introdus ea in amAndoud
mediile deodatd, in Dacia Traianä, unde pe vremea acelor
introducen, dupd multe izvoare i toate probabilitätile, träiau in mare
multime si Români si Slavi.
lzvoare istorice, cari sd ne räspundd la aceste intrebdri, lipsesc.
CercetAtorii nostri insd, recurgdnd la analogii logice, au cäutat sd
ni le solutioneze in diferite chipuri. Asa cd avem astazi, in literatura
noastrd stiintifick trei pdreri, cel putin, la prima din acele intrebäri.
Anume : o pärere, cä alfabetul cirilic ne e strämosesc mostenif
dela Romani ; a doua, cd noi Românii am compus acel alf abet,
pe cari apoi l'am rdspdndit la Slavi ; si a treia, insfdrsit, ca Slavii
l'au compus, iar dela ei l'au luat i Romdnii.
a) Cea dint& din aceste päreri, cd dela Romani am mostenit
alfabetul cirilic, e reprezentatd, pare-se, de Barnutiu, carele,
pe la 1853, pe cdnd se afa la Pavia in Italia, izbit de marea asemänare
a scrierii noastre cirilice cu cea din monumentele etrusce
si romane, declard urmätoarele cu privire la o inscriptie din veacul
al IV-lea d. Chr. :
Vercine va cduta la aceastä ortografie, va vedea indatä
Inteinsa mai toate buchile noastre cele bätrdne. Acest document
aratd cd Romanii usa inca si pe la secolul al 4-lea atdt alfabetul
latin cdt i cel grecesc. Aduse Ind Lanzi un contrapt de vindere,
scris in limba latind cu litere grecesti, Lanzi II scoate din Maffei,
Istor. Diplom. pag. 166. Contraptul are data dela 591 dupd Crist ;
literele sunt märunte, nu ca cele din epitaful Sevirei. Deci, se poate
crede cä, Romanii au uzat totdeauna si alfabetul grec si cel latin
cdruia care i-au mai pldcut. Aceasta o vor fi fdcut, se poate crede,
§i in secolii mai dincoace. D. Cipariu ne arcita in Blaj niVe table
cu litere grecegi ca buchile noastre cele 1)Ni-be, acum nu-mi aduc

aminte din ce secol erau ; probabil este cci $i la Romanii din Dacia
a continuat uzul anuinduror alfabetelor, cel putin istoria despre
floacele lui Cizirilá n'are nici un temei. Literele ace. stea nu sunt
sldve.§ti, ci grecegi i uzate atat de Estrucii stravechi cat si de
Romani in timpurile mai tkzii. SA nu gandesti ca Cu aceasta vreau
sa impiedic progresul literelor sträinosesti, zic numai ca $i unele $i
altele sunt streimomti §i in tablele Eugubine atat sunt de amestecate
unele cu altele la stramosii nostri din Etruria, hick nu stie
nimeni and s-au despärtit amandoui alfabetele unul de altul. Eu
cred cá Romeinii n'au Invätat a scrie dela Chirilä, nici cu litere
grecesti, nici cu litere latine, secolii viitori vor lumina poate lucrul
mai bine cu documente, cred i aceea ca romanitatea noastra nici
nu e intemeiata pe alfabetul grec, nici numai pe ceHatin, ci cum ca
este mai mult in spirit si in fapte i precum nu e intemeiatä nationalitatea
noastra pe alfabetul latin, asa nu e intemeiata nici biserica
romaneascä i credinta ei pe alfabetul grecesc, i publicul totusva
fi avänd raciunile sale, atat cred cá va recunoaste i cel mai infläcarat
Greculet cum cä a sosit timpul ca sä se stabileasca °data' si
ortografia cu alfabetul latin, pentruca sá ne putem intelege intre
noi insine si cu sträinii." 1)
CA slovele noastre cirilice, in unele cazuri mai vechi, se aseamanä
foarte mult cu cele romane i grecesti e foarte adevärat. Numai
cá aceasta nu poate al-Ma ceeace Barnutiu credea : cum cá Romanii
au mostenit dela Romani, scrierea pe care noi o numim cirilica.
Cad intedevär, asemänarea este mare intre scrierea noasträ
cea veche romana si greceasca, dar sunt intre ele si deosebiri
cari nu se gasesc nici la Romani nici la Greci. Asemanarile constau
din aceea ea alfabetul cirilic nu este, grosso modo, altceva deck
scrierea unciala greceasca pe care o gäsim in monumentele grecesti
de prin sec IX si X. De netägaduit e, cá unele din vechile monumente
cirilice au scriere mai identicä cu o Tetraevanghelie greceascä
din veacul al IX-lea aflatoare in lspania, sau cu o Evanghelie tot
din acel timp, sau cu o Evanghelie din a. 980 si acestea scrise in
limba greacä2). Sunt insä in textele cirilice ¡itere pe cari nu le
1) In Convorbiri literare dela 1 Dec. 1902, pag. 1130.
') Vezi facsimile s. ex. la E. T. Karskij: Oe.erkz Slav.-Kiril. Paleop,rafiji,
Var'-ava 1901, p. 163-165.

21
geisim in cele grecesti §i aceasta din pricind cà nici sunetele pe
cari ele le inseamnä inu se aflau in limba greacd. Astfel, nu existd
in monumentele grecesti; etrusce sau romane literile iii, gi q, ac,
etc., pe cari find le gdsim in textele cirilice. Aceasta ne aratd ca
alfabetul cirilic ni se prezintä sub o altä fatä, cu o altä formä, deck
e el in scrierea unciald greceascä sau romanä i cä deci, cel putin
in ceeace priveste literele cele noui, el ne-a venit nu .direct dela
Romani ca mostenire, ci dela altcineva, dupei ce acest altcineva a
transformat scrierea greceascd sau romand, addogeindu-i si ¡itere
noui.
latä de ce pärerea lui Barnutiu, (intemeiatä pe necunoasterea
acestor deosebiri dintre scrierea greceascd unciald veche i c ea
proprie desi contine un sambure de adevdr, e neintemeiatd
si trebue respinsd in ceeace priveste izvorul dela cine am luat noi
Românii scrierea cirilic5.
Nu dela Romani am mostenit noi alfabetul cirilic, cdci ei, ca
si Grecii, n'aveau pe ill, qi, q, i, %, etc.
Altii, insfdrsit, acestia cei mai moderni in tratarea problemelor
istorice, ca Hasdeu 1) A. D. Xenopol ) D. Onciul 3), actualmt nte S. Puscariu
4), Procopovici 5) etc. spun cd : Românii au luat scrierea
dela Bulgari, fduritorii ei, in veacul IX sau X. Un scriitor bulgar 6)
mai intdi, si dupd el roman! I. Bogdan 7), iar subt influenta acestuia
N. lorga 8) sustin cA Românii au luat cirilica dela Bulgari in sec. XIV.
Argumente nu .aduc nici acestia pentru sustinerea ideii lor cu
sec. IX, X sau XIV, decal numai analogia faptelor istorice, pe care
o invoacä gresit ad: cd, de oarece Bulgarii, cari au inventat cirilica,
au räspändit-o repede mai departe la Slavii ortodoxi, Rusi i Sdrbi,
nu se poate, cred acesti scriitori, sä nu o fi introdus ei tot atunci, sau
In Istoria Criticd a Romdfulor i in Studiu-i Limba slavA la Romani"
publicat In ziarul Traian din a. 1866 p. 105, 207.
In Istoria Romdnilor, I, 454
In Originele Principatelor Roma'ne p. 19 si 140 si in studiu-i Papa
Formosus In traditia noastrd istoricr publicat in volumul jubilar Lui Titu
Maiorescu Omagiu, Bucuresti 1900, p. 620.
In Istoria literaturei romdne, I, Sibiu 1921, p. 12.
In In Introducere In Studiul literaiurii vechi, Cernluti 1921.
A. Teodorov : Billgarska Literatura, Plovdiv 1896, p. 140.
In volumul jubilar Lui Titu Maiorescu Omagiu.
In Geschichte des rumiinischen Volkes, I, Gotha 1905, p. 252.

9.)
pe vremea tarului lor Simion, si la Romanii pravoslavnici din Dacia
Traiana. Singurul care incearca a aduce argumente noui, spre a sustine,
ca Teodorov, sec. XIV, e I. Bogdan ; argumentele ce el aduce insä :
./. etc. la Romani, stint pur si simplu acele pe cari eu cel dintai le-am
a dus deja cu un an inainte, spre a sustine, pe temeiul lor, sec. XII,
In teza mea de doctorat in bimba croata Fonetika 6irilske azbuke,
Zagreb 1899 Am aratat aceasta fapt5 necorectä si nemärturisit5 a
lui Bogdan in brosurile mele : Studii slave la Facultatea de Litere
din Bucuresti §i Pagini din moralitatea noastrei universitarei,
Bucuresti 1902. Numai spiritul oportunist, pe care I-a introdus in
Stiinta romaneasca Inca de atunci prof. lorga in colaborare cu
I. Bogdan, a putut face pe cel dintai din acestia doi ca, in
scrierea sa Geschichte des rumiinischen Volkes, I, 252, sä comitä
incorectitudinea de-a invoca pentru sec. XIV, ce sustine sub influenta
lui Bogdan, pomenitul articol al acestuia, si sa inläture,
cu aprecien i ignorante, nu numai cele dovedite de mine, relativ la
subtilizarea lui Bogdan, in brosurile-mi pomenite, dar si chiar
cartea mea Fonetica alf ab. cirilic" in care reproduceam aceleasi argumente
subtilizate de acesta din lucrarea-mi croata.
In Fonetica Alfab. cirilic", am analizat, cu anumite argumente,
si aceste pareri pentru secolii IX, X si XIV, rostindu-mä eu pentru
al XII veac 1). Pentruca insa acum am largit cadrul problemei si
cercetez originea cirilicei nu numai la Romani ci in Dacia Traianä
intreaga si fiindc5 de astadata am introdus in aceastä nouà discutie
textele Savina Kniga cu Codex Saprasliensis, precum si Diploma
Barlädeana, ceeace nu facusem acolo, trebue sa analizez acum problema
din nou. Cu prilejul acestei discutii, in care de altfel aduc
date nou5, vorn ajunge si la concluzii noua, relativ la timpul and
s'a introdus scrierea cirilica nu numai la Romanii de dincoace de
Dunare, cl In Dacia-Traianä in deobste.
E indiscutabil astäzi ca cirilica au facut-o Bulgarii. Insa faptul
6 acestia au fäcut-o si au raspandit-o mai departe la Slavii ortodoxi
Rusii si &Arbil g) in sec. X si XI, nu e o dovadä ca atunci au
1) Aceastd pdrere a mea pare a fi admis-o G. Pascu in cartea sa :
Istoria Literaturii fi Limbii ronicine din secolul XVI, la4i 1921, p. 18.
') St. Novakovie: Prvi osnovi slovenske kniji.-2-evnosti etc., p. 142, crede
cd cirilica au compus-o Bulgarii in intdia jumAtate a sec. X i cd ea s'a introdus
la Sdrbii din Macedonia, Raska, Metoija, in a doua jumdtate a sec.
X; numai dupd asta s'a rdspAndit ea in sus, spre Bosnia etc.

23
dat-o tot ei si Romänilor. Si nu e dovad5, pentru cä tot asa de usor
s'ar putea sustine a Romanilor au dat-o, mai in urm5 ceva, Sarbii
sau Rusii ; c5ci Särbii au transmis cirilica si LIngurilor si Secuilor,
cari au chiar texte in limba lor maghiar5 scrise cu cirilica in
veacul XVI 1),
Analogia istoric5, pe care o invoacä scriitorii nostri arätati mai
sus, nu ajunge deci spre a sustine a dela Bulgari.
Ne dezleag5 aceast5 problem5, insä, cunoasterea valorilor fonetice
cu cari Românii intrebuinteazä slovele cirilice in vechile lor texte ;
ad unele din aceste slove au valori fonetice specific bulgare si
deosebite de cele ale Rusilor si Särbilor.
Indeosebi, anume, ne-o dezleagä x, h y,, m si 4, §i iati cum.
Literele x si h, in vechile texte, fie slavonesti fie românesti, ale
Românilor din Dacia Traian5, and au valoare fonetic5, reprezint5,
In genere si de regulä, sunetul ii (sau i). Asa s. ex. in un doc.
moldo-slav din a. 1425 e numele boierului ASA% Ilit;Illit ---= Dämeicusa;
in altul din 1442 numele 1114xiim = Stekinel si atimuzAsALItiqa 2) =
Limbädulcicea cu x ---- ii. In doc. din 1464 e: 114 [I PhAit REA* 3) =- la
Brcideitel, cu h = 5. Si tot asa e si in veacurile urmätoare.
La Rusi ins5, x §i h n'au insemnat niciodat5 ci, pentru a ei
chiar nu au si nici n'au avut acest sunet in limb5 ; ci la ansii,
and au avut valoare fonetia (pentru a la sfarsitul cuvintelor deja
in Evang. lui Ostromir nu au valoare fonetic5 ci se scrie doar ortografic),
1, a insemnat, ca in elementele rusesti din aceastA evanghelie
a sec. XI, sunetul o. Astfel c5, s. ex. inteun manuscris extract
de letopis din sec. XIII si XIV, rusesc, e lissma etc. pentru Kozma.
lar k a insemnat la Rusi : sau e, sau, dupd unele cons. palatale, un i
jum5t5tit al nostru ; ca s. ex. in acelas extract de letopis in care
se af15 cokAl, flAhAalimia 4) pentru sreda Alexandra. Asa si manuscrisul
rusesc 5) Slovo o polku lgorëv6" din sec. XV sau XVI are
x p. sunetul o §i It p. E : Tgli (pronuntat tol) si KJ3K KAI, (pron.
vozvedi).
A se vedea Glasnik zemaljskog muzeja u Bosni i Hercegovini.
III (a. 1889), P. 97. Cf. si a mea Fonetica Alfab. Cirilic", p. 10.
Docum. Hurmuzaki, 1, 2, p. 837; Hasdeu, in Arhiva Istoricd, 1, p. 123.
'I 1. Bogdan : Docum. lui . tefan ce! Mare, 1, 84
B. M. Ljapunov : Izslgdovanie o jazykg sinod. spiska 1-oj novgorodskoj
lgtopisi, I, S.-Petersburg 1899, p. 58 si 103. Cf. i Sobolevskij :
Lekcii Po Istorii russk. jazyka. ed. 4, St.-Petersburg 1891. .
Karinskij, in furnal Ministerstva, St.-Petersburg 1916, p. 203-204

24
La Sarbi, x i h vor fi insemnat la inceput, and aveau valoare
foneticd, un fe! de 6; repede insd, apoi, deja in al XIV veac,
ele reprezintà pe a. Astfel cd s. ex. in Evangelia lui Miroslav din
sec. XII e 1-INCK pentru lie 1), iar in alte texte posterioare
OTR14h pentru otat (cdci h final nu avea valoare fonetic.5). In Vraansko
evangele text macedo-slav din sec. XIII sau XIV e 6 = a
s. ex. in Kan, pronuntat, se pare, Kana. (Coney : VraJ. Evang.
p. 50).
Numai la Bulgari, t, and aveau valoare foneticd, inseamnä
din cele mai vechi timpuri sunetul à, pe care II au si astAzi in
limba lar 2). De aceea, s. ex. manuscrisul Dobrèjovo Evangele din
sec. XIII are numele de om }:KAtio pentru Ve/Vo. lar Triodul dela
Bitolia (Bitolski triod) din sec. XII are 01'101 3) = foc, pentru ogcin,
phiki = maini, pentru
Asa ca, evident, Românii nu puteau lua alfabetul cu aceste
§1 h dela Rusi si Sarbi ; caci la acestia ele reprezintau alte sunete ;
ci numai dela Bulgari la cari ele insemnau tocmai sunetul romanesc
Tot astfel stä lucrul i cu
La Rusi, deja in pdrtile rusesti ale Evangheliei lui Ostromiir
din sec. XI, ca i in veacurile urmdtoare, x, inseamnd de reguld
sunetul u. Asemenea si la Sarbi, deja din vremea Evangeliei lui
Miroslav din sec. XII a, inseamnd u. Asa ca s. ex. pir,Ka manä
era in acestea pentru ruka. La Bulgari insd, la inceput, in Savina
Kniga si Codex Suprasl., insemna nazalul on, dar indatä apoi
capätd, potrivit cu prefacerile-i in limba bulgarä, o insemnare nazalä
xii rom. ein sau In ori ì0i si, aldturi de asta, insemnarea nenazald
rom. à sau t. lar la Romani, a: are, cum am documentat in
Fonetica Alfab. Cirilic" si voi ardta i aci mai jos, tocmai Insemnarea
(In sau in §i insemnarea à sau t, ce nu-s la Rusi i Sarbi.
La fel si cu Romanii, cari intrebuinteazd pe nu cu insemnarea-i
din Savina Kniga si Codex Suprasl., o intrebuinteazd
cu insemndrile medio-bulgare xi', e, la §i ea, cari nu sunt niel la
Rusi nici la Sarbi. Cäci, la Rusi, deja in Evang. lui Ostromir din
sec. X, a, are valoarea *la sau, dui:A cons. palatele, a, iar la
1) L. StojanoviC, in Spomenik al Acad. din Belgrad, XX, a. 1893, p. VIII.
') Cf. Vondrak : Altkirchenst. Grammatik, ed. 2-a, Berlin 1912. p. 158.
3) Coney : Istorija na Mtg. ezik, p. 212, 210.

25
SArbi, deja in Evang. lui Miroslav, reprezintd pe e. Niciodata Rt
n-a insemnat in chip normal la Rusi pe su si nici pe ea, e; iar la
SArbi niciodatd n-a insemnat in chip normal pe ea, 8 i i; pentrucd
Rusii nici n-au ayut si n-au in limba lor su si ea, chiar nici e in
acele locuri, si nici Sarbii n-au avut si n-au in limbd pe sit si ea.
Aceasta ne aratd c'd dela Bulgari am luat noi cirilica ; pentrucä
mai ales acele x . su, z dar si, concomitent, at .= e, la sau ea e
caracterul principal al limbii §i textelor lor mai nouä sau mediobulgare,
cum se mai numesc ; pe and ceilalti vecini, cum s. e.
SArbii, aproape nu cunosc pe x. §i at in cele mai vechi ale !or
monumente ¡iterare') nici ca litere si nici nu s'a desvoltat in liniba
lor niciodatd 'ci sau
ea in locul acelora. Rusii au numai at = la §i
a, iar x., care nici la ei n-a insemnat niciodatd ii, l-au eliminat
deja din sec. XII din scrierile lor 2), spre a-1 relua, (tot sub influenta
bulgard cum l-au avut dela inceput), prin sec. XV 3) ori chiar al
XIV-lea 4). Afard de aceasta, incd o probd nouä, pe care deja
in Fonetika 6frilske Azbuke la pag. 5 am adus-o si o dau si acum
In sprijinul pdrerii cd dela Bolgari au luat Romanii cirilica, e litera
4 cu insemnarea-i nasald de In, adicd un fel de n nasalis sonans,
In textele române. CAci 4 (care, cum am dovedit in Fonetica Alf.
Cir.", nu e inventie romdneascä, cum s'a crezut, ci e pur si simplu
o varianta paleograficd medio-bulgäreasca a paleoslovenicului is) nu
a putut sd aibd aceastd insemnare, adicd nu a putut sd contind iti
2) Numai exceptional, dar si aceasta desigur cA sub influenta bulgara,
au A si at douA trei monumente din sec. XII si XIII, ca Fragmentele Svrligice
(din a. 1276) sau Evanghelia lui Vlk, Evanghelia lui Miroslav ; precum
tot exceptional au x si la niste inscriptii sArbo-slave din a. 1313 (Lj. Stojanovie
: Star srpski zapisi i natpisi, knjiga I, p. 3, Beograd 1902).
2) Sreznevskij: Slavjano-Russkaja Paleografia XIXIV v., S.-Peterburgx
1885.
2) Cf. Aem. Kaluiniacki : Evangeliariutn Putnanum, Vindobonae et
Teschenae 1888, p. XLII: medio saeculo XV In Rossia codices palaeoslovenicos
prodire in lucem videmus, qui ortographiae, quam pseudobulgaricam
vocant".
4) CAci documentele dela Pskov din sec. XIV, studiate de Karinskij,
prezinta si ele bulgarisme. Cf. p. 13; deasemeni AfslPh., XXXI, 453. De
altfel, influenta aceasta, deja de pe la mijlocul sec. XIV, o sustine si Sobolevskij
In a sa : Junoslav.vItjanie na russkuju pis'menos v. XIV-XV vëkah,
P. 8.

2(
sine in acel timp sunetul n, la nici unul din vecinii nostri,
decat numai la Bulgari si anume dupä ce nasalul A (=nazalul on).
printr'o mai tarzie dezvoltare (dupd sec. XI), se transformase In EFL
lar transformarea lui a; = on in r.14 = pronuntarea romana ?in sau
in §i In (__ n) nu s'a Operat in limba nici unora dintre ceilalti Slavi,
ci numai la Bulgari.
Numai in colaborare cu aceste argumente filologico-paleografice
poate avea valoare §tiintifica acea analogie istorid, pe care o
fäcu Istoria strAinä si a noasträ spre a stabili ea in adevär dela
Bulgari au luat Romanii scrierea cirilica ; altfel ea ar rämane o simpla
inchipuire, ca cea a lui Barnutiu si Sbiera.
Cind si cum au liza! Romanii scrierea cirilicel dek Bulgari
Dar daca de acum, in urma acestor argumente filologico-paleolografice
ale mele, nu mai poate avea loc nici o indoialä ca : dela
Bulgari iar nu dela vecinii Sarbi sau Ru§i ortodoxi au luat Romanii
scrierea cirilica, se poate oare sustine prin ceva analogia istorica pomenitä
a inaintasilor mei : ca Bulgarii ne-au dat aceasta scriere in
sec. IX sau X, cand ei vor fi dat-o si Slavilor ortodoxi Sarbii §i
Ru§ii, ori chiar in sec. XIV?
Pentru sec. IX nu se poate sustine aceasta prin nimic, fiindca
alfabetul cirilic a fost fäcut de Bulgari in sec. X, dupä datele cele
mai sigure ale Slavisticei de astäzi.
Nu se poate sustine aceasta analogie fatä de Romanii din
Dacia nici pentru sec. X, ha nici chiar pentru al Xl-lea veac, mäcar
ca Slavistica de astazi, in general, crede ca textele paleoslovenice
Savina Kniga si Codex Suprasl. au fost scrise aci in acest din
urmä secol. i nu se poate asta, din pricina fonetismului ce au la
Romani, in vechile lor texte romanesti si in unele cuvinte romane
strecurate In textele slave ale lor, slovele cirilice a:, t? t , 8, .1% cu
cari scriu. Aceasta nu s'a bägat de seama in Stiinta ; de acev sa
insistäm aci asupra-i.
Dupä rezultatele de astazi ale Slavisticei, limba bulgara veche
eclesiastica, adica asa numita paleoslovenica, in care sunt scrise si
Savina Kniga si Codex Suprasl., reprezinta prin a, sunetul naza/
on, ca In frantuzescul bon,§i prin ia sunetul nazal en ca in frant.
fin; asa ca, s. ex. cuvantul p m Ka manä se pronunta nazalizat
ronka §i romA.1 grindä se pronunta nazalizat grenda.

27
In nici unul din textele cirilice insä, fie romAno slave, fie romane,
nu are valoarea foneticA on a textelor paleoslovenice propriu
zise iat, iarA in nici unul, nu are insemnarea paleos/ovenici
de en; ci, ori in care din textele lor, RomAnii insemnau grupul
fonetic on numai cu cirilicul oil si pe en numai prin cirilicul fil.
Astfel e scris ori unde la noi, si in Muntenia si in Moldova,
ca s. ex. in inscriptia lapidarä munteano-slavA de pe mormAntul lui
Alexandru Basarab din a, 1364 dela CAmpulung : Endiktion 1)
ca in pomelnicul scris slavoneste la mAnAstirea Bistrita din Moldova
in al 407, unde e niArii:ritv(n) iar nu cu AA, . Tot astfel
In doc. moldo-slav Ain a. 1435 e scris co ni iar nu co gruput
rom. en in numele de boieri UJEIIAPHIVk rom. Sendricä si in
rom. Berendei 3). In un doc. moldo-slav din a. 1465 e numele
boierului lui Sendric5 ; in altul GKE11,1,411%-6Ely 4) Skimder-beg,
numele cunoscutului albanez, tot cu Ell iar nu cu paleosl.
= en.
La fel si grupul rom. on. In adevAr, in un doc. moldoslav din
a. 1424, se aflA scris numelet unui boier : ika 11411,1 AumouKsma
credinta panului Domoncus, alAturi de cuvAntul slay 1104E1111111 care
inseamnd : incepAnd, unde apare si oil in loc de paleosl. §i
In loc de plsl. A. Asa incA, in doc. moldoslav din a. 1475: rEpomit 5).
Asa in oricare text, nu numai slay ci i romAnesc, din Moldova,
nu se vede nici urmä cä vreodatä ar fi insemnat la noi,
ca in textele paleoslovenice Savina Kniga si Codex Suprasliensis
din Dacia TraianA, en §i cA zfi ar fi reprezintat cAndva pe on; ci
peste tot, en se inseamnA numai cu cirilicul Ell 0 on numai cu ciril.
oii. Oriunde i oricAnd se aflä scris numai Kx.miluAoHrs 6) pentru
actualul oras CAmpulung din vechiul CAmpulong, ca s. ex. in, documentele
din sec. XVI déla Bistrita Transilvaniei ; sau e numai
FIAMEHTE = pamente, CMEIITHTS = smentits, ca s. ex. in Psaltirea
Scheianä; nici urmA nu se Vede cA s'ar fi scris vre-o datA
CIVATHTS, 11,1MATE pentru acel fonetism.
1) Cum am copiat eu insumi, i cum se aratA i la D. Onciul : Originele
Principatelor Rom., p. 182.
La MiletW, in SbMirz., IX, 172.
!) Docum. Hurmuzaki, I, 2, p. 867.
Docum. Hurmuz., 1, 2, p. 867.
I. Bogdan : Documentele lui .Ftefan ce! Mare, I, 203.
9 La N. Iorga: Docum. din Arhivele Bistritei, I, 35, 49, 88.

28
Tot numai (NI cir. ou§i iii i niciodatA cu at se inseamnA
grupele fonetice on §i en in textele slave si romAnesti din Muntenia.
Astfel, In un document de fidelitate al lui Mircea cel batrAn cAtre
regele Poloniei Vladislav lagello, scris intre 1383-1419, e numele
de persoanä polon 1011MilICKH Lonjinski, alAturi de GM0/1EIICKH=
Smolenski. Intrun doc. al aceluias domnitor cAtre Brasoveni e numele
tbEntirrtiii = Felentin. Inteo scrisoare munteano-slavä din 1480
e 01E11HO/tail spen2ova1, a cheltuit. In alt doc. munteano-slav din
sec. XV e numele, (kEiiikEpuiE3).
*i tot astfel, in oricare text, nu numai slay ci i romAnesc,
(lin Muntenia, nu se vede nici urmA c5 vre-odAtA ar fi insemnat
aci, ca in Savina Kniga si Codex Suprasl., en si cA ar fi reprezintat
cAndva pe on, ci peste tot, en se inseamnA numai cu cirilicul
4n §i on numai Cu cir.
Cum am dovedit in Fonetica Alfab. Cirilic", .1, nu era o invente
romAneascA, ci o variantA paleografid bulgAreascA a plsl.
Prin 2r. (si varianta-i paleograficA ins5, RomAnii reprezentarA
in general, cum am arAtat deja amAnuntit in Fonetica
Alf. Cirilic" sau grupele nazale cln, in ori in, (= sau nenazalele
; in acest din urm5 caz, se amested la scris cu (sau It)
si poate fi chiar inlocuit prin ele.
lar prin RomAnii insemnarA, in general si de regulA, in
once fel de texte ce scriserA: cand diftongii ea sau la, cAnd, un,eori
pe e, si chiar fonetismul acestui = An, n. Asa si in Moldova si
in Muntenia.
In Muntenia se afI5, in adevAr, s. ex. in un doc. slay dela
Vladislav voevod dintre 1367-73: gxrpomtriii Ungrovlahii. Ac i
reprezenta fonetismul an, cum dovedeVe un alt doc. dela Radu
VodA din 1379, in care acelas cuvAnt e IMITOOKA4riliCK011 3), Cu
scrisul, dupA ortografia greceasd, BRIT, In care cei doi r (ca In
greceste y) inseamnA nazalul n dupA 1, adicA pe sii = (In; ba cum
(lovedeste chiar forma ESHrod de locativ plural, in un doc, moldoslav
dela stefan cel Mare din a. 14584). CuvAntul se pronuntà, deci
Docum. Hurmuzaki, I, 2, p. 825.
2)1, Bogdan : Relariile Tärii Rom. etc., p. 39, 50, 4, 273,
2) B. P. Hasdeu : Magnum Etyma Rom., IV, facsimilele.
)1. Bogan: Docum. lui $tefan ce! Mare, II, 262.

29
Vdngrovlahii, Vängrovlahijskoj, ca in bulgäreste, cum aratA si scrisul
tlarrEns pronuntat Anghel, dintr'un alt doc.1).
In un doc. munteano-slav din sec. XV e: AxsogH RA 2)1.= Dcimbovita,
ceeace in alte texte se scrie AXAAROEHU,A §i ASMOKHU,A, ca
dovadä cA in intAiul e x cu valoarea foneticA eim (sau cln).
lar in doc. munteano-slav din a. 1399 e: WTI liZli1X dirk
casA si WTS rnosm = de gloat* pronuntate katei (in loc de paleosl.
Kmip ) si glob& Aci, deci, x are valoare de I = A. Pe and, in
doc. tot din sec. XV, munt.-slav, e Kaparim, KtMlili Cu Rt =- Ea sau,
ea; cáci se pronunta : haraghila, kuplia.
In Psaltirea lui Coresi din 1570 se aflA si n-avem nici un
drept a crede cA-s greseli : gigEnsTsc-ks = inceputu-sés ; iar in a
aceluiasi Psaltire din 1577: pe l'anga x, cu fonetismul /ui s, inc5
A cu fonetismul ea, la, e, i, alAturi, ia = (In (in loc de 4= AI,
s. ex. in li% MihIIHM, = in sau n mânile, ia AtITSOHAE =-: n laturile,
A Kited = n casa 3).
Asa in once text, fie slay fie romAnesc, din Muntenia.
La fel e si in Moldova.
Inteun doc. moldo-Slav dela Stefan ce! Mare, din a. 1470, escris
X cu sensul de 81-1 : no-kra, d pLinuhmiliTumk 4) =--- dinaintea
arhimändritului, asa cum se aflä acest cuvânt scris, de altfel, si in
un hrisov al tarului bulgAresc Constantin Asan din a. 1277 5), si
precum se mai giseste inc5 in bulgArescul Codice dela Berlin din
sec. X1113). De altminteri, cA acest cuvânt avea acolo, in adevAr,
cm =. m la noi, dovedeste o copie din acelas an a aceluias document,
in care cuvântul se afIA, potrivit vechiului fonetism românesc,
cu vocala a neintunecatA in ci, adicA cu an: 4pKiimailAptiTom7).
Deci, ca la AXKORHU,A §i KAwpoznariii din Muntenia din sec. XIV.
M cu valoarea bulg. % -,-: A gAsim in Moldova s. ex. in doc.
din sec. XV: rAul li MAKOf = BAlcoaiei, scris si finstoE8), in act
1) La f. Bogdan: Relatiile Tdrii Rom. etc., p. 204.
8) Venelin : Vlaho-bolg. gram., p. 19; I. Bogdan : Relatiila Tdrii Rom..
etc., p. 14, 27, 22.
Cf. Fonetica Alfab. Cirilic, p. 175 6.
La I. Bogdan: Documentele lui Stefan ce! Mare, I, 150.
Whisk j, In Drevnosti din Moskva, V, p. 15 §.1 18.
Ink, In Starine jugos!. Akad. V, 53.
8) I...Bogdan: lbidem, I, 153.
8) 1. Bogdan: Doc. lui Stefan ce! Mare, 1, 183-4.

30
fäcut la Suceava In 1473. lar ì cu insemnarea bulgäreasca ea §i
la sau, dupa consonante palatale, uneori chiar a, se afla s. ex. in
doc. moldo-slav mai sus pomenit din 1424 in numele boierului
iliCTiA It) = Nesteacä, aläturi de Hai/A -=- Isaiia, precum si in alt doc.
moldo-slav din 1395, unde e numele boierului HOCTA, substantivul
comun uompE botare ci numele orasu/ui (otimg-k 1) = Soaavè.
Asa si in celelalte texte vechi.
Aceasta constatare : cä Romanii n'au insemnat niciodata prin
41`. (sau varianta-i paleografica -t) grupul de sunete on çi nici prin
let grupul fonefic en (cad nici urmä de asa ceva nu se vede la
noi), ci ca ei aveau pe = zu (sau n) si z, si pe AN ea,
la sau e §i ( = sn) aceasta constatare invedereaza ca
noi am luat cirilica dela Bulgari nu In vremea cand ei dadeau lui
valoarea on §i luiat valoarea en, adica nu in sec. IX, X si nici
chiar In al Xl-lea al lui Codex Suprasl. i Savina Kniga, ci atunci
cand its = on nazal se transformase deja in limba lor, desi nu de
tot, dar cel putin In mare parte, in 8 =-a cu nuantä si de (2), si
cand se prefacuse, cel putin in parte, in e si ea-la; ling ea am
luat-o anume atunci cand in limba bulgäreascä vechiul nazalizm
paleoslovenic mai exista sub forma 811 in care s'au transformat
.on =-- ci uneori en= da ale veacurilor X si Xl.
In clipele cand Romanii au luat dela Bulgari alfabetul cirilic,
dar, acestia din urma aveau in fonetismul limbii lor in mare masura,
adica la un mare numar de cuvinte, grupul fonetic
sou in, roz in loc de vechiul on --- plsl. ; insä la un poate tot asa
de mare numär de cuvinte, ei prefacuserä in bimba si pe acest
mai departe, prin pierderea nazalizmului lui, In (dupä
larea pomenitä a tui Drinov, uneori si cu nuanta de 1). Asa ca, in
acele clipe, fiindca Bulgarii staruiau, totusi, de a pistra, la scris,
traditia vechilor texte propriu zis paleoslovenice ale vremii aposlolilor
sfinti Ciril si Metodiu, continuara mereu a scrie mai departe
pe x. ; dar la pronuntare, conform cu aceste prefaceri noua ale foneticei
limbii lor, il pronuntau si ca nazalul zu si ca z nenazal.
Dar and anume, vor fi fost acele clipe ale limbii bulgare $i
(led ale trecerii scrierii cirilice dela ea la Romani ?
lbidem, 1, 88, 258.
t) Cum arata Drinov, IT-Archly fur slay. Phi!. IV, 370.

31
Inceputul acestei prefaceri fonetice II gasim deja in Codex
Zograph. din sec. X in 41X41ThCSOMOV 1), grec Tcercco;, scris de douà
ori astfel, cu 14 dupe x, dar §i in Cod. Supras1.3) §i Euchol. Sinaiticum
3) din sec_Xl, in cari se afla f1MHTSCKS §i 1113H HAFITheTiiMS,
iar pentru da in AEIVAMEPA din Cod. Suprasl. Totu§, pentru acel
timp propriu zis paleoslovenic (vechi bulgar eclesiastic) acest lucru
e a§a de rar fenomen in monumente, Incat nu s'ar putea sustine ca
chiar atunci erau peste tot intrebuintate x ca 8 =-- ei nenazal §i
A ca e, fa, ea nenazale §i ca chiar de pe atunci x §i A ar fi putut
trece §i au trecut la Români cu aceste insemnäri nenazale.
Drept e ca in textele propriu zis paleosl. indeob§te (din sec.
X §i XI), se afla de mai multe ori scrise, in afari de aceste cazuri
cu xii §i /AM, Inca §i cazuri cu nenazala ov sau o in loc de x §i cu
nenazala i sau t In loc de gi; a§a, in Cod. Suprasl. : rpaiAorungo,
ETS in loc de regulat, in el §i in pis!., 11)/AAAIIITFO, !MTh, sau
in Cod. Suprasl. Hmoruirovoymor in loc de regulat, in el §i pis!.,
ti m m IIIT. .
Totu§i, judecand dupä caracterul obicinuit al monumentelor,
f Ara' indoiala ca ,x, in acel timp, insemna in general Inca on, §i
numai rar xri, sau cel putin fill devenise Inca sunetul s (= A, I);
cad, in textele còpii paleoslovenice ce avem §i care sunt, unele
ca Cod. Zograph. din sec. X, iar altele ca Savina Kniga §i Cod.
Suprasl. din sec. XI, x §i at se pastreaza de obicei a§a, fara
vreun 14 langä ele, §i la locurile lor etimologice. Astfel, de pildä
chiar in text paleosl. mai nou de cat Cod. Zograph., anume in Euchologium
Sinaiticum 3), care va fi, tot ca Savina Kniga qi Cod. Suprasl.,
din veacul al XI, acela§ cuvant se afla scris mai numai cu
A (WA H): IIMTKCKS ca §i cAALtpk = grec. couv8ócptov 4), ceeace
indica Inca pe x = on.
Numai cu incepere din veacul XII ink in textele a§a numite
medio-bulgare, se constata, de mult mai multe ori deck in cele
paleoslovenice, 141 in loc de paleosI. x, precum §1 Ind s, scris
V. lagie: Quatuor evangeliorum codex glagoliticus ohm Zographensis
nunc Petropolitanus, Berolini 1879.
Cf. A. 1. Sobolevskij: Drevnij cerkovrzo-slav. jazyk, Fonetika.
Moskva 18D1, p. 38-39.
4) Cf. Oblak, In Archiv Or slay. Phil., XVII, 147.
4) Cf. Sobolevskij: Drevnij cerkovno-slav. jazyk, p. 36.

32
uneori chiar k, In loc de paleosl. ; ba in acestea se Ola uneori
§i i, adica nuanfa î (rus kl), In loc de paleosl. x. Tot In textele
medio-bugare din veacul XII se mai constata un fenomen fonetic
nou, care se pare ca §i el deabia se Incepuse 4nca in epoca §i
textele paleoslpvenice (ad se afla In Savina Kniga CTO/Millit in
loc de regulat croad', §i by, in loe de ha ; se constata, anume,
a§a numitul amestec al Eusurilor §i intre ele : intrebuinfaiea
des, ca In acest exemplu din Savina Kniga, cand a lui pentru
cand a lui pentru 2). Deci, ociad cu des SU in 1pc de e §I
amestecul des al lui iit CU x in sec. XII, atat in corpul cuvintelor
cat §i la sfar§itul lor.
Amandoui aceste fenomene, dar in deosebi amestecul fusurilor,
se aflA foarte des in textele bulgOre§ti (medio-bulgare) din veacut
XII: Psaltirea dela Bolonia, PsaItirea lui Pogodin, Cuvantarea (Skazanje)
lui loan Bogoslav, Evanghelia lui GrigoroviC, Foifele de evanghelie
ale lui Undolskij, Apostolul dela Ohrida, Apostolul Slep6enski etc.
In acest veac, anume, aflArn 5), s. ex. in Apostolul dela Ohrida,
pe tanga amestecul iusurilor care invedereaza inceputul pref acere'
sunetelor plsl. x i ik in alle sunete noui, inca forma csurpawAant=
concetafeni, in loc de pis'. ceeace aratä su in loc de pis].
on, §i, aläturi de acesta pe aKm.ismit, Cu suprapus, din grecescul
nazalizat ilzuySoy, ceeace arata, in cuvantu-i pIsi. corespunzätor,
pe =-- on sau chiar 811 = cu grec. - uy -. Aflarn PAKKAMBilra
in loc de pls1., in Codex Suprasl., rAxa §i ExcniuusKI in loc de
pis]. 118,C1101ANAIBZ, in cari apar cel pufin xii i 8, k in loc, de pis].
= on. An Apostolul SlepCenski, tot din se9. XII, se aflä, In afarä
de amestecul iusurilor, inca CKAHA.L111111.1K8 §i CKM1-1hA-kilkFISIKI In
loe de plsl. deci ru In loe de pis,. on, ca in Codex
Zograph., ceeace, fafä de amestecul iusurilor de aici §I de -forma
din Apost. dela Ohrida, aratä cä §i aici se pronunfa- cu xii, adica
cicsu. In Psaltirea dela Bolonia e CTM34 = cale, aldturi de CT134,
amandouä In loe de pls1 CTK38, ceeace aratd fonetismul §i x =
Seepkin: kazsd5denie, p. 77; cf. si Vondrdk: Altkirchensl. Gram.,
ed. 2-a, p. 455.
2) C. Archiv für slav. PhiL, II 269-288, III 312-356, IV 565-576, gi
oarecati indicatii In cartea mea Cercetdri istorico-filologice, p. 31, 39, etc.
) La Kultakin: Ohridskaja rukopis' Apostola, p. LXXVIII, LXXVI,
LXXIII.

33
Cu h. In Evanghelia lui Grigorovi6 CIE011181H in lo- de pla cxs,
cu in loc de pld. A ; dar in Psaltirea lui Pogodin afläm §i 2h in
loc de pla II deci nuanta î (rus. : i CEMOPAII Dumnezeu
a tot,puternicul-, unde sse In loc de plsI. normal gisCEMOPSIH a), precum,
tot aci, mai e k In loc de plsl. x i se §tie cä, in vremea
medio-bulgarä, k are, conform cu prefacerile fonetice ale limbii bulgare
insä§i, §i valoarea nenazalului z = Ahtittio nposomith
eu sulita impuns, unde e in lo t de pis]. Aliv Ell h hi% 8).
lar amestecul iusurilor, care e tace °data' cu a-estea, In deosebi
la sfAr§itul cuvintelor, dar inteo oarecare tnäsurä §i in corpul
lor, e, de asemeni, foarte des In yeacul" XII. Se §tie cä, prin acest
nou fenomen, limba §i textele mediobulgare din sec. XII, ca s. ex.
Apostolul dela Ohrida 4), care are SH §i k in loc de plsl. ih, au §1
HpHCTAEllf,_ precum §i ASSIKS, Epichur. etc. In loe de
pis!. pdBAA-, npucTxn-, taxncx,RpliMat. Tot astfel, are ih (§i in
Joe de A §i sistematic dupä consunante) §i x (§i n loe de Rt)
dupä vocale, un Triod din sec. XIV 6).
A§a dar, odatä cu amestecul iusurilor A §i A intre ele, apare, -
in acest al XLI veac, nu numai x in loc de plsl. x = on, ci uneori
§i N. in loc d_s plsl. p ( rus M, rom. Aceastá din urmä aparitie,
adicä x ( in loc de pla arati cä acest A nu era nici
el, In pronuntare, vechiul pis!. on, dar nu era nici grupul nou
medio-bulgar mu, ci un 4) non, nenazal. Exemple, ca Nikunkluura
din Apost. dela Ohrida §i Awn* din Psaltirea ¡ni Pogodin, In loe
de plsl. iiAlp-, in cari e un h in loc de pis!. precum
CSSOTFIZIFf din Evang. lui GrigoroviJ sau usenpfusuz din A pos-.
tolul dela Ohrida, in cari e z in loe de -pia on, pe de o
parte, lar pe de alta bimba bulgäreascä de astäzi, care tu. general
are (gItsbinar sabota etc.) in loc de acele pis]. =-_ on, invedereazA
cA, in cazuri ca acelea, z se pronuntA identic cu h CA'
adicä §1 h era un sunet
1) Cl. 0 loi Exarhul, In Archiv für slay, Phil., XVIII, 593: or P. RI.
!) Cf. Kul'bakin: Drevnecerk. slaV. fax., p. 76, In deosebl, pentru qodex,
Mariasus i Florinskij: Lekcit, 1. r 3.
5) Kul'bak n: II. p, 7.6; Miklosich: Vergl: Gramm., 1, 87, -.39 i Ge
schichte der Lautbezeichn. im Bdig. p. 13.
-4). La Kurbakin, p LXXVI.
5). Coney: Kjustendilsko detveroevangele, p. 3.
'3

34
Existe* in veacul XII a grupului u, näscut fie din pis!.
on fie din pis!. A precum si, aläturi, a vocalelor R, a
(uneori cu nuanta de Id = näscute din acel SH al veacului XII,
aratä cä, atunci, pis!. 2r, = on acolo, anume in corpul cuvintelor,
ii prefäcuse, in limba bulgarä, vechiul säu sunet pis!. on : parte
in u rom. àn sau ta, la (n)i parte in nenazalul I (11, ki) =- rom.
t. Acest din urmä bulgäresc (1%, tu) =_- à, de altfel, precum e
admis de Slavisticä, nu e altceva decat rezultat din prefacerea in&
mai departe a lui IN, cäruia i s'a pierdut nazala N = n, rätnanand
numai ==á.
Cum cä evolutia bulg: A (=-- 4) > IN > Si A > IN ce am
arätat aici a fost realitate fonetid in veacul XII, ne aratä si timba
bulgarà de astäzi; cáoi in aceasta s'a pästrat nu numai faza Cu
fi in loc de pis!. A == on, tare e ciliar caracteristid ei pentru
ca e general in limbä, ci Inca si reminiscente regionale de su in
loc de plsl. A = on i, prin amestecul iusurilor, in loc de pis!.
en. Astfel, limba bulgarä proprie, dela räsäritul liniei imaginare
Iskär-Salonic, are s. ex. zamba, ~dar 1), in loc de pis!.
BARI, niholaph, unde e sm si stz in loc de plsl. A on ; are
inca bramei, rRmdi, svinei 2) in loc de pis!. EpAKHATH, par,
SHAKHATH, unde e Sm, xn in loc de, prin amestecul
plsl. = en. In toate aceste cazad, tris& cari sunt numai reminiscente
regionale, limba bulgarä generalä are numai cu
färä cons. nazalä n, adicä are : zcib, pcidar, etc.
De altà parte, Slavistica de astäzi, intente ndu-se pe constatirile-i
in textele medio-bulgare din veacurile a1 XIII si XIV si in
deosebi pe Trojanska PriCa din sec. XIV (care are mzAliss, pronuntat
mcielär ca i astäzi, in loc de pis!. mA,a,pa), sus1ine8), ca in
veacul acesta se terminase in limba bulgará generala prefacerea
lui IN in s De altfel, dupa Trojanska Prie'a s'a mai deseoperit
-un Apostol bulgäresc, din sec. XIV si el, in care apare I' si a pentru
plsl. a.: ncrkNusis,plaia §i firkMhAllI, SaU LIARNCHH IMI*11, prec4m
invers : CAHMH1114 Cu H dupà A Si CA3RdillA CU A pentru p si
3). L. Miletie : Das Ostbulgarische, p. 174, 156.
1. Conev, In Sb. Min. 111, 307.
3), Vezi Lavrov : Obzor, p. 16; cf. si Vondrdk: Aksl Grata. ed.
2, p. 141.

35
a, 1). De acum incolo, spre azi, deci, se pronuntA in genere naT,
txrpaacAitut, (USA ISHH, HpHCTIHH, HIAAPIL, SIS etc., afarA, fire§te,
de rari cazuri de vechi reminiscente regionale ca acele zAmb, pändar,
brama, rsnid2i, svsn/i etc., unde s-au mai pästrat §i nazalele p, m
(Cf. p.. 34).
De altA parte, In locurile dela sfAr§itul cuvintelor §i dupA consunante
palatale mai ales, unde vAzurAm cA, de asemeni, se amestecA
pis]. x = on cu = en, In vechile texte ale veacului XII se
constatA cA, uneori in locul acestora, se serie §i E sau k. Astfel
JSZIKS in loe de plsl. isii i mediob. din Apost. dela Ohrida
ASSIKS de asemeni KvkME, uneori ti sp-km* In loe de plsl. gpirmia
§i mediob. din Apost. dela Ohrida Krilmx. lar limba bulgarä propriu
zis,5 de astAzi are de regula, la aceste locuri, tot e, adicA ezik,
`vrè,ne, de§i are uneori §1 jszik vrems. Acestea aratA c5, in ames-
-tecul iusurilor x i ia la sfar§ital cuvintelor §i dupA cons. palatale
(ca j etc.), a% ti cari se amestecau aveau o nuantà de alt sunet
-decat acele x§i cari se amestecau (lupa cons. nepalatale ti in
corpul lor unde se produse un su diu care, apoi, azi S.
Poate cA forma Aficianisp4') pentru luna Decembrie, ce se aflA
in Cod. Suprasl. in loe de obicinuit paleosi. AEKASpd < gr Sexip.ppcog.
ci scrierea lui M dupA reprezenta foneticette stadiul nou d prelacere
din HAHTKCKI. Dar dacA in acest din urmA- exemplu AH reprezenta
fonetismul su, in, celAlalt caz, AM va fi reprezentat pe
jzin, adicA -se va fi proiuntat Dekjambra. Numai dad admitem
cA in amestecul lui A cu ia amändoud aceste litere vor fi avut un
sunet foarte asemenea unul cu altul, numai atunci se poate fntelege
dece de te amestecau inult la scris, In deosebi in sec. XII,
aceste douA !itere intre sine, Mediobulg. =_- Kn se amesteca cu
mediob. pentru cA §i aeesta din urm5, la inceput, insemna tot
tam un sn, adicA pe jan 81. Textele paleosl. nu ne prezint5 evident
aceastA fazä jan, adlcA cu H n, a prefacerei mai departe a pis!.
_A =en; cel mult dacA ne-o indicA acel Aesiamspa. Dar se pare cA
In ZfslPh., 11, 510.
Cf. Sobolevskij: Drevnij cerkovno-sInv. jazyk, p. 394 cf. si
Kul'bakin: Ohrid. rakopis', p. LXX
8). Cf. pAre(ea contrarA, cara se pare cl nu observase aceste _nuanlAri,
la Oblak, In AfslPh., XV, 305 si Vondrák: AksL GranOL p. 145. Conev
Ins5, in Isforija na bdlg. ezik, 1.194 admite ia =-- dupl consonante.

36
limba bulgarA de ast'Azi. care a pästrat §i faza ti

37
c um gasim scris RH In loc de pis!. x. §i iit In pozitiile arätate,
trebue sA adtintem cA píerderea lui 41 in IAN su jIN nAscute din
pls1 at =-7 en §1, deci, umlaulul lui ja js din ele, s'a sfarFit mult
mai de vreme cleat pierderea lui H dela RH nAscut din pis!, /A --,- on,
mAcar ca se pare cA acest tall sau jzti In loc de 13181. ai = en a
incepu4 a se produce cam °data' cu na§terea lui RH din pis!. a( on
i anumitele cazuri potnenite de lit = en. Datele expuse aratA, cred
en, ca 14 s'a pierdut din 1311, jan, dacA 'nu de tot, In cea mai mare,
parte, deja In sec. XI al lui Codex Suprasl. §i Savina Kniga, cAnd
la se amested deja, vAzurAm, cu E §i *. In once caz, cu Inceperea
sec. XII In Apost. dela Ohrida etc., se amestecA mult at cu e §i *,
ceeace nu se face decAt ca exceptie in textele paleosl !titre cari
Savina Kniga §i Codex Suprasl ; iar, apoi, acest amestec se repetA
mereu, In niere mAsurA, In textele bufgare din- veacurile urmAtoare,
'ajar §i In \a. XIV-lea, deci, cAnd Slavistica admite cA s'a terminat,
In bulgara, pierderea lui 14 din RH spre a rAmAne 1 -,- a nenazal.
DacA acum sintetiz4m Intelesul datelpr filologico-paleografice ce
am expus, ajungem la urrnitoarele concluziL istorice :
Dad' RomAnii din Dacia. Traiana ar fi luat scrierea cirilicA
.dela Bulgari In sec. XI al Savinei Kniga si Codex Suprasliensis (ori,
chiar si In al X-lea veac; cäci In secolul XI §i al X-lea limba bulgarA
se afla in acela§ ' tadiu, cel paleoslovenic), atunci not am fi
fnsemnat, ca Savina Kniga it Cod. Suprasl., prin ai grupul fonetic
on, lar prin Rt pe en. Am vAzut, Insk cA nici urme de acest fone-
-tism on §i en nu existA In scrierea cirilicA a RomAnilor. Ci noi InsemnAm
prin A (i 4., care-i o variantA paleografica a lui m), In
esentA, fonetismul RH §i fonetismul x --,-- d-, I, lar prin iii an reprezentat,
In esentä, tot gruput RH §i fonetismul la, ea sau e, cari,
bate, cum am ardtat, s-att produs pe terenul limbii §i scrierii bulgare
Intre sec. XII §i XIV inclusiv. Aceasta aratà cA !titre sec. XII
.§i XIV au luat RomAnii scrierea cirilicA dela Bulgari.
Nu s'ar putea sustine cA, precum Bulgarii, In sec. XII,. au p3rAsit
obicinuinta lor din al XI-lea veac de a lnsemna pe on
prin * §i, en prin ia §i au luat obicinuinta de a reprezinta prim z
pe RH §i R §i prin da pe su §i ea, ta, e, tot astfel §i RomAnii, de§1
au luat scrierea cirilicA In sec. XI (sau X) al lui Codex. Suprasl.
.§i Savina Kniga, cAnd §i ei vor fi reprezintat pe qn prin Ai §i en
prin va, au pAräsit, apoi, aceastd obicinuintA paleoslovenica, m = on

88
§i en §i au luat, independent de Bulgari, apucAtura A = Rig
§i §i = 811, ea, fa, e. Si nu s'ar, putea susline aceasta, in
deosebi pentru cA, pe and Bulgarii au avut in insuqi organismut
limbii lor motiv de a schimba pe pis!, A =-- on in = 814 §i
caci limba lor insAv vi-a prefäcut astfel fonetismui ei i nu mat
avea In ea pe nazalele on 41 en, in pozitiile lui A §i A pls1.,
numai rar in unele cuvinte 1); Romanii nu avurA un ava motiv
in bimba lor, cAci ei au Oa tarzin, in sec. XVI chiar, grupele on,
en (s. ex. Ksmnonours = Campolongs, cmtuTuTs smentits), lar
pe vechiul on ei nu 1-au prefAcut in genere in jin ci In un yid. pe
en in ea, la, e, ci mai ales in in.
Nu se poate admite, deci, cleat numai cA intre sec. XII vi
XIV au ,luat Romanii scrierea cirilicä. Dar vi' in acest nou vi
restrans cadru al problemei se poate face o precizare.
E indiscutabil astazi in SlavisticA, cA nazalul u -=n din grupul
sit näscut din nisi. A on s'a . pierdut de tot in linta bulgarA
generalä in sec. XIV. Ca probA e, intre altele, Trojanska prrea cu
al ei sAps in loc de pis!. mAAps. Deci in acest veac Bulgarii nu
mai aveau pe A (vi varianta-i paleografib5 41 cu Insemnarea nazalA
RH 13), ci numai cu insemnarea nenazalä 8 =-- II mai aveau
doar regional, ca reminisce* rarA. Acuru, ava dar, Romanii ,nu
puteau lua pe al lor A (4) Cu insemnarea SH = 5n, ci numai cu
cea de z = c1(1). De aceea am luat scrierea &Hid cti al ei A (40'
811 inainte de veacul XIV, deci sau in sec, XII sau Inteal XIII.
Din momentul ce 811 pierduse nazalul u In sec. XIV, nu se
poafe admite cA aceastä pierdere s'a operat in limba bulgarA deodatA,
adicA brusc, ci desigur, treptat, ca in genere fenornenele fonetice.
In sec. XII, 811 §i 8 in loc de paleosl. A on (poate vi su In loc
de pis]. A) se aflau rAspandite in litnba bulgarA mai in aceiavi mAsurA
i unul i altul, adicA i zu §i z, judecand dup5 textele mediobulgare
de atunci ce avem. Asta inseamnA ca, atunci, 811 (care
ocupa In limbA atato extindere cat I

30
veacului al XIV-lea, lar asta va sA zica ca, cel putin in generatia de
om imediat inaintase veacului al XIV-lea, adicä cel putin in a doua
jumätate a veacului al XIII-lea, Su va fi existat prea putin 1), dar
cA ce] mai mult, acum, limba avea pe a = a in loc de pla a on.
Numai prin prea putin SH in aceastA generatie se poate explica generalul
a din veacul XIV in loc de pis!. x, = on §i mediobulgar la
din al XII-lea veac. De aceasta, x., care la scris reprezentase ,In
sec. XII si pe IN si pe x iii aceiasi mAsura, in a doua jumAtate a
veacului XIII cel putin, mai ca nu mai insemna pe Ill deck in nisca
cateva cuvinte, ci mai peste tot reprezenta pe x = ci. Asa ca, dacä
Romanii ar fi luat acum scrierea 9irilica dela Bulgari, nu ar fi gasit
si Itrat la ei Ai GO pentru KR, ci numai pentru a =--- 6", f.
RomAnii nu puteau lua pe ;a .(4) pentru fonetismul MI dela
Bulgari, deck atunci cAnd intrebuintarea acestui din urma grup
era In floare, adicä In mare mAsurä, in limba bulgäreascA. lar aceastä
mare masurA nu a fost, probabil, 'deck in intaia jumatate
a sec. XIII, dar cel mai sigur catre sf arsitul veacului XII La starsitul
sec. XII cred eu ca din consideratiile arAtate, s'a introdus
scrierea cirilica la RomAnii din Dacia Tr aianä.
AceastA datare a mea, de altfek construitA cu date filologicopaleografice,
o confirmä insemnarea unei carti de Istorie bulgark, si
o tegenda culeasä la Bulgari astazi din popor.
Anume, Istorija slavénobolgarskaje scrisA la 1762 de bulgarul
calugär Paisie si descoperitA chiar in originalu-i manuscris
acorn cativa ani2), ne spune (la p. 87) cA impiratul Bulgariei Asan
pleacä din Bulgaria si supune cele doua Vlahii sub puterea sa po-
Rica si sileste pe Vlahii (Romani), cari pana atuncj citeau In limba
latina, ca sä pdrdseascd biserica romand $i sd tut citeascd in
limba romand ci bulgämte. $i porunceste ca, acelui care va citi
In bimba latina sA i se tae limba, $i astfel Vlahii (Romani]) de atunci
primira biserica pravoslavnica si incepurd a citi bulgreirefte8). Da-
1) Cf. Lavrov : Obzor, p. 13-34. Vondrak (Akst. Gram, ed. 2, p. 14J)
crede ca deloc.
i) De lor. lvanov, profesor la Univers. din Sofia si editata de acesta
la Sofia in 1914.
3) Se itwla deci raposatul L j3ogdan cand, in (Corivorbcri Literare, a.
XXIII p. 299), combatea *i considera acest pasaj din paisie WA de valoare
istoria.

40
tele mele de mai sus confirmA cel putin atAta dim Paisie: ca dup5
reintemeierea lmperiului romAno-bulgar in 1186, adicA la sfArsitul
seg. XII s'a intrcdus la RomAni alfabetul slay, desigur si limba slavA
in forma ei medio-bulgarA, indiferent de modul cum s'ar fi fAcut
aceastA introducere : pe cale pacinicA sau prin. c-onstrAngere.
De altfel, ca nu e neprobabilA nici spusa lui Paisie cA prin
constrAngere s'ar fi inirodus cirilica la noi, mi se pare CA reese
dintr'o traditie bulgäreascA culeasä astäzi la Orehovo in mijlocul
Bulgarilor si publicatA in vol. IX p. 128-129 din Sbomik al Ministerului
de instructie dela Sofia. latä in traducere, ce spune aceastA
legendi :
In vremea N eche, pe ccInd era 'inch kitinie, se* ivirA in hitpArAtie
niste oameni, cari numai furau, omorau si fAceau feldefel de
nApAsti oamenilor Oamenii se plAnserä adeseori impAratului ca sA-i
scape de acesti haiduci, dar impAratul nu le zise nimic, fiindcei pi
aceptia emit liitini. In cele din urm5, cAnd haiducii trecurA prea
peste mäsurA, porunci impAratul sä-i prindA pe top si sA-i aducA
la dAnsul. PoporAnii se repezirA, care ici care dincolo, prinserA pe
toti acesti oameni rAi, 1i legará si la impArat. ImpAratul nu cAtA
sA se scape de ei, ci vru sA-i pedepseascA de vii pentru totdeauna :
porunci oastei sale sA-i ducA in Tara Româneascä de astäzi, dar
nimic sA nu le dea : nici vite, nici hranA, nici femei, decAt numai o
mAtA si cu ea sA are, cu ea EA care, Cu ea totul sA-si lucreze, si
ca astfel sä s6 indrepte. lar ca hranä le-a hotArAt pestele si, pe 'el
ei singuri sA si-1 prindA din DunAre ; pe el sA-1 mAnAnce si cu el
SA lacA negot. Drept pedeapsA nu le ingAdui impAratul sA-si facA
case, ci colibe in pAmAnt, sA le acopere cu stuh si trestle, si
In acestea sA trAiascA.
Oastea indeplini totul ce porunci impAratul : ii cArA dincolo
de DunAre si-i IAs5.
CAnd nu mai aveau pe cine sA jefuiascA, si flAmAnd nu se
poate sta, acesti cameni porneau din stuhul lor, pe malul DunArii,
prindeau peste si se hrAneau. Astfel, ei nu vbzurà om cAteva sute
de ani si se sAlbAticirA atAt de mult Inc& pi-a uitat pi ltmba si
nu puteau sA mai zicA altceva decAt numai o-o-o-prelte !" Acepti
sälbeiteiciti oameni nu mai pilau nici de tar nici de vlddiccl, nimAnui
nu plAteau dajdie si nici nu mergeau la biseria, petztru al
nu aveau nici o credintä. Ei nici nu se tundeau, nici nu se rAdeau,

41
fiinded umblau gol de tot, le crescuse perii ca la lighioane ; de
aceea lumea prinse a-i numi Vlahi1), adicA pärosi, cu coame.
Dupä cätäva vreme, impAratului bulgäresc, care era dincoace
de Dunäre, i se fäcu milä de acesti oameni salbatici si se gandi
sd-i crestineze domesticeascei. Acesta le duse popi, ca sä-i
crestineascä, dar ei fugeau de dänsii si se ascundeau prin colibele
lor de stuf. ImpAratul, cänd vdzu ca ei fug de popi, icì stranse
oastea, o trecu Dunärea, si ea se apucA sä-i väneze ca pe iepuri
sA-i mane la impAratul, ca s5-i crestineze.
Unde si cum ai prins pe acesta ? intrebä impAratul pe
un ostas
Pe acesta 1-am inemerit in coliba lui, pe cänd îi hränea
mäta cu peste ; cum mä vtizu, o rupse la fugi ; eu îj strigai stäi" 2),
dar el nu se intoarse nici sä se uite la mine. Eu mä repezii i 11
prinsei. Ce sä fac cu el ?
rBotezati-1: Stan, zise impAratul.
Si acesta zige un alt ostasi mi s'a impotrivit"
triult, papa sä-I prind ! ce sA fac cu el, cinstite impArate ?
Botezati-1 : Oprea, pentru cä s'a impotrivit 3).
Dar cu acest fläcAu tdar ce sä fac ? zise alt ostas.
Botezati-1 : 4) zise impAratul.
lar aceastä slänind stä ca un par si de loc nu se miscä !
Botezati-I : Stancul ! 6)
Astfel au prins pe toti Romänii (=- Vlahii) si i-au botezat
cu aceste nume, pe cari le poartd si pänä in ziva de astäzi.
Dupä ce botezä impAra- tul pe toti Romanii, porunci sä-i aducä
dincoace de Dunäre, unde ii tinu ativa ani, pänä ce se invätarä
sä vorbeascd. Dar ei nu puturä invAta sä vorbeascä bine bulgAreste,
ci i pânä astazi amestedi din limbo veche. and Romänii
se domesticirä putin, impäratul II trecu iard dincolo de Dunäre, cu
conditia ca pleiteascd dajdie §i sa nu-i uite credinta religia),
sA vie in fiecare an la inviere dincoace de DunAre la bisericA, ca
sa-si ja anafurA i sA se intoard iar. Romanii plecarä si se apu-
2) Vlah insemneazA pe slavoneste pdr" i Romani".
2) BulgAreste stand = eu stau.
Bulgdreste opera' si opiram = eu opresc.
BulgAreste funet tAnAr.
BulgAreste stand = eu stau ¡col par.

42
earä iar de vechiul lor me§te§ug a prinde pe§te; 11 aduceau
dincoace, II vindeau, i§i luau cu paralele una-alta ce le trebuia, §i
se intorceau lar dincolo. Nu §tiau niel a are, nici sa semene. Cancf
veni lnvierea, trecura toti dincoace la biserica, ca säli ja anafurk
cum le fusese recomandat de imparat, -,-. ca sä se bisericeasca.
Romanii 4i Mara anafura la Inviere pentru tot anul, o bägara 'We()
Os aga i o dusera dincolo ; dar cum nu cutezau a o da cuiva sa
o duck de frica sa nu le-o manance, ei aruncara clasagul pe coada
ogarului care-i caläuzea cand treceau Dunarea. (Romanii nu aveatr
luntri ci treceau Dunarea cu plute §i, Iiindca nu §tiau drumul, II
calauzea un ogar . Dar ca sa nu fugä ogarul cu anafura §i sä o
manance, ei strigau mereu dupä el : s-s-s-si-i...". De atunci i
pana In ziva de astazi, dacä intrebi pe* vre-tui Roman: luat-ai
anafura ?" el iti räspunde: s-s-s-si-i"!
Si a§a, pana 'n ziva de asta-zi, Romanii cel mai mult obicinuesc
sä manance pe§te. Atat de mult e obicinuit Romanul cu peqtele,
Meat §i la ceasul mortii i se da sa tie In maiia dreaptä pe§te lar
in stbga lumanarea."
Astfel ne spune traditia bulgareaseä. Dupa cum vedem, confirma
§i ea spusele lui Paisi ,, eä prin constrangere s'a introdus
limba slavä (deci §i alfabetul cirilic) la Romani. Si pe langä aceasta,
ne mai da ca element nou ceva care ne aratä ca in cea mai mare
parte ea, ca §i Paisie, inregistreazä evenimente cu adevarat istorice
§i Intamplate,. Anume, legend,a ea Traian a colonisat Dacia cu talhari
de prin puFariile Romei, §i in contra careia, deja Inainte de a serie
Paisie la a. 1762, se ridicase Nicolae Costin In sec. XVII in Cronica
sa, aruncand ocari adnotatorilor Cronicei lui Ureche: Eustralie Logofatul,
Misail Calugärul §i Simeon Dascalul 9, aceia§i legendä, numai
ea subt o alta formä, o gasim §i 'n traditia bulgareascä de azi dela
Orehovo. De aceia, aceasta ne poate sldji ca o §i mai bunä confirmare
a spuselor lui Paisie, precum i ca o lamurire a imprejurarilor
§i a modului cum s'a introdus lA noi dela Bulgari alfabetul cirilic
in veacul al XII.
In sec. XII, dar, dupa ce Asan Intemeie Id 1186 imperiul numit
romano-balgar, care avu inclinäri cuceritoare nu numai spre Constantinopol2)
ci §i spre partile din Banatul Severinului (terra Zemra)
2) Kogalniceanu : Letopisetele, ed. a 1872, p. (6.
2) Cf. Documente Hurmuzachi, I, 269, 142, 159, 186.

43
ale acelui Regnum Cumaniae" 1); atunci, cand, cum se vede din
actele latine papale dela inceputul veacului XIII, era o strand legätura
amicala intre Cumania de dincoace de Dunare din care fäcea
parte §i Tara Romaneasca (Valahia) §i Imperiul romano-bulgar ;
atunci, Asan, stricandu-se poate cu Cumania §i intrand chiar cup
ceritor in ea, cum mergea §i spre Constantinopol, introduse intransa,
la Romanii §i tovara§ii 2) de conlocuire Cumanii din ea, serierea
cirilica, §i desigur Inca, limba literarä bulgäreasca sub forma-i medio-bulgara
din acea vreme.
Aceasta-i so1uia ce eu dau acestei probleme.
Douc7 curente bulgare cirilice in Dacia Tratand
DacA legam acum acest rezultat cu Savina Kniga, Codex Suprasl.
din sec. XI §i Diploma Barlädeana din al XII veac, constatam
cä ln Dacia Traiana, la Romani, nu exista scrierea cirilftà inainte
de sec. XII, ci numai cu incepere din acest veac cand ea se introduce
dela Bulgari prin Viahia, adica prin Tara Româneascä; dar ca, In
aceea§i Dacie Traianä, existä deja In sec. XI (dovadä-s Savina Kniga
§i Cod. Suprasl.) aceasta scriere. Asta va sä zica, ca cirilica din
aceste douä texte din urtnä s'a introdus, cel putin din veacul XI,
nu in regiunile Daciei unde erau Romani, ci in alte pärti unde erau
Stavi feiret Ronolni. Aceste parti nu puteau fi decat ale Moldovei,
fie dintre Carpati §i Nistru, fie numai dintre Siret §i Nistru, in cari
intra §i Bucovina de astazi- §i cari cuprindeau, deci, §i regiunea
Barladului In care s'a scris Diploma Barladeanä la 1134; fiindca,
pe cand izvoarele istorice nu ne dau §tiri sigure, cä ar fi existat in
sec. XII, deci cu atat mai mult in al XI veac, R(mani in tinuturile
Moldovii vechi, izvoare ne aratä, frisk pe Romani in partile de din
afara Moldovii in Dacia Traiana.
ApOi, faptul ca. Swim Kniga, Codex Suprasl. cuprind In limba
lor bulgari, care4 foarte asemenea cu cea a Slovacilor, §i unele
elemente, mai mult rutene (ca pots, pOKOTA etc.) ne precizeazä (p. 71 cä
i) lbidem, 1, 1158, 177, 182.
Cf. spusa cAlugArilor catolici predicatori, cA in osttrile lor nAvAlitoare
din 1241 TAtarii aveali pessimi Christiani et Comani quos Theo onice Walwen
appellamus" (Doc. Hurmuz. I, 19.2). Valwen e, evident, pentru Valchen
Vlachen = Rom Anii.

44
aceste cloud tete paleosl. vor fi fost scrise in regiunea neocupatd
atunci de RomAni, care era aproape de Ruteni, anume in pärjile
Bucovinei sau ale Moldovii rdsdritene (cf. p. 9), deci nit in regiunile
Valachiei §i Transilvaniei, ori ale Banatului, cAci pe aici
erau RomAril
S'au manifestat, deci, prin sec. XI 0 XII in pArtile Daciei
Tfaiane, cloud' curente literare bulgare independente in timp : unul
In Moldova veche, altill in restul acestei Dacii din Muntenia.
Curentul din Moldova, adid cel dinspre rAsäritul DAciei Traiane,
care se arald aci deja In sec. XI, va fi o continuare, de altfel, a
curentului literar bulgar care, in sec. X pAnd lilted XIII, dAdu Ru-
01or 0 cirilica §i modurile bulgAre§ti de a scrie cu ea, a§a cum
au scris in Evanghelia lui Ostromir din veacul al XI', o evanghelie
in care, In deob§te, se adaptase originalul cirilic bulgar la parte din
fonetismul limbii ruse§ti. Curentul din Muntenia, insd, e nou.
AceastA luminA noud, pe care ne-o proiectead existenta, in
pArtile Moldovii vechi, in deosebi a textelor Savina Kniga §i C9dex
Suprasliensis, dar inteo mAsurA §i existenta Diplomei BArlAdene, pe
de o parte, lar pe de alta introducerea scrierii cirilice in pArtile
Munteniei numai in sec XII, constitue, in acela§ timp, un argument
doveditor nou, impotriva acelor istorici, streini 0 RomAni,
cari, ca Onciul in .Originele Principatelor RomAne, susjin cd Muntenia
ar fi ftst chiar inglobatä in statul Bulgariei de dincolo de
Dundre cel pujin din sec. IX pAnd 0 inteal XII. Lumina aceasta
noud aratd cd Bulgaria nu a avut nici o legAturd prea intimd, cu atAt
mai mult nu de interdependenjd cu Muntenia, inainte de al XII veac ;
pentru cd, de ar fi avut-o, desigur cd cea dintAi, dad nu ar fi impu
(ca sub Asan), cel putin ar fi strecurat, 0 in aceastd din urmä
ca in Rusia, scrierea ei cirilicd mai nain te.
Acum, dirpd ce am arAtat cAnd §i in care regiune a Daciei
Traiane au luat RomAnii 'dela Bulgari scrierea drilled cu care au
inceput a serie mai Mai slavone§te, (anume in acea limbd bulgAreascA
din veacul al XII care se nume§te in Stiinjd medio-bulgard"),
mid sA cercetdm cAnd am inceput a scrie romAne§te cu cirilica ;
cdci asupra acestei din urmd probleme s'au perindat lard§ diferite
pAreri, pe cari trebue sd le expun acum.

45
Istoricul problemii Inceputului scrierd cirilice la Romdni i
teoria Husitismului.
In cartea mea Cercetäri jstorico-filologice", apärutä in a. 1900,
documentam, impotriva tiintei noastre din acea vreme a aparitiei
ei, doua rezultate ale cercetärilor mele personale : intai ca nu era
adevar ci fal§ aceea ce sustinea acea tiitita : ca. biserica catolica
oprea scrierea cuvantului lui Dumnezeu", adicl a Invatäturilor sfinte
ale ei, In limba nationala A popoarelor §i o cerea numai in limba
latina; §i al doilea, ca. era fal§ ceea ce sustinea : ca Romanii au
inceput a scrie cuvantul lui Dumnezeu", adickinvataturile bisericei,
numai de and cu §i prin Indemnurile Reformei lui Luter §i ale Calvinismului
din veacul al (VI, ci, spuneam, au inceput a face aceasta
cel putin in veacul al XV priir Indemnurile §i lucrarea propagandei
catolice.
Acea§ta nod idee a mea starnf repede burzuluirea celor ale
caror gre§eli le rästurnam.
Raposatul profesor de Slavistica dela Universitatea din Buctire§ti,
Ion Bogdail, om lipsit de puterea de a avea conceptii personale
valabile, nici nu vol sä ia in seama noua mea sustinere, ci o considera
ca §i cum nici n-ar fi existat tapa parerea veche care era
§i a lui. Astfel 6 atunci cand avu sa faca un raport asupra iucr,irilor
actualului yrofesor Ovid Densu§ianu care, in a. 1901, concura
pentru catedra ce o are astäzi, Bogdan spuse urmatoarele, ce §1
publica in Convorbiri literare" dela 1 Martie 1901: cercetärile de
panä acum pe sitesc a pune inceputurile de literatura romanä in
limba rojnana in sec. XVI". Zicea astfel cu aluzie la_ cercetarea
mea, pentru CA tot acea-sta *ere a lui Bogdan a a vea §i Densu-
§ianu in lucrärile sale ce prezentase pentru concurs, dar pe care eu
o combäteam 1).
Profesorul N. Iorga, ¡ma', procedä nu astfel, numai cu aluzii,
ci se ridica chiar manios impotriva noilei mele sustineri care combätea
§i ce dansul scrisese. Intrebuintand §i violente de limbagiu,
pe care le las dal-a aici (cf. p. 22) pentrucä ele nu au af ace cu lstoria
§i Filologia, lorga serse impotriva-mi urmätoarele, in Convorbiri
1) Cf. Die BArbulescu: Studii privikare la Limba fi Istorta Romanilor,
Bucuresti 1902,unde aduc noui contributii pentru sustinerea acelora0 idei
ale rude cu privire la aceste rizultate.

46
literare, vol. XXXVI (a. 1902), p. 185: Cuvantul lui Dumnezeu
insa, si nu cartile de pietate sau ajutoarele duhovnicesti ale credinciosului,
acestea nu te. puteau preface îr ronitine0e decat dux)"
inlaturarea prin reforma a dornei limbilor sfinte. Aceasta s'a MU
pentru noi and Sasii din Ardeal au devenit luterani-, iar multi Ungun
de acolo Calvini si au vrut a ne face si pe noi, in a doua
jumatate a secolului al XVI-lea, sä le primim dogmele".
Trebue sa arat, fiind&mi cere Stiinta moderna ce f,ac, ca
lorga (ca Bogdan) cand scria asa, i cu violentele de limbagiu ce
am lasat afara aici, nu aräta prin nimic, stintificeste, netemeinicia,
de ar fi fost, a argumentarilor documentare ale mele, ci pur i simplu
afirma teoretic.
Rezultatul acestor polemici a fost insa ca parerea mea a biruit
i in constinta lui lorga si la altii mai tarziu.
Aureliu Candrea, inainte profesor secundar, iar acum conferenliar
la UniVersitatea din Bucuresti, studiind Psaltirea Scheianä, ajunse
dupä mine in Noua Revista Romana" din lunie F lulie 1901 la concluzia
ca aceasta carte manuscris e o copie facuta in veacul al XVI
dupä un original romanesc ce s'a tradus din slavoneste in al XV
veac 1). Candrea conclude in sensul rneu, deci.
Ba, lorga insus, chiar nu mai departe decat dupa 4 ani dela
combaterile-i de maf inainte ce vazurätn, spune2), ne mai pomenind
de ce zisesem eu, fireste, dar spune: cä Romanii au inceput a taltnaci
Cuvântul lui Dumnezeu" pe romaneste in veacul XV. Nurnai
ca de asta data, spre a se sine cu once chip de idea-i gresita CA
doar Reforma nu si altä biserica propaga in limbile nationale, cotnite
o alta greseala, aceasta numai a ia iar nu si a altora akin fusese
cea cu secolul XVI. Acum formu/eaza idea-i proprie : cä propaganda
Husitilor, care in sec. XV se intinsese in Ardeal (dar nu si in Principatele
Romane zice I.), spre a atrage pe Romani in biserica ei a
scris,prin cineva, nu stie, anume, prin cinecarti manuscrise bisericesti,
§i ca aceste cAli, spune mai departe lorga, s-au scris, atunci
Intr'un unghiu salbatec din Maramures s-au din Ardealul vecin cu
inaltimile maramuresene" lb. p. XIX). lar aceste cärti-manuscrise sunt,
Ilie BArbolescu: Studii, p. 103.
') In Sludii fi Documente, VII partea 3, Bucureoti 1904, p. XX.

47
-spune, textele asa numite rotacizante : Psaltirea Scheianä, Psaltirea
Voroneteand, Codicele Vorenetean etc. 1)
Aceastd idee a lui Iorga, cu toate cd gre§itä si ca (storie si
-filoTogiceste cum votn vedea, a fost admisd de mai muiti, de unii
In intregime de altii cu modificdri. Prof. Sextil Puscariu o admite,
dar cu modificarea cd nu ajar In Maramure§ ci la Nord de Mures,
In Transilvania!) su Crisana se vor fi tradus de husitism acele
prime cdrti rorryánesti : prin regiunile Turdei pela Mahaci, spre Oradea
Mare deci prin Bihor, pe unde se vorbea i ungureste, pentrucd
aceste texte române au In limba lor cuvinte maghiare.
Asa crede, ap i, losif Popovici!) ; tot astfel Dr. Nicolae Drdgan4)
care Intemeindu-se pe uneIe fonetisme i ungurisme ale limbii textelor
romäne rotacizante, afirmd cä ele deci, intAiul nostru scris in románeste,
s'a fäcut sub influenta husitA si în limba romaneascd din
regiunea bihoreand marainuräseand.
Insfdrsit, Aureliu Candrea, cant pe aceleasi temeiuri, precizeazd
cd acel inceput al scrisului románesc s'a fäcut in regiunea Oasului
din ,Maramures, in sec. XV, subt influenta Husitismu(ui 6).
Combate aceastd teorie a husitismului mai intäi Dr. loan BS-
Ian 6), Intemeindu-se pe ideea ce eu o ardtasem in ale mele Studii"
Cercetdri", cä nu-i adevärat qä biserica catolicd s'a impottivit
propagandei prin limbá nationald a popoarelor si cä numai Rt.forma
(fie la a lui Wykliffe din Anglia, fie a lui Hus din Boemia sau a
lui Luther din Germania) sustinu o..astfel de propagandd. Pentrucd,
insd, Bälan nu combate decat numai cu acest argument si chiar cu acesta
prea pe scurt, voi cduta eu aici sd Lau lii cercetare intreaga teorie.
Teoria aceasta a Husitismului, asa cum a formulat-o lorga
o sustin adeptii pomeniti ai ei, constä din urmdtoarea insiruire de
gandire: in veacul al XV-lea s'a räspandit Husitismul In asa numitul
Ardeal, anume in Maramures zic (orga si Candrea, ori in
1) PArerea aceasta pune apoi Iorga i In .Geschichte des rum.
Volkeg, Gotha 1905, I, p. 401, si o repetA i ast6zi in scrierile sale.
6) In Zur Rekonstruction des Urrumdnischen, publicat in Beihefte
zur Zeitschrift filr romanische Philologie, 26 Heft, Hale a. S. 1910, p. 40.
3) In Palila dela ()raffle (15s2), Bucuresti 1911, p. 15.
5) In Doud manuscripte vechi Codicele Teodorescu l Codicele Martian,
Bucuresti 1914, p. 6.
In Psaltirea Scheiand, I, Bucuresti 1916, p. CXVII.
In Limba cdrtilor bisericeFti, Blaj 1914, p. 85.

48
tinuturile mai mult bihorene dela Nordul räului Mures, crede S.
PuscaNu, sau In regiunile bihoreano-maramuresene, afirmd Dr. Nicolae
Dragan. Husitismul, spun a( estia, avea in doctrina lui dogma ca sd
propoväcluiascd Cuväntul lui Dumnezeu" in limba nationalä a poporului
cdruia se adresa, adicd Maghiarilor in ungureste, Romänilor
in romäneste si asa mai departe. Asa fiind, continud in deosebi
lorga, pentru Români propaganda husitd trebuia sä aibd ca rod
literar" : scrierea C uvântului lui-Dumnezett In limba romänä, si acest
rod fu textele rotacizante Psaltirea Scheiand, Psaltirea Voroneteanä,
Codicele Voronetean si altele, cari sunt còpii scrise in veacul al
XVI dupä traducen i fäcute de acea propagandd husitä In al XV-lea
veac in Ardeal. Cum cä aceste texte rotacizante sunt, in originalele
lor, serse In Ardeal dovedeste, zic sustingtorii teoriei si in deosebi
lorga, bimba lor care are caracterele celei ardelene din Maramutes
(Candrea precizeazd cd, anume, din regitmea Tara Oasului" din
Maramures) sau din tinuturile mai mull bihorene dela Nordul räului
Mures
Aceasta e insiruirea gändirii formulate in teoria Husitismului
ca origine a inceputului scrierei limbii române in veacul al XV-lea.
Ea, Ins5, nu are soliditate stiintificä, pentrucä, mai intäi, nu e in
curent cu unele noui cercetdri fAcute de anumiti invätati streini
si apoi, Hilda pädtueste prin necunoasterea Slavisticei roastre. Dar
sä documentez aceastd afirmare, analizänd elementele compunätoare
ale ,teoriei, pe ränd.
Teoria afirmä c'd Husitismul s'a introdus in veacul al XY-lea
Mire Romänii din Ardeal, lzvoarele vrtmii acelea, insä, ne vlSrbesc
numai atät : cd s'a strecurat doctrina ereticd" a husitismului in
Ardeal anume pela Oradea Mare, Banat si in Transilvania, dar cä
erezia asta a pätruns, atunci, mai cu seamd in Moldova si Tara
Romaneascd de unde a trecut in Ardeal. Aceasta o spune episcopul
catolic al Transilvaniei, George, care, in a. 1436, chiamä pe cälugärul
minorit lacob de Marchia, printr'o scrisoare, ca s'a vie in
eparhia lui, spre a dezrAciacina Husitismul. George scrie, in adevär,
cdtre lacob : Sicut ex fide dignorum accepimus relatu, quidam perniciosi,
haeretica Hussitarum prauitate de Moldauiae et aliis partibus,
tanquam oues morbidae, non solum praenotatos districtus, sed etiam
istas partes Transilvaniae, proh dolor ! subingressi, quam plures gregis
nostri vtriusque sexus homines inficiendo corruperunt, et eorum

99
doctrinam pestiferam, tanquam venenum mortiferum, latius diffuderunt "
Adica : predum din §tiri demne de crezut am aflat, ni§te prim ejdio§i,
strecurandu-se cu invatatura eretica a Husitilor din Moldova
qi din alte parti, au pätruns atat de mult intre oile bolnave nu numai
din districtele aratate ci chiar din aceleasi parti ale Transilvaniei,
vai ! Incat, mai multi oameni de amandoua sexurile din turma
noasträ au conrupt §i au raspandit mai mult doctrina pestilentiala §i
otrava lor omoratoarea. Si scrie acestea piscopul Transilvdniei catre
calugärul lacob de Marchia pentruck cum totl aci spune, lacob
fusese insarcinat de papa Eugeniu IV si de Conciliul dela Basel sd
dezradacineze Husitismul din Bosnia, Sarbia (=__- Rassia) §i Valachta,
unde se introdusese cu putere : in Bosnae, Rassiae et Valachiae
partibus pro talibus maledictae sectae et haeresis pestiferáe eradicatione"
1).
Astfel cä, izvoarele vremii acelea ne documenteaza ch. Husitismul
se intinsese nu numai in Ardeal, cum crede teoria lui lorga,
ci, chiar mai puternic, §i in Valachia (= Tara Romaneascd) §i Moldova.
Ca s'a intins numai in Ardeal, e doar o inchipuire a acestei
teorii, ce nu se intemeiazä, in aceastä privinta, pe documente istorice.
Apoi, dad aceastä doctrina eretica va fi strabatut atunci, fie in
Principatele Romane fie §i numai in Ardeal §i intre Romani, nu
numai intre Sa§i, Unguri, Secui, despre asta nu ne spun nimic izvoarele
; a§a ca, §i in aceasta privintä, teoria Husitismului : ea ar fi
fost Romani husiti in Ardeal (Maramures), se intemeiazd numai pe
inchipuirea ei iar nu pe izvoare istorice.
Trebue sa observ ad ca §i o nouä scriere despre Husitism a
maghiarului Dr. Thòt-Szab6 Pal : A cseh-husita mozgalrnak és
uratom története Magyarországon, apäruta la Budapesta in a. 1917
si chiar premiatä, constata, pe temeid izvoarelor istorice, ca Husitismul
a pätruns in Ardeal numai intre Unguri, Sasi §i Sarbi, dar
nu §i intre Romani 9).
Oricum, oarecare propaganda husita se fäcu, atunci, cum väzuram,
§-I pe unde erau Romani. Aceasta propaganda trebuia sa
aibä ca rod literar", afirma teoria lui lorga, scrierea Cuvantului
lui Dumnezeu", adica a acelor texte rotacizante in limba romand,
1) In Docum. Hurmuzaki Nic. Densufianu, I, 2, p. 604.
?) Cf. recenzia lui N. DrAganu, In Dacoromania, III, p. 909.
4

50
pentrucd doctrina husita avea ,,dogma a acel CuvAnt" sa se
talmaceasca Tieamurilor in limba lor nationalä.
Trebue sa fac aici mai intai o rectificare : ca aceasta tendinta
pentru limba nationala nu era o dogma', ci pur i simplu o recomandare,
pe care insäsi biserica husita o intrebuinta in mod oportunist,
uneori uzand de -ea, alte dap nu, ci folosind nu chiar limba
nationala ci alta streidd in propaganda ce fäcea. Asa, fiincica la
Slovacii din Ungaria /imba cehä setintrodusese de mult, puternic
in biserica si in alte nevoi ale vietii, Husitismul, in sec. XV, spre a
patrunde la aceia, nu intrebuinta, in cärtile ce facu, limba nationald
a Slovacilor in'', ci pe cea literata strdind: ceha ; i facu astfel,
pentruca avea credinta cA pe aceastá cale, mai sigur 1z/eat prin
limba nationalii slovaca, va putea räzbate in sufieteie multimii. In
aceasta privinta a limbii de propaganda, ' deci, biserica husita era
oportunistd, ca §i biserica catolica, cum vom vedea, de altfel, iar
nu conclusa de vrio dogma". Slavistica ne documenteaza acest oportunism
al Husitismului, s. ex. in cartea slovacului Dr. S. Czambel :
Slovenska mi.' a jej miesto V rodine slovenskich jazykov, 1, v
Turhnskom Sv. Martine, a. 1909 si in alte scrieri ale acestui invatat.
lar prof. rus Florinskij, in cartea sa Lekcii, II, p. 240, ne
sintetizeaza pe scurt cercetärile in aceasta directie ; el spune urmatoarele,
ce dau in traducere : curgerea multor veacuri in tara
Slovacilor a predominat exclusiv latina, lar °data cu raspandirea
Husitismuiui i apoi a Luteranismului s'a ,Intarit o larga intrebuintare
a limbii literare cehe. Cel mai vechi monument de limbä slovaca se
socotesc cantecele bisericesti cu glose slovace ale lui Bzenecki din
a. 1385... Dupa parerea lui C. Safafik, admisä si de Czambel,
numentele scrise la Slovaci, apar, in general, nu mai inainte de venirea
in Ungaria nord-vestica a Husitilor (Taboriti) Cehi in 1440;
ele sunt scrise cea mai mare parte, in limba ¡iterará celui de aiunci".
Dar sa presupunem chiar ca Husitismul nu intrebuinta acest
oportunism, ci ca se adresa neamurilor numai in limba lor nationala.
Daca simplul fapt al propovaduirei in bimba nationala trebuia sä
aibà ca rod literal' scrierea celor dintai texte (acele rotacizante)
romanesti, nu se poate admite Ca aceste inceputuri ale scrisului
nostru au trebuit sa se faca numaidecat prin propaganda husita ;
4i nu se poate admite aceasta, pentruca propaganda prin limba
nationalä nu facea numai Husitismul (si Reforma de mai tarziu), cum

51
gresit crede si aceastd teorie a lui lorga, ci tot pe aceastA cale mai
.cAuta sA se lAteascA intre neamuri si mult mai vechia bisericA catolicA.
In deosebi Slavistica ne invedereazA documentar si aceasta.
Dovezi istorice cei $1 Catolicismul, nu numai Husitismul,
propoodduia in limbile nafionale.
Pare-se CA aceasta nu o stie teoria Husitismului de care vorbim.
Inteadevär, lorga, clAditorul acestei gresite teorii, afirmA, deja in
critica ce fäcea In 1902 cArtii pomenite a mele, cA : biserica catolicA
era inpotriva limbilor nationale si cA in constitutia ei avea dogma'
ca Cuvântul lui D-zeu" sA se tAlmäceascA neamurilor numai in
limbile sfinte latina, greaca, ebreea (cf. p. 48). lar In a. 1920 repetA
acelas lucru inteo conferintA 1), cA: Catolicismul nu IngAdue trachicerea
in limba poporului". 0 idee gresitä, provenitä din necunoasterea
Istoriei Catolicismului. pe care o gAsim, asa gresitä, in toatä Stiinta
istoricA dela noi; o aflAm si in Academia Rom'anä, rostitä la fel in i
Discursul de receptie al lui Ion Bianu in n042).
Asupra acestei greseli, insä, am atras atentia deja In a. 1900 in
Cercetäri istorico-filologice", prezentând Stiintei istorice si literare
romäne, eu cel dintäi, cercetArile germanului Wackernagel pentru
activitatea nationalä germanä a Catolicismului la Germani si pe cele
ale polonului Nehring pentru activitatea, tot national, polonA a
-Catolicismului la Poionezi. Prezentarea mea, insä, n'a fost bAgatd de
seamA, pare-se, din momentul ce vedem acum intemeindu-se, tocmai
pe aceiasi veche gresalä, teoria Husitismului, care nu stie cA, mult
Inainte de doctrina lui Hus, Catolicismul recomanda tAlmAcirea cuvântului
lui D-zeu" in limbile tuturor popoarelor iar nu numai in cele
trei sfinte.
In deosebi cunoasterea Slavisticei ne aratä, prin Nehring mai
intai si apoi prin croatul lagie, cA bisertca catolicd nu era asa de
reactionarA si anti-nationalA, cum ne-o prezentarA interesat adversarele
ei husita si celelalte reformate, ci cA si ea, tot pentru oportunismul
propagandei sale, intocmai ca cea NISH, nu numai MOduia
ci si indemna ca slujitorii ei sä tAlmAceascd sau sä scrie Cu-
In Neamut romdnesc dela 22 Martie 1920.
Despre introducerea limbii romanefti In biserica Romdnifor, Buzure§ti
1904, p. 7.

52
väntul lui Dumnezeu" in limbile nationale ale diferitelor popoare.,
Cunoscatorii Istoriei Slavilor stiu CA de acela§ oportunism s'a folosit
biserica catolica fata de Slavi Inca pe vremea apostolilor acestora
Ciril i Metodiu, adica in veacul IX, nu numai in veacurile urmatoare.
Prof. lagid constata aceasta In chip documentar in scrierea
sa : Zur Entehungsgeschichte der kirchenslavischen Sprache pentru
secolul IX, and Catolicismul ingadue limba sla-va de atunci, fara sa
creada ca aduce lovitura dogmei", cad de fapt, nici nu exista o
asa dogma In Biserica Catolica.
lagid, dupa ce analizeaza documentele vrernii acelea cu privire
la ingaduirea limbii slave (afarä de cele 3 limbi socotite sfinte) de
catre biserica catolicä, sintetizeaza astfel (la p. 12): »Die Bestätigung
der Zulässigkeit der slavischen Sprache in dem Kirchen- und
Gottesdienst geht1rt nicht in das Bereich der christichen Dogmen,
die Sprachenfrage ist rein eine Frage der Opportunität und der
Administration", adicA : Confirmarea admiterii limbii slave in slujba
bisericii si a lui Dumezeu nu intrd in sfera Dogmelor cre#ine,
chestia limbilor e o chestie de oportunitate §i de administratie". O
constatare pe care Inca mai Inainte o fäcuse slavistul sloven Miklosich.
Invatatul german, cunoscator al Slavisticei din vremea sa,
In adevär, de 'asa oportunism al politicei bisericei sale conducändu-se,
la a. 879 deja, papa loan VIII Indeamna si porunceste
apostolului slay Metodiu urmätoarele ordonam, ca fn toate bisericile
voastre, pentru mai mare cinstire, Evanghelia sa se citeascä
latineste, dar apoi ea, traducandu-se, sa se expunä In limba
pentru popor, care nu §tie latineste... cad nu numai in cele trei
limbi (latina, greaca, ebraica), ci In toote limbile se cade sa Mugu.'
pe Domnul cu autoritatea sacra... i apostolii, plini de sfantul dull au
grail maririle lui Dumnezeu In toate limbile". (Jubeamus tamen, ut
in omnibus ecclesiis terrae vestrae propter Maiorem honorificentiam
evangelium latine legatur t postmodum Sclavinica lingua translatum
in auribus populi, latina verba non intelligentis, adnuncietur,
sicut in quibusdam eclesiis fieri videtur... Neque1) enim tribus tantum,
sed omnibus linguis dominum laudare auctoritate sacra monemur
que praecipit dicens : laudate dominum omnes gentes et collaudate
eum omnes populi. Et apostoli repleti Spiritu Sancto locuti sunt
1) Cf. Vondrdk, In Archiv far slay. PhiL, XX, 143 0 Iagie: Zur Ensteh.
Gesch., p. 21.

53
omnibus linguis magnalia dei"). Evident, deci, ca nu era dbgmä
-care sä opreasca limba nationala, cum crede teoria Husitismului
dela noi.
Nu numai atat, frisk ci biserica catolica indeamna i propovadueste
cuvantuI lui D-zeu" in limbile nationale §i dupa aceasta.
Astfel, In Conciliul dela Buda se hotaraste, la a, 1279, ca : botezul
sa se celebreze In limba poporului" (Baptismum celebretur...in wag-frig),
adica ungureste la Unguri, poloneste la Poloni, nemteste la Germani
etc. In Coticiliul dela Breslau, la a. 1248, se hotäri. ca : in toate
Duminicele i Sarbatorile, dupä Evanghelie, sä se cuvinteze poporului
In limba sa Oratio duminicalä si Simbolut" (Singulis diebus dominicis
et festivis post evangelium dicant publice in vulgari suo
oracionem dominicam et symbolum"). O constitutie a episcopului
din Gnesno catre Poloni, spune, la. a. 1285,. ca : Simbolul
si Oratio si Salutatio Fecioarei Maria... trebue sa le expuna in limba
polonezd §i sä arate särbatorile. Dacä unii sunt capabili, sa rosteased
tot astf el Evanghelia" (Presbyteri... symbolum et orationem
et salutationem virginis... exponere populó debeant in polonico et
festa indicare. Si qui adeo periti fuerint, exponant evangelium").
La a. 1320, episcopul din Cracovia, Inteo Constitutie a sa, indeamnä
ca preotii sä expunä Evangelia In limba popokului polon" (Si
quibuspian concessum fuerit evangelium vulgariter exponere, studeant
dilligenter").
acestor Indempuri pentru limba nationald ale bisericei
catolice, se- constata, in sanul ei, Inainte de Husitism, o destul de
bogata productiune de texte-manuscrise, s. ex. Psaltirea, cum e cea
polonä numita Florianä din sec. XIV, sau cea tot In aceastä
numitä dela Pulawy din sec XV; ori Biblia tradusä In limba
polona in sec. XV; ori Predici polone din sec. XIV si XV etc., ca
sa nu mai Insir aci Inca °data felurite asa texte scrise, in sanul biserícii
catolice, in limba poporanä a Germanilor, Croatilor si a altor
neamuri 1) deja si In sec. XIII. Toate, deci, cu cuvähtul lui Dumnezeu"
Inainte de Reforma si Husitism.
Evident e, prin urmare, ca e o gresala, din necunoastere a Istoriei
Catolicismului, afirmarea inrädacinata in lstoria dela noi : ca
numai Husitismul si Reforma In general propovaduiau i tältnacia
1) Cf. a mea: Cercetari istorico-filologice p. 7-17.

54
Cuväntul lui D-zeu" In limbile nationale ale popoarelor ; din celeaici
ardtate se vede cd §i Cgolicismul lucra in acea privintä la fel
§1 produse roade ¡iterare 1).
Propaganda Catolicismului pentru limba romein6 la noi
Dar propagandele bisericii catolice lucreazd foarte mult pentru
convertire §i izbutesc chiar, In Principatele Romäne §i id Ardeal,
mult Inainte de ivirea Husitismului In ele, anume deja cel putin in
veacurile XIII §i XIV.
Nu trebue sä se uite cä, in sec. XIII cel putin, Catolicismul e
intins §i se 1ntinde mereu 2) In Principatele Ron-lane, mai intai prin
a§ezarea ad, cu ajutorul regelui Ungariei Andrei al II-lea, a ordinului
religios 4tolic al cavalerilor Teutoni, care, Incepänd cel putin din a.
1222, cuprinseserd, spune un act al Papel 8), pdmäntul care se intinde
(din Bärsa) pand la Dundre" (terra... que progreditur usque
ad Danubium). S5 nu se uite, deasemeni, cd, cum spune alt act
papal, la a 1238 Tara Severinului" (in care se poate cd intra §i
cel putin o mid parte din apusul de pela Or§ova al judetului nostru
Severin de mai tärziu) cuprindea mult Catolicism intränsa, pe cdtd
vreme acest act spune ca erau pe atunci acolo multime de popor"
de al cdrui suflet papa se Ingrija sd-1 pima sub un episcopat 4) :
terram, que Zemram nominatur, in qua dudum desolata excrevit
populi multitudo, qui nondum suffuerunt cuidam episcopo, alicui
episcopatui applicandi".
Amintesc pentru acela§ lucru cd la a. 1247, dupd ndvälirea
Tharilor, regele Ungariei Bela IV dd, iar papa in 1251 5) confirmd,
ordinului cAlugärilor catolici predicatori al loanitilor : §i toatd Tara
9. Spun, In treacAt, si : 0 la Slovaci, biserica catolicA ti indeamng pe
acestia BA scrie In limba lor national& spre a combate astfel Husitismul si
Luteranismul, pe cand Husitismul se propaga la Slovaci nu in limba lor slovacl
ci In ceha (Cf. Florinskij : Lekcq, II, 235, 241).
lar Sloventii din Stiria, cari erau si sunt catolici, scriu texte In limb&
lor nationalA deja in sec. XIV. (Idem, I, 402).
2). Mult mai mult decat In Transilvania si pArlile unguresti. Cf. Dr.
Aug. Bunea, In Prinos lui D. A. Sturdza, Bucuresti 1903.
8) In Documente Hurmuzaki, I, p. 75,
lb., p. 175.
In Doc. Hurm., 1, 249.

55
Severinului, adic5 Oltenia intreaga, si partea Tad Romanesti dela
räskitul Oltului, (Cumania numita pe atunci) unde era si acea »terra
usque ad Danubium" din diploma pomenita a lui Andrei II (totam
terram de Zeurino... usque ad fluvium Olth... Ad hec contulimus..
a fluvio Olth et Alpibus Ultrasilvanis totam Cumaniam". lar, apoi,
desigur ca multumitä acestor inceputuri de catolicizare, asa numita
»episcopia Cumanilor" »episcopia Cumanorum", in care neindoios,
intrau i RomAni, in Moldova si »episcopia Milcovului" (episcopla
Milcoviensis) le vedem existAnd, cel putin din a. 1235 si In 1238,
deci in tot secol. XIII si In sec. XIV prin 1332 9.
Prin 1345-6, regele Ungariei Ludvic I, poate aliat cu Principatul
Tarii Romanesti care atunci se intindea numai pânä la raurile
Prahova si lalomita, cucereste dela Tätari regiunea dela raskitul
acestor rauri pana la Siret, pe care Tatarii o stapAneau din vremea
nävalirii lor in 1241. Si o va fi cucerit nu Ma izbAnzi la catolicizarea
populatiei, desigur, pe cata vreme reintemeia aci in 1347 vechia
Episcopia Milcoviensis pe care poate o distrusesera Tatarii in 1241 3).
lar in sec. XV, de asemeni, Catolicismul se propagä si are chiar
oare-cari izbanzi in Tara Romaneascd.
CAt pentru Moldova, e la fe! In veacul al XIV-lea. La a. 1371,
Latco, domnitorul ei, trimite chiar o delegatie de doi calugki mino-.
riti la Roma, spre a cere papel Utban V sA intemeieze o episcopie
catolicä in Siret i sa punä aci episcop pe minoritul Andrei de
Cracovia, pentru ca el Latco impreunä Cu supusii lui au trecut la
Catolicism. Instiintarea aceasta a lui Latco nu va fi fost poate adevarata
In intregimea ei ; desigur insä ca un numk oarecare de
Moldoveni vor fi trecut In adevär, fie atunci fie mai inainte, la Catolicism,
pentruca vedem cä papa se si executa i intemeie in acel
an episcopie catolica in Seret, pe cand nu exista inca episcopie
pravoslavnica in Moldova si puse chiar episcop pe acel cerut Andrei
de Cracovia 3). Mai in urmA, dupa moartea acestui catolic Laic& si
a ginerelui säu Jurg Coriatovici, ortodox litvan, ajunge domnitor al
Mbldovii un Stefan, a cärui sotie Margareta, poate maghiara, era
1). Cf. D. Onciul: Mircea ce! Bdtrdn, p. 19.
'). Ibidem, I. Dar Episc. Milcov. existA deja In a. 109G. (Arch. 1st. I,
59), iar nu numai din 1347 t(cum afirmA D. Onclul: Mircea ce!
Bticdresti 1919, p. 17)
3. Doc. Hurmuzaki, I, 2, p. 130-163,

56
catolicd ; aceasta aduce chiar in tara dominicani din Ungaria 1). Se
stie, apoi, cd Catolicismul infra si In familia si casa lui Alexandru
cel Bun 2).
Cat pentru Ardeal §r Banat si Maramures, lucrul std tot ca
In fostele Principate Romane.
In 1233 Papa Gregorie IX se bucurd profund, (gaudiorum
immensitate perfundimur, zice diplonta lui), pentru cà augärii dominicani
ai lui, au convertit la Catolicism populatia din Banatui Seven
rinului, unde träiau si Romani 8). Asa si mai tarziu, la a. 1377 a),
sub papa Grigorie XI.
In Al deal, eratt in sec. XIII manästiri de cdlugäri dominicani,
la Alba tuna, ,Sibiu, Vintul de Jos, Sighisoara i alte de minor* in
Sibiu, lar in Cluj-Mändstur era o abatie benedictind. Ba se simtea
asa mare apropiere Intre catolici, desigur prin cei catolizati t ortocloci,
flick se fAceau chiar cäsdtorii intre ei 5). In 1345, papa Clement
V.I ccmunicä cä oarecari Romani din Ardeal au pärasit ortodoxisniul
i s'au fácut catolici. In acest document papal se vorbeste
cd si in Maramures s'au catolizat unii, i, pentru intärirea acestei catolizän
ad, papa se adreseazd chiar voevodului Aprozya vayvoda
de Zopus" 8); cdci acest Aprozya pare a fi identic cu Apruza, chinezul
din Sorasäu in Maranzurq. Asa si in 1377 7).
Acestea, desi alte clAti acte papale se plang impotriva schismaticilor,
adia ortodoxilor din aceste pdrti ale Ungariei.
Ca sä se intinda astfel, fireste cä, biserica catolicd fäcea
propaganda ei.
Drept e cd actele papale ne spun c5 in sec. XIII si XIV schismaticii
a, adicä ortodoxii Romani din Principate i Ardeal poafe
Bogcmili sub numele de eretici", se opuneau 8) propagandelor bise-
C. Auner, In Revista Carolled, a. 1913, p. 238-239 i Hasdeu :
Magnum Etymol. IV, p. CXV.
Cf. Emile Picot et G. Bengesco : Alexandre le Bon, Vienne, 1882, p. 59.
a). Doc. Hurta., I, 1, p. 153-155.
Ibid. I, 2, p. 238-241.
5). C. Peterfy : Sacra concilia ,ecclesiae romano-catholicae in regno
Hungariae, I, Posonii 1741, p. 147. Cf. Dr. Zenovie Paclisanu, la revista Cultura
creftinit, Ian.-Fevr. 1920, p. 1.1, Blaj 1020.
9. Doc. Hurmuz., I, 1, p. 697.
Doc. Hurm., I, 2, p. 238-291.
5). Doc. Hurm., I, 123.

57
ricei catolice din ele nu e mai putin adevärat insä, ca conlucrarea
acesteia cu regii Ungariei, (ca Andrei 11, Bela IV, Vladislav IV etc.,
cari sustineau a§ezarea aci a misionarilor cavaleri Teutoni sau- loaniti),
avea un indoit scop, adic i unul olitic de extensie in Princip.ate
Regatului Ungariei, dar 0, in acela§ timp, scopul religios de
a realiza extensia aceasta politica prin mijlocirea catolizärii Romanilor.
U'n document papal dela 1231, s. ex., spune inteadevär,
li se ded-a cavalerilor acele pamAnturi mai sus pomenite pentru
ca ci Regatul (Ungariei) sa se extinda prin convertirea Cumanilor
(deci 0 a Romänilor") : nut et Regnum per conversationem eorum
[Cumanorum] Propagatam dilatetur", lar alt act papal din 1232
spune 2), ca aceasta propaganda catolicä a calugärilor cavaleri a
dat chiar roade, pentrucä mil din Cumani (deci 0 Romani) cu
sotiile ci copii lor alergara la gratia botezului (quidam ex illis, dictis
fratribus se redentes, cum uxoribus et parvulis ad baptismi gratiam
convolerunt). Pe când, In sfar§it, alt document ne arata 5) ca calugärii
predicatari catolici cari la a. 1279. duua nävalirea §i a§ezarea
Tätarilor in episcopia Milcovului, catolizau pe aici, fäceau aceastä
propaganda intre ace§tia gratiosis studiis' (cu frumoase invätaturi"),
prin cari pe multi dintre ei, cu ajutorul gratiei divine i-au
convertit la credinta cre§lina" (multos ex eis ad fidem ipsam divina
cooperante gratia. converterunt").
Prin urmare, Catolicismul propovadui CuvantUl lui Dumnezeu"
prin ale sale gratiosis studiis", frumoase invätäturi, in Principatele
Rog-lane 0 in Ardeal cu cel putin 2 veacuri inainte de ivirea In ele
a Husitismului. lar propagandele sale si le fAcea Catolicismul, cum
vazuram, prin mijlocirea limbilor nationale, ca la Polonezi de pilda
uncle chiar provoca traducerea In litnba polona a Psaltirei din sec.
XIV, a Bibliei §i Inca a altor cat zu ,Cuvantul lui Dumnezeu"
Dar atunci, evident cá aceste propagande catolice vor fi cautat sa
arate ci Românilor, pe cari se sileau sä-i converteasca, Cuvântul
lui Dumnezeu" in limba -romana ;, evident ca vor fi cautat, adick sa
traduca sau sä facä a se traduce s. ex. Psaltirea, Evanghelii
altele 0 in aceasta limbä cum facusera de pildä in cea polona.
9. Cf. Hascieu: Etymal. Magnum, W, p. CXV.
4). Doc. Hurm., 1, 123.
3). lb.. p. 421.

58
Apoi, observärile asupra chipului cum s-au facut si se fac
indeobste propagandele religioase si de once fel, ne aratä ca pe
cata vreme mediul asupra druia ele lucreazi nu e Inca In mare
nurnar dispus sa le imbräti§eze si sa se constitue adept al lor, ele
(propagandele) se produc prin Predici in limba poporului, prin Oratiuni
si alte invätäturi sau rugaciuni marunte, scurte ; propaganda
prin traducere de ceirti trztregi, adica prin opere tntinse, ca Psaltirea
de pilda, nu se face decat pentru un mediu in care se gaseste deja
un relativ mare numär de adepti sau de foarte mult inclinati a imbratisa
Invatatura ei.
Documentele istorice ale veacului al XV ne arata ca, in adevär,
se introdusese Husitismul §i in Principatele Romane §1 fn Ardealul,
de atunci, dar, in orice caz, nu in mare masura, pentru ca masurile
repezi ale Catolicismului, mai ales prin Jacob de Marchia, readuce in
sanul acestei biserici pe cei ce se fácuserä husiti '). Apoi, aceste documente,
chiar daca vorbesc de catolici deveniti husiti in Ardeal §i
Principatele Romane, nu spun, insä, nicaieri ea acesti husiti eran
Romani ; asa ca se poate CA ei sa fi fost Sasi, Secui sau chiar
Unguri, cari träiau multi si de o parte si de alta a Carpatilor nostit
Ori, chiar de vor fi fost si Romani ¡titre acesti husiti, faptul ca
convertitii la Husitism erau in general putini, ne area ca Inca
si mai putini erau Românii MO de Sasi, Secui si Unguri. Si
nu pentru un asa mic numär de Romani era sa, traduca biserica
husita o intreagd Psaltirie, Evangeliile, Apostolul si alte ce gasim
In textele rotacizante, ci cel mult le facea predici in limba romana.
Mediul catolic insä era piare, pentru ca multi Romani se catolizeaza,
cum am väzut ca ne Invedereazi documentele veacurilor
XIII-XV. De aceea, biserica catolicä, care am väzut ca propaga credinta
ei §1 prin limba nationa/ä, avand multi adepti ai ei si Inca pe
altii cu perspective de a deveni adepti prin cei deveniti deja, aceasta
biserica, zic, trebuia sa simta nevoia de a face in limba romana nu
numai predici, ci Inca si traducere de intregi carp ca Psaltirea, Evangeliile
etc.
De altfel textul Psaltirei Scheiane dovedeste ca traducerea el
t e fäcu subt influenta Catoiicismului.
1), Cf. Doc. Hurmuzaki Nic. Densufianu, 1, 2, p. GOO.

In adevk, la sfArOul acesteia se aflA '), romAnete, dar tradusd
dupii un text catolic2), urmAtoarea 15murire a legii, vorbind asupra
dogmei despre TroitA: Ce este tag!, a§a §i fiul, aa i stAntul duh.
Nefaptul tatAl, nefaptul fiul, nefaptul sfAntul dub... Intru aceastA TroitA
nici unul nu este mai vekiú i nici mai pon'fi, nici mai mare, nici
mai mic etc".
Aceasta e, Ind, dogma Catolicismului, a ckei bisericA, In opera
ei de propagandA : Psaltirea, strecurA InvAtAturi proprii.
latA, atAtea constatAri, cari ne InvedereazA cA nu se sprijine§te
absolut pe nimic teoria cA subt influenta propagandei husite s'a Inceput
a se scrie limba romAn5 ; dimpote/A, faptele istorice §i literare
ne documenteazA cA Catolicismul, prin propagandele sale, a trebuit sä
stArneascA, Inceputul scrierii limbii noastre, cel putin In veacul al
XV dacA nu mai devreme, in textele aa numite rotacizante.
Argumente filologice impotriva teoriei Husitismului
Precum am arAtat documentar mai sus, Moria cA Husitismul,
In Maramurq i vecinAtate, In sec. XV, a trebuit sA fie" §i a fost
initiatorul scrierii limbii romAne atunci, nu se IntemeiazA pe nici un
izvor istoric sau fapt, ci numai pe inchipuirea roma'nticA a urzitorului
sustinAtorilor ei.
N'am accentuat, poate, destul mai sus, accentuez Insä acum,
cA aceast5 Inchipuire ti are originea inteo analogie pe care a fAcut-o,
deì o tAinule§te, lorga. Analogia e aceasta : a citit undeva
cA Husitismul s'a introdus In veacul XV la Slovacii slavi vecini Cu
Maramure§ul i poate chiar la unii din Maramure§; cA aceastA bisericA
se introducea prin mijlocirea limbii nationale, iar la Slovaci prin
limba slavA pentru c5 ei erau Slavi. Dar In aceastA citire a sa, nefiind
in curent cu datele Slavisticei, n'a bAgat de seamA cA limba
slavd prin care s'a introdus Husitismul la Slovaci nu era chiar limba
nationald slay/ a acestora, ci cA era limba nationalA a poporului
slay care mai intAi a predicat Husitismul la Slovaci, adicA a Cehilor.
A§a cA, pornind dela aceastA nebAgare de seamA i, prin ea, ana-
Editia Bianu p. 525-530.
') Cum recunoa0e 1nsu Iorga, in Siudii si Doc., loc. cit.

60
loghizand gresit, teoria lui lorga a stabilit gresala CA: trebue sä se
fi introdus Husitismul si la Romanii din acea parte a Sloväcimei
(pela Maramures), i, la acestia, fireste in limba lor romaneasc5,
prip traducerea in aceasta a textelor rotacizante ce! putin. De aci :
teoria Husitismului romanesc, aläturi de cel slovac. maramuresean,
fära alte izvoare istorice decat analogia de care vorbesc.
Pe temeiul acestei analogii gresite, apoi, lorga fortä izvoarele,
spre a aräfa cA Husitismul s'a propoväduit si a räzbit si la Romanii
vecini Slovacilor din Maramures ; iar ceilalti sustiitori ai teoriei
(ca S. Puscariu), nestiind cA ea porneste din acea analogie gresitä,
cel mult i-au mutat hotarele tinuturile dela miazä-noaptea Muresului,
färA sA bage de searnä, cum era si natural acum, cA, prin o
asa strämutare, zdruncinä i temelia i clädirea teoriei.
Dar, cum am arAtat in paragraful precedent, nici un izvor
istoric nu spune cA doctrina husità ar fi pätruns in sec. XV la
Romanii din Maramures, de pildä In regiunile dela manAstirea Peri
de acolo, si nici in regiunile dela Bihor-Mures. In privinta istorick
deci, teoria de care vorbim nu se intemeiazä pe nimic real, ci numai
pe acea gresin analogie cu Slovacii, pe care lorga n'a binevoit a
o destäinui, poate spre a se pärea c5 aduce o observare istoricä
personalA a sa din chiar numai viata noasträ culturan.
Dar urzitorul i sustiitorii teoriei acesteea au cAutat O. o mai
intlreascA i cu argumente filologice, tot asa de inchipuite si ne,
reale si acestea ca cele de mai sus istorice. Ei pretind, anume, cA
limba textelor rotacizante (Psaltirea ScheianA, Psaltirea Hurmuzache,
Codicele Voronetian, etc.), cari stint, dupä 4ânii, acelea in cari s'a
propoveduit in veacul al XV-lea, de catte Husitism Cuvantul
Dumnezete la Romani, e cea romaneascA din Maramures sau bihoreano-maramureseanä,
cA nu e, deci, limba din Principatele noastre
Moldova si Muntenia.
$tiinta Slavisticei insA, pe care nu o cunosc creatorul si sustiitorii
acestea, ne invedereazd si falsitatea acestei sustineri
de naturä filologic& a lor ; ne-o invedereazA dovedind lipsa de putere
stiintifica a argumentelor filologice ce ei au adus.
SA analizAm, de asta, barem pe cele mai insemnate din aceste
argumente.

61
Zice teoria 1) cá textele rotacizante au rotacismul In limba 1or,
adica prefacerea lui n In r, care, Neck dupa ea, ar fi fenomeu al
limbii romane din Maramureq, sluje§te ca dovadä ca aceste texte
au fost sl'sise de un roman husit In limba din acea provincie.
Dar Slavistica §i alte resturi ale limbii romane actuale ne Invedereaza
ca rotacismul nu era un fenomen numai local maramure§an
sau transilvanean, ci ca pe atunci, exista §i In Iimba romanä
din Principate. In documente moldo-s/ave din sec. XV se afla
adevär, in nume proprii geografice §i de persoane române, strecurat
In frazele slave. Deja Hasdeu observases) In doc. din a. 1470:
41)6111ThIALIE §i Kspujiiii, cari, In alt doc. din 1471 sunt scrise
406INTkINHU,f, iar j altul din 1447 431illiTklirkM §i ZEMHHEILITH
rotacism, adicä Cu n In loe de r dela primele. Acestea sunt nume
de sate din diferite regiuni ale Moldovii. Inteun- doc. moldo-slav
din a. 1489 e numele de om Psmspsna tot 1n Moldova. Eu mai
adaug acum pe neobservatul .211amiipu In un doc. moldo-slav din
1472 3) cuvant care In fond, nu e altul decal MEMEIJEIllill de mai
sus, §i JltMwp, pomenit tot de Hasdeu, Inteun doc. moldo-slav din
a. 1453. Toate azi : gem eni Gemene§tii, Geaman. Ba rotacismul II
aflärn scris §i in texte moldovene§ti din veacul al XVI-lea; a§a
odatä numele de om faAsiip In un doc. 4,) scris la 1546 In Hui,
ceeace nu e f;lecat actualul Galbin. lar limba de astäzi din Moldova
are, s. ex. la scriitorul basarabean C. Stamati 5) dela Inceputul veäcului
al XIX-lea : Se prive§1I la luna par la miez de noapte, cu
par In loe de pan = Oa. La Falticeni se zice azi : rapol In loc:de
obi§nuitul napol, afirma nuvelistbl Mihail Sadoveanu. Acestea aratä
ca tot rotacism iar nu disimilatie ori asimilatie _e actualul r In loc
de n in cuvinte ale limbii din toate veacurile §i de astazi §i din
1) La Irga: Studii fi Doc., VII, 3, p. XXVII; A. Candrea : Psaltirea
Scheiand, 1, p. XC1 si In Graiul din Tara Oafului; Sextil Puscariu: Zur
Rekonstr. des Urrum. p. 41.
i) In Curente, II, p. 13-14.
In revista lui Gh. Ghiblnescu: T. Codrescu, dela 1 Sept. 1916, p. 177.
4) La Academia Romdfal; cf. Puscarlu: Zur Rekonstr. p. 41.
5)" In Musa Romaneasca, I, p. 301.
Cum crede ,resit S. Puscariu: Zur Rekonstr. p. 42; cf. si Evangelia
Mayo-roman& poate de Coresi tiçäritA la Sas Sebe: gerunchiul
anina pentru arma (I. Bogdan, In Convorbiri Literare, XXV, 37).

62
Moldova si din Muntenia, ca : sangeros < lat. sanguinosus, sángerare
< sanguinare, numere

ast-fel, In targusorul Urlati din jud. Prahova gasesc, inteun testament
din a. 1756: nimirea, in loe de niminea1).
Asa ca, textele rotacizante, fiindca au rotacizmul, puteau fi
scrise nu numai decat in Maramures, cum spune teoria de care
vorbim, ci tot atat de bine si. in Principatele Romane, pe cata vreme
constatan.' acest fenomen (rotacizmul) i in doc. moldo-slave din
sec. XV si in limba vie de astazi munteana i moldoveneasca.
Al doilea argument de seamä al teoriei Husitismului maramuresan
este 2) ca limba textelor rotacizante are u final intreg ca
cea din Maramures ; deci, pretinde, ele au fost serse in aceasta
regiune in veacul XV. Dar cunoasterea Slavisticei ne invedereazä
aceastä gresala. Daca scrisul lui s final (s. ex. onns) reprezenta
adevar pe u intreg in acest cuvant nearticulat, cum cred claditorii
teoriei8), apoi, atunci, asa intreg se va fi auzit el, in sec. XV, nu
numai n Maramures ci i un Moldova si Muntenia. Dovada sunt
feluritele texte romano-slave de atunci, in cari e scris asa s chiar
la cuvintele slave, macar ca nici una din limbile slave nu a
avut si nu are in fonetismul ei astfel de u final la pronuntare.
Astfel, in un doc. moldo-slav din a. 1459 e: HAEHCE ECTS EI'OrMEH
i(tep nonor OVCT4Tif unde e egumen chir pops Cazi zicem
rom. popa) Evstatie. Toate limbile- slave pronunta acest cuvant
pop, adica färä nici un u final. Deci nonov = pops reprezenta
pronuntarea romaneascä din Moldova cu al ei s final. In alt doc.
moldo-slav din a. 1459 e: nopSiuuTit dE 111111EAHÏE H SAHHCS = a
strica aceasta a noasträ danie si zapiss, unde, dupa pronuntarea
-slava, ar fi trebuit sä fie scris serme (ca si non); pronuntarea romaneasca
moldoveana a pisarului actului irisa a impus pe al ei s
Ba, in alte doc. moldo-slave din acelas veac al XV se afla
§i cuvintele romanesti cu s final.
Asa, in unul din a. 1464: fitill TdiltISAS = pan StanCuls ; in
altul din a. 1482: c481, Hc1111 To4A95 sluga noasträ Toaders ;
In Buletinul Comisiei istorice a Romtiniei, V, Bucure0 1927, p. 253.
La N. Iorga: Studii fi Doc., VII, 3, p. XXIX; Candrea: Psaltirea
Scheiund, p. XCI.
Eu irisa cred cä nu, in a mea Fonetica Al/ab. Ciritic, ci acolo acel $
reprezenta pe ú jutnAtatit.

64
in altul din acela§ veac : cntira HAIN tlasp$ --= sluga noastra Avar$ 1);
In altul din a. 1567: nominativ singular Iw OTE4St1118 KJEKOM...
IdICONIE Ad 'ASAS ChiHS fro 9) = lo Stefan voevod... ca sä fiu HO al
Jul, pe catä vreme in limba slava nu putea fi decat nom. sg. MIN
Chilla ==fiei =filius.
Dar un a§a $ final, ca semn al unei pronuntari proprii limbii
romane nu §i slavei, gasim §i In documente munteano -slave din veacui
XV. Astfel, intrunul e: Iw flittA411,48 rocnomp$ --- eu Alexandru
gospodar$, cu cuvantul ultim (gospodars) nearticulat. In altul
CZNEIIIIHEOPIEFIS liAKI 3) = acest mai sus zis cm. Oricare limba slavä
ar fi pronuntat, atunci ca §i astazi, aceste nominative sing. numai :
gospodar §i szjvi;ereCen, adica fära u ($) final. Deci, gospodars
§i szjvi ereCens aveau pe al lor 8 dupa pronuntarea limbii romane
muntene§ti din veacul XV. In alt doc. munteano-slav e: ECT 83fil
rocnomins Mil Kim.4 -.=-- a luat domnul craiul meu, in care, dupa
oricare limbä slavä, nu se pronunta alifel decal : gospodin, fará un
8 final 9). In un doc. munteano-slav din a. 1480 e: rocnomuS H11
domnul nostru, ca nomin. sg. §1 413b. RIMS 4) S,1111111(T)= voi face
pe cad oricare limba slavA le-ar fi pronuntat numai gospodin §i
Kern. In un doc. munteano-slav din a. 1504, care deci se poate raporta
§i la sec. XV, este . now HONS 4) a venit Ions, pe care
oricare limbä slava 1-ar fi pronuntat numai Ion.
Astfel ca, 8 final din textele rotacizante nu e nici o dovada ca
ele s-au scris in Maramure§ in veacul XV, cum crede teoria Husitismului
; cad ca un a§a $ puteau fi ele scrise §i in Moldova §i
In Muntenia de atunci.
Al trellea argument adus de claditorii teoriei Husitismului maramure§ean
e6) cä limba textelor rotacizante are, ca §i cea din
Maramure§ §i tara 0a§ului, un o sau o deschis in loc de dift. oa. Dar
cunoa§terea Slavisticei, in doc. rromâno-slave, ne aratä ca §i aceasta-i
.o gre§ala. Dad' scrisul o s. ex. in Psalt. Scheianä etc. reprezintä chiar
pe un o, apoi, tot a§a se pronunta acest sunet in sec. XV nu numai
in Marámure§ ci §i in Principatele Române. Dovada sunt felurite
2) La 1. Bogdan: boctint. la qiefan eel Mare, I, p. 80, 84, 130, 165,
505; alte exemple si la p. .i25, 221,
2) La Die BArbulescu: Studii, p. 82.
a) Ion Bogdan: Relaiiile prii Rom. Cu Brafovul, etc, p. 167 215,
277, 226.
4) Al. tefulescu: Gorjal istoric fi pitoresc, p. XXXV.
2) Cf. gi Miletie*: Novi vlaho-lnitg. dok. ot Bragov, p. 102.
2) La A. Candrea: Psaltirea Scheicnel, I, p. XCI.

65
documente romano-slave de atunci In cari el e scris tot astfel (uneori
§i oa) la cuvintele sau numirile romane§ti din ele. A§a in doc, moldoslave
din a 1462 e numele geografic (13,114sot azi FälfoaIe'); In
altul din acela§ an : nail Huicops, --=-pan Nicoard; in altul din 1469
e: seli§tea ItsuniopEnE =-05§Coarele ; in altul din 1480: npngunnin
AHAtt CHOW° 111E4S4NA OprOHE = priviilegile mo§ului ski Stefan Orgoank,
ceea ce-i §i scris a§a (Cu oa) In altd parte ; In alt doc, tot
din 1480 e cuvantul romanesc nepoatä, in propositia thma... npomna
TOE CIAO HEEIGTH CHOEH = Ana... a vandut acest sat nepoatei sale.
Si tot astfel, Inca in alte doc. moldo-slave din sec. XV. La fel se
afld §i in doc. munteano-slive din acel veac. A§a : WT IffieuulopE2)=
din Seghipare, inteunul ; intealtul e: 8 Tuminuo(5) = in Timi§oara.
A§a ca o in loc de dift. oa din textele rotacizante nu constitue
nici o dovadd cä ele s'au scris In Maramure§ in sec. XV, cum crede
teoria Husitismu!ui ; dci Cu un a§a o puteau fi ele scrise §i In Mol..
dova §i in Muntenia de atunci.
Al patrulea argument al cldditorilor teoriei maramure§ene e cd
/imba textelor rotacizante are hied grupul en, ca in Maramure§, In
loc de mai tarziul in 8). Dar Slavistica ne aratä in doc. romano-slave
cd §i acest argument e gre§it, pentru cä en in loc de in e §i In unele
cuvinte romane din doc. scrise slavone§te in Principatele Romane
din veacul al XV. Astfel, in doc. moldo-slave din a 1462, 1469,
1483 e numele de femeie illapina, care in alt doc. din a. 1470 e
scris Mamma 4). In un doc. moldo-slav din 1487 e 111.xpEua aläturi
de ilispuua. In alt doc. din 1490 e numele geografic : Ao Aii(A) Ilan-
TmSntin 6)--= Wand la Dealul Paltenului, ceea ce mai tarziu e Paltinului,
cum va fi fost chlar §i In pronuntarea scriitorului aceluini
document, pe catd vreme tot In el e scris §i forma adjectivald HAATHIJOKA
care pe romane§te se traduce Paltinului. In un doc. moldo-slav din
1435 e: fitp4 HAIM fiEpEnA-ka = credinta panului BerendeT, iar In
altul din acela§ an : HMIS HEOHHAidi. A§a §i in alte/e in&
1) I. Bogdan: Doc. lilt ,. tefan cel Mare, I, 52, 61, 134. 239, 214.
5) I. Bogdan: Relatille Toril Rom., p. 259.
3) La lorga: Studil fi doc., VII, 3, p. XXIX; S. Puscariu: Zur Rekonstr
p. 60; Dacoromania, I, 389.
)I. Bogdan : Doc. lui . tefan eel Mare, 1, p. 55, 138, 147, 269, 488, 283,
5) Numele Marrena e si In o inscripile romanA gAsitA la BArbosi (V.
Parvan: Tara noastrd p. 135); in ea e si masc. Marrenus.
5

66
Astfel cd en In loc de in din textele rotacizante nu constitue
nici o dovadd cd ele s'au scris In Maramure§ in sec. XV, cum crede
teoria Husitismului ; ad, cu un a§a en puteau fi ele s_rise §i in
Principatele Romane de atunci.
Al cincilea argument al acestei teorii e cA 1 se afld Ind nemuiat
in 1 in textele rotacizante ca In bimba din Maramure§1). Dar
Slavistica ne aratd, prin doc. romano-slave, cd §i acest argument e
gre§ald, pentrucd a§a 1 nemuiat e §i In cuvintele romane§ti strecurate
In frazele lor din veacul al XV In Principatele Romane. In adevdr
nu numai cä afldm Orirksito In doc. moldo-slav din a. 1443 2), adicd
numele de boer 11récle devenit mai tarziu Ur6chie, dar aflärn In ele
chiar substantivul coniun muncel scris la plural MHLIEAH = munceli,
apoi §i azi muncéi ; astfel In doc. din 1488 8) fi CI SCHANH H011*HAMH
H MHilf4H = i cu toate poienile §i muncélii, ceea ce In alt doc.
moldo-slav din 1452 e MSH4EH, ca nume al unui sat din jud. Vaslui.
Deci §i In Moldova era fenomenul 1 nemuiat in 1, In sec. XV;
a§a cd textele rotacizante puteau fi scrise cu el §i aici, nu numai In
Maramure§ In acest veac.
Al §aselea argument al teoriei Husitismului maramurepan e cd
n nemulat in 1 se aflä in textele rotacizante ca In limba din Maramure§4).
Dar Slavistica ne invedereazä, prin doc. romano-slave,
cd §i acest argument e gre§ald, pentrucd a§a nemuiat n' se afld
(ca §i 1 nemuiat) §i In cuvintele romane§ti strecurate In frazele slave
ale lor din veacul XV in Principatele Romane. Astfel, in doc. moldoslav
din a. 1458 e: HA komg, rptOrk =.-- la capdtul grun'ului, azi
gruhilui, in jud. la§i, §i s HAIM =In Ban'a, azi localitatea Baia. In
doc. 1459: WT AoporStrk =- dela Dorogun', azi Dorohoi, ca§1 In
un doc. din 1467 unde fotiomenul e §i in formä adjectivald a aceluia§i
cuvant 4.kpa] n[4H4] illiumpa AoporopicKero=credinta par,ului
$andru dorohgun'eanul as:lid din Dorogun' azi Dorohoi. In doc.
din 1467 e: HA BnxiMp011itlif = la (campul) Zlätdroan'ei, apoi, ca
azi, ZIAtdroatei, in jud. Fdlciu. In doc. din 1480 e numele OprOAHE =----
La Irga: Studii fi Doc., VII, 3, p. XXIX; S. Pu§cariu: Zur Rekanstr,
p. 69.
In Doc. Hurmuzaki, I, 2, p. 883.
2) I. Bogdan: Doc. lui Stefan ce! Mare, I, 300, 65.
4) La lorga: Studii # doc., VII, 3, p. XXIX; Candrea: Psalt. Sch., Ip.
XCII.

67
13rgoan'e, azi Orgoale1). Fenomenul acestui n nemuiat existA
In doc. munteano-slave din sec. XV, in cuvintele limbei roman din
/Vluntenia strecurate IntrInsele. Astfel, inteunul e, ca In multe altele,
'HCHH --= Sibin' i HBHNkHÇj = Sibin'6ni, ceea ce in altele e, ca ast5zi,
CHEM sau GH61-1H §i GHRHIVIH = SibiI5, Sibil si Sibhani ; In un
alt. doc. munteano-slav, din a. 1423, e numele unui boier acsnaii
Bata, din acel Bala Ba(ia). Satul Baia de fier din jud. Gorj se
numea Haut = Ban'a in doc. din a. 1484 si 1480 8).
Deci, fenomenul n nemuiat era si in limba roinAnA din Principate
In sec. XV; asa cA textele rotacizante cari It au puteau fi scrise Cu
si aici, in acel veac, nu numai in Maramures.
Al optulea argument al teoriei Husitismului maramuresean e cA
-textele rotacizante au a aton In loc de 5, asa cum graiul din Tara
Oasului i Maramures are si astäzi 4) ; de asta ar fi ele scrise aici.
Dar Slavistic i aratA cA si acest argument e o gresa15, pentrucA
acest fenomen existA si in limba romAnA a Principatelor din sec. XV,
cum dovedesc doc. romAno-slave de atunci in cari s'au strecurat
-cuvinte romAnesti. Astfel In doc. moldo-slave depe vremea lui
:$tef an cel Mare al Moldovii, diferiti scriitori pun a in loc : acsAE
Apprdini(q) = judele Draganiò, desi e si numele
NUM ; e nammusa = parcalab, mosia dovicaggym --= Lucacesti in
jud. BacAu in acelas loc cu es KantirspH =-- Cu calugAri, i Cu in
alt doc. ASICZWIVII =:Lucike§ti, boieria CILITAph insA i cnsTap, satul
=Saccili§e§tii din jud. BacAu, numele de 6m 11E0114-
TECK0117101r, AO XOT49 KprIllIOHOg = pAnä la hotarul lui Craciun,
lian8wHolo =in Lapusna, mastirAtoarea A 4saipali 9 falcii, boierul
Zpanthift VranCan care in alt doc. apare si Epusgau = Vt./Wan 6),
.numele de om Tssovti care In alte doc. apare scris TAHOrl, cum e
1)1. Bogdan : Doc. lui .tejan ce! Mare, I, 24, 17, 29, 86, 120, -134, 351.
6) Stoica Nicolaescu: Documente slavo-romane, Bucuresti 1905, p. 1, 6,
:36; L Bogdan: Relat. p. 187.
L Bogdan : Rela(iile Tdril Rom., p. /6.
Dinculescu, in rev. Arhivele Olieniei, 11, 7 (a. 1923), p. 173.
La Candrea : Psalt. Sch. p. XCI ; Sextil Puscariu: Zur Rekdnstruktion,
p. 30 si 69.
6) I. Bogdan: Docum. lui ,Fiefan cel Mare, I, 19, 20, 25, 30, 38, 40, 56
.63, 66, 74, 113, 144, 150, 157, 169, 172.
6) In a lui Oh. GhibAnescu revista : T. Codrescu dela 1 Sept,
1916, p. 178.

68
In unul din a. 1411 dela Alexandru cel Bun 1), e satul TATAtriH dirp
jud. Suceava §i altele.
Fenomenul acesta al lui a aton In loe de à se afI5, la fel, §i"
In Muntenia. II gäsim In doc. curat romanesc din 1521: scrisoarea
boerului Neacsu dela Campulung c5tre p5rgarul Bra§ovului Begner
In cuvantul 4napaT8(A)9) Dar e §i In cuvintele romane strecurate In
doc. munteano-slave din veacul XV. Astfel : Avasagavo/C = in
Dabace§ti, §i Gaminwop = Salci§or in un doc. din 1382, chiar 5).
lar apoi, Gmisti = Sacui, ApaKsAt In doc. din 1459; A, fianitt DragiCmAcar
câe i JIU/Cm-in Mitin, In doc. din 1474; in alt doc. e
Bimuna = Braila, care in altul e scris BlisHAA = Bräila ; in altul
Kamapmn = camara§ §i Kaannl*HE Cohalmeni, or5§el in Transilvania;
in altul satul din Transilvania Pamuog = Rajnov, azi Râjnov,
alAturi de enaTaps=spatar ; In altul WT BAIMIT == dela Barbat §i
134,0ms ==. Radilä 4).
Fenomenul acesta : a neaccentuat In loe de cl posterior. se pare.
cA se aflà in limba romaneasc5 chiar in sec. XIII §i cA deci trecerea
In ez" e mult mai tArzie. In adev5r, dovad5 e numele Barbath al voevoddlui
nostru din doc. latin dela 1285 5). lar fenomenul a neacc..
pentru general à se mai p5streaz5 astAzi nu numai in Moldova ci
regional §i in Muntenia ; astfel e in Oltenia, s. ex in satul
dar §i In alte p5rti6).
Al noulea argument, ce invoac5, aceast5 teorie e7) lipsa propozitiei
pre cu acusativul regim direct in limba textelor rotacizante
ca In cea de azi din Maramure§. Decat, cum am arätat In revista
Arhiva, aceastA lipsä existä §i in limba din Principate. Astfel,
in document din a. 1602 din Muntenia, e: am miluit boiarinut
In loe de: pre boiarinul. Deci §i In aceastà privintä gre§esc cei ce,
sustin teoria Husitismului maramure§ean.
i) In Drevnosti Societ. Archeol. din Moskova, IV, 1, p. 292.
5) Stcica Nicolacscu: Doc. slavo-romdne i aci p. 17.
5) Venelin: Vlacho-bolg. Gram., p. 10.
)1. Bogdan: Reir:filie, p. 102, 103, 131, 236, 187, 3, 283, 56, 12, 16..
Doc. Hurmuzaki, I, 454. CAci se pare cA sunetul d se reprezint&
prin o; cf. Spisanie na balg. Akademija, XVI (a. 1918), fasc. 9, p. 54, unde
bulg. D'aman si BJgar sunt transcrise: Dorman si Bolgar.
Cf. cele ce am arAtat in Arhiva, XXXI, 1, p. 39.
7) La lorga: Studii fi Doc., VII, 3, p. XXVII; si la Puscariu: Istoria
literaturii romdne. Epoca veche, I, 62.

69
ClAditorii teoriei Husitismului maramurgean mai invoaca In
prijinul ei §i alte caractere fonetice. Astfel : cà scrisul in textele
-rotacizante pp §i ar fi reprezintat in ele un sunet Y special ca
In limba de azi a Maramurgu1ui1) ; ca numele proprii se construesc
la gen.-dat. cu lu in loc de lui in texte ca In limba maramurgeanA
; ca au la fe! k = u in loc de j §i dz in loc de z 2), §i
altele. Slavistica ne aratd qi pentru acestea ca la cele de mai
sus, c5 sunt argumente gre§ite. Da/ nu mai stArui a documenta
-§i la acestea, pentrucA cred ca din cele ce am arAtat se vede 'mpede
totala lipsA de valoare §tintificA a fonetismului clAdirii teoriei.
SA trecetn, 'MA §i la alte feluri de argumente ale ei.
Tot a§a de lipsitA de valoare §tiintificd e teoria Husitismului
maramurgean §i in privinta lexical& Anumite cuvinte, pe cari auideei
gre§ite 8) a maramurgenismului celor mai vechi texte române§ti
le socote§te fiind numai ale limbii romane din Maramure§,
nu sunt, de fapt, numai de acolo, ci ele erau de mult, precum se
gAsesc §i astAzi, ca acelegi intelesuri, §i in limba noasträ din Muntenia
§1 Moldova ; iar unele din acelegi cuvinte erau, acolo, ca§1
In Princitoate, productii de naturA literarä : traducen i sau imitAri ale
-cuvintelorl slave din textele i vorbirea slave contimporane lor. Astfel
a cure, pentru a alerga" din textele rotacizante nu era ceva specific
_maramurgan, ci se poate vedea la mai multi slavi, la Sarbi, Bulgari
etc, la cari insearnnä, ca §i in Principatele Romftne ; la SArbi e s.
ex, teCi a curge §i a alerga, de unde utoCiMe §i uteCiSle
refugiu, §i uteei evadare. In pla, deci in bulgAre§te, e tot ga
'TRIM currere §i fluere ; TNEFIHIE =- cursus §i fluxus. Tot ga,
numAra nominare pentru a ceti" nu e nutnai in Maramurg, ci, ca
in Principate, ç in limbile slave cari ne influentau, la fel 6isti =
zahlen, rechnen, lesen (Schrift)" 4) ; de ad i e, in vechia organizare
financiarA a Munteniei §i Moldovii, cuvAntul cisld, care-i, din aceegi
aidacinA, identic ca tIHCAO numerus, iar In bulgäreasca de
astäzi se zice : dukata'eete=numärä bani (Djuvernua : Slovar twig.
La A. Candrea: Psalt. Schei., p. XCI, CLXV.
La A. Candrea: lb. fi N. Iorga:: Studii fi Doc. VII, 3, p. XXX.
8) N. lorga: Studii fi Doc., VII, 3, p. XXXI.
4) Bernecker: Slay. Etym. Wörterbuch, p. 174.

70
faz. p. 578) si C'ete edno pismo = citeste o scrisoare (lb. 2552)....
Asemeni, nu e numai In Maramures : .veatrile=-- Onzele, ventres",
cum crede urzitorul teoriei Husitismului, ci acest cuvant il au si Romanii
din Principate sub forma vetrilä pl. vetrile ; iar aci, ca i acolo
de altfcl, e venit dela Slavii cu cari avuram legaturi In vechime,
Sarbii sau Bulgarii. In adevär, nu numai cä acestia din urma au, cu
acelas inteles, In perioada cirilo-metodiana (sec. IX sau X) a lor
ci si mai tarziu, asa numitii teoreticeste Macedo-Slavi din
Veles (Macedonia) au, in un manuscris despre Povestea troiana"
poate din veacul XVII: gitBAHPOIIIE K-kTpuma Koodsr 1) --,-- ridicarä
vetrile (panzele) corabiei. Limba sarbo-slava are acest cuvant deasemeni
cu acelas inteles. Dela acestea, dar, el a trectit si In Romania
Principatelor, -nu numai In Maramures.
Cuvantul zapo die al textelor rotacizante nu putea, de asemeni
sa fie in ele numai din Maramures cum crede urzitorul teoriei Husitismului,
ci el exista in sec. XV si In Principate. II gasim, In
adevar In doc. moldo-slave dela Stefan cel Mare si chiar de mai
nainte dela Alexandru cel Bun. Asa in anul 1425 dela acest domnitor
din urma e: r,,i naA4E(T) GE/10111Egil SAnoAi4 oy a1liATH(01
TO11 sano,kitio root+ Ao maims 2) de unde cade zäpodita lui Bebo,
In Miletin, prin aceasta zdpodie In sus pana la movilä. lar, mai in
urtna &him si in diferite documente dela Stefan cel Mare, ca s. ex.
In unul : szuoALI Koz H um 3 ) zäpodia fantanei. E si.in un manuscris,
rom. din anul 1691 = mergi In zapodia lui 4). In Oltenia se AA si
astäzi cuvantul zäpodina cu inteles de : o padina inteo coasta 6).
La fel e cu : mitar, mitarnic si cu toate celelalte cuvinte ce
mai insira lorga si pe cari, necunoscand Slavistica, le crede gresit,
ca ar fi specific Maramuresene romanesti ; cad de fapt i acestea
existau, ca cele despre cari vorbiram aci, In limba romana din-
Principate prin aceleasi stranse legaturi cu Slavii Balcar:ici ai vremii
textelor rotacizante. Cred cA, in urma celor aratate, insä, ar fi de
prisos sa mai stärui si asupra lor.
Aceeas lipsa de valoare stiintifica au si celelalte feluri de ar-
2) In Sb. Min., XIII (a. 1893), p. 273.
2) In Docum. Hurmuzaki, I, 2, p. 836; Kaluiniacki traduce prin lat. ivies,
2) La Ion Bogdan : Doc, lui qtefan cel Mare, I, 127, 337, 439.
4) La Gaster : Chrestomatia, I, 288.
6) In revista Convorbiri Literare, Aprilie 1922, p. 372.

71
gumente, pe care le mai aduce urzitorul teoriei Husitismului maramure§ean.
In adevär, faptul cd un scriitor al textelor rotacizante dovede§te
cd §tia ceva latine§te, prin aceea cd strecoard In ele termeni
latini, nu constitue nicidecum dovada cum crede lorga 1), cd aceste
texte furd scrise In Maramure§; cAci influenta culturei latine se exercita
In sec. XV nu numai acolo, adicd nu numai In pärtile ungurene",
ci §i cel putin In Moldova, prin mijlocirea Poloniei, dad nu
qi In tara Romaneascd. Se §tie, In adevär, cd pe atunci se duceau
la studii in Polonia, In deosebi la Cracovia, tineri boieri moldoveni
cari, apoi, ajungeau In tara lor scriitori de documente domne§ti §i
In alte situatii. GrAmAticii §i pisarii erau din ace§ti boieri; aceasta
se vede s. ex. In cartea moldo-slavä din 1443 2) a lui Stefan, domnitorul
Moldovii, Catre ROA*1314H H4111 KtPHKIrl fit1111 I1HC4p =
boierul nostru credincios, pan Mihul pisar, cdruia Ii Intäre§te r,i§te
mosii, cu mArturia boterilor divanului *filtre cari : g-k134 nana Mal-
AinIKH rO4MATHIC4
credinta panului Sendricd, grämätic. Din Cra-
covia, ba §i din Lemberg care era tot In Polonia, ace§tia aduceau
In Moldova cultura umanistä latinä pand §i la scris, uneori, in sec.
XV; de aceea, In divanul oin 1435 al lui llie, domnitorul Moldovii,
gdsim cd pecetea comisului Stanciul din BuhAe§ti poartä numele
acestui boier cu litere latine 'filtre celelalte slave, astfel : FIVIdTh rldHA
Stanczul E lirrdiTelídr0 3) = pecetea panului Stanòul din BuhAe§ti.
Si ca "o continuare a primirei culturei latine In Moldova gAsim, apoi,
In veacul XVI, pe cunoscutul boier Luca Stroici cd se iscAle§te Cu
litere latine, mAcar cd scrise §1 In ruseasca vremii scrisori cAtre
Lembergeni. De altfel, episcopal Cracoviei Petrus Wysz de Radolino 4)
care in 1401 Intemeiaza Academia Cracoviensis", spune In actul
sdu de fundatie, cd creeazä aceastä Academie : ad fidei propagationem.,..gentium...
Ruthenicae et Walachicae... clariorem salutis
minationem" ; o Intemeia, dar, cu gandul de a Iumina" §i pe
Români. lar In registrul Album studiosorum" 5), In care se aflA
2) In Studii i Docum., VII, 3, p. XXXIII.
Doc. Hurmuzaki, I, 2, p. 880.
Doc. Hurmuzaki, I, 2; p. 867.
Vezi despre el si AfslPh., XXI, 191.
Dr. Eugenius Barwin'ski Mironis Costini Chronicon Terrae Moldavicae
ab Aarone Principe, Bucurestiis 1912, p. VII; cf. B. P. Hasdeu
In Anuarul Instruciiunii publice din 1864-1865.

1) Lang5. Suceava, Sat.
72
inscrise numele studentilor moldoveni ce invätarA In Academia Cracoviensis
Intre anii 1405-1503 §i care s'a pAstrat de atunci pAnd
astAzi, gAsim urm5toarele numi :
Anno 1405 Nicolaus Andree de Moldavia
1409 Mathias de Bachkowya
1431 Demetrius Dyonisii de Reresztes
17
1436 Mathias Filczkopoter de Moldavia
Michael Stephani de Moldavia
Symon Johannis Vikerle de Moldavia
,. 1448 Joannes Michaelis de Suczawi
» 1453 Laurencius Andree Burger de Moldavia
1464 Andreas Nicolai de Romany
. 1470 Johannes Stanislai de Thutorza (Tutova s. Tutora ?)
1482 Benedictus Nicolai de Gergew (Giurgeni ?)
,. 1490 Paulus Pauli de Tczotru (Totrus)
1490 Petrus lacobi de Byrglowo (HArlAu ?)
1493 Gregorius Francisci de Baco
1494 Michael Thome de laszo (14)
. 1494 Tiburcius Demetri de Illie 1)
1495 Paulus de Sered
1495 Ermericus de Sered
Evident cA tineri de acestia, despre care nu se poate sustine
cd erau numai catolici, din Bac5u, Suceava, Roman, Tutova, Totru§
HArlAu, la§i, Seret, Illie, etc., aduceau, In aceste locuri ale Moldovii
lor, cel putin intrucAt ei lucrau ceva, acea influentA a culturei latine,
pe care urmärea sä o transmitä in Moldova deja intemeetorul
Academiei din Cracovia", episcopul Petrus Wysz de Radolino, la
inceputul veacului al XV-lea si pe care o vedem s. ex. la boerul
Stanczul. Aceastd influentA o §i constat5m, de altfel, manifestat5 In
feluriti termeni latini, pe cari ii cuprind documentele moldo-slave,
uneori si cele munteano-slave ale veacului XV.
Astfel, In actul de fidelitate al lui lije, domnitorul Moldovii,
cAtre regele Poloniei Ladislau a1 III-lea, din 1435, act scris slavone§te,
gäsim nu numai acea pecetie pomenitä cu litere latine a boerului
divanului Stanczul", ci §1 termenii latini sau germano-latini

73
KeIHH,HAEp = cannier, cancelarius, 1 HTipli H 1I1 riterii"
boierii1). In alt doc. moldo-slav extern, acesta din 1395, e KOpyWIE
KOOAEHSCTRA flOAKCKOPO = coroanei regatului polonez, unde Kopywk
e cuvAnt latin In frazd slavä. In un doc. moldo-slav intern din a.
1472, scris de grAmAticul lurie In Suceava, se aflä : He CHOHNIH nongl14HIAMH
341-11pH EWA A 4S AllIEDIA 2) = Cu privilegiile sale, fiindcd
au fost false, unde cuvAntul intAi subliniat e lat. privilegium, iar
-al doilea lat. falsus, amAndouä slavizate aici.
O inscripne dela a. 1481, la mAndst. Putna, dela Stefan cel
Mare, are cuvintele latine in textu-i slay : To8pini= turn si most) =
mur 3).
lar Intr'un Codex (Sbornik) moldo-slav din a. 1474, care
.contine Sintagma lui Matei Vlastare si alte Invätdturi bisericesti, se
allá chiar un Lecicon latino-slav 4); In el se explicd slavoneste cuvinte
latine, ceeace Inseamnä interesul intelectualilor moldoveni de
atunci pentru cultura latinä. Astfel are : AOMECTHKOVM : AOM4WHH,
ZIS4MH/Citt : A100, HEA-kAll HTEI31 = IliRTIt etc.
Ba, aceastd influentä culturald latinä o gäsim si In scrisul
munteano-slav din veacul al XV-lea. Astfel, ca sä nu Insir mai multe,
inteun document intern dela Vlad I Dracul e satIECTH M'kA 8 icamApac
ApERM =. a duce mama In cámara chesarului, unde se aflA
lat. camara.
lar acestea toate aratd, desigur, nu cä ceA termeni latini
-fAceau parte organicd din limba slavä ce o scriam i cä, deci, i-am
luat inconstient impreunä cu limba, ci cA ei se mentinurd In aceastA
limbA slavd numai grape influentei latiniste ce se reimprospäta mereu
prin Polonia, si Catolicism.
neuno§tintele de latineste" cari se OA In textele rotacizante, prin
urmare, se puteau dobAndi de scriitorii lor nu numai In regiunile
ungurene" ale Maramuresului, cum gresit crede lorga, ci i In Moldova
si In Muntenia ; deci acele texte au putut fi scrise aici nu acolo.
Tot astfel, faptul cd In textele rotacizante se gäseste un numAr
{le cuvinte maghiare nu constitue nici o dovadä cd aceste texte
Doc. Harm., I, 2, p. 865, 817.
G. Ghibgnescu, In revista sa T. Codrescu, dela 1 Sept. 1916, p. 177
8) D. Dan: Mandstirea Paliza, p. 8.
4) A. laemirskij: Slay. rakopisi Njameckago man., p. 431
)1. Bogdan: Retatdle, p. 58.

74
s-au scris in sec. XV In Maramure§ sau In Imprejurimi, cum crede
teoria Husitismului maramurepan 1); §i nu constitue o a§a dovadg
pentrucä cuvinte maghiare nu se aflau numai acolo, ci §i In limba
romana §i cea romano-slava din Principate a). In adevär, nu numai
ca limba noasträ de dincoace de Carpati e §i ea incarcatä pang
astäzi de cuvinte ungure§ti, dar textele munteano-slave din sec.
XV au de asemeni multe u6gurisme cari circulau in Muntenia ; aya:
tar, tovar povark vama, ham, ora, boboa, vig = bucata de,
postav, gazda, korda = sabie (ung. kard), viteaz, bantuf cu sens
de a tulbura, a asupri, keleig = cheltuiala, hiclen§ig §i hitlenstvo,
furte§ print, din german Ftirst, obadi boier, neme § (ung. jobbagy)
; sekerea§ = druta§ (ung. szekeres), birati (ung. bir6), por
täran, skean (ung. pOr, iar acesta din german Bauer), poate
hogeat adeverintä, zapis ; meha§ --= stupar (ung. males) etc. 8).
Astfel ca, evident, puteau cuprinde cuvinte ungure§ti nu numai
texte §1 limba romanä din Maramure§, ci §1 din Principate In sec. XV.
A§a dar, nici unul din argumentele filologice aduse de urzitoruf
§i sustinätorii teoriei Husitismului maramure§an sau bihoreano-maramure§ean
nu dovede§te ceea ce dan§ii au voit sA dovedeasca prin
ele ca. originalele textelor rotacizante sunt scrise in limba §i tintitul
Maramure§ului sau chiar ale Bihorului ori Transilvaniei dela norduf
Mure§ului. Eu am arätat aici, ca aceastä limbä a lor a putut fi din
Principatele Romane.
Teoria aceasta, deci, neintemeindu-se nici pe documente istoricer
ceea-ce am dovedit in paragraful precedent acestuia, nici pe fapte
lingvistice, ceeace am documentat In acest paragraf, nu poate avèa_
nici o valoare §tiintifica ; ea e numai pur §i simplu o inchipuire (de
natura romantica, ca metodä de cercetare) a urzitorului §i sustiitorilor
ei.
Din acelea§i motive nu se poate sa fi fost scrise in Maramure§
sau Imprejurime"§i nici de un husit, ci pur §i simplu in Principate,
ca §i textele rotacizante, fragmentele de Apostol §i de Evanghelie,
La larga: Studii fi Doc., VII, 3, p. XXXIII.; Candrea : Psaltirea
Scheland, I, p. XCII ; Dr. N. Drgganu : Codicele Todorescu fi Cod. Mar flan, p. 5.i
limba bulgarA are multe cuvinte unguresti, aratA si Coney in
Godignik na Softjskija Universitet, XIII-XIV, p. 26-27.
1) Toate aceste cuvinte le-am extras din textele publicate de I. Bogdan :
Relatiile Tarii Romanefti cu Brafovul.

ce s'au descoperit nu de mult In manuscris §i s'au pus gre§it de
de editorul lor 1) pe seama Husitismului §i a limbii maramure§ene.
Mai intai, aceste fragmente nu contin nici macar rotacismul textelor
rotacizante; a§a ca deja faptul acesta ar contrazice teoria Husitismului
maramurepan In ele. Al doilea, daca s-ar putea ziee, cum crede
lorga, Ca ele vor fi fost scrise in sec. XV ') (ceeace eu nu vad dupä
ce criterii §tintifice, s-ar putea sustine), apoi, absenta rotacismului
celui larg 3) in ele corespunzand faptului ca gasim rotacismul acesta
numai In cuvintele române din doc. moldo-slave iar nu §i In cele
munteano-slave din sec. XV, aceastä absenta ar insemna, poate, ca
textele rotacizante au fost scrise in Moldova, unde limba romana
poseda §i Inca nu pierduse rotacizmul cel larg (Fantartle, Gemere§ti
etc), pe and aceste Fragmente de Apostol §i Evanghelie au fost
serse in Muntenia, unde limba nu mai avea, In veacul XV, ci pierduse
rotacizmul cel larg, avand numai, ca astazi, pe cel redus (sangeros,
numere).
De alta parte, absolut nimic nu ne indicä ca aceste texte ratacizante
sau acele Fragmente de Apostol §i Evanghelie ar fi fost
serse in oricare alta regiune cu Husitism, In afara de Maramure§
sau nordul Mure§ului ; nimic nu ne indica, a§a dar, cA ele ar fi f st
fäcute In restul Transilvaniei, unde documentele ne prezint5 meditt
trecator husit In veacul XV, sau In Moldova, de unde Husitismul
trecu de se raspandi acolo 4) In acela§ secol. Aceasta pentrucA nimic
nu arata cA acel Husitism se va fi introdus atunci la Romani, lar nu
numai la Unguri, Sa§i, Secui din amandouà laturile Carpatilor.
Pe cale vreme, cum documentar se §tie §i am aratat §i eu mai
sus, Catulicismul e intins puternic intre Romani deja in veacurile
XIII §i XIV. A§a ca, nu ramâne cleat cA Catolicismul, care se propaga
§i el, deja inainte de ivirea Husitismului la noi, prin limba
nationala spre a ne atrage in sanu-i, provoca traducerea In limba
romana a acelor texte rotacizante. De altfel, cum am spus §i mai sus
(p. 59), Psaltirea Scheiana" pare chiar a ne indica na§terea
4) N. Iorga : Cdteva documente de cea mai veche limb?! romaneascd
(sec. XVI), Bucuresti 1906.
Ceeace afirmA Iorga.
Prin rotacism larg Inteles pe cel dispArut azi din limba Principatelor
Rumarul, gemerii, galbir etc..
Vezi Studiul meu, in Arhiva 0 ad la p. 62.

76
,ei In romäne§te sub privigherea bisericli catolice ; pentrucä Inteänsa
se afla strecuratä forma catolicä a dogmei Trigitätii : Ce este tatal,
-a§a §i fiul, a§a §i sfântul duh. Nefaptul tatal, nefaptul fiul, nefaptul
sfantul duh etc".
E aproape imposibil de sustinut §tiintifice§te, ca Romänii, cari
erau cu totul acaparati de Slavonismul pravoslavnic in veacul XV,
au Inceput, prin Imboldirea propriei lor con§tiinte nationale, sa paraseasca
limba §i scrisul slay spre a da CuvAntul lui Dumnezeu"
In romäne§te.
De aceea nu revine deck Catolicismului meritul acestui inceput
de rede§teptare a con§tiintei romäne§ti. Ba, eu repet §1 astazi Inca
ceva, ce am indicat, ca datare, deja In cartea-mi Studii privitoare
la Limba §i lstoria RomäniloT". Anume, arhaismul1) izbitor al frazei
textelor rotacizante comparativ cu limba textelor §tiute sigur din
veacul XVI, ca scrisoarea boierului dela Câmpulung Neac§u din 1521
sau ca scrierile lui Coresi, aratä ca originalele celor rotacizante se
depärteazei, ca data' a na§terii lor, de 1521 §i de Coresi, mult mai
mult deck admitem astazi ; aceastä diferentei izbitoare tntre limba
,primelor §i limba acestora din urma arata a originalele celor rotacizante
se vor fi scris chiar inainte de veacul XV. Daca observam
limba romänä de astazi in comparatie cu cea a textelor dela inceputul
veacului XVIII, ca de pildä cu cea a manuscrisului Istoria
Rosilor" din a. 1750 (Gaster : Chrestomatia rom.,11, 50), vedem ca
diferenta e mult mai mica deck Tntre textele rotacizante §i scrisoarea
boerului Campulungean Neac§u din 1521 §i Coresi. *i totu§ Intre
1750 §i 1921 sunt 171 de ani. Asta §i Inca alte comparatii va sa
zicä ca limba romána a evoluat foarte Lice, §i ca, tocmai din pricina
acestei Incete evolutii, trebue sa admitem cä cel putin 150 de ani
au trecut Intre aparitia textelor rotacizante §i scrisoarea lui Neac§u
ori Coresi. Ceeace ne constränge a admite ca textele rotacizante,
originalele lor, se vor fi facut In curgerea veacului XIV. Aceastä
constatare, la rändul ei, apoi, ne Impinge sa punem Inceputul scrierii
romäne§ti In cadrul clipelor de Intemeere a Principatelor intregi :
Tara Romäneasca §i Moldova, ceeace se face de fapt tot in veacul
XIV. lar reamintirea faptului ca Intemeerea Principatelor acestora
s'a rant In cadrul actiunii §i influentei politice a Regatului apostolic
1) Ov. Densusianu Insg, In Histoire, H, p. 12-13 nu observA deosetirea
dintre acestea si celelalte texte, ci pare cl vede numai dialecte.

77
al Ungariei ne dA indicatia tocmai c5 biserica catolick in lupta-i
contra Pravoslaviei, ajunse a redestepta constiinta nationalä romftneascä,
In veacul XIV, contribuind prin mijloacele ei, pe deoparte sä
intemeieze Principatele, lar pe de alta sä stArneascA miscarea literarä
romAnä a textelor rotacizante.
Argumente si dovezi toate, cä nu Husitismul ci Catolicismul a
fost initiator al scrierii limbii române 1).
Teoria sAsismelor" fatá de teoría Husítísmufui
si textele rotacizante.
Profes. N. Dräganu, care am väzut (p. 47) c5 sustine teoria
gresitä cA Husitismul a fost initiator al scrierii limbii române In Maramures
si care gandeste, iaräsi gresit, ca o confirmare a acestet
sustineri, cA limba textelor noastre rotacizante (Psaltirea Scheiank
Ps. Voroneteanä, Ps. Hurmuzaki, Codicele Voronetean etc.) este
limba Românilor din Maramures (p. 59-47), a näscocit si dansul
un fel de teorie : ,ideia de a atribui Sasilor traducerea si copierea
celor mai vechi manuscrise romanesti" 2), anume a acelor texte rotacizante.
AceastA ideie i-a venit, ne spune in acelas loc, din f aptul
cä a observat cä textele rotacizante cuprind In limba lor o multimede
säsisme fonetice, morfologice si chiar sintactice. Zice anume-
(p. 914) : Säsismele pe care le-am gäsit In cele mai vechi manuscrise
ale noastre sunt foarte numeroase... Cele mai multe säsisme
se gäsesc la copistul C al Psaltirii Scheiane, In Psaltirea Hurmuzachi
si In Evanghelia slavo-romanä dela Petersburg. Mai putin numeroase
sunt säsismele la copisti B si C ai Psaltirii Scheiane, In
Psaltirea VoroneteanA si In Apostolul dela Voronet [Codicele Voronetean].
Dar totusi sunt". lar mai jos (p. 9e8) adaugA : Avem,
mai multe motive sä credem cA Sasul care a tradus cele dintai texte
românesti a fost husit". Ba fiindcä crede cA gäseste aceste oAsismea
si In texte mai noi, ca In un manuscris Näsäudean, Isi extinde ideia
asta si asupra acestora mai noui.
Tot astfel mai pretinde si C. Lacea 8), care ar fi descoperit
1) Cf. Arhiva, XXVIII, 2, p. 215. Observare.
1) In Dacoromania, Ill. p. 915.
1) In Dacoromania, III, p. 461.

78
§i dansul ca Dräganu ci limba Psaltirei Scheiane are multime de
säsisme §i ci, de asta, acest text rotacizant a fost scris de un Sas.
lar fiindci Sa§ii husiti nu erau decat In Transilvania, säsismele"
acestea ar fi, cred Driganu §i Lacea, o noui dovadä ci textele
rotacizante au fost serse, cum am väzut mai sus ci spun, nu
In Principatele Romane, ci In Ardeal §i, mai precis, in regiunile
maramure§ene §i bihorene.
Dar Slavistica, in deosebi, invedereazi cä §1 aceasti idee a
sisismelor" e tot a§a de gre§itä §tiintifice§te ca §i ideia de mai
sus a maramure§enismului textelor rotacizante 1). Aceasti nouä gre-
§ali provine mai ales din doui lipsuri ale lor : din pricini ci autorii
teoriel sisismelor" nu cunosc datele Slavisticei cu privire la valoarea
fonetici ce aveau slovele cirilice In acele texte rotacizante,

79
Intai, ca atunci and scriitorul unui text, sau chiar copietorul
lui dupd altul, e om mai mult sau mai putin cu cultura, fie §i incepatoare,
a vremii sale, cultura capatatä sau prin vcoala la care a
invätai, sau prin vcoalä §i atingerile-i cu literatura limbii sale ce
insuvi, in chip autodidactic, citevte, atunci el, fiindca, astfel, a ajuns
.de cunoa$te exact valoarea foneticcl ce ortografia sau ortografiile
timpului sau au dat fiecarii litere a alfabetului, trcinspune exact sunetele
limbii sale in aceste litere cu cari o serie. In acest caz, scriitorul (sau
copietorul) unui text face o lucrare mai numai obiectivä vi cu totul
mecanic'd and scrie limba ce vorbevte.
Dar al doilea, and scriitorul sau copietorul textului e om
culturä, adica care a invätat prea putin in vcoalä (cel mult clasele
primare) unde se arata ortografia §i valoarea fonetica a literilor spre
§ti cum sa-vi scrie limba cu ele, vi nici contact cu Literatura vremii
sale, prin autodidacticism, nu a avut sau prea putin a avut, spre a
-Inväta singur din aceasta, atunci el nu cunoa$te exact valoarea
foneticd ce ortografia sau diferitele sisteme ortograf ice ale vremii
sale au dat-o literilor. Din aceasta pricina a necunoavterii exact,
c and ivi serie sau copiaza limba textului sauvi-o transpune exact
In litere numai atat cat i-a rAmas in minte. limpede din ortografia
invatata sau observata de dansul in prea putinele-i citiri proprii ;
in afarä de gala insa, scriitorul, and nu-vi mai aduce aminte de
.ortografia vremii, face el insuvi analogii ortografice intre cele ce
invälat vi cunoavte mai mult ori .mai putin exact prin lapsus
niemoriae". Aceste analogii, cari de obicei atarna de firea individului,
sunt adeseori incorectitudini logice, vi de asta ele au ca efect faptul
printeanse!e, acest scriitor incult transpune (potrivit cu logica
falsä a analogiilor stabilite de mintea lui) neexact sunetele limbii in
literile cu cari o serie. In acest al doilea caz, lucrarea scripturistica
_a scriitorului nu e mecanicä $1 aproope incon$tientei ca la cel dintii,
ci in cea mai mare parte psihologia $i con$tientii.
Spre a documenta aceste clod nbservatii, pe cari nu le-au
bagat de seama filologii novtri and au ajuns la ideia pomenita a
arhaizarii limbii noastre din veacul XVI vi la sasismele pe cari le vad
in aceasta astazi, reproduc ad i unele din scrisorile ce, urmarind aceasta
idee, am adunat, in diferite vremuri dupa aparitia cärtii mele Fonetica
alfabetului cirilic", dela felurite persoane din amandoui cazurile
sau categoriile de cari vorbii pana acum. Pentru ca documentarea

SO
mea din ele sa fie §i mai limpede, observ dela inceput ca. in scrisui
nostru actual, circula nu numai ortografía Academiei de astäzi, cu.
diftongii ea §1 oa scris intregi, cu i §i u pentru sunetele i,, u Intregi
§i jumatatite (altä data I, 0, etc, ci §i ortografia Academiei
dela intemeierea ei §i introducerea scrierii latine in locul celei cirilice,
din ai cärei reprezentanti §i elevi traesc §i astazi printre noi,
§i cari scriau cu ii scurt nepronuntat la sfar§itul cuvintelor, cu é
pentru dift. oa, ca 13 pentru oa etc. lar cei inculti de acum, de cele
mai multe ori prin puterea traditiei transmisä /or de inainta§ii imediati
cari Inca chíar träesc de multe ori printre dan§ii, amestecet
amadoud aceste sisteme ortografice, cel vechi §i cel nou, producand
la scrisul lor fenomenul psihologic de care am vorbit ; de§1,
chiar carturari (ziare §i filologi s. ex.) amested la fel peirti din
vechia ortografie a cea nouä (a§a 7 §i ii din vechia §i dift. ea, oa
din cea nouA), socotind ca. iau rational din amandoua ortografiile
literele prin cari se transpune mai exact limba.
In a. 1906 aveam o servitoare de loc din satul Halmeag din
Transilvania ; era in varsta de 22 ani, se numea Ana (Nutica)
Zglimbea §i era romanca tdrand neao§e. Atunci mama ei i-a trimis
de acasa din Halmeag o scrisorica pe o cartä postalä, pe care insä
nu i-a scris-o ea insa§i ; pentru ca se pare ca nu prea §tia sa scrie
u§or (fiind femee batranA) ; ci i-a facut-o invätatorul din sat la dic- -
tarea sau spusa mamii §i care §i el era-de loc tot de acolo. Aceasta
scrisorica, pe care o tin la dispozitia filologilor, ca sä nu pretexteze
ca iventez eu cele ce spun, are pe ea chiar pecetea Po§tei din Ungaria
Sarkanyu §i pecetea celei din Jai ca data de 1906 April 10. Faptui
ca a fost scrisä de un invätätor (om In varsta) aratä ca a fost fäcutA
de un om din categoria Hai de. care am vorbit, adicä de unul CIJ
oarecare cultura a vremii sale §i care, de asta, transpunea mecanie
sunetele limbii ce vorbea.
Reproduc aci aceasta scrisoare, litera Cu litera §i Cu punctuatia ei :
Halmeag 25 Martie
Prea doríta n6stra fica Nutico. Afla despre noi ai Mr parinti
ca santern &anal* Cu toti. $i am primit scrisórea ta §i ne am bucurat
cA e§ti sanatòsä. $i daca vi pe pa§ti acasa sa ne scri §i sat/
cumperi atá negra §i alba §i un bobin galbior ca acolo sant mai
eftine §i mai bune. Daca vi in bucuresci sa§i (sic) grijescä (sic) 1)
1) Aci se vede ca a uitat a numl persoana de care scrie ficei sale.

ani cä mumäta este rusine sá mai esä in fume cä auzit d a pus
intro sarA 60 de franci i Romäniea tOtA numai de elu (sic) vorbeste
mie rusine. $i srA ne scri dacä vi acasä ca sA stim. $i ghitä este
sänätos dar a fostu (sic) inchis cace 1) nu a vrut sä stea la husari.
Si säsi lase pe curva pe tärana s) säsi vazA de copii. Dacä vi in
Bucuresci säi aduci s'o citésd. $i Dad gäsesci un lepedeu frumos
sAti aduci. Dragä Nutico aflA i despre noi cA suntem sänätése".
In aceastä scrisoare se OA amestecale reminiscente culturale
vechi i nouä la un loc, adid sistemul ortografic al vechii Academii
romäne cu cel nou al Academiei de astAzi. Din vechiul sistem are
pentru sunetul i jumätätit, s. ex. in : täi sAptämäni etc. alAturi de
cel nou i pentru I s. ex. in noi ai (M); are é§i 4 s. ex. In: négrA,
so citesd, sau ndsträ, scris6rea, dar si dupä noul sistem scris6rea,
prea; are u final nepronuntat dupA vechiul sistem (un fi scurt) :
elu, a fostu etc., dar si numai el, fost, dupA sis emul cel nou. Asa
cA, gratie acestor compromisuri i reminiscente ortografice ajungem
cA, spre a desprinde limba reald a celui Ce a fäcut scrisoarea asta,
trebue sci ii socoteald, ca filolog, de amcindoud sistemele ortografice;
cAci dad pui pret numai pe unul din ele, adid numai pe cel vechi
sau numai pe cel nou, ajungi sO inentezi o limbä romäneascA pe
care nici odatA n'au pronuntat-o nici scriitorul scrisorii niel nimeni
In satul HAlmeag i nici in altä parte. CAci, in adevär, nu se pronunta
la 1906 in Hälmeag si nici acum nu se pronuntA : elu, a fostu,
ci numai el, fost ; nu se pronuntä i I jumätätit si i intreg finale :
ai täi pärinti... sAnAtosi... ca esti... mai eftine i mai bune ; nu se
pronunta tu un singur i final: dad vi pe pasti acasä sA ne scri,
ci tot Cu doi i ( : =-_ ii) ca In: de copii adicä : dad vii, sA ne
scrii (sau, dupA n ul sistem ortografic : vii, scrii).
Filologul, repet, trebue sä cunoascä toate sistemele sau apucAturile
ortografice ale vremii scriitorilor textelor, dadi vrea sä desprindà
din scrisul acestora limba reald pe care o scriau ; cAci, dad
nu le cunoaste pe toate, ci numai pe vreunul, i aplid numai la
acesta ca la un calup scrisul, atunci va aseoci o limbä neexistentä
la scriitor ci numai in inchipuirea sa, o limbA care ar putea pärea
chiar de Sas sau de alt neam, mai ales cänd afli scris, dupä scäpAri
(lapsus) analogice ca : si grijescA, si mai esA ori sAptämani,
Pentru: cAct
2) Pentru : tirana
81

A2
cari, precum vedem, se intAmplA si la scriitori cu oarecare (desi,
evident, micA) culturA a vremii lor. CAci, nici in HAlmeag si nici in
altä parte pe acolo nu pronuntau RomAnil astfel pela a. 1906, si nici
chiar Bucurescf, gAsesci, care-s imitatie dupä vechiul sistem ortografic
in loc de pronuntatele de invAtAtor : Bucuresfi, ORO.
Dar mai departe, in a. 1907 aceastA Nutica Zglimbea plecase
din serviciul meu acasä in HAlmeag. De aci ne §crise la Iasi o cartA
postaI5, care poartä aceeasi pecete a Postei de mai sus si pecetea
Postii din Jai cu data de 6 Martie 1907. 0 tin si pe aceasta la
dispozitia filologilor, ca sA nu pretexteze cA am inventat-o eu acum
pro dome ; o reproduc insA aci literA cu literA :
Hälmeag in 19 februare
SArut Mänile ConitA si Cona $ ca sant bine si as don i sä aflu
si despre dumneavastrA cA ce mai facetei (sic) didinica i bine vä
Särut MAnile conita ca dumineca in 25 februare m5 cAsAtorescA
(sic) vA Särut MAnile si Särut pe didinica si särut mAna si adornnisari
(sic) Emil/.
rAmaei (sic) adumneavastrA supusA Anica Zglimbea".
Anica Zglimhea nu avea altA invAtIturA deck acea a scolii
primare sätesti din HAImeag ; incolo nu citea niciodatA nimic. Ea
face parte, deci, din categoria a 2-a mai sus rAnduitA de mine, adicA
dintre cei cari nu cunosc bine nici o ortografie si cari, de asta, fac
deseori ei insisi analogii ortograf ice" dup5 inclinäri psihologice ale
ion. In orice caz, in scoalä invAtase sistemul nou al Academiei (era
si tAnArA de altf el); cAci pune ea, nu é, ca invätätorul din HAlmeag,
pentru diftong. Diftongul oa nu stie sA-I reprezinte nici dupA sistemul
vechi : (5, nici dupA cel nou : oa ; cAci scrie a pentru el s. ex.
In dumneavastrA de 2 ori, a domnisari, probabil prin analogie cu
altceva. Nu stie s3 reprezinte sunetul î (A); cAci scrie -numai ei si a,
§i pentru acest din arma sunet si pentru â: vii sdrut si meinile,
sarit, mana si rAmaei. Ba stabileste ea insäsi analogii logice satt
psihologice in : ce mai faceta, mA cAsatoresca ; caci nici ea nici
nimeni din HAlmeag sau in altä parte nu pronunta aceste forme ca
a final, ci numai : facet, cAsätoresc. Care va fi originea psihologicA
sau logicA a acestei analogii grafice ? Nu cred cA ar fi alta decat,
cA Zglimbea numea literele alfabetului (cum va fi invätat la scoalA
poate): bA, cA, di, fA, gA etc., pe cAnd altii, se stie, le numesc IA,

ca, da, fa, ga etc., iar altii be, ce, de, fe, ghe etc. ; i, la scris
credea In mintea ei, cA fci, ca reprezinta pronuntatele de ea : t, c.
lar cat pentru ei din ramaei, nu stiu acum card analogii" facutA
de mintea ei sä-1 atribui ; cad asa nu pronunta ea nici odata. Ba e
ciudatä In scrisorica asta si morfologia : Cons, in forma de nominatty
singular In loe de vocativ : Conasule, (sau chiar ca in limba
veche: Conase), cum ne-am astepta dela un roman, cum de fapt
pronunta Insäsi Zglimbea cand era la mine In serviciu si cum se
vorbeste de toti si in Halmeag.
Daca acest scris al Anichii Zglimbea 1-am Intelege numai dupA
ortografia de acum sau i chiar numai dupa vechiul sistem, ar trebui
sa zicem ca d-nii Lacea si Dräganu etc. despre scriitorii Psaltirei
Scheiane i ai altor texte invocate de dansii ca. Zglimbea e sasA
sau alta .streina ; cä scrisurile ei : Särut rnanile Conita ci Corms"
nu le-ar pronunta azi asa deck un strein ; precum tot numai vreunui
strein i s'ar putea atribui ca ar fi pronuntand ce mai faceta,
ing cAsatarescii, sau rämaei, ori chiar dumneavastrd, (a) domnisari etc.
latä, dar, la ce absurditAti ne duce teoria nottä. a sasismelor
in limba vechilor texte romanesti
Dar si alta Ina
In anul 1909 aveam o servitoare cu numele Anica Ionescu, de
origine din orasul Buzau, romanca neaose çi dansa. Ea avea acolo
o nepoatä In varsta de vreo 20 de ani, de.asemeni romanca curatä,
care invatase, in scoala din Buzau, 4 clase primare ci apoi intrase
la mestesugul croitoriei inteun atel'er. Aceasta nepoatä, care se
numea Elena lonescu, serse de acolo mätusii sale o scrisoare, pe
care o tiu la dispozitia filologilor, ca si pe celelalte doua de mai
sus, si pe care o reproduc aci, In parte, litera cu litera; iat-o
Octombre 81909, Buzdu.
Draga tar) Anicuto
Am primit scrisore mata/ si tot de odat ci pachietu cari it.
sarut man imi vine forte bine foile si de lung/ si de largi la betel/
ca nu trebui sa le mai faca nimica si jachietu de asemene parca
sunt facut pe corpu meu. atat tale sa le mai ajustez putin. Vam
mai scris vreo douà scrisori si nu am primit nimica nu stiu de ce
Pentru : tata.

84
una afost din parte mea iar alta din parte mami. Eu am deschisa
o §cola §i atelier de sericicultur §i filatura tesatori si lucruri nationale..
panä acu§i ca§tig nu am avut de cit atrebuit sa scota 9)
din pung 3) dar sper céi o sä fiu in curajat 4) atat de minister cit
§i de cliaele (sic) din ora§a 5) am cite va lucratore... Aurica am dat
la pension sa in vete curse) licial ca la prima var sA de examen
la liceu ea in vat 8)... bine era so dam la norma/ dar nu
avea etat Torele in vat 10) la §col Doresca 13) draga tat 18)
sA te vad... vazand ca nu neti uitat... nu §tiu de merge la §col...
aveti ocazi... va e§im la caci mat 14) meai spusa 15) mult §i
adevarat afost §i eu tem asculta '6) 0 te voi ascult 17) etc".
Autoarea acestei scrisori face parte din categoria 2-a a mea
de aici. Ea amestecci amindoua sistemele ortograf ice, luind din fiecare
cite ceva mai mult ori mai putin ccrect. A§a, are, dupA sistemul
vechi é i ó pentru dift. ea §i oa; insä, ne§tiind ciar ce valoare
are accentul ' deasupra lui e §i o, nu-1 mai pune, ci scrie :
am primit scrisore pentru scrisòrea, forte bine, din parte mea ; din
parte mami pentru din parté, are §cola, sä scota, citeva lucratore,
§col §i neti uitat pentru néti, tem asculta(t) pentru tém etc. Are
insd §i dupA noul sistem ortografic ea p. e: avea, meai spus(ä)
etc. Cunonte, ce e dreptul, §i intrebuinteaz5 literile à i /I, dupA
noul sistem ortografic, pentru sunetele corespunzätoare lor §1 astaLi,
dar pune §i I dupä vechiul sistein ; a§a : cà, si, facä, fäcut,
sau cat, cateva, §i tnvat, tti etc Insä deseori, se vede cä neintelegind
limpede ce rost are semicercul deasupra lui à §i unghiul
deasupra lui û i 'I, pune chiar simplul a, atit pentru sunetul à, cit
f§i pentru sunetul â (i) : parca, o §cola, sa sc ta, lucratore, so dam,
sä te vad, vazand, sau atat, vazand, panA, ca§tig, man[a] etc.
Dar, afarA de acest amestec mai mult .ori mai putin corect sau
necorect al celor 2 sisteme ortograf ice autoarea serisorii face ea
cu mintea §i potrivit cu lipsa sa de culturd, oarecari analogii
grafice". A§a, fiind:A va fi invatat sä numeascd consunantele
cu vocala à dupA ele, adicA : bd, cä, dä, fä, gA, tä, rä etc., and
are nevoe, in limbA, sä serie aceste silabe ca sunete, pune numai
1) Pentru: deschis. 7) Pentru: scot. 9) Pentru: punga. 4) Pentru .
Incurajata. 6) Pentru: ora. Pentru : curs=cursul. 7) P. primavara. 9) P.
invata. 9) P. etate sau etatea. 10) P. Invata. 1') P. coala. 17) P. doresc.
19) P. tata. 14) P. mata. 0) P. spus. 26) P. te-am ascultat. '1) P. asculta.

85
consonanta, cum a invätat, subtintelgind c5 vocala ar fi cuprinsä
chiar in ea ; de aceea scrie : tat pentru tatd, odat, sericiculti r §i
fEatura, sä fiu in cu.ajat, primavar, invat, normal, §col, la gar
etc, pentru : odatA, sericiculturA, incurajatA, primAvara, invatä, norma
11, §cd15, garA. lar pentru cA amestcca pe A Cu a, cum am vAzut
mai sus, prin aceia§i analogie" subtintelege §i sunetul lui a in astfel
de cazuri ; astfel cA scrie §i : iti sarut man pentru mAna, mat
p. mata, te voi ascult p. asculta.
Ba, scriitoarea numeste consunantele alfabetului, ca §i altii, §i cu
vocala e dupä ele : be, ce, de, fe, ghe, he etc. De aceea, amesteand
§i aceasta la scrisul sAu, scrie §i matal p. matale, etat p. etate.
Deosebit de acestea, scriitoarea mai face analogii ortografice",
§i ea ca Zglimbea de mai sus ; ceea ce aratä aceeqi psihologie
ca temelie. Astfel, precum Zglimbea scria un ei nepronuntat
in : ce mai facetei, mä cAsätorescA (p. 82), tot a§a §i aceastä Elena
lonesca pune à sau egalul lui, la ea, a: nu trebui sä le mai facei
p. fac, eu am deschisa p. deschis, sa scota p. sd scot, cursa licial
p. curs licial, meai spusa p. spus etc. Asta §i la ea dup5 analogia
ce fäcea in minte-i din faptul ca numea consonantele : b5, cA,
dd etc, pe cind le da valoarea fonetial b, c, d etc, dupä reprezentarea
acestora in scris §i cArti.
MA opresc aici cu analiza acestei scrisori. Eu am vorbit cu
Elena lonescu, autoarea ei, am cunoscut-o apoi mai deaproape §i
am v5zut cä n-avea absolut nici un defect mintal sau de pronuntare.
Vorbea §i pronunta exact ca oricare dintre noi. Dac5 insd am
lua scrisul ei dupA scrierea (ortografia) noastrA de astAzi, evident
c5 am inventa la ea o limbA care nu exista in pronuntarea din§ii,
ba nici in pronuntarea nimAnui din Btau sau din altA parte; acela§
lucru ni s-ar intimpla §1 chid am lua scrisul ei numai dupA vechiul
sistem ortografic ; tot a§a am face §i dacA n-am fine sA cunoa§tem
analogiile ortograf ice" cari fac parte din psihologia scrisului
ei. Ba dad n-am observa ca. Elena lonescu amestecei in scrisoarea
ei sisteme orto grafice deosebite §i analogii grafice proprii,
§i dad, spre a-i desprinde limba ca realA ce pronunta ea,
n-am cAuta sä scoatem din aceste sisteme §i analogii pronuntarea
§i morfologia ei, am putea trage foarte u§or concluzia (d-lor Lacea
DrAganu, Pu§cariu etc) : cA Elena era o SasA sau nu §tiu ce altA
streinA. CAci, In adevAr, numai un strein ar putea vorbi : tat, scri-

86
sore, matal, sarut man, forte bine, sa le mai faca p. fac, idle... si
jachietu parca sunt facut p. Mute, 'atat, din parte mea, din parte
mami ; din orasa p. oras, sa scota din pung p. sa scot din punga,
am cateva lucratore, la prima var sä de examen p. la primávar5 sä
dea examen. Torete invat la vol p. Invata la scoala, vazand ca nu
neti ultat p, vazind ca nu ne-ati uitat etc.
lata la ce absurditäti ne impinge teoria sasismelor d-lor Lacea.
Draganu, Puscariu etc.
Dar penrtu ca discutia aceasta sä cuprinda cat mai mult din
teritoriul Romaniei, sä dau exemplu si de Moldovean.
In anul razboiului 1916 aveam o bucätäritä romand numita
Floarea. Barbatul ei, un roman moldovean Ion Corbitä, muncitor cu
bratele, in varstä de 40 de ani, era mobilizat undeva in Moldova.
De acolo a trimis nevestii sale o carta postala, care poartA pecetea
Postii din Iasi cu data de 3 Octombrie 1916 si pe care o tin, ca
si pe celelalte, la dispozitia filologilor ; o reproduc si pe aceasta adi
literä cu litera:
Dragà fliirei (sic) Dispri mini vei sti cä sunt Bini sänätos Dar
vroi sä ma trimetä Pi cimpul Di lupta si eu nu vrau sa mäduc
Daca vrai trimetim 20 lei ca La 15 luna viitarii vroiu sa viu Acasa
trimeti numai Dicat ea tu §tie (sic) Pentru cii sä nu maintärzi Di
loc. Ion Corbita".
Cu acest Corbita, care a invätat sa scrie si sa citeasca cind
era soldat In ostire si deci face parte din categoria 2-a a mea, eu
am vorbit ; el nu are nici un defect mintal sau de pronuntare, ci
vorbeste ca oricare moldovean din Iasi. Daca observam scrisul lui
MO, vedem si la dinsul amestecul celor 2 sisteme ortografice,
vechi si nou, mai intii : cel vechi in (5 pentru noul oa, in flcirei ;
cel nou in celelalte, ca i si pentru vechiul 1 §i u pentru ii, S. ex.
.in : 20 let, vrai, ori in vroiu sä viu, lar deosebit, are analogii proprii
ale mintii lui, s. ex. in flòrei, desi el pronunta, stiu pozitiv :
Floarle, cad lesenii au deseori un asa re In loe de general si mai
vechi ronianesc e; ori mai pronunta si, iaräsi ca Moldovenii, Floari,
potrivit cu ce mai are : mini, Bini, viitorii, cii, -pentru : mine, bine,
viitoare, ce. Tot o analogie numai grand' a mintii lui este : tu stie,
provenit din amestecul pronuntärii lui proprii care are 1 pentru e
neaccentuat (In mini, bini) cu scrisul limbii literare in ziarele ce

87
citeodata ii intrau §i lui Corbita In mina si care limba Merará
scrisa are, se stie, e: mine, bine etc. CAci eu am vo bit Cu el si
stiu ca nu pronunta declt: tu stii. O analogie a lui gratia mai
e si scrisu-i : luna viitarii, pe care el nu-I pronunta, stiu fiincica am
vorbit cu d'insta, de 61: viitoari; numai ca nu-si mai aducea aminte
cum sa-si scrie diftongul oa din pronuntare, ci punea doar litera
corespunzAtoare sunetului celui mai puternic si In evidenta din diftong ;
cum am vazut, de altfel, mai sus çà mai fac si alti inculti ca
acest Corbitä.
In sfirsit, sá aduc si scrisul unui Oltean. In a. 1918 eu eram
senator In Parlamentul tarii si director al ziarului Icqul. Ca dirictor,
am primit, venindu-mi din Tecuci, o scrisoare dela un soldat oltean,
care se gäsea cu regimentul sau acolo. Acesta era taran, rara alta
cultura decft a scolii satului unde a fnvatat si de unde era ; nici
vreun defect mintal sau de pronuntare nu avea, cum am vazut
mai tfrziu cfnd a venit chiar la mine si am vorbit cu dinsul ; era,
deci din categoria 2-a a mea. Tin si aceasta scrisoare la dispozitia
filologilor; pentrG subiectul ce ma preocupa ad i fnsä, o reproduc si
pe ea litera cu litera; iat-o :
Anul 1918 Agustu 7 tecuci
Sf trfiff d-ohne (sic) director/ (sic)
prin aceste anduri virogi cu lIcrimi In ochi princare eu soldatu
Mota Mirea din rigimentu 1 Artilere Urea Statu majort (sic)
contingentu 1917 nustiu dinpartea lu lubituli meiu (sic) fritiori de
cfnd veneam In retragert (sic) dela Bucuresti princare Vfrog/ bunitatea
domnii dumneavoastr/ sfm Publical: in orisi ce gazeti a
Capitali ias aceste cuvinte Rog/ pe toti camaraz si toate persoanili
care stie c16 fratili meiu Mota Alixandru din spitalu Militar/
Craeova fi rog/ cu lIcatni fn ochi pe toti care stie sim comunice
pe adresa mea soldatu Mota Mirea Rigit 1 Artilere Urea Statu major/
al Acestiu (sic) Rigiment/ sunt din Comuna drincea ¡Lid*
Mehedinti fiu lui Niculae Mota sal Mari Niculae Mota
sltriit domnule director visalut cu respect"
La acest Mota se observa, de asemeni, amestecul celor 2 sisteme
ortografice. Sistemul vechi e In deasa Intrebuintare a lui 1,
pe cand se stie ca sistemul cel nou are mai numai a. Tot dupa

88
vechiul sistem are Mota scrierea lui final nepronuntat : gazeti,
roe, rigimenti, pe cind are §i dupä noul sistem : director, salut,
respect etc. In aplicarea aci a vechiului sistem ins5, Mota face, in
acela§ timp, o analogie proprie, fiindcä nu-§i aduce aminte limpede
de cerinta sistemului dupa care scrie ; anume, §tiind §i vazind
cA noul sistem are numai i p. I §i u p. û, dar cA altii mai
pun §i t, û, i, in mintea lui, ne mai fAcând distinctie intre valorile
fonetice ale acestor 2 litere, a ajuns sA creadA cA amAndouà
reprezintd acela§ sunet, in anumite pozitii Pe de alta parte, nu-si
aduce aminte mci cu ce sa scrie sunetul pe care si sistemul vechi
si cel nou Ii reprezintA prin à i §i de asta pune pentru
acestea tot 1: sim, anduri, ori î pentru A : sí trtit etc. Analogii.
Tot anclogie e in E crisu-i cu 1 final : rogt pentru rog din proEuntarea
sa ; el numea consunantele : bi, ci, di, fi etc., iar nu be, ce,
de, fe, sau poate chiar nu bA, cA, dA etc. ca Zglimbea sau ca Elena
lonescu de mai sus ; de asta sale gt cu intdes de sunetul g ceja ce
reprezintA in realitate chiar acea numire.
Mota pronunta m /di, si totu§i scrie de 2 ori meiu. Pronunta
acestut, §i totu§i scrie acestiu. Deci, precum Corbitä (in fl6rei) si
Ana Zglimbea rAmaei), asa §i acest Mota nu stie unde sA scrie
pe i din diftong, ci-1 pune sau inaintea sau in urma vocalei cu
care acest sunet formeazA diftongul sau o silabä.
Dad n-am tine socotealA de sistemele ortogtafice, pe cari
le intrebuinteazA mai mult ori mai pulin ciar, §i de analogiile proprii,
am putea spune cä acest Mota e strein ; cAci, potrivit cu s,mnificatia
de astAzi a literi or fie dupA sistemul vechi ortografic fie
dupA cel nou, numai un skein, vretm Sas s. ex., ar zice §i scrie :
rinduri, vi rota, meiu, acestid, retragert etc.
O nouä dovadä de absurditatea teoriei d-lor Lacea, Dräganu etc.
O altA dovadA a celor arAtate aci de mine §i a absurditätii
teoriei shismelor d-lor Lacea, DrAganu, Sextil Pu§cariu etc. ne dau
observatiile fAcute de d. prof. Axente Banciu asupra scrisului elevilor
cari, venind din §coalele primare ale Ardealului, s'au inscris
In clasa I-a secundará a Liceului din Bra§ov Andrei Saguna" In
a. 1923. Aceste observAri d. Banciu le-a publicat, sub titlul Constatäri
dureroase", in revista Transilvania, din Martie 1923. Ca
profesor, dänsul a date la inceputul anului scolar, §colarilor intrati

89
In clasa l-a a Liceului, niste terne: In unele sa compue anumite
subiecte In limba romana, lar in altele sà copieze din carti o pbezie
a lui Cosbuc. Asta spre a vedea cu ce cunostinti de a s-rie limba
romana vin scolarii din scoalele primare de pe unde veneau in
clasa 1 liceala. Rezultatul obtinut 1-a fost, ca ci rezultatele tnele de
mal sus la cei din categoria 2-a dela mine, la Ana Zglimbea, Elena
lonescu, Ion Corbita, Mota. Anurne si elevii d-lui Banciu, toti Romani,
au scris, multi : Mal nostru carel essi In cer, dan-o pentru
dane-o, ne mantuest p. mantueste, sau precumei pentru precum, ori
iart pentru iartà, In ispit p. ispitd. Astea corespund cu cele ce am
constatat eu la Zglimbea, Corbitä, Mota, in : ce mai faceta (p. 82),
am deschisa p. deschis, pung p. pungd, etat p. etate (p. 84). rogi
p. rog (p. 86; etc.
Dar d. Banciu a mi constatat la elevi scrisul sa ma urmatie
peniru urmati, corespunzator lui ramaei dela Zglimbea ; i cerril p.
ceriti (dupa sistemul nou s-ar scrie : ceriu) si asai p. asia, corespunzator
lui meiu, acestiu dela Mofa; ori nau etc. pentru noatá corespunzator
lui : domnisari, dumneavastra dela Zglimbea, viitarii de/a
Corbita etc. A mai constatat : piciore p. picioare, etc. si sfincescasä
p. sfintéscasä (sfinteasca-sa) etc., corespunzatoare cu : am primit
scrisore i sä de examen dela Elena lonescu.
lar la toti elevii se constata si amestec ciliar al ortografiej
vechi, ca é i O pentru ea si oa al celei noui ; Ba d. Banciu a mai
constatat i abaten grave morfologice (aparente) : porni asupra un
reclute/ i asupra unei rudutei, ori : gaina are ciocul putin Incovolate
i groase, un capitani, un boli p. capitan, hot etc. corespunzatoare
lui Cona§ pentru Conasule din scrisoarea Nutei Zglimbea.
Desi toti scolarii cari scriu astfel synt Romani curati din sate, ca
Zglimbea, Etena Ione.scu, Corbitä, Mota (cf. p. 199).
Toate aceste constatäri ne arata, pe de parté absurditatea teoriei
säsismelor in vechile texte romanesti scornite de d-nii Lacea,
Draganu, Puscariu etc., lar pe de alta ce vreau si invederez eu
(tot In legAtura cu fonetica vechilor texte romanesti, de altfel) :
filologul, spre a desprinde limba realci a unui text (fie la Zglimbea,
Elena lonescu, Mota etc., fie la scolarii prof. Banciu), trebue mai
tntási sei cerceteze, ca si cunoasca, sistemele i apuccIturile ortografice
In mijlocul carora a trait $i dela cari a luat totul sau cate
ceva scriitorul textului, precum, de asemeni, trebue filologul, in acelas

90
timp, sa caute ca, prin ajutorul cunoagerii acestor sisteme i apu-
Mud, sä cunoasca si analogiile ortografice" pe cari scriitorul le-a
stabilit el Instqi din acele sisteme si apucaturi intrebuintate de el.
Cad, cum am aratat, mai fiecare scriitor amestecci In acela text
al sau diferite sisteme si apucaturi si face el insusi diferite analogii
ortografice, iar nu scrie cu un singur sistem cum ar face un scriitor
foarte cult (dei mult mai cult decal Invatatorul din Halmeag care
a scris catre Zglitnbea) din c4egoria I-a ale celor clod categorii
ränduite de mine. Ba mai mult, filologul trebue sä caute a distinge
In textul ce studiazä si lapsus-urile", fäcute de scriitorul lui sau
prin scapare din vedere sau din. uzantä.
Cine nu face astfel pentru textele românesti vechi (din sec.
XVI, XVII etc.), ci se märgineste a le citi numai dupä un sistem
bulgaresc al insemnarii fonetice a slovelor cirilice, sistem pe care
II gaseste in azbuchea bulgareasca mai nod, cum fac filologii nostri
Ovid Densusianu, Sextil Puscariu, N. Draganu, C. Lacea, GAlusca,
I. A. Candrea etc. i cum fac alti tiparitori de vechi texte ca
lorga si preotul Bobulescu, acela scornege, ca ace§tia, o limba romaneasca
veche arhaica care nu exista In vremea scriitorului textului (ca
Psaltirea Scheiana, Psaltirea Voroneteana etc.) ce studiaza ; sau, tot ca
actsti filologi, vazand in sfarsit, in urma criticelor mete In diferite numere
din Arhiva ca acea arhaizare e o falsificare a limbii noastre
vechi, va inventa, si el, poate, teoria ca Sasi ar fi fost scriitorii acelor
texte vechi iar nu Romani.
Cele cloud fenomene grafice i la Slavii cirilici.
Cele douä fenomene scripturistice, pe cari le-am individualizat
mai sus in 2 categorii deosebite, adica si cel maik mult mecanic
si inconstient, si acela mai mult psichologic si constient, sunt
nu fenomene locale numai romanesti si nici numai vremelnice, adica
numai ale vrentii actuale ale scrisului nostru cu litere latine,
ci indraznesc a afirma cä sunt generale omenesti. Pentru trebuinta
discutiei noastre de aici, care, ca scop ultitn, se referä mai Cu
seama la scrisul limbii vechilor texte romanesti din sec. XV-XVII
inclusiv, sustin ca ele sunt fenomene scripturistice si ale lumii
slave ciritice. In adevar, precum deja In Fonetica alfabetului cirifle
etc. p. 47-52 mai Intai, apoi In studiul, ce sub titlul Une

91
école litéraire cyrillique inconnue chez les Slaves et les Roumains"
am publicat in Arhiva, XXXI (a. 1923), 1, p. 1-14, si inci in
cursul meu dela Universitatea din Iasi din a. 1922, care-i litografiat,
am arAtat, pe pAmAntul Literaturii scrise sarboti, adicA in textele
ei vechi, se amestecau, in acelas timp, deseori i In acelas text, diferite
curente sau directii ori apucAttrri ortografice, nu numai proprii
sArbesti, ci i venite din scrisul bulgäresc, rusesc, ori chiar,
emeori, latinesc ; precum, de asemeni, pe ogorul Literaturii scrise
bulgAresti, adicA in textele ei vechi, se amestecau in acelas timp,
deseori in acelas text, diferite curente sau directii ori apucAturi or- .
tografice, nu numai proprii bulgAresti, ci si venite pe calea cultural,
din scrisul sArbesc, rusesc, ori chiar latinesc ; tot asa cum,
pe tärimul Literaturii scrise rusesti, adicA in textele ei vechi, se amestecau
in acelas timp, deseori i in acelas text, diferite curente
sau directii ori apticAturi ortografice, nu numai proprii rusesti, ci
si venite, pe cale culturalä, din scrisul sArbesc, bulgAresc i chiar
latinesc. In cursul meu litografiat numesc aceste atingeri reciproce
cu termenul : colaborare literati reciprocA.
In aceste amestecuri din aceeasi vreme si In acelas text constatim,
apoi, de foarte multe ori, si acele analogii grafice de naturA
logkä sau psihologicA, de cari am vorbit mai sus aci la individualizarea
celor 2 fenomene in categorii.
Deci fenomenele aceste sunt nu numai romAnesti si nu numai
actuale ale noastre ci le gäsim si cel putin la milioanele de Sarbi,
Bulgari i Rusi cirilici.
Le gAsitn frisk in acelas timp, si in textele romAne vechi, ca
sA nu mai stArui a spune cd le ,aflAin si in textele romano-slave,
adicä in cele scrise slavoneste, de si la ROMatli, in veacurile XV
XVII inclusiv. CA le gäsim in vechile texte romAnesti, ca Psaltirea
ScheianA, am dovedit in cartea mea. Fonetica Alfabetului Cirilic,
unde am arAtat cA scriitorii acestor texte ale noastre amestecau,
la scrierea lor, diferitecurente sau directii ori apucäturi ortografice
sArbesti si bulgare mai ales, dar uneori si ruses& Ba am
arAtat acolo cä acesti scriitori cari de regulA importau dela Slavi
si amestecau ortografiile acestora, fäceau unori i analogii ortografice
proprii, ca : sossmiT pronuntat bcirbat, KI1111,1411E pronuntat nu
crcitile cum e scris, ci ccirtile (l-onetica, p. 423) dupA scrisul bulgAresc,
sau c*puttlTsmk (lb. p. 424) pronuntat sfarsitul, dupä scri-

92
sul sArbesc sau macedo-slav ; ori, de asemeni analogia graficA
n14%1117'8" pronuntat nu pAmnAturi cum e scris ci pArticinturi ; sau
pSmils, pronuntat nu rumnA cum e scris, ci turnan (Fonetica, p. 461)
care e chiar o analogie curat proprie, fAcutä dupA ortograficele
slave cu pa ca mai sus, ortografie irisa care la Slavi nu se
aflä si la consunanta H = n, ci numai la p =_-_ r.
Textele romanesti vechi, asa dar, cuprindeau in scrisul lor nu
numai amestecate diterite ortografii slave, ci si analogii fAcute ele
scriitorii lor dupä acele slave. Ca si cele serse astäzi cu litere
!atine de noi, scum am arotat rnai sus la Zglimbea, Elena lonescu
etc.
Cel ce nu cauta sä cunoasck prin Slavistick aceste ame,tecuri
si analogii spre a descoperi astfel limba 'reata pe cari ele o
imbrack nu poate decAt, cum au ajuns filologii inaintasi mie si
cei de acum, sA scorneascA o limbA romAneascA in alt stadiu in
sec. XVI XVII inclusiv, arhaic fatä stadiul de astAzi ; cel ce cunoaste
insA, prin SlavisticA, acele amestecuri si analogii ortografice
vede, ca mine in Fonetica Alfab. Cirilic, CA in sec. XVI bimba
noastrA trecuse deja de stadiu-i arimic, care era anterior acestui
veac si mi se pare cA anterior chiar veacului XV, si se afla, in
general vorbind, in stadiul ei actual si modern.
La fel, cel ce nu cunoaste, prin Slavisticä, acele amestecuri si
analogii, ajunge sä scorneascA cä limba Psaltirei Scheiane si a altor
texte romane vechi a fost scrisA de Sasi, pentrucA, in ceeace e
curat ortografie slavd sau analogie româneascd in texte, acesta
vede fonetism voibit säsesc. Asa erori mari comite, din aceste pricini
fu ndamentale, ideea säsismelor d-lor Lacea, DrAganu, Sextil Puscariu etc.
De aceia, sA arät acum cA pretinsele Ion sAsisme vorbite sunt
curatA ortografie slavA necunoscutä de clAnsii, ori analogii grafice
si uneori lapsus calami.
Pretinsele seisisme fonetice sunt ortografie sau foneticd
rom6neoscd fn Psaltirea ScheiancY
Lacea crede (in Dacoromania, 111, 464) ck in Psaltirea ScheianA,
sunt fonetisme ale limbii asesti de pe la Bistrita Transilvaniei,
aplicate de copietorul Sas limbii romAne a aceFtui text, urmAtoarele :
I. a aton netrecut in ar. Dar acest fenomen e si un caracter
al foneticei limbii ro.nAne, din vremile cele inai vechi ale ei pAnA

93
astäzi, cum am arätat in Arhiva, XXXI, 1, p. 39 si in alte numere
ale revistei acestea citate acolo. Deci un curat roman vorbea chiar
Cu acest a aton, iar nu numai un sas.
2. Forma Kinilor din Psalt. Scheiana era pronuntarea unui
Sas, zice Lacea. Dar eu am documentat in Fonetica Al/ab. Cirilic
359 360, ca i alte texte romane0 i romano-slave, scrise si In
Muntenia si in Moldova (nu in Bistrita Transilvaniei, deci), au
forme cu i pentru generalul î. Astfel numele de oameni Minzul,
Strimbea, Moghildea i cuvinte ca simteti, singele, pemintesti pentru
pluralul pämintesti, vagnd sä le timpine, dinsul, necutezind. lar alte
exemple ce mai am ne prezinta i pentru general atunci si de astäzi
nu numai inaintea nazalelor n, m, ci si inaintea altor consunante,
ca la 1 Moghildea pentru Mogildea. Ba, precum am arätat la
p. 360 a Foneticei mele, fenomenul i pentru t träeste i astazi in
limba romaneasca, atat in Muntenia, Moldova, in Basarabia, Cat si
in cea macedo- romanä. Deci nu numai un sas se poate sa fi pronuntat
atunci Minilor 1), ci i un roman, dei aci e de discutat, daca
i (cirilic H) pentru I (cirilic, subt influenta ortografiei amestecate
maloruse cu cea velicorusä, 61) nu era o analogle, care se mai aflä
si in alte texte moldo-slave, facuta de scriitori intre velicorusul
care insemna I i malorusul = i. Unii scriitori, adicä, analoghizand
intrebuintau chiar pe H Cu valoarea fonetica velicorusa = i. In
adevär, pisarul lsai scrie la a. 1458 in Vaslui un document moldoslay,
in care are PhIpAdMH, citit evident : gírlami ( Cu gftrIele),
ceeace era o prontmtare i scris velicorus, mäcar ca pentru aceasta
pronuntare are si scrisul literar bulgaresc i sarbesc asciskpmEHTEA-k
pronuntat .vssedtrjitefia. Are deci scrisul kip si fig pentru pronuntat
ir. Un alt pisar, Vulpas, scrie in Suceava la anul 1458 un doc.
moldo-slav ; acesta pune, la fel, numele de boieri 1{61H,M, 041(61111
CU id = î velicorus ; cad se pronunta, evident, Kinde Sakis ; macar
ca si Vulpas are pe acest scris i cu ortografia sud-slava
s. ex. in cpsAu,Ems Cu cea ruseasca s. ex. in HOTHIONSAEHLI (I.
Bogdan : Doc. lui $tefan ce! Mare, I, 8 si 11). Totus, pisarul
Toma, la 1463, scrie in Suceava, intr'un doc. moldo-slav : GAM],
1) i astgzi, arid se prom,* repede cuvantul mgine se aude mine;
asa si pine pentru [Wile; poate cä i Kine pentru cable.

94
KHOO (lb. p. 74) ; precum acesta mai scrie numele LhTHp pentru
numele boierului pe care Vulpa§ de mai sus II scrie, dupA ortografia
sudslavä, IleTA (lb. 32), spre a-I pronunta Petit- sau Petär. Deci
§i pe IIETHp 11 pronunta Petir. Se poate cA §i itiorume de mai sus,
care se scrie uneori §i 11orii,, reprezenta tot pronuntarea cu
H : Wade.
N-am pus In Fonetica.; acum am MO, pentru o nouä editie
a ei, multe dovezi cä, in Moldova, exista curentul cu H -7= 1, näscut
prin analogie graficä intre scrisul §i pronuntarea velicorug a lui
§i prontmtarea malorusä H a lui w. Nu e locul aci sä dezvolt ;
cred ca indicatiile acestea invedereazä chiar numai ele aceasta.
Vocala o in locul diftongului oa, zice cA »e de asemeni un
fenomen frecvent In gura Sa§ilor cari vorbesc romanete". 0 fi, dar
asta e §i un fenomen romanesc ortoArafic pentru pronuntatul oa,
Am arätat acest lucru In Fonetica p. 406 §i In Arhiva, XXVIII, 2.
p. 206. Fenomenul acesta, pe care-I constat §i in Moldova §i In
Muntenia (deci nu numai In Bistrita Transilvaniei la Sa§D, e Cu totul
romanesc ortografic §i n'are nimic säsesc In Psaltirea Scheiana.
o In loc de u In pozitie aton5 nu are nimic säsesc cum
crede Lacea, ci e pur i simplu o ortografie bulgäreasc5, imitatA
uneori §i de Sarbi, cum arät in treacAt in Fonetica p. 50 §i cum,
la o nod editie a acestei cArti, voi aräta mai pe larg cA a fost
luatä §i de Romani, cari, potrivit cu ea, §i prin analogie grafic5,
mai au §i, invers, u accentuat pentru o in exemple ca fuc pentru foc
etc. prezentate de Hasdeu in Cuvente 1 mai 'MM.
0 pentru sunetul à (cirilic I) nu are nimic sAsesc In el,
cum crede Lacea, ci e pur §i sitnplu o apudturä otrograficA bulgäreascA
§i ruseascä, trecutä dela ace§tia §i la Sarbi §i la Romani.
La Sarbi o avem s. ex. in un text sarbesc din sec. XV, unde e
scris COH6 pentru sarb CkH i paleosl. caul% (Starine din Zagreb,
VIII, 39); §i intealtul din al XIII veac, In care se aflä BOAK, izo,
np*Ao etc. cu o pentru (lb. VI, 72). La Ru§i, Bulgari, asta e
foar-te des. lar In Moldova, constatam acest o p. s la iacul Stetco
din sec. XV in un doc. scris de acesta in Suceava la a. 1469, unde
este : as,q.kro, 11/00A, 4010fpAHE, ASMOE, ss-kiapo, etc. (Uricar-

95
Codrescu, XVIII, p. 33). Alt scriitor din a 1507 scrie : gCAkIIIIHTO
iarä Cu o p. s (lb. p. 82). Mai jos, la p. 98, ark inca: romanoslavele
parova pronuntat paräila i Buzov pronuntat Buzäu.
Deci vi in Psalt. Sch, scrisul nons etc. avea o p. z=a ortografic
vi se pronunta panel sau pand de catre scriitor. Ava vi la
celelalte exemple : rozboi, flomandu, sarbotoare, scriitorul le pronunta
räzboi etc., dupa vcoala ortografica slavä pe care o imita.
6) Scrierea inversa cu ä in loe de o sau u, pe care Lacea o
boteaza grevitaa vi sasism, nu e de loe ava, ci pur vi simplu o ortografie
trecutä dela Bulgari la Ruvi i Sarbi mai 'MM. Am arätat
aceasta in Fonetica p. 271, 280, 287. Dela acevti Slavi cirilici, apoi,
aceasta ortografie a trecut vi in anumite curente la Romani, in textele
slave vi in cele romane ca Psalt Scheianä, cum ark In Foneticap.
289-297, 306. AO ca, in ortografia cirilica in genere, uneori z
reprezenta, prin diferite analogii grafice fäcute de Slavi mai intai,
sunetul o sau, tot ortografic amestecatul cu el, u. De aceea, ca in
textele slave : ingrIvara-se, csnuscuiu, rzstu etc. scriitorul le pronunta
ingrovara-se, conosculli, rosta. Ceea ce e cu totul romanesc, lar niel
de cum sasism (p. 99).
Diftongul rom. ea redus la a, de ex. in avtapta etc., nu e
sasism, ci pur i simplu o ortografie luatä de la Slavi, cari uneori
subtintelegeau sunetul i dupä consonantä, ad i dupä t. Fenomenul
ortografic a trecut dela Slavi la Romani in textele lor slave, unde-I
gasim s. ex. In: zemla, ostavlahu etc. pentru pronuntatele
ostavliahu (I. Bogdan : Relatiile TAM Rom. cu Bravovul p. 141, 259,
125). De altfel vi in alte texte romanevti, acestea serse in Muntenia
vi Moldova lar nu in Bistrita Transilvaniei, se afla acest fenomen,
Inca vi la alte cuvinte ca : stagul, vitaz, (C. Cartoja n: Alexandria
p. 44, 43), sau branivta (Cuvente, I, 217), movtan (Gr. Cretu :
Lexiconul lul Mardarie, p. 75), cari toate se pronuntau insa sfiagul,
branisfia, movtIan, cad acel scris era numai o ortografie astfel.
Nimic säsesc, deci, nu este nici in acest a pentru dift. ea, ci
cel mai curat romanism ortografic luat de noi dela Slavi (p._ 99).
Confuzia trite consonante sonore vi mute iara nu e sasism
ci pur i simplu manifestarea inculturii celui ce seria, sau, la unele,

96
poate si a unui lapsus". Asa confuzie se poate vedea, ca greseli
si lapsus, la elevii absolventi a 4 clase primare, pe cari i-a examinat
d. profesor Axente Banciu la Liceul din Brasov. Acestia sunt
romani si totus scriu : vor vi, va vi pus, ori fa fi pus, bine cufanta,
fata foasträ, sau -Hin/a, privinto, crije, crdunte etc., cuvinte pe cari
elevii le pronuntä, totus, spune insusi d. Banciu : vor fi, va fi pus,
bine cuvanta, fata voasträ, fiindcä, privind-o, grije, gräunte (Transilvania,
no. citat, p. 112-1 113. Cf. p. 88.
Deci, tot asa, erau, in Psaltirea Scheianä, greseli din nestiinta
ortografiei, sau din lapsus, la un curat roman, iar nu scrisul unui
Sas : clumi-me-voiu pentru glutni-me-voiu, sparcu-se p. spargu- se,
fricul p. frigul, videle p vitele, cAnta p. cändu, lugratorii p. lucratorii etc.-
9. lntercalarea unui i dupd vs,cala tonicä, in : maire, taire,
minuine etc. AceastA tnetafonie, pe care Lacea pune mare pret, cA
ar fi säsism In Psalt. Scheianä si in alte texte unde ea se mai
gäseste, ca raritäti in toate, nu e desigur si ea decat un fenomen
analogic al celor din categoria doua individualizatä de mine in acest
studiu. Am väzut mai sus (p. 88), cum apare un asa i si la
transilvAneanca Ana Zglimbea in cuy. rämaei, si la moldoveanul
Corbitä in fl6rei, si la olteanul Mota in acestiu, tneiu. Asta invedereazA,
ca nici acele metafonii din vechile texte ca Psalt. Scheiand nu sunt
in ele säsisme, anume pronuntarea limbii romanesti de catre un Sas
din Bistrita Transilvaniei care o scria. Va fi sau o analogie graficä,
sau o nepricepere, din inculturä literarA, a scriitorului de a reda
pronuntarea sa : marIe, tatie, minunie etc., intocmai cum, nepricepere
din incultura era la Zglimbea, Corb,t5, Mota scrisele lor : rämaei,
fielrei, acestiu, meiu, pentru pronuntatele de ei : rämai, floarTe, acestui,
mieu. Altfel, are asa tuetafonie si Radu din Mänicesti care era roman
(nu Sas) din Turnu-/V15gurele.
Nici un säsism dar in toate aceste puncte ale d-lui Lacea, ci
cele mai curate romanisme fonetice si dtografice si lipsuri uneori.
Prelinsele sasisme sutil ortografie sau limbd romeineascei
In Manuscrisul lescludean
N. Draganu crede (In Dacornnania, 111, 475) cä Manuscrisul
NäsAudean al ski de pela 1600 ar fi o copie fäcutä de un Sas de
pela Bistrita Transilvanlei ca si Psaltirea Scheianä. Aceasta pentru
cA socoteste cd in acest tnanuscris ar fi urmätoarele säsime :

0
In acest manuscris se intrebuinteazA x foarte des si pentru
tot felul de sunete : pentru la, e, *a.
Asta InsA nu e deloc sAsism. Eu am documentat In Fonetica p.
231, ca. toate acegte insemnAri le aveau Bulgarii, si dela ei in parte
Rusii si SArbii, in textele lor ; cA dela ei le-au luat RomAnii si le
avem in textele romanegi scrise atAt in Muntenia at si in Moldova,
deci nu numai in Bistrita Transilvaniei. Nimic sAsesc, deci, In aceste
plurale insemnAri ale lui A.
Deasa intrebuintare a lui e In locul lui cl. Dar nu-i sAsism
asta, cum crede DrAganu, ci e influenta scrisului latinesc, care
circula si la noi prin mijlocirea bisericei catolice ce-si propoveduia
doctrina ei si prin texte cirilice proprii, uneori si prin texte cu
scrierea latinä. Am arAtat aceasta In Arhiva, XXIX, 2, p. 302.
DovadA e, cA Insus Miron Costin pune e pentru et cAnd scrie cu
litere latine cuvinte romAnesti. Evangelia slavo-romAnA, poate a lui
Coresi, are greind, greesc, seu, reul nu in limbä, ci ortografic pentru
pronuntatele gräind, gräesc, sAu, räul (I. Bogdan, in Convorbiri
¡iterare, XXV, 36). De altfel, ed. acest e pentru ei reprezintä o ortografie
iar nu un sdsism fonetic, dovedeste si scrisoarea.domnitorului
Petru chiopul, care scrie romAneste: chendu, cherti, ghendul etc.,
dei pronunta (cA doar era RomAn !): cAnd, cArti, gAndul (A se
vedea scrisoarea la N. lorga, in Anal. Acad. Rom., sectia ist., seria
II, tom. XX, 441) Cf. p. 101 si 104 la Della Valle : I p. A in Rominest.
Diftongarea ea in loc de e ar fi säsism. Dar mai intai,
asta nu erA o diftongare in text; * din el nu reprezintA diftongul
ea, cum gresit crede Dr., ci (cum eu am docum6tat in Fonetica p.
155 si in Arhiva, XXVIII, p. 159), aci * reprezinta, ca la SArbi,
Bulgari si chiar Rusi, sunetul e. Scrisul gri-knop etc., reprezinta,
deci, la scriitorul Manuscrisului Näsäudean, nu cetealor, cum isi Inchipue
DrAgan, spre a-I scoate Sas, ci chiar pe romAnescul : cetelor.
Confundarea lui u cu v ar fi säsism in Manuscr. NAsäudean,
crede Drägan. Nu e asa, Ina Asta era influenta ortografiei latine si
desigur si a celei rutene la noi. Asa influente circulau si la Rusi, ba
si la Bulgari si Sarbi.
Se stie cA in ortografia textelor latine litera v reprezinta nu
7

08
tramai sunetul y, ci §i sunetul u sau ti; s. ex. se scria vniuersis si
se pronunta universis.
Un text rusesc din sec. XIV are scris MI-MKS = vceniKK,
KX"o=vho etc. pentru obicinuitele siamiks, sKo, care in genere se
pronuntä si astazi ucenik, uho=ureche (In izv6stija Academ. de
St. din Petersburg, XVIII, 1, p. 218). Asa ceva se gaseste uneori si
la Bulgari si Sarbi. Dar e si la Romani.
La noi it pentru sunetul u sau 5 prinse nu numai prin influenta
latinä, ci si prin cea a scrierii cuvintelor limbii rutene in documente
moldoslaye dar si a cuvintelor velicoruse. Unde uneori velicorusa
aveà si are sunetul g, malorusa are u sau ti; dar, spre a pästra
traditia ¡iterará a scrisului care era cea velicorusä cu K, pastreaza
la scris g, insa il pronunta u sau 5. Asa malorus scris KCTAg,
MilliOg se pronunta usta5, pipit
Acest mod ortografic rutean (malorus) de a scrie s'a introdus
si in Moldova, fie subt aceastä influentä numai, fie in acelas timp,
si subt influenta scrierii latine. In documentele moldoslave din vremea
lui Stefan cel Mare (sec. XV) s. ex. se aflä foarte des scris and
itscitm =-- tuturor, dupä limba ¡iterará si velicorusa, cand sc-kni dupä
pronuntarea ruteana, chiar in acelas text (d. ex. la Ion Bogdan : Doc.
lui stefan ce! Mare, I), cand KISpHT cand sspi-iT etc. Influenta latina
pe care o constatain in scrisul unora ca Miron Costin, Petru Schiopul
etc., pe de o parte, iar pe de alta aceasta malorusa ne arata ca In
Moldova circula grafia cu it.u. Asta e desigur si In scrisul : TOPO
napota =-- parova = a acestui Ora' (lb. I, 113), cu cuvantul rom.
pus la genetiv slay, cu terminitia a: pronuntat pardua.
Dar, ca influenta latina, gäsim acest g 7=1 U §i in Muntenia. In
doc. munteano-slav din sec. XV e sOROg = hobov pentru boboti, care
e scris uneori si soso (I. Bogdan: Relatiile, p. 20 §1 18); asemeni
si R8sos pentru Buzau (lb. 192).
Ba si in sec. XVII, a. 1633, se afla In doc. munteano-slave :
episkop ssskscks," si episcopie 68:16KCKOMSa (Mileti6, in Sbornik
Minist. din Sofia, IX, 372).
Nu e nimic säsesc, deci, In acest g pentru u din Manuscr.
Näsäudean. Deci : v-avil däruit e: v-ati daruit.
5 Scrisul astapta etc. nu e nici el sasism fonetic, ci numai
o ortografie slava la Romani, care ne indica insa pronuntarea as-

99
tiaptä, cum am arätat mal sus la punctul 7 dela Lacea pentrU
Psalt. ScheianA (p. 95).
6. Scrisul Pomantù etc. nu e shism fonetic, ci ortografie
slavd la RomAni, cum am arätat la punctul 6 dela Lacea (p. 95)
pentru Psalt. Sch. 0 aci reprezenta, ca si la Slavi, sunetul ci sau
litera cirilicd
Asa si a aton pentru â, confundarea lui o cu u, scrisul o
pentru oa, e pentru ea, nu sunt nici ele säsisme fonetice, ci
ortografie slavä i analogii graf ice, cum am arätat mai sus la Lacea.
Cat pentru particularitätile sintactice", pe cari DrAg. le socoteste
pronunfate asa chiar de scriitorul textului, ca sA se vadd
cA se insalä crezänd astfel, recomand sA se reciteascA scrisorile
mai sus pomenite dela Anica Zglimbea si mai ales Elena lonescu,
precum si observärile profesorului Axente Banciu cu privire la
scrierea limbii romänesti de cätre elevii acestuia, absolventi a patru
clase primare. Toate cele 15 puncte adunate de Dräganu in acest
paragraf sunt sau rezultatul ortografiei slovelor AN , e, m, etc.,
pe care clAnsul nu o cunoaste, desi o putea vedea in Fonetica
mea, sau analogii" grafice, sau lapsus" din pricina ignoranfei
scriitorului, ca la elevii profesorului Banciu, la Zglimbea si Elena
lonescu, toate insä romänisme curate (p. 88).
Astfel, punctul 1: Subst urmat de un atribut a rämas nearticulat"
nu e constructie säseascA, cum crede Dräganu, ci dativul
romanesc vechi ; cf. domn Tärii Moldovii, domn Tärii RomAnesti. Asa
punctul 2 si 3. La punctul 4 e lapsus pentru : pre o oae. La p.
5 nu e nimic neromânesc ; cel mult un x pentru sunetul a (Cf.
lagie : Wie lautete bei den alten Bulgaren, in Archiv. fiir slay.
Phil. Nimic nerománesc nu e nici la p. 6, 7. La p. 8: a toatä
dihanie ; toatä nu e säsism, cum crede Dr., ci romAnism ; cf. a toatä
Tara RomäneascA din vechile documente. Nici p. 9 nu e säsism, ci
romAnism. La punctele 11, 12, 13, unde «se confundä numerii a,
se confundd genurile" si se fac alte acorduri gresite", astea nu
sunt säsisme cum crede DrAgan, ci pur i simplu lapsus" ca acelea
ce a gäsit prof. Banciu la incultura qcolarilor sAi si cum am
arätat i eu mai sus la Elena lonescu, Zglimbea etc.
La p. 14 nu e, de asemeni, säsism forma : dede la svetii
Gheorghie ; cad cf. rom. da-1 dracului si dA-1 la dracu.

100
Concluzie cu prioire la selsisme".
Din toate cele ce am arätat aci mai sus se desprinde, ca
metodei de cercetare §tiintificA a limbii textelor vechi §i noui, urmAtoarele
:
Filologul, spre a desprinde limba realä pe care o pronuntA
F cri itorul unui text (fie Zglimbea, Elena lonescu, Mota etc. de astAzi,
fie scriitorii Psaltirei Scheiane, ai Manuscrisului NAsäudean §i
ai oricAror altor texte) trebue rnai intAi 1) sei cunoascei (sA cerceteze,
deci) sistemele Fi apucdturile ortografice In mijlocul cärora
a trAit §i dela cari a luat totul sau parte scriitorul sau copietorul
textului ce studiazA ; in acelav timp, trebue 2) sei cunoascd (sä
cerceteze, deci, spre a cunoavte) analogiile grafice", pe cari,
din acele sisteme sau apucAturi ortograf ice, le-a fäcut, fie insu§i
scriitorul sou copietorul textului ce studiazA, fie altii Inaintavi aacestui
scriitor. CAci, cum am arAtat, mai fiecare scriitor amestecd,
in acela§ text al sAu, diferite sisteme §i apucäturi vi face el insuvi
diferite analogii. Ba, mai mult chiar, filologul mai trebue 3)
sei caute a observa lapsus-urile", pe cari le poate face un scriitor,
fie prin scApare din vedere, fie din pricina ignorantii lui in cultura
vremii sale.
ExemplificArile ce am fäcut spre a prezenta aceastä metodA,
au arAtat, in acelav timp, sper, aceea ce am repetat mereu vi in
revista Arhiva : cA numai filologul care va cunonte (care va cerceta,
deci) Fonetica alfabetului cirilic in textele romAne vechi" In
legAturA cu textele bulgare, sArbe§ti, rusevti" cari ne-au dat diferite
sisteme §i apucAturi ortografice nu va näscoci nici arhaizme nici
seisisme, nici nimic altceva, in limba vechilor noastre texte ; cAci
numai un a§a filolog va puteA sA deosebeascd ce e in ele fonetism
real, de ce e numai ortografie §i analogii graf ice sau lapsus
calami".
Filologii novtri, O. Densuvianu, S. Pu§cariu, I. A. Candrea,
GAluvcA, vi altii, ace§tia numai tipäritori de vechi texte, ca N. lorga
vi preotul Bobulescu, pe deoparte, iar pe de alta C. Lacea §i
DrAganu, au nAscocit altA datä arhaizme iar acum seisisme, (de
fapt neexistente nici in Psaltirea ScheianA, nici in Manuscrisul
NAsAudean vi nici in alte din vechile texte mai de seamä cunoscute),
pentru a nu vi-au dat seama de acest larg adevAr, form ulat

101
de mine aci in cele trei puncte ale metodii ce preconizez, si, ca
consecint5, a acestui cusur, pentfu di n'au cAutat sA cunoascA datele
Slavisticei cari le-ar fi lumir at si lor calea spre a cunoaste
Iimba reabd a textelor.
CA aceste concluzii sunt observatii absolut juste in totul si,
deci, si in ce priveste teoria säsismelor, dovedesc scrisorile, si ele
cu cirilica, cari ne-au rämas dela Petru VodA *chiopul, domnul
Moldovii, pe cari acesta le-a scris and trAià ca exilat in Tirol.
Sunt de pela a. 1594. Aceste scrisori sunt, evident, fAcute de un
Roman ; cAci se cunoaste, doar, despre domnitorul Petru Schiopul cA
era roman. Ei bine, iatä cum scrie acesta Inteuna din aceste scrisori
ale sale (o reproduc dupd transcrierea fAcutA de prof. lorga cu litere
latine, mAcar cA originalul ei e cu cirilica)
Domne, rog domnetale se me asculta aceasta nevoia mele cu
ceasta Araguzele ce me purtat pirk mini 9 luna ca on tilhar den judet
den tirgu. N-am fostu vinuvale lor lucrule ce fostu focut de domniia
nosturu domnetale, che n-am focut niciu on negotu tara domnetale ;
negot si tocmele, cari se focut, Molduva ; iark se va tocmi Molduva
cari va hi Domneia, iaste in tara, aceala sa cavuta cui va hi detoriia
lark alti domni, iasit den Domniia, nu ja lege, ceri datori, cum sti
tote lume ; domne, aceasta nu la ascunsu ; domneta focut aceasta
lege, tirkmes pirk noi la judetul domnetale 9 luna etc., etc. (In Analele
Acad. Rom.. seria II, tom XX, Memor. sect. ist., Bucur. 1899, p.
444). MA opresc aci Cu scrisoarea ; restul ei o poate vedea oricine
In acele Anale ale Acad. Rom (cf. p. 97).
Dacä citesti scrisoarea asta, numai dupd literile ei i tntelesul
ce li se d'a' astdzi, evident cd ea pared ar fi scrisA de un strein
i, .clacd n-am sti c5 e fácutä de Petru Schiopul, ci ar fi anonimA,
atunci cei cu teoria sAsismelor ar fi gäsit ca si pentru Psaltirea
ScheianA, Manuscrisul NAsAudean etc. cA e scrisä de vreun Sas
oarecare de pela Bistrita Transilvaniei.
Dar Petre *chiopul scria si el ca scriitorii Psaltirei Scheiane,
ca cel al Manuscrisului NAsäudean din trecut, si ca Ana
Zglimbea, Elena loneicu, CorbitA, Mota, scolarii profesorului Banciu
de astAzi dupà diferite sisteme si apucAturi ortografice, cari
circulau in Moldova unde si dansul trAise si invAtase cdt putuse
inväta ; zic : cat putuse, pentru cA tre'bue sA se observe, cA acest
domnitor era din categoria celor foarte inculti in cultura roma-

102
neascd de pe vremea lui : era cam ca Elena lonescu, Ana Zglimbea
sau ca elevii prof. Banciu de ast5zi, de aceea i la Petru
Schiopul sunt mai multe lapsus", casi la acesti din vremea noastrA.
Aceste diferite sisteme puneau miele o pentru sunetul = 5, si de
asta si Petru Schiopul scrie : focut, dar citea facut ; puneau
pentru u, si de asta si Petru Schiopul scrie cavuta, dar pronunta
cauta ; puneau e, i, u intre 2 consunante, si de asta si el scrie :
pirk noi, tirkmes, nosturu, dar pronunta pre, tremes, nostru ;. acele
sisteme puneau o pentru °a, §i de asta si Petru Schiopul scrie :
doinne, dar pronunta doamne, puneau i pentru sunetul î, i de asta
si voevodul nostru scrie tilhar, tirg. i asa mai departe.
Asa c5 pentru mine care curiosc aceste sisteme, apucAturi
analogii ortografice, scrisoarea asta e tot ce poate fi mai roinânesc,
iar Petru Schiopul o pronunta nu cu intelesul de azi al
slovelor, ci cu in(elesul de pela 1594, adicä astfel
Doamne, rog domnitale sA mi asculti aceste nevoi a 1) mele cu
ceste Araguzele (=Raguzani) ce m-a purtat pre mini 9 luni ca un
tälhar den judet den tärgil. N-am fostii vinovat [aci : tor lucrule"
va fi pentru : de lucrurile un lapsus al lui P. Schioput, dad nu
va fi al prof. lorga, copietorul originalului] ce-a fostti fAcut domniia
noasträ domnitale ; cA n-am fäcut nici un negotil in tara domnitale ;
negot si tocmele care se-a fácut, [in] Moldova ; lar se (=dad'?)
va tocmi Moldova, care va hi domniia, acela s5 caute cui va hi
detoria ; iar alti domni [aci va fi lapsus : ce-au] iesit din domniie
nu la lege ce-ari datori, cum stii 2) toatä lumea ; doamne, aceasta
nu le [ceva] ascunsti ; domneta [ai] fäcut aceast5 lege, [ai] tremes
pre noi la judetul domnitale 9 lune etc.
Asa pronunta Petru Schiopul scrisoarea sa, deci. Dar, spre a
sti aceasta trebue sä cunosti mai intAi sistemele grafice cari erau
ale acelei vremi si pe cari le intrebuinta si acest domnitor in scrierea
slovelor scrisorii sale.
1) Moldovenism pentru : ale.
I) Moldoyenism pentru literar : stie.

103
Curentul romanesc antislav, constiinta nationala la Slavii
cirilici si inceputul scrierii limbii romane.
Din cele ce am aratat mai sus Oa ad, se vede !impede, cred,
ca Romanii au inceput a scrie romaneste cu slovele cirilice, douà sau
trei veacuri dupä ce incepuserä (in sec. XII) a scrie slavoneste
(anume mediobulgara) cu acelasi fel de scriere. Se mai vede din
aceleasi arAtari, cA noi am inceput a scrie cu cirilica nu in Ardeal,
si ..niCi subt influenta propagatoare pentru Husitism a Sasilor de
acolo, ci in Principatele Romane si subt influenta propagandei catolice
pentru Catolicism- aci, unde incercarile de a catoliciza pe Romani si
pe alti conlocuitori cu acestia, ca Cumanii, sunt mult anterioare
veacului XV.
Cum am documentat, e un neadevAr, scornit de adversarii
bisericei catolice, acela crezut si afirmat si la noi (de catre N. lorga,
Ion Bogdan, Ion Bianu etc.), ca aceasta biserica era impotriva limbilor
nationale si a propagandei invataturilor Crestinismului prin aceste
limbi si 6 numai dusmanele Catolicismului, Reforma si Husitisirul,
erau pentru limbile popoarelor.
De fapt, propaganda catolicä, prin activitatea ei, crease in
Principatele Romane, intre Romani, din cel putin veacul XV (desi se
pare ca chiar din al XIV veac) 1 un curent roman, latino-(catolico)
fil si antislav. Acest curent l-a creat biserica catolica, atatand la
Romani si ambitionand constiinta lor nationala latina ; aratandu-ne,
anume, ca nap romaneasca e de origine latinä, mult mai nobila,
deci, decat originea slavilor Bulgari si Sarbi cari, in numele
Pravoslaviei si pe di diferite, izbutiserA sa ocupe in Principate cele
mai de frunte pozitii sociale. Asa lucrase Catolicismul in interiorul
Principatelor, spre a indeparta simpatia Romanilor pentru Slavi,
stegarii Pravoslaviei la noi in perioada Slavonismului Cultural. Dar
i In afard lucra Catolicismul astfel, proclamand stäruitor originea
noastrA latina dela Roma, chiar dela generalul roman Flacus dela
care aveam pe atunci numele de Vlach (pe langd cel de Roman");
cad asa scriau lumii, spre a se sti despre Romani, diferiti scriitori
catolici, ca papa Eneas Silvius Piccolomini, Bonfinius, Petancius,
calugarul benedictin Cerva Tubero etc., din sec. XV si altii din
sec. XVI, ca Nicolae Olah, primatul catolic al Ungariei, Ferdinand,
1) Hasdeu, in Negra-Vodcl, crede cl deja din sec. XIII.

104
ImpAratul German §i rege al Ungariei, Conrad Gessner, Tranquillus
Andronicus, lacob Bongarsio, Gorecki etc.
PropagAnd astfel ideia latinitätii Romanilor §i In Principate
§i In restul Europei, Catolicismul a izbutit, In acea perioadA a Slavonismului
nostru cultural, cA creeze Intre noi, In Muntenia §1 Moldova
§i desigur cA §1 In Ardeal, un curent care triiia qi se miga,
potrivit Cu aceastä idee, tmpotriva Slavonismului cultural i a
Slavilor cari, prin cultura lor slavA §i Pravoslavia ce reprezentau,
acaparaserS, //rand din mdinile Romdnilor, cele mai de seamA
situatii sociale In Principate.
Existenta acestui curent latino-fil la noi, ne-o documenteazi
pentru secolul XVI, Intre altele, relatAri/e italianului Francesco' (fella
Valle, care cAlAtori prin Tara RomAneascA In IntAia jumAtate a
veacului acesta. El ne spune cA : RomAnii trAiesc dupA legea greceasc5...
Limba lor e putin deosebitA de a noastrA italianä, §i se numesc
Romei In limba lor, fiindcä, zic ei, a fi veniti din vechime
dela Roma spre a locui in aceastA tarA... Pe o colinä a ora§ului
(TArgovi§te) e a§ezatä o mAnAstire... mare, In care se aflä calugeiri
de rit grecesc... cari ne-au povestit toatd Istoria despre venirea
acestui popor (romanesc) spre a locui in aceastA tarA ; cA, dupA ce
impAratul Traian a InfrAnt §i supus aceastd tarA, o ImpArti Intre
osta§ii sAi §i o fAcir colonie de Romani... De atunci au pAstrat ei
numele de Romei, Ins5 in curgerea vremilor §i-au stricat numele
;I obiceiurile # linzba".
Insu§ textul In care Della Valle spune acestea, Ind §i cu In alte
amAnunte, este : Vivono quelle genti secondo la legge Greca et
vestono di panni longhi portando in capo capeletti alla crovata. La
lingva loro e pocco diversa dalla nostra Italiana, si dimandono in
lingva loro Romei perche dicono esser venuti anticamj da Roma
ad habitar in quel paese, et se alcuno dimanda se sano parlar in
la lor lingva valacca dicono a questo modo sti Rominest', che vol
dire, sai tu Romano, per esser corotta la lingva. Sono pero genti
barbare e direi costumi. In quelle cittä e drizata una chiesa di san
Francesco con al quanti fratti asseruati li quali vi celebrano divini
officii secondo la chiesa Romana. Quel paese e molto fertile d'ogni
cosa eccetto di vino ; doue in vece di esso usano la cervosa. Sopra
una collina alla vista della citä, e posto un monasterio, o uero
Abbatia assai grande, nel qual habitano alquanti sacerdoti greci i

105
quali ne fecero molto cortesie, et ne racontorno tuta l'historia della
venuta di quelli populi ad habitar in quel paese, che fu questa ; che
havendo Trajano impre debellato et aquistato quel paese, lo divise
a suoi soldati, et la fece come colonia de Romani ; doue essendo
questi discesi da quelli antichi conservano il nome de Romani ; ma
per il corso de tempi hano corrotto si il nome, et li costumi, et la
lingva, che a pena s'intendono, pero al presente si dimandano Romei,
e questo e quanto da essi monaci potesimo esser instrutti".
Della Valle spune ad i dar, ca, nu numai calugärii din manastirea
pravoslavnicA dela Targoviste ci §i alti Romani zic (dicono)
cA ei se trag dela Roma, prin Imparatul Traian care a cucerit tara
aceasta a lor §i a impartit-o intre soldatii lui adusi din Roma. Acesti
Romani erau, asa dar, si calugäri si in genere slujitori ai bisericei
ortodoxe, dar si mireni. Era deci un intreg curent compus
si din preoti si din mireni, cum am aratat si mai amänuntit in cartea
mea Studii privitoare la Limba si Istoria Romanilor, p. 111-196.
Acest curent 1) era, In acelas timp, antislav. Antislavismul
ski si-1 manifesta pe cale sociala, luptand, anume, si prin
preotii si prin mirenii lui, sei reducd influenta acaparatoare de
situatii a Slavilor, mai ales Sarbi, si indeparteze pe acestia
din aceste situatii din bisarica, din ostire, din viata politica si diplomatica,
din chiar viata noastra culturala, cum am documentat amanuntit
In cartea mea Relations des Roumains avec les Serbes, les
Bulgares, les Grecs et la Croatie, p. 176-363.
Acest curent romanesc latino-fil si antislav, pe care 1-a
creat, In Principatele Romane din perioada Slavonismului Cultural,
propaganda bisericei catolice inpotriva Pravos.laviei care ne stapanea
spre a ne atrage la Catolicism, ne invatà ca suntem latini iar nu
slavi i ca de asta trebuie sa intrebuintam in trebile noastre bisericesti
si mirene nu limba inferiorilor Slavi, ci limba noastra romaneasca,
care era mult mai nobilä decat a acestora, fiindd ea se trage dela
strälucita Roma a Impäratului Traian.
Prin indemnurile staruitoare ale acestui curent, iar nu prin
1) El cuprindea, ?tare compunAtorii culti ai lui, si unii cu simpatii pentru
Catolicism ; asa, pe unii domnitori ca Mihnea Vodà din sec. XVI (vezi articolul
meu In revista dela lasi Arhiva, XVII, 4, p. 178) si alti munteni i moldoveni
din sec. XIV, precum si unii boieri mari ca Udriste Ngsturel din sec.
XVII si altii.

10G
Husitism, am inceput noi a serie romAneste, cel putin din sec. XV,
dad' nu chiar dintr'al XIV veac, cAnd se intemeiazA Principatele
RomAne : Muntenia si Moldova, poate si ele ca rezultat al trezirii
sau nasterii constiintei latinitAtii in sufletele unora dintre Romanii
de atunci.
Trebuie sA observ aci cA, Bulgarii cari ne acaparaserA culturalmente
mai IntAi, din sec. XII, si SArbii cad ne acaparad i in multe
ne dominarA din sec. XIII sau XIV pAnA Inteal XVII veac inclusiv,
aveau o treaza constiintA nationalá si de rasA a lor, slavA, deosebitA
de alte natii si rase ca, de pildA, de natia greceasd, deja in sec. X.
Aceasta se vede in operele unor scriitori, s. ex. Bulgari, din acea
vretne. Astfel, Constantin Prezviterul, care scrie, in acel veac, in
limba paleoslovenicA, o Ulitelnoje Evangelije, adicA Evanghelie cu
InvAtAturA", are in ea o OdA cAtre Dumnezeu, in Versuri, cu titlul
Azbue'na Molitva", adick, RugAciune alfabeticA"; e numitä asa fiindcA
versurile-i sunt acrostih, avand ca initiale literele cirilice In ordinea
In care ele sunt !grate in alfabetul cirilic i grecesc. In aceastä
Azb. Molitva", preamArind pe Dumnezeu, spune intre altele,
urmAtoarele, in versuri iambice de 12 silabe
PISS CA01101116 CHM& MOAIOCia 601'0V :
TKAPH H SHMANTEMO,
RHAtimnitims H HERHAHAUJHA11 !
l'OCHJAA HOCIAN )fCHIUMPAPO,
Ati NIASXHETS K CPIAKKE uVtH CANO,
6NCE ILASAFT$ HA ir cniiLs RkCiiMK,
ZHILICIPHHANS R HOrkAKKI TU.
Sii/10 10 IECTS CRkTHkIIHIX fSHIIHH
3.11i0118 TRON, CrkTI TOPJ VMS/A.11Z,
1INC1 HipfTS EILAHrEillaKA CilOKA
I HilOCHTS AAPKI TKOlaii% HOHIMTH.
(1ETHT Ukilik H cAogiirikcico nnEmm;
Ks KOMPENHIO OfipATHIHRICA Klan,
111*AH16 TRON HAOLPHCRI KoTimpt,
etc. etc.
latA i traducerea acestor versuri ; in ea insA nu pästrez nici
versul cu acrostihul, niel numArul de silabe 12, niel natura iambicA,
ci ark numai locul cezurei prin liniuta in fiecare Nets tradus :

107
Eu cu cuväntul acesta mA rog lui Dumnezeu :
D-zeule al intregii lumi §i ziditorule
Al vAzutelor §i nevAzutelor
Al domnului duh viu trimite
Ca sä insufle in inima mea cuv.äntul
Care va fi spre izbandA tuturor
TrAitorilor In poruncile tale.
CAci e foarte luminä a vietii
Legea ta, luminA dilor aceluia
Care cautä cuvintele evangeliei
cere darurile tale sä capete.
Zboaret arum ci seminfia slavii;
CAtre cre§tinare s-au indreptat toti,
Oamenii tai a se numi voind.
etc., etc.
Acest acrostih (AzbuCna Molitva) a fost scris intai in sec. X
de cätre Constantin Prezviterul. DupA el Insä s-au fAcut diferite
còpii, de cAtre Slavii cirilici In veacurile urmAtoare. Astfel cä s'au
gAsit 1) còpii fAcute de Ru§i, unele In sec. XII, altele in al XIII §i
XIV veac. Aceasta aratä cA ideile din poezie despre con§tiinta nationalA
slavA §i semintia ei, CAOrklIKCK0 [WAWA, circulará mereu §1
hränirà sufletele tuturor ceror cari le citirA in vremurile posterioare
corespunzätoare perioadei Slavonismului Cultural dela Romani.
Manuscrisele Slavilor cirilici, cu ideile dintr-tnsele circulau §i
pe la noi in acea perioadA ; ba, deseori erau §i copiate In Principatele
Romäne. Dovadä cA circu/au, este sumedenia de manuscrise
bulgare, särbe, ruse§ti, cari s-au pAstrat pänä astAzi In bibliotecile
diferitelor mängstiri ale noastre din Muntenia §i Moldova. Unele din
aceste texte slave venite la nol au fost catalogate §i descaerea lor
se poate vedea s. ex. in cartea rusului A. I. Jacimirskij : Slavjanskija
i russkija rukopisi rumunskih bibliotek, Sanktpeterburg 1905.
lar dovadA cä unele din aceste texte slave venite se §i copiau
In Principatele romane, unde, apoi, se puneau in circulatie, e faptul
ca unele din aceste còpii s'au pAstrat pänä astAzi. Astfel, s'a copiat
la noi opera cAlugArului Hrabär 0 pismeneh" din sec. X, Cartea
1) Cf. Sobolevskij, Sbornik. al Acad. de Stiinte din Petersburg, tom.
88 p. 9 qi In Sb. Min. dela Sofia, XVI-XVIII.

108
0 pismeneh a a lui Constantin Filosoful Kostenski 1) din sec. XV
§: o cronicA sArbeascA 2), toate acestea, pe lAngA cdpiile unor texte
bisericelti, inteun Codex scris in a doua jumAtate a sex. XVI In
mAnAstirile Baia §i Slatina (districtul Suceava) din Moldova. Intr'alt
Codex, acesta scris la mAnAstirea Bistrita din Moldova In spre
sfAr§itul sec. XVI sau inceputul veacului XVII, se aflA in còpii, pe
lAngA diferite texte slave biserice§ti §i apocrife, Letopisetul lui
Manasie bizantimul in traducerea bulgäreascA a sec. XIV 6). In
alt Codex, scris la aceea§i mAnAstire Bistrita in a doua jumAtate a
sec. XVI, la a. 1557, se aflä, pe lAngA cbpii de pe diferite texte
slave biserice§ti, incA §i de o cronicA sArbeascA 4) *i tot astfel, in
pomenitul catalog al lui lacimirskij se mai vAd §i alte còpii, Mute
la noi dupA diferite manuscrise slave cirilice.
In aceste texte slave, deci, cari evident veneau la noi, citeau
§i RomAnii din Principate mAndria ce o simteau §1 o exprimau In
ele Slavii pentru oemintia slavA" a lor. i nu e inadmisibil, ce e
dreptul, cä aceastä mAndrie li impresiona §i pe ai no§tri atunci.
Prilej de a§a impresii mai clAdu pe acea vreme §i o altA bucatA
in versuri a aceluia§i Constantin Prezviterul din sec. X; e
Prologul la Evanghelie 6). In acest Prolog, care MA nu-i acrostih ca
AzbOna Moltiva, autorul preamAre§te pe Dumnezeu, invAtAtura
cArtii §i opera culturalA a apostolilor Ciril §i Metodiu cari au dat
Slavilor, in sec. IX, §i scrierea lor (alfabetul) §i cärti biserice§ti.
latA, in traducere, acest Prolog, vers cu vers 6) :
Cuvantul fericitului nostru inveitätor Constantin Eilosoful
GlAsuirea este a Sfintei Evanghelii.
Precum au proorocit prorocii mai Intai,
Hristos merge sA intruneascA limbile (neamurile),
Jagie: RazsOdenie, I, p. 576-581; cf. I. Bogdan : Vechile cronici.
I. Bogdan, in AfslPh., XIII, 481.
') Bogdan: Cronice inedite, p 11.
5) Idem, p. 82.
Textul slay e la lordan Ivanov : Bdlgarski Starini iz Makedonija;
p. 72-73; cf. si So3olevskij, in Sbornik al Acad. din Petersburg, torn-
88, p. 4 0 10.
Traducerea dioarei Prof. Dr. Margareta *tefanescu, asistenta la Catedra
de Slavistica a Universitatii din la0.

109
cAci este lumina Intregii lumii.
CAci socoti ca cei orbi sA vadä,
cei surzi sä asculte cuväntul Invätäturii,
pe D-zeu sd-1 cunoascA, precum se cuvine.
Deaceea ascultati toti Slovenii (Gnorkini KcH),
cäci acesta este dar dat dela D-zeu.
Darul lui D-zeu vrednic de cinste este ;
darul lui D-zeu niciodatä nu stricA sufletelor,
sufletelor celor care-1 §i primesc.
Si acesta este darul ; Matei, Marcu, Luca, loan,
Invatä tot norodul spunänd :
Vedeti, iubiti §1 bucurati-vä
de cät de mare frumusetA este In sufletele voastre,
§i cät intunerec de gre§eli se va gäsi acolo,
dacA cu stricAciunea se va IndepArta pacea acestuia,
§i cät de mult se va deschide viiata raiului,
dacA fugiti de focul cel arzAtor.
Luati aminte acum din tot cugetul ;
ascultati Intreg norodul slovenesc (cnoricri'cia. H4P0Ah)
ascultati cuvantul, cAci vine dela D-zeu.
CAci precum nu va fi bucurie fArA lumina
ochiului care sA vadA toatä fäptura lui D-zeu,
ce e frumos §i de väzut,
tot a§A va fi §i sufletului färä InvätAturA,
nevAzand bine legea d-zeiascä,
legea cärtilor sfinte,
legea care aratA raiul lui D-zeu.
Cäci cine se poate teme de D-zeu,
neauzind vuetul tunetului ?
Si iarA§i, närile care nu miroase floarea,
cum sA Inteleagä minunea d-zeiascA ?
lar gura care nu simteste ce e dulce,
Il face pe om ca pe o piaträ.
Si mai mult decät acestea sufletul lipsit de invätäturA

110
mort se arat5 intre oameni.
latA dar, la aceste toate sA gAndim, fratilor,
asemAnAnd lumina cu vorba,
care ti desparte pe oameni
de viiata dobitoceascä i de patimA,
ca nu [cumva], avand minte nepricepdtoare,
sA ascultati cuvatul in limbei strdind,
sA-1 ascultati ca pe glasul unui clopot de aramA,
cAci iatA I Sf. Pavel ne invatA vorba :
FAcAnd rugAciunea in fata lui D-zeu,
voi spune cinci cuvinte
ca pe toate sd le infeleagd frafii ;
ele pot sA spuie ce nu pot
mii de cuvinte neinfelese.
Totu§i sA arAt povestea mea :
MultA intelepciune in putine cuvinte spune,
cAci goale sunt toate limbile (neamurile) MA carte,
neputAnd sA se lupte Mil arme
cu protivnicii sufletelor noastre,
pregAtind prada muncii ve§nice.
CAci, neamurilor, nu iubiti pe vrAjm4
GAnditi-vA sA vA luptati cu el foarte.
Deschideti la timp u§ile mintii,
Wand acum cu putere armele,
acei care fAuresc cArtile d-zeie§ti,
punAnd asupra capului foarte mari neplAceri,
cAci cine primeVe buchile acestea,
intelepciunea lui Hristos cuvanteazA,
§i sufletele voastre le intAre§te,
Apostolii §i Cu toti proorocii,
vorbind aceste cuvinte,
vrednici vor fi sA omoare pe vrkimas,
aducAnd biruintA lui D-zeu celui bun,
ferind trupul de stricAciunea plinA de (punoi) murdArie ;
cAci omul care nu infelege,
care nu-1i insumte povestirea inteleapt5i
care spune vorbele celor drepte.
CAci aduce stricAciunea trupurilor

111
toate cele ce stricA mai mult cleat puroiul care se intinde.
Astfel once suflet cade in viatA,
dad n'are hrana sa ;
neavand viatA d-zeiascA,
and nu ascultA cuvantul lui D-zeu.
altA povestire foarte InteleaptA
ca oamenii s'o iubeascä sA le fie spus5,
voind sä creascA prin cresterea lui D-zeu ;
Caci cine nu cunoaste dreptAtile acestei credinte.
Ca si sAmantei care cade pe brazda,
asa i inimilor oamenilor
trebuindu-le ploaia buchilor d-zeiesti,
Ca sä creascA si mai mult fructul d-zeiesc.
Cine poate sä inteleagA povestea,
aflandu-se fArA limba cArtilor,
nevorbind cu vorbe cultivate ?
Daca limbile (neamurile) nu tnteleg toate,
Viata trupului e ca In somn.
NecAzand, ci stand darz,
Lui D-zeu arAtandu-se ca vitejii,
stand de-a dreapta prestolului lui D-zeu,
Cand cu limbA de foc judeck
bucurandu-se Cu ingerii in veacuri,
totdeauna slAvind pe D-zeu cel milostiv,
totdeauna cu cantece carturkesti
oamenii cantand pe D-zeu, cel care se milostiveste,
precum cA acestuia se cuvine toata slava,
cinstea i fala lui D-zeu necontenit.
Cu tatäl i cu Sfantul Duh
In veacul veacurilor dela toatA fAptura Amin...
Acest numit i Proglas sv. Evangelija" s'a gAsit copiat in
trei manuscrise sarbo-slave din sec. XIV si inteunul ruso-slav din
sec. XVI. Asa cA de fapt, in toate aceste veacuri, corespunzatoare
perioadei Slavonismului Cultural dela Romani, Const. Prezviterul
invatA si pe Bulgarii sAisi pe Sarbi i Rusi, ca ei : sA asculte cuvantul
lui D-zeu nu in limbA streinA, ci In a lor ; cAci, i sfantul Pavel
invatA cA fie si cinci cuvinte de ar spune, dar ele sA fie toate in
limba inteleasA de frati.

112
lar aceste texte, cu asa idei, cari circulau, si la Ski); si Rusi,
circulau desigur si la Români. Astfel cä ai nostri citeau si ei asa
invätäturi.
In acelas al X secol, apare constiinta nationalA si de semintie
slavä, incA la un alt scriitor bulgar, anume la cälugärul Hrabär.
Acesta scrise atunci In Bulgaria, in timba paleoslovenick o operä
cu titlul O niumitids, adicä Despre scrieri", in ea polemizeazä cu
Grecii (cari batjocoreau si dispretuiau cultura si scrisul literaturii
de atunci ale Bulgarilor) si laudA cultura bulgäreascä si pe intemeietorii
ei Ciril si Metodiu.
latä, In traducere, 1) ce spune Hrabär ad, dupä o copie-manuscris
bulgar din a. 1348:
Despre Scrierea calugclrului Hrabar.
Dintru'ntAi, deci, Slovenii (cnorkne) nu avurä cärti, ci prin
semne si crestäturi citeau si ghiceau, fiind pAgani. Si crestinändu-se
se nevoiau (a scrie) cu litere latine si grecesti cuvânful sloven, färä
intocmire. Dar cum sA se poatä scri bine cu litere grecesti : Bogs
(D-zeu) sau 2ivots (viatä) sau zèlo (foarte) sau crkovk (bisericä)
sau 6aanie (nAdejde) sau'girota (intindere, lärgime spatiu) sau
jadk (iad) sau adu (unde) sau junostk (tineretA) sau azyks (limbA)
si altele asemänätoare aceslora. Si asä furä multi ani. Dar dupä aceasta
D-zeu cel iubitor de oameni, intocmind toate si neläsänd
neamul omenesc färä minte, ci pe toti conducandu-i spre pricepere
si mântuire, milostivindu-se de neamul omenesc, le trimise lor pe
Sfântul Constantin Filosoful, numit Kiril, bArbat drept si iubitor de
adevär si le fäcb lor 38 dé hiere, astfel pe unele dupä ränduiala
literelor grecesti, iar pe altele dupA vorba sloveneascä. $i dintäi
incepe pe greceste. Pe alfa cu azk. Dela azk incep amândoul $i
precum ei fäcurä potrivind si cu literele jidovesti, asa si cu cele
grecesti. Jidovii deci mai Intai au litera alefh, care Inseamnä InvAtAtura
pe care o desAvArsesc si copiilor adunati zicând : invatA ce
este alef. Si Grecii potrivindu-se acestui lucru, o numirA alfa. $i se
potrivi vorba exprimärii jidovesti limbii grecesti, ca sä se zicA copillor
drept invätäturà =lit cäci cauta' inseamnä alfa In bimba
greceasa $i de acestea Invrednicindu-se Sf. Kiril Mal prima literA
1) Textul slav e la Jagie : Razsuidenie, p. 297.

azh. Dar precum azt. fiind prima dintre litere vi de D-zeu data
neamului slovenesc la deschiderea buzelor, pentru intelegerea celor
ce invatan buchile, cu mare distantare a buzelor se pronunta. Aceia
cu mica miscare a buzelor se pronuntä vi se spune. Si acestea sunt
literele slavone, vi astfel trebue sä se scrie i si se spunä : a s a r.
Si altii spun ca au fäcut aproape 39 litere vi se poate scrie mai
putine decal acestea, precum i Grecii scriu 24. Si nu vtiu Cu cate
scriu Grecii. Sunt deci 24 de litere, dar nu se umplu cu acestea
cartile, ci s'au adaogat 11 diftonguri i intre numere, 3, 6 vi 90 vi
900 vi se adunä 38. Deaceea, asemanator cu aceasta, vi in acelav
chip, fäcù Sf. Kiril 38 de litere. Dar unii spun : la ce bun sunt
agile slavonegi, did pe acestea nu le-a talent D-zeu, nici ingerii,
nici nu sunt dela ineeput precum sunt cele jidovevti i latinevti
elinevti cari sunt dela inceput i pritnite de D-zeu ? Altii sunt de
parere ca D-zeu ne-a facut scrierea ; i nu vtiu ce vorbesc sarmanil
; vi ca D-zeu a poruncit in trei limbi sa fie cartile, precum scrie
in Evanghelie vi fu cartea scrisa in jidovevte, latinevte i grecevte.
slavonevte nu este acolo. Ava ca, deaceea ccIrtile slavone#i nu
sunt dela D-zeu. Catre acevtia ce sä graiesc ? sau ce sa spun la
o astfel de nebunie? Anume, sä spunem despre càrtile sfinte cum
invatam : toate pe a-2nd provin dela D-zeu §i nu din altä parte,
caci n'a fieut D-zeu limba evreiascä mai inainte, nici pe cea latina,
niei pe cea eleni, ci pe cea siriacä, in care vi Adam vorbl, vi dela
Adam pana la potop vi dela potop, pana ce D-zeu impärti limbile
in vremea cladirii turnului (lui Babel), dupa cum se scrie: amestecul
limbilor fiind. i precum se amestecara limbile, ava i naravurile
obiceiurile i avezamintele vi legile i indemanärile la neamuri. Astfel
masuratoarea pamantului Egiptenilor i Pervilor, Chaldeienilor
Asirienilor citirea in stele, vraja (proorocia), vrajitoria (medicina),
färmicatoria vi toata iscusinta omeneasca, Jidovilor agile sfirfte, in
care e scris ea D-zeu a facut cerul vi pamantul i toate cate (sunt)
pe el vi pe om vi toate pe rand, precum se scrie ; Elinilor gramatica
retorica, filosofia. Dar mai inainte de aceasta nu aveau .scriere in
limba lor, ci cu scriere fenicianä scriau vorba lor. Si avi fura multi
ani. lar Panamid, venind dupa aceea incepand dela. alfa vi vita,
desooperl Elinilor numai 16 litere. Si aciaoga la ele Kadim litera 3
va ca multi ani scrisera 19 !itere. i dupä aceasta Simonid, descoperind
clod litere, le adaose, i Epiharie povestitorul trei litere

descoped. Si se adunä 24. lar dupa multi ani Dionis Orämäticul
6 diftongi descoperi. Si dupa aceasta §i altii 5, iar altii 3 litere. Si
a0 multi, in multi ani, abià adunara 38 Mere. Dupa aceea iata ca
multi ani treand, se gasira, dupa porunca lui D-zeu, 70 de bArbati,
care traduserä din jidove§te In limba greceasca. Dar cartile slavone§ti
i literele le alcatui singur Sf. Konstantin numit Kiril i traduse
cartile in putini ani. lar cei multi In multi ani Matra 6 litere
§i 70 traducerea. Si deaceia literele slave sunt mai sfinte V mai
de cinste, cad un bärbat sfänt le-a facut ; pe cele grece§ti insa,
pagänii. Daca cumva cineva zice ca nu le-a intocmit bine, fiindca
le corecteaza inca, iata §i la acestea raspuns : §i pe cele grece0
afiderea de multe ori le-au corectat Achil §i Sim §i dupa aceasta
multi altii, cad mai comod este sa prefaci in urmä, decat sa faci
dintru'ntAiu. Caci dad intrebi pe carturadi grece0, zichndu-le : cine
v-a facut literele sau v'a trAdus cA'rtile sau in ce vreme, rari sunt
dintre ei care §tiu aceasta. Dar daca intrebi pe cdrturarii slavi,
zicandu-le : cine v'a facut literele sau v'a tradus cärtile, aceasta
o §tiu toti i raspunzAnd spun : Sf. Constantin Filosoful, numit Kiril,
acesta ne fácu noua literele §i traduse cartile §i Metodie, fratele lui.
Si daca intrebi ca in ce vreme ? aceasta (o) §tiu i spun ca in
vremea tarului grecesc Mihail §i a lui Boris, cneazul Bulgarilor, §i
a lui Rastit cneazul Moravilor i a lui Kotel, cneazul dela Blatno, in
anii dela facerea lumii 6373. Dar sunt i alte raspunsuri pe cari le
voi spune In alt loc, ca acum nu este vreme. Astfel, fratilor, dat-a
D-zeu pri:epere Slovenilor. Slava lui i cinste §i putere i inchinaciune,
acum §i intotdeauna i In veacurile fara de sfar§it, amin.
Astfel spune Hrabar. Copiile operii acestea a lui s'au fäcut
insä uneori §i cu modificari introduse in ele de copietorii lor. Dau
acum, In traducere, parte din o copie cu modifican, facuta de un
bulgar in sec. XIII sau XIV; aceasta e importanta pentru noi, mai
ales prin faptul ca introduce, pe länga expresia veche de carte
sloveneascä" §i popor slovenesca, ind i expresia mai nod : carte
§i popor bulgaresc", de§i impreuna cu diferite confuzii de idei. lata
parte din cuprinsul acestei copii.
Cuveintul Sfdniului Kiril Filosoful, dascalul limbii slavone.
Doamne blagoslove§te, Despre carp, cum limba (neamul) a luat
scrierea din cart'. FiindcA Slovenii nu aveau scriere, ci cu linii desemnau
§i cu scrijälaturi crestau, atunci traiau (erau) pagAni. Crq-

115
tinandu-se Grecii i Slavii, Slavii se sileau sd scrie cu !itere grecesti
pe slavoneste cuvinte fdrd alcätuire. Dar cum putem sä scrim pe
greceste, noi fiind Slavi, cuvintele : sau 2ivoth sau zèlo sau bogk
sau Cajanie sau 6a;a sau salu sau junotamk sau caremk sau azykk
si altele asemändtoaree acestora ? Si furd Slovenii fArà scriere 12 aeni. Si
atunci D-zeu iubitorul de oameni, observand toate i alcdtuirile neamului
omenesc, ca sa nu [fie] färd minte ci aducand toate spre pricepere pentru
salvarea [lui] sd se milostiveascd de norodul slovenesc (FhipoAk
CAMIIKCICKIII), in anul 6387 trimese lor pe Kiril Filosoful, bärbat
sfant i drept i dandu-i lui minte (pricepere) pentru 30 de litere,
unele pe greceste si altele dupä judecata i darul lui D-zeu. Grecii
scriau 12 litere multi ani ; fiindcd, spun Grecii : din cärtile noastre
s'au scos cartea sloveneascd si nu le-a fAcut-o lor D-zeu. Dar si
Ingerii dintru Inceput au stiut cdrtile slovenesti, precum pe cele
jidovesti de Greci si pe cele Elinesti, dar acestea dela Inceput au
fost primite de D-zeu. Dar altii spun cd D-zeu insusi a fAcut scrierea.
Dar nu stiu ce spun sdrmanii ! Porunceste precum a poruncit
sä se aibd carti In limba domnului. Pe cruce era o tablä scrisd in
jidoveste, latineste i greceste, dar slavoneste nu erà acolo. De aceia
sunt dela D-zeu cdrtile slavonesti : precum credinta crestineascd a
fost, la urind asa si cartea bulgeireascä (K1-111V4 6/18r4pctu) este.
Deaceia, ce sa spunem si sä vorbim unor astfel de nebuni ? Anume
sd spunem despre cärtile sfinte precum am invdtat : cA toate, pe rand,
sunt dela D-zeu, si nu dela om, si nu D-zeu le-a fAcut nici pe cele
jidovesti, nici pe cele romane, nici pe cele elinesti. Vorbi limba lui
Adam, dela Adam pand la potop si pand la Intdrirea turnului de cand
Dumnezeu inpärti limbile, astfel i näravul lor, obiceiele si asezdmantul
lor, ci zämisleste noile limbi ale lor. Egiptenilor datu-s'a mAsurdtoarea
pAmantului, Persilor i Chaldeilor si Rusilor dädu citirea stelelor si
magia si vindicarea boalelor i toate iscusintele omenesti i Jidovilor
le dete cArtile, iar In ele e scris cum la Inceput Mai D-zeu ceruf
pAmantul i toate cate sunt pe el, precum se scrie. Elinilor dAdt:t
gramatica si retorica, dar mai inainte Elenii i Romanii nu stiiau sd
scrie In bimba for, ci cu litere feniciene scriiau vorbele lor. Si furd
multi ani, 60. Si atunci Gamanail Dascälul, venind la ei apoi, le fácit
lor, i Incepand cu bine, 12 litere din cdrtile jidovesti. Cu aceste
1) Textul slay e la Iagie, RazsOdenie p. 303-305.

IA
stove scriserA cuvintele lor. Si Simonis le adaoga lor doll stove.
Si Epiharit le adaoga 3 litere §i li se adaoga lor 16 litere. lar dupä
multe zile §i ani, Dionis Filosoful aclaogA lor trei litere §i li se aduna
24 there. Si astfel multi fiind, in multi ani, deabia alcatuira scrierea.
Dar ccirtiile slovenegi le compuse Constantin... in putine zile §i deaceea,
fratilor, alcatuind literele astfel, cartea slavoneasca este sfântei,
caci un bärbat &rant o fhb pe ea, pe cea greceasca §i elineascA
insa o f Acura päganii. Daca cumva cineva spune: n'ai facut-o bine,
cad prin ea se stria cat-tile slavone§ti, sA li se spuie acestora
aceasta : cum Grecii au prefacut de multe ori, a§a sunt §i ale lui
Chiril. Ceea ce de multe ori s'a prefacut, cuvine-se sa se fad in
urnià. CAci, daca intrebi pe carturarul grecesc : cine v'a facut scrierea
§i v-a alcatuit cArtile §i in ce vreme, oare ? Acest lucru multi Greci
nu-I §tiu. Cine v'a compus scrierea ? aceasta o §tiu §i o spun toti :
Constantin dela Solun Filosoful, numit Kiril. Nutnai acesta §i fratele
sau Methodie au compus cartile. DacA Intrebi in ce vreme, aceasta
o §tiu toti : cA in vremea imparatului Mihail §i a cneazului bulgaresc
Boris §i a lui Rastislav, cneaz moray. Si aceasta s'a scris, frate,
judecatä la ce vorbesc Grecii cei fara minte : cä din cärtile noastre
s'au scos cArtile slavone§ti. Aceasta sä spui grecului : cA unde este
In cArtile grece§ti D-zeu ?
$i deaceea, frate, se cuvine vouà sA §titi : daca se aduna doi
popi, unul bulgdresc §i unul grecesc, ca sä liturghiseasca liturghia
sloveneascä, §i pe cea greceascA sä n'o liturghiseasca ; pe amandouä
sa le liturghiseasca §i sA nu lase laoparte liturghia sloveneasca
ca numai cea greceasca sA se cante; fiindcA sfantä este liturghia
bulgäreasca, caci un bArbat sfant o alcAtui pe ea. Si
D-zeului nostru slava in veci. Amin !".
Scrierta aceasta a lui HrabAr, compusa intai in sec. X, a fost
apoi copiata de mai multe ori In veacurile urmAtoare : de Bulgari
in sec. XIII §i XIV, cum arAtai in cele 2 redactii ale cAror traduceri
le-am dat mai sus, de Sarbi in sec. XIII §i XV sau XVI veac ;
de Ru§i in sec. XVI ori XVII 1) ;-§i de Romani in veacul XVI, pentru
c5 o aflam in codicele romano-slav manuscris numit dela Kiev 2)
facut in Moldova.
Cf. lordan Ivanov: Balgarski Starini iz Makedonija, p. 75.
I. Bogdan : Vechile cronici moldovenefti etc.

117
Acestea aratä, ca mandria unei con§tiinti nationale slave la
Bulgari, despre care ei scriu in aceste texte, circulà §i era calla
§i la Romani ; §i nu e exclus ca aceastA mandrie sa fi impresionat
§i pe ai no§tri atunci.
Cu toate acestea, nimic nu area ca exista §i la Romani treazcl
o con§tiinta nationala sau de latinitatea noastrA inainte de sec. XV
sau XIV. Ba nimic nu ne aratA nici cA noi prin noi in§ine, adica
spontan, ne vom fi trezit o con§tiinta nationala romaneascA, in acele
veacuri, citind azele invätäturi nationaliste bulgare la C nstantin
Prezviterul §i calugarul Hrabar. Atata de puternic ne acaparase
Slavonismul Cultural, incat nici nu eram in stare de o a§a spontaneitate
inainte de indemnurile §i atatarile altora !. Aceste indemnuri
trezitoare ni le-a dat propaganda catolica, care tinea ca prin
ele sa ne rupa de Pravoslavia intrupatä la noi in Slavonism §i sa
ne catolicizeze.
De aceea eu intemeiat pe aceste date §i consideratii cred
ca se inpla oricine gande§te 1) ca inceputul de a se scrie romane§te
se datore§te spontaneitatii instinctului sufletului nostru. Tot atata
se impala insä §i cei care gandesc, ca polonezul Katu2niacky 2), c.a.
nu exista o con§tiintA nationala in sufletul Romanilor din sec. XVI
chiar §i cA nici chiar Luca Stroici nu avea aceasta con§tiinta cand
a scris TatAl nostrum cu litere latine, cAci Stroici 1-ar fi scris astfel,
nu impins de constiinta. sa latinä, ci pentruca 1-a vrut astfel polonul
Sarnicky care i 1-a cerut §i nu §tia cirilica in care i 1-ar fi dat
spontan Stroici (cf. p. 71, 136 §i 138).
Tabla dela Lugoj.
O frantura din vechiul cerc al influentei propagandei Catolicismului
intre Romani este, pare-se, a§a numita Tabla dela Lugoj ; numai cä
aceastä Tabla nu e din sec. XV, cum credea cercetätorul ei Dr. V.
Branisce, ci mult mai noua, din al XVII veac. E, totu§i, locul ad,
sd ne ocupdm §i de acest monument.
2). Aaa se friaealg, desigur, i fostul meu student, acum profesor, d.
T. Palade in broaura sa : Cdnd s'a scris Intâl romdneste? Iaai 1916, p. 25-27,
unde afirmA c Romanii au inceput ,dint 'un instinct a scrie intâl romaneate.
2) In Enciklopedija Slavjanskoj Filologil, Petrograd 1915, fa Sc. p. 3.

118
In a. 1903 s'a gäsit la Lugoj, in Banatul Temisanei, in casa
unei bäträne, o tablA de lemn, sculptatä pe amändouä pärtile cu
text si cu chipuri sfinte. Intre chipurile-i sculptate e: Crucea, Maica
Domnului, !sus Hristos, etc. Textul e parte in slavoneste, iar parte
româneste ; partea-i slavä cuprinde 72 numi ale Maicei Domnului
si 72 numai ale lui Christos, iar cea romaneascA are o exorcizare
pentru scoaterea dracilor din om, o bucatä (anume cap. X-1. 5-8)
din Evanghelia lui Matei si o laudä puteril mari a crucii.
Cu studierea acestei table s-au ocupat: d-nul Mihait B6sán,
notar public regesc in Lugoj, mai intai, iar apoi d. Dr. V. Branisce,
acesta in brosura sa cu titlul : Tabla dela Lugoj, Lugoj 1903.
Amändoi, judeand i dupA sculpturile si dupä textele ei slay si
romän i citindu-i o inscriptie, au ajuns la concluzia cä aceastä
Tablä ar fi fost fäcutä in a. 1453 sau 1450, cA ea ar fi cel
vechi document cunoscut de limbA románeascAu (p. 28), si ca a
fost fAcutA de vre-un Romän in Banat.
Mäcar ca aceastä carte a apArut in a. 1903, autorul pärerii
pomenite cä, prin Husitism, s'a inceput a se scri româneste in Maramitres,
prof. lorga, cu toate cA isi rosteste acesta DArere asa la a.
1904, totusi in ale sale Studii V Documente, IV, 3, nu pomeneste
nimic despre .Tabla dela Lugoj", deci nimic despre vechimea limbei
romanesti dinteinsa. Pricina sä fi fost taptul, cA rezultatele pomenite
la cari au ajuns studietorii ei därämau teoria cu Husitisnibl si cu
Maramuresul, Tabla dela Lugoj fiind fAcutd In Banat si färä nici o
urtnä de Husitism ? Si asa fiind, d. lotga täcea rnai bine despre
ceva ce ii därätna teoria ? Sau sä fi fost ideia cA aceastä pdrere a
d-lor Bésán i Branisce n'ar fi serioisä i deci n'ar merita atentia
unei discutii stiintifice ? Ny stiu. Dar spre a fi deplin obiectiv, cum
cere Stiinta, trebue sä admit si o altä posibilitate : .c5, atunci and
si-a tipärit teoria maramuresenismului husit al textelor rotacizante,
cläditorul ei nu avea cunostintä despre cartea cu Tabla de la Lugoj"
sau a scäpat-o din vedere. Stiinta modernä, insä, cere, in once caz,
ca once pärere noud sA fie discutatä i numai cu dovezi sau argumente
respinsä, iar nu ca o pArere sä fie aprioric datA la o part .
CAci se poate foarte bine i tiinta are azi destule asa dovezi
ca ceeace] azi pare un neadevär, mäine, cAnd noi probe se vor
descoperi, sä devie cel mai invederat si necontestabil adevAr.
tocmai de aceea, n-ajunge comoditatea-ti de a da ceva la o parte,

HO
ci trebue sA dovedesti sau sA argumentezi, cel putin, pentru ce ai
fAcut asa. Acesta si e motivul principal pentru care eu, care am
arätat cA ideia Husitismului maramuresean la inceputul scrierii romAnesti
e falsA si neintemeiat5, m5 voi indeletnici aici, dei nu prea
cu deamAnuntul, despre vechimea Jablei dela Lugoj", tot asa cutn
ni-am ocupat si de greselile pomenitei teorii. MA sitnt, de altminteri,
cu atAt mai mult dator s5 fac aceasta, cu cAt insusi d. 136s5n,
Mihály Kir. KOzjegyz6" m5 rugA, printr'o scrisoare cu data de 20
Dec. 1903, sA cercetez, ca specialist, aceast5 TablA si sA-i comunic
pArerea mea asupra ei.
Concluzia cA Tabla dela Lugoj" a fost fAcutA la a. 1450 sau
1453 studietorii pomeniti ai ei o scot din citirea unei inscriptii
säpatA in josul Tablei cu slove cirilice si care ar fi ,ASII = 1450
sau 48HI == 1453. CAnsii spun, totusi, cA mai nainte li s'a pArut CA a
doua literA cirilicA din aceste patru e X lar nu s, pentru cA : s e
sculptat neclar si cam asemenea lui X. In acest de pe urmA caz,
dar, inscriptia ar fi aXity, ceeace ar reprezenta data 1653.
Dar tocmai aceast5 confuzie fAcut5 de autori ¡titre s si X ne
d5 deslegarea datei Tablei, cAnd, pe lAngA ea, o punem in legAturA
cu o carte slavA despre care la noi nu se stie decAt prea putin.
Textul slay al Tablei" nu ni-1 dau studietorii ei, ci ne olerá
numai traducerea lui f5cut5 de until dintre dAnsii in romAneste.
Dac5 as cunoaste insusi textul slay, fireste cA din chiar natura
limbii si ortografiei lui as putea determina oarecum data (secolul) cAnd a
fost sculptat ad. Totusi, chiar si numai din traducerea romAneascA,
pe care a fAcut-o d. 136sAn se poate vedea o indicatie pentru
datare si rostul acestei Table in Banat. In adevAr, aceast5 traducere
e (p. 42) : Aici sunt numele prea sfintei nAscAtoare de Dumnezeu
cu numArul : mur5, vergear rAdAcinA, p5mAnt, piatrA sfAntA,
vAnt de miazAzi, mAslin, chivot, presto!, poartA, Sion, mamá, pat
portativ, invelitoare, carte deschis5, fecioarA, proorocita, imparäteasA
')... mireas5, sor5... ficA, cea cu brat], nor.., jet, räsArit, apus ..
cetate, snip, loc, lAn5, femeie, fericit5 Maria... privitoare, insufletitoare
de inimi, muntele Domnului etc. etc.
lar apoi autorii ne mai dau incA (p. 43) urmAtoarea traducere
a unui alt pasagiu slay de pe TablA :
2) Locurile punctate inseamnA nume ce nu s-au putut ceti i traduce,
spun autorii.

120
Aici sunt numele Domnului cu numär 72. Daca cineva le
are si le poartä cu sine, va fi ferit de toate relele. Putere, tarie,
cuvantul, viata, mila, dragoste, intelepciune, mantuitor, a tot sta.panitor,
manguitor, lumina, mask pästorul oilor, piatrk cale, casa,
radOcina, floare, intemeiere, cap curat de femei, adevärul cel mare,
fiul omenesc, inceputul, intai näscut, Mesia, imparat, inel, ¡sus,
panea cea cereasca, parinte fäcator, savaot, domn" etc. etc.
Dupa cum se vede in finalul : etc. etc. ce eu am pus amandoror
acestor traducen i ale textului slay, nu dau aici intreaga traducere
a textului ca sa nu lungesc prea mult. Restul, de alt-fe!,
care se poale vedea in brosura pomenita la p. 42-43, nici nu mai
are insemnätate, cred, pentru datarea ce vreau sä o fac.
Textul acesta slay (aci in traducere) se aflä, ce e dreptul, si in
diferite manuscrise si tipärituri vechi pravoslavnice, si slave si romanesti.
In toate e insa apocrif. Astf el, e in agile pentru calätori,
tipärite de sarbul Boì".idar Vukovie la Venetia in sec. XVII) ; e, de
asemeili si in textele vechi romanesti, s. ex. din sec. XVIII 2).
Decat, dupä toate probabilitätile, acest text din Tabla dela
Lugoj nu e luat din acelea, ci este numele prea sfintei Näscatoare
de Dumnezeu" si numele Domnului" din cartea slavoneasca numitä
Abagar, care-i de provenienta catolicä.
Episcopul catolicilor din circumscriptia Bulgariei" (in care
intra, in sec. XVII, si Principatele Romane si Banatul) anume Filip
Stanislavov, tipari la Roma, in a. 1651, o carticica compusa din 5
foi si numitä Abagaz. Cartea e scrisa cu stove cirilice in limba literati
macedo-slava si cu ortografia cirilicei bosniace cu care
scriau mai ales Slavii catolici din Bosnia. Scopul acestui Abagar era,
In randul intai, de a atrage prin el la Catolicism pe Pavlicianii
(Bogomilii) Buigari, in al doilea rand de a converti chiar pe Bulgarii
pravoslavnici, iar in al treilea de a pastra in Catolicism pe cei catolizati
deja din eparhia lui. Un scop pe care biserica catolica il urmärea
si asupra Romanilor din Banat si pela 1600 prin Ion Capistran3).
1) St. Novakovie, In Starine, VI, 63-64; Iacimirskij, In lzvéstija Academiel
ruse, St. Peterburg 1913, tom. XVIII, p. 1-22 ; Sb. Min., XIII, 275.
I) M. Gaster: Literatura populard romana, p. 403-404; cf. DrAganu,
In Dacoromania, 111, 248.
3) Cf. Dacoromania, III, 790.

121
Acest /ucru se pare cä nu se stie la noi despre Abagard).
latä o pagind din aceastä carte slavä a episcopului Stanislavov ;
in ea se motiveaza rostul märturisit (dar nu si cel nemkturisit) de
propagandA catolicä a ei :
HAIM fiCEA4 W(A) ØaCIIHKW, H glIdrW
Ala AHHW H,RETHHE CSNIA
HWC4I CHUE, CDHAHLI GT4HHC44RWK2IS
WA REAHKE ES ArdIPHE E;HCK811 CAROA
MALI W(A) PICA HKH fHHJHGUTH
WTH,H CARWOHH WRH ÇI KAr A p H XelpHSA C138WHEMS HAMM
M8, ,I1,4 npu CEKE 11WCEHS, HA MECTW [GAAl'APCKW
CHAHH MWHITH. THE1A(IWCAH EH fIRArap
WRH RA AFTW XVICTWKW odXH 8)11
Mdlid 114 L s GKE-rn Ai HOH,HKAHS TEAAECA IlET4 H IIAKAA,
ME ItApA HAWEVA HRIJAKHMA, A 8 Ft A 4 III- [K4 SE-
S ¡RATH( H8WHRSWAS
8 ETIWPAAHCKS RA ArWMHIIHWIra 8-
US A d H4PHI4e1HEM4l'W 114CH4HE RSINH-
K w A A.
latä si traducerea acestei bucäti :
Precum albina adunä miere si cear5 din felurite si frumosmirositoare
flori, tot astfel Filip Stanislavov, episcop al Marei Bulgarii,
a adunat i ränduit la un loc, din felurite cärti ale sfintilor pärinti
sobornicesti, acest Abagar i 1-a inchinat poporului bulgäresc, ca
sa-1 poarte ca sine in loc de putern ice moaste.
Tipäritu-s'a acest Abagar in leatul dela Hristos 1651 la 6 Mai,
in Sfänta Cetate unde räposeazd trupurile lui Petru i Pavel in
vremea Tarului nostru Ibrahim, iar in Tara RomaneascA (V1a0ca) a
cinstitului Matei Voevod i in Moldova (Bogdanska) a prea bunului
Lupul numit Vasilie Voevod".
Abagar" e, dar, fäcutä pentru catolicii cari scriau cu slove
cirilice din Marea Bulgarie°, a c5rei eparhie catolic5 cuprindea nu
numai Bulgaria propiu zis5 din Turcia sultanului Ibrahim, ci si Prin-
Cf. N. Cartojan: Legenda lui Avgar in literatura veche romind,
Bucuresti 1925, ca Avgar Abagar era talisman si amulet, dupa autor nu
bogomilic, dar dupa altii bogomilic. A se vedea i recenzia mea, In Arhiva,
XXXII, 3-4, p. 295.
Gresit, in loc de it.

122
cipatele Romane §i Banatul pe unde träiau Pavliciani sau Bogoinili.
De altA parte, ace§ti domnitori ai Principatelor Române erau ocrotitori
ai Catolicismului 1) din ele ; UdriOe Nasturel, marele scritor §i sfetnic
al lui Matei Basarab, chiar simpatiza, se pare, cu Catolicismul 2).
Ap se explica de ce episcopul catolicilor Stanislavov dateazA Abagar
dupä domnia acestor voevozi ai no§tri.
In acest Abagar" se af16, afarA de uwiganA H,EACHWMS
KAPCTS H Tpwiitim utpacnall,EHE = laudA cinsfitei Cruci §i Troitei
celei nedespartite", inca textul slav cu acele numii ale Domnului
N5scAtoarei de Dumnezeu, arätate mai sus in traducerea d-lui BésAn.
lat5-le exact ca in traducere :
ficE HA4E11.1 HpECRETHE KSHHFIA, *E34, KWPEII,
HEMAild, CRETA, usr, KAMEH, MACAHHA, KEIRWT, IIPECTWA, ASRWP,
GHWH, MATH CHAELE, WAAp, KAEWH, AEKHLI,4 H,ACHA,
qapuu,a, CKPHI114, IIERHECTA, CECTpA, RpATA, rp4A, AA HITH
WfiSu,EH4, WKAAK, simulo KIECTpW, EIFSW, FICTWK, SAHAA Ce111.11U,E,
MECTW, PSHW, >KEHA RAAMENA, MapHA, rwp RWKH4, CKHEIIIA HESKACH-
MAHA, SAATHA KAAHA 11110,E, HpEll,HCTA RES ~HA, H CKPF1114114 REK-
H,EHHA, HARAAKW KAWWRWHIIW, 18RET HESREKHST, CSRHETA CSRHETHK,
KW4S1I,EK SARHETA etc.
Restul e ca in traducerea romänä mai sus pus5 §i completa
in brnura Tabla dela Lugor, la p. 42. Numai cA traducAtorul in
romftne§te de acolo, adicä d. Bésan, uneori a tradus grqit ; a§a
cea cu bräu* in loc de logoditä4 ; iar alte dAti n'a putut citi
unele cuvinte, punAnd In locul lOr puncte..., pe cAnd ad i in textul
acesta slav le vedem : cKiniroa, sgPdTtl, 1134,q, 3pE1HE 6HCTOW, HERW
etc., cari, in traducere, ce fac eu, inseamnä : scrin, in poartä, ora,
privire limpede, cer etc.
lata §i textul slav cu numele Domnului" 3)
G HE HMEHA l'WCFIWAHH, KWH HK FEWCHT HP H CERE ItFICTWM CA P-
KEM, H REICTOWM HAMETHM, KWHE1LITECE EIWI'A, RSAET HA
3E iVi 4H.
Cum se vede din E. Femendiin : Acta Bulgariae ecclesiastica,
Agram 1887.
Cum am arAtat prin actul catolic necunoscut la noi, ce am publicat
In cartea generalului P. V. NAsturel : Viola Sfinfitor Varlaam i loasaf, tradusd
din limba elend la anul 1648 de Udrifie Ndsturel din Fierilsti, al doilea
logofdt, Bucuresti 1904, p. LVII.
AmándouS, in Drevnosti moskovskago archeolog. ot:I Cestva, IV, 3
p. 309, Moskva 1907.

123
KAACT, CHAil, CAWKO, iKHKWT, AHSE, MSAPWCT, WCWTHP,
HallAWKPATWO, HdpAKAHT, CSKETaHtt T4pHE3c1, HACTHP, wSKII,E,KAMM,
HST, AWA1, PHatl,IJSKET, WCHWKAHHE, l'AtIKA, 11,HCT MEHHK, SKAAAHKA,
HCTHHH CH.H I WKERAHCKH, GMMIIHSHA, Hi111,ETWK, HAPKWPWMAEHH,
itIECHA, (tap KELVIN, HCSC, KMh HERECKH, VOTE11,, TSKWPER, WILMA,
KHPHWC, ASK etc.
Acesta e acelas text cu cel pe care 1-a tradus in romaneste
d. 136sán. Numai ca traducerea e uneori gresita; asa s. ex. are
curat de femei" in loc de mire curat" etc.
Acest text slay ne invedereaza ca Tabla dela Lugoj nu e altceva
decal parti din Abagar. lar bimba textuiui romanesc din ea,
care nu e nici decum acea a textelor rotacizante si nici a boierului
Neacsu deba Campulung din 1521') ci mult mai nouä, ne invedereazä
ca inscriptia depe Tabla dela Lugoj cuprinde data ,,.aXua lar
nu i8u, adica 1651 (chiar din Abagar) lar nu 1451, cum cred
d-nii Bésán si Branisce.
Astfel, deci, aceastä Tablä" face parte din cercul de activitate
propagandista a bisericei catolice din sec. XVII si nu cuprinde,
cum credeau cercetatorii ei, cel mai vechi document cunoscut de
limba romaneascA" din sec. XV, ci limba romana din al XVII veac,
asa cum aceasta se scria chiar in Principatele Romane pe vremea
lui Matei Basarab i Vasile Lupu ; cad nu cuprinde nici o nuanta
dialectalä a Banatului. lar rostul acestei Table" pentru Romani e
infaptuirea gandului cu care ea patrunsese, sub forma de carte tipärita,
ca Abagar", si la Slavi, anume cum spune textul slay mai
sus reprodus (p. 121): ca sä o poarte [sä o pastreze] cu sine in loc
de puternice moa0e" 2) ( nfiu CEhE HWCEHS, Ibi MECTW CHAHH
MOHITH). Ca moaste'era ea pastratä si in casa batranei unde a gasit-o
d. Bésan, evident fArà ca aceasta batrana sä stie intentiile de
propaganda Catolica ale compunätorului ei, episcopul Filip Stanislavov
al Mar& Bulgarii". Numai ( A ai nostri, si mai cu credit*" in
puterea bine-facatoare a cuprinsului Tablei, o prefac, din carte tipäritä,
ce era la origine, in Tablä de lemn, ca vremea sA nu o strice.
Astfel sta dar cu introducerea scrierii cirilice la Romani.
Cf. mai sus, p.17 AceastA scrisoare rAmane, dar, tot cel mai vechi
ext romAnesc datat.
Montetalismanamulet uneori.

II. SCRIEREA GLAGOLITICA
Cel de al doilea fel de scriere, acesta tot slay de care
s-au folosit RomAnii in perioada Slavonismului lor Cultural, anume
glagolitica, pare a fi mult mai tArziu introdus §i e mult mai rar
intrebuintat de ei deck cirilica.
Glagolitica s'a descoperit pAnä acum la noi numai in cAteva
texte §i pe o inscriptie.
In Psaltirea ScheianA (text romAn cirilic din al XVI-lea veac,
dar copiat, foarte probabil, dupä altul din veacul al XV-lea dacä
nu chiar al XIV-lea) se aflA risipite, ici colo, in cuvintele scrise cu
cirilica o literA glagoliticä. Astfel e aici : Aomionh, ApviiH, mairk,
KoApH. 1), cu acel IL glagolitic in loc de A. Tot in aceastä Psaltire
mai e pentru sunetul r, pe lAngA forma cirilicä obicinuitA p, Ind §i
forma 8 sau b. Astfel : ApomAiii, EumpE etc., 0 in acela0 timp :
Kodl,814 = codri cm-k8.kulE =_- smèrèVe, go8h --- vorh etc. Un fragment
de Apostol, tot de prin sec XV in originalul säu 2), are tot
astfel, pe lAngA obicinuitul p r 0 pe ID, mai mult vertical : spn(m)-
REM, dar bA3'Keh4inf, 4,(m)riar,hxu,ia, b-knfili §i ceva mai plecat spre
dreapta : 88x.nominE etc. A§a e 0 in Codicile Voronetean.
Aceste t. §i 6, despre cari oamenii de StiintA 3) cred cA ar fi o
inventie romAneascA pentru un sunet specific 7 tare, nu sunt altceva
desigur, decAt glagoliticul b --=--- r obicinuit, introdus de unii dintre
scriitorii no0ri, ca §i A, in cirilica lor. Prin o a§a introducere
ace§tia i0 satisfäceau o vanitate (cum fAceau §i Slavii 11100 cari
puteau) de a se aräta cA sunt mai invätati" decAt altii, pentrucA
ei tiu nu numai cirilica. Cum cä aceste forme sunt de glagoliticA
li Prof. I. Bianu: Psaltirea Scheiand, p. 444, 325, 323 etc.
2) N. lorga: Cdteva documente de cea mai vechie limbd romdneasccl,
Bucuresti 190(, facsimil.
2) Asa Candrea, in Psqltirea Scheiand ; Ovid Densusianu in Histoire ;
Sextil Puscariu etc.

125
ne dovede0e, intre altele, s. ex. manuscrisul paleoslovenic Codex
Assemanicus1) din sec. XI, in care sunetul r e scris chiar ca s. ex.
in acel fragment de Apostol (descris de lorga) mai sus pomenit : 1,..
In Rusia, in biblioteca lui P. I. Stukin, se aflä un manuscris
cirilic cu cuvinte slave §i grece§ti puse pe note biserice§ti pentru
cantare. A cest text e o copie dupa un altul mai vechi, facuta in
manastirea Putna din Bucovina de calugärul Evstatie la a. 1511,
sub domnia lui Bogdan Von ; inteinsul, dqi e in general scris cu
cirilica, se aflä risipite cateva randuri, tot slavone§te, dar cu !itere
glagolitice.
Invatatul rus lacimirskij poseda un fragment manuscris dintr'un
alt Sbornic cu cantäri biserice0 slave puse pe note ; acesta e scris,
ca §i al lui 'Stukin, in manästirea Dragomirna, de acela§ protopsalt
Evstatie, in jurul aceluigi an 1511. Sbornicul lui lacimirskij are
textul sail, care-i pus pe note, in genere slavone§te cu cirilica ; e
Insä §i in el unele bucati slavone§ti cu slove glagolitice2). lag in
facsimil o bucatä cu glagolitica din acest fragment de Sbornik :
(Fig. 1, pag. 126)
Dau acum In transcriere, facuta de mine, cu litere latine aceste
slove glagolitice : Zde po6inaet sq tvorenija Evstatieva protopsalta
ot Putenskago monastirju vs dni blagoCestivago i Hristoljubivago
gospodina nagego loana Bogdana voevodi. (Aici se incepe lucrarea
protopsaltului Evstatie din manästirea Putna, in zilele prea cinstitului
§i de Hristos iubitorului Domn al nostru loan Bogdan voevod).
Atrag atentia, cA in aceasta bucatä glagolitica litera glagoliticä
pentru sunetul r (s, ex. in cuvintele transcrise de mine : tvorenija,
protopsalta, monastirju etc.) are o forma aparte, deosebita de
obicinuitul b glagolitic din alte texte glagolitice, ca s. ex. din Codex
Assemanicus, unde glagoliticul r are formele mai sus aratate in
acest din urtna manuscris §i in ale noastre Codicele Voronetean,
Fragmentul de Apostol de cea mai vechl limba romaneasca", Psaltirea
Scheana.
I) A se vedea facsimilele din cartea : Evangelicif Assenzaniiv, opatfili
Dr. Josef Vajs a Dr. Josef Kurz, I, Praze 1927.
2) A. I. lacimirskij: gestk siatej Po slavjanskoj i russkoj pismenosti,
Moskva 1901, p. 35 §i facsimilele.

126
4:0Pck
6-4/--g 1 11, r° r)
-E SAAct ccar ell° --EV5XcAcr
.3r° cc
°cock. °L° 5 3 - A )4_ct-D5 cA, vcc-oto
V ok V
ITI 4
Fig. 1 (p. 125).

127
Pentru ca sA se vadA forma asta deosebitA de r glagolitic,
dau acum fragmentul acesta glagolitic §i transcriere Cu slove cirilice
(afarA de unele litere glagolitice din mArgini §i jos) :
11
r1
T
tr o
Ern 11 1) 0 T T /I G 11 11
11 T G (I 11 0
II P
11 IO
e
teleGTIATE H H li(I
11 0
(1 0 II C- A 3 flI1TGtI
X
e
A f1-11 R O H G T o it 10
11 tl H 0 0 1' 0,1' t1 E
1' 11
e o
H fi H')
AfarA de acestea, in mAndstirea Dragomirna din Bucovina s'a
gAsit o marmurA cu inscriptie greceascA din sec. 1 sau 11 de dinainte
de Christos, adusA ad i nu se §tie and §i de cine, poate chiar din
Asia. In josul acestei inscriptii cineva a sApat cAndva litera glagoliticA
2

128
Acestea sunt deocamdata textele cunoscute scrise la noi In
cari se aflä i scriere glagoliticâ. i de sigur cd ele nu sunt singurele
In cari s'ar afla glagolitica la noi ; fiindcä, biserica papistase
(care ¡si inteti propagandele filtre Romani mai ales din veacul al
XIV-lea si care I), cat putea, combätea cirilica In care era Intrupatä
Pravoslavia), deosebeste, mi se pare, chiar fntre Romani existenta
scrierii cirilice si a celei glagolitice. In adevär, pe cea dintai o numeste
scriptura cyrillica, cum vedem Inteun act din 1640, al episcopului
catolic Vinkovie din Agram 2), sau in carattere Serviano"
(In ¡itere sarbesti) cum vedem In alt act dela 1638 2) ; pe cand,
cum mi se pare, atunci cand voia sä Inteleagä amandoud scrierile slave :
si cirilica dar si mai ales glagolitica, le numia caratteri
Astfel, de pila, episcopul catolic dela Nona care era si peste catolicii
dela noi, scrie la a. 1581 cdtre alcuni populi christiani detti
Paulini, Bulgari... In Valachia" nlettera... in lingua Bosna in caratteri
latini, et un altra in caratteri Illirici 4). Cf. p. 138.
Deaceea, i pentru cd s'a gdsit acest fe! de scriere in deoseaite
localitäti (Putna, Dragomirna etc.), chiar a priori putem admite
cu sigurantd ca scrierea glagolitica la noi nu era numai un capriciu
Intamplätor al unui pisar oarecare, ci cä ea reprezintd o f azä culturala
dreia fi sluji ca substrat fntru dtva propagandele Catolicismului.
Dela cine au luat Ronulnii scrierea glagoliticd
Dupd toate probabilitatile, alfabetul cirilic a fost compus de
Bulgari In veacul al X-lea, iar cel glagolitic, tot In sanul lor, de
apostolii Crestinismului in limba slavä, Ciril i Metodiu, Inteal
IX-lea veac.
De atunci fnainte, pana prin sec. XII, scrierea glagolitica era
destul de mult Intrebuintata probabil cä, in unele regiuni, chiar
mai mult decat cirilica i la Slavii din Peninsula Balcanid ca
la cei din pdrtile Croatiei. Dovada sunt textele paleoslovenice ce ni
V. mai sus, p. 54-59 §i 103.
Kukuljevie: Arkiv IX, p. 297.
FermencUin : Acta Bulgariae p. 47.
Idem p. 5. Cf. cá papa Utban VIII boteazá chiar cu numele de
Collegium illyricum institutul creat de dánsul la Roma la a. 1627 pentru
Slavii catolici illirycae linguae gentis", in al lui Kukuljevie: Arkiv II p.
00 si X p. 205.

129
s'au pAstrat : s. e. Codex Assemanicus, (p. 124), Psalterium i Euchologium
Sinaiticum, Codex Marianus si activitatea Scoalei lui Kliment
din sec. X In Macedonia. Dar dupA sec. XII pare-se cA glagolitica se
localizA cu deosebire pärtile croate si rAinase In special scrierea
Slavilor catolici (Croati) de acolo. La aceasta contribui, In afarA
de alte ImprejurAri, mai ales biserica papistase, care combAtu cirilica
1) spre a feri pe ai sAi de Pravoslavie IntrupatA In scrierea
cirilicA lar pe de altä parte, foarte probabil cA din pricind cA glagolitica
devenise un apanagiu al catolicilor, pravoslavnicii Insisi se
ferir5 tot mai mult de ea, Wand ce o uitarA de tot.
Drept e cä rar dar foarte rar gäsim si la Sdrbi cate
un text ortodox glagolitic si mai ales cirilic cu amestecAturA In el
de litere glagolitice (ca In a noastrA Psaltire ScheianA) chiar
dupA veacul al XII-lea. Asa sunt de pildä niste foite dintr'un Apostol 2),
sau alt manuscris din sec. XIV 3), sau un Codex tot cam din ace1as
timp, sau altul din .a1 XV-lea veac 4).
Drept e iarAsi cä si la Bulgari gäsim dar de asemeni foarte
rar dup5 al XII veac, texte cirilice cu ainestecuri de litere glagolitice
(ca 'n a noasträ Psaltire Scheianä). Asa avem cateva texte
din sec. XII si XIII 5); sau un Apostol din secolul XIV 8) precum
si alte din din al XIV 7) si XV.
Precum de asemeni dar larcIsi foarte rar gäsim aceasta
si In texte rusesti de prin veacul XII panA XVI).
Dar In toate acestea trebue sa. dAm o deosebitA InsemnAtate
1) Nu ing cu deslvarsit succes, cici cu ea scriu ici colo si catollcii,
chiar In sec. XIV (Cf. Spomenik XXXIX si Archiv. für slay. Phil. XXI).
Sreznevskij: Svedenija i zametkl, p. 147.
L. Stojanovie Katalog rukopisa i starlh gtampanih knjiga srpske
kral. Akademije, Beograd 1901 p. 14.
Archiv fiir slavische Philologie, IX, 308; XVI 438, si XXII, 510; cf.
§i St. Novakovie : Prvi osnovi slovenske knjilevnosti medju balk. Slovenima,
p. 150. Nu se poate admite, dar, ceeace afirmA Coney (In Godgnik na Sofijskila
universitet, I, 42, Sofia 1905), cA SArbil nu au scris rar I Cu glagolitica,
ci numai ca cirilice. Tot asa e gresit ad Coney cand zice cl Rusli
n'au avut l glagolitica. A se vedea i AfslPh., XIV, p. 479.
Cf. Coney, In Godignik, I, 52.
L. Stojanovie : Katalog rukopisa, etc.
7) Archiv fiir si. Phil. XXII, XIX, 310.
3) Karskij: Oeerk slavjanskoj Paleografiji, Vargava J 901, pag.
219-220.
9

130
faptului ca la Sarbi, Bulgari §i Rusi intocmai ca la Romani
Medie glagolitice se Intrebuinteaza cu totul rar §1 exceptional de
dupä sec. XII Incoace.
E acum Intrebarea : sä Insemne aceasta ca scrierea glagolitia
se intrebuinta si dupa sec. XII ca o continuare a celei dinainte
de acest veac, ca o continuare a celei din epoca cirilo-metodiana
(paleoslovenica), sau fu ea acum o nota importare prin influenta
croata?
Se stie ca sunt doua feluri de scriere glagoliticä : unul glagolitica
ascutita, cu literile colturoase, si alful glagolitica rotunda. Intaiul
din aceste feluri se Intrebuinta mai ales de Croati, iar al doilea
de Bulgari si Peninsula Balcanica. Totusi, de cel de al doilea fel se
slujeau si Croa tii1); asa ca, chiar daca In textele ortodoxe de dupä
sec. XV gasim amestecate litere de glagolitica rotunda iar nu ascutita,
aceasta nu poate Insemna numai decat ca ele nu sunt rezultatul
unei influenti croata 2). Si nu poate Insemna aceasta cu atat
mai mult cu cat, cum voin vedea mai jos, glagolitica se Intinse din
Croatia In Boemia si Polonia de prin veacul al XIV. lar pe ranga
aceasta, destui de multi misionad catolici din partile croate furä
trimisi pentru propaganda in special In pile pravoslavnice de pe
la Dunare, Incepand mai ales de prin veacul al XIII: si dominicani
si franciscani etc.
Un Triod din sec. XII, scris la Bulgari, cu cirilice, dar cu randuri
de glagolitica amestecate In el, are glag. croata (tipui 3-lea :
nici colturoasa, nici rotunda). Asta arata ca glag. croata era desvoltata
atunci si In teritoriul bulgar 8).
Daca dar felul rotund al glagoliticei de prin tex tele noastre
cirilice presupunand, ceeace nu e probabil, ca ea e peste tot rotunda
nu se poate opune parérii cä ea va fi o importatie dela
Croati ; apoi, raritatea ei la Slavii ortodoxi de dupa sec. XII, precum
si coincidenta acelei raritci(i la ei ca la Romeini, despre cari
nu s'ar putea sustine ca au continuat de a scrie cu glagolitica ;
Vezi inscriptii gi texte croate cu glagolitica rotundA IncA dinainte
de veacul XII, in Starine VII, 130 163.
Cf. Archiv fiir slav. Phtl. XXIV, p. 313.
Conev, in Godignik na Sofij. Univers., VII (a. 1910-1911), I, Istoriko-filol.
Fakultet, p. 97.

131
acestea toate ne aratä ca nu poate fi vorba relativ la amestecurile
c e litere glagolitice in manuscrisele cirilice decdt de o influentd
croatd, decdt de relatii cu Croata.
Nu incape dar multa indoiala ca glagolitismul croat influentä
asupra Sarbilor, Bulgarilor, ba §i Ru§ilor, tot a§a precum de prin
veacul al XIV, el influentä §i usupra Cehilor §i indirect asupra Polonilor.
Dar la Romani ?
Fire§te ca §i cu privire la literile glagolitice amestecate in
texte romano-slave sau romane ca Psaltirea Scheianä, s'ar putea
pune intrebarea : daca nu cumva ele ne-au venit nona nu direct prin
influenta croata, ci numai indirect prin influenta textelor sarbe§ti,
ruse§ti sau bulgare; tot a§a cum noi am arätat altadatä '), ca oarecari
influenti lexicale sau fonetice sarbe§ti ne-au putut veni in limba
romano-slava nu direct dela Sarbi, ci indirect prin Bulgari, §i invers
de cele bulgare indirect prin Sarbi. Credem, insä, ca cu acele litere
glagolitice dela noi nu s'a putut intampla tot astfel, fiindca texte
glagolitice, cum am vazut, au foarte putine §1 in mod exceptional
chiar §i acei Slavi ; astfel cä, desigur nu dela ceva exceptional era
sa fim influentati. Cel mai probabil e dar ca In§i§i texte glagolitice
croate vor fi circulat pe la noi, ca §i pe la Slavii ortodoxi, a§a ta
chiar din ele vor fi invatat §i ai no§tri sä scrie cu glagolitica cat
de putin.
Daca aceasta e astfel, atunci natural ca literile glagolitice din
vechile noastre texte sunt marturiile relatiilor Croatilor cu Romanii
In veacul de mijloc §i dupä aceasta.
In special din Setí (port la Marea Adriaticä), deci din Croatia,
a putut fi adus4 scrierea glagolitica pe care o gasim In Psaltirea
Scheiana, in Codexul din 1511, in celälalt text cu glagolitica al lui
lacimirskij etc, in Principatele Romane, fie prin misionarii dominicani
§i franciscani, fie, poate, §i prin ahe relatii, comerciale sau
culturale, ale noastre cu Croatia catolica 9).
Croatii catolici, de altfel, mai ales din ora§ul Seri dela Marea
Adriatica, nu departe de Fiume, prin calugari de-ai lor, au dus gia-
9 Cf. si p. 91 si p. 12 nota J.
') Cf. Me B5rbulescu: Relations des Roumains avec les Serbes, les
Bulgares, les Grecs et la Croatie, Bucurestt, 1912.

132
golitismul Cu Literatura lui din Croatia, pela mijlocul sec. XIV, si
In diferite manästhi ale Boemiei, unde acestia au fost chemati de
catre Carol IV, regele de atunci al acestei tari. Acest rege, inflacarat
catolic dar si patriot ceh (dei era de origine germana), impunea
chiar ca, in anumite cupe ale slujbei bisericesti, sa se cante
in nobili lingua slavonica", (In nobila limbA slava", adica In limba
slava bisericeasca) : Hospodine pomiluj ny =Doamne milueste-ne
pre noi. Aceastä limba era cea pe care noi o numim, dEsi impropriu,
limba paleoslovenica, si care era vechea bulgäreasca, pe care apostolii
slavilor Ciril si Metodiu o introdusesera, pela a. 863, ca limba
literard si bisericeascd mai intai la Cehi ; iar dela acestia ea a fost
apoi introdusa pe rand la altii dintre slavi : si la catolicii Poloni si
Croati chiar, 1 u numai la ortodoxii Bulgari, Rusi, Sarbi, Macedo-Slavi.
Un document din vremea lui Carol IV ne spune aceea : postremo
eciam, quociescumque quis sermoni ibidem interfuerit pro rege
arhiepiscopo, Hospodine pomiluy ny ante sermonem cum aids cantaverit"
1).
Tot Croati, anume dintre cei trimisi sau adusi din Boemia, au
dus scrierea glagolitica si Literatura ei, pela a. 1390, In Polonia, In
vremea regelui acesteia Vladislav II.
Cdnd au luat Romdnii glagolitica dela Croafi
Nici un izvor nu ne poate da vreo lämurire pana astazi asupra
acestei intrebari. Cel mult putem face conjectura, ca pe timpul
de splendoare a glagolitismului medieval s'a Intamplat aceasta Introducere
si anume prin vremea propagandelor mai intense ale misionarilor
catolici franciscani si dominicani, adica prtn al XIV sau
al XV veac, and glagolitismul s'a reintrodus 0 la Cehi si la Polonezi
(p. 129). De altfel, o oarecare confirmare a acestei date pare
ca ne-o da chiar varsta Psaltirei Scheiane, In care se afla Mere
glagolitice si de care am zis ca nu se poate tägadui ci sustine ca
a fost scrisa In veacul al XV-lea. i tot aceastä datare ni-o confirma
Inca existenta, In Literatura romano-slava, a unei scoli paleografico-literare,
despre care am scris amanuntit in lucrarea mea, ce
9 Emler : Diplomataf klágtera blahoslované Pany Marie y Roudnici,
In Sitzungsberichte der kais. böhm. Gesellsch. der Wissensch. in Prag
18.13, No. 13, pag. 20.

133
a publicat-o Academia din Be!grad sub titlul : 0 znaajit rumunske
Filologije za proaavanje srpskog jezica Lkajiievnosti. Aceastä
Scoalà, care imita textele Literaturii glagolitice croate, cerea sä nu
se mai scrie jus-urile s si h de prisos", adicä cari nu aveau valoare
foneticA, la sfArsitul cuvintelor. Anume, pe cAnd textele Literaturilor
slave si rOmAno-slave cirilice scriau, de obicei, s. ex. 801'8
Dumnezeu, CIMITSKS = SU1, MIKOCTh = pacoste, UkCTI1 == veste
etc., cari se pronuntau, fArA 8 §i ii finale : bog, seivitäk, pakost,
vjst, aceastA Scoalä croat5 scria, si la RomAni ca si la Slavii cirilici,
chiar cum se pronunta, adicA fArà I §i h finale : nor, C88111'88,
IltIKOCT, IdiCT. Astfel c5, biserica catolic5, care cre5 curentul national
si antislav românesc spre a ne rupe de Pravoslavie, se
folosi, in acelas timp, pentru aceasta, nu numai de indemnuri casä
scriem In limba romAnA, ci incä si de indemnul de a se scrie si
la noi, ca la Croati si in Dalmatia, cu glagotica.
Glagolitica la noi si prin Polonezi
Se mai poate insA, cA propagada bisericei catolice ne trimetea
scrierea glagoliticA croatA si indemnuri pentru intrebuintarea ei, nu
numai direct prin Croati, ci si indirect prin Polonii cu care Principatele
RomAne, in deosebi, aveau felurite si dese relatii. Si iatA cum.
La a. 1390, regele Vladislav II al Poloniei, spre a implini dorinta
sotiei sale Hedwiga, o inflAcAratA catolicA, si prin indemnurile
episcopului Cracoviei Petrus Wysz de Radolino, carele la a. 1401 va
intemeia la Cracovia acea Academia Cracoviensis", cu caracter
catolic (p. 71), intemeie in cartierul numit Kleparz al acestui
oras o mAnAstire slavA. In ea aduse 30LcAlugä-ii-ben-edictini drn mAnAstirea
de glagolasi" Emmaus din Praga Cehiei (Boemiei), cari
insA erau Croati adusi in Emmaus de dire iegele Cehiei (Boemiei)
Carol IV. 1) Acesti cAlugäri aveau indatorirea de a oficia in mAnästirea
Kleparz, inchinatä Sfintei Cruci, diferite slujbe: (cAntAnd si
citind) dupA cArti scrise cu glagoliticalsi in limba slavA bisericeasc5
cum se fAcea si la Emmaus si in Croatia lor de origine,
1) Ki.Dek: Nástin clejii klaitera Benediktinského na Slovanech, vubec
Emaus nazvanélzo, etc. p. 193 §i Tomek: Dèjepis Mesta Prahy, 1 502 &
11185, 487.

134
lad ce spune istoricul polonez Enugosz despre aceastä 'lianastire
a lui Vladiglav 11:
An. 1390. Wladislaus Rex cum Hedwid Regina monasterium
Slavorum ordinis sancti Benedicti Clepardiae sub titulo Sanctae
Crucis fundat et fratres Praga accersit, Slavonico idiomate divina
officia celebraturos. Sempiternum memoriale, quo clementia Redemptoris
genus Slavonicum extulit et mirifice honoravit, donando illi
gratiam specialem, ut omnia sacra officia et res divinae tam nocturnae
quam diurnae, ipsa quoque sacrarum missarum arcana ¡diomate
illo possent celebran i (quod nemini alteri linguagio, praeterquam
Graeco, Latino et Hebraeo vidimus contigisse quorum excellentiae
etiam bonitas divina Slavonicum aequavit), Wladislaus secundus
PoloniaelRex cum consorte sua Hedwigi, femina devota et nobilissima,
volentes etiam in Regnum Poloniae diffundere . . . . incitati
exemplari simili, quod in civitate Pragensi habetur monasterium
Slavorum ordinis sancti Benedicti, et sub eius regulan i duraturum,
sub honore et titulo Sanctae Crucis, extra muros Cracovienses in
oppido kleparz, non longe a fluvio Rudava, sub pontificatu Petri
Wischlepiscopi Cracoviensis . . . fundant, condunt et dotant . . .
fratresque ex monasterio Pragensi sumptos in illam introduciunt . ..
a quibus usque ad mea tempora et sub meis occulis ecclesia illa
Sanctae Crucis, et in re divina et in matutinis horisque canonicis,
caeterisque caeremoniis ecclesiasticis, sonoro cantu et lectione in
idiomate Slavonico ( t per monachos fratresque Sancti Benedicti et
officiabatur et administrabatur".
Mänästirea asta polonezä dela Kleparz dureazA, se pare, si
peste vremea lui Dlugosz, pänä la a. 1584 cand a fost distrusä de
un incendiu.
Trebue sä credem cä vor fi fost, in sec. XV-lea si XV1-lea,
oarecare legAturi culturale intre Academia Cracoviensis", intemeiatä
de episcopul Petrus Wysz de Radolino cu scopul de a se face prin
ea propagandä catolica : ,,ad fidei propagationem . . . gentium . . .
Ruthenicae et Walachicae" (p. 71), si aceastä mänAstire benedictinä
dela Kleparz, compusä din Croati sau glagolasi veniti din
Praga si creatA si prin rävna catolicä a aceluias episcop al Cracoviei.
Asa cA, se vate cä Polonia veacului XV cel putin, in care,
tot la Cracovia, invätau tinerii moldoveni arAtati in pomenitul mai
sus album sludiosort.m" (p. 72), ne va fi transmis si ea, pe

135
langa Croatia fns4i, indemnul de a scrie §i noi cu glagolitica.
Aceasta ar fi cu atat mai mult de admis, cu cat e in concordanta
§i cu faptul ca textele (Psaltirea Scheianä, etc) in cari s'a gäsit
pana acum glagoliticä sunt scrise in partile Moldovii care-§i trimitea
tinerii la Invatatura in Cracovia.
De aceea, poate ca glagolitica se va fi raspandit la Romani
pe doua di: mai ales prin Croati, dar intru catva §i prin cultura
Catolicismului Poloniei.

III. SCR1EREA LATINA
Pe lAngA cirilicA si glagoliticA, RomAnii au mai intrebuintat si
scrierea latinA in perioada Slavonismului lor Cultural. Cu acest alfabet
s'a scris la noi atunci : latineste, slavoneste (anume poloneste)
§i románeste.
Latineste cu scrierea latina
In latineste avem scrise cu ea diplome, ca una din a. 1368
cifre negustorii Brasoveni si alta din 1369 cAtrè populatia catolicA
din Muntenia, amAndouà dela Vladislav Basarab. Aceasta din urmA
e in acelas timp adresatA si cAtre : vobis autem vniuersis Castellanis,
Comitibus, Judicibus, ceterisque officialibus nostris, quibuscunque
nominibus censeantur, firmo darnus sub praecepto, vt eidem Domino
Episcopo, suffraganeo ipsius Domini Episcopi Transyluaniae". Sau, tot
astfel sunt unele oinagii de fidelitate ale domnitorilor nostri, ca al
lui Petru al Moldovii din 1387, cAtre regele Poloniei ; ori tractate
de aliantä, ca ale lui Mircea cel bAtrAn, cu regele aceleia si tAri
sau privilegii date unor comune din Transilvania de cAtre voevozii
Principatelor RomAne in sec. XIV si XV).
Slavoneste cu scrierea latina
Petru, domnitorul Moldovii, serie, la a. 1532, in chestia Pocutiei,
poloneste, regelui Poloniei Sigismund. Intre altele ii spune :
Na te wszystkie artikuly poselstwa mego nie podoba mi si e odpowiedz
Waszmoki, albowiem nigdymy nie prszysiegali o te
ziemie Pokucie, anismy oney wspominali, na ow czas przynaleialo
do ziemie naszey etc". In traducere : RAspunsul maiestAtii voastre
la toate punctele soliei mele nu-mi place, pentrucA noi n-am jurat
1) In Documente Hurmuzaki, I, 2, p. 149, 144, 198, 295 etq,

137
niciodatä cu privire la tara Pocutiei, nici chiar nu am pomenit-o ;
altä datd ea apartinea tArii noastre" 1).
Logofätul Luca Stroici trimite la a. 1600 atre loan Zamoyski
o scrisoare, in care-i spune cä ostirea polon5, la trecerea sa in
Muntenia, i-a pustiit 10 sate. Intre altele-i scrie : ) Przytym uskarzam
sie W. Mci memu mitokiwemu panu, le na ten czas, kiedy
wojsko króla Jego Moki szto do Multan, dziesiee wsi spalono mi
i pravie wniwecz majetno§6 popustoscon6". In traducere : Cu acest
prilej mA pläng milostivirei voastre, gratiosului meu stApän, a atunci
and ostirea mAriei sale regelui a trecut in Muntenia, mi-a ars 10
sate si aproape de tot mi-a pustiit averea" (cf. p. 117).
Pe un zapis (act de Atizare), scris româneste cu cirilica in
a. 1699 in Moldova, se aflà si urmAtoarea insemnare polon3 contimporanä,
fäcutä de aceeasi Romäni de cari e vorba in zapis :
Ten zapis od ciátky naszy od draguczy Pani fraczymenowy curky
Pana Dymitraska Septelicza na czwarto czensc wsi zaharest". In
traducere : Acest zapis dela mAtusa noastrA Doamna DrAguta a lui
FlAtiman, fica Domnului Dimitrascu *eptelici, pe a patra parte din
satul Zaharesti" 8).
Tot astfel, s-au scris si avem diferite alte acte serse de ai
nostri poloneste cu litere latine 4) in toatA perioada Slavonismului
Cultural ; s-au scris atunci chiar si cronici 8), s. ex. In sec. XVI si
tr-al XVII-lea.
c),Româneste cu friere latina
In perioada Slavonismului nostru Cultural s'a scris la noi si
româneste cu alfabetul latin. Aceasta s'a fäcut slab la inceputul
perioadei si din ce in ce mai mult spre sfärsitul ei.
In veacul al XVII-lea gAsim, In tinutul Lugosului bAnätean,
chiar o Literaturä româneascA cu acest fel de scriere, representatA
de *tefan Fogarasi, Mihai Haliciu, Ion Viski, autorul Dictionarului
Doc. Hurmuzaki, I, 2, p. 62.
lbidem, p. 050.
') Hasdeu: Arhiva Isioricd, III, 206.
9 Cf. mai sus (p. 13, nota 5', cà cu totul exceptional s'a scris la noi
cu cirilica polone§te.
) Hasdeu : Arhiva Istoricd, III, 5.

138
Valachico-latinum i altii1), Si tot din al XV11-lea veac e al lui Vito
Pilutio Catechism romanesc scris cu ¡itere latine in a. 1677. lata
cateva pasagii din acesta cu ortografia lui, care de altfel e aceeasi
si in unele scrisori particulare si in diplomele latine a).
V. Arata, ke en Dumnedzeu iest numai ò Dumnedzeria, kare
iest en tri kipuri Dumnedzereski, szij se kieman: Tatul, Fiul szij
Dukul Suijnt.
D. Pentr'acie shnpt numai vn Dumnedzeu Aiesti tri Kipuri
Dumnedzereski ?
V. Acie kuuentul : en Numele, arata euneciune, alt kuuentile
arata Troica.
V. Krucie arata morte à Ispasitorului, kare dopo s'au fekut
k'om szij, k'au enuezato kale de spasenie ku encelepciune, ku
enuedzatura, szij ku dziudedzile, k'au morit en suijnt lemn Kruci".
In Collegio Romano" iesuitic dela Roma,intemeiat.la a. 1582
de catre papa Grigorie XIII, cu scopul de a pregati elemente preotesti
cari sa propovaduiasca spre a räspandi in diferite limbi si la
felurite popoare Catolicismul era obiceiul, ca atunci cand se primea
vizita anumitor personagii sä se faca receptii solemne, cu care prilej
sä se tina cuvântari in acele diferite limbi ale credinciosilor
bisericei catolice. Asa in a. 1582 s'a fäcut o receptie, in care s'au
tinut cuvantäri (Prediche, li se zicea pe italieneste, adica Predici)
In 25 de limbi ; in a. 1597 altä receptie in 20 de limbi ; la a. 1598
alta, in care s'au tinut predici" in 29 de Ihnbi, iar la a. 1605 o
receptie cu 41 limbi. La a. 1608 s'a primit in colegiu vizita lui
Carolus Gonzaga, sol al regelui Frantei Henric IV. Cu acest prilej
s'au tinut cuvantäri in 30 de limbi, intre cari era si romana. In
aceasta din urma a tinut-o insa, nu un Roman, ci ungurul Franciscus
Lovas care Via romaneste.
Textul acestei predici" (cuvantare) a lui Lovas e urmätorul a)
1) Cf. B. P. Hasdeu: Etymolog. magnum III, p. 3, 107 si urm. Cf.
si ale mele &add privitoare la Limba i Istoria Romdnilor, Bucuresti 1902
p. 181 si N. DrAganu: Mihail Halici, C uj 1926.
1) Cf. N. lorga: Studii i documente cu privire la Istoria Romdnilor,
I II, p. 20 etc.
0) A fost descoperit la Roma de d. Claudiu lsopescu i publicat In
Codrul Cosminului, buletinul Onstitutului de Istorie i limbA" al UniversitAtii
din CernAuti, CernAuti, II si III (a. 1925 1926), p. 280,

139
Fu entro ureme, Domne, Czara Frenzaske asa betute da omeni
sztrembi, si rei, Ku Kuuent enfocat da uenin, Me iera Czare blestemate,
szab fecut gard si prid den szipini szei, Mari ieraa odrazle nu
lesza0 pre Kale derapte omeni, Kari poueztuiab Kuuentul szuent del
uangelo. Ba asztedz Kend lo ued szupt putere empereczia Kraiului
uostru, Domnului, perintele nostru Henrico quarto, szuente derapte, si
atare, Me niczi un puueztuitor de Kumentul (!) szuent, Czine emble
prera, teme, de unde bine Kunoszk Me szab emplut szcriptura de
prorokul szuent Kare dzicze, si ua aczi Merare, si Kale, Kare sze ua
Kiema, Kale szuente. Sti bine szocia nostre, Kare aö emblat czerile
lumi, si nao aflat, czare mai böne, derapt legie tare, mai derapte,
derapt Kuuentul szuent mai szuente derept omeni dereptz si bung,
cze szempt akolo, derept achiara da douer dzicze prorokul szuent".
In veacul al XVI-lea gasim scrierea latina la noi In al logofätului
moldovean Luca Stroici ;fatal nostru" din a. 1593. latäsi
pe acesta cu ortografia sa (cf. p. 117) :
Parintele nostru ce iesti in ceriu, swinçaskese numele teu :
se vie inpereçia ta, se fie voia ta, komu ie in ceru assa ssi pre
pemintu R nia noastre seçioase de noai astedei. Ssi iarte noae detoriile
noastre, cum ssi noi lesern detorniczilor nostri. Si nu aducze
pre noi in ispite, ce ne mentuiaste de fitlanul. Me le a ta inpereçia
ssi putara ssi cinstia in veczij vecilor. Amen" 1).
Apoi, o marturie nod, necunoscuta Stiintei noastre, despre
Intrebuintarea acestei scrieri intre noi, e intr'o scrisoare din a. 1581
a episcopului catolic din Nona (p. 127). Intr'Insa spune act st episcop
dire misionarul Hieronim, care, ajutat de negustori Raguzani, p opaga
Catolicismul In Tara Romaneascä : cautati a merge sa visitati pe
acele popoare [adica din Tara Romaneascä] i sä le prezentati
scrisorile ce le scriu eu in limba bosniaca [adica sarbeasca] cu ¡itere
latine §i o alta cu litere ¡lince [adica slave]". Aceasta scrisoare a
episcopului catolic, pe care am stirdiat-o In legatura i cu alte
fapte, In cartea mea Studii privitowe la limba si istoria Roma nilor
p. 150 ne arata ea i inainte de Luca Stroici se scria la
Romani cu litere latine. Apoi, cá si mai nainte de scrisoarea episcopului
catolic din 1581 se scria cu litere latine la noi, ne mai dovedeste
un alt izver, care iara n'a fost observat de istoricii nostri,
dar care, dupä credinta mea, media' atente. Si anume, o carte scrisä
1) B. P. liasdeu: Luca &raid, Bucure0 1664 p. 26.

140
In frantuzeste la 1543, dar tradusa din latineste dupa un text foarte
probabil din veacul al XV-lea, ne spune ca Romanii se trag de la
Roma, au o limbä romana si ca ils ont usage de lettres Romains,
fors qu'il y a quelques lettres changes" 1). Dar nu numai atat, ci
ci pentru veacul al XV-lea gasim marturii ca Romanii se slujeau pe
atunci de scrierea latina. Anume, Dimitrie Cantemir in a sa Descriptio
Moldaviae" ne spune ca mitropolitul Moldovii Teoctist, spre a desradacina
si mai bine din biserica moldoveanä agitatiile latinilor [adica
catolicilort ci spre a ridica tinerilor prilejul de a citi sofismele
catolicilor, indemnä pe Alexandru cel Bun [Dornnul Moldovii] a
porunci nu numai ca sa se goneascä din principatul sala cei care
sunt de cealaltä credinta, ci ci ca scrierea lanar' s'a' o goneasci
din principatul sala, ir in locul ei sa puna pe cea slavä".
Tatäl nostru din 1593 al lui Luca Stroici, apoi scrisoarea din
1581 a episcoptrlui din Nona, precum i mentionarea din 1543 a
cartii franceze tradusä din latineste de cari am pomenit ne
arata ca çi in veacul al XV se va fi scris la noi romaneste cu litere
!atine, ci ca deci, aceastä spusä a lui Cantemir era inregistrarea
unui fapt real din izvoare demne de credinti
Daca si mai inainte de veacul al XV se va fi scris roma ne$te
cu Mere latine, nu putem spune hotarit cu dovezi astazi, fiindca
nici marturii despre aceasta si nici astfel de texte nu s'au deseoperit
inca. Nu se poate insä nici tägadui aceasta cu temei, pe cata
vreme introducerea scrierei latine la noi trebue pusä in legatura cu
propagandele Catolicismului ca la Croati, Raguzani, Bulgari etc. 2),
pe cálä vreme staruintele de propaganda ale acestei biserici sunt tari
ci numeroase In al XIV-lea veac si mai inainte, precum si pe cat.i
vreme catolicii fie ei si sträini lasä urme de scrierea latina si
in veacul al XIV. Cäci, in adevar, cunoscutä e inscriptia mormanta/a
/atina din biserica catad dela Câmpulung, din anul 1300
Hic iacet comes Lurentius comes de Campolongo. Anno MCCC" 3);
Vezi ale mele Studii p. 156. Cf. d. i bulgarul Hrabrz din sec. X-11Ume0e
romane" literile latine. La p. 112, traducerea ,.cu litere latine" nu e
destul de precisA; trebue,, romane", pentru cA textul lui lirabAr are plAtenamti,
dela s'ay. Rim ------ Roma (p 141). lar papa Llemens VI in 1345 numeste Olachi
Romani4 pe niste RomAni trecuti la Catolicism (Doc. Hurmuzaki I, I, 697).
Cf. mai sus, p. 76, si Studli p. 146, 165.
B. P. Hasdeu, in Columna lui Traian din 1874 p. 125,

141
precum jai-5, se stie cA o alt6 inscriptie de acest fel, din a. 1373,
a vAzut Del Chiaro in veacul al XVIII tot la Campulung: Hic
requiescit in pace generosus Dominus Johannes P... huius saxonicalis
ecclasiae custos qui obiit MCCCLXXIII" '), Si se cunosc acum si
influentele medievale germane (deci catolice) ce s'a descoperit in
mormintele dela biserica DomneascA din Curtea de Arge§.
Dela cine au hull Romdnii scrierea Wind
Nici un izvor nu ne spune sau cel putin nici pe departe nu ne
dA a intelege hotOrat si MA discutie dela cine am luat noi acest
fel de scriere. Se poate ca ea sA ne fi TOmas si sA se fi perpetuat
Inteo oarecare parte cat de mid din populatia romaneascA, Inca
din epoca stApanirei romane in Dacia.
In acest caz ea ar fi de provenientA curat romanA.
Aceasta e deocamdatA numai o conjecturA probabilA, dar fArA
un temeinic punct de sprijin, cleat poate numai in cele ce ne spune
cAlugArul bulgar Hrabrz din sec. X despre Bulgari : cA §i acestia
scriau cu litere romane inainte de sec. X cand Ciril si Metodiu le
compuserA alfabetul lor slay. Se poate dar ca, tot astf el, sA fi scris
o oarecare parte (care nu va fi fost uitat-o) §i din poporul roman
inainte de a primi scrierea cirilicA dela Bulgari.
Ceeace InsA ne prezintA o mai mare sigurantà, e desigur, rezolvarea
acestei intrebäri in sensul ca, stabilirea §i lAtirea relativA
a scrierei latine intre noi s'a fAcut ca §i la Slavii catolici prin
mijlocirea propagandelor catolice. In dizertatia mea Idea latind la
Romani In curentul roman i antislav, publicatA in Studil privitoare
la limba $i istoria Romanilor", am dovedit, ceeace §i aici
am arAtat mai sus (p. 51-59) cu alte argumente : cA biserica papistase,
spre a combate Pravoslavia, cAuta, unde putea, sA InsAdeascA
in sufletele popoarelor ce tintea sä catoliseze convingerea si con-
§tiinta c5 ele sunt de neam latin, pentru ca apoi pe acest temei,
acele popoare sA lepede scrierea cirilicA in care oarecum se intrupa
Ortodoxia. Astfel lucrA Catolicismul §i izbuti sA introducd scrierea
latinA si sä o sustinA, (alAturi de cea glagoliticA, care si ea devenise
oarecum antipravoslavnicA), la Croatii catolici din Dalmatia,
Bosnia, etc.
1) Del Chiaro: lstoria delle modem rivoluzioni della Valachia, Venezia
1718 p. 17.

142
Natural ca tot astfel a trebuit sa se intâmple §i la Romani, §i
ca, tot propagandele catolice, spre a ne face sä ne indepartam
de Pravoslavie creand hare noi un curent filolatin §i antislav, introdusera,
cel putin inteo parte mica din poporul nostru, iar intr'alta
reinviarä, scrierea latina §i indemnara d'a se scri cu ea.
Glad vor fi luat Românii scrierea latinä
In cazul ca dela Romani am avea-o, fire§te ca scrierea latinä
ni s'a perpetuat mereu din secolul al II-lea d. Chr. Aceasta, de altfel,
nici n'ar fi greu de admis, §i a o admite n'ar insemna deloc o
inclinare mai mult nationalista, adicä o directie §ovinista", Chauvinistische
Richtung", cum poate pe dreot invinue§te o parte a
Stiintei filologice romanesti de astazi un nvätat german 1). $i
o a§a ipoteza n'ar avea caracter ne§iii tific, in adevär, fiindca,
chiar Bulgarii, mai inainte de a le da Ciril §i Metodiu un alfabet
slay, scriau tot cu litere latine. Calugärul bulgar Hrabrz din secolul
X ne spune in adevar ca : nrbiim evsw CAOK*1-11 HE 1-1MVC7fi
ISHIll'S HN. IIPITAMH A frksamiE gio-kKm. h PLITeltaX 1101'4HH CXWE.
IVICTHIIIIIE HE CA, PIIMCICeIMH if 11381-11.CKIJAAH IIHCMEFIlil NMNSAAALY.
CA CAOH*FICKM AIM 2), adica : Mai inainte Slovenii nu aveau scrisoare,
ci, pe cand erau pagani, citeau §i ghiceau cu 'hill* §1 cres-
Mud pe rabojuri, iar dupä ce se cre§tinara, se trudeau sci safe
cuvintele slave cu litere romane §i grece§ti". (Cf. p. 112 §i 139).
Si, precum nici despre noi, tot astfel nici despre Bulgari nu
se mai poate tagadui ca hid inainte de. Ciril §i Metodiu incepuserä
a se cretina 8).
In cazul cel d'al doilea, adicä daca introducerea scrierii latine se
datore§te propagandei catolice, stabilirea §i lätirea intre Romani a
acestei scrieri nu s'a putut incepe deck numai dupä ce biserica
slava intemeiata de Chi! §i Metodiu in sec. IX deveni un pericol
pentru existenta §i lätirea celei catolice. lar aceasta s'a intamplat,
la noi, in special de dupa introducerea limbei slave §i a alfabetului
9 G. Weigand, in Balkan-Archiv, Fortsetzung des Jahresberichtes des
lnstituts ftir rumanische Sprache, II, Leipzig 1926, p. V.
2) V. Jagie: Izsléclovanija Po russkomu jazyku, I, p. 297
') Cf. Tomaschek: Zar Kunde der Haemus-Halbinsel, Wien 1882,
p. 52 etc. L. Saineanu: Incercare asupra semaseologiei limbei romane,
p. 28 etc.

cirilic in veacul al XII-lea, de cAnd Catolicismul se väzu, poate, hidepArtat
chiar de unde pAtrunsese, iar unde nu intrase Ind, se vAzuse
amenintat de a nu Fr ai putea pAtrunde. De acum se va fi nAscut
desigur si lupta pe acest teren !titre biserica papistase si Pravoslavie,
luptA In care. fiecare cautA sA-si facA partizanii §1 adeptii
sAi. De acum incepu desigur sA se dea la noi lupta Intre cele douA
partide sau curente : cel filo-catolic §i cel filo-slav, pe cari mai
intAiu mintea genialA a lui Hasdeu le-a simtit deja in veacul al
XIII cu prileju i lui Litean-VodA 1) si pe cari apoi le-am constat si
eu in veacurile posterioare dinaintea celui al XVI, in ale mele Studii.
Din acel timp de sigur cA incepu in unele locuri stabilirea, iar in
altele introducerea si lAtirea alfabetului latin la populatia romAneascA
de dincoace de DunAre din curentul anti-slav, prin propagandele
catolice In lupta lor cu Pravoslavia.
De aceea, pe deoparte aceste consideratii de necontestat, iar
pe de alta faptul cA si in do mentele sec. XIII si XIV ca diploma
lui Bela IV si altele 2), Cato icismul ne apare destul de intArit la
noi atunci si mai ales in al XIV- lea veac ; acestea, zic, ne impun a
admite ca scrierea latinA se va fi intrebuintat la Romani, in curentul
romano-(catolico)-fil si anti-slav, cel putin inainte de veacul al XV
de cAnd am väiut mArturie despre ea in Moldova la Dimitrie
Cantemir 8).
Asa dar, se poate cA o parte oarecare dintre Romani, Intocniai
ca Bulgarii lui lirabAr, vor fi scris cAte ceva cu litere latine (mostenite
dela Romani) inainte chiar de primirea alfabetului cirilic de
cAtre aceiasi Romani sau de altA parte dintre noi, adicA inainte de
veacul al XII-lea. Dar ceeace nu poate fi acum deck sigur, e CA,
In secolul XIV, propagandele catolice, luptAnd pentru desgArdinarea
Pravoslaviei, introduseserA (alAturi de acel rest de mostenire romanA,
dad el va fi existat cumva atunci) scrierea latin5 In curentul antislav
si romAno-(catolico)-fil, pe c re-I creasera deja poate chlar In
sec. XIII; introduseserd aceastA scriere in poporul relativ cult romAnesc,
deodatA sau aproape deodat5 cu trezirea constiintei lui latine
si cu inceputul de a se scri romAneste, ceeace tot acele prpagande
au pus la cale la RomAni 4).
i) B. P. Hasdeu: Negra-Vodd.
3) Cf. p. 54-58.
Cf. mai sus, pag. 139.
V. p. 75-76.
143

144
Dar biserica catolicA avea politica ei in propagandele ce fAcea
de a se folosi de cAlugAri din natiile unde propaga sau din popoarele
cari aveau trecere la acele natii. Ava ci, de asta, va fi intrebuintat
In Principatele RomAne vi propagandivti Croat' ; cad Croatia
avea, cum am arAtat, diferite legituri Cu noi ; dar vi Polonezi, mai
ales pentruca din Moldova mergeau tineri Romani sA invete la Universitatea
din Cracovia deja in sec. XV (p. 133 vi 71.)
Astfel ca, biserica catolica ne indemna la scrierea latina (ca
vi la glagolitica vi limba nationalA romaneascA, de altfel) prin misionari
Croati, dar la asta mai cu seamA prin Poloni ; cAci, atat
Croatii cat vi Polonezii incepuser5, tot prin indemnurile Catolicismului,
sA scrie limba lor croatA vi polonA cu scrierea latinA (vi exceptional
cu glagolitica).

IV. SCRIEREA GRECEASCA
cu alfabetul grecesc s'a scris la noi in perioada Slavonismului
nostru Cultural.
latA o scrisoare din a. 1644 cu ortografia ei, fAcuta la la§i :
At& Tor, mp6v.cog [Lou wett.toccog 611..0X*, gyb Sktvct .11cepf,2 tò
7D'og itozo51taaIOCì Taw n3:17 'Iwo*p cir:b p.ovaatiipn Tirig Isidaxotg
Trig. rcavoraocg mipuigiraou 6=0 gxcuv Licat6xn ijs tò [Loaatilpu
-m0 'Apbv 15ospacc, tov &-icov Kmaocov, -cb 7cbg v yp và 86vo
abv vdcas xp6vo fig TÓ TiGvacrriipt, &nò btatb etaXavcci, fi-(ouve 100,
--c6 [duo capizoatto etc.1)
In veacul al XVI s'a scris de asemeni cu acest alfabet grece§te2),
ca §i mai inainte in veacul al XV-lea §i 'XIV, de pe cand
avem s. e. dela Mircea cel Mare §1 Mitropolitii Hyacint, Daniel
Critopulos, etc., scrisori grece§ti are patriarhia din Constantinopol
din anii 1401, 1370. lar la 1359 sinodul Patriarhiei serse tot grece§te
catre Alexandru Basarab 2). Desigur ca la fe! era §1 cu Moldova
de atunci.
Mai inainte de acest timp nu avem date precise ca s'ar fi
scris la Romanii din Dacia Traiana cu alfabetul grecesc.
iara, pe cat §tim, la noi nu s'a intrebuintat acest fel de
scriere nici pentru limba slavA, nici pentru cea rojnanA, ci numai
penlru limba gread ce! ISutin in perioada Slav6nismului ; el era
deci atunci, ca §i alfabetul latin §1 ca cel glagolitic, mijlocul de manifestare
al unui cerc mult mai restrans cleat acel al alfabetului
cirilic din societatea noastra.
N. Iorga : Studii fi Documente IV, 32.
Vezi s. e. N. lorga: Contributii la Istoria Muntenlei.
1) Fr. Miklosich et Los. Mailer: Acta Patriarchatus Constantinopolitani,
Vindobonae 1800, I, P. 532, 533, 383, II,
10

Dela cine i cdnd au tuca Romdnii scrierea greceascd
lzvoarele istorice nu ne spun, dar de sigur ca dela Greci am
luat noi acest alfabet si mult mai inainte de secolul XV sau XIV
de cand avem pastrate cele mai vechi urme de .scriere cu el. Se
poate ca i la noi ba chiar mai ales la noi sä se fi scris cu
el, atat cat se putea serie, in tot evul de mijloc. Se poate dar ca
si Romanii sä fi scris cu literele grecesti, (aläturi de cele Tatine),
fie ca o continuare a epocei romane, fie numai din timpul stäpanirei
biza ntine dincoace de Dunare, inca inainte de a fi adoptat ei
scrierea slava cirilica. Aceasta se poate cu atat mai mult Cu cat
tulgarii înii, ne spune in veacul al X-lea calugärul Hrabär, scriau
nu numai cu litere romane, ci i cu grecesti, mai inainte -de a li
se da alfabetul glagolitic i cirilical). S-apoi, i Roirianii traiau in
acelas cerc al influentei bizantine cu Bulgarii si Rusii de pe la
Chiev chiar.
Oricum, msA, inchipuita inscriptie greceascii, de curand descoperitä
la Biserica Domneasca din Curtea de Arges, nu poate nici
de cum constitui dovada cA pela 1262 exista in acest oras un centru
de influenta a culturei bizantine ; si nu poate, pentru ca, mai intai,
nimic nu arará ca ea e in adevar greceasca.
Dar, fiindca aceasta asa numitä inscriptie stä in legatura cu
chestia vechimei scrierii grecesti in Principatele Romane, cata s'A
vorbim aci ceva mai pe larg despre dansa. lar pentru aceasta,
socot ca nu e Mi interes a o prezenta chiar sub forma polemic& Cu
care am tratat aceasta chestiune mai intai in Noua Revista Romand,
No. 5 vol. XVIII, din 17-24 Aprilie 1916, p. 72-75. 0 reproduc
intocmai de acolo,,cu cateva mici adaogari si supriman de
titluri.
Inscriplie greceascd din sec. XIII in Biserica Domneascd
dela Curtea de Arge?
In vara anului 1915, pe d'Id d-1 arhitect Norocea Mea sapaturi
pe tencuiala zidurilor näuntrice ale Bisericii Domne0, s'a dat,
dedesubtul unor straturi spalate, de fresce admirabile bizantine",
spune prof. Tafrali In articolu-i Biserica Domneasda publicat
') Vezi mai sus p. 112.
146

147
Revista pentru Istorie, Arheologie i Filologie" vol. XVI (a. 1915) ;
frescuri de deosebita frumusete", scriu despre aceasta desco-
,perire raportorii Academiei Romane, d-nii Onciul, I. Bogdan si N.
lorga in Buletinul Comisiunii Monutnentelor istorice" din lulie-Sept.
1915. Totdeodatä, pe aceste admirabile fresce bizantine" s'a descoperit
si o inscriptie. Literele acesterinseriptii, ce au ramas pe frescuri,
sunt foarte stricat pastrate: din unele numai linii Intrerupte sau
arcuri, di i altele doar niste puncte amestecate cu Jiniute sau arcuri.
Totusi, prof. Tafrali, imbinandu-le i completand In diferite chipuri,
a rectnstituirdin ele, dansul crede ca bine, urmätoarea fraza greceasca,
pe care a publicat-o Intai In inai sus pomenitul numir din
Rev. p. 1st., Arh. i Filol." iar apoi in Noua Revistä Romanä" :
Espo0 voiv43pto cf3(?) i(touc;) afIza-s.
In traducere: (sfirsitul) acestui altar Noemvrie ib (?) anii
1262-u.
Trebue sa atrag atentia, fiind o constatare Insemnata pentru
discutiile ce le voiu face mai jos, ca, in si pana la aceasta recons-
-tituire, prof. Tafrali are o scapare din vedere i cloud nedescifrari.
inteadevär, in Noua Rev. Rom." a citit vov[3pc,o, eu elialinarea unui
final; pe and mai Inaime, anume In primul moment can(' s'a
descoperit inscriptia, a citit si a publicat in Rev. p. 1st., Arh. si
Filol." voivppto; adica cu final. Aceasta e scaparea-i din vedere.
Jar nedescifrare e la r(3, pe care insusi prof. Tafrali le transcrie cu
semnul intrebarii (?), adicA cu intelesul : ce o fi, in parantez ; fiindcä
de ar fi fost data zilei de 12, nu se putea serie asa, Cu inaintea
'Iui ci invers. Tot nedescifrare a sa e in litera finalä S.
Acum pentru intelegerea celor ce voiu arata mai jos, prezint
-cititorilor Inca odata inscriptia insasi, asa cum prof, Tafrali a dat-o
In Nona Rev. Rom." dupä un estampaj al arhitectului Norocea,
precum i pe aceasta reconstituita, adicá cu imbinärile-i prin care
4 scos textul grecesc de mai sus. Randul de sus al acestui facsimil
arata inscriptia in starea ei de pe zid, asa cum a estampat-o
Norocea, iar al doilea rand ne prezinta completarile, prin felurite
schimbari i adaosuri, facute la cea de pe zid de prof. Tafrali, care,,
astfel, a scos acea fraza greceasca.

148
sus: estampajul arh. Norocea.
. . , "
Inscrtpţia dela B,serLca Domnească l jos: reconstituirea prof. O. Tafrali.
Mai Înainte de a discuta aceste completări însă - despre care
pot spune chiar acum, totuşi, că n'au fond şfiinţific, ci sunt numai
inchipuiri ale prof. Tafrali - să 1ămuresc alte două chestii pregăti­
toare şi trebuitoare în discutie.
Academia Română, aflând de acele picturi şi de inscripţia des­
coperită, a trimis la Biserica Domnească o comisie compusă din
profesorii Onclul, Bogdan şi Iorga care să-şi dea părerea despre ele.
Comisia, care nu desprinde din acele litere şterse şi foarte stricat
păstrate niciun cuvânt, spune, în acelaş timp, că inscripţia a fost
descoperit l de arhit. Norocea. Prof. Tafrali pretinde că această afir­
mare nu ar fi adevă)'ată, ci că dânsul a descoperit-o, spălând însuşi,.
fără prezenta lui Norocea, straturile de tencuială posterioară de dea­
supra ei. Cunoaşterea paternităţii unei descoperiri arheologice e de­
o mare importantă, pentru a se şti ce credinţă merită forma, înfăţi­
şarea cu care acea descoperire (inscripţie etc.) ne---e transmisă;
fiindcă se poate, şt s'a întâmplat, ca cineva. dând peste o inscripţie
sau altceva, să o retuşeze într'un anumit fel, spre a-şi face reclama
că ar fi descoperit un anume lucru ne mai cunoscut până atunci ..
spre a susţine o anumită teorie. Ce aceea, când se descopere o piatră
oarecare cu inscripţii sau ornamentări, in pământ, trebue să se afle
şi cine a găsit-o, nu numai unde şi cum a găsit-o. Tot aşa când se­
culege din popor o legendă sau alte produse ale spiritului popor an,.
Ştiinta cere să ştie şi cine le-a inregistrat, spre a conchide şi ce
grad de credinţă poate pune pe ele. Astfel că şi in cazul inscriptiei.
dela Biserica Domnească, Ştiinţa, spre a putea trage concluzii con­
forme cu adevărul, trebue să ştie dacă prof. Tafrali sau arhit. No-

149
Irocea a descoperit-o. Prof. Tafrali si mä ierte, dar dinsul nu poate
crezut pe cuvänt, intrucAt in polemica pe care o face cu Comisia
Academiei care tigidueste ci s'ar putea desprinde vreun cuvänt
precis in literile i semnele de Mere rimase in inscriptie, ne apare
-mai mult un iubitor de efecte, de reclamä, decit de adevär stiintific.
Inteadevir, in articolu-i din Rev. p. 1st., Arh. i Filol." pe care-I
scrise inainte ca acea comisie si-si fi depus raportul la Academie,
Tafrali ia cartea Onciul : Originele Principatelor Romtìne"
-drept autoritate, spre a sprijini, prin dese si felurile citatii dintrinsa,
idea ce tinea si o scoatä din aceastä inscriptie despre anul 1262,
and, (dupä inscriptie, zice dinsuk), exista in Muntenia o culturi bizantini,
care a produs stilul arhitectural si picturile acum descoperite
ale Bisericii Domnesti. Dui:4 ce comisia si a depus insi raportul
ei, in care spune ci prof. Tafrali pur si simplu inventeazi litere
spre a scoate acea frazi greceasci arätati mai sus, atunci d-1 Ta-
-frail, scriind in contra-i articolul pomenit in Noua Rev. Rom." dela
21-28 Febr. 1915 giseste ci autoritatea lui Onciul din Rev. p.
1st., Arh. si Fil." nu numai ci nu exista, dar Ind, ci Onciul e
ignorant i cA cartea Orig. Princ. Rom." : nu-i cleat o compilare
,cle tiri, aranjate dupd un anumit sistem. D-1 Onciul n'a putut consulta
izvoarele bizantine, .mai ales pentrucd nu tie grece,Fte. De
acea greselile comise de autorii striini, pe care i-a consultat Par
multei criticci, au trecut i la dänsul". Dar, spune tot ad Tafrali :
in precedentul meu articol (din Rev. p. 1st., Arh. si Fil.") am
citat des pe d-1 Onciul, pentruca voiam sei mcl pun la adeipostul
scoalei sale". Asa ne spune prof. Tafrali insusi. Dar aceasti rat-turisire
a sa, pusi in fati cu autoritatea ce mai inainte, cand avea
interes, o recunostea scrierii i tiintei lui Onciul, ne aratä, evident,
ci dinsul nu urmäreste, cu aceasti inscriptie, pur si simplu
-adevärul tiintiff, ci numai scoaterea in evidentä a persoanei sale;
fiindc5, and crede cä prin cele ce -sustine, persoana sa ar putea
-suferi ceva, nu se fereste de a se pune la adipostul ignorantei sau
minciunii", dad chiar asa adipost i-ar fi oferit atunci cartea lui
-Onciul.
lati de ce Stiinta trebue si stie cine inteadevir.a cum a des-
-coperit intii aceasti inscriptie ; fiindci un om preocupat atita de
adipostirea" persoanei sale, putea, spre a-si scoate mai tare in
wileag persoana, si retuseze cine stie ce, chiar in inscriptie, spre a

150
scorni din ea o anumitd idee. Nu zic cd chiar asa ar fi cazul prof_
Tafrali. Dar din pricina relor ce a fäcut cu autoritatea" mai intdi,,
iar apoi cu ignorantaa lui Onciul, sore a scoate, cu addpostireepersoanei
sale, data 1262, clansul sd Ind erte in $tiintä nu mai
poate fi crezut pe cuvdnt. Deaceea tiinta cea adevdratä cere ca
arhit. Norocea Insusi sd ne declare in scris si in mod public cine-'
a descoperit inscriptia: ansul, cum de sigur CA d. Norocea va fi
declarat raportorilor Academiei, sau prof. Tafrali, cum acesta pretinde.
Prok Tafrali, spre a-si sustine cuvintele grecesti si data 1262,.
ce crede cd le-a descoperit in inscriptie, pretinde acum in Noua
Revistä RomAnd" CA raportorii Ac/ad. Rom. i le tägäduesc fiindcd nu,
le pot intelege si nici descifra pe inscriptie, pentrucd dansii nu Vitt
greceste si nu au pricepere sau competentä in Arheologie. 0 pretentie
cel putin copildreascd, sä md erte prof. Tafrali.
AtAta greceasck incdt sä citeascd si sä inteleagd acele 6 cuvinte
asupra cärora Tafrali le atreigea atentia, puteau sti raportorii
Ind din InvätAtura lor ca elevi de liceu si studenti universitari. Dar
In scrierile lor de pand aci, raportorii, au dovedit chiar, cä stiu
mult mai mult cleat numai sä citeascd si sd inteleagd 6 cuvinte
grecesti. Doar d. Tafrali insusi a citat foarte des" pe diferiti autorE
grecoli bizantini dupá cartea lui Onciul ,,Orig. Principatelor Rom."
lar ad Onciul dovedeste, chiar de s'ar pretinde cd a utilizat pe bizantini
In traducerea lor latinä, cd isi dedea socoteala bine si de
textul grecesc insusi, fiindcd de multe ori II reproduce chiar pe acesta.
E absurd, dar, a pretinde cd Onciul nu-si putea da socotealà
de 6 cuvinte, pe care i le-a pus la Indemdna mai lilted Tafrali si
pe care (Jamul avea numai sd le controleze.
Cdt priveste pe prof. lorga, pretentia vine si mai in defavoarea
lui Tafrali. Cei ce facem Stiintd istoricä si urindrim Cu interes si
obiectivitate ce se lucreazä in domeniul Istoriei Ronilor, stim cA,..
Inteadevär, cum zice d. Tafralr, lucrdrile lui lorga, cu toate cd ausi
unele calitäti, sunt adeseaori superficiale sl lipsite de multe cunostinti
suplimentare si chiar esentiale (ca, de pildd, cunostinti filologice
indispensabiley. Cunosc si eu, pe de altd parte adevärul spusei
lui Tafrali, cä prof. lorga e In deosebi invidios si, uncle poate, lovete
In cel ce e in stare, prin mintea si *Uinta lui, sd desvAleascä
adeväruri stiintifice necunoscute, pe care lorga nu a putut sd le vadd.
Totusi, nu e acelas caz, aceeasi organicä invidie a lui lorga sii

151
fata de inscriptia dela Bis. Domneasca. Cum ca dânsul stie atata
greceasca tuck sa poata citi si intelege acele 6 cuvinte, ne dovedesc
inii publicatiile sale, In care, de multe ori, chiar dad cu greseli,
infra i izvoare grecesti. Nu mai departe decat zilele acestea am
primit dela Academia Romana o nod publicatie a lui lorga :
nunte din Istoria noastra in veacul XIX", In care se afla 21 pg. de
reproducere a unor izvoare grecesti cu privire la noi.. Chiar daca
s'ar admite, ceeace poate ar pretinde si prof. Tafrali, ca la publicarea
textelor grecesti II ajuta pe lorga vreun grec, totusi nu se
poate admite cà dansul nu-si da seama Inst.* de limba gread la
care e ajutat. Eu unul nu pot crede in o asa de mare superficialitate
la lorga.
Cat pentru al treilea raportor al Academiei (I. Bogdan), care-i
profesor de Slavistid, niel In potriva-i nu poate invoca Tafrali ra
nu- cunoaste limba greceasd, pe de o parte din consideratiile mai
sus expuse pentru ceilaJti doi si pe de alta fiindcä liruba greceascä
bizantinä, e cel mai insemnat instrument de cercetare stiintifica In
domeniul Slavisticei. Toata literatura slavä bisericeasca si istorica,
incepand cu apostolii Ciril i Metodiu din sec. IX i Cu tarul Simeon
din sec. X p. Hr. si sfirsind cu sec. XIX, îi are ternelia In Literatura
greaca bizantina, pe care o traduce, o compileazA o preface
sau o imitead. Si once studiu de literatura bisericeasca sau istoricd
medievalä se face in Slavistid tocmai prin comparatia textului slay,
(care-i o traducere sau compilare, ete.) cu textul sau textele grecesti
originate. Poate ca prof Tafrali nu acestea, dud a invinuit
pe raportori de nignorantä" In greceste ; Ii atrag eu frig atentia
asuprä-le, i, spre a se convinge de adevarul lor, il rog sa se iute
fie in Archly ftir slavische Philologie", fie in textele grecesti dupd
care s'au tradus legende slave si apoi Tomane, in ale lui Hasdeu
Cuvente den betrani" vol. II.
Un Onciul, lorga sau slavist ca Bogdan, a§a dar, chiar dacä
n'ar cunoaste cine stie catä greceasca, atata cat sä-si dea socoteala
de acele 6 cuvinte ce crede ca a descoperirTafrali, stie 011
dud. Si puteau fi In stare sä citeascä, sa descifreze literile acestor
6 cuvinte cu atat mai mult, cu cat forma lor este semiuncialä,
care-i la fe! si In scrierea greceasd si in cirilice cu care se scria
la 110i §i slavoneste si româneste. Caci, atrag atentia prof. Tafrali :
nici una din literile care se pot descifra pe inscriptie, sau pe care

152
crede cA le-a descifrat dansul, nu e, care sä nu fie $i In scrierea
cirilicii ; lucru firesc si explicabil, de altfel, fiindcd scrierea cirilica
nu e altceva dent scrierea unciala si semiunciala greaccl adoptatA
si adaptatA de Slavi prin sec. X, si mai in urma, treptat.
latd de ce, cu gat mai mult puteau raportorii si poate, deci,
un slavist sA descifreze o inscriptie ca aceasta dela Bis. DomneascA.
Nu e vorbA cA pretentia de specialist, pe care prof. Tafrali o
invoaca pentru sine, nu si-o indraptateste cu nimic. Ba din potria
Noi vedem cA, chiar cu prilejul -acestei inscriptii, dânsul a dovedit
cA are nevoe de multevspre a putea ceti o inscriptie. Caci inteadevat,
in primul moment cand a cAutat sd o descifreze, a citit si
publicat cum am spus mai sus, voiNßpcog, cu g final, lar mai in urma
a citit si publicat voiv(3pto, fArA g final. Apoi la cp dansul insusi pune
semnul intrebArii f.)), ca dovadà- cA nu poate sa le dea o descifrare
stiintificA. lar pe acel 8 final II Iasi incurcat. Atrag atentia cA chiar
la inscriptiile mormantale de la Biserica Mihai-Bravul si dela m-rea
Vierosul, unde lorga a citit gresit, intre altele : Virtejeanua in loc
de »virtejul anilora, chiar si greselile din acestea, pe care Tafrali
le exploateaza urbi et orbi spre a dovedi cu ele »nula autoritate a
d-lor raportori in materie de arheologie si epigrafie", nu au fost
observate si arAtate Mal de dansul, ci de general P. V. Nästurel,
din scrierile caruia le-a luat Tafrali. Dar atunci, ce specialist asa
strasnic, cum crede dansul despre sine, este prof. Tafrali ?
Prof. Tafrali pretinde cA aceastA inscriptie ar fi aratand cA
Bis. DomneascA s'a clAdit in 1262 si, prin aceasta, cA descAlecarea
Munteniei s'a facut nu in 1290 cum sus/in raportorii Acad. in
scrierile lor" istorice, ci inainte, si anume in 1215, cum sustinea
Sincai, lar acum in urmA Atanasie Marinescu. Aceasta inscriptie,
prin data Pi 1262, continuA Tafrali, ar fi mai arAtând ceva nou, ce
nu s'ar fi #iut de raportori : cA in Muntenia existau centre politice
puternice si inainte de 1290". Asa cA, pretinde dansul, raportorii
au interes de a tAgAdui reconstituirea fAcutA inscriptiei de Tafrali,
pentruca : sA salveze unele teorii emise in publicatiile lor anterioare,
precum si cronologia descAlecatului Munteniei". Astfel scrie dansul
In Noua Rev. Rom.". De cat, imi pare rail sA constat si de astA,
data o ciudatA apucaturA de ascundere a adevArului si de reclamá.
SA mA erte prof. Tafrali.
-Mai intai, nimeni din cei care s'au indeletnicit cu Istoria Ro-

153
-mänilor in timpii din urmä, Cu incepere Inca dela $incai, deci si
Taportorii, nu au zis CA: nu existau centre politice putei nice si
inainte de 1290". Si nu au zis asa ceva, pentru simplul motiv ca
diploma regelui Bela IV din a. 1247 ardtà oricui, ca, mult inainte
chiar decat acest an 1247, existau in Muntenia astfel de centre si
o oarecare civilizatie. Räposatul Tocilescu, in manualul sail de Est.
Romanilor", admite a. 1290 ca data o descalecarii si spune la p. 82,
a se aflau la noi in 1247 mai multe centre culturale : orase insemnate
ca Turnu-Severinului, Craiova, Caracal, Ramnicul-VAlcei si
altele" cu o organizatie civilizad. lar inlucrarea-i Curtea de Arges",
deja in a. 1886 spunea ca Biserica Domneasca e zidid in sec. XIII.
Tot asa Onciul, care ca Tocilescu admite 1290 ca data a descaleçärii,
scrie in Orig. Princip." cA : existenta unei biserici la Campu-
Lung in a. 1215, n'ar fi de loc lucru imposibil" admitand, deci, ca
putea exista si la Campu-Lung un centru politic si inainte de 1290".
Prof. lorga, de asemeni, In cartea-i Geschichte des rumpischen
Volkes" I, 144, zice ca : Bassaraba dela 1330 rezida in Arges,
adica In Curtea de Arges ; fäcea parte, asa dar, din familia lui Se-
-neslau (din diploma lui Bela) si era un fiu al presupusului fiu al
acestuia Tocomerius san botezat Ivanko, un nepot à1 voevozilor care
intre 1247-1257 au domnit la rdsärit de Olt". Deci si lorga recunoaste,
inca in a. 1905, un centru politic puternic", Curtea de
Arges, chiar capitara a statului de sub" Seneslau, 'hare 1247-.1257,
adica inainte de 1290 si 1262.
lar cat pentru Bis. Domneascä, ca ar fi zidita in sec. XIII,
Tafrali nu aduce, nimic nou, chiar de ar fi read' data de 1262 care
crede dansul ca se citesTe in inscriptie. Inteadevar, cum am aratat,
Tocilescu a scris deja in a. 1886 ca e ziditd la sfirsitul sec. XIII.
Dupä dansul a repetat acelas lucru Ch. Diehl in Manuel d'art byzantin",
Paris, 1910, p. 709, care zice : biserica Sf. Nicolae Domnesc
dela Curtea de Arges, care dateazä dela sfirsitul secol. XIII,
este, prin planul ski in forma de cruce si prin infatisarea ei, o clädire
de stil bizantina. Acelas lucru repeta, dupä Tocilescu, prof. N.
I. Apostolescu in brosura sa Cetatuile lui Negru-Vodä si a lui
Tepes", Bucuresti 1910 p. 13. Ca sa nu mai insir pe A. Odobescu
din trecut, iar de acum pe arhitectul Antonescu, care au fost inclinati
a crede, chiar ea Bis. Domneasca ar fi o cladire bizantina
din sec. XI.

Evident, dar, ca nu e adevärat ce spune Tafrali, cá i se tagaclueste
citirea sa de 1262_ inscriptiei, firadca aceasta data at arata
ceva ce nu se tia: ca In sec. XIII erau la noi centre politice puternice".
Evident e, apoi, ca, chiar daca ar fi adevaratä citirea sa de
1262, totusi aceasta ar aräta nu altceva, ci nutnai ar confirma.
ceiace se $tie dinainte : ca. Bis. Domneasa s'a dada in sec. XIII.
Deci nici in aceastä privintä Tafrali nu aduce nimic necunoscut prin,
citirea sa.
Evident in sfirsit ca", Chiar dad ar fi adevarata citirea 1262,
In inscriptie, aceasta nu aratä de loc ce pretinde prof. Tafrali : cä
nu se mai poate sustine a. 1290 ca data a descalecarii. Ci, conform,
si cu diploma lui Bela, aceastä data ar fi arätat pur qi simplu ca
In centrul politic" Curtea de Argcs, care era de mai inainte capitala
statului lui Seneslau, stat. ce in 1290, prin descalecare, va intra
In constituirea Principatului Tärii Romanesti, ca in acest stat al lut
Seneslau, zic, s'a clädit atunci, la 1262, Bis. Domneasca. Dar aceasta
nu inseamna totdeodata si ca Curtea de Arges era atuncir
in 1262, capitala deja descdlecatului Principat al Tarii Rom. Asa
ceva nu ar rezulta nici de cum -din inscriptia : sfirsitul altarului in.
Noembrie 1262" cum o citeste Tafrali.
Jata de ce, acei care combat, ca nestiintifica, citirea lui Tafrali,
fac aceasta nu pentru ca citirea sa ar rasturna ceva din publicatiile
d-lor anterioare" ; cad, in realitate, data 1262 nu rästoarnä
absolut nimic, ci, de ar fi realä, numai ar confirma cele ce se cunoaste
de toata lumea.
Eu nu am nici o teorie proprie de salvat" cu privire la descalecat
si publicatii anterioare" ale mele. Si totusi, vad cä citirea
lui Tafrali e cu totul lipsita de temelie stiintificä si nu cuprinde decat
inchipuiri ale sale, cu foarte multa pretentie de eruditie.
Dar sä analizez acum inscriptia insäsi, analiza pentru care
cred ca, in urma celor ce am discutat si arätat pana ad, nu rai se
poate tagaclui obiectivitatea si competenta".
Mai sus am reprodus si eu, dupa chiar articolul lui Tafrali,
estampajul inscriptiei insusi, precum si pe aceiasi completata de
dansul spre a scoate acea fraza greceascä. Daca observäm chipul
cum Tafrali a reconstituit resturile de litere ramase in stun actualä
a inscriptiei, spre a scoate, acea traza, vedem ca : uneori a umplut

155
cu poncte spatiul gol dintre unele linii sau bare si a addogat
pentru care inscriptia ramasä nu-i oferea nicio urtna. -Asa a umplut
si a adaogat, ,spre a scoate, s. ex. litera T chiar dela inceputut
inscriptiei In cuvantul Too. Alteori a dat unor -resturi ramase satt
unor formé de litere o insemnare paleograficA i fonetica, pe careele
nu le-au avut niciodata In Paleografia greaca. Asa litera presupusA
de dansul a din cuvantul Noenvrio, nu poate fi e, pe motivut
ca niciodatä e nu a avut o asa forma (cum e in estampaj) In scrierea
greceasca. Tot asa, litera presupusä de Tafrali initiala din acelas.
cuvant voivppto, nu poate fi N, pentru motivul cá niciodatA v nu a
avut o asa. formä In scrierea greceasca. Tot astfel, litera (cifra) pe
care clausal o citeste a la data, i care-i un semicert legat de a
bard verticalä, nu poate fi decat o näscocire a sa, pentru motivut
ca niciodata nu apare ca un asa setnicerc si barä nici in paleogeafia
greica nici in cea slava sau romAnä. Marturie a acestor lucruri
ce spun decpre e, v, g poate sluji oricui cartea, pe care se parecA
n'o cunoaste Tafrali : Griechische Paliteographie, Leipzig, 1913,
a prof. V. Gardthausen, rinde nu se pomeneste nici urine de asa
E, v, lar In Paleografia cirili^5, forma acelui presupus N de-
Tafrali reprezinta cri totul alt sunet, anurne .pe grecescul omega (co),.
care se stie ca. se intrebuinteaza si de SI* si de Romani in scrierea
cirilicA In Gardthatien, pe tabela 3, aceastä forma de co se vedela
fel si in scrierea greceascA ; o gäsim tot astfel In manuscrisui
dela Tikves" 1), bulgäresc din sec. XVII; í, de asemeni, in doeumentele
munteano-slave dela Brasov din sec. XV 9). Atrag atentia, cu
privire la acest lucro, i asupra cartii rusesti Ojerk Slavjanskof
Paleografii", Varsovia, 1901, de prof. E. Karskij, unde la p. 207
se dä o forma de co aproape la fel cu presupusul N al lui Tafrali.
:Pot asa, presupusele de Tafrali o cu suprapus (din chiar data
inscriptiei), mai curAnd nu poate decal poate fi asa. Nu poate, fiindca,
cum se vede si In Paleografia greacA a lui Gardthausen, in sec. XIII'
grecescul IF a -ajuns a se scrie i fArA aceastä barä, adica
atunci, ceeace Tafrali socoate a fi tr (adica w) cu o subscris, nu
pate fi numai aceasta, ci poate fi tot asa de bine, ba chiar mai
sigur, pur si simplu sunetul u, pe care Paleografia greceasca, ca
/) In Sb. Min., Sofia, IX, 121.
A§a In facsinviele No. 7, 5, 11 din .,Albumul" fAcut de prof. I. Bogdan..

-cea slavă şi română veche, îl reprezentau prin o cu un suprapus u
(adică grecul ipsilon). Iar bara verticală din cuprinsul unghiului lui
ipsilon u, pe care Tafrali îl crede \11", nu e altceva decât un accent
ortografic scris grosolan şi neîndemănatec de scriitorul inscripţii,
care tot aşa de grosolan şi neîndemănatec trage în sus prea lung bara
· verticală a literei a din descifrarea prof Tafrali. De altfel, forma
o de ij (sunetul u) se vede în Paleografia grecească a lui Gard­
thausen, Ia tabelele 4, 7 şi 9; e arătată in "PaleografiaU slavă a
lui Karskij (p. 364); e şi în manuscrisul bulgăresc (sau slavo-ma­
edonean) numit KjustendiIsko evangelie 1) din sec. XIII, ca şi în ins­
cripţia slavo-macedoneană S) din a. 1918 din Nagoric în Stara Srbija.
In citirt>a sa, dar, d. Tafrali sau umple spaţiuri goale dintre
unele linii şi arcuri, sau adaogă)mii unde nici urmă de ele nu
există în inscriptie, sau născoceşte, unor resturi ori litere rămase,
un fonetism sau o valoare ce ele n'au avut-o niciodată în Paleo­
grafia gre adi.
Dar ca să se vadă netemeinicia ştiinţifică a citirei Tafrali, eu,
folosindu-mă de n1Ult mai putine umpluturi şi adaugări sau năs­
cociri decât dânsul, voi scoate o inscriptie românească, din aceleaşi
resturi ale inscriptiei din care dânsuJ a scos una grecească. Mă
feresc a o scoate slavonscă, tocmai pentrucă, fiind profesor de
Slavistică, mi s'ar putea zice şi mie că m fost condus de iei pre­
concepute ca prof. Tafrali. Iată, în clişeu, reconstituirea mea româ­
nească a inscriptiei:
inscriptie:
Prin aceste reconstituiri, eu citesc, dar, următoarele în această
'il
II!. Tllij hVRd" N[ Qf]R[ M]k .J..KlHdTt,;"t,;.
Adică "Păntru Iovan voevod înc/zinatu-s-au".
7) Ediţia prof. bulgar Conev.
In AfslPh., XXXI, 300.

157
Forma de T cirilic, ca cele reconstituite de mine in acest facsimil,
se vede si In scrierea greceascO, pe care o imitau scriitorii
textelor cirilice, la Gardthausen, tabela II. Numele lovan, in sens deloan
si Ivan, apare des in textele lumii ortodoxe cirilice; asa e
Iwitan Ki1l1CTHTEAlt =_-_ lovan botezdtorul inteun document din a. 118g
al banului Kulin al Bosniei 1). La Romani, Mircea cel BAtran in act
de fidelitate din a. 1403 cAtre actele Poloniei, se intituleazd I(u)
ilinpu 2) ; iar in un doc. romanesc, scris in Bucuresti la 1545, apare
numele unul Htvsa Gpas8(A)3). Deci atat din punct de vedere
istoric cat si din cel paleografic, nimic arbitrar nu inträ In acea
citire a mea pe romaneste, cum intrase in citirea pe greceste a prof.
Tairali la acele N in loe de to si acele e, a si s.
Pe langA aceastA consideratie, chiar dacd restul nepublicat incA
al inscriptiei e evident grecesc, nici atunci citirea acestor pArti In
romaneste, nu poate fi neverosimil5. Si nu poate fi neverosimil romaneasc5,
fiindc5 precum vedem adeseori si In documente romanoslave
sau romane amestecandu-se fraze slave cu fraze romane, tot asa
se putea si In aceastä inscriptie, acelas amestec de limbA greceascä
cu roman5. Astf el, se poate vedea mai multe acte serse in limba
romanO, dar avand sfirsitul lor in slavoneste, la liasdeu : Arhiva
IstoricA", p. 258, 276, 253, 241, 231, 216.
Prin aceste motiväri nu voesc a zice c5 inscriptia de care
vorbim e, inteadev5r, asa, romaneascä, cum am reconstituit-o sL
citit-o eu. Nu. Vreau nutnai sä invederez nestiintficitatea si nesoliditatea
cu care prof. Tafrali a reconstituit si citit greceste. Citirea
mea aratO numai, cA asa de vagi resturi s'au pOstrat din vechea
inscriptie pe zid, In cat cineva poate, prin felurile adaugAri si umpluturi
sau completAri, s5 scoatä once limbA si once frazA vrea.
Un altul ar putea scoate, poate, si limba Tätarilor, cari tocmai In
veacul al XIII, Inainte de descAlecare, au n5vAlit in viitoarea Tara
Romaneasc5. Cu bunAvointä si oarecare spirit inventiv, nu este peste
putintA nici aceasta4).
Dar mai este ceva destul de serios care se opune citirei d-lui
Tairali cu data de 1262. Dansul singur ne spune, ca si raportorih
1) In AfslPh., XXII, 13.
3) In Doc. Hurmuzaki, I, 2, p. 824.
Hasdeu:. Caveat?, I, 242.
Vezi si ziarul din Bucuresti: Steagul, dela 8 Iunie 1916, foiletonul.

15'3.
Je altfel, ca sunt fresce admirabile bizantine" acelea pe care s'a
descoperit scrisä aceasta inscriptie. Tot dansul, pe de alta parte,
recunoaste cä, inteadevar, inscriptia In chestiune are infälisarea
neingrijita". Ei bine, un pictor care facea acele fresce admirabile"
se putea sä-si strice el efectul frumusetii frescelor sale; mazgälind
pe ele 0 scrisoare asa de neingrijita", neregulata si,urita, cum e
aceasta a inscripllei ? E peste putintä de dinis aceasta, dupa cea
mai elementarä judecatä a bunului simt. Comparatia urIciunii V neingrijirii
literelor inscriptiei cu frumusetea admirabelelor" fresce, De
invedereaza ca altul trebue sa fie cel ce a pictat frescele si altul cel
ce a scris inscriptia Dar aceasta ne duce Inevitabif la bänuiala raportorilor,
cari, din faptul ch. pe aceleasi frescuri s'a mai &it o
inscriptie cu data 1623, trag concluzia ea si inscriptia d-lui Tafraii
ar putea fi posterioara secol. XIII. Eu, luandu-ma dupa consideratia-mi
de. mai sus si dupa existenta acestei inscriptli din 1623, cred
,cä inscriptia d-lui Tafrali, pe care o discutaräm ad, va fi tot din
acelas timp cu aceasta din 1623, deci din sec. XVII-lea.
Nimic, dar, nu poate sprijini citirea d-lui Tafrali, si nici un
cunoscator al lstoriei Romanilor nu poate admite decat ca : dansul
-nu stie aceasta lstorie, dacä, inteadevar crede ca, de ar fi chiar
reala data 1262, ea ar aräta ceva mai nou, ce nu se .stia Inainte
de descoperirea el, sau and pretinde cä ea ar putea schimba data
de 1290 a descalicarii.
In Adevdral literar dela 20 Sept..I 922, Em. Grigoras zice c&
aceasti inscr. ar fi cel mai vechi monument de Umbel romtind scrisa
cu ¡itere grecesti. Dar n'are nici idee de metoda *tiintei : citeste ori
'ce semn in chip arbitrar, ca sa-i iasä anume cuvinte; asa ca rezul-
-tatul acesta al sau este cu totul gresit si fara va/oare Viintifica.
Daca in afara de scrierea cirilica, glagolitica, latina si greceased
se vor mai fi slujit Romanii de dincoace de Dunare In perioada
Slavonismului si de vreo alta, nu se poate Vi; caci nici urme nici
marturii despre aceasta nu avem pana astäzi. Tipograful roman
.Mihail Stefanovici sau lstvanovici, ucenic al mitropolitului Antim
IvireanuI, care tipari la Tiflis o Biblie la 1710, scrise In. ea patru
versuri romane ca litere georgiane. Fireste insä ca aceasta e un
caz cu totul isolat, care n'are a face cu -chestiunea asa cum o cerream
ad, mai ales V fiindci trece peste perioada Slavonismului.

159
Oricum, insa, aceasta manifestare scripturistica e in legatura cu
ideea impärtasita si raspandita in Muntenia de, mai intai calugar iar
apoi mitropolit de origine georgianii, Antim lvireanul, care tipari
cärti si romanesti si grecesti si slavonesti si aräbesti. El scria, in
adevär, In Prefata Gramaticei Slave" ce tipari In M-rea Znagov
(la Muntenia) la a. 1697, ca :, Admirabil si mangaetor e pentru
liecare, cand in brazda lui creste oarecare graunte de limbd streina"
kdrric IICAROMS $VAHMITEA'110 fi 4irrkURITEA'110, Er Ail 114 ¡PO HMI*
413paCTAET HiKOE SOHO 111-10a31;.MECKOE).
CUM ca noi vom mai fi avuf si un alfabet, o scriere dada
pana prin secolul al XV, cum credea Hasdeu, mi se pare cä nu se
.mai poate sustine in urma combaterilor lui Gr. Tocilescu, cu toate
a o mai sustine inca cate cineva 1).
De aceea, in starea de astazi a Stiintei, ramane sigur ca numai
(le scrierea cirilic5, glagolitick latinä si greceasca s'au slujit Romaniiin
special in perioada Slavonismului, In cadrul careia intra discutiile
(le f OA
CELE PATRU FELURI DE SCRIERE MANIFESTARE A PATRU CURENTE
Cele patru feluri de scriere : cirilica, glagoliticA, scrterea lalina
si cea greceasca sunt, brecum se intelege din celece am arätat
pana aci, manifestarea a patru curente literare. Din aceste curente,
-cel mai intins si puternic e cel slay cirilic ; el e ca un mare fluviu
-MIA de celelalte trei, cari sunt mici ca niste rauri sau chiar raulete
-in comparatie Cu el.
Marele curent slay imbratiseaza intreaga perioada Slavonismului
nostru Cultural, adica din sec. XII pana inteal XVII inclusiv ;
In sec. XII i XIII insa el e singurul, se pare, care exista in miscarea
literara a Romanilor din Dacia Traianä, cad celelalte trei 'Ind
nu se näscuserä, ca curente, ca raulete, ci douä din ele, cel latin si
cel grecesc, de fiintau doar, poate ca mici embrioane de reminiscente
.ale vechii culturi romane si grecesti din vremea Imperiului Roman,
iar al treilea curent, cel glagolitic, nu exista nici macar ca embrion
atunci, cad el se va fi injghebat cel mult din sec. XIV, si atunci,
ca foarte mic rAulet in comparatie chiar cu aceste doua din urma.
9 Asa Dr. V. Branisce: Tabla dela Lugoj, p. 84, unde nume0e aceastA
scriere June' §I ,rAvas'.

160
Propagandele Catolicismului insa, cari tineau sä ne l'upa de
Ortodoxia ce ne acaparase sub forma bisericei slave (cirilo-metodiane),
pe deoparte, iar pe de alta silintele Ortodoxiei de a ne
Ostra in sanul ei si a ne apara de catolicizare, i prin mijlocirea
bisericei slave dar si prin a bisericei grecesti a Patriarhiei din Constantinopol
de care atarna dogmaticeste i uneori chiar administrativ
biserica slava însäi, arnandouä aceste tendinte si si inti protivnice,
cari se framantau filtre Romanii Daciei Traiane in sec. XII si XIII,
fac ca in al XIV-lea veac se naste, pe teritoriul acesteia, in locul acelor
vechi embrioane, curentele latin i grecesc, dar si de tot noul curent
glagolitic. Aceste trei din urma se nasc, tn ni. are parte rupandu-se,
desprinzandu-se, din singurul curent !iterar de pan-atunci,
din cel slav, care de acum inainte, adica din sec. XIV pana inteal
XVII inclusiv, rämane mult mai mic decat fusese in cele douà veacuri
anterioare, dar, totusi, tot el cel mai puternic si caläuzitor cultural
al Romanilor.
lar aceasta desprindere s'a putut infaptui cu atat mai fära de prea
mare greutate, cu cat curentul slav Insui. cuprindea, in alcatuirea
sa, cum voi arata mai jos, i oarecari demente latine i giFeesti,
precurn i inca tendinti latino- si greco-file.
In acelas al XIV veac de dezgärdinare a vietii noastre literare
unitare slavo-file de pana atunci, sau intrial XV secol, se naste,
de asemeni rupandu-se din marele curent unitar slaV, prin silintele,
mai ales anterioare, ale propagandelor catolice, cari erau protivnice
Pravoslaviei slave si celei de forma greceasca, se traste, zic, si
curentul romdnesc. Acesta si sub forma cirilicä si sub forma-i Cu
¡itere latine, lar aceasta rupere s'a putut face cu atat mai fara de
prea mare greutate, cu cat el, in o parte, pasta inainte. legatura
cu curentul slav prin scritrea-i cirilica la fel cu a acestuia, iar in
alta parte a sa, adica in foriba-i cu litere latine, gäsea iaceste
elemente in constitutia curentului slav. Asa cum la Pavlicianii (Bogomilii)
din Ciprovat etc. din Bulgaria si din OlaneSti etc. dela noi,
si cum la catolicii Slavi din Bosnia 1) biserica catolicä Ostra scrierea
chilla i, prin dascali-preoti de ai ei, II inväla cartea cirilicä.
1) Astfel, ca sa dau numai un exemplu, e un Sbornic din a. 1520, dela_
Catolicii din Bosnia, scris cu cirilica ; despre parte din ele scrie Jagié in al
lui Kakuljevie Arkiv, 1X, iar acum in urma prof. R6etar I-a publicat in Intregime.
E cunoscutà, de asemeni, activitatea pentru aceeni catolici lui Posilovié
din sec. XVII.

Ha
Marele curent slay, din care mai mult sau mai putin s'au
desprins celelalte trei si care constituia cea mai mare parte din viata
literard a Romanilor Daciei Traiane in perioada Slavonismului Cultural,era,
cum s'a vdzut oarecum si mai sus, nu productie a solului
roirianesc, ci transplantare la noi, in timpuri diferite, a miscärii lite.
rare a Slavilor cirilici ortodoxi : Bulgari, Macedoslavi cu Slavii dela
apusul liniei Iskdr-Salonic, Sarbii si Rusii.
De aceea, spre a cunoaste constitutia si felul actiunii literare
a marelui curent slay si a celorlalte trei desprinse dintr'insul la Romani,
trebue sd analizAm iutai miscarea literarä cirilicä a acelor
Slavi dela cari el a fost transplantat la noi. Din aceastä analizd se
va vedea apoi, ca atat curentul nostru slay, cat si cel românesc,
trdiesc, si in fondul si in forma lor, din viata miscärii literare a Slavilor
cirilici si identic in tendinti cu aceasta.
. .2.71.. ..1ge......
11

MISCAREA LITERARA C1RILICA LA SLAVI
Scrierea cirilica si limba slava, pe cari Românii din Dacia
Trarana le-au luat dela Bulgari in sec. XII 1), nu ne-au venit singure,
ci in textele Literaturii bulgare cari erau scrise cu ele, lar
cultura Merara care ne-a venit in unna dela ceilalti Slavi cirilici
am primit-o, de asemeni, prin mijlocirea scrierilor lor. Asa CA am
luat dela acesti vecini ai nostri Literatura lor, i cu fondul i cu
forma ei, cuprinse in acele texte.
Fondul Literaturii Slavilor cirilici
Fondul, adica cuprinsul, Literaturii bulgare care ne-a venit in
sec. XII era nu niscai producen proprii, adica originale, bulgare, ci
mai nuinai traducen i facute din Literatura bizantina, des: se pare ca
uneori, foarte rar de altfel, Bulgarii an tradus si din scrieri facute
In bimba latina. In sec. XII, Literatura asta bulgäreasca cirilica de
traducer: cupritidea pe de o parte Literatura lui Ciril i Metodiu
(acea numita paleoslovenica) in còpii perindate din veacul X pana
atuaci, iar pe de alta noui traducen i ale altor opere care nu se mai
tradusese inainte din cartile bizantine. Ea irisa, oricum, desi era
creiata pentru nevoile bisericei, nu avea, totusi, un caracter unilateral,
adicá numai bisericesc, cum se crede la noi de necunoscatori 9)
ci, intrio oarecare m'asura, enciclopedic, adicá cuprindea traduceni
din cele mai multe ramuri aleLiteraturii si culturii bizantine.
1) Cf. p. 5 si 81.
1) Asa de prof. N. Iorga, in Neamul Rombinesc dela 22 lunie 1919
6 Iunie 1924, unde spune a Literatura lui Ciril i Metodiu era : ca i cea
bizantinA contimporang, fArA nuante nafionale i marufestafii ¡iterare".

164
Astfel, avea Mgt bisericesti diferite, ca acele mai sus po-menite
Savina ' Kniga si Codex Suprasliensis (p. 5), sau Psaltire,,
Minee, Homilii etc.
Afarä de astea. avea, si deci ne punea la indemänä nota-
Romanilor spre a citi In texte bulgäresti cirilice (fie originale fie
còpii), ind diferite cronici sau hronografe, &lid Istorie, ca traducerile
cronicarilor bizantini Malalas, Zonaras, Hamartolos si altii.
Ne däclea opere cu cuprins filosofic ca de pildä lzbornicul lui
Svjatoslav ; cu cuprins moral, ca scrierea Zlatostruja a tarului Bulgariei
Sin-lion ; sau cu cuprins teologico-filosofic, ca opera Sestodnev"
a scriitorului Ion Exarhul.
Mai avea acea Literaturä in sec, XII si lucräri gramaticale,
ca O pismeneh" (despre serien) a dlugärului Hrabär si altele..
Avea chiar lucräri de $tiinte Naturale in cari intrau si Medicina
si Astronomía. Dei, ce e dreptul, sub formä de tot primitivä
acestea, ca asa numitul Fiziolog".
Cuprindea i deci transmitea si RomAnilor Ind Literaturä
beletristicd In proa, ca romanele Alexandria, Varlaam si loasaf,
Povestea Troiei si alte/e ; precum si in poezie, fie aceasta chiar
numai bisericeascä, ca acele mai sus pomenite Ode Azbujna Molitva"
(p. I 06 si Prologul" lui Constantin Prezviterul 1) (p. 108 ca
Payala" adicä Apologia. taru/ui Simion (p 166)
Mai avea si opere juridice civile, ca Zakon sádnyj. = legea
judedtoreasd, si bisericesti ca Zapovèd svetich otkci, = porunca
sfintilor pärinti. $i altele.
Doud curente ¡iterare protivnice la Slavii cirilici
Dar nu numai atAt ne transmitea aceastä Literaturä bulgareasck
In sec. XII din scriitorii bizantini ce traducea, ci si carente ¡iterare
de ale acestora. Anume, un curent pe care II sustine si ni-I transmite,
intre altii scriitorul Ion Exarhul in opera sa, tradusä tot din
greceste, Bogoslovia", si alt curent, pe care il sustine, II practicä
si ni-I transmite, intre a/0, in traducerile sale, Grigore Prezviterul,.
scriitor bulgar si acesta si contimporOn cu Ion Exarhul.
Traducand din bizantinul Dionisie Areopughites, care a scris.
1) Cf.. ksi Dr. M. Murko: Geschichte der iilteren siidslawischen Lilleraturen,
Leipzig 1:106.

1 0:3
.opera 7c.spi &Ito övori-con, Exarhul scrie In Prologul" ce pune la
Bogoslovia" sa, urmAtoarele, ce dau aci nu chiar dupd originalul
ski din sec. X si nici chiar dupd vre-o copie fAcutä in acelas veac
de pe acel original, cdci acestea s-au pierdut, ci dupä un manuscriscopie
fdcutd de un Rus in sec. XII depe on text mai vechi care
s'a pierdut
ii1Xx CM no Cf AicA 0 H np-knoacnns cll.° 11W4HA 1111E3KOrTEp4
AAMACKHHA ,AiA HHIZAICOMF HPATkla HE 34311p4HTE, AWE KZAE WIVIALIJETE
mEncTsia rAl- HEROHS p43OrMS EM or IECTk HOAOMIHR
-T OHIAEM 0 lIl k H S. GHKE KO H AHOHHCHH Ci'llH l'AETK, PEI

1Gc;
Cea dintAi Scoa15, a lui Ion Exarhul, sustinea cA traducerile
cari se fAceau de obiceiu din greceste, sA se facA nu tinAndu-se de
genul cuvintelor grecesti i wzarea lor in fraza limbii grece ; cAci
asta, nepotrivindu-se cu constitutia limbii bulgAresti si cu felul ei
de a-si rAndui cuvintele in frazA, va produce fraze incurcate, confuze
in limba bulgarA ; ci traducatoruf sä urmAreascA in rAndul
intAi de a da in limba sa Intelesul celor ce traduc din greceste,
ceeace face nu cAutAnd a pAstra genul cuvintelor grecesti i punAnd
cuvin tele corespunzätoare slave in genul lor din aceastA limb5,
ci asezAndu-le in ordinea In care bimba lui sIavä îi pune cuvintele.
Cealaltd $coald, pe care o combate Ion Exarhul, cerea, cum
se vede din pasagiul lui de mai sus, ca traducerea sd se facA pästrAndu-se
in bulgara, adicA dAndu-se cuvintelor acesteia, genul celor
grecesti si Canduir.du-se cuvinte/e ca in greaca, iar nu dup5 natura
limbii bulgare InsAs. Din alte izvoare, de altä parte, se stie cA
Scoala aceasta a doua ii sustinea acest punct de vedere al sAu peconsideratia
cA limba greceascä e o minunatd armonie in sunetelesi
fraza ei, i aceastA frumusete annonioasA trebue pAstratA in traducerile
bulgare, spre a fi gustatä de Bulgari ; de aceea sä se pAstreze
limbii bulgare in traducen at mai mare asemAnare cu greceasca.
De $coala traducerii dupd Threles, a lui Exarhui, se tinean
cei mai multi, se pare, in Bulgaria. Ideea aceasta a ei e exprimatä,
dei mai mult fugitiv, i in manuscrisul numit lzbornicul lui $vjatoslav,
pe care-I avem astázi (ca si pe Bogoslovia" lui Ion Exarhul)
nu chiar in original din sec. X, ci in cepii din veacul XI una sì.
din al XV-lea alta.
lzbornicul acesta e o compilatie de traducen i din opere bizantine,
nu se stie de cine fAcutA ; el cuprinde, intre altele, si o odd
numitA Pohvala cara Simiona", adicA Apologia tarului Simion",
scrisA in versuri i adresatA tarului Bulgariei Simion din sec. X in
care trAirä acolo si Ion Exarhul i Grigore Prezviterul. In aceasti'a
odä se spune, intre alte, urmAtoarele, ce dau aci in traducere:
Marele intre tad Simeon
Prin rAvna lui foarte dorind,
StApanul domnitor, a dezvAli
Gandurile ascunse in adAncimea
Mult-feluritelor cArli

167
Ale lui Vasilie cel prea intelept in gAnduri,
Poruncitu-mi-a mie, nimic-stiutorului,
Preschimbare a face cuvintelor altfel
(110.1cmiiiix CKTKOpliTH irktIH HilAK0),
Peistrand acelas gad al aceluia
(Iii1118,4,M411 TON(AKCTKOVMS 161'0)1)
Scoala lui Ion Exarhul se intelegea asa, i cAnd se traducea
din alti limbi deck greceasca. CAci ea se poate vedea in manuscrisul
apocrif bogomilic care cuprinde Evanghelia lui Nicodim"
(Nikodimovo Evangelie) ; aceasta este o traducere f Acutä, poate chiar
in perioada paleoslovenici (sec. X sau XII, de Bulgari, in limba lor,
dupi original scris in limba latina. Azi n-o avem insi in acea
veche fermi bulgäreasci, ci in o copie sArbeasci din sec. XIV si
alte rusesti din al XVI-lea veac, Cunoastem i originalul latinesc
al acestei Evanghelii, in care se trateazi despre patimile lui
Hristos si scoborArea lui in iad. Din comparatia textului slay cu
cel latinesc se vede cA traducerea e ficuta nu cuvAnt de cuvAnt ci
Jelativ liber" 2).
Asa sunt ficute si alte traducen de atunci.
De $coala traducerii cuvânt de cuvant (literale) se- pare cA se
linea, intre altii, chiar unul dintre scriitorii de seami bulgari contimporani
cu Ion Exarhul i arul Simion, anume Grigore Prezviterul
Acesta, care a tradus din bizantini niste cArti ale Vechiului Testament,
a mai tradus, se pare, si Cronica lui Malalas. Redactia aceasta bulgäreasCA
a ei s'a pierdut sau nu s'a descoperit incA pe undeva ; o
avem insi in vreo trei cepii fAcute de Rusi in sec. XII si mai apei.
Aceasti traducere e fAcutä in sensui pe care-1 contAtea Ion Exarhul,
adici silindu-se nu set' dea intelesul frazei grece.ti, ci pastreze
armonia muzicalii ; de aceea, randuind cuvintele in [raza slavà ca
In bizantinei, a fAcut o traducere din care mai nimic nu se Intelege.
Der Uebersetzer des Malalas grosse Mühe hatte, die kiinstlichen
poetischen Wendungen der griechischen Sprache wiederzugeben
Allein nicht nur von den poetischen Stellen gilt dieses, sondern von
1) Cf. Sobolevskij, in Sbornik al Acad. l'etersb., tom ss, p. 27
Sb. Min., Sofia, XVI-XVIII, 320.
1) Cf. Sobolevskij, in Sbornik Acad. Petersb , tom SS, p. 58 : ,Perevod.
sdèlan sravnitel no svobodno'.

168
der Uebersetzung iTherhaupt. Ganz mechanisch ist Wort fiir Wort
worden, haufig ist gar kein Sinn herauszubringen ; gleichlautende
oder graphisch sich gleichende W8rter sind verwechselt wordenu.
Astfel spune, in acord cu Jagi6 1), acest cunoscator Gleye :
Traducatorul lui Malalas se cäznea mult spre a reda expresiile
poetice, artistice ale limbii grecesti. Dar nu numai cu pärtile poetice
i se intampla asta, ci la traducere in general. In chip cu totul mecar*
a pus cuvant de cuviint, asa ca deseori nu se poate scoate
nici un ['Vies din traducerea lui, schimbä doar cuvinte cari sunä
la fel sau sunt scrise la fe!".
Adept al curentului literar cuvant de cuvant" (al lui Grigore
Prezviterul) era si scriitorul care in sec. XIV a tradus in bulgaroslava
Cronica bizantinului Manasses. Acesta spre a se tine cat mai
aproape de limba greceasca a originalului si a o imita cat mai servil,
fiindca aceasta limbä avea in compozitia ei sumedenie de cuvinte
compuse (ceva ce, de altfel, e formatie fireasca in limba greaca)
croieste si in limbo medio-bulgarä (bulgaro-slavä) a sa multime de
asa cuvinte compuse, WA sa se uite ca ele sunt nefiresti si ca. de
asta ingreuneaza si confuzioneaza intelesul in limba bulgareasa
Astfel, pentruca Manasses scria eseptog traducatorul medio-bulgar
fauri, dupa acest model, pe ufspumK = neväzut ; fiincica acela punea
axcipi3co;, bulgarul compuse pe nefirescul in bulgara nEXpaspocpzAK--=
necurajos ; pentruca Manasse scria eir.Tepo;, traduckorul bulgar croi
pe 6f cruptlis, = fail aripi etc. 2).
De aceastä Scoala a Itti Grigore Prezviterul se tineau si scriitorii
cari traduceau poezii bizantine, spre a reda cat mai mult din
armonia lor, credeau dansii. De aceea, in deosebi aceste traduceni
sunt confuze; cad, constata si un alt cunoscator 8): die Uebersetzer...
hietten sich an das Original buchstabengetreu, ohne sick um den
Sinn, den Rhytmus und den poetischen Schmuck, wie es die Akrosticha
waren, zu kiAmmern", adica : Traducatorii se tineau !itera cu
litera de original, MI' sa se preocupe de tnteles, de ritm, de podoaba
poetica, cum erau acrostihurile".
Scrierea cirilid, cu asa Literatura de cuprins enciclopedic,
s'a raspandit din Bulgaria in portiunea locuita de ei din rasaritul
C. E. Gleye, in AfslPh., XVI, 580.
Cf. M. Weingarth: Byzantské Kroniky, I, 194.
8) Dr. M. Murko: Gesch. der iitteren siidslaw. Litteraturen, p. 74.

160
Daciei Traiane In sec. X sau XI (p. 43 si 6), la Rusi si la Slavii
dela apusul liniei IskAr-Salonic tot cam in aceeasi vreme, la SArbi
cam In al X!-lea secol. De atunci, texte bulgAresti ca asa variat
cuprins, scrise In Ihnba bulgAreascd numitA paleoslovenicd i cu
cirilica, au inceput a trece in toate aceste regiuni si la popoarele lor
slave. Si au trecut apoi, mereu, trite° mAsurA si in veacurile urmAtoare
corespunzAtoare perioadei Slavonismului Cultural dela Romani,
adica i intre sec. XII pAnA intr-al XVII-lea inclusiv, acum imbracate
In stadiul limbii mai noui numitA mediobulgare. De aceea, arnandouà
aceste carente, adicA si pe cel al traducerii dupd lnfeles si pe cel
al traducerii literate (cuvant de cuvant), le gdsim la Slavii cirilici
(Macedo-Slavi, Sarbi, Rusi) si in aceste veacuri corespunzAtoare
Slavonismului Cultural dela noi.
Astfel, partizan al directiei dup5 inteles' fu la Sarbi, in sec.
XV, un cAlugAr Grigorie, care la a. 1408, copiè revAzAnd cuprinsul
vechei traducen i hulgaresti a Cronicei cronicarului bizantin Zonaras
care era confuzA. Acesta dud s5 dea inteles acelei vechi traduceni
literale, compunand din ea Paralipomen al lui Zonaras", o redactie
cu caracterul limbii literare sArbo-slave, in a car& Predoslovie"
spune, intre altele ca : dela cei bine cunoscAtori am invAtat a nu
copia mai inainte de a intelege prin citire in cartea de fata".
Hillik1KW(K), HE Hirkat(A)E np-kri HCOKATH, AOHAENtf
141JHHT4111018 3 OV T H itHH3ii 'WM41141,70 1).
Acest Paralipomen l-a compus Grigorie pe vreinea and in
Sarbia d)rnnea Stefan Lazarevit:, care l-a indemnat sA-I compue
care protegui si pe mi alt insemnat in vätat al vremii sale, anume
Constantin Filosoful Kostenski care se tinea de Scoala protivnicA, de
cea literald (cuvant de cuvant).
Acest Const. Filos. Kostenski, compilAnd din autori bizantini,
pe care ti traduce sarbeste, a compus un intreg sistem Despre
scriere", in care recomand5 tineretului sA scrie sarbeste cat mai
asemeni scrisului limbii grecesti. Aceastd opera' a lui, din pricina
grecomaniei sale, e foarte confuz5. Despre un paragraf al ei Jagk.
se rosteste astfel : In toate astea nu e nimic independent, ci cuvant
de cuvdnt e tradus totul din greceste, ba traducerea e foarte rea
la cAteva locuri chiar fdrd nici un tnteles"s). AceastA apreciere
M. Weingarth: Byzantské kroniky, 1, p. 126.
2) Jag:e: Razsu;:'denie, p. 513.

170
o are Jagic:: despre multe din paragrafele cartii acesteia manuscris
a lui Kostenski. lar G. Dani6ie se rostea 1) si mai rAu despre confuziile
lucrkii acesteia a lui Kostenski. Numai c5, pe cAt am observat
eu, nici JagiC. nici Dani(le n'au bagat de seam5 ca aceast5 confuzie
se datoreste nu mintii neclare sau inferioare a lui Kostenski, ci faptului
ca el linea sA respecte si sa aplice InvAtura Scoalei literare
cuvAnt de cuvAnt" a lui Grigore Prezviterul.
Dau aci, In traducere, o bucatA in care Const. Filos. Kostenski
se ocupA de traducen, polemizAnd cu cei cari, in traducerile ce fAceau
sau fAcuser5, nu tinusera socoteala de fraza greceasca a textelor
ce tradusesera. Din aceastA bucat5 a lui Kostenski se vede pe
de o parte, cA modul de a traduce preocupa si in sec. XV al vietit
acestuia si in secolele urmatoare In cari s'au fAcut còpii dupA aceastA
opera a lui Despre Scriere" ; pe de alt5 parte se mai vededin
aceasta bucata si confuzia stilului sArbo-slav grecizat al lui Kostenski
care se tinea de Scoala de traducen i literal5", adica cuvant
de cuvAnt" a lui Grigore Prezviterul.
WA aceasta bucata cu stilul ei, dupa expresia lui lagi(:, fara
nici un inteles" (din a acestuia Razsuidenie, trad. Marg. Ste.):
Dar sa vorbim iarasi despre verbe. Cei ce spun vazura (im-
Xlivra) 2) ochii mei mAntuirea", vorbesc gresit, del gim-krr4 este
dualul masculin, si spui ca cu un ochi omul este complet. Dar
asta este gen neutru si se cuvine a spune vazura (Kim-kyrk)
ochii mei". Si iarAsi, cari vorbesc despre mironosite Ci1h11114CT4"
sau amAtiwracE pEKSipa", nu este ask fiindca aceste sunt masculine.
Dar femeninul neavAnd alta raspAndire, se zice cnkulkirrk H pa-
OirriccE". Si nu spun ca sa scrii sau sA zici KAA.krrE sau pal,k)Ifil-
TEcE", precum [obisnuiti] voi de multe ori, ci alixkrrii si AA(A)VH-
T-kcE". Caci astfel pierduraii deosebirea, nebagand de seamA cA la un
cuvant se arata 1: si la altul i, si indepArtati masculinele, pe ambele
una facAndu-le, si produceti inversiune si erori. CAci este si la
verbe astfel de erori. Unde este sa se spuie Iirlip-knaraimaa",
Unii ziC IlEnii-laararmAdu 4), ca si cum ar spune reprezintki inu-
1) In Starine, I.
') Luka II. U.
4) Matf. XXVIII. 9.
4) Dupa indicatia Preasf. Amfilohie in editarea Condacariului) grecescul
ettis7i0s7o.,; se traduce deja in cele mai vechi texte and ,ilenp.knaram-kiii"-
Ond .uurkpAu4r4fmvii".

171
tile sau de nebAgat in seamd". i iardsi ty HE (neprezentat
fu)" dacd s'ar spune, deasemenea s'ar spune o eroare,
ar fi nepotrivit. Dintr'o data faci trei erori. Sau MïrpOHOCHRAMkr..
thlAtik HA PAAo(c) rip-knOacH" (plAnsul mironositelor ii schimbd
bucurie)" voind a spune, i zici rma(q) HA fliiAo(C) nplaomil (plansul
In locul bucuriei il puse)", ca si cum ai spune cd in loc de bucurie
plAnset le produse acestora. Sau voind a spune Grim
poco v ap-kAóacii kfoc prefdcu in mud)" si spui &111%HA pocs
np-laoaui (foc puse In loc de roud)", spui ca si cum in loc de
roud arse pe cei finen i Sau iarài, in rugdciuni 1), voind a spune
nuEovcituliiiouloVio EU,S, H K BACTSHAEHH HEHIVLIAI'AEAUWO OVEIJKAIITA"
(pe Maica Dornnului cea neadormitd si in reprezentarea sperantei celei
neprefdcute) si spui : nplaarafituro oynuabrie, adicd sperantd
neoferitd i inutild i [altele] asemdnAtoare acestora, care in asemenea
tesdturd devin caractere ale opozItiei. Sau dacd spui 2)
iia(C) RÒ pa(A) H flOANCi ti,Tpcialf A1/1,101,0,n gkqiii,u K (cdci
pentru noi se ndscu copilul mic, i D-zeu etern)", fiindcd ardli cd
andva in Vitleem dintr'o fecioard, atunci, si din tatAl fu nasterea
lui Hristos si nu ardli ciar prin cuvAnt cd upicac(A)s ki )
(inainte de veacuri este dela tan», cdci [este] creatorul veacurilor.
Dar si cei care spun 2) npiumiToro", nu e asa ci HACOVipliA1.0"
(spre fiintd), c,Aci dela tatAl nostru se considerd creator si
se spune »Wi(e') go PA(A)uI PGANCE CvT1/611E MAAAO, noirts-kgriKirt ilk"
(cdci pentru noi se näscù copilul mic, D-zeul etern), sau , HK np-k-
REMIKIH iib." (care este D-zeul etern), Oyu ittniiiirki 4). i uite
de unde se ja i despre ce se vorbeste. Cum si când sd se spuienp-kNoreraro",
nu se stie. In traducen i (interpretdri) avem dat
precum cA in tatäl nostru rugAciunea evanghelicd care spune pAinea
4) Asupra Adorntirei Maicei Domnului : vied Ev7.01.Irr,.zov Ds6Toxov v.cd
-maEcu; in traducerile vechi slave ,,141 OtTeVna10111110/0 On 11 KZ-
34CTOV11,1011111 (MC Hinpioaramour ovnxicamiu. Cf. Amfilohii, Kondakarij, p. 132.
a) Asupra nasterii : 4 4 E(V/Viii)7) ILOCGUOV 'Igo ôrcpb CeSPROV .0E6g,
urm. Amfilohii Kondakarii p. 87. K. obiecteazA impotriva lui ,Nrkk-kquidte,
cum in acest adjectiv nu e vizibil cuvAntul original 7cpò catiro(!r,".
a) npimoraToro" se aratA ca traducerea cuvAntului grecese 1rd 51:ay:Amoy,
in acelas vers.
4) K. a gAsit cA expresia mg( dA exact pe grecescul 6
cti.dmov deck fArA

172
inoastra cea de toate zilele spune, fiindca intreaga noastra alcatuire
o unge veselia zilnica a celui nenumit, care este Hristos. Caci
se spune : luati trupul lui Hristos, gustati i vedeti cat este de bun
Domnul si este in paine trupul lui Hristos, care din fecioara purcede,
pe care fecioara In Vitleem II nscù. Vezi deasemenea
çe autorul conclacului1) care spune : fecioara astäzi pe cel spre
o flintä nastel (Aislo IWKA)AETK) adica panea
cereasca; i aceste spunand Inseamna Indrazneala, precum ca pamantul
vazu aceasta cu Indräzneala, precum pamantul vazu acestea,
cu Indraznealá. Aduce micul vartop In dar, precum smerenia stäpanitoare
care din robi se naste. i vorbele: SEMAri ROSTÓrlh
+1ElipliKOCII0611110MS 1101-111ÓCIITha (pamantul vartop aduce celui sfant
(neatins) sau, dupa expresia Grecilor, ') IliflpHC11411-10MSa (celui
inabordabil), lamurit Earatal cä cine voià sä aducä dar celui divin,
daca milostivirea n'ar fi sävarsitä din partea noastra; si acestea
spunand Insemna celor ceresti i pamantesti la un loc glorificare.
Spui ilngerii" (arr,nu) 8), cu cei mici (slabi)", cXosmilmitimH,
si pe ei oamenii fi socot ca pe cei FlitCTIilpiH CAAROCAOKE(T)" (pastoril
glorifica) i aceasta inseamna, cum si prin ei cazil omenirea,
larandu-se d-la cel ce i-a creat, Impreuna peste tot pamântul dupa
cursul stelelor, si Intariturä fu legea, despärtindu-i pe acestia de
semintia lui Avraam ; i deaceea primi sa calätoreasca pe drumul
ceresc, cazit dintre stele dela D-zeu In idolatrie si pentru acestea
se Indepärtara de legea divina. Si tu semintie a lui Avraami dea-ceea
ai oroare de ei. Dar lata, cu cal cazura, cu atat se Inselarä
luand aceasta in seamä, cauta' pe creatorul cerului, sa se inchine
lui cu daruri, ca sä nu aducä acestuia fructul idolilor, ci pe fiul
fui D-zeu si pe drum dup5 stea sa meargä. N un deci, ci primeste
cu bucurie, Caci cine fuge de providenta celui suprem, de el se
indeparteaza, i acest sens mai din'ainte In tine se gaseste, fiindcl
in tine se nascu imparatul, ca tu sä nu te Inspaimanti. Dar cä e
Tex tul grecesc: 7.ap5ivo.; arspov 7.6v ùnspo5oLov .V.z7et, 5:71 tò
,o7:4Xatov 1:43 7:poacEç. Amf.l. Kondakarij.
3) Pe grecege7.,(1; a 7:poc11.-.-.cp In traducere de fapt ar fi fost mai aproape
adjectivul rainparrovnliomov", decat nwriplieoenomiomovu, dar deja in cele mai veda
texte se allá numai cea din urma expresie.
3) In greceve 57-;sì.ot Its7et 770:;tsvcov

173
pace, in Evanghelie, mantuirea neamurilor spune RAiCKH CL
SIC*3(A)610 GSTI011iCTMOTO (magii calatoresc dupa stea). Aceste
vorbe punând la an loc cu : olit(C) GO Pa(A)H POAHCi tilTpótlE NIAAAor
(caci pentru noi se nascu micul copil, D-zeul etern e),.
punAndu-le la un loc, fiindca noi nu furam impinsi in pierzare,
panä la implinirea nädejdii neamurilor. $i aräta, ci acesta care e
D-zeul etern, acum se nascu din carne din Maria micul copil, adica
fiind cel care nu era. $i tu pacatuind in scurt cuvantul fiinda
väzut, vorbesti acum si dela fatal se nascù" ciak-d oAH cf).
Deasemenea spunand KK, nb'rk IllICTRSPOTK" (in drum calatoresc),
vorbesti vrednic de ras, ci nsTk IlIZCTBSIOTO (fac drum). Asemenea
§i in altele gresesti §i faci inversiuni la aceste vorbe de mai
sus ale Kondakului (p. 462-465).
Aceste confuzii le spune, polemizänd cu $coala adversa, Kostenski.
De altfel, faptul ca. indicatille combative ale §coalei lui Ion
Exarhul le gäsim eat in còpii din sec. XII (asi Bogoslovia), cat
si chiar din sec. XV (asa lzbornicul lui Svjatoslav cu Pohvala cara
Simiona"), si le gäsim nu numai in còpii facute de Bulgari, ci si
de Rusi si Sarbi, acest fapt confirmä ca cele douä Scoli literare de
care vorbim, au trecut dela Bulgari si la ceilalti Slavi cirilici, unde
ele au trait, lucrand fiecare dupa ideia sa i ciocnindu-se una cu
alta in toata vremea corespunzatoare Slavonismului Cultural dela
Romani, adica din sec. XII pana intr-al XVII-lea inclusiv. .
Astfel cA ideia acestor $coli au pus-o la indemana Românilor
mai intai Bulgarii. in sec. XII, and ne-au dat scrierea cirilica
limba slavä in acele texte-còpii bulgaresti ; iar in veacurile urmätoare
au mai cultivat aceastä idee fhtre Romani si còpiile rusesti
sarbesti cari circulau si ele nu numai intre Slavii cirilici ci i la noi.
Continuarea cantArii In greceste: ?,t IETa4 icrcipf.4 6?omopoijac.
Grec. ai 7dp &.revvii011 7CCO.E0,0 Vi0V, 6 Isr.6 ctic6vor, E6g. Acest
Kondak se socoate cA apartine autorului de poiezil Roman, Krist i Parapikas
(Anthologia (iraeca carminum christianorum, adornaverunt W. Christ et
M. Paranikas. Lipsiae MDCCCLXX1, p. 91).
11itC40ivo; cnIttepov 7.6.# 67;spo6ctsv
:tat i7 Tijc6 cvnid.caov stT) ccpc- a:Tcp tpod.çec
ineXoL 71:o41tivwv
Eca*6.,;
rilta; .ficp 67avvi3-r, 7:cct3Eov viov,
6 7:p6 Wrion 4E6,1.

174
Ba, deosebit de ideile acestor douA scoli, incA §i acele diferite
genuri ¡iterare ce am arAtat (p. 164), cu ideile §1 cuno§tinfele din
ele, le puserA Bulgarii, prin manuscrisele lor (fie originale, fie cOpii)
la indemAna RomAnilor din Dacia TraianA, cAnd au introdus la
acestia limba medio-buTgarà si scrierea ei cirilid in sec. XII. lar in
urmA, si còpiile celorlalfi Slavi cirilici ni le transmiserA ; cAci, precum
se vede din redactiile textelor cu productiile genurilor ¡iterare arAtate
(p. 166-7), si dela ceilalfi Slavi cirilici veneau ele la noi.
Astfel cA, RomAnii, in perioada Slavonismului lor Cultural, se
adApau din fondul literar al tuturor Slavilor cirilici, lar nu numai
din al Bulgarilor.
SA vedem acum :
Forma, adicä limba i ortografia, Literaturii
cirilice a Slavilor.
In veacul XII, cAnd Bulgarii introduc scrierea cirilicA si limba
lor slavA la Románii din Dacia Traianä, ei compuseserä aceastä scriere
dejà cu douà secole mai nainte, anuine in sec. X. Au compus-o,
desigur, in capitala din veacul al X a Bulgariei, care era Prèslava
(cam pela tiinla de astäzi) pe atunci ; cad Sofia devine capitalä
mai tArziu. De ad, din Prèslava, au rAspAndit-o ei, se pare cA mai
-intAi spre apusul fArii lor, in finuturile dela apusul liniei imaginare
IskAr-Salonic, sigur cA in once caz in Macedonia, cum dovedeste,
intre altere, inscripfia mormAntalA, dela lacul Prespa din a. 993 1),
a farului Bulgariei Samoil.
Tot cam in acest veac, su in once caz intr-al XI, au rAspAndit
ei scrierea cirilicA si cu limba lor bulgAreascä, in texte scrise
Cu ea, la Rusi si la acei dintre ;SArbo-Croafi cari eran pravoslavnici
ca si dAnsii 2). In aceste al X si XI secol insä, limba bulgAreascA
nu era tot in stadiul fonetic medio-bulgar in care era ea cAnd au
rAspAndit-o la Romani, ci inteun stadiu mai vechi, anume In acel
numit de Stiinf5 paleoslovenic" sau vechia slavä bisericeascA" ori
veche bulgAreascA", sau, cum i se mai zice, limbd Cirilo-MetodianA".
Caracteristicele acestui mai vechi stadiu, deosebite de cele
') Cf. P. A. Lavrov : Paleografic'eskoe obozrenie kirillovskago piAma,
p. 24..
2) V. mai sus, p. 22.

175
ale stadiului medio-bulgar al ei, le-am aratat in lucrarea mea Cerceteiri
istorico-filologice" ; a§a ca nu le mai repet aci.
In sec. X si XI limbile rusa si sdrbeasca nu erau asa de tare
deosebite foneticeste de bulgara paleoslovenicä" ; tot astfel nici
iimba dela apusul liniei Iskar-Salonic ; erau insa, totusi, intru catva
deosebite de paleoslovenia. Asa ca, Rusii, Sarbo-Croatii si Slavii
dela apusul acelei linii imaginare Iskar-Salonic sau cel putin din
Macedonia au inceput atunci a scrie si a sluji in biserica lor cu o
limba care, in once caz, nu era a lor proprie, ci cu alta care, chiar
daca era tot slava si foarte asemanäta cu a lor proprie, era totusi
intru catva deosebitä de vorbirea lor nationa:a. La fel cum Slovacii
au inceput a scrie si a sluji In biserica lor (mai intdi husita iar mai
in urma catolicd si chiar protestantä nu cu bimba lor proprie,
adicä cu slovaca, ci cu ceha care era pentru ei oarecum o limba
artificiala (p. 50).
Cum ca limbile rusa si sarbo-croata erau atunci, precum sunt
si astäzi, limbi proprii slave iar nu bimba bulgäreasca se stie. Cu
privire la nationalitatea limbii slave dela apusul liniei Iskar-Salonic
lusa, Stiinta discuta inca si acum ; de aceea, cata sä mä opresc
putin la aceastä problema, spre a se Intelege apoi mai bine cele ce
vor urma.
Limba bulgdreascd propriu zisd *i macedo-slava.
In deobste, Slavistii de astazi cred ca limba bulgäreasca se
intinde, in Peninsula Balcanica unde e de mult sälasluirea ei, nu
numai pe teritoriul dela reisliritul unei linii imaginare trasd vertical
dela rail! Iskar phi la Salonic si in sudul Macedoniei dela apusul
acestei linii, ci cred a ea se intinde inca si la apusul acestei linii :
pe teritoriul Bulgariei apusane din regiunile Sofiei, Vidinului etc. In
regiunile Nisului, Pirotului, Moravei din Nord-estul Sarbiei si in Macedonia
centraba si nordica.
Acesti Slavisti 1) vad si dânsii si recunosc, ca filtre limba de
la rasaritul liniei si cea din apusul ei e astazi o destul de insemnata
deosebire fonetica si morfologica. Diferenta e, anume, in principal,
ca cea dela rasärit a avut in fonetismul ei mai intai (del putin in
sec. IX si X) nazalismul on (pis!. x =-_ ál, care apoi, de prin sec. Xl
1) Cf. Niederle: Slov. Staro.13., II, 2, p. 421-433, 3S2.

176
§i XII, devine än (cirilic su), §1 de prin veacul al XIV ä (cir. s)
cum e astazi in general ; pe and cea din apusul liniei nu va fi
avut on i an sau cel putin nu a avut pe än corespunzator acelui
x on =-Tho dela rasärit, ci in locu-i a avut un, iar astazi are, in
general vorbind, sunetul ui). A§a, la raskit : ronka > rKnka >
rska mana, iar la apus : *ronka > *runka > ruka.
Tot astf el, limba dela raskitul liniei a avut succesiv fonetismut
a > a sau la diftongale, pe care 'I are §i astazi, pe and cea din
apus are §i a avut sunetul e in locul acestor trei diftongi. A§a, la
räsärit : leCito, misto, lato-mTasto, läto-masto ; In apus insa a fost
§i este in genere, leto, mesto.
Fonetismele u §i acel e din anumite pozitii in cuvinte; §i altele
ce nu mai in§ir aici, din limba dela apusul liniei, insä, stint caractere
specif ice ale limbii skbo-croate, prin cari aceasta din urrna se deosebe§te
de litnba bulgarä dela rasaritul liniei, dar, precum spui, se
aseamänä cu cea dela apusul liniei Iskar-Salonic.
Dar limba dela apusul liniei Iskk-Salonic, care are in ea aceste
fonetisme cu caracter sarbo-croat, are uneori §i ni§te caractere
morfologice, cari nu se gäsesc in skbo-croata, ci sunt specifice
numai ale limbii bulgare dela räskitul liniei. A§a are, de§i nu in
acea§i masura ca bulgara : casus generalis in loc de casuri flexio -
nare in skbo-croata. Cäci, la apus se zice, in general vorbind, s. ex.
priemle 2ena _ prime§te pe femeie, cu un fel de nominativ drept
casus generalis, pe and in skbo-croata nu se poate spune de at
2enu, adicä cu acusativ regim direct (care se termina in u) deci cu
flexiune casuala.
Mai sunt §i alte caractere §i fonetice §i morfologice cari
deosebesc limba bulgara dela rasaritul liniei de cea din apusul acestei
linii imaginare. Trec, insä, peste ele acum, fiinda le-am aratat
§i se pot vedea pe larg in cartea mea Relations des Roumains
avece les Serbes, le Bulgares, les Grecs et la Croatie.
Cu toatä aceasta diferentä, pe care de altfel §i ace§ti slavi§ti
de cari vorbesc acum o väd, ei sustin, totu§i, ca aceasta e intreagd
limba bulgareasca, pe tot acel teritoriu arätat la apusul §i räsäritul
liniei Iskar-Salonic, dar ca ea are douä dialecte ale ei : dialectul
räsäritean bulgäresc, acel ce se vorbe§te pe teritoriul dela rasäritul
9 Zic in general, pentru cA regional are uneori 0 ci a §i 01" (cir. %).

377
liniei IskAr-Salonic gi, la apusui ei, in sudul Macedoniei, gi diolectul
apusan buleäresc, adicA acel ce se vorbeste pe teritoriul ar5tat dela
apusui aceleiasi linii si in nordul §1 centruI Macedoniei, si se aseam5n5,
cum am arStat, cu limba sArbo-croatà.
Astfel c5, potrivit cu aceastA p5rere a lor, acesti slavisti socotesc
si numesc bulg5resti atAt textele scrise in limba dela rAs5ritul
liniei Isk5r-Salonic, ca s. ex. pomenitele (p. 32) Psaltirea dela
Bolonia, Psaltirea lui Pogodin din veacul al XII, si Evangelia dela
TArnovo 1) din sec. XIII, cat si pe cele scrise in limba dela apusul
aceleiasi linii, ca s. ex. Dobr6rgovo t etveroevangele, Kjustendilsko
t etveroe vangele ori Vra6ansko Drangele. din veacul al XIII 2),
Zajkovski Trebnik din sec. XIV 8) ori Koprigtenski Damaskin 4),
Tikvegki 8) rAkopis (manuscrisul dela Tikveg), Bldg.-Lab. 8) (adicA
manuscrisul dela Leibach) din sec. XVII. .
Alti slavisti insA, indeosebi SArbi, sustin, din pricina acelor
sArbisme specifice ale limbii dela apusul liniei Isk5r-Salonic, cA .
bimba bulgAreasc5 e ntimai aceea dela rAsAritul liniei, fiindc5 numai
aceasta nu are caractere specifice sArbesti (sArbo-croate) in organismul
ei, dar c5 bimba dela apus, pentru ca are multe sArbisme, nu
e dialect bulgAresc, cum pretind cei dintai, ci este dialect al limbit
sArbesti propriu zise din SArbia si celelalte regiuni sArbe§ti, ca Vechia
SArbie, Bosnia, Hertegovina etc.7).
Mai e, in sfAr§it, o a treia categorie de slavisti, acestia
Cehi, Rusi, Croati si chiar Bulgari 8) cari sustin cA limba slavA
dela apusul liniei IskAr-Salonic, pentru cA nu are numai caracterele
specifice ale limbii bulgare ci si pe ale celei sArbesti, este nici bulgara
nici sArba, ci o limbA oarecum deosebitA si de una si de alta,
anume o limbA de trecere" intre sArba §i bulgara.
1) Valjavec, In Slatine, XX, 157.
' Studiat de Coney.
Studiat de Mladenov In Periochèesko spisame na balk. kni''. Dra:csi)o,
LXXI, 8-4. Sofia 1910.
Studiat de Miletiò.
9) Studiat de N. Naëov, in Sborn. Min., Sofia, IX.
e) Studiat de Argirov, In Sborn. Min., Sofia, XII, 406.
') Asa sustine s. ex. A. Belie, profesor la Universitatea din Belgrad,
In scrierile sale.
9) Cf. T. Florinskij: Lekcii, 1, 170, o crede limbl de trecere ; de aceeasi
Ør ere pune pe bulgarul P. Slavejkov si cehul C. jireëek.
12

1.7A
Eu cred, cum am argumentat in Relations des Roumains etc.",
ca limba necorect numit5 dialectul buigäresc de apus" se aseamAnd
in mai multe privinti cu sdrba de cat cu bulgara propriu zisd' si
incontestabild, adicd cu asa numitul dialect bulgar de rdsdrit" cdruia
ar trebui sd i se zicä pur si simplu ,,limba bulgareascd", de aceea,
ea ar putea fi socotitd oarecum chiar dialect E drbesc. Totusi, spre
a evita aci bAnuiala cA pdrtinesc pe unul dintre combatantii pe acea
temd Sarbi si Bulgari, ca mod de exprimare, voi admite o numire
care mai curand corespunde pdrerii cd limba dela apusul liniei Isk5r-
Salonic este limbd de trecere". Asa cd, dei in Fonetica Alf abetului
Cirilic" din a. H04, la diferite paragrafe, numesc bulgaroslave°
sau ,,medio-bulgare° texte scrise nu numai In limba dela rdsdritul
liniei Iskdr-Salonic, ci si in cea dela apusul ei ca s. ex.
TikveSki rdkopis sau Bulg.-Lab., acum, dupä ce in Relations des
Roumains" am studiat mai adanc aceastd chestie, spre a fi mai aproape
de adevdr, voi numi limbd si texte bulgare (bulgaro-slave)
numai pe cea si cele dela rdsäritul acelei linii, lar limba si textele
dela apusul liniei le voi numi macedo-s(ave", adicA nici bulgare,
dar nici sarbesti si nici sarbo-macedonene, cum zice acestei limbi
prof. sarb Belie 1). Termenul , macedo-slav" e, de altfel, intrebuintat.
cu acelas Inteles, deja de bulgarul Draganov 2), mdcar cd bulprul
MileW il tine de rdu 3) pentru aceastd faptä si sustine cä limba de
acolo este dialectul bulgäresc de apus. Asa cd, prin termenii limba
si texte macedo-slave" nu vom intelege numai pe acele wirbite sau
scrise in Macedonia de nord si centru, ci pe acele din intreg teritoritil
limbii dela alms& liniei Iskär-Salonic, adicá pe acele pe cari,
cum am arätat, unii slavish, le numesc dialect si texte bulgdresti
(bulgaro-slave)" sau medio-bulgare de opus, dar arora altii le
zic dialect si texte dialectale (sârbo-macedonene) ale limbii sârbe.
Din cele ce am expus in acest paragraf se vede dar, cd nu
numai limbile rusd si sarbeascd, ci si aceasta macedo-slavä dela
apusul liniei IskAr-Salonic se deosebeste de paleoslovenica pe care
Bulgarii au introdus-o din rdsdritul tdrii Ion, °data cu scrierea ciri-
1) In Serby i Bolgary Is Balkanskom sojua, S -Peterburg, 191,,.
1) In studiul slu: Nosovye glasnye zvuki v sovrem. makedonsko-slavjanskich
i bolgarskich govoracle, publicat in Russkij Fila Vestnik, No. 1
din a. 1888.
8) In Sb. Min., II, p. 228

lick in toate aceste trei teritorii nationale slave deosebite. Accentuez,
totu§i, incaodata, ca in sec. X §1 Xi deosebirile dintre acestea toate
§i paleoslovenica nu erau Inca a§a de mari cum aceste deosebiri s'au
tot dezvoltat apoi in vehcurile urmätoare §i cum sunt astäzi ; §i nu
erau a§a de mari, fiindca diferentierile actuale dintre aceste limbi s'au
accentuat treptat in curgerea vremilor urmatoare.
Adaptarea scrisului paleoslovenic la limbile Slavilor cirilici
(4 tipuri de adaptdri).
Dupa ce Ru§ii, Sarbii §i Macedo-Slavii au primit dela Bulgari
limba slava §1 alfabetul cirilic sub forma paleoslovenica1) nu numai
le-au citit pe acestea, ci, au inceput §i dan§ii sa scrie cu ele, fie
copiind, spre a räspandi in poporul lor, traducerile facute de dascalii
lor Bulgarii. din grece§te §i transmise lor, fie traducand ei in§i§i din
aceasta limba a eulturii bizantine, ori uneori traducand chiar din texte
latine§ti in paleoslovenica ce o primiserä ca bimba literara a scrisului
lor (p. 163).
Dar aceasta paleoslovenica a literaturii Ru§ilor, Macedo-Slavilor
§1 Sarbilor (Sarbo-Croatilor) era pentru ace§tia o limba artificiala,
iar nu chiar vorbirea lor vie §i nationala ; era o limbd pe care atunci
invatau sá o scrie §i sa o pronunte dupa modelul acelor texte
paleoslovenice. CAnd o invätau ¡lisa, fiindca ea era inca foarte asemenea,
mai ales fonetice§te, cu limba lor vie nationala, pe de o parte,
iar pe de alta pentrucA, din pricina acestei asemänäri §i uneori din
cauza neputintei de a o inväta exact, confundau diferitele forme sau
fonetisme paleoslovenice cu cele ale linibii lor nationale, de aceea
acei scriitori cirilici uneori con§tient, alte ori incon§tient adaptau
fonetismul limbii lor proprii la cel intru catva deosebit al paleoslovenicei.
Aceasta adaptare o faceau dand slovelor textelor paleoslovenice
valoarea fonetica corespunzatoare in limba lor vie §i nationala
ruseascä, sarbo-croata sau macedo-slava.
Alte ori, iara§i spre a adapta, inlocuiau la scrisul lor chiar
forme de cuvinte paleoslovenice cu forme din bimba lor nationalä ;
ba chiar cuvinte paleoslovenice neasemánate fonetice§te cu cuvinte
corespunzatoare din paleoslovenica le inlocuiau cu cuvinte cari aveau
acela§ inteles din bimba lor vie.
1) Vezi p. 22.
179

180
Astfel, paleoslovenica si textele ei scriau HM A ==nume, AAKE =-....
arc, pe cari Bulgarul le pronunta (in sec. IX si chiar X) cam imen,
lonkei cu en §i on nazalizate1). Rusul InsA, care. avea si el aceste
cuvinte (si altele cu asa At §i AO in limba sa nationalA ruseasa,
dar cu pronuntarea inaa (imja), luk, adaptAnd, din acele felurite
pricini, pe cele paleoslovenice la pronuntarea sa, a ajuns sA reprezinte
prin la diftongul ja (= rom. la), in loc de v (=en) din paleoslovenica
; iar prin A sA reprezinte sunetul u, in loc de á (= on)
paleoslovenic.
Tot astfel, pe s t ulgarul if pronunta Ci, Rusul insA, in cuvintele
la fel 11 pronunta o; astfel paleosl. CSKI-ITSKS = sAvitAkA se
rostea in ruseste svitoks, paleosl. casops --= siiborA era in ruseste
sobors. De aceea s'a ajuns cA pentru un Rus I reprezenta sunetul o.
Pe lAngA aceasta, Rusul and in plsl. de cuvinte ca Ap-Irso,
care se pronunta de Bulgar driivo, si de LIAOrliKS care se rostea de
acesta Cloaks, si stiind a aceste cuvinte insemnau ceeace in limba
sa ruseascA AMMO copac si gEAOR*KI = OM, §tiind acestea, and
copià un text paleoslovenic, ori chiar cAnd el Insusi compunea ceva
propriu, confunand din felurite pricini nu mai punea pe Apicao-
§i Linos-Ims, ce erau In textul sau bimba-i literard cari erau paleoslovenice,
ci pe rusestile Aim° §i tif4001KS.
Alte ati, In sfarsit, and gAsea in textul paleoslovenic (bulgAresc)
ce copià un cuvant bulgar, care nu era si In limba sa ruseasa,
atunci, mai cu seamA din necunoasterea exactA a limbii
¡iterare si spre a fi inteles de cititori, inlocuia cuvAntul paleoslovenic
prin cel al limbii sale vii. Astfel, in inc de plsi. 14011K = cal,
care nu exista in limba ruseascA a diferitelor regiuni, punea cuvAntut
rusesc Aoluamk din limba sa vie care insemna tot cal.
Astfel procedau scriitorii Rusi in limba lar literar5, pe care
uneori constient, alteori fnconstient o adaptau la ruseasca vie a for_
Alte exemple ca acestea se mai pot vedea in manuscrisul copie din
text paleoslovenic numit Evangelia lui Ostromir" din sec. XI, sau
In Predoslovia la Bogoslovia" lui Ion Exarhul in copie rus, din
sec. XII 2), ca sA nu mai insir aci IncA si alte texte pe cari specialistii
le cunosc.
2) In transcrierea Cu 1itere latine en nazalizat se reprezintA prin e, lar
on nazalizat prin a; deci Ime, Wm.
2) Amandouh la Jagle: Rinsmidenie, 1, p. 113 §i 320.

181
Tot astfel, SArbul si Macedo-Slavul, In sec. X si XI deja, aveau
In limba lor sunetul e corespunzAtor paleoslovenicului at ---- en = p,
si u (Macedoslavii uneori si á) corespunzAtor paleoslovenicului A =
on = 4. De aceea, cAnd scriserA si ei cu cirilica, fie copiind texte
cirilo-metodiene (= paleoslovenice), fii compunAnd sau traducAnd ei
insisi ceva, din aceleasi pricini ca Rusul dAdeau lui at §i 74 aceste
valori fonetice si le pronuntau, deci, ca in aceleasi cuvinte corespunzAtoare
din limba lor sArbeascA si macedo-slavä. Acestia pronuntau,
deci, pe- lima, = ¡me, lar pe A XKIS, = lukz, (Macedosl. uneori
si 10(1). Asa cA, pentru SArbi si Macedo-Slavi ie, insemna In genere
e §i ifi =. u krar si á la Macedoslavi); si astfel pronuntau ei aceste
cuvinte si slove, chiar cAnd citeau texte propriu paleoslovenice adicA
bulgAresti. Asa si In veacurile de dupä al XI; numai cA in macedosialia
de dupA acest veac, acel á = on devine uneori, in unele regiuni,
prin prefacerea fonetismului acestei limbi vii, sunetul cln ca in
bulgara propriu zisA (dei cAteodatá si cu nuante de an etc.), asffel
cA, acum x pis!. insemna nu numai u, ci uneori si ein.
Cu privire la jer-urile 5 §i k, in sec. XI SArbii nu le mai aveau,
ca sunete distincte, In limba lor vie, ci din contopirea sunetelor, altä
datA diferite ca si in paleosl., ale lor, s'a nAscut la ei un singur
sunet .care pe atunci, si poate si In urmAtoarele douä secule, era un
fel de e Insemnat de Jagie cu e2. Cele mai vechi texte sArbesti
(sArbo-croate), afarA de cAteva exceptionale (ca Evangelia lui Vlkan
etc.), nu scriu de loc pe x, ci numai pe k cu insemnarea de acel
Jel de e2" sau de prisos". Din al XIV secol insä, fiindcA acel
,,fel de e2" se prefAcuse In a l& incepe a insemna sunetul a pentru
SArbo-Croati. Astfel cA pla cxKops = saborei, care se adaptA 111
acestia In cksopk, se pronunta la inceput se2bork, iar mal apoi sabork.
De aceea, confundAnd, din aceleasi felurite pricini, ca Rusul, limba
literarA, care era paleoslovenica, cu bimba sa vie sArbeascA SArbul
adapta la bimba aceasta pe plsl. x (si k) dAndu-i valoarea a; lar
Macedoslavul care, In multe regiuni ale sale, pronunta, in cuvinte
similare cu paleoslovenice, pe x (si k) ca o, dAdea si el aceastA
din urmA valoare foneticA jer-ului 8 (§i 10.
Asa si la alte slove ce nu mai insir aci, ca hi fatA de pisl.
-ki si H etc.
Pe lAngA astea, SArbo-Croatii si Macedo-Slavii, inlocuiau si ei
deseori, ca Rusii, chiar cuvinte intregi paleoslovenice prin forme vii

sarbesti sau tnacedo-slave. Astfel fac in diferite texte scrise de ei,
intre cari citez manuscrisul sarbesc numit Evangelia lui Miroslav" 1)
din sec. XII si pe cel macedo-slav Foaia macedoneana" 2), ca sa
nu mai insir aci inca alte exemple si alte texte.
Asa fac de altfel, Ruii, Maccdo-Slavii si Sarbii ehiar dupa
sec. XII, in perioada de timp corespunzatoare celei a Slavonismului
Cultural la Romani, cand copiaza dela Bulgari nu numai texte paleoslovenice,
ci si de cele ale stadiului medio-bulgar al limbii acestora
din unid
Dar aceeasi adaptare o fac Bulgarii mnii, cu incepere in deosebi
din veacul XII cand limba paleoslovenicä se invechise asa de
tare, incat nu mai era nici pentru ei vie ci o limba in parte moartä
si o invatau i dansii in scoli si manastiri sau biserici, macar ca
la ei ea era nationalä. Asa in toate veacurile urtnatoare corespunzätoare
perioadei Slavonismului Cultural dela Romani. In sec. XII,
deja, limba lor vie se deosebea relativ mult, de paleoslovenica, mai
ales foneticeste ; iar in veacurile urmatoare deosebirile dintre ele se
accentuiaza din ce in ce mai tare pana chiar si in morfologia lor.
Acesta este pana prin sec. XIV inclusiv stadiul deosebit, numit mediobulgar
al limbii bulgaresti. Asa ca in acest nou stadiu, Bulgarii invätau
bimba literata (care era cea paleoslovenica ce introduseserä la
Rusi, Sarbi si Macedo-Slavi) ca i acestia din urmä ; pentru
pentru Bulgari ea - fiind deja foarte veche i schimbatä era acum
artificiala i aproape moarta. Ei, in acest non stadiu (medio-bulgar),
cuvantul s. ex. HM /Tt nu-I mai pronuntä, ca in paleoslovenica, imen
(ime), ci ime ; iar AXKSil pronuntä, in primele 2 secole ale epocii
medio-bulgare : länk, i in sec. XIV mai cu seama : 161. Astfel car
in aceastä epoca, pentru Bulgari, reprezenta de obicei sunetul e,
iar x reprezenta pe da sau tí., in textele paleoslovenice ce copiau
citeau sau cantau in biserica, sau in cele propriu medio-bulgare
ce ei înii compuneau (cf. p. 24, 34).
Nazuind, din acele pomenite pricini, de a adapta limba paleoslovenica
la limba lor vie, Bulgarii si Macedo-Slavii au ajuns sa-si
clädeasca diferite co1i ortografice Cu privire la intrebuintarea jusu-
1) Kuljbakin: O Miroslavljevom levangjelju, Sremski Karlovci, 1925_
1) Conev Istonja na bIg. ezik, I, 1S9.

3S:3
-rilor A si a jerurilor si K. Astfel ca, unii scriitori, o ScoalA,
intrebuinteazA la scriere iA §i ca in paleoslovenica, numai cA
nu la anumite locuri etimologice in cuvinte ca aceasta, ci amestecAndu-le
mai mult ori mai putin regulat intre ele. AltA ScoalA ortograficA,
alti scriitori, deci, scriu =mar si in locul lui , dar si
In al lui A paleoslovenice. lar altA Scoalä cautA sA scrie numai
si in loc de A si in locul lui A paleoslovenice 1). Acestea cu incepere
din sec. XII in veacurile urmatoare.
lar cu privire la intrebuintarea adaptAtoare a jerurilor Xsi k
s'au nascut intre Bulgari si Macedo-Slavi 6 Scoli ortografice : unele
din ele cu incepere chiar din veacul XI din vremea paleoslovenica,
altele dupA sec. XII, i s'au perindat in veacurile urmatoare corespunzatoare
perioadei Slavonimului Cultural dela Romanii Daciei Traiane.
Aceste 6 Scoli sunt urmAtoarele, dintre cari 5 au fost observate de
prof. bulgar Coney lar a 6-a de' mine 8): 1. coala etimologicd,
dupa care jerurile se scriau, mai mult ori mai putin exact, la locurile
lor etimologice din textele paleoslovenice ; 2. $coala cu jerurile amestecate
(din regiunile TArnovei i O'nridei), dupA care nu se pastra
deosebirile Scoalei etimologice intre jeruri (1 si h) ci amändouA acestea
se intrebuintau farä deosebire, caci unii adepti ai acestei Scoli
ainestecate" scriau mai bucuros §i mai mult pe x de cat pe Es, iar altii
mai mult si mai bucuros pe K de cat pe 1; 3. $coala forzeticii,
dupA care x se intrebuinta numai acolo uncle se voia a se scrie sunetul
à (si derivatele lui, ca o), lar It se punea numai »de prisos",
adicA acolo unde el se scria doar ortografic (cum era altä data
la noi), farä sa insemne nici un sunet ; 4. ,coa1a dela Ohrida, dupA
care nu se scria de bo h, ci numai x, acesta i pentru sunetul
(sau derivate de ale lui) si de prisos", adica fArA sA aiba nici o
valoare foneticA ; 5. $coala dela Zletovo (Macedonia), dupA care,
invers, nu se scria ci numai h, i pentru sunetul ei (si derivatele
lui) si de prisos" ; 6. ;Scoala Croato-ciriliccl, dupd care x si K de
prisos" nu se scriau de loc la sfArOul cuvintelor.
Am arAtat acestea in Cerceteiri istorico-filologice ; cf. si P. A. Lavrov
: Paleograf. Obozrenie Kir. pis'ma, p. 12-1-137.
.2) In Kjustendilsko i'etveroevangele, publicatá in Period. Soisanie
apoi extrasA in brosurA separatA, si in Istortja na bcilgarski ezik, I, Sofia.
In 0 znae-rju r ,mun,ke Fitoloelle za proui'avanje srpskog jezika I
knjiievnosti, publicat in Glas srprske kraljevske Akademije, vol. CXXI (a. 1927).

144
Mari de aceste adaptAri de naturA ortograficA, i Bulgarii, ca
ceilalti Slavi cirilici, adaptAnd, uneori constient, alte orl inconstient,
limba ¡iterará, adicA paleoslovenica, la limba lor vie, care acum, cu
incepere din sec. XII, era mediobulgarA, inlocuiau din paleoslovenica
textele acesteia chiar unele forme fonetice sau morfologice prin
altele corespunz5toare din litnba lor vie inedio-bulgati. Asa este s. ex.
In Evangelia dela TArnove din sec. XIII i), unde se pune, dupA
noua pronuntare bulgäreasc5, TraKs, Ha civauta etc., in loc de pis!.
Tias, cTpawk. Asa si la alte ¡itere, ce nu mai insir ad, din .texte.
AdaptAri ale paleoslovenicei la pronuntarea limbi lor vii, deci,
pe de o parte din pricina asetnnärii dintre acea litnba literarä, tare
era artificial5 i inoartA, i limbile vii, iar pe de alta din pricina
(ce o voi arAta amAnuntit mai jos) cd acesti scriitori cirilici mai
ales dupA sec. XI nu cunosteau exact acea limbä moartA literar5
pe care o invatau mecanic. Si nu o cunosteau exact nici chiar Bulgarii
de dupA sec. XII, inäcar cä ea (paleoslovenica) era bimba lor
nationalA, cum se poate vedea pomenesc acum cu anticipatie
in manuscrisul medio-bulgar nutnitul Octoihul dela Strumita 2), din
sec. XII sau XIII, care are multe greseli i abaten i (adapari) dela
paleoslovenica.
Limba aceasta literarA a Rusilor cu textele ei, cari cuprindeau
In ele fondul paleoslovenic i in el acele adaptAri pomenite, cu elemente
grafice, fonetice si chiar morfologice ale limbii proprii vii rusesti,,
se numeste in StiintA : limbo ruso-slavd sau tipul ruso-slav,
lar textele ei se nutnesc : ruso-slave. Limba literati a SArbilor (SArbo-
Croatilor) care-i si ea compusä din paleoslovenica ca fundament si
din adaptAri grafice, fonetice ori morfologice la limba vie sArbeascA
se numeste: limba sdrbo-slavd sau tipul sArbo-slav, iar textele ei
sArbo-slave". Limba ¡iterará a Macedo-Slavilor, care-i tot astfel
compusA : din fondul paleoslovenic i adaptAri la litnba vie a lor o
voin numi : litnba macedo-slavd sau tipul macedo-slav, iar textele
ei macedo-slave" 3). Limba literarl a Medio-Bulgarilor, in sfArsit,
care si ea se compune din fundament paleoslovenic si adaptAri la
bimba lor vie medio-bulgari, se numeste : limbo balgaro-slavd
') Cf. Coney: Istortja na ezik, I, 214.
?) Cf. Jagie, In AfslPh., III, 855.
3) Cf. expresia; ,rnIttelbulgarlsch-serbisch- la Jag;e, In AfslPh., XXXI,
p. 474

485
sau tipul medio-bulgar ori bulgaro-slav, lar textele ei bulgaro-slave".
In aceastä terminologie dar, cuvantul slav" sau olava" inseinneaza
nfondul paleoslovenic" al fiecareia din aceste 4 limbi 'iterare. Fiecare
tip din acestea se individualizeaza prin anumite caracteristice, dintre
cari pe unele esentiale le arätai In acest pagraf, iar pe altele in
cartea mea Cerceteiri istorico-filologice.
Colaborarea reciproca literara tritre Slavii cirilici.
Chiar indata ce aceste limbi ¡iterare s'au individualizat astfel
in cele patru tipuri, textele cirilice ale fiecareia nu s'au räspandit
numai in poporul national al lor propriu, ci au trecut hotarele fiecaruia
din acestea si s'au dus si la ceilalti. Anume, cele bulgaro-slave
au trecut de au fost citite si ciliar copiate la Rusi, la Sarbo-Croati,
la Macedo-Slavi ; textele ruso-slave au emigrat si au fost copiate
la si de catre Bulgari, Sarbo-Croati, Macedo-Slavi ; cele sarbo-slave
s'au dus si au fost citite si copiate la Bulgari, Rusi, Macedo-Slavi ;
textele macedo-slave au emigrat ori au fost copiate la Rusi, Sarbo-
Croati, Macedo-Slavi. Aceasta In toate veacurile corespunzätoare
perioadei Slavonismului dela Romani, adica si intre sec. XII-XVII
inclusiv.
lar aceasta reciproca emigrare, copiare si citire a lor s'a putut
lace pentru ca, cel putin la inceputul ei (prin sec. XI si XII), limbile
si scrisul lor erau foarte apropiate si inca putin deosebite futre ele ;
asa ca, de asta, oricare din textele unora dintre acei Slavi era usor
inteles de catre ceilalti. Observatorul acestei emigrad reciproce constata
6 copietorii textelor, macar ca eran de alta natie s'aya de cat
autorul textului ce copiau, totusi, nu adaptau, nu localizau copia lor
In totul la bimba lor 'iterara si la valoarea fonetica ce literatura acestei
limbi ajunsese sa dea slovelor cirilice, ci pastrau in copia lor
multe (dei nu toate, caci uneori adaptau, localicau) caractere ale
limbii 'iterare si ale valorii fonetice ale slovelor din textele acelei
alte natii slave ce copiki. De asta s'a ajuns cä In foarte multe din
textele acelor 4 tipuri de llmbi ¡iterare pomenite gäsim influente liter.are
ale tuturor sau cel putin ale unora din celelalte, Se Mea dar
astfel, un fel de colaborare (iterara" reciprocei. Asa ca limba si ortografia
lor ajungea sa fie un compromis, un amestec din toate.
Casim, anume : sarbo-croatisme in texte bulgaro-slave si macedo-

slave ; bulgarisme in texte sarbo-slave i macedo-slave ; sArbisme,
bulgarisme si macedo-slavisme in texte ruso-slave ; rusizme in texte
bulgaro-slave, macedo-slave i sarbo-slave.
Cunoasterea mai de aproape a acestei constatAri ne intereseazA
cu deosebire pe noi Romanii, fiindcA ea ne dA lAmuriri cu privire la
valoarea foneticä ce o aveau la noi, in scrisul nostru, slovele cirilice
ne lAtnureste constitutia i fiintarea curentului !iterar slav al nostru ;
de aceea sA al-N ad, pe rand, toate aceste 4 influente si colaboräri
Merare reciproce la Slavii cari ne-au dat curentul nostru slav si ni
l'au alimentat in perioada Slavonismulni Cultural.
a) Sdrbisme texte bulgaro- si macedo-slave.
Crearea alfabetului cirilic i deci inceputul scrisului cu cirilica
s'a f Acut la Bulgari in sec. X in pärtile capitalei statului lor Prèslava.
CAtva timp activitatea asta literarA inceputA aci îi pAstreazA tot in
acest oras centrul ei de greuta te din care pornirA propagande/e cirilicei
si ale scrisului cu ea spre Macedo-Siavi, R4i (p. 43), Sarbo-
Croati. Dela o vreme insä, acest centru de greutate incepe a se deplasa
treptat spre regiunile din apusul liniei IskAr-Salonic la Macedo-Slavi.
AceastA deplasare incepe chiar in sec. X, de altfel, odatA cu moartea
tarului Simeon (a. 927), in domnia cAruia se va fi modelat scrierea
cirilicA. Anume, prin moartea lui ocupA tronul fiul säu Petru. Indatä
insA, celAlalt fin Sisman, ajutat de unii boieri, voi sA-i ia el locul,
dar neizbutind rupe din stat partea de apus, in capul cäreia se pune
dansul ca capitala la TArnovo, la a. 963. Asa cA acu sunt aceste
2 state bulgAresti : unul care cuprindea mai ales regiunea propriu
bulgäreascA dela rAsAritul liniei lingvistice IskAr-Salonic cu capitala
la Pr6slava si altul care cuprindea regiunea mai mult macedo-slavA,
dela apusul acelei hinii, cu capitala la TArnovo i avand, acesta din
urm5, oras de seamA pe Srèdec (== Sofia de astAzi). In timpul
acestor domnii incepe a se dezvolta in Bulgaria de apus o vie miscare
¡iterará cirilicA, pe temelia celei mai vechi glagolitice (a. 886-898)
starnitA de episcopul kliment, elev al apostolilor Ciril i Metodiu,
alAturi de aceasta. AceastA miscare o apta i accentuarea la apus
a pusniciei prin marii asceti cArturari apusani loan Rilski la manas-
Se pronunta: Sradet.

187
tirea ziditA de acesta Rilo, Prohor Pginski pela rAul Pina in eparhia
Skoplje in chiar Macedonia de centru, Gavril Lesnovski in munlii
Lesnovo dela Kratovo si loakim Sarandaporski pela Sarandapor tot
de pe acolo 1).
DupA ce moare, apoi, mai tArziu, tarul Petru si urmasul sAu
Boris II tarul din Tärnovo, Samuil, urmasul lui Sisman, izbuteste sA
reuneascA acele clottä Bulgarii rupte si a se inscAuna tar al intregii
Bulgarii unite. Samuil insA deplaseazA capitala sa si mai spre apus
anume, o mutA mai intAi la Sr6clec, lar curAnd dupà aceasta i treptat,
din ce in ce mai spre apus in spre regiunile lingvistice macedo-s!a ve
dela apusul liniei IskAr-Salonic : la Moglena, de aci in a. 981 la
Pr6spa, unde s'a descoperit chiar inscriptia cirilicA din a. 993 mai jos
pomenitä (p. 174) si In urmA si de aci la Ohrida. Accentuiez cA
pe acum ca deja pe vremea tarului Simion, statul Bulgaria stApAnea
toatA regiunea dela apusul liniei Iskar-Salonic, adicA nu numai pArtile
Sofiei, ci i regiunile mai tArziu sArbesti dela Belgrad, Ni,, dealungul
Moravei, precum si chiar Macedobia de Nord si centru, cu Kosovo
polje, Skoplje, Veles, Ohrida etc. Ba stApAnea atunci si Albania cu
orasul Berat3), care pe acea vreme se numea Belgrad ca i capitala
de astAzi a lugoslaviei si era locuitä de multi Macedo-Slavi.
Prin aceastA deplasare politicA spre apus, vigoarea de mai
nainte, si politicA i culturalA, a Bulgariei reiseiritene incepe sA decadA
acolo, dar voinicA se mutA la apus i'mpreunA cu acele noui capitale
pomenite ale statului. Vigoare tot mai are räsAritul in sec. XII,
pentrucA atunci a fost in stare sA refacA al doilea lmperiu romanobulgar
i sä se impunä RomAnilor din Dacia Tratad, la cari au
introdus alfabetul cirilic i limba medio-bulgarA sub forma-i ce am
numit bulgaro-slavA, cam pela a. 1186. Totusi, Orille apusane au
deja in acest veac o Literaturd in timba lor literarA macedo-sla A"
ba deja In sec. XI o aveau, pentru cA acolo si atunci va fi fost
scris cred si eu manuscrisul cirilic numit Foaia macedoneand" 3).
1) Cf. Stojan Novakovie : Prvi osnovi stovenske knjiievnosti medju
balkanskim Slovenima, p. ltil i 176; de asemeni C. Jireè'ek : Dejiny nciroda
bulh., p. 141.
') Cuvantul Berta e o diformare, prin pronuntarea Albanezilor de acolo,
din Belgrad.
3) Cf. Vondrak : Altksl. Gram.2, p. :37, 17t; i Conev : Istorzja na
ezik, I, 189.

li8
Dar dupd sec. MI cultura propriu bulgAreascd dela rdsdritul
liniei IskAr-Salonic decade si ii pierde repede din intensita tea si vigoarea
ei veche. Anume, la moartea tarului Ion Asan II in 1241,
aceastA culturd buloreasci si puterea ei de influentd, impreund cu
statul politic (al doilea Imperiu) care o galvanizase, era deja foarte
redusd i inferiorizatd1). Acu se ridicase in apus, rupandu-se de sub
stdpanirea anterioard a Bulgarilor, statul Sarbesc, in care Incepe
o bogatd miscare literard, datoritd mai cu seamd sfantului Saya,
frate al marelui jupan al Sarbiei stefan NemanTa, care fu mitropolit
al Sarbiei la inceputul sec. XIII '). De acu, atat Sarbii insisi cat si
Macedo-Slavii destásurd, mArind, o bogatd activitate literard in locul
celei bulgare propriu zise care rdmane mai mult sd vegeteze afard
de cateva cupe sub tarul Ion Alexandru in sec. XIV. Se fac pe aci
felurite còpii dupd texte bulgAresti, dupd altele rusesti, i traduceri
chiar noui din greceste. Dar nu atat de mutt Literatura inacedoslavd",
cat mai ales cea sarbo-slavd" incepe acum sd ja avant la
apusul liniei Iskdr-Salonic. Grape acestei ridicdri a Statului sarbesc
si a miscArii literare sarbesti, din sec. XIV pana inteal XVIII limba
literar sarbeasd, asa numita sarbo-slava", ajunge repede sá fie
intrebuintatd ca limbd scrisd nu numai in regiunile ind bulgdresti
politiceste din jurul Vidinului cari se gdsird sub domnia tarului Sratimir
si nu numai in tinuturile Sofiei, amandoud regiunile in teritoriul
dela apusul liniei IskAr-Salonic, ci chiar si pela manastirea Rilo
si Bulgaria sudicd, unde pad atunci se dezvoltase miscarea ¿iterará
propriu bulgAreascd. Sau, alte ori, gratie aceluiasi fenomen de deplasare
a activitAtii literare la apus de unja Iskdr-Salonic in spre Sarbi,
se scrie mult chiar in aceastA limbd macedo-slavA dela apus, care
are in ea sarbisme i bulgarisme organice iar nu literare. Ba mai
mult : de atunci incoace, chiar and scriu Bulgarii propriu zii (dela
rdsdritul liniei) in mnsAi limba lor literard bulgaro-slava sub forma-i
medio-bulgard, çi atunci, din pricina puternicei influente ce o exercitau
asupra Ion cultura si literatura sarbeascd si macedo-slavd,
precum i pentru cd nu stiau totdeauna bine ce e cirilo-metodian,
ei adopti in textele lor multe elemente lexicale si ortografice sarbesti
si inacedo-slave.
Spune vi C. Jireeek: Dejiny nár. bulh., p. 230; cf. Ilie Barbulescu:
Relations des Roumains etc., p. 184-188.
Cf. Jagie, in Starine, VI 64; vi Sobolevskij la Sbornik al Academiei
rusevti din St. Peterburg, cartea 88, p. 178.

189
Ca rezultat al acestei deplasari a centrului de activitate dela
Bulgarii propriu zisi spre apus, adica spre mediul sarbesc, si, deci,
ca rezultat al influentii ce cultura sarbeasca incepù a avea spre räsaritul
ei, adica asupra Bulgarilor, vedem, in adevar, limba sarboslava
si macedo-slava intrebuintata de acestia ca Ihnba literara a
lor, pe lana cea bulgaro-slavä. Astfel, in macedo-slava sau sarboslava
e nota din 1273 pe Evangelia dela Tarnovo 1). Un document
prin care Sratimir, tarul bulgaresc al Vidinului, se adreseaza Raguzanilor
in sec. XIV e in bimba sarbo-slava a). Tot cu aceasta limba
e Sbornicul, ce s'a scris In a. 1360 cu sprijinul material al Anei,
sotia aceluiasi Sratimir. La fel, o Tetraevanghelie scrisa la a. 1355
de un bulgar in Seres (Macedonia) e tot de redactie sarbo-slavä 3).
Ba si in veacurile urmatoare, corespunzatoare perioadei Slavonismului
Cultural de la Romani : »multe manuscrise sunt, de asemeni, scrise
in Bulgaria de miazazi cu redactie adica cu limba si ortografia
sarbo-slava" 4). lar Conev constata, la fel, ca : »in sec. XVI Sofia
era subt influenta limbii bisericesti sarbea5), adica a sarbo-slaver ;
ba mai mult, acesta, cercetánd continutul bibliotecii manästirii bulgäresti
Ril, a gäsit &O »in ea sunt numai 27 carti de redactie bulgaroslavä,
pe cand 60 de redactie sarbo-slava'.
lar alte multe manuscrise, scrise de Bulgarii propriu zisi dela
räsaritul liniei Iskar-Salonic in tara lor sunt, si in sec. XIII si in
veacurile urmatoare, in limba, adica redactia, si ortografia macedoslave.
Astfel sunt unelé documente ale tarilor lor, ca cel al lui Ion
Asan catre Raguzani si cel al lui Constantin Asan catre manastirea
Virpinski, amândoua din sec. XIII 6). Tot cu aceastä limba literarä
si cu ortografia ei sunt scrise (poate de Bulgari) diferite texte, Mute
chiar in partile deba apusul liniei Iskar-Salonic si Macedonia ; asa
sunt Dobrovo si Kjustendilsko detveroevangele din sec. XIII,
Zajkovski Trebnik din sec. XIV, Bulg.-Lab., KopriAtenski Damaskin,
Cf. Conev : Istorija na balg. ezik, I, 214.
Ilie 13Srbu1escu : Relations des Roumains etc., p. 188.
5) In Sb. Min., VIII, 163.
Constatl si Miletia in Kopriitenski Darnaskin, p. XXI.
In articolul Rlikopisna Sbirka y Rilskila manastir, ce á publicat In
13d1g. Pregled, anul VI, c. X, p. 3, 2.
Cf. Iljinskij, In Dreynosti Moskovskago areheol. Obieestva, V, Moskova
1911, p. 13 li 14,

90
TikveAi rdkopis din sec. XVII, Abagar §i alte diferite incä. Pe acestea
din urma slavi§tii bulgaril) le socotesc de obicei cd ar fi
scrise in limba bulgireasci propriu zisd §i cd, deci, särbismele din
ele sunt numai influente ¡iterare ale limbii sArbo-slave care cdpätase
ascendent intre Bulgari, cum am spus mai sus ; realitatea e insä
desigur nu asta, ci cd acele sarbisme nu sunt influente sdrbe§ti li-
-terare asupra limbii bulgaro-slave, ci sunt chiar elemente vii cu caracteristice
särbe§ti din organismul limbii macedo-slave (p. 177)
aceste texte sunt deci scrise nu cu bulgaro-slava, ci cu macedo-slava
literard.
Cele maj sus expuse #ratd, ca. sArbismele din textele socotite
plinei acum bulgaro-slave sau medio-bulgare sunt de cloud* feluri ;
anume : cele din textele propriu §i indiscutabil bulgdre§ti, adic5 dela
reiseiritul liniei Iskär-Salonic, sunt nu organice ci numai influente
literare, intrate in texte prin acea colaborare a Bulgarilor cu Särbii
de care vorbirdm, pe and sArbismele din textele scrise la apusul
acelei linii nu sunt in acestea influenti literare, ci sunt, de reguld,
chiar elemente constitutive ale organismului viu al limbii acestor texte,
ale individualitdtii ei fizice §i suflete§ti, de§i, fire§te, unele sarbisme
pot fi îi In acestea influente numai ¡iterare sórbo-slave prin acei4i
colaborare reciprocó.
latä acum influente särbe§ti in texte bulgaro- §i macedo-slave,
prin acea colaborare reciprocä:
Chiar dacä am admite cd inca de prin veacul X sau XI se va
fi dezvoltat in Scoala bulgaro-slavd propriu zisd IL in loc de etimologicul
paleoslovenic al literaturii paleoslovenice a (pe care-1 vedem
s. ex. in textele-dgii paleoslovenice Savina Kniga9) §i Codex Suprasliensis),
totu§i in textele bulgaro-slave din aceastä Scoalä, k e
pe atunci relativ foarte putin intrebuintat ca inlocuitor al lui b. Deasa
lui folosire o vedem numai de prin veacul al XIII, de and literatura
sarbeascd ese la iveald cu o mare activitate. lar intrebuintarea mai
numai a luf l& in loc de 1 pis!. e un caracter esential §i determinat
al naturei textelor sarbo-slave, Inca deia inceputul acestei literaturi,
in sec. XII, in toate vremile viitoare (cf. p. 183).
Ma Miletre, in Kopristenski Damaskin, p. VIII.
Cf. N. van Wijk, in AfslPh., XL, p. 39; lbidem, XV, 347; Coney, in
Oodignik na Sofij. Universitet, I, 46 §i In Kjustendilsko 6etveroevange1e,p. 1

191
Asa cA, desigur, nu atät o continuare a vechei coale bulgare
estice, ci mai mult o influentd literarâ särbeascA sau macedo-slavä
e generala intrebuintare a lui IL, in loc de plsl. x, In bulgärescul Codice
de la Berlin din sec. XIV), pe care tot asffel o afläm si in
macedo-slavul Bulg.-Lab. din veacul al XVII 2 de altfel, in Codicele
acesta dela Berlin mai gäsim, tot ca särbisme, literare desigur : mare
amestec al lui k CH E s. ex. In Iii1ANHET4HHE i KilEdiTAHHE, Si X CLl
insemnirea or in ac. sing. s. ex. in WTKIIII EH KOHCOV A H q H X X
(in loc de pis]. i medio-bulgar, adicä bulgaro-slav ceea ce
aratä cä se pronunta si nyiqu oror). Un text medio-bulgar (bulgaroslay),
pare-se din sec. XIV, are, tot astfel, multe amestecuri de sal-bisme,
ca K in loc de x etc. 8). 0 Evanghelie manuscris din sec. XV.
bulgaro-slav se pare, are si amestec de elemente särbe i rusesti 4),
Tot astfel, prin pomenita colaborare reciprocA, are sarbisme
literare -Cronica medio-bulgarà din Codicele dela Kiev din sec. XVI:
= or S. ex. in OVAEIIIX aläturi de FIHK08, a in loc de IL S. ex.
in socaliCKAPO (in loc de sockucx-), ori genet. sing. -orA In loc de
pis!. si bulgaro-slav -oro s. ex. In UM/INCH-0r4 etc. 5).
Manuscrisul Plovdivsko evangelea, o copie fAcuta de un särb
in sec. XIII dupä original sau bulgaro-slav 6) sau macedo-slav, are,
pe läng5 multe bulgarisme care-i dau intru catva aspectul bulgaroslay,
si diferite sarbisme, cari pot fi lima nu numai särbo-slavisme
sau macedo-slavisme literare ci chiar macedo-slavisme vii ale limbii
literare macedo-slave ale originalului. Astfel are särbismele brtografico-fonetice
or pentru bulg. si E pentru bulg. In: noporrainE
CE, HA l'ilAHOr, pACEJETHE etc.
Apocalipsul Apostolului Pavel din sec. XVII dacä se admite
cä e scris cu bulgaro-slava lar nu cu macedo-slava are multe
särbisme literare fonetice i ortografice In bimba sa. Astfel : SSAPI,
POAS6IL, MSK4, OR*, csAk etc., cu s =u särbesc sau macedo-slav
1) V. Iagie: Opisi i izvodi, in Startne V, 49.
1?) C. Argirov: Ljubljanskijat klgarski rxkopfs oh XVII velcz In
Shorn. Minist. Sofia, XII, 433.
Jagie, in AfslPh., XXX, 394.
Cf. mai jos p. 493.
6) Cf. Ion Bogdan, In AfslPhil. XIII, 489.
Dr. I )sif Pata, in Spisanie a Acad. de SUMO bulgare, XXII, 12, p. 213,
216. Pata crede InsA cA originalul era bulgaro-slav.
1) Cf. Iagie, In Starine, IX, 138.

1.12
fonetic In loe de bulg. z A (sau gy., h) ; ori are sArbescul A in loe
de plsl. si medio-bulg. s sau h In: OTAK'MHAh, TAU, Catlik (=-- pis'.
lecAth, mediob. CliNh), MIKATK ; are pretutindeni ortograficul h in loc
de pis!. si mediob. z: Ar*PIA6, WTh, CMAAh, ililKitlit, rnack etc.;
are, In sfArsit, si macedoslavismele fonetice ROCE si Aori, Cu K' §i r'
pronuntate palatal ca in Macedonia de Nord si centru in loc de
sArbismele e §i g, dei sisteinul de a se serie K si r pentru (! si g
se aflä si in documente cirilice raguzane din sec. XIV si XV deja 1).
Aceste cuvinte astfel scrise, sunt ad i in loc de plsl. M'ALIJE primul
ROCE) Si In loc de sArb do'ge (pronuntat ca rom. doge) al doilea.
lar textele de provenientA sigur macedo-slavA sunt incärcate
de sArbisme, ca insu,q organismul limbii vii dela apusul liniei IskAr-
Salonic pe care o scriau.
Zajkovski Trebnik afarà de bulgarisme organice are si Arbismele
organice : mult h in loc de pls1. z, s. ex. ChtVih, 'MISMO etc.;
ac cu insemnarea S, s. ex. in ChKhKXHAM alAturi de ChKhKOVHAFH i
PASHTfilitCTRA alAturi de 111y-.i; E in loc de bulgar propriu zis si
plslovenic 1: si invers, s. ex. in TEMCMit, 11,610KAAh etc. Bulg.-Lab.
are sArbisinele organice : KiKIC cu macedo-slavul le palatal in loc de
plsl. w; 4 in loc de plsl. h (ca in Codicele dela Kiev, p. 114) s. ex.
in KOC4KI1; S in loc de pls1. xi si bulg ei (s) s. ex. in us,4,E, csAk etc.9)._
Cartea Abagar" mai sus pomenitA (p. 43), din a. 1651, e
asa impAnatA de sArbisme macedonene vii- sau sarbisme ¡iterare fonetice
si ortograf ice, incAt slavistii se intreabA chiar si astAzi : dad'
limba ei e bulgäreascA ori sArbeascA3). In ea e s. ex.: Xatinssnent
Ctifill,E H I, S u, t; moWH S... KSAIT... as mont3 tunmvAnS etc., unde
e sArb. s in loc de p1s1. A Si bulg. K
SArbistne sunt si in o mullime de alte texte bulgaro-slave sau
macedo-slave. Ca sA mai citez, IncA cAteva, filtre multe altele : in
Evangelia tarului Ion Alexandru din sec. XIV 4), In Apostolul macedonean
din sec. XII 5), in un Codex din sec. XVI6), in altul tot din
acest veac 7) etc., in Tikvegki rAkopis din sec. XVII 8).
1) Vezi Regetar, In AfslPh.
3) Lavrov: Obzor, p. 22, 38.
Cehul K. Jiree'ek credea ca e sArbeascd, iar rusul Kuzminskij cA e
Ilmba bulgAreascd (Drevnosii Moskov. Archeol. Obiasiva, IV, 806-308).
Dr. R. Scholvin: Einleitung in das lohan-Alexander Evangelium, p. 21_
AfslPh., X, 122.
) lbidem, VII, 78.
7) Ibidem, I, 611.
') In Sb. Min., IX, 124 etc.

193
Prin urmare, cAnd un Bulgar sau Macedo-Slav citea un a§a
text vedea in el amestecate diferite cara ctere, dintre cari numai
unele erau §i ale limbii !iterare proprii, celelalte fiind ale tuturor sau
ale cel pu/in unqra din celelalte limbi literare slave cirilice.
b) Bulgarisme sau macedo-slavisme fa texle sarbo-slave.
Deplasarea centrului de activitate literar5 din estul Bulgariei
la apus spre SArbi §1 Macedo-Slavi are drept efect : mai intAi faptul
cA In aceastä parte apuseanA se incepe a se serie uneori chiar despre
viafa bulgareascd, numai cä in redac(ia sôrbá sau =cedos'ayer'.
A§a este Prologul", o copie fäcutä in redactie sArbeascA in
sec. XV de cätre doi frati preoti In satul Piskopie din districtul Debär
(macedo-romAn Dibra) in Macedonia ; acest Prolog, care-i scris in
redactie mai curAnd macedo-slav5, cuprinde vietile sfilitilor de origine
bulgarä : loan Rilski, sf Anta Paraskeva, Ilarion Máglenski, pe
lAngä cä trateazä i viata sfAntului sArbesc Simeon.
Tot acest cuprins are §i e, tot astfel, In redactie mai mult
macedo-slav5, un alt Prolog copie din sec. XV-XVI care, ca §i celälalt
Prolog, se aflä in Biblioteca mAnästirei Zograf dela Sf. Munte 1).
In Viata sfAntului loan Rilski", copiatä de vre-un sArb in
sec. XV dupA original bulgaro-slav, se vede colaborarea asta chiar
declaratä ; cäci acest copietor, adresAndu-'se:cAtre sfAnt ii spune : MOME
CE '110E MA(E)THKOMS 11,11(A)11,*. GII(C)TH TKO1 CSPAAHHICkl, EAHHOPWAHH
TM ;HE H CphfiAlf. II nomosli AphmagnoNIS EMor
11(1111fA18 etc. 9) : nroag5-te intru tot milostivului stApAn sä mAntuiascA
pe conationalii täi, cari sunt de aceea§i limbä cu tine, pe Bulgari §i
SArbi, §i ajutA tarului statului nostru". (Cf. p. 201).
Dar SArbii i Macedo-Slavii au, in a§a redactii serse de ei
In limba lor literarA, nu numai bulgarisme de fond, ca acestea cari
trateazA despre viata bulgäreascä, in cazul acestor Prologuri despre
sfiinti bulgäre§ti, ci mai cu seamä de formä, adicA de limbA §i ortografie.
Anume, afarä de caracterele fonetice §i ortograf ice specifice
sArbe§ti, cari sunt or in loe de pis!. §i medio-bulgar (bulgaro-slav)
A, E In loe de pis!. A, mare amestecäturA a lui E ca ic etc. au, din a-
Cf. Iordan Ivanov: Bdtg. starini iz Makedonija, p. 41.
Ibidem, p. 114.
1:3

194
cea colaborare sarbo-bulgara, multe bulgarisme. Ei au luat cirilica dela
Bulgari, ca i Romanii, numai ca, mai de vreme de cat noi. Dar, macar
cáSarbii i Macedo-slavii par a-si fi adaptat inca dela inceput slovele
cirilice plslovenice la fonetica limbii lor vii, care era deosebita calva
ori de cea medio-bulgarä sau de paleoslovenicA cu care primisera
alfabetul cirilic ; adicA, macar ca acestia inlocuiserä pe bulgaro-slavul
(medio-bulgar) A prin or (s) si pe a; prin E, astfel cA aceste or si
E devenira chiar o caracteristica ortografic5 a textelor sarbo-slave
(fata de cele ruso-slave cari aveau cel putin pe A, i f ata de cele
bulgaro slave si macedo-slave cari de obicei ayuna si pe A §i
01-1) ; totusi influenta bulgäreasca se exerciteaza astipra textelor literaturii
sarbo-slave si mai departe, Mal in setolul XII cat i intr-al
XIII veac. Asta influenta bulgaro-slava o constatam, inteadevar, in
textele sarbo-slave Evangelia fui Vlkan" 3) i Evangelja lui Miroslav
3) din sec. XII, in Fragmentele din SvrIlga" 4) din sec. XIII etc.,
cari (in chip cu totul exceptional f ata de celelalte texte sarbo-slave
din acea epoca cari au or in loc A si E in loc de ia) pun de multe
ori nu numai asa, ci si pe A si pe A.
lar alte texte din aceasi epoca (sec. XII si XIII) sarbo-slave
n'au de loc scriu irisa pe A. Asa este Tipik Hilandarski" si
Evangelia lui Simion" din sec. XII).
Apoi, dei Sarbii, in textele literaturii sarbo-slave, inlocuiserá
de vreme in genere pe §i i.i paleoslovenice prin ki (cland,
prin influenta lor, pe ac,este §i w chiar literaturii bulgaro-slave 6) ;
totusi, in unele tex te sarbo-slave din sec. XII si XIII se scrie uneori
si A. Astfel, rar, e In Krtneaja llovida", text sarbo-slav din
sec. XIII: IrKICTIL etc., lar nu ca de obicei in aceste texte
likleht etc. ; tot asa e in pomenitul Tipik Hilandarski" din sec. XII.
Documente raguzane (cari sunt sarbo-slave) din sec. XIV-XV
au diferite influente bulgäresti ; astfel : uneori bulgarescul casus.
O Conev Opis, p. 110.
5) St. Novakovie: S arheoloSke izlo:lbe u Kievu 1874.
4) Cf. Lj. Stojanovie. In Spomenik, XX si Kulibak(n: O Miroslav. jevangfelfu.
Dr. I. Safarik, In Glasnik srp. aten. dr., XX, 244. Cf. p. 203
lagie, in Starine, XI, 70-71.
Cf. mai sus la p. 190.
lagie, in Starine, VI, 72.

195
generalis i arnesiecul flexiunilor 1) cazuale, cari se yor fi insimfat
In acest fel de texte fie prin influenta textelor bulgaro-slave, fie
pri n grAmAticii din eancelariile raguzane cari vor fi fost Bulgari de
originA, ori fie prin profesori Bulgari cari, träitori In Raguza,
propovaduiau aici scrisul bulgaro-slav. In aceste decumente raguzane
gAsim bulgarisme : de pildA casus generalis in HOAK lillf3KCTRO
In loc de flexionatul KufahrrRomh cazul instrumental sg. sarbesc, sau
in 8 illiEMAHrh 811136CTRO in loc de KHEakeTKA cazul genet. sg.
shbo-slay, ori In HO& AtighHO, In loc de flexionat genetiv sing.
sarboslav AAE6H01'0 etc.
Tot astfel, un manuscris sarbo-slay din sec. XIII are terminatia
ok s. ex. in WeT41108, care poate fi si bulgaro- si macedo-slavä,
insA in, loc de sarbeasca ok Krm6aja Ilovi6ka din
sec. XIII are bulg. at, nu insd i x, dar are si pe a sau ia in loc
de ceea ce ar putea fi in ea si bulgarism sau macedo-slavism
rusism. Astfel aoristul : npucTaina, particip. prez. orritphacmta, Cu
finalele si 81 p. plsl. /a, are asemeni si interiorul a p. pis!. at In subst.
Heitidild etc. 8), sau are, uneori, rhi §i 8 in loc de sOrb. hi
VitleTh, precum si scrisul hp, care-i sau bulgaro- sau ruso-slav, In
loc de sarbo-slav m: nhpaaro ; ori are chiar rusescul In loc de
sOrb (si bulg.) ori In moilt p. pis!. AtIMAk. Un manuscris din
sec. XV are macedoslavismele AhlpflO 4) (In loc de paleosl. noupthh,
unde e k In loc de bulg. (pa/eosl.) x i to in loc de plsl. ; are
AkiWikeTKO in loc de plsl. A/AKAKKCTICO) unde e bulg. k in iar
nu sal b. or in loc de pis!. si bulgaro-slav. ; are, de asemeni ca bulgara,
aoriste cu terminatia de perfect: npineKov-cE, pAcnovcriiKoy etc.5).
In sec. XV, prin invAtAtul de origine bulgAreascA Constantin Filosoful
Nostenski se introduce la SOrbi si In textele sarbo-slave un intreg
sistem ortografic al patriarhului bulgar din TArnovo Evtimie din
sec. XIV. Psaltirea lui Branko Mladenovie din a. 1347, text sOrboslay
(care se aflA In Muzeul din Bucuresti), e copie dupO un original
bulgaro-slav cu adaptan i sau localizAri sOrbesti. De asta ea are gre-
1) AfslPh., XXVI, 172-173.
Ca s. ex .. unul Nicolaus Bulgarus (Ibidem., p. 179).
Jagie, In Starine, VI, 71. Cf. p, 203.
4) Cf. p. 33.
6) M. Speranskij: Zametki o rukopisjah Belgradskih i Sofijskoj
bliolek, Moskva 1898, p. 9, 45.

193
sell din pricina transcrierii masina1e1) a jusurilor x.) cari se
amestecau Intre ele in originalul bulgäresc ; asffel, pers. 1 sg. ormknc,
care nu e asa nici sArbeste nici bulg., In loe de bulgaro-slav ormiO4.1
(acesta In loe de pis!. i alte ori bulg.-slay o nrknA); ac. sg. sopE
(sarb. sopor, bulg.-slay sopa, toate in loc de pis!. i alteori bulg.-
SlaV sopx); genet. sg. AicIIHIo TROI0 (sarb AECHHII,E TROte, bulg.-slay
ii,Ecsnikm Tsoms); HCE,111 (sYrb. HCOV4H, bulg.-slay HCii) acesta
loe de pis!. i alte ori bulg.-slay HC/AHH etc.2).
Un codex (sau Sbornik, cum II zic Slavii) cirilic din sec. XVI,
sarbo-slay, are bulgarisme ca o In loc de or RkKOCH in loc de
KkKOrCH, Alcsoio in loe de AECHOVIO etc. 8) ; sau, prin bulgäreasca amestecare
a jusurilor, are ov in loe de ie : OVSkilliteKkl in loe de sarb
scris medio-bulgar in original x.SkIlltaKkl ; sau i in 1oc
de i: In 10C de CTItritHaMK, KEHECTROVIE, in loe de WilteTKoyte
etc. 4). Tot astfel are Nikoljsko levangelie (a. 1404) bulgarisme
ca o in loe de O: potuAlti, CKHAHTEAKCTROIOT, HPOHUETk,
CA011itiEll etc. ; precum i bulg. K in loc de i in Xotinol, in loe de
KOWITit, KALIPOAEMAHLI in loe de RAM'OorkTEAHA 5). Tot asa, un manuscris
de Evangelie, sArbo-slay din a. 1446, are si unele bulgarisme,
ca Rovrotin unde e o in loe de E, sau casus generalis ca
PAKKH1111 SIMAiii, sau sintaxa bulgäreascä cu 114 In: n p ..AOHNKlItt
EKAH(C)HtifIX Or 11 OHOV H 114 iwtintior AA HOCTAHE
Kunr.88). Sau tot asa, catolicii Bulgari din Sibiu (Transilvania),
Cf. asa greseli si la Rusi in Codex Tolstoianus (Ibid. p. 236).
Cf. lagie: Psalterium Bonottiense, p. 830.
5) De altfel o in loc de 6 se mai aflA ici-colo si in textele croate glagolitice.
Asa e s. ex. in Codexul lui Ivanele din sec. XIV-XV (Starine XXII,
p. 53). Aici insA s'ar putea admite o influentA a iimbi Sloventilor care si azi
are o in loc de pis!. A, sArbo-croat u.
Starine VIII, p. 39. Tot asa le socoteste de bulgarisme si St. Novakovie,
cu toate cl poate fi i alt fenomen (Cf. Arch. f. slay. Phil., IV,
p. 397-411).
Gj. Daniele: Nikoljsko Jevandjelje, u Beogradu 1848. Asa trebuesc
a fi explicate acestea, cred eu, iar nu ca greseli, cum face Daniele la
p. XV-XVIII. CAci, i fragm. Svrligice au:-k
CR _TEARC'TROIGT% 256, iar in textele
raguzane nu o datA gAsim k in loc de f sau -k s. ex. in Kpiott, nprmica,
QM, saTsopkna, CUTS, CRAA115 etc. (Archly fiir slay. Phil., XVI, p. 851). Cf. Die
BArbulescu: O danie a lid Vasile Lupu, in Revista pentru Istorie, Arheol.
Filol. pe a. 1903, la pag. 122 sau Relations des Roumains etc.
AI. Kotschubinskij: Eine serbische Evangelienhandschrift yarn L-
1436 aus Zeta, in Arch. fiir slay. Phil., IX, p. 580.

197
adresandu-se catre Propaganda de fide de la Roma In a. 1696,
printr'un act scris daca nu chiar in macedo-slava, apoi evident In
limba sarbo-slavd si ortografia bosniaca, au si bulgarisme ortografice
si sintactice; asa, intre alta, casus generalis" in : CKE,A,OKSHEAM
CAC HAWS §1 CAC REMIKS II1ETS, sau giV110110 nomwt *H11E1'0103
TOSA 1), ca si cartea Abagar mai sus pomenitä (p. 121), de altfel. Tot ca
bulgarisin fära indoiala, (dupa cum tot ca bulgarism reapare In Rusia
de prin sec. XV), vine Intr'un manuscris sarbo-slab din
a. 1619 care cuprinde i tipicul S-tului Saya pentru manastirea Studenita
din Serbia. Aci, aläturi de iiinirkeTorrmo unde e chiar fonetismul
sarbesc o In loc de pis!. si bulgaro-slav (medio-bulgar)
aflin mai ales, repetat, HNRAMIS, desi se aflä scris i HIOVMEHOFICV
unde e orgrafia lui c sarbizatA, adici cu valoarea fonetica u =--- ov.
Tot acest manuscris n'are IA, Insa posedä foarte mult, dupä ortografia
bulgäreasca, pe (Glasnik XL). Ca s5 nu mai vorbim si de
bulgarismele cari si azi se mai pastreaza In limba vie sarbo-croata,
introduse prin literatura, ca revnost, ljubeznost etc., ele ne aratä
ca si Sarbii s'au folosit Indestul de literatura bulgaro-slava In a lor
viatä culturalä. De altfel, bibliotecile manästirilor vechi bulgäresti
ne-au pästrat pana astäzi In ele o multime de manuscrise sarbesti
cari, evident, erau citite si Intrebuintate la copiat de catre calugarii
lor Bulgari. Asa cuprinde Biblioteca dela manastirea Ri12).
lar macedo-slavicul KopriAtenski Damaskin din sec. XVII are,
'In limba lui macedo-slavä, diferite influente bulgare ca reductia
-vocalelor o in u, e in i etc.,8) i id In loc de pis!. -k.
Prin urmare, cand un Sarbo-croat citea un asa text vedea
el amestecate diferite earactere, dintre cari numai unele erau ale
scrisului i limbii lui !iterare proprii, celelalte fiind ale tuturor sau
cel putin ale unora dintre celelalte limbi literare slave cirilice. Acestea
arata, in acelas timp, existenta, unei colaborAri reciproce ¡iterare intre
acesti Slavi cirilici.
1 P. Fr. Eusebius Fermend2in : Acta Butgariae Ecclesiastica, Zagrabie
1'487, p. 316.
1) DescrisA pe scurt de Conev, sub titlul : RAkopisnata sbirka y Rilskija
minastir1, in Bdigarski Pregled, a. vi, vol. X.
1) Miletle : Kopriglenski Damaskin, p. XXVII.

198
Bulgarisrne sau macedo-slavisme ji sdrbisme
In texte ruso-slave.
Ru§ii au primit limba lor literati §i scrierea &ilia dela Bulgaii..
De asta in primele lor texte, cari erau cepii dupi cele bulgAre§ti;
pAstreazA, cum era §i natural, caractere ale origina/elor dasailor acestora
ai lor, sau, alte dAti, adaptarea limbii lor vii ruse§ti la mai cu
seamä alfabetul cirilic bulgar. Astfel, au dat lui bulg. valoarea de'
oy dupä fonetismul rusesc corespunzAtor lui bulgäresc, lui bulgAresc
i-au dat valoatia ruseascA ja sau a (p. 180), iar lui bulg. i-au
dat valoarea a corespunzätoare fonetismului viu rusesc 1). Acestea
se §i väd, in adevär, s. ex. in Evangelia lui Ostromir, o copie ritseascA
din sec. Xl dupä original bulgäresc. 2) Ms. Codex Tolstoianus,
copiat §i acesta in sec. XII de un rus dupd original bulgäresc, are, pe
längä adaptäri la fonetismul viu rusesc (ca s. ex. intrebuintarea regulatä
a lui 1 cu K), incA §1 amestecul nerusesc ci bulgäresc sau Mrlyesc
al lui i ik ; a§a : Ii611H1'8, KIIAE, fChHMSH, SktItiat etc. cu k in loc de
rusesc i, i K-kinsin9s, cu i din interiorul acestor
cuvinte irf loc de rus. K. Are §i (ca Evang. lui Ostromir) ortografic
x. in loc de O: paaxgiu, 11PARAMOV, CTlitleTki1XMOIr etc.8). Acestcodex
mai are gre§eli provenite din transcrierea ma§inalA a iusurilar
amestecate" din originalul bulgAresc, a§a cutn am väzut (p. 232) cä
are gre§eli din aceia§i pricinA i sArbeasca Psaltire a lui Branko Mladenovie
; de pildA : genet. sg. 3Emmo loc de rus 3FMAbit, dar. in originalul
bulg. dupä care copia Rusul: prin amestecul jusurilor"
§i x hare de; sau are oymaounili cu pronuntat de rus oy, in
loc de scrisul rusesc obicinuit cu oy, dar in originalul bulgäresc dupä
care copia : OrMR1111111E, pronuntat §i de Bulgari chiar oym,x(mtuf
adicA oymmuum etc.
Din sec. XIII Ru§ii cad sub jugul Tätarilor ; de acum ei i§i
perd aproape individualitatea lor literarA, uitand adaptärile anterioare
ale lui oy p, bulg. §i ja, ci putina activitate riterarä
ce continuA a mai dezvolta o fac mai ales sub forma bulgarä
§i sArbeascA, deci sub puternica influentA a acestora.. De aceea
s. ex. textul rusesc din sec. XIV: (...'udesa sv..Nikolaja 6udotvorca"
2) Cf. Sobolevskij, in Sbornik al Acad. Peterburg, tom 88, p. 163.
2) C. Kozlovskij, In a lui Jagie: Izsledov. Po russk. faz., I, 1-127.
lagie: Psalt. Bononiense, p. 855.

loo
are särbisme si bulgarisme ca : XyCHT1-1, Xycapk, femeninul goAcKa
In loe de neutrul rusesc KOHCIO etc. 1). Evangelium Putnanum; text
malorus din sec. XIV, are in el diferite bulgarisme mai ales orto
graf ice. Limba i ortografia textelor rusesti scrise in Pskov futre
sec. XIV-XVI confine multe caractere bulgare i särbesti, luate din
textele Bulgarilor i Särbilor cari circulau pela Rusi. Astfel: instrum
sg. it.kpoyin in loc de rusesc Kiipoto, particip. prezent
IIOAAKIIIMAI in loc de rus. KOMpiltinlia, 110Mk11111%/TIA, sau paleosl.
ttsstip.adiaA,' nom.kmbiiaat ; de asemeni, aorist pers. 3 sg. flpHlifen't
in loe de rus si pis!. flHlUCE (cu särbescul i bulg. i macedoslav.
"), sau are atnestecul lui io Cu (os-, S) ca in textele sär,
besti 8) ori amestecul lui cu K. Evangeliarul dela Reims crede jagic"!
ca at fi eine sudwestrussische, auf einer bulgarischen (tnit Serbismen)
Vorläge beruhende Abschrift" 4). Ms. Slovo o polku lgorèvE"
din sec. XV sau XVI, intre altele, amested ca sud-slavii (Bulgarii,-
Särbii, Macedo-Slavii) pe cu K 5).
Evanglie ruso-slavä din Galitia, scrisä in sec. XVI .subt
influenta sarbeascä sau macedo-slavä, cu sens de -ny: s-kcHzt.rrk,
gen.-dat. sg. ,L1,0114A, §i, subt infl. macedo-slavä sau bulgAreascä,
amestecul lusurilor" in pers. 1 sg. stACpA/An. 6) = mä milostivesc,
In loe de ruso-slav mdipA.r.m.
Inteun Triphologiu, scris tot acolo in sec. XVI, e tot asa :
pers. 1 sg. in loc de pis!. monkr. si rus AA OA*, paa,xmfri
loc de pis!. si rus paanym etc.7), ca influente sate, tnacedo-slave
sau bulgare.
Tot astfel, in alte texte rusesti -din sec. XVLs) sunt si elemente
särbe i bulgäresti, aläturi de cirilo metodiane si ruse.
Cärtile rusesti cari se tipäresc la Roma in sec. XVII prin colaborarea
episcopului rus Telecki cu croatul catolic Rafa0 Levakovi
cuprind, in limba lor, multe elemente rusesti amestecate cu croate 6).
1) Sobolevskij in Sbornik al Akad. Peterburg, tom 88, p. 171.
3) Ink, In AfslPh, XXXI, 453-8:
Cf. Ljapunov : Otzyv o soanenit I. M. Karinskago plazyk Pskova
ego oblasti v XV vgcé, St.-Peterburg 1911, p. :551, -09.
In AfslPh., XXI, 635.
AfslPh, XXXI, 454.
Alm. KalOniacki: Evangeliariam Putnanurn, p. XLII-111.
Ibtdem.
Cf. AfslPh , XXX, 465 XII, 132.
0) Cf. G. gurmin: Poviest Knkievnosti Hrvatsite i Srpske, Agram, 181)8

200
In aceiasi directie si cu acela§ amestec ni se prezinta scrierile pentru
Ru§i, facute chiar In Rusia, de croatul Kri2anie tot atunci i).
Acestea toate pentru CS, In deoseb din sec. XV 2) de dud
dezrobiti in mate parte de sub Mari incepura . din nou a
scrie In limba lor literarä ruso-slavä, scriu foarte mult subt influenta
sud-slava ; de atunci mai ales, in veacurile XV §i XVI, Rusii Teiau
dela Sud-slavi litera x. cu sens de sarbescul or, pe care o lepAdasera
din scrisul lor Inca din secolul XII, precum §i incep a intrebuinta,
ca Bulgarii si Macedo-Slavii, uneori pe at cu fonetismul lui
A (=o sau io) (din cunoscutul amestec al Tusurilor Rt CU A), ori
a scrie, ca aceia, vocaleie neiotate a §i E in locul iotatelor M 1 1 8).
Astfel de sud-slavisme sunt, in farsit, Inca in multe alte texté
ruso-slave. A§a In un Codex miscellaneus din veacul XVI, scris in
Rusia de pe un text sarbo-slav ; acesta cuprinde In limba lui rusoslava
diferite sarbisme lexicale, morfologice §i fonetice ca
B4215i1M110, 114CT etc.4). Un Molitvenic tot din acel veac, de asemeni
ruso-slav dar lucrat de pe un text sarbo-slav 6), cuprinde elemente
sarbesti, intre cari §i x cu fonet. or etc.6).
Prin urmare, cand un Rus citea astfel de texte vedea ta ele
aniestecate diferite caractere, dintre cari ntimai unele erau ale scrisului
si limbii literare propriu ruso-slave, celelalte fiind ale tuturor
sau cel putin ale unora din celelalte limbi si serien i literare slave
cirilice.
Acestea, ca si cele de mai sus, arata ca era o colaborare reciprocA
literara intre Slavii cirilici de miazA zi mai cu seama, dar
?rite° anumita forma si intre acestia i Rusi.
Karinsklj, in 'Zurnal Minis& Nar. prosy., din St. Peterburg, LXVI,
Decemvre 1916, p. 204,
A. I. Sobolevskij : Juno-slavjanskie vlijanie na russkuju pismenost
y XIV-XV vekach, S.-Peterburg
1) Aem. Katu'iniacki: Evang. Pulnanum, p. XLII.
4). A. Briickner, In Afs1P11., IX, 374.
6) P. Karge, Ibidem, XII, 132.
6) Altele In I. Sreznevskij : FilologMeskrja nabljudenlja A. II.Vostokoya,
Sanktpeterburg 1806, p. 124, 197, 148 etc.

201
d) Rusisme In ¡ex/ele bulgaro-, macedo- 4si sdrbo-slave.
Colaborarea reciproca, de care vorbim, a fost activ reciproca,
intre sec. XIII si XVI inclusiv (timp care face parte si din Perioada
Slavonismului romanesc) numai futre Bulgarii propriu zii, Macedo-
Slavi i Sarbi. Era si firesc acest fenomen de altfel, intru cat, din
veacul al Xlil pana intr'al XV, Rusia chuse sub jugul Tátarilor
nu pi tu, de asta, sä, producä si ea ceva mai mult, cu ce sa impunä
in lumea ortodoxa sud-slavä de peste hotarele ei; asa ca, in aceste
-veacuri Rusia aproape se märgini de a lua ea, in chip pasiv, din cele
ce-i ofereau textele activitätii !iterare, oare-cum .slobode, sud-slave.
lar pe de alta parte, Sarbii conlucrau, in acea vreme a jugului
-tätarasc in Rusia, foarte mult cu BuIgarii, pentru top ortodoxii, cum
-declara cunoscutul si la Romani tiparitor de carti bisericesti, sarb,
Bo2idar VukoviC!: ca el se ocupa H 11111114 CAL:Clídel ai H
-TAKOHCAE II Timapikk CaCTAHHTH 1), adica : »si ale noastre, sarbesti,
dar si pe cele bulgäresti a le randui pentru tipar" (Cf. p. 193).
Colaborarea reciproca cu Rusii se margini, dar, a fi, in acel
timp, din partea acestora numai pasiva, in general, adica de a lua
Tiumai ei dela colaborarea activa' a textelor sud-slave 2). Asa, chiar
§i cu incepere din veacul al XV, de d'id Rusii se scutura in mare
parte de jugul tätaräsc si luce') a scrie i ei mai mult; caci, chiar
daca' din acest veac incep a trece texte rusesti in lumea sud-slavä,
totusi, influenia lor asupra literaturei sud-slave de atunci este aproape
nula, pe cand cele rusesti insisi au, ca documentele dela Pskov
(p. 129) si altele, destule sud-slavisme in ele. Literatura ruseasca
inca nu impunea- la Sud-slavi.
Cum ca, in adevär, dupa sec. XIII chiar, i in veacurile XIV,
XV si XVI texte rusesti adica ruso-slave veneau la Sud-slavi, unde
erau citite, ne dovedesc Bibliotecile din Bulgaria, Sarbia si Macedonia
in cari ele (textele) ni s'au pästrat pana astazi.
Astfel, in »Biblioteca Nationalä" din Sofia se gisesc, adunate
din Bulgaria, felurite Evanghelii, Ariosto], Minee, Trioduri etc.8) din
acele veacuri si mai ales din sec. XVI de dupa dezrobirea Rusilor
1) La St. Novakovie : Primen, Belgrad 1889, p. 383.
') Cf. Conev, in Letopis na balg. luid% Dru.festvo za 1003 god, p. 15-17.
3) Conev : Opis na rdkopisité i stariopeeatnite knigi na Narodnata
B blioteka y Sofii, Sofia 1910.

202
de 'l'atad, toate in redactie ruso-slavä, i cu anumite sud-slavisme
in ele, ceea ce arata numai colaborare pasiva cu acestea din una.
In textele bulgare, adica bulgaro-slave. dintre sec. XIII-XVI
inclusiv, insa, nu &isla) mai mici o influenta a limbii sau ortografiei
rusesti asupra lar, ci deabia ici-colo cate ceva. Prof. Caney constata
acelasi lucru, ca : cu toate ca i Inainte pana la Paisie [sec. XVIII]
Bulgaria fu inundata de carti bisericesti rusesti, acestea, insa, fura
primite i se citeau pasiv, färä ca sa influenteze asupra literatilor
bulgari" 1).
inteadevar, aproape nimic din ortografia sau limba ruseascä
nu vedem in textele bulgaro-slave ; ci, chiar cand apare cate o asa
influentä, ea e cu totul anorganica si anormalä in text. Astfel, in
Zajkovski Tramik, poate din sec. XIV, manuscris macedo-slav,
laturi de inundatie de sarbisme organice si bulgarisme, apare cr sin
gura' data un rusism, dar si acesta numai lexical, e cuvantul rusesc
noiliaAK9) --= cal, in loc de sud-slavicul 1011K (p. 180) si rutean kirr. Tot
astfel, Vrajansko Evangele, text macedo-slav copie din sec. Xf
sau XIV, (Caney crede cá dupa un original rusesc) are, ca simple
scapäri din vedere, se pare, doua-trei rusisme : cuvintele CfMk rusesc
In loc de sud-slav CEAMK $i rus. cu polnoglasie" Tonotin in loe desud-slav
3) ; indo, totul In aceasta copie e nerusesc, ci sud-slav.
Un octoih bulgaro-slav din sec. XV, in care limba e bulgareasca
(cu casus generalis, aorist p. 3 pl. np-kias etc.), are si
malorusismul gax cu ï pentru rus si paleas!. -k, in -rsimuj RUZ
KHTEA1-111 Turcii furei hicleni 4) precum si polnoglasia ruseasca
In gonoxiika pentru bulg. Cloveka.
Tot astfel, inteun MineT bulgaro-slav din sec. XVI si XVII
apare ici-colea, poate, cate un amestec de rusizm, ca a in loc de
plsl. (s. ex. CITROpHIllil) ; dar si acesta, e intrebarea daca nu e
ad curat bulgarism, caci, cum vom vedea mai la vale, = a e-si
bulgarism. Desi, chiar de ar fi rusism, acesta nu schimbä nimic din
ortografia si limba normará a textului cari sunt bulgaro-slave (cf.
pag. 195).
I) In Létopis na bálg. kni. Dru.6estro za 1908 god., p. 18, conferinta
sa cu titlul Hiljada godini bAlgarski
3) Mladenov, In Periodu,esko Sp sanie, LXXI, 3-4 (a. 1010) p. 199.
3) Conev : Vra. Evang., p. 7.
91. Bogdan, in Convorbire ¡iterare, XXV, p. 508.
5) Miletiè, In Sb. M., XVII!, 16.

203
La fel in Sarbia si Macedonia. Bibliotecile de pe aci, asa Biblioteci/e
din Beigrad1), au pastrat oare-cari texte ruso-sfaye dintre
sec. XIII-XVI inclusiy. Din 629 manuscrise ce are Biblioteca Nationala"
din Belgrad, abia sunt 7-8 ruso-slave de dinaintea secol. XVII.
lar influente rusesti in mult:mea de texte sarbo-slave de dinaintea
acestui veac nu se gäsesc aproape de loc, ca si in cele bulgaroslave,
ceea ce invedereaza ca, in acea perioada de vreme, si la
Sarbi, ca la Bulgari, cartile rusesti se citeau pasiv, fära ca sa influenteze
asupra literatilor".
In general, in textele sud-slave nu sunt, de cat in prea putine
dintre ele, §i chiar in acestea in chip cu totul exceptional, int/uente
rusesti hare sec. XIII pana inteal XVI inclusiv. Caci A in loc de m,
ce se allá in cate un text bulgaro- sau macedo-slav, ca s. ex. acel
CITKOpillUtt de mai SUS (p. 202), ori in timo9) din alt text, Sao
o in loc de 1, pe cari nouii scritori Sarbi le socotesc rusisme, se
poate sa nu fie asa ci macedo-slavisme sau chiar bulgarisme, pentru
ca chiar bimba medio-bulgarä i macedo-slavä au avut si au 3) asa
fonetisme in organismul propriu al lor. Ba i textul sarbo-slav numit
Fragmentele dela gvrliga" (p. 194) are A in loc de plsl., s. ex. in
&MAO In-loc de BAqiitA0. Sarbii de azi aproape se urasc cu Bulgarii, din
pricina veleitätilor ce au si unii i altii asupra Macedoniei ; asa ca.
vor sa tagaduiasca sau sa reducä once influentä bulgareasca asupra-le.
Si tot astfel, s in loc de N. sau ii in loc de I-1, pe cari unii filologi
bulgari, Cand le aflä in texte bulgaro-slave, le socotesc rusisme,
fac aceasta numai din resentimentul lor fata de Sarbi, spre a reduce
astfel influenta acestora asupra Bulgarilor ; caci, in realitate, aceleasunt
influente sarbesti asupra-le.
Colaborarea reciproca activei intre Rusi si Sud-slavi 4) incepe.
a se face numai cu incepere din sec. XVII, &lid de and
Rusia isi ia mare avant politic, prin räzboaiele-i contra Turcilor
pentiu dezrobirea Sud-slavilor. Dar si de atunci, influenla Rusilor
asupra textelor acestora se märgineste mai numai la forme ¡Tama-
I.j. Stojanovie: Katalog Narodne Bibtioteke u Bev. radu, Belograd
1903 si Katalog rukopisa I starich 'tainpanich knjiga, Zbirka srpske kraljevske
Akadentije, Belograd 1901.
2) Cf. Jagie, in AfslPh., IV, 107.
2) Cum aratA §1 Coney In Vra6anslai evangele, p. (3. Cl. p. 10a.
4) M. Speranskij: Zantilki a rukvisjach, p. 77.

201
ticale fonetice ori morfologice rusesti introduse in locul celor sud-slave ;
chi ortografia acestora din urmä se pästreazä, in deobste, tot cea
de dinaintea veacului XVII, cu totul rar si exceptional luand cate
ceva din ortografia celor ruso-slave.
Asa e s. ex. in manuscris sal-NJ-slay din sec. XVII, cu cuprins
mai mult istoric, in care se gAsesc multe rusisme morfologice, fonetice
si lexicale : KOAOKOAH In loc de sud-slav ItAdKOAS, II o A in s
nsinKsi nnoiNAH etc.; iar ortografia rusa nu e in pärtile-i nerusell.
Tot astfel, un text sarbo-slay, care va fi din sec. XVI (dad nu
din al XVII, cAci pare cA nu e datat), are A amestecat cu ov, at amestecat
Cu i, 1 dupä Scoala asa numità de Coney etimologicä, (p. 183)
iar IL, ca la Rusi, .numai spre a aräta cA consonanta precedentä e
moale : RopinliTfAh, OrIATEAk etc. Uneori vocalizead ierurile, ceea
ce, tinand aci socotealä de celelalte elemente ortografice ce pomenii,
inseamnä in adevär o influentä ruseasd ; asa H-ATI10, COM(1/11 CE,
co ApE31106114(M) etc.2), unde non-, co- sunt fonetisme rusesti in loc
de plsl. si bulgaro-slav. nits-, ca. .
Tot influentä puternid ruseascä vad unii 2) in textele de Damaskini",
bulgaro-slave din sec. XVII, in cari apare des at cu insemnarea
fonetica M din textele rusesti, dei aceastA ortografie poate
fi in ele, la dreptul vorbind, accentuarea In acest veac a unui vechi
bulgarism (cf. mai sus, p. 195).
Oricum insä, in sec. XVII, and Rusia isi luA un mare avant
politic, Literatura ei incepe a influenta puternic literaturile sud-slave4),
pad in acest veac insä slab de tot.
Prin urinare, cand un sud-slay citea astfel de texte vedea in
ele amestecate diferite caractere, dintre cari numai unele erau ale
scrisului si limbii literare (tipului) proprii ale lor, celelalte fiind ale
tuturor sau cel putin ale unora din celelalte limbi si scrieri literare
slave cirilice. Asa impresie primea din citirea lor mai ales un strein,
s. ex. un Roman ; acesta mai ales si pentrud chiar fondul, adica
ccntinutul 'acestor texte li venea de asemeni dela toti Slavii cirilici
lar nu numai dela unii, si si el (fondul) ii läsa aceeasi impresie de
colaborare reciprod ca forma. (p. 185 si 164).
1) Ibidem, p. 75.
') Cf. Coney: Slarjanski rdkopisi i staropeedni knigi na Narodnala
131blioteka v Plovdiv, Sofia 1920, p. 41.
I) Ap Miletie: Koprkienski Damaskin, p. VIII.
4) Coney : Islorija na bdig. exik, 1, 271.

205
Un curent si influente grecesti in Literatura
slavilor cirilici.
Atat fondul (continutul) cat si forma (limba si ortografia) textelor
celor 4 tipuri e Literaturii cirilice a Slavilor sunt strabatute,
In foarte mare masura, de felurite elemente ale Literaturii grecestí
bizantine. Era si natural aceasta, pe cata vreme aceste Literaturi nu
erau altceva de cat traducen i din greceste. Asa deja in sec. X; dar,
apoi, si In al XII secol, cand Bulgarii transmit Romanilot Daciei
Traiane scrierea cirilica i limba lor medio-bulgarä, precum si in
toate veacurile urmatoare corespunzätoare perioadei Slavonismului
nostru Cultural 1).
Nazuirea (mai intai a Bulgarilor i apoi a celorlalti Slavi carora
ei le-au transmis limba si scrisul cirilic al Ion) de a traduce din
greceste in slavoneste, dovedeste marea consideratie ce acei Slavi
aveau pentru cultura bizantinat). Aceastä consideratie ii impingea sä
imiteze cat mai mult din cultura greceasca : si din fondul si dirt
forma ei. Exista dar in chiar cuprinsul marelui curent national slay
si un curent greco-fil care se impletea cu cel slay i ii sträbatea
organismul. Dei, in sec. X se näscuse, ca reactie, si un mic curent
anti-grecesc : acela pe care il reprezenta calugarul.Hrabär in ope a sa
.0 pismenech" (p. 112).
Marele curent slay trai in toate acele veacuri subt influenta
Literaturii bizantine.
Ambitia si mandria tuturor SlaVilor cirilici era de a sti greceste,
de a traduce din textele Literaturii acestei limbi si de a imita
diferite apucäturi literare sau ortografice ale textelor grecesti. Un
Sarb scrie la a. 1347 o Tetraevanghelie la Muntele Atos ; in acest
text manuscris, care-i o traducere din greceste si el, pune urmatoarea
notä pentru cei ce ar voi si o copieze candva : tu, cel ce vrei a
copia, sä nu indraznesti a destrabäla [cartea] dupa vrerea ta, ci scrie
asa cum gäsesti, pentrucä neamul nostru a destrabalat (p4BRO4TIIAlf
coy) multe cart', necunoscand bine Jimba 3) greceasca" (Cf. p. 208).
Aceastä greco-filie a inceput la Slavii cirilici, repet, chiar de
1) Cf. Sobolevskij, in Sbornik Acad. Petersb., tom.. 88, p. 164
8) Dr. M. Weingart: Byzantski kroniky, 1, /29-190.
8) Lj. Stojanovie: Shari srpiki zapisi i natpist, IV, p. 9.

206
cand s'a fácut scrierea cirilici de cätre Bulgari in sec. X1). Acest
alfabet insusi nu e altceva.' de cat modelarea scrierii grecesti unciale
din acel veac. Apoi, curentul pentru Literatura greceascä merge tot
accentuandu-se, cu toatA reactiunea lui Hrabär ; cäci nu se multumesc
Slavii, ca la inceput (in sec. sA traducA numai cärti bisericesti
trebuitoare cultului, ci apoi, deja in sec, X, transpun din
greceste in limbile lor literare (bulg., rusa, sarba, macedo-slava)
opere fi!. sofice, beletristice (in prozA i poezie), gramaticale, istorice
etc. (p. 164). lar la sfarsitul sec. XIV si inceputul sec. XV curentul
pare a ajunge oarecum predornnitor la Bulgari prin patriarhul
Evtimie al Tarnovii si la Sarbi prin Constantin Filosoful Kostenski.
Unii, nu numai cd traduceau, dar puneau la o laltä : si textul
grecesc i traducerea lui slavd. Astfel, ca sä dau un exemplu, ni
s'a pästrat din sec. XIII sau XIV un fragment dintr'un Penticostar
manuscris : traducerea sarbo-slavä i Cu originalul grecesc. Pe aceiasi
foaie are mai intai :
IoXo/tclivzch; -c6 avecyv.
.A(xtxto; ido cpacicro TeXeuzfeloa, iv
civocm6aec iTrat etc., etc.
mai jos, traducerea s'aya :
11pliMOVApOCTH COAOMOME Wil(H)
Squ 110CTHI'MTIL
OKOWIATEI CE 511 110KOH 60VAETK etc.2).
lar asa tmpletituri de greceste cu slavoneste desigur ca vor fi
lost mai mulle in sec. XII si mai nainte la Bulgari si poate i la
Macedo-Slavi i Rusi. Ele tus& s'au pierdut.
Curentul acesta gtecesc introduse in Literatura slavä cirilid
felurite din ideile sale literare. A stfel, a introdus deja in sec. X la
Bulgari, versul numit stihos politik6s" 8), care avea o anumitä constructie
i cezurä, in 12 silabe, lar mai tarziu un altfel de vers4).
1) La cei glagolitici si mai de vreme, In sec. IX.
s) JagiC, In &arme, IX, 131-132.
s) Sobolevskij, In Sbornik al Akad. din Petersburg, toril. 88, p. 9
lordan lvanov : BdIgarski Starini iz Makedonija, p. 72,
4) Cf. Ille Barbulescu, In Arhiva, XXXI, 1, p. 41 si XXX, 2, P. 198.
-Vezi acest vers mai sus, p. 106, In acea Azbu'ena Molitvaa a lut Const. Prezviterul
din sec. X.

207
A introdus inca, deja In veacul X, si a sustinut apoi in veacurile
urmatoare, Scoala Merara a bizantinului Damaskinos: de a se traduce
din timba streinä nu ad !Meran], adica nu cuvant de cuvant,
cum cerea o altä coalâ, ci dupä inteles" (cf. p. 166). lar traducatorul
In medio-bu!gara, in sec. XIV, al cronicei bizantinului Manasses,
spre a se tine cat mai In spiritul limbii grecesti ce traducea
si in constructia ei, fiindca Manasses, care-si scrise cronica in versuri
grecesti, fauri cuvinte compuse poetice, facu si el cuvinte compuse
medió-bulgare, cu toate cä Bulgarul traduse in prozä iar nu
In versuri acea cronica si cu toate cä asa compozitii, cari erau na-
-turale in timba greacä, erau nefireVi In iimba lui bulgäreasca. Astfel,
fiindca Manasses seria ei6pato.;-, traducatorul compuse pe fifspihms
neväzut; Mida bizantinul. compuse eadcpótoi, bulgarul face pe napantiocpRAK
necurajos; pentru cä Manasses are tl.r.te'po.;, traducätorul
compune pe RECIINEI18 farä aripi (fulgi) etc.°).
Un sarb, care a retradus sau a refacut la a. 1408 o traducere
veche bulgäreascä a cronicei biiantinului Zonaras, anume Grigorie,
pune in aceasta nouä traducere sau refacere a sa si cere ca si altii
sa puna in ce scriu slavoneste, diferite grecisme, i sintactice
ortograf ice. Astfel, scrie infinitivul drept substantiv verbal ca In
fraza greceasca : no EME uptinerrn cho ; sau aseazä cuvintele ca in
fraza greceasca (macar ca pare a fi din coala 'iterara a lui Ion
-Exarhul) : W(T) 11111-MHOE FICHWAEllif giimiqui(K), pe d'Id in bulg.
ori sarb. trebuia w('r) g-kAialitH(X) KHFINSHOE Henpagmifif. Acest traducator
Grigorie se inspira aproape rob si din ortografia greceasca ;
caci scrie limba sa slava, cum se seria limba greaca, cu spiritul
cu " i cu accentele sau ' ale acesteia, macar cA Literatura paleoslovenicA
a sec. X nu introdusese dela Greci spirite si accente 3).
Astfel, spre a imita scrierea greceasca, pune: ii, (41110, riMEllti etc.,
'1 VvpormenocTfi etc., ori H, sau pAgfliii etc. 4).
Rusii, de alta parte, dupa ce au primit scrierea cirilica cu limba
ei Merará dela Bulgari, traducand si ei, uneori, din greceste, au luat
Cf. Margareta StefAnescu, In Arhiva, XXXIV (a. 1927), 3-4, p. 136.
Cf. M. Weingarth : Byzantské kroniky, I, 194.
4) Weingarth: Byzaniske kroniky, I, 13.1.
4) Cf. Vondrák : Altkirchenst. Gram.%

203
din limba aceasta pe care o considerau superioarA, felurite cuvinte
In limba lor literarA ruso-slavb. Astfel au luat, rusificand catva,
cuvintele grecesti : AKHIITZ, dAdKCATHCA, 444113HTS, IC4M4TA, era-
MU; paca 1) etc. Asa au mai fácut insä i ceilalli Slavi cirilici din
pricina puternicii influente pe care Literatura greceasc5, pe care o
considerau i ei superioarA, o exercitau asuprA-/e3,.
In deosebi Scoala literarA a patriarhului TArnovii Evtimie dela
sfArsitul sec. XIV accentuiaza grecomania aceasta, nu numai la Bulgad,
ci i la ceilalti Slavi cirilici. Expresia ei la Rusi se vede in
noua influentA pe care Literatura sud-slavä incepe a exercita asupra
celei rusesti din sec. XIV si XV (cf. p. 204). La Sarbi aceastä expresie
se vede s. ex. in lucrarea acelui preot Grigore care in 1408
a refAcut Paralipomena lui Zonaras, i in scriitorul contimporan lui
Const. Filosoful Kostenski (p. 207). Acesta din urrnä bulgar de origine,
imitAnd Scoala literar5 a patriarhului Evtimie i compilAnd, insá
tot dup5 scriitori bizantini pe cari li adoptase Evtimie, compuse o
intreagA carte manuscris, cu titlul ca si a lui Hrabär, »d pismeneh" 3),
spre a propaga la Sarbi 5coala cu grecomania bulgarului
Kostenski recomandA, dupä invätätura acestuia din urm5, ca
sä scrie : cum se MIA in scrierile grecesti", rako(m) 118 roitikciadit(K)michm(K)
OKATAETCE cAci, zice mai departe, in scrierile grecesti
nu e nici o destrAbAlare din pricina Erotimatei lui Manoil Moshopul
pe care acesta a compus-o pentru aceste scrieri" : i rpiinaKki(X)
GÓ paapa tp 14 Ï a 11H iAtill6r0 f(CT) (pwriimaTki pa(A)ti
illocKu*na 4).
Influenta scrisului grecesc se exercita asa de mult asupra formei
Literaturii slavilor cirilici, prin greco-filia i uneori grecomania aproape
generalä a curentului lor slay, in Cat, chiar inscriptii i In-
Fasmer: Greko-slavjanskie Eljadi, in Sbornik al Akad. Petersb.,
tom SO, pag. 2.
Cf. Sobolevskij, in Sbornik a Akad. Petersb., tom Sq, p. 1132-185'.
jagie: RazsuMenie, p. 387.Cf. p. 205.
Cf. mai sus: pa3R04TilAii coT = au destrabglat In Tetraevangelia
bului dela Muntele Atos din a. 1347.
ldem, p. 391 qi 392.

209
semnAri ce Slavii fAceau co cirilica for, le scriau dupä anumite formule
imprumutate dela Greci1).
lar ortografia §i fonetica slovelor cirilice din scrisul Slavilor
cirilici furA de multe ori luate §i, din scrierea greceascA ; ba, tot astfel,
§i paleografia textelor cirilice.
DupA ce §i-au modelat scrierea lor cirilicA din unciala (liturgica)
greceascA, Bulgarii au mai luat, din dezvoltarea ulterioarA a
acelei scrieri grece§ti, §i alte diferite insemnAri fonetice posterioare
ale literilor grece§ti. Astfel, subt influenta greceascA se aflA, s. ex.
in Praxapostolul macedonean din sec. XIII, litera cirilicA ,o, (care nu
e de cat greceasca 4) cu insemnarea de f (cirilic J), in cuvAntu
GTE,0,411ORK == Stefanovk ; §i tot prin aceea§i influentä, desigur, iar
nu prin influentA ruseascA 2), e In Vrajansko evangele, text macedoslay
(= medio-bulgar, dupA Coney §i altii) din acela§ al XIII veac,
scrisul IltvcnAs = losifs. De§i, ce e dreptul, aceastA insemnare de
f a lui A o puteau gAsi Bulgarii la Greci chiar in sec. X cAnd §i-au
compus alfabetul cirilic, pentru c5 limba greceascA deja in sec.1V p. Chr.
prefAcuse, In fonetismul ei, pe vechiul a = p, = th in fe). lar Ru§ii
gAsirA la Bulgari §i Sarbi pe A = f.
Scrierea cirilicA, la inceputul ei paleoslovenic, nu avea slova v,
care paleografice§te nu e altceva de Cat grecescul u (ipsilon) cu insemnare
foneticA 4), ci numai ca numeral. Prin influenta scrierii grece§ti
posterioare perioadii paleoslovenice insA, aceastA literA capätä
§1 la Slavii Cirilici, in toatA perioada de timp corespunzAtoare Slavonismului
Cultural dela Români, InsemnArile fonetice y, i §i u sau fa
(= ú) ; aceasta fiindcA in acea vreme limba greceascA 1§i prefácu in
aceste trei ,sunete pe vechiul ei ipsilon 5). De aceea gAsim in textele
cirilice dintre sec. XII-XVII inclusiv : EirmirEniE=_evanghelie, l'avpint,=.
Gavril, KSp §i KV p = Idur > kir etc.
i) In. dorovie : Utjecaj i odnoàUj izmedju starlh grekih i srpskih
zopisa i natpisa, in Glas' al Academiei din Belgrad, LXXXIV ; lvana Ruseva :
Pripiski i bgailci Po naiN pismeni pametnici, in lzvestija na seminara po
Slavjanska Filoiogija prl Urziversiteta v Sofia, IV, 1921, p. 6.
3) Cum gre§it crede Coney, in Vraeansko evangele, p. 6.
3) Gardthausen: Grlechische Paldograohie, p. 157,
5) Cf. Karskij: Oeerk slay. kiril. Paleogr., p. 173.
5) Krumbacher, in Sitzungsberichte ale AcaJem. Mtinchen , a. 1Sb6, p. 368;
cf. §i P. A. Lavrov: Paleogr. obozrenie Kiril. pis'ma p. 75, 106, 161.
14

210
Scrierea greceascd a impus celei cirilice, incd dela inceputul
paleoslovenic al acesteia din urmä, pe yr cu insemnarea foneticA
ng, ca in greceste 7T ; de aceea, si in textele cirilice plslovenice,
ca in cele dintre sec. XII-XVII inclusiv, se afld scris deseori nu
numai efitillPfiline, Ci §i fgarritune, dupd ortografia greceascd.
lar subt influenta ortografiei grecesti, mai ales Const. Filosoful
Kostenski, dupd patriarhul Evtimie, recomanda in a sa O pismenech.",
ceea ce si alti scriitori ascultd si executd, si la Sarbi si Bulgari si
la Rusi, ca : dupd o vocalá oarecare, sd nu se mai scrle, ci numai
sd se citeascd iotatia (i) vocalei urmAtoare. Asa cd, precum Grecii
scriau Bou),Tap(a, 111cotea6vcoc, scriu 'si Slavii cirilici tioymapia, iliakE-
Aouia, desi pronuntau Bulgariia, Makedonita ; precum Grecii scriau
16;ce, v(e, scriu si Slavii cirilici KASAHHE, dei pronuntau kazande etc.
lar paleografia greceascd posterioard perioadei paleoslovenice
influenteazd si ea scrisul Siavilor cirilici, prin acel curent grecofil
sau grecoman care strdbdtea pe cel propriu slav si se ilinpletea cu el.
Asa cd, de unde In forma ei cea mai veche scrierea cirilicd avea
numai oy sau y 1) pentru sunetul u, dela o vreme ia dela Greci,
unde se desvoltase poate posterior perioadei paleoslovenice, si slova
S pentru u.
Tot subt influenta scrierii grecesti posterioare perioadei paleoslovenice
au luat Slavii cirilici si au intrebuintat In textele lor dintre
sec. XII-XVII, pe e lat, care reprezenta de obicei diftongul te, pe
cand E din perioada paleosl., cand fria nu se introdusese e, insemna
si pe e si pe le. De asemeni, dela Greci au luat, in deosebi In
primile timpuri ale Literaturiilor slave eclesiastice, pe oi in loc de
obicinuitul lo g). Unele manuscrise au chiar mai toate literile fAcute
In felul scrierii grecesti 3).
Mai sunt, afard de astea, si alte influente grecesti in forma
Literaturilor cirilice.
Prin urmare, un text cirilic slav (din cele 4 tipuri) fie paleoslovenic,
fie bulgaro-slav (medio-bulgar), fie ruso-slav, fie macedoslav,
fie sarbo-croato-slav cuprindea in forma sa, adicd in limba
1) Cf. Karsidj: Oark slav. kir. Paleogr., p. 173.
e) Cf. i P. A. Lavrov: Paleo gr. obozrenie kir. pis'ma, p. 62, 63, 99,
115, 118, 176,
3) lbidem, p. 164.

211
ortografia ori paleografia lui, pe langa elemente propriu slave ale
acelei colaborar-1 reciproce, Inca si elemente grece$ti.
Asa, ca, cand un Slav Bulgar, Rus, Macedo-slav ori Sarb
citea un asa text, vedea in el amestecate amandoua aceste feluri de
elemente, adica si slave si grecesti. Acelas lucru vizura, desigur, si
f ura impresionati de varietatea amestecata a acelor texte si Romanii,
atat in secol. XII cand luara dela Bulgari scrierea cirilica i limba
lor bulgaro-slava (medio-bulgara), cat si in veacurile urmatoare ale
perioadei Slavonismului lor Cultural, pana Inteal XVII inclusiv
Un curent si influente latine0i In Literatura
cirilica a Slavilor.
Atât fondul (continutul) cat si forma (limba, ortografia si paleografia
chiar) textelor Literaturii cirilice a Slavilor sunt strabatute
si impletite, inteo oarecare masura, si de elemente ale Literaturii
latine apusane. Aceasta chiar din primele clipe ale Literaturei cirilice
paleoslovenice, de altfel, dar si apoi, In secolul XII cand se introduce
la Romani limba medio-bulgari si alfabetul cirilic, si se continua
in tipurile literare slave ale veacurilor urmatoare corespunzatoare
perioadei Slavonismului nostru Cultural.
Nasterea acestui mic curent latinesc aci se datoreste, ca i la
Romani, desigur, propagandelor bisericei catolice de a catoliza sau
a Ostra in Catolicism pe acei diferiti Slavi, pe de o parte, iar pe
de alta se datoreste silintelor Patarenilor, adica ale Bogomilismului
apusan, de a alrage in sanul bisericei lor pe Slavii catolici sau ortodoxi
ori de a Ostra In ea pe cei prinsi deja In mrejele ei.
Curentul acesta latinesc se manifesteaza fie traducand in limba
literara slavä dela Rusi, Bulgari, Macedo-Slavi, Sarbo-Croati texte
scrise mai nainte, in biserica catolid si in cea bogornilick latineste,
fie, uneori, spre a rupe pe acei Slavi de Pravoslavie Intrupata in
scrierea-i cirilica,' Indemnandu-i de a scrie cu glagolitica sau cu
alfabetul latin, fie influentand marele curent slav cirilic In paleografia
ortografia lui.
De altfel intre rasaritul-pravoslavnic s'ay si apusul catolic nu
a existat niciodata o ruptura completa, ci Intotdeauna apusul a influentat
i rasaritul i invers 1).
1) Cf. i Murko : Geschichte der alteren sildslavischen Litteraturen, p. 92.

212
Dela inceputul acestei perioade chiar ni s'a pistrat, dar in
dtpii posterioare, apocrifa (bogomilica) Evangelia lui Nicodim; e
compusa din clod ;Ali : in prima parte scrie despre patimirile lui
Hristos, iar in doua despre scoborarea lui Hristos In lad. Aceastä
evanghelie o avem azi in o copie sárbeasca si in alte dona rusesti,
dintre cari una din sec. XIV si alta din al XVI veac. Aceste còpii,
in deosebi cele rusesti, prezinta urme de ortografie cari arata ca
sunt ficute dui:4 vre-un original medio-bulgar 1); acest originalinsa
este fie direct, fíe indirect prin o alta traducere ceha
scris In limba latina si II si cunoastem. In traducerea slavä ce
avem se afla influente ale originalului latinesc, intre alte in semnificarea
ce se da unor cuvinte slave ; aceasta semnificare nu e cea
din limba literara a Slavilor cirilici de pana atunci, ci aceea ce aceste
cuvinte aveau in limba Slavilor Cehi traiti in Catolicism. Astfel
este VkICI nu cu inteles cirilic-ortodox de veac", ci de lat. si ceh
mundus -=. lume, e 341i0111111HKE cu mieles nu cirilic de carte de
legi", ci latín si ceh de sacerdos =--_ preot ; CUATI1TH cu inteles nu
cirilic de a sfinti", ci latin si ceh de benedicere = a binectivanta etc.
Ori are, tot astfel, si alte cuvinte sau expresii cari aratä asa influenti
latina apusana, ca REMIKA HOLM, cum nu e in celelalte texte cirilice
ortodoxe slave, ci cu mieles de lat. pascha (Paste), corespunzator
expresiei cehe velkonoc; are SAKOIIX cu mieles nu de lege"; ci de
lat. ordo =_- randuiala, ordine ; are IWKSIONA AlICTOKKIIK CU filleieS
de lat. epistola = scrisoare etc.
Mara de asta, ni s'a *hat 2), intr'o copie ruso-slava din
sec. XIII, o Rugaciune impotriva diavolului" (ilIOAHTIKti Fla AhRigOAd
in còpii rusesti din sec. XIV-XVI: Rugaciune sfintei Troite (11I0IIHTHA
Cg. Tpomu,t) ; in copie ruseasca din sec. XVI: Rugäciune pentru
toti sfintii, de fiecare zi" (11210AHTEd 110TpflUld ErliMI CKATI1IMS
rnaromma Ha ECIAKE AIHK). In textul acestor rugaciuni se pomenesc
diferiti sfinti apostoli si mucenici ai bisericei catolice, ca Magnu'g,
Kanut, Olaf, Alban, Viktorija, VOeslav, Vojt6ch., Vit, Lucija, Margarita
etc., precum si papii cari au parasit credinta pravoslavnica :
Selivestrz, Dimas, Kelestin, Leon etc.
Aceste apii cuprind si ele, In limba lor, diferite cuvinte si
1) Sobolevskij, in Sbort ik Acad. Petersb., tom 88, p. 52.
9 Idem, p. 36-39.

213
expresii de natura Latina sau ceha. Totul aratA ca originalele dup5
care au fost copiate au fost traduse. din latine§te in paleoslovenica,
In -vremea and in Cehia se tam slujba bisericeasca (dupi Ciril §i
Metodiu) §i in limba aceasta slava literata.
Ni s'a pAstrat incA Cuvinte la Evanghelie"1 MAN-
PEAlf ale papel Grigore cel Mare, in còpii ruse§ti : una din sec. XIII,
alta din sec. XV, alta din al XVII veac. In copia din sec. XIII se
\fad §i urme de medio-bulgarul ,amestec al iusurilor" in textul ei
rusesc. In aceste còpii se afla §i cuvinte §i expresii cari arata, deosebit
de titlu, cA ele sunt còpii dupa traducerea din limba latina a
acelei opere cunoscute a papii Grigore §i cl prima traducere se va
fi facut in lumea cehA catolicA.
Mai ni s'au pastrat §i alte a§a còpii, cu alt continut, din sec. XIII
§i veacurile urmAtoare, traducen i §i acestea din latine§te §i cuprin-
Lind influente latine 2) ale Catolicismului. Acestea la Ru§i, in limba
lor literarA: ruso-slava.
Ni s'au pastrat §i la Bulgari, uneori reminiscente de traducen
din latine§te, ca acele pomenite mai sus la còpiile ruse§ti, alte ori
chiar texte. Astfel, cunoscutul text Trojanska Priea (Tporaiimi
pAstrat in copie bulgaro-slava din sec. XIV este o traducere
din original latinesc
Asemeni ni s'au pdstrat §i in Literatura sarbo-slava, uneori
rerniniscente de traducen din latine§te, alte dati chiar còpii dupA traducen
din latine§te. Astfel va fi copie dupA traducere din vulgata
fragmentul unei carti manuscris sArbo-slav din sec. XIII 4).
Curentul acesta Jatinesc cuprindea in el §i pe cel glagolitic
slay, fiindca glagolitismul ramasese o caracteristica a bisericei catolice
in Kum slava, §i pe cel cu litere latine, care urmarea acela§
scop pentru Slavi. De aceea biserica catolica a cautat sa insinueze
glagolitica intre pravoslavnici, spre a-i rupe de cirilica §i Pravoslavie.
Astf el cA constatam barem rAnduri ori litere de glagolitica ca se
strecoara in texte slave cirilice dintre sec. XII-XVII5). Prin glago-
Mica insa se strecura in lumea slava cirilica indirect influenta orto-
Ibidem, p. 48.
Ibidem, p. 100, 110, 193.
5) Cf. AfslPh., VII, 79-80 §i Starine,
Jagie, In Starine, IX, 133.
Cf. lije BArbulescu: Retail°. ns des Roamains etc., p. 336.

214
grafiei i paleografiei latine, dei aceasta influenta se mai strecura
desigur si direct prin înii textele In limba latina cari se citeau
se traduceau de Slavi, ori prin cele In limba croata, mai ales, scrise
cu litere latine 1) (p. 133 si 138).
Influenia latind In o $eoald eroald
Un rezultat al influentii scrisului latinesc In lumea slava prin
mijlocirea glagoliticei, e nasterea Intre Slavii cirilici si pravoslavnici
a acelei Scoli literaro-paleografice, pe care eu am numit-o .5coala
croatei eirilied, de care am vorbit cu deamanuntul in lucrarea mea :
O znaaju rumunske Filologije za proaavanje srpskog jezika i
knjiievnosti, ce am publicat In Glas al Academiei din Belgrad 2)
aci mai sus (p. 183).
Existenta acestei Scoli literare Intre Slavi n'a fost pan-acum
observata de oamenii de Stiinta ; de aceea s'o ark si ad, dup5 studiul
acesta scris in sarbeste.
Aceasta Scoala cerea ca jer-urile (1 sa nu se scrie la
sfarsitul cuvintelorf In cazurile cand ele se puneau numai ortografic,
adica and nu insemnau nici un sunet al vorbirei. Se stie ca textele
slave bisericesti (si cele romano-slave) In deobste, cel putin dupa
sec. XII, intrebuintau jer-urile la sfarsitul cuvintelor, cel mai mult
f Ara ca aceste litere, acolo, sa aiba valoare fonetica, ci numai ca
prin scrierea lor sa pastreze aspectul textelor paleoslovenice, intru
cat acestea.. se cunoasteau pe atunci si fiindca erau socotite sfinte.
Aceasta Scoala croata cirilica frisk deosebindu-se de alte 5 Scoli
literare cunoscute cari scriau aceste feluri de jer-uri la sfarsitul cuvintelor,
a eliminat cu desavarsire de a mai serie pe aceste numai
ortografice jer-uri.
Aceastä Scoala s'a format nu In mediu pravoslavnic, ci In
mediu catolico-slav care scria limba sa slavä (eclesiastica slava) cu
glagolitica, uneori i cu latinita" (scrierea latinä), si care cunostea
in acelas timp i textele literare scrise In limba latina. Aceasta a
6-a Scoala s'a format aci, In acest cerc catolico-slav, prin imitarea
A se vedea lije BArbulescu : Studii, p. 148; A fslPh., XXVI. 176, 205,,
164.
Vol. CXXI, p. 101.

215
textelor latine, cari, cum se stie, nu scriau la sfarsitul cuvintelor nici
un fel de literA nepronuntatA ; prin aceastA manierA de a serie, aceastA
$coala imita incA si pe acele texte slave cari se scriau Cu
latinita", ca s. ex. Fragmentul dela Freising din sec. X sau XI,
imita deci aceastA fireascA logicA latinA : de a serie numai Mere cari
se pronuntA.
Dar, pentrucA cel mai activ asa mediu slay era in vechia
Croatie catolicA, de asta cred cA aceastA a 6-a *coala literarA se
poate numi $coala croatcl a Literaturii cirilice.
Cea mai veche manifestare a acestei $coli o g5sim in textele
slave glagolitice cari s'au scris ori s'au copiat in mediul catolic al
catolicei Croatii. Astfel. dupA aceastA coalA croatA s'a scris glagoliticul
text zakon Vinodolski od godine 1288" (Legea Vinodol-ului
din 1288), in care jerurile nepronuntate nu sunt serse la sfârsitul
cuvintelor ; asa cA avem in el : II HH111 11413EAHIHE... TECHHM sa-
KOHJM... OA CKOHK OTtIll, H AfA 31'01311 0,1EHHX... OA THK HCTHY AVAH
KunoAoAcKHK, nu, ca in celelalte 5 $coli : unmx sau HHAIK, TECHHAIS
BAKOHOMS SaU TECHHAM Selli0110A1k etc.
DupA aceastA a 6-a *coalA e scris si textul glagolitic croat
numit Statut Veprina(7.ki od godine 1507" (Statutul Veprinat-ului
din a. 1507) si incA alte texte glagolitice. Dei, cum se stie, alAturi
de acestea gAsim in Croatia, de obicei, si texte glagolitice serse,
In privinta jer-urilor, dupA vechia $coalA etimologicA care nu elimina
ci seria arnândouA jerurile (z. si 1.) nepronuntate la sfArsitul cuvintelor
1).
Dar din mediul acesta catolic al Croatiei, aceastA a 6-a coalA
s'a strAmutat si in alte tAri la alti Slavi, anume mai int5i la Cehi
In Cehia (Boemia). Acolo s'a dus ea tot Cu glagolitica. Asa cA o
gAsim s. ex. in partea scrisA cu glagolitica (caci altA parte e cu
cirilica) a textului numit Evangelia dela Reims", care, se stie, e
scris la a. 1395, subt influenta literarA croatA, in manästirea Emaus
de IângA Praga. In acest monument literar slavo-eclesiastic e, fArA
jerurile finale nepronuntate : CAOICkH.CKHM iCgKEM... ond m etc., deci
nu OHATX sau OfitiTit etc. *i se stie cA cel putin din sec. XIV miscarea
literarA cu glagoliticA a fost reintrodusä din Croatia, chemandu-se
1) Cf. si aci, p. 15, TatAl nostru" scris ungureste cu cirilica si Cu jerul
It nepronuntat la sfarsitul cuvintelor : unank, ma, 11 dam etc.

218
de aci glagolasicr, adic3 cunoscAtori ai acestei scrieri si Literaturi,
In Boemia sub domnia regelui acestei tAri Carol IV (p. 132).
Aceeasi 5coal3 croatA catolicA gisim inteun fragment glagolitic
ceh, care contine Istoria unor evenimente din Istoria lumii si
este, se pare, asemeni din sec. XIV. Aci este anume (transcriu, ca
si cele din textele de mai sus, cu cirilica) : KTVelle... 11,1,4, norpsut-
MAC.... M1101'11 iltICOle KE 10,21A4 IILIA' *0CH4A1... noTom Tim' tog-
MHAC'... Kilite TailleRHIIHOI'C' flOHCKJVC' (Cf. Ibidern, p. 181).
In alt text ceh, anume Intro Biblie catolicA din a 1614, scrisA
asemeni cu glagolitica dar in genere in limba slavo-eclesiasticA numai
cu observAri in ceha, gAsim, tot astfel, a jerurile nu sunt scrise la
sfarsitul cuvintelor unde nu erau pronuntate ; aci e (transcriu cu cirilica):
II TOACTO CILI3K0r Ap6r11A%'... KIIHI'H IIEMHAC, KIIHI'H TOKHAC,
10,4,HT`... feTiill' IS 4 II THK4 KA II THKOp Or A1, MATAS... K n0cAtA-
IIHIA16 THEICTO KIIHI% Alliili CKASKOV... 110 iliCT-kr KildlliTIOCKHK'...
micapsovk KAlusaTettur (Cf. Syrku, in AfslPh., XXI, 171-177). -
Din aceste cateva exemple se vede cA acesti glagolasi" cehi,
cari lucrau Literatura in Cehia sec. XIV-XVII, precum scriau cuvintele
curat latine ca : K4FITHK4 KAIITHK011011%11, TapleKHIIHJVC' DOH-
CKOre etc. tot asa scriau (adica cum pronuntau, deci fArA jer-uri
finale) si cuvintele limbii lor slave: munTails, Awkil, A-kl-kr etc.
lar asta e iarasi dovada cA aceastA a 6-a 5coaI5, in fundamentul ei
glagolitic, era imitatia Literaturii curat latine.
Se stie insA, cA alte texte glagolitice si cehe, nu numai
croate serse de asemeni in mediul Slavilor catolici, nu elimina
jerurile nepronuntate, ci le scriu la sfarsitul cuvintelor, asa cum le
scriau si celelalte 5 $coli literare (formulate de Coney). lar asta
dovedeste, de alta parte, cA aceste texte cari scriu jerurile nepronuntate
sunt lucrarea altor Scoli literare de cat acele cari nu le
scriu si cA pe acelas teritoriu literar s'au format amandouA Scale :
una cu jeruri finale si alta fArà acest fel de jeruri.
Dar aceastA a 6-a 5coal5 croatA, al cArei izvor e Literatura
catolicA latind, se afta nu numai in textele glagolitice catolice, ci si
in cele cirilice cari au fost scrise, ca si cele glagolitice, in mediu
catolic si cari au avut, deci, ca model si glagolitica si latinita latinA
si latinita slavA (cum e cea din Fragmentul dela Freising din sec. X).
Astfel, dup3 Scoala aceasta se conduce in scrisul operelor sale Croatul
catolic Kri aniè, care s'a dus in sec. XVII in Rusia, la tarul Aleksij

217
Mihajlovi(., tata! lui Petru ce! Mare, §i l-a indemnat sa intreprindà
o actiune politicä i culturala panslavista. Acest Kri2ani, care a
scris §i in Iiinba croata cu latinita, a scris i Cu cirilica o Gramatica
a limbii s/ave eclesiastice, cu caracter pansiavist, pentrn toti Slavii.
Aceasta carte a facut-o in a. 1661 cu titlul : 011i4Clikfilit KIIKOAHO
11 mum* GA OR* IICI: OM 1) ; in ea, imitand cel putin latinita cu care
scrie alte lucräri ale sale, daca nu §i glagolitica acelei a 6-a $coli
dupä care se conduce latinita slavä, Kri2ank scrie WA jerurile finale
nepronuntate : KHAwr ..r0111E111.. 11 f1HCTOHT ; AIN Al 01JKOM OKA CT H
pi13CVAHT etc.
Aceastä §i cirilica (nu numai glagolitica) a 6-a $coala s'a
transplantat, desigur, din Croatia §i la Catolicii cirilici in Bosnia ;
cad catolici erau, se tie, §i aci, precum erau §i in Raguza acelor
vremi vechi. A§a ca o gasim s. ex. in opera croatului franciscin
din Bosnia Pavao Posilovic". : IlaciutfuRE AsKonio, in care se scrie
fara jerurile finale nepronuntate : OTA 11, CKETH arSqiliti TH CE... ROM...
itt1110T... V411111... CA1.101`... 44$E H... CKETH *NoArim etc.2). $i mai
sunt §i alte astfel de monumente slave cirilice, §i tiparite i manuscrise,
in Bosnia.
Dar aceastä a 6-a Scoala s'a transplantat §i intre catolicii
slavi ai Peninsulei Balcanice. Caci dupä ea sunt serse diferite acte §1
scrisori ale Bogomilifor (Pavlicianilor) provinciei Bulgaria". Aceasta
provincie", care exista deja in sec. XIV, cuprindea in sec. XVI §i XVII
nu numai Bulgaria ci §i Principatele Romane (Muntenia §i Moldova),
Ardealul i Ungaria: Provincia Bulgariae .. per Valachiam, Transilvaniam
et Hungariam australem protendebatur" scriu documentele
papale. Intr'adevar, Trite° scrisoare, pe care catolicii Pavliciani din Ciprovac
(Ciprovat) in Bulgaria au trimis-o Papalitatii la Roma pentru
anumite interese ale bisericei din !ocalitatea lor, ace§tia scriu cu cirilica
fall jeruri finale nepronuntate : mi-i ii400,4... HAttl'OCAOK H a1111
A OCT. K41111( OHM... CICEOKIr 01111a ..101 CKti K... iKHKFIT... 11r1C nao,kirre
Kt11110.%1 CKETOM Kt% .11'000K0.11 H C 1111HCKITHEM Indulgentfam". Alti catolici
din satul Pavlit'ani din Bulgaria scriu, la a. 1637, Papalitatii in
Roma Q rugaminte in limba croata Cu cirilica amestecata cu cateva
anduri de latinita ; ace§tia, la fel, nu scriu jerurile finale nepronun-
1) Sobranje soelnenij Jurja KrLianka,vypusk pervij, Moskva 1Y91, p. 2.
") Cf. E. T. Karskii : ()ark slay. kin!. Paleografil, Var+ava 1901, p. 141.

218
tate (ca si KrD.anid si Posilovac) : 1114, KtIAE?K, OTAlt, FISK411, KIrCT0,3
SAK011 etc.').
Tot astfel, adicA Mil jerurile finale, dupA aceastA a 6-a ScoalA
¡iterará, sunt scrise aproape toate documentele si scrisorile de mai
tarziu ale acestui fel de catolici cirilici sau cilugAri misionad, cari
scriu din mediu slav : fie din Ciprovac, fie si din alte localitAti ale
Bulgariei, ca Brestovco, Gornji-Lu2ani, Beljane, Petkladenci, Marinopoljci,
Kaludjerica, Novobrdo, Nikopolj etc. Tot astfel, fArA jerurile
finale, dupA aceastA a 6-a Scoa15, scriu si catolicii Pavliciani din
Tara RomaneascA a veacului XVI si XVII, anume din orasele acesteia
Craiova, OlAnesti, si Pavlicianii catolici din Moldova aceleiasi vremi,
de pildA din orasele BacAu, sau Pavlicianii ardeleni de pildA din
Sibiu 2).
Papalitatea insAsi scrie dupA aceastA ScoalA ¡iterará cArti bisericesti
cirilice in limba slavA literarA pentru nevoile sufletesti ale
acestor Pavliciani. Astfel, cartea Abagar, pe care episcopul »provinciei
Bulgariei" a tipArit-o in a 1658 in Roma cu cirilica pentru
Pavlicianii din Bulgaria, poate si pentru cei Rofhani si Ardeleni,
are : KA4CT, WHKOT, A FISK, 11%$,APOCT, l'OCHOAH11, 11,413 etc.8).
MA opresc aci cu exemplificArile. Din acestea se vede limpede,
cred, a aceastd a 6-a Scoald ¡iterará avea douà forme: una klagoliticd,
care e, desigur, mai veche, si altA formA cirilicei, care e
mai tânärä. AmândouA aceste forme s'au nAscut, s'au format si ait
trAit pe teritoriul si in mediul bisericei catolice ; in acest mediu s'au
näscut ele din pricina Literaturii latine a acestei biserici care i-a
slujit de model : sA nu se serie nici la slavoneste, cum nu se seria
la latineste, la sfarsitul cuvintelor ¡itere (deci jerurile celor 5 *con
literare formulate de Conev) cari nu se pronuntau.
Imitand, asa dar, mai vechia ortografie a textelor sale ¡atine,
aceastA bisericA Mona proceda, cu privire la jerurile finale, tot asa
si cand seria texte slave fie glagolitice, fie cirilice. AceastA legaturA
fntre ortografia latinA si cea slavA a acestei a 6-a Scoli se vede
cu deosebire atuncl and acelas scriitor scrie limba slavA si cu ci-
3) FermencDin: Acta Bulgariae eccles., p. '63, 44.
Fermencriin: Acta Bulgariae eccles. p. 149, 181, 316, 81S.
Kuzminskij, in Drevnosti, trudy stav. kom. Imperal. Mosk. Archeol.
ONcestva, Moskva 1907, IV, 1, p. :1011. Cf. si mai sus, p. 121.

219
rilica i cu lath*, cum am vazut s. ex. la Kriani i in pomenita
rugaminte a Pavlicianilor din satul Pavlii7ani din Bulgaria dela a. 1637.
Tot din cele de mai sus se vede inca i ca : aceasta a 6-a
Scoala literara, care s'a nascut in cel mai activ mediu glagolitic,
adica in Croatia, s'a transplantat de aci si in Cehia i in tarile Balcanice
intre Bulgati (acea Abagar") i intre Sarbi sou Macedo-slavi
(astfel ace/e documente pavliciane, cad unele dintre acestea sunt
scrise cu limba sarbo-croata sau macedo-slava).
N'am cercetat hick i deci nu stiu precis, daca aceasta a 6-a
Scoala cirilicd catolicei s'a transplantat i intre Slavii pravoslavnici,
din Peninsula Balcanica cel putin, adica intre ortodoxii Sarbi, Macedo.slavi
si Bulgari. Dar impresia ce o am e ci s'a transplantat,
pentruca cel putin de cateva ori gasim texte cirilice ortodoxe amestecate
cu glagolitica croatä ; astfel, un Apostol sarbesc din sec. XIV
sau XV, despre care a scris academicianul sarb L. Stojanovie mai
intai in Archiv far slavische Philologie XII, i apoi in cartea sa
Katalog rukopisa i starih gtampanih kniga, Beograd 1901, p. 13.
Asa cA, precum glagolitica catolicä a fost transplantata !Titre Särbi
si a trait intre ei, tot astfel s'a putut ca i aceastä a 6-a Scoalä
literarA catolica sa se introducä intre ortodoxi. Se pare ca avem
chiar proba ca asa a fost : inteo insemnare facutä de Sarbul ortodox
Kiprijan Raanin. Inteadevar, daca transcrierea lui L. Stojanovie
(Ibid., p. 17) e exacta, acest RaCanin scrie in acea nota a sa,
la a. 1692, fara jeruri finale nepronuntate : turn-ma HMI HAKAArdr
TalC Atuorurplimiaii rfirkmExcHT... W(T) 114C ('oiiisitita etc.
*i tot ap mai e si in alte texte, atat din sec. XVII cat si din veacurile
anterioare, si la Sârbi si la Bulgari si la Macedo-slavi.
Curentul latin de care vorbesc a transmis Literaturilor slave
cirilice, nu numai aceastä oalà paleografico-literara cu privire la
jer-uri, ci, prin textele-i scrise cu litere latine, a transmis unor slove
cirilice valorile fonetice ale literelor latine corespunzatoare slovelor.
Astfel, a dat cirilicului s valoarea sunetului v din textele latine. De
aceea documente raguzane, scrise cu cirilica in Perioada Slavonismului
Cultural dela Romani, au noKsami, 1) care se citea pohvali,
-.KsApcicri care se citea Hvarski etc. lar cartea Abagar, tiparita la a. 1651
AfslPh., XXVI, 172 i XVII, 14.

220
de biserica catolica pentru Slavii ei (Bulgari si Macedo-slavi) are,
la fel : some, spaTati etc., citite vreme, vratar. Asa cum textele latine
medievale, din cari preotii catolici îi fAceau cultura, aveau:
ciuitatem, citit civitatem, Sclauo, citit Sclavo etc.1).
lar In alte texte cirilice din aceeasi perioada e si inversul R cu
valoarea de u, asa cum am vAzut ca i ortografia latinA are (p. 136) :
vniuersis, care se citea universis si cum In Cronica Maghiarului Szamoskazi
2) e numele orasului romAnesc scris Plovest pentru
(cf. p. 98).
E o ortografie pe care o intrebuintau Croatii catolici cAnd
scriau i cu litere latine limba lor slavA. Astfel, inteun testament din
a. 1524 e3) : ima4) putouati.,. buduchi uoglia boxia, ostaugliain..
Zivanu Uucossaglich, ceea ce se citea : imam putovati... buduei vol'ja
boja ostavljam... 2ivanu Vukosagli(7.
Precum se simte chiar i numai din acestea, ortografia latinA
a mai dat textelor cirilice slave si alte caractere ale ei (cf. p. 97);
nu le mai Insir insA si pe acestea aci.
Ortografia textelor cirilice slave.
Limba textelor slave cirilice era, in genere, un fel de mozaic
neregulat, un arnestec in care, din pricina acelei colaborar reciproce
intre (p. 179) Literaturile celor patru tipuri (paleosl., bulgaro-slav,
macedo-slav i sArbo-croato-slav), intra, pe lAnga mai ales fundamentul
slay fonetic si lexical din toate, Inca si elemente grecesti si
latine. Aceasta am arAtat-o mai sus.
Ortografia acelorasi texte ale acelor 4 tipuri era, din pricina
acelei colaborar reciproce, si ea un mozaic incurcat, o amestecaturA,
In care intra, pe lAngA elemente ortografice fundamentale ale ortografiei
slave din toate tipurile, Inca i elemente ortografice grecesti
latine. Uneori se ajunse chiar la ortografii5) abracadabrante prin
1) Cf. §i mai sus p. 136.
In Monumenta Hungartoe historica Scriptores, XXVIII, 290,
Jireeek, in AfslPh., XIX. M.
Ca in latineasca medievala : semnul suprapus pentru sunetele n, m.
Aga e gi in Dobromirovo Evangele, text poate macedo-slav din sec. XII (Conev :
/slot-fa, I, 203) : Onma pentru
Cf. p. 79.

221
asta. Acest amestec ortografic se vede nu numai In texte diferite
fAcute de scriitori deosebiti din aceea§i regiune, ci §i chiar in acela§
text, uneori and acest text e scris de diferiti scriitori, dar uneori
§i and e scris de acela§ scriitor.
latä, inteadevär, exemple.
Codex Suprasliensis (p. 5) e un manuscris compus de mai
multi scriitori-copietori, sau cel putin de 2, din diferite alte izvoade.
Unul dintre ace§tia scrie a §i k amestecat, adicA färä a face vre-o
deosebire intre aceste jer-uri, ci pune, dupa o anumitä ScoalA ortografica,
and pe unul, and pe altul, indiferent de insemnarea sau
valoarea foneticA ori ortograficA ce i se dä. Acest amestec se face
a§a, CA in o parte a portiunii copiata de acesta se scrie precumpAnitor
1, iar in alta precumpAnitor K. Alt doilea scriitor insä, care
scrie o alta parte a textului, nici nu pune S de loc, ci, dupä altä
Scoalä, pune numai K') §i pentru K §i pentru a din portiunea celuilalt 2),
Textul ,,Foile de Evanghelie" (Evangheliski listi) care-i tot
pis!. din sec. XI, ca §i Cod. Suprasl. scrie, dupi altä a treia
ScoalA ortografic5, aproape exclusiv numai pe a ; nu are pe h de
cat la douà cuvinte: ECM §i ri 5).
Aceste 2 sunt scrise in regiunea bulgireascA dela räsäritul
liniei Iskär-Salonic.
In acela§ veac cu ele s'a scris, de o singurA mad, dar in regiunea
dela apusul liniei §i anume In Macedonia, textul pis!. numit
Foaia macedoneanä" (Makedonski list). Acest manuscris nu are
de loc pe 1, ci pune numai it, §i pentru a §i pentru K cari am
v5zut ca se scriu amestecat in prima parte a lui Cod. Suprasl. Ba
are ceva, care se poate sä fie In el amestec rusesc de§i ar putea
fi §i macedonesc, anume uneori pe K cu valoare de o; cAci scrie
FIOAKECHSAKkAfik in loc de curat §i pronuntat pis!. noAsKiisaroms ;are
alailmh, in loc de curat §i pronuntat pis!. s-KiXoma 4). Acest ms.
mai scrie §i x amestecat cu or, ceea ce aratä cA el da lui x nu
numai fonetismul plslovenic al acelui secol la rAsäritul liniei Iskär-
Salonic in bulgäreasca propriu zisA (adid EH), Ci §i fonetismul u
Cf. p. 183.
Cf. Coney: Istoria act balg. eztk, I, 185.
2) Ibid. p. ....
4) Cf. p. 23.

299
din Macedonia de Nord si centru. Oricum insä, ca ortografie, e un
amestec de valori.
Tèxtul numit ParemeInicul lui Grigorovicia (Grigorovie'ev
Paremejnik) e scris la apusul liniei Iskär-Salonic in sec. XII de o
singurA mAnA, dei are in el amestecat si fonetismul la dela räskit
1). IntrebuinteazA numai 1, si nu It ; deci contrar de cAt Makedonski
lista si aproape asemenea cu Evangelski listi. Are pe acest
1 nu numai scris »de prisos", ortografic, ci si pentru sqnetul
o, cAci scrie si CSTI si COTS, cari se pronuntau atunci sot= sute.
AfarA de asta amested la scris iusurile x si A, punAnd pe unul
in locul altuia pentru aceeasi valoare fonetick care pare a fi ii si ¡à 2).
Textul »Psaltirea dela Bolonia" (Bolonski Psaltir) 3) e scris de
vre-o 2 scriitori in sec. XII in un sat de lAngA Ohrida Macedoniei.
Scrie numai s, nu si K. Amested hisurile ia si A cu insemnärile
fonetice din Paremelnicul lui Grigoroviò" fiecare dintre aceste slove.
Ba aci pe x (nu si pe /a) II mai amested si cu 'kl, care In paleoslovenica
se pronunta â ca rusescul kl de azi. Asa cä asta aratA
ck in anumità pozitie in cuvAnt, x insemnA acel d si /I, si aceste
insemnäri fonetice le avea in el si A cu care x se amestecä.
Textul Evanghelia lui Dobr6jAa" (Dobrèjovo Evangele") a
fost scris In sec. XIII, in regiunea dela apusul liniei Iskär-Salonic
din Macedonia de miazd-noapte de mai multi scriitori. Fiecare din
ei avea fel deosebit ortografic de a scrie. Asa, in o portiune se
amestecA cam egal amAndouä ierurile s si k intre ele, indiferent de
valoarea lor foneticä sau ortografid ; in altA parte a textului insA
se specifid s pentru sunetul cl, iar I+ se pune de obicei de prisos" ;
in altA parte se scrie numai I, iar it de loc ; in altä, in sfArsit,
altul din acei scriitori, nu scrie de loc a ci numai K. Deosebit de
asta, aceste ieruri unde sunt puse, cAnd nu sunt scrise »de prisos"
ca s. ex. in npupoitk, Howl, ci au valoare foneticA, acolo aceste
valori sunt variate : sau 4, ca s. ex. In AX11111 §i AICK1.1, AkCiVkl
sau valoarea o s. ex. in HATORS alAturi de IlATSICS, sau valoarea
e s. ex. in IlpHCKfikEhHk 4) aläturi de nmicKpsnais. Deosebit de asta,
Cf. p, 176.
Cf. p. 35.
Cf. p. 32-33.
1) Coney: DobrOgovo eetveroev., p. 46, 49.

DobrèjA. Ev. amesteca neregulat iusui ile si at, punând, aproape
indiferent, and pe unul and pe celAlalt ; ba le amestecä si cu ov,
si cu sau h. Astfel, are x in loc de I = A si de prisos" s. ex.
in Kcims EC MMIt r;ix. (Ibp. 71) 4111,1KACTOA, pronuntate escim glagol
etc. ; ì pentru sunetul u (ca in limba macedoslavä, sArbeascA i ruseascA)
s. ex. in acus. sing. covKorm 13,y,Km, pronuntate suhuu ruku,
sau in w(T) tYKIKA aläturi de w(r) 01.1601' (lb. p. 71); are KAARirkl
aläturi de X4AAI'1.1, W(T) liABItl aläturi de w(T) N

224
Amu aläturi de KAKipaapi. Pune si Cu insemnarea u, s. ex. in
Kk HCTIEHOy aläturi de Kit EICTHEM 1).
Trebnicul lui Zajkov (Zajkovski Trèbnik) e scris in sec. XIV
in Macedonia de Nord, cam pela Kratovo, se pare. Amested pe 1.
Cu k, dAnd fiecäruia din aceste sail rol de a se scrie ,de priso-s"
sau mai multe diferite va/ori fonetice8). Astfel, are CITKOOH
CKTKOfilighl, unde 1 k din prima silabä pot avea valoarea a, dar
si se poate sd fie si ,de prisos". Pune i sau K pentru sunetele o
e, s. ex. in cx.AhEs alAturi de CX0Kk, npAgEAhlik aläturi de
HpAKE01,Eilk. Are k sau z. pentru sunetul $1, s. ex. in AKLII014 sau in
CkgkKXHAEll alAturi de clEkicx.nn-k,v.0-1XcA. Ba le are si pentru
sunetul a, s. ex. in WehlIA, WO& iiiia aläturi de OCAHH4. Arnested, in
acelasi timp, pe z si cu x. Are si amestecate intre ele, precurn
cu or, and au insemnarea u, s. ex. in Eh AECHAM pa,Kor pronuntate
: desnuu ruku i in puao HECKEpKHÌ1 ori in npasiixAyme
aläturi de Tp*norxwx.A. Amested pe al ;1% C U e, and au valoare
fonetid e (le), s. ex. ElpillATH alAturi de npuxTii si npuieTH,
sau in H'ALIKCKklie rp-kKid, aläturi de MFIKOTHkIta KEIHria i CHAIM
HK(C)IlkIX K'CA. In 01,*KO1Kk h sunä fa. Le amested si cu insemnarea
in, s. ex. in Kk CH(C)EHHA. Amestecd pe hi CU H, cänd ki are
valoarea fonetid i, s. ex. in arrEnto H ap/CArrinu. Amested Ind pe
* Cu I, and are valoarea e, s. ex. in adlif WAX RdMh BAK-kTK.
Si Cu la, cänd are fonetismul la, s. ex. in genet. sg. mop* pron.
moría (morja), sau in w T) sp a T Amestecä pe
Cuio or, s. ex. in Alone pentru luna, sau HOPAK,MiltACA aläturi de
obicinuit nornorm- si de w(T) sanopa KOHHOV in loc de K01110. Are.
apoi, in el diferite elemente ortografice i lexicale grecesti (p. 220).
Tot astfel amested Tetraevanghelie bulgaro-slava din sec. XV8)
Apocalipsul Apostolului Pavel (Apokalips apostola Pavia) s'a
scris tot in Macedonia de Nord sau centru, dar in sec. XVI14).
Acesta amested pe -k cu E, and primul se pronunta e, s. ex. in
Wog* aläturi de Affogi, i cu ta, and inseamnä fa, s. ex. in
s*cogE aläturi de aracoRE. Amested pe o cu s, s. ex. in A* alituri
1) Cf. Valjavec, In Starine, XX.
3) In Periodi6esko Spisanie, LXXI, 3-4, Sofia 1910, p.162.
Polivka, in Starine, XIX, 196.
iagiC, in Starine, IX.

225
di AS. N'are nici ¡a, nici A, ci in locul primului e e, iar in locul
celui de al doilea e sau a sau h. Are gi k = a, s. ex, In CTalik,
pHMHHItAE, pill4E-TE alaturi de 01111,1-TE sau phu,*-Te. Nu are s, ci
numai k : nasenk, MHC/IFITk etc. AmestecA pe e Cu H S. ex. In MOf
alAturi de MOH, MOUTH aläturi de ANO6HTE. Textul acesta, deci, are'
ortogralie cu totul deosebitä de cea a altor texte scrise in Macedonia,
ca s. ex. Zajkovski Trèbnik etc.
Damaschinul dela Koprigtita (Kopri§tenski Damaskin) s'a scris
tot In sec. XVII ') gi tot in limba literari macedoslavä. Totugi el
are alte caractere ortciFrafice de cat precedentul Apocalipsul Apost.
Pavel". N'are A deloc, ci numai AN. lar acest AN are diferite valori
fonetice, gi pe acele pe cari le are A In texte unde el se aflä. Aga,
inseama a, s. ex. in KAAhTk, alAturi de Kam §1 sa sna(A)Kia X;
inseama e, s. ex. In CTLMA 111(C)K0Uh. aläturi de ikoiisco gi HA KO-
HAU,h ; inseamnA u, s. ex. in Ha $110'04118 eTpaNia gi cesa ref S
Kohnia ; are valoarea ¡I, s. ex. in Up*CTAHH. /71 mai Inseamnä gi
io, s. ex. In w(T)uscon io H HOAOHCHLI /a ; §i ra Inseamä, s. ex. in
A4 la oirnaski AETO A 34REAE. Are mai numai k, §i rar 1. Amested
pe * gi Cu la si cu e.
Manuscrisul dela Tikve§ (Tikvegki räkopis) s'a scris tot in
sec. XVII gi tot In Macedonia de Nord sau centru. El are alte
amestecuri gi alte caractere. N'are nici pe A, nici pe ia ; deci altfel
de cat Apocal. Apost. Pavel care are pe ,vi, dar n'are pe A. Litera
* se amested cu e, s. ex. 'emu §i T*40, §1 cu ta s. ex. in gen. sg.
u,ap* gi qapra ; deci Insemna gi. e §i la. Aproape nu are 1, ci numai
k, sau scris de prisos", ca in rp*Xik, sau il are cu Insemnarea
gi e, s. ex. In KKCILAEHIFI aläturi de flECIAftlfH, Ckilk aläturi de COHk.
AmestecA pe ihi CU II, s. ex. In UAAMikl aläturi de MIAMI. Are grecescul
it pentru in s. ex. lei{aopikk. Amested pe 8 Cu o, s. ex. In
ifsoKoy aläturi de 4soirica 2).
Textele ruso-slave au in ele, tot aga, amestec ortografic, nAscut
gi din adaptarea scrisului plsl. la limba veche ruseasc5, gi din
acea colaborare reciprod" literarA cu ceilalti Slavi cirilici. Astfel,
ca sA nu ingir mai multe gi ruso-slave, pomenesc ,,Evangelium Put-
1) MiletiE : Koprgt. Damaskin, Sofia 1908.
') NaEov, in Sb, Min, IX, Sofia, p. 123.
15

228
nanum" din sec. XIV. In acesta la se amestecä cu ta 0 'a, ale caror
valori fonetice le Inseam* A se amestecä cu T §i *, ale caror valori
fonetice le insemna, §1 y se amested cu y, acestea dupa ortografia
greceasca mai ales. Amestecä pe * cu E §i II, ale caror
valori fonetice le insemna, s. ex. in flsAptil, filiApvi, tlit,a,pua. Slova
la se amested cu H. lar x se amestecä cu o 0 11 CU E, scriindu-se
I pentru valoarea fonetica o §i Is. pentru e. Alteori pune I §i k de
prisos" ; astfel pers. 2 pl. EIMATk alaturi de ECTE, neutrul CHMSAIIK
pronuntat svjazano (p. 180, 198).
lar alte texte ruso-slave amesteca §i altfel. A§a, Evangelia dela
Turia, scrisa In sec. XVI, are, prin colaborare reciprocä" cu Bulgarii
0 Macedo-Slavii mai ales, pe langä amestecuri ca unele din
cele de mai sus, inca 0 altele. De pildä are amestecul lui m cu oy
al carui sunet u II reprezinta, s. ex. in K HEMX, irkCHAETk etc. aidturi
de utmoy, R*CHOVETk. Tot a§a e in alt text ruso-slav din acela§
al XVI veac, Trifologhiul dela Turia1). Aci apare, prin aceea§i colaborare
reciprocä", chiar bulgarescul .amestec ol iusurilor", prin
care nu numai X. ci §i ia se amested cu oy sau to ; astfel MOAA
alaturi'de MOAM §i mom° =molju cum se pronunta in toate trei
cazurile; are §i pasmm pronuntat razum, alaturi de paso. A§a
variat amestec se poate vedea 0 in Documentele dela Pskov, din
sec. XV 2) 0 in altele Inca din textele Literaturii ruso-slave ale intregei
perioade a Slavonismului Cultural dela Romani (p. 199)..
Textele Literaturii sarbo-slave - sunt la fel; amestecand ortografiile,
§i ele dau slovelor felurite valori fonetice sau rosturi ortografice.
Ba uneori, unii scriitori, Maud analogii grafice (cf. p. 79) §i
asemanäri dupa capul lor (cf. p. 85), ajung la cele mai abracadabrante
maniere ortografice. Astfel, scriitorul unei KrmCaja lloyaCka, text
sarbo-slav cu colaborare bulgaro-slavä poate 0 ruseascä in el, din
sec. XIII, nu numai ca are bulg. IA In loc de obicinuit sarb E, §i
a sau ta in loc de at; nu numai ca are k p. o 0 f, S. ex. TOKMO
§i TkKMO, 1pkKOKE §i U,pEKOHE ; dar are chiar abracadabrantele o 0
e (0 *), in loc de k de prisos, adicd nepronunfate, §i la sfar§itul
cuvintelor §i in interiorul 10r : HA KitCTOKO, nponoro, IlfiliKkITKKO §i
1).Kaluiniacki: Erring. Putnanum, p. XLII §i XLIII.
') Cf. AfslPh., XXXI, 454-8.

227
coairraa aläturi de WRIIII1E140, CIAECKlak ten(C)na, cnotonen-k, rp-k-
WEHHIJA CKOH11411.6 CE illtrrk, 10Cat. ov TOM*, flp*K*11111H COrrk
TCIECk, no iwksA* etc. ') Acestea vor fi, evident, analogii grafice2)
fäcute de scriitor sau de incA altii §i imitate de el dela altii. Calea
analogiei grafice prin care ajunse el (si altii) la acestea e urmätoarea
---- cirilo-metodian, deci pronuntat, se transformä, apoi, foneticeste
uneori in e= e, altedAti chiar in o ; dar, in anumite cazuri, cirilometod.
k pierdu once valoare foneticä si in acest caz se scria
numai ortografic, adicä färd a insemna nici i nici o nici oricare alt
sunet vocalic. Din aceste pricini unii scriitori Bulgari, Sarbi sau Rusi
de dupä epoca paleoslovenicä (cirilo-metodianä), adia cu incepere
din sec. XII mai ales incoace, analoghizand au crezut cä, probabil
chiar pentru Ciri i Metodiu, e §i o erau tot una cu 6 si cä deci,
pentru variatie, le puteau scrie in locul lui It, fie and acesta din
urmä se pronunta, pentru ca reprezinta un sunet, fie and nu se pronunta
si era scris de prisos", ortografic (cf. p. 23-24 si 181).
Analogii de acestea graf ice se gäsesc, de altfel, des, in textele
slave. Sd le mai arät la cativa alti scriitori. Astfel, unul raguzan
(deci sarbo-croat) pune k de prisos", dar in acelas timp, si pentru
sunetele a, u, o, i, -k etc., dupA anumite prefaceri ale lui k pe terenul
limbii sale sarbo-croate si, poate, inca subt influenta literaturii
bulgare. Acesta scrie, In adevAr: H4TpkaCIO, pkCEIETI etc., unde
reprezintA sunetul a; [ohms, glIKH etc., unde k reprezinta sunetul
sarbo-croat * = le sau e; BATKOpittlel, CHkM8 etc., unde k reprezintä
sunetul e; Todige, rimss etc., unde K reprezintd sunetul o; 8EpkriKit,
MAHACTkpd etc., unde It din corpul cuvintelor reprezintä sunett:I
i, pe and k dela sfaritul intaiului cuvant e scris de prisos",
adicA färd sä aibä nici o pronuntare sau valoare fonetIcA 8).
Evanghelia dela Plovdiv (Plovdivsko evangelje), copie fäcutä
de un Sarb (sau Macedo-slav) dupa un original medio-bulgar, din
sec. X111, are nu numai pentru i M si pentru k =A, ci i chiar
pentru K sau 8 bde prisos". Astfel KAM-UAW/AA Cu Q = M ; pron.
reflexiv CiA aldturi de CE, unde-i la p. i; are CMS/MET, unde i primul
A pentru poate de prisos", iar al doilea Rt, de dupA a, pentru
Jagle, In Starine, VI, 73.
Cf. p. 79.
2) Regetar, In AfslPh., XVI, p. 351,

228
, iar acest ;fi ar putea avea ad i sau valoarea foneticA u (macedoslav
i sArbo-slav) sau à (macedo-slav si bulgar); are Ind mRism,
in care Rt e pus pentru k sau e1).
De asa amestecuri sunt incArcate i alte texte satbo-slave,
Astfel in documente Raguzane, din sec. XIII pOnA inteal XV, se poate
vede a 2) cum k se amested cu o, scriindu-se primul pentru o, s. ex.
in A8EAKFIHKA3 TkH1E alAturi de A8SpOECHHKA3 TpoirrkE ; amestecul
Jul k Cu E al cArui sunet e II inseamnA, S. ex. in CEEkTS, BkAMOLIIH4,
alAturi de CUTS, gEAMOIIIHA amestecul lui cu k, arnOndouA pentru
sunetul = e, s. ex. in RAME, Altai de fip-kmE, Koine, pink,
pm.; ba uneori i amestecul lui 11 Cu Oy entru sunetul u, s. ex. in
rcpfirna i fiporrrae, si cu a pentru sunetul a s. ex. in Hk1114 alAturi
de MU& Aceste documente au, ca si cele malo-ruge, ca Evangelium
Putnanum, Ind amestecul lui cu H pentru sunetul i. s. ex. in
npirtaTima i HPHIaTIAla, Amested i -k cu E pentru sunetul e, s. ex..
in CT-h4l-1k alAturi de CTIF1411k (cf. p. 209).
Asa si in alte texte sarbo-slave; nu mai continui InsA a le
insira ad, ci ma mArginesc numai a cita din nou pe Constantin
Filosoful Kostenski care, la inceputul sec. XV, spune, pentru scrierile
sarbo-slave din vremea sa, : dacA si 100 de all se adunA,
nici 2 dintre toate nu se gäsesc la fel cum se cuvine" (Srpe A Mirk
CSKIKoillETCE, HH W(T) RSC*(X) tiTATAIOTCE iA11110 l'ali0(3S)
HO(A)RAET) 3).
Asa amestecuri variate de insemnAri fonetice si rosturi ortograf
ice date slovelor cirilice se pot vedea, de altfel, si In multe
alte texte sarbo-4), bulgaro-, macedo- i ruso-slave 5).
Din acestea se vede limpede cA scriitorii Slavi cirilici MOO
aveau constiinta cA limba pe care o scriu copiind, compiland sau
s) Dr. losif Pata, In Spisanie a Academ. de Stilt* dela Sofia, XXII,
12, p. 217,
s) Regetar, In AfslPh., XVI, 351.
S) Iagie: RazsuMenie, p. 996. Cf. p. 208.
Cf. Hvalov rukopis, cu u sau H pentru si a si alte, In Starine,
III, 45,
Cf. A. Kolessa, In AfslPh., XVIII, p. 214, Intre alte, cu ortografia
abracadabrantá ca in unele texte ruso-slave e i pentiu x ik de prisos",
ca In sárbo-slava Krmaaja llovaCka (p. 195).

1) Jagie: Razsu clenie, I, 396.
229
chiar compunAnd nu era chiar cea vie a neamului lor, ci o formA
mai veche, ce nu prea cuno§teau, a limbii lor, o formA 'MA pe care
näzuiau sä o cunoascä i sä o scrie.
lar influentele reciproce, ca rezultat al colaborArii reciproce a
lor, in texte, de cari am vorbit (p. 107 137) mai sus, ne aratA
cA ei socoteau, fiecare firesc, a introduce, in limba literarA ce scriau
§i in ortografia acesteia, diferite elemente din limba i ortografia
celorlalte texte ortodoxe cirilice; ne aratA, anume, cä In practicarea
scrisului lor, ei le socoteau pe ale lor, fiecare, un compromis, adicA
amestec literar din toate acelea ortodoxe §i de aceea luau din ele.
CA6 a§a credeau cA e limba lor sfäntA".
De altfel, unii dintre scriitori, cei mai cult', poate, cari observaserA
acel compromis din limba aceasta ¡iterará a lor, chiar formulará
convingerea §i con§tiinta cA ea e un amestec, un compromis,
al mai multora din limbile slave. Astfel, In sec. XV, Constantin
Filosoful Kostenski. Acesta 'era Bulgar crescut la TArnovo §i care
a invAfat la Scoala patriarchului de acolo Evtimie din veacul XIV,
dar care dezvoltá o activitate literarA, dupà cucerirea Bulgariei cu
Tknovo de Turci, la inceputul secol. XV in SArbia, la curtea regelui
acesteia Stefan Lazarevid. Const. Filosoful, deci, vorbea bulgäre§te,
cAci era bulgar, si §tia i sárbeVe, ca trAitor la Sarbi. Ei
bine, el, vorbind de limba literarä, pe care o scriau atunci Slavii
ortodoxi (Sarbi, Bulgari, RuO, zice cA ea era un compromis Hut
de Ciril i Metodiu din bimba ruseascA ca fundament sau pastA
(cäci el credea cA acea CAOrkHkeKrhIH era limba ruseascS, cum au
crezut i alfil mai tArziu), In care s'au grefat elemente din celelalte
limbi slave. Const. Filosoful Ins4 spune, In tractatul sAu Despre
Scriere" : npopdAcci-AHK:inE fi AIKI1ïH MOrKif, H HA-
SpdelHE TIAthignITH 1 loacHindin ()kite KIJH Kh HAISNCE
nomowk gsm(E)cE KAir CKKIII A CphgCKkIH H KoSCHKCIMIH l CAO-
KiACKkin K VC-) H KOZKAT'CKIt1H FESh.1Kk, KK i;HE KSArk-
CTHTH 11)K(E)Talelit rniatild1). AdicA, in traducere: judecánd acei
buni §i minunali:bArbati [Ciril i Metodie] i alegánd pe cea mai
mlAdioasä i frumoas5, bimba ruseasc5, dar acesteia i-a dat in ajutor
limba bulgard §i sárbeascA §i bosniad §i slovenA §i parte din ceha
limba croatA, in ea sA punA sfintele scripturi".

230
pentru Const. Filosoful din sec. XV, dar, limba scrisa in
Bulgaria si SArbia de atunci nu era limba vie a acestor clod popoare
slave : limba sArba la Sarbi i bulgarA la Bulgari, ci un compromis
literar, o amestecatura, pe care pulgarul i Shbul o invatau
undeva, la cineva, s. ex. ca Const. Filosoful la Scoala patriarhului
bulgar Evtimie, s o scrie 1).
Acest compromis, aceasta amestecatura era, atunci, nu numai
in structura limbii, ci i in ortografia textelor slave cirilice ale ei.
O constata tot Const. Filosoful, care se ridica impotrivä-i i, combatând-o,
In acelas tractat Despre Scriere", ne spune c5: In cartile
noastre, daca si 100 aduni, nici" douà din toate nu sunt la un
fel, cum se cade". lar mai jos, explica ce Intelege prin aceasta
destrabälare" ortografica, pe care vrea sä o indrepte luAnd ca model
de regula i unitate scrierea greceasca : ca ei, Slavii, si in deosebi
Shbii pentru cari îi scrie Tractatul, ameeteca s. ex. pe E cu e fail
regula; ioteaza vocalele unde nu trebue ; unii nu Intrebuinteaza, la
scris, trei din slovele lui Ciril i Metodiu, anume pe A, kl, *; nu
stiu unde sa scrie pe s, s, n, 1, o si w, K, 10, le, , §1 altele. Toata
aceasta destrabalare" ortografica vine, la scriitori, zice Const. Filosoful,
din nestiinta lor intr'ale limbii CAOK*1111CICK114 (cf. p. 208).
Dar, oricare ar fi explicarea, vedem ca acesta crede limba
literati i ortografia ei un compromis, un amestec de elemente din
mai multe limbi i ortografii slave, ba i grecesti.
0 idee, pe care cu oare-care nuanta deosebitoare, insä, o au
si in secol. XVII `alti literati Slavi. Asa Rusul Smotrickij, in Gramatiki
slavenskija pravilnoe syntagma" tiparitä la 1619, si tot
cam astfel croatul Krii'anie, care, In urma lui Smotrickij a carui
carte o utilizeaza, se indeletniceste .0 pisme Slovènskom", Despre
scrierea sloveneasca", adicA a acelei limbi CAOH*1111CKS in a carel
limba si ortografie pare a spune ci infra multe elemente din rusa,
polona, croata, sArba, ceha, chiar i greaca si latina
Stiinta de astazi nu Intelege, cum credeau Const. Filosoful sau
KNanie, ca limba-pasta CAOK*1-16CK'h114 era, chiar la originea ei cirilo-
1) lndiferent cg compozitia acestui compromis nu cuprindea ca fundament,
ca paste, limba ruseascg, cum credea Const. Filos., ci acea CAORtfilarkIH,
cirilo-metodiana, pe care acesta n'o mat stia atunci (ca si alfii contimporani,
tncg, cum se vede din greselile dela p. 237-241)

231
metodiana, un compromis, In care, pe lAnga rusa ca element:fundamental,
ar fi intrat celelalte limbi slave : ceha, sarba etc. Dar si ea
nu poate tägadui, spel, ea acea limba care la origine e cea bulgara
propriu zis de pela Salonic, a devenit compromis", adica amesteca.
la Bulgari, la Sarbi sau Rusi prin acea colaborare reciprocä, care
se accentuiaza intre literaturile acestora mai cu searriä Cu incepere
din veacul al XIII, cum am aratat mai sus (cf. p. 185).
Astfel ciar, si limba 1) si ortografia 2) textelor celor 5 tipuri,
(p1s1., bulgaro-slav, macedo-slav, ruso-slav si sarbo-croato-slav) erau
un amestec de caractere, mai ales slave, luate de unele dela celelalte
prin o colaborare reciprocd", dei aveau In ele amestecate,
Inteo mai mica masurg, $1 caraztere grecuti $1 latine.
Se pune acum intrebarea : cum s'a ajuns ca fiecare din ace1e
5 limbi literare sä fie alcAtuita astfel, din un amestec din toate ?
De aceea sa vedem acum, care era individualitatea nationala a fiecareia
din acele limbi.
Individualitatea limbilor literare ale Slavilor cirilici
in constiinta scriitorilor lor.
Limbile bulgaro-, macedo-, sarbo- si ruso-slavä, adica limbile
literare ale popoarelor lor Bulgarii, Macedo-slavii, Sarbii si Rusii,
cel putin cu incepere din sec. XII pana inteal XVII inclusiv, nu
erau in fiinta lor, fiecare, precum am al-Mat in paragrafele precedente,
nici numai cirilo-metodiana sub care forma au primit-o la
inceput, inainte de veacul al XII, fiecare din acesti Slavi ortodoxi,
si nici numai limba nationalä vie a fiedrui din aceste popoare In
timpul In care scriu textele scriitorii lor. Ci limba literar5, adica a
texteloi lor, era la fiecare din acesti Slavi un comprnmis literar,
adica un amestec din : cirilo-metodiana ca fundament3), din elementele
cOlaborarii reciproce, pe cari le-am aratat4), si din chiar oarecari ele-
Vezi p. 174-220.
Uneori glsim in texte ortografii chiar abacadabrante; vezi-le mai
jos, la paragraful : Grefeli ale scriitorlior Slavi cirilici in limba tor literarä.
,) V. p. 174.
9 Cf. p. 185.

mente grecesti ori latine'). Am aratat acest amestec si de limba si
de ortografie. In fiinta aceasta de compromis, cirilo-metodiana constitue,
la fiecare din acele limbi literare, o pasta, pe care se grefeaza
si care leaga intre ele, ing1obOnd inteo unitate organic& elementele
colaborarii reciproce si pe cele, mai rare, proprii grece§ti ori latine.
Asa ca limba literati bulgaro-slava, intre sec. xII-xyli inclusiv
(caie perioada ne intereseaza pe noi direct in aceastä lucrare) IV
constituia individualitatea ei astfel : din pasta sau fundamentul cirilometodian
(Cu care incepuse deja in veacul al IX) si, in aceastä
pasta, grefate elementele limbii vii bulgare a secolului sau vremei
scriitorului textului, alAturi de aceste elemente vii bulgare, elemente
streine slave ale colaborarii reciprocP si grece sau latine.
Limba literati a Sabilor (sau Sarbo-Croatilor), adica sarbo-slava
(sau sabo- croato-slava), isi constituia individualitatea astfel : din
pasta cirilo-metodian5 (pe care o primise dela Bulgari inainte de
veacul al XII) si din, grefate in aceastä pasta fundamenta15, demente
ale limbii vii sarbe§ti (sarbo-croate) a scriitorului Sarb al
textului, §1, aläturi de acestea, din, gref ate, la fel, in pasta, elemente
ale colaborkii reciproce precum si grece ori latine.
La fel se constituia individualitatea limbilor literare macedo-slava
si ruso-slava, cu singura diferenta numai, ca in intAia elementele
limbii vii a scriitorului textului erau cele ale limbii lui dela apusul
liniei Iskar-Salonic, iar in a doua (ruso-slava) elementele limbii vii
a scriitorului, gref ate in pastä, erau cele ale limbii lui rusesti ce vorbea.
Astfel era individualitatea limbii si ortografiei, dacä nu a tuturor,
dar a mai tuturor textelor bulgaro-, macedo-, sarbo- si rusaslave
dintre sec. XII-XVII.
a) Conceptia scriitorilor textelor slave cirilice
despre limba lor literard.
La alcatuirea astfel, ca compromis, ca amestec, a acestor individualitäti
literare se ajunsese, la fiecaredin aceste ,neamuri Slave
ortodoxe, gratie conceptiei care de vreme s'a inradacinat la fiecare
din ele, prin autoritatea bisericei lor : de a se auta a se scrie in
limba sfântä a apostolilor Ciril si Metodiu, adicä in acea numità
1) V. p. 205 §i 211,
282

2.43
de izvoare anterioare chiar veacului al XII: 174131LIKK CAOH*H6CKS =
limba sloveneasci
Aceastä timba CAOK*HICKS. sloveneasca, scriitorii Bulgari o putura
cunoaste exact, pentru ca era chiar a natiei lor si o vorbeau
ei insisi acasa, in sec. IX ori chiar al X. Dar din acest de pe urma
veac ea. fiind vie la Bulgari, pare-se 6 chiar printeun fel de revolutie
interna brusca fncepe a se preface, mai ales foneticeste (cum
arati compozitia textelor còpii cirilo-metodiane din sec. X si XI:
Codex Zographensis, Savina Kniga, Codex Suprasliensis etc.); si,
prin a ceasta prefacere, bimba cirilo-metodiana, cand ajunge in veacul
XII, se deosebea asa de mult de cea din sec. IX--Xl inclusiv, in
cat Bulgarul de acum, din sec. XII, trebuia sa invete el Insusi undeva
(la o scoala sau biser ca) pe cea cirilo-metodiana, pe care conceptia
generala a vremei ii impunea sa o scrie, fiindca aceasta era sfántaa.
Textele bulgaro-slave din veacul XII incoace, Insa, ne arata, prin
limba si ortografia lor, ca, In general, cu cat ele trec din vest veac
spre cele urmatoare corespunzatoare Perioadei Slavonismului Cultural
dela Romani, Cu atat au, in constitutia lor, abaten mai multe si mai
mari dela cele cirilo-metodiane. Aceste abaten nu erau altceva de cat
mai ales elemente ale limbii vii a scriitorului Bulgar din sec. X111, XIV,
XV etc. in care era scris cutare text, Insä grefate In pasta, adica in
fundamentul cirilo-metodian, dar erau si elemente ale 4celei colaborari
reciproce si compromis literar.
Dar multimea acestor elemente vii in pasta cirilo-metodipna
era in raport direct nu cu limba vie a scriitorului, ci cu cunoasterea
de catre el a cirilo-metodianei pe care o invata, de acum (sec. XII),
nu In chip viu acasa ci artificial In scoala sau biserica. Asa ca,
dupa veacul XII, in deobste, cand scriitorul era mai cult si deci
cunostea mai bine ofanta" cirilo-metodianä, atunci limba lui literara
(bulgaro-slava) nu continea In ea asa multe elemente ale limbii
vii ce vorbea, pentru CA stia pe cele cirilo-metodiane si nu avea
nevoe, ca atunci and nu cunostea, sa pue, In locul lor, elemente vii ;
cand scriitorul nu cunostea bine cirilo-metodiana, and, adica, nu era
asa de cult ca, cel dintai, atunci el introducea, de multe ori chiar
fall sä bage de seama, mai multe elemente ale limbii sale vii ce
vorbea, in locul elementelor cirilo-metodiane. Dela o vreme, dupi
veacul al XII mai cu seama, prin mcirirea treptatei a acestei necu-

234
noa$teri, cei mai multi scriitori Bulgari ajunserA CA mare parte din
cuvinte, fonetisme si forme gramaticele ori ortografice cirilo-metodiane
le tnlocuirei cu de acele ale limbii lor vii si ale diferitelor
analogii ortografice si compromisuri literare pe cari le-au pricinuit
in limba textelor lor acele evolutive prefaceri ale limbii cirilo-metodiana
'In bulgaro-slava (cf. p. 85 si 27-39).
Ei credeau ca scriu si vorbesc .sfAnta" cirilo-metodiana, dar
nestiind-o bine, si pentru cA, totusi, bimba lor vie se asemAna foarte
mult cu aceea, introduceau in ea felurite bulgarisme vii, crezAnd cA
asa ar fi chiar in cirilo-metodiana.
Si tot pentru cA nu se stia cirilo-metodiana de cAt numai 'mai
mult ori mai putin exact, scriitorii Bulgari cAnd gäseau in textele
sal-be, macedo-slave si uneori chiar rusesti ceva ce li se pArea cA
sunt elemente cirilo-metodiane, deci sfinte", le introduceau in limba
sau ortografia textului lor bulgaro-slav. Aceasta e originea acelei
colaborki reciproce, pe care am documentat-o mai sus: cu elemente
sArbe, macedo-slave si ruso-slave1) si a acelor inconsecvente din
texte)2), Ba din aceeasi pricinA a necunoasterei exacte a cirilo-metodianei
(pe care urmAreau sA o scrie, totusi), crezAnd ca ceva al ei,
introduceau si demente grecesti ori latine 2) cum am arAtat mai sus.
Aceeasi conceptie si nAzuire: de a se scrie limba sfantA"
cirilo-metodianA a deterniinat si la SArbi compromisul" limbei lor
literare sarbo-slave. Aceeasi si la Macedo-slavi si la Rusi. Numai
cA, la acestia, scriitorii lor, din pricina necunoasterei exacte a cirilomeiodianei,
introduc crezAnd cä sunt cirilo-metodiane, elemente ale
limbii lor vii ce vorbeau : sArbesti, dad e SArb, ale limbii macedoslave
deba apusul liniei IskAr-Salonic dacA e Macedo-Slav, si ale
celei rusesti dad e Rus. lar pe de altA parte, ca 'elemente ale colaborArii
reciproce; din pricina aceleasi necunoasteri exacte a cirilometodianei,
SArbul introduce in bimba lui literar3, sarbo-slava, elemente
bulgare §i macedo-slave, rar ruse ; Macedo-slavul elemente
bulgaro-slave, sArbo-slave, rar ruso-lave; Rusul elemente sArbobulgare.
Si, deosebit de acestea, fiecare introduc Inc5 influentele
Cf. p. 186-204.
Pe care o vede in ele, deja in epoca postp1s1. a textelor còpii, l'ahmatov;
la fel li Vondrdk : AksL Gram,, p. 189.
V. p. 205-220 ai p, 155, 136.

235
pomenite grecesti si latine, in cele din urrnA desigur nu direct zi
unul dela altul.
Slavii scriitori ai textelor numeau ei insisi, de obicei, cnoaii-
HhCKS = sloveneascä, limba cu care scriau. lar amestecul, compromisul,
ce 1-am arAtat in alcAtuirea ei, ne documenteazA cA, in constiinta
lor, Insisi ei stiau cd acea limbA literarA a lor nu era in
tntregime chiar cea vie vorbitä de dAnsii acasA si in care se nAscuserA
: adicA sArbul stia cA sArbo-slava sa nu era sArbeasca din
vremea lui, Bulgarul, Macedo-Slavul si Rusul aveau de asemeni
constiinta cA limbile bulgaro-, macedo- si ruso-slava cu cari scria
fiecare nu erau limbile vii din vremea lor : bulgara, cea dela apusul
liniei IskAr-Salonic si ruseasca ce vorbeau ei acasA1). Acestia credeau,
Insä, pare-se, cAd totusi, acea limbA sfAntA" a lor, ce nAzuiau
sA scrie, cirilo-metodiana, adicA C4OrkM1CKS, era bimba neamului lor
specific : cA e bulgara credea Bulgarul, cA-i SArba SArbul, uneori
chiar si Macedo-Slavul, cA e ruseasca credea Rusul. Credeau fiecare,
ins5, cA e bimba lui nationalä nu cea din vremea lui, ci aceea veche
pe care le-o dAduserA si oare-cum modelaser5 si cu imprumuturi din
alte limbi slave apostolii lor Ciril si Metodiu in veacul al IX;
cAci fiecare din acesti Slavi credeau cA Ciril si Metodiu au fost
conationali de ai lor ca si limba cirilo-metodianA. DovadA a acestei
credinte ne stA faptul cA uneori SArbii sau Macedo-Slavii, cari numeau
limba lor literarà CAOrkHlICKS, o numesc alte dAti ca si pe
ceea vie ce o vorbeau acasi : COk&hCK NH F31111{8 =--- iimba sArbeascA ;
asa o numeste s. ex. cAlugArul Dimitrie care in a. 1466, prin indemnul
mitropolitului Dorotei al Ohridei care atunci vizit5 Kratovo
unde träia Dimitrie, scrie, traducAnd din greceste in sArbo-slava,
un Nomocanon 2). Uneori Bulgari, desi in deosbste numesc bimba lor
bulgaro-slavA CAOrkHhCKS, ii ZiC §i KAgraficks --= bulgareascA 3). Asesemenea
fac si Rusii ; cAci s. ex. in Cronica veche ruseascA se af IA
scris CA prekCKS NtS1.1K1 H CilOrkFMCKS EAHHI ECM ..-= limba ruseascA
si sloveneasca e tot una. lar rsiseasca Skazanie o slavjanskih
1) Se Insela deci 1. Bogdan in Letopiselul lui Azarie, p. 42, unde crede
cA numai scriitoril nostri, ca Azarie, scriau limba moartA bulgAreasd.
t) Cf. Die BArbulescu: Relations des Roumains, p. 238.
3) lagie: Zur Entsteh. Gesch. der kirchensl. Sprache, ed. I, p, 12,
Cf. p. 107-111.

236
knigah" afirmi chiar, cA Apostolul Kiril era Rus" §i cA el, ducAndu-se
din Constantinopol in Moravia, aci ínvatá poporul scriind
cArti in limba 1) ruseascA" (Tai MOOCK poirawk... Timo MiAS
Hdoirtlif mopAKS... A KHArH HAHHCARK pOrCKHMS ASKIKOMK). Deci
dui:4 Rusul care a compus aceastA Skazanie", limba paleoslovenid,
acea CAOK*HkCKS, era ruseasca. Pe cAnd diferiti alti scriitori Ru§i
din sec. XIV-XVII scriu cA ei traduc acea ce traduc cs rpituctcaro
Ha prCKirl iaBItIKK = din grece§te In ruse§te, mAcar cA aceastA limbA
ruseascA", prexiA Ii13111KI, era ruso-slava literarA §i era impregnatA
de elemente bulgare ale paleoslovenicei 2).
Dar la ideia aceasta : cl limba lor literark CAOK*H6CKS, e cea
nationalA (sArbA, bulgark rusk etc.) vor fi ajuns Sárbii, Bulgarii,
Ru§ii §i din pricinA ck Ind dela primirea ei. la scrisul lor, fiecare
au adaptat-o la pronantarea limbii lor nationale 2), la care lucru au
fost constrAn§i mai ales prin faptul ck fie deja In sec. IX fie mai
In urmA, s. ex. SArbul nu avea in bimba rui sArbeascA unele sunete
ale Cirilo-metodianei (ca nazalele ,x §i Jet, ca x §i b, ca * --= A sau
ea etc.). Prin aceastA adaptare, pe care a fAcut-o §i Rusul pentru
a sa CAOK'kHKCKS §i Bulgarul insu§i duph sec. IX la limba lor vie
nationalk fiecare vedea, mai ales dupA veacul XII, cA el pronuntA
(fiindcA chiar a§a invAtase la §coalä 4) sau bisericA) acea CAOrk-
',MOM ca qi bulgAreasca sau ruseasca sa vie ce o vorbea de-acask
De aceea dar SArbul o mai numea sArbeascA", Bulgarul bulgareascA"
§i Rusul Juseasd", dei o socoteau, totu§i, un compromis"
sau amestec vechi.
1) Jagie: Razsuideruje, p.1309.
I) A. I. Sobolevskij:Juino-slavjanskoe vlijanie na rasskuju pis'menost'
v XIV-XV vekah, St. Peterburg 1804, ç. 29.
Cf. p. 180-184.
Asa, desi Bulgarul pierduse din limba sa vie suneteie z, 6 in genere
la sfársitui cuvintelor i uneori in corpul lor, totusi eran $coli literare la
ei, carl Ii invAtau sl le pronunte acolo unde nu era in bulgara vie. Asa admite
sI *Bahmatov (in AfslPh., XXXI, 486) si Vondrák (Aksl. Gram., p. 189). Asa
Sárbli pronuntau pe I» =-- it (St. Novakovie: fezik stare srpske crkve).
desi limba lor vie avea é in locu-i. Cf. chiár azi la SArbi: skupgtina, pronuntare
literard rámasl prin imitarea paleoslovenicei, In loc de specific sárbeste
: scupana.

237
b) Greseli ale scrillorilor slavi cirilici
In limba lor liferar6.
lar ca scriitorii scriind limba lor literarä (sarbo-, bulgaro-,
macedo-, ruso-slava) urmareau a scri nu chiar limba lor vie ci pe
acea veche in parte moarta data si alcatuitä lor de Ciril §1 Metodiu,
ne invedereazagreprne ce fäceau and copiau texte din alta Literatura
slavä de cat cea a naliei lor. Atunci greseau si Sarbii
Bulgarii si Rusii, pentru ca copiau o bimba pe care nu In totul o
intelegeau, fiindu-le streina, Intru catv.a;dar pe care nazuiau, totusi,
sa o scrie peniru biserica, de oarece acea limba era socotitä de
scriitori sfanta" lui Ciril §i Metodiu.
Astfel, un sarb copiazä in sec. XIII, dupa un manuscris in literara
(c o g-k utkcu x) macecio-slavä, textul numit Krme'aja Hovaeilca".
In aceastä copie a sa pune gresit Arl HE mg* KO 110MAO
PA4K111 WIEd10. Forma KowaucAo era gresitä in oricare din limbile
slave cirllice, deci si in macedo-slava (sau chiar rusa) ca i in sarba.
Gresala ¡ma provenea aci din faptul, ca in manuscrisul dupä care
copia Sarbul gasise scris medio-bulgarul sau macedo-slavul KowiffiAo
in loc de plsl. KOMIANCAO. lar fiindca pentru un Sarb literat x insemna
to, el, sarbizand textul macedo-slav, pune in loc de ar. pe a,
dei cä in limba lui vie nu se pronunta 7cojejado; ppnea dar
io fiindcä socotea CA in acea CAOK*HhCKS a textului ce copia, asa
se va fi pronuntat acel cuvânt. Acest copietor mai are si alte greseli,
comise din pricinA cA nu-si dadea bine socoteala de cum- era
limba lui literara 2).
Un alt Sarb copiaza in sec. XIV alt text macedo-slav (bulgaroslav
ti zic unii filologl), in care, fireste, erau ortografia si limba
literara specific macedo-slave. Sarbul, crezand cä scrie acea pasta
C40UkIlhCK11114; adicä cirilo-metodiana. voind, insä sa o punä in ortografia
sarbeasca pentru ca Sarbii sal sä o citeasca asa cum credea
ca ea era pronuntata chiar de Ciril i Metodiu, transcrie astf el :
p a A tr I CE Kit HEME 14 MAIOCE 8) cu intelesul de: mci bucur in el si
mä rog. Dar mä bucur" nu se zice imAyset nici inteuna din lim-
V. mai sus, p. 184, 230.
Cf. JagiC, In Starine, VI, 77.
0) Cf. Die BArbulescu: Cercetdri istorigo-filologice, p. 92.

238
bile slave. Sarbul, ing, va fi vAzut In textul macedo-slav dupA care
copia : i fiindcA pentru Sarbi, In deob§te, cirilo-metodianul
reprezenta sunetul = e, a crezut cA §i In acel cuvant at era E ,
neViind ca acolo, pentru Bulgarul dupA care copia, acel reprezenta
nu pe e, ci alt sunet, anume sunetul lui cu care Ai se amested
ortografic in textele bulgare §i macedo-slave in genere,
adica tot pe to din mat°, sou pe js IA. (cf. p. 180-181).
Alt Sarb copiazA In sec. XIV sau XV dupA alt text bulgaro-slav
(sau macédo-slav), §i, in copia sa sarbo-slavA ce face, scrie adjectivul
: OySkItIlteKKI = de limbA, cuvant care nu se pronunta a§a, cu
acel IncepAtor or, In nici una din limbile slave ; cad ruse§te s'ar fi
zis 1431tRIKCKIt11), bulg. §1 sarb. de regulA F3144- 3). Sarbul, insA, va
fi vazut in textul bulgaresc sau macedo-slav ce copia scrisul
§i, fiindcA prntru Sarbi, In debb§te, cirilo-metodianul m reprezenta
o = u, a crezut cA §i In acel cuvant m era u, ne§tiind
cA acolo, pentru Bulgarul aupä care copia, acel Xh reprezenta pe
e= E sau o nuantA a acestui sunet. Tot prin aceea§i necunoastere a
cirilometodianei, pe care vrea sA o scrie i credea cA o copiazA clupA
acel text, transcrie rato, cu sensul de : grAind" i eTotottit 8) cu sensul
stand", cuvinte cari nu se pronuntau a§a, cu acele io = ju, In nici
una din limbile slave vii ; cAci ruse§te s'ar fi zis rasa, cTota
sarb. rate, cTotetpt 4), bulg. palm, eromut. Sarbul, insA, va fi vAzut,
In textul bulgAresc ce copia, scrise pe aceste din urma, §i, fiindcA
pentru Sarbi, Indeob§te, cirilo-metodianul reprezenta sunetul u 5), a
crezut cA §i In acele cuvinte m era u §i l'a sarbizat ma§inal punand
In locu-i pe 6 ; nu tia, deci, cA, pentru Bulgarul sau Macedo-slavul
dupA care copia, acel A reprezenta sunetele cVn limba bulgara sau
macedo-slavä jz sau ja §i nici cA in acea limba CAOrklikCKS acolo
x. nu putea insemna sunetul u nici chiar In forma sarbeasca a
acestei limbi (cf. p. 36).
1) Stolen Novakovie, In Startne, VIII, 39.
4) Nu e nIci chiar macedo-slavul lozik in Deb5r l i%lk In Ohrida
(Coney: Chiod, 67).
8) M. Speranskij: Zamgtkl o rukopisjach Bélgradskich i Softjskoj Bibliotek,
Moskva 1898, p. 45.
4) Cf. Wilkie: Istortja Oblika, p. 352 : CTO*K1 etc.
4) Cf. p. 181.

289
Un SArb copiazä o cronicd bulgaro-slavä In see- XV. El ing
voia sà. o adopteze la limba Ini literati sArbo-slav5; totu§i In aceasta
scrie gre§eli, ca Ck maTeplio CH0610 OfwAop8, care nu era a§a
In sArbo-slava §i nici in bulgara. El insA gäsi in textul bulgar
0ow,Aopai §i transcrise pe X mecanic, comitAnd acea gre§ea15 de
limbA. Ba amested cazurile incA In : nirkAitinE a MONaCTHPIt
EAHHOMkr), ceea ce nu se putea in limba sa sArbo-slavA ce voia
sA scrie; dovadA cA nu-§i dädea txact socotealä de cum era aceasta.
Un Trebnic manuscris, scris in Prilep In aceea§i epoc5, amested
la fel diferite cazuri. A§a MOV}Kb. C g o H M K T * 0 AA HE SAME)
HAN CAOHO HAH A*40Mh, OKOVCH 1111 H ø kl K K Ill A r 0 al K*Aki,
HAI1KKH, W HACTklpH, ritA(E) M71HTgkl K411114Kk etc. (M. Dolopko, in
Juinoslovenski Filolog., 11, 1-2, p. 72).
Psaltirea lui Branko Mladenovie, care se aflA la Muzeul de
Antichitäti din Bucure§ti, a fost scrisA in SArbia de acest Branko pe
vremea regelui $tefan al SArbilor §i a lui Urog, fiul acestuia, la
unal 1346. E deci sArbo-slavä. Insä, poate pentru cä va fi transcrisä
dupA un text bulgaro-slav, are §i unele erori2), astea provenite din
amestecul iusurilor In originalul bulgar. A§a pers, 1 sg. otrmkne p.
01:Mk110, acus. sg. sopo p. sopor sau sow sArbeste, genet. sg. AEC-
HHU,OV TROIO p. sArb AECHHLI,E sau TKOE, HCHH p. sArb HCOIMI
(ceea ce in Psalt. lui Pogodin e HCAVH, iar in Psalterium Bononiense
ticxnti), pers. 3 pl. Kh3AAllETK p. sArb n3411110%71 (V. Jagi6:
Psalterium Bononiense, p. 830).
Un Codex Tolstoianus (citat de Jagie In Psalt. Bonon. p. 855)
e mscr. ruso-slav din sec. XII. Dar va fi copiat dupA original bulgaro-slav,
pentru cA are influente bulgare §i eroria din pricina amestecului
iusurilor In original. A§a : genet. sg, semoto p. rus SEM ARt,
01(M/A4HWE p. 01(MOIINHWE rus, cu =--- or.
Astfel de gre§eli comiteau §i Ru§ii, din aceea§i pricinA : cä nu
cuno§teau exact care era constitutia limbii lor literare.
De pildä; In sec. XIII un Rutean copiazä dupA un text hulgaroslay,
care cuprindea in el amestecul lusurilor" ; In copia sa pune
IIIIHM6CTRile AIOTAPO ClrAH 10 §i np-kA AHREMk TOM+ REAHK4
ClrAll to. Insä aci nu pronunta crAnto nici limba bulgar5, nici sat.-
Cf. Weingart: Byzantské Kroniky, I, 121-122.
Cf. p. 196.

240
beasca, nici ruseasca, ci rusa §i sArba: sudija, iar bulgara avea
csAum pronuatat jci sau ja. Dar fiindc5 pentru Rus x reprezenta
sunetul u sau ju, §i fiindcA adppta la scrisul rusesc pe cel bulgAresc,
transcrise ma§inal pe x prin to, socotind cA a§a va fi fost In acea
limbd C4OK*116CKS care era in textul ce copiA DovadA c5 nu o
§tia, deci.
Alt rus, copiazA, in sec. XV in Pskov; in copia sa pune gre§it:
cmsto H npEcTako 8), ceea nu se pronunta cu CAEBIO nici ruse§te, unde
trebuia particip. CAESIA, nici sArbe§te unde trebuia CAME, nici bulgdrgte
uncle era scris Pentru rus InsA din originalul bulgaroslav
ce copia reprezenta sunetul u; de aceea el transcrie ma§inal
pe prin 8 (cf. p. 180). Dar asta aratA cA el nu-§i dAdea exact
seamA cum era acea limbä CAOrktiliCKS, ce nAzuia sA scrie.
Alt Rus copiazA In sec. XV dupA o Evanghelie bulgaro-slavA ;
in aceastA copie a sa pune: KAMM 13 HA 1111 or 10 C 3H*3,01...
HS M 'kw oy so HCKOINJEH AIiIoy oTpogiaTE, In ceea ce cuvintele mgnsmoyiocia
insemna arAtAndu-se", iar 'ism* woy amestecAnd" sau
,,turburAnd6. Dar cu acele finale ale lor -oyio §i -oy nu se zicea In
niciuna din limbile slave8); iar In rusa ar fi fost laRnmmara, liSM*W4.
Rusul, insA, va fi avut In textul bulgAresc dupä care copia mans-
111AMCia §i IISM*111M, §i fiindcA pentru Ru§i, In deob§te, cirilo-metodianul
reprezenta (ca la SArbi) sunetul ov = u, a crezut cd qi
In acele cuvinte era =-- oy, ne§tiind c5 acolo, pentru Bulgarul dupA
care copia 4), acele x reprezenta nu tot pe u, ci alte sunete (cf.
p. 24-25). Alt Rus, in sec. XVI sau XVII, copiazA dupä un Octoich
bulgaro-slav. In aceastA copie a sa scrie s. ex. oyApuno(ilA), cuvAnt
care nu se pronunta cu initialul or in nici una din limbile slave; iar
in rusa se zicea laApluo(a) pAnzA de corabie. Rusul, Tusk va fi
avut in textul bulgAresc dupA care copia : mApi4o(A1), i, fiindcd
pentru Ru§i, in deobVe, cirilo-met. reprezenta sunetul oy = u, a
crezut cA §i In acest cuvAnt era = u, ne§tiind cA acolo, pentru
Bulgarul dupA care copia, Pc reprezenta nu tot pe ov, ci alt sunet;
cAci Bulg. §i SArbul Z1C EApHno.
Sobolevsklj, In lzvéstija Academ. t'etersb., tom 88, p. 49.
Cf. AfslPh., XXXI, 455.
°) Cf. Ilie BArbulescu: Cercetifri ist.-fil., p. 93.
4) ARA datA un Sarb din sec. XVII topiazA un text rusesc i, neIntelegAndu-1
uneori, scrie gregit Sp eranskij : Zamétki, p. 76).

241
Tot asa, un rus copiè in sec. XVI, localizand un text bulgaroslay
cu dizertatia o ROCkAtli CAORA =-Despre cele 8 pärti
ale cuvantului. Fiindcä gäsea in textul bulg. iusurile i Ai, le inlocueste
mecanic deseori prin corespunzAtoarele in pronuntarea ruseascä
u si on asa cä scrie greselile urm5toare (greseli i pentru
limba bulg. i pentru rusa): CRUSE. pentru CSASS din originalul bulgäresc,
(iar acesta din urmi pronuntat in bulg. ca cxxsx) ; in locul
genet. sg. ce gäsi In originalul bulg. iiii, Rusul scrise genet. sg.
gresit pentru Rus, care trebuia sä scrie acolo, dupä limba
rus, Atim, dar si pentru Bulgar care acolo pronuntä nu daiu ci
,S, Ili adicä duAl Asa incA, acolo si in alte manuscrise cu aceeasi
dizertatie, mai e scris, de Rusii copietori : pers. 1 sg. TKOpiA, noKt-
¡VIOLS/A, 16111AC11, c-eea ce e o gresald pentru pronuntarea rusä care
aci pronuntä io, dar e o transcriere mecanicd din originalul bulgar
care avea acolo a : Tgooa etc. (jagie Razsuid., p. 344).
Fac, tot astfel, greseli §i Bulgari uneori, din aceeasi pricinä a
necunoasterii exact a limbii cirilo-metodiane, pe care voiau sd o
scrie. Asa, cel ce a scris Octoichul dela Strumita din sec. XI 1) ; sau
acel ce a copiat textul Zajkovski Tfébnik din sec. XIV 2), in care
sunt multe amestecuri de forme (p. 224).
* *
Prin urmare, Bulgarii mai intai, in sec. XII and au inyAtat
pe Romani limba lor literarä, iar apoi ceilalti Slavi cirilici, in yeacurile
urmätoare pAnA inteal XVII inclusiy cat dureaza perioada
Slavonismului nostru Cultural, au pus la Indemdna Roma nilor spre
a citi si inveita : o Literaturä slavä cu caracter multilateral (p. 164),
o limba literarä slava compusä din amestecuri reciproce din limbile
tuturor acestor Slavi cirilici (p. 185-220), precum si o ortografie,
compusd fi ea din amestecuri, pan5 la forme abracadabrante chiar
ale ortografiilor tuturor acestor Slavi (p. 220).
Sd vedem acum : ce au produs pe terenul Romanilor din Dacia
Traianä aceastä LiteraturA i aceste inyätäturi ; sä vedem, adick
constitutia activitätii ¡iterare a Curentului literar romano-slay si a
celui romanesc care s'a desprins din acesta.
1) V. Jag e, in AfslPh., III, 174 si 355. Cf. p. 181.
') Cf. Miadenov, in Periodieesko Spisante, fasc. 3-4 (a. 1910), p. 16.
10

-
CURENTUL LITERAR ROMANO-SLAV
In sec. XII Romanii din Dacia-TraianA au primit sau luat dela
Bulgari limba bulgaro-slava sub forma-i mediobulgarä si cu produc-
Vile literare ale ei, precum si scrierea cirilicä cu fonetismul pe care
aceasta II avea la Bulgari atunci In scrierea limbii lor bulgaro-slave
(p. 26).
Subt aceastä forma curentul bulgaro-slav trAieste Intre Romani
In sec. XII si al XIII, singur curent slay, pana catre sfarsitul acestui
veac din urmä, and prin ridicarea politica a statului sarbesc si intetirea
unui curent de emigrare etnicä de Sarbi si Macedo-Slavi din
Sarbia proprie si Macedonia de Nord si Centru dincoace de Dunäre
In Muntenia si spre Moldova, curentul acesta cultural sarbo-slav
si macedo-slav Incepe a evacua oarecum treptat pe cel bulgaro-slav,
pe care-I inlocuieste in cea mai mare parte la sfarsitul veacului
al XIV. Acum si de aci inainte curentul bulgaro-slav se pAstreaza
-numai in parte din miscarea propriu zis literarä slava la Romani,
pe cand cel sarbo-slav si mai ales macedo-slav lucreazä. si In
miscarea propriu literati si In viata zilnicä a trebilor statului si chiar
personale ale cetätenilor Principatelor Romane1) care scriu mai ales
cu macedo-slavä §i documente publice si scrisori particulare cum vom
vedea mai jos la paragraful cu titlul : Tipul macedo-slav in literatura
romano-slava (p. 269).
Cam In sec. XV, prin inceperea legaturilor politice mai intinse
ale Principatelor Romane, indeosebi ale Moldovei, ca Rusii si Polonia,
se strecoard In viata literarA slavä, in curentul slay dela noi care
atunci era mai ales sarbo- si macedo-slav, si curentul ruso-slav. Acest
i) A se vedea Hie BArbulesca: Relations des Roumains etc., p. 182.

244
din urmA curent nApAde§te oare cum pe cel macedo-slav, pe care
se planteaz5 ca un parazit nu in partea lui propriu zis literarei, ci
In mi§carea limbii §i scrisulur lui din 'data zilnicei a particularilor
§i a cancelariilor domne§ti.
Aceste 4 curente nu sunt altceva decat reflexul la noi a activitAtii
¡iterare a celor 4 tipuri de limbA ale Literaturilor slave cirilice
de cari am vorbit (p. 184 §i 179). Ele impreunä constituesc marele
curent romdno-slav, care in realitate nu e altceva decat activitatea
impletità de colaborarea reciprocA a acelor patru mici carente sau
tipuri ¡iterare slave dela noi.
CAci, inteadevAr, activitatea curentului romano-slay §i constitutia
lui sunt identice cu activitatea §i constitutia Mi§cArii literare cirilice
la Slayi" (p. 163), atát In ce prive§te fondul adicA cuprinsul textelor
lui (p 164-173), cat §i In ce prive§te forma, adicA limba §i ortografia
acestor productii literare romano-slave (p. 174-184).
Dar, spre a se vedea aceast5 identitate sA analizám acum, pe
rand, §i fondul §i apoi forma acestui curent ¡iterar.
Fondul, adicA continutul, curentului literar româno-slay.
and Bulgarii au dat Romanilor limba lot bulgaro-slavA cu
scrierea ei cirilicá, le-au pus la indernanA, fire§te, textele tor manuscrise
Cu feluritele cuprinsuri, ce am arAtat cA avea atunci Literatura
bulgaro-slavA (p. 164). lar and se introduc la noi §i celelalte
Literaturi slave cirilice : sarbo-, macedo-slava §i ruso-slava, toate
acestea introduc la Romani ori le pun la indemanA, fie còpii dupA
texte paleoslovenice §i bulgaro-slave mai vechi sau mai noui, fie
compuneri proprii ori traducen i din grece§te (sau uneori din latine§te)proprii
ale lor. Romanii, la randul lor, le citeau, iar deseori le §i
copiau, spre a le rAspandi in cercuri cat mai largi dintre dan§ii.
Trebue sA observAm, cA. mi§carea literarA a curentului acesta
româno-slay, in toatA perioada Slavonisniului Cultural al Romanilor,
se desfA§oarA strict imitativ, numai in cadrul ce 1-1 indica curentul
Slavilor cirilici cari ni I-au dat. Intr'adevAr, precum Literatura Slavilor
cirilici in acea perioadä de vreme era mai cu seamA cu cuprins
religios, tot a§a era §i mi§carea curentului romano.slav. Precum
mi§carea curentului Slavilor cirilici se interesa, nu in prea mare mA-

surä, dar se interesa §i de alte genuri culturale sau literare decat
cel bisericesc, tot a§a, adicá un caracter oarecum enciclopedic, avea
§i cea a curentului roma,no-slay. Precum, In sfar§it, mi§carea literara
a Slavilor cirilici se interesa cu totul putin de poezie, tot asttel §i
cea a curentului romano-slay punea foarte putin interes pentru pro-
-ductiile acestui gen literar. i precum acei Slavi se ocupau prea
putin de Stiinte, tot a§a prea putin s'au interesat de ele §i ai no§tri.
Stirile §i manuscrisele ce ne-au ramas din acea vreme ne
invedereaz5, inteadevar, ca miFarea ¡iterará romano-slava din
al XII-XVII veac inclusiv era in cea mai mare parte, cel putin In trei
sferturi ale ei, cu cuprins religios §i bisericesc. Aceasta se vede
-s ex. In catalogul de manuscrise ce s'au gäsit in biIiotecile Man&
stirilor noastre din Moldova §i Muntenia §i pe cari, foarte multe,
le-a descris profesorul rus Jacimirskij In cartea sa cu titlul Stavjanski
i russkija rukopisi rumynskih bibliotek, ce i-a publicat
Academia din Petersburg, In al ei Sbornik", In a. 1905. Aci se
\fad multe manuscrise curat slave, din sec. XIII pana inteal XVII
inclusiv, cari faceau parte din bibliotecile clericilor carturari ai no§tri
§i ale manastirilor, cele mai multe din aceste manuscrise In redactia
tipului" bulgaro-slav, ceva mai putine in cea a tipului" sarbo-slav,
§i mult mai putine, in acea perioada de vreme, In redactia tipului
ruso-slav. Astfel, ni s'a pastrat o vanglielie ruso-slava din sec.
XIV care, cum se vede In o notare ce unul a facut pe ea in slavone§te
§i romane§te la a. 1673, era de mult in Moldova unde era
citita de cärturarii no§tril-). Deci se citea la noi redactie ruso-slava.
Ni s'a pastrat Inca un tus. cuprinzand Apocalips cu talcuirile lui
Andrei din Alexandria" scris îr spc. XIV cu redactia tipului sarbo-slav;
din diferitele Insemnari ce diferite persoane au scris pe acest text
se vede ca el a trecut prin mana generatiilor dela noi cari I-au
citit in mai multe secole (lacim., p. 654 DO se Op la noi §i
redactie sarbo-slayä. Ni s'a pastrat un ms. care cuprinde Cuvintele
de pustnic" ale lui Isaak Skin, o traducere din gre;e0e in redactia
tipului bulgaro-slav (lacim., p. 721) facut4 in sec. XIV. Din insemnärile
ce s'au facut pe acest text de catre diferitele persoane cari
1-au avut, se vede ca diferite generatii I-au citit la noi. Se citea dar
aci §i redactia bulgaro-slavi.
1) Jacimirskij, p. 93.
245

246
Ni s'au pAstrat V alte texte biserice§ti ca acestea ; a§a Prooroc,
Vechiul Testament, Psaltire, Tetraevanghelie, Apostol, Apostol §i
Apocalips, Tälcuire la Cartea lui lov, Talcuire la Evanghelia lui
Marcu, Tälcuire la Evanghelia lui loan, Pravila bisericeasc5, Slu-
2ebnik, Trebnik, Octoih, Triod, Minei etc., toate scrise de Slavii cirilici
la clän§ii i transmise apoi dincoace de DunAre ROmânilor, in
veacurile urm5toare pAnä inteal XVII inclusiv, dintre acestea cele
mai multe cu redactie bulgaro-slavä §i macedo-slav5, mai putine cu
redactie sarbo-slasr5 §i mai deloc in secolile XIV-XVII inclusiv cu
redactie ruso-slavä.
Unele din acestea venite notiä dela Slavii cirilici ,nu numai se
citeau la noi, ci se §i copiau de are c5rturarii no§tri din Principate
§i Ardeal.
Ba, precum la acei Slavi se p5stra sträns5 legAtur5 intre textele
grece§ti din care ei traduceau in slavone§te, incat reproduceau in
acela§ manuscris §i textul grecesc al traducerilor lor (cf. p. 206
tot astfel, imitänd, §i ai no§tri copiau uneori la un loc §i originalul
grec i traducerea slavA a lui. A§a, in mänästirea Putna din Bucovina,
acel protopsalt cu numele Eustatie a copiat la a. 1511 Sbornikul
mai sus pomenit (p. 125) care cuprinde i ränduri Cu glagolitica.
Sbornicul are, intre altele, bucAti de ant5ri biserice§ti in
grece§te §i cu traducerea lor slavone§te, puse amändou5 pe acelea§i
note muzicale. latà o bucat5 din una din aceste cântäri cu textu-i
slav-cirilic §i grecesc (aci o reproduc ins5 f5r5 note muzicale) :
A 000c T OHHOOO E
acccc1.00V t1.7"C r. Lt:
lilIdK G g HCTHHII 4E/1 A
124 ccXn 19. 0000a it.cc
XCHHTHHH T rIW
ccxocp(c)t:'qv as tv
r upo 00000 A
,as0000000'roxoul):
Jacimirskij: gestts statej etc., p, 38,

247
Cântarea aceasta arata ca pela 1511 se cânta In biserica
Inoldoveneasca nu numai slavoneste, ci i greceste. De gtfel imitarea
acestei strdnse legaturi dintre cultura si limba bisericeasca greaci
si cea slava se Impamantenise in Moldova asa de puternic, in cat,
chiar mai tarziu, subt Alexandru Lipusneanu, Principatul acesta era
un centru cultural bisericesc, In care veneau tineri rusi, din Lemberg
Peremisl (Galitia) spre a inväta la Suceava (ca lute° Academie
de muzicA bisericeascd ortodoxA) cântarea greceascä i sarbeasca.
Cad, Inteo scrisoare, in ruseste, ce Läpusneanu trimise in a. 1588
orasenilor din Lemberg, le spune urmatoarele lucruri, interesante Inca
si din alte puncte de. vedere (o dau ad in traducere)
,,lo Alexandru 'cu mila lui D-zeu voevod gospodar al Omanturilor
moldovenesti. Cinstitilor domni oraseni Lembergeni, tutulor
laolalta cari ascultä de legea greceascä, le dam de stire ca, and
milostivul D-zeu va da. si acest hrim dumnezeesc se va isprävi si
va fi in stare de sluji, (atunci) §i milostivirea voastra uitati-va
ce sptme pravila sfintilor párinti : ca. nu se cade barbatilor, ca, Impreuna
cu femeile i cu fetele, sä stea intr'un loc, ci bärbatii sä stea
induntrul bisericei, iar femeile si fetele in pridvor dinaintea bisericei ;
aa spune pravila. Vi se cade si voud, sä nu stati la olaltä cu femeile
i sa va conduceti Intocmai dupä pravilä si asa &A faceti cum
vä scriu. Asemeni, trimiten la noi 4 cOntareti (diaci), tineri buni,
iar noi îi vbm da .1a tfiveitarea canteirli grecepti sdrbegi, si
and vor invata2o ii ,vom trimite iarAi la voi ; numai sa aiba glasuri
bune; cad si din PremyA1' sunt trimii la noi diaci la invatatura.
Odata cu asta va dam in paza lui D-zeu.
Scris In SuCeava, In anul dela Nasterea Domnului 1558, luna
lui lulie In 6 iilea1)
Dar Se ipiroduceau dela Slavii cirilici la Romani,. se citeau
se copiau,nuinai ca. Intro mult mai mica mäsura decat cele bisericesti,si
manuscrise .cu alte genuri culturale sau literare", tot ast-fel :
cele niai ,multe In redictie bulgdro-, macedo-slava i sarbo-slava.
Ni se transmiteau, anume, 4i ni s'au pastrat pAnA astäzi lucran
Cu cuprins juridic biserice'sc i chiar mirean. Astfel, avem, In copie
fäcuta chiar In Moldova la a. 1474, un ms. care"Cuptinde G.1-111TAVM4
1) Cf. textul slay la lije BArbulescu: Cercetart istorico-filologice, p.
83 0 In Documente Hurmuzaki, 1, 2, p. 208.

248
411471m fInecTepd Sintagma lui Matei %stares 1). E in redactie butgaro-slava
sau macedo-slava ; ava cd asta ne aratd c5 vi originalul
&pa care s'a facut aceasta copie era tot bulgiresc sau tnacedo-slav.
Aceasta intagmä" ni s'a pastrat vi in còpii 'acute la noi in
sec. XVI. 0 copie din acest veac e in redactie sarbo-slava (lacim.,
p. 433) ; asta arata ca originalul dupa care s'a copiat ea era sarbesc.
lar amandoua ne desvalue ci vi sub forma bulgäreasca sau macedo-
slava vi sub sarbeasca venea la noi, in Perioada Slavonismului
Cultural, cultura slavd literara. Tot ca o manifestare a acestui gen
cultural ni s'a pastrat un ms. cu titlul Ustav cerkovnyj" (OrcTAKK
11,0Kommini); e o copie facuta la noi in sec. XVI dupä text cu redactie
bulgaro- sau macedo-slavi care se poate sa fi fost mai veche
decat acest veac. Ni s'au mai pästrat i alte còpii cu ava cvprins
juridic dupa originale bulgaro- sau filacedo-slave i sarbo-slave ;
astfel In Sbornicul dera manastirea Neamtu e, in redactie bulgarosau
macedo-slava : Ilihutuna cTrd(r) 4n(e)m. Pravila sfintilor apostoli
2), i altele.
Se introdusese la noi, se citea vi se vi copia, si manuscrise
cu cuprins gramatical sou lexical. Astfel, in pomenitul text cu
Sintagma lui Mate' Vlastares", copie facuta in Moldova la a. 1471,
se afla vi un mic Lexicon de cuvinte latine cu traducerea lor In
slavonevte. Acest Lexicon e pus sub fitful slay cirilic AaTuuctoom
trim (Latinskyje WV` 8). II mai avem i inteun ms. moldovan,
din sec. XVII. In Codicele (Sbornicul) dela Kiev, scris in sec. XV
la manästirea Slatina din Moldova, se afla, intre alte, vi o copie
dupá a calugärului Hrabar opera cu cuprins gramatical O 1111CMEUErS 5)
(80 prismenechs"). Tot in acest ms. mai e copie dupa originalul
buigaro sau sarbo-slav din sec. XIV care cuprindea scrierea gramatica!A
cu titlul .A sfantului Ion Damaskinul, despre cele opt part
ale cuvantului cate vorbim i scriem" (Gi.oro foams flost&cictina o
ocmtiXs ilACTiirl CAOKA, EAFIKA nunuma H r7tEms --=-- S-togo loanna
Damaskina o osmih jästas slov a, elika pigema i g[lagolleme 6).
1) lacimirskij, p. 689.
3) I. Bogdan: Cronici inedite, p. 89.
Cf. Kaluiniacki, In AfslPh., XIV, 8G si Slay. i russk ruk.,
pag. 690.1 lacimirskij: Slay. i russk. ruk., p. 819.
Cf. p. 164 fi 112.
Jagie: Razsu..i.denie, I, 335, 365.

24.)
In originalul slay asta era o traducere dupä originalul grecesc al
operei acestea a bizantimuiui Damaskinos. Tot in acest Sbornic mai
e un extract din opera Despre scriere" a lui Constantin Filosoful
Kostenski din Sarbia dela inceputul sec. XV 1) ; ea are titlul urmätor
CAJFIECA KS S1dT11,* H3I4HIl OT SHfird KOHCTAHTHH4 43HAOcodsa
H OrIHTEAM comicKaro s), lar la a. 1697, eromonahul Antim
Ivireanul tipari la Snagov in slavone§te o 1'p4MM1TISH CAtifigICFCHiS
IfiLigHAHOE ErIITAPMA, pe care o dedica domnitorului Tärii Romane§ti
lo Constantin Basarab. Aceasta publicatie insä nu e altceva
deck o nouä editie, cu cateva schimbari in Predoslovie (Prefata),
a Gramaticei slave tiparitä la a. 1648 la Moscova de rusul Smotricki 4).
Ne-a mai venit dela Slavii cirilici in Principate, unde se citeau §i se
,copiau chiar, manuscrise cu continut istoric. Astfel, Intr'lln manuscris,
copie facuta in sec. XV in Moldova dupa original sarbo-slay, se
afla, deci se citea la noi, traducerea slayi a Cronicei bizantinului
Hamartolos 5) ; aceia§i traducere, tot in redactie sarbo-slava §i poate
ca in Muntenia copiata, o mai gäsim inteun alt manuscris romanoslay
tot din sec. XV 6). In Sbornicul dela Kiev (scris in manäst.
Slatina din Moldova in sec. XVI) se allá copie cu redactie bulgaroslava
dupa un Letopiset sarbesc7), deci aceasta din urma in red.
sarbo-slava.
Intriun alt Sbornic romano-slay, scris la manastirea Bistrita
din Moldova tot in sec. XVI, se aflä o copie dupa traducerea mediobulgarä
(bulgaro-slavä) a Cronicei bizantinului Manasses; ea poartä
titlul in slavone§te 11p-kmx.Aparo IILIHACTA FI ATOHHC11,4 CISIIAHTE
A*THO OTS CS3,4404 MHP6r HAIIHNAIMWEE H THS2MIIH AO CAMOPO
11,p(C)T4 KC-p IIHNH4S0pa E0T4HHOT4 8), ceeace in transcriere cu Mere
latine ar fi Pr6mándrago Manasia i 16topisca sxbranie lano ot
sKzdania miru nac'inajágtee i.teWti do qamogo cr(s)ta kiir Nikifora
1) Cf. p. 208, 228 si 170.
5) Jagle: Razsuldenie,i, 578 0 I. B -dan: Ve chite cronice, p. 8.
5) Bianu-Hodos: Bibligr. rom. v., I 51.
Cf. Mileti'e in Sb. Mitt., IX, 2(Y.
lacimirskij, p. 501.
Ibicrem, p. 507.
7) I. Bogdan, in AfslPh., XIII, 481.
5) I. Bogdan : Vechile Cronice, p. 11; cf. Margareta*tefgnescu, In rev.
Arhiva, XXIV (1927), 3-4, p. 150.

250
Votaniota". Traducerea In romaneste a acestui titlu este : A preainteleptului
si cronicarului Manasie Culegere, pe ani, dela facerea
lumii incepand si curgand panala impäratia lui kir Nichifor Votaniotul",
In manastirea Sucevita din Moldova s'a scris de un calugär
la a. 1606,. In slavoneste, un tipic, in care s'a copiat si redactia,
(tipul) sarboslava despre »CligOTK COhgkeliall KpelillBit '). scrisa in
Serbia de calugarul sarb Daniil.
Literaturile slave cirilice au mai transmis Romanilor Daciei
Traiane In perioada Slavonismului Cultural al nostru Inca si lucrdri
cu continut din , tiintele Naturale, desi prea putine. Putine, de altfel,
fiindca Slavii insisi aveau slab gust si interes pentru acest fel
de scrieri ; iar Romanii nu ieseau din gustul si preocupdrile acestor
dascäli ai lor. Asa cd ni s-a pästrat reminiscente din asa numitul
Fiziolog", care se Indeletnicea cu descrierea felului si insusirilor
celor 3 regnuri (animal, vegetal si mineral), dar mai mult spre a le
da o insemnare simbolicA in legatura cu credinta cretina despre
Hristos, diavol si om. Fiziolog s-a tradus de Bulgari din greceste,
ca si diferite cärti bisericesti, deja In perioada paleoslovenica a lor,,
adica in sec. X si XI. Dupä ei le-au copiat si ceilalti Slavi cirilici :
Macedo-Slavii, Sarbii Rusii (p. 164). Azi nu avem din Fiziolog originale
slave din sec. X sau XI, ci numai din aceste Opil posterioare,
dintre cari unele fäcute chiar de Bulgari dupä cele paIeosl
Desigur ca. si asa Fiziolog se va fi introdus la Romani intre
sec. XII-XVII inclusiv, cari II vor fi citit; ba il si vor fi copiat,.
cum am vdzut cA ei au copiat si cärti bisericesti si gramaticale si
istorice. Nu ni s-a descoperit insa pang acum unul intreg. Avem
insä unele Sbornice romano-slave in cari s'au copiat 0'0 despre
anumite animale din Fiziolog. Astfel, intr'un Sbornic, scris In Moldova
in sec. XVI si copiat dupa un original de tipul bulgaro-slav,
se afld, intre altele, bucati din Fiziolog, tot in redactia aceluias tip
literar, ceeace arata, tocmai, ca erau copiate dupa original bulgäresc ;
In acest Sbornic 2) este, anume, o bucatä cu Povestea despre privighetoare"
si alta Despre inorog" sau rinocer (0 Hnopos-k). Mari
de asta, In scrierea romano-slavä numitA Invätäturile lui Neagoe
Vodd catre Eul säu Tebdosie", dela inceputul sec. XVI, se aflä In-
') Dimitrie Dan : MdruIstirea Sucevifa, BucureVi 1023, p. s4.
2) Iacimirskij, p. 092-694.

251
trochise mai multe asa pilde" (pe slavoneste npi-itm) sau poyesti"
astfel are una Despre sarpe, altele Despre strut", Despre porumbel"
(hulub) etc.1), toate In redactie de tipul bulgaro-slav.
Inteun Sbornic, scris in manastirea Neamtu la sfarsitul sec. XVII,.
este, .de asemeni, o: o Opnt K4K0 OKHOKAIdETCA (Povestea=-
Pilda despre vultur, cum se intihereste) §i alta O ni&Kt K4K0
POAHTCA (Despre leu, cum se naste).
Tot din domeniul tiintelor Naturale, Slavii cirilici mai cultivau
ceva §i Medicina §i Astrologia. La ei se vgd acestea s. ex. intr'un
Sbornik ms., sarbo-slav, din sec. XV sau XIV 2). Desigur ca astfel
de texte circulau si pela noi, pentruci inteun Sbornic romano-slay 8)
copiat In sec. XVI sau XVII dup5 altul sfav, gäsim invätäturi (In
slavoneste) despre chipul cum se pot intrebuinta diferite ierburi
spre a se vindeca boale cu ele ; asa despre ierburile (plantele) care
se numesc pe slavoneste BOyKOKL4; 1101-1110TTFIHKII, KEHEAHKTK, Kpomiga
etc.
Literaturile slave cirilice au mai trausmis RomAnilor din Dacia
Traiana, in perioada Slavonismului Cultural al nostru, si lucrari,
in manuscrise, curat beletristice4), unele in prozä, altele in poezie,
acestea din urm5, potrivit chiar cu gustul slab al Slavilor pentru
ele, foarte putine. Unele din produsele de acest fel ale Slavilor erau
desigur numai citite la noi, cu incepere deja din sec. XII, altele
insA erau chiar copiate. Astfel, din beletristica slava in proza care
cuprindea romane, s'a copiat si ni s'a pästrat pana astäzi intr'un
Sbornik romano-slay din sec. XVI: Povestea despre Varlaam si
loasaf " (in slav. cu cirilica : Poy6stk o Varlaam6 i loasa,46) Ö); acesta
e dupa original ruso-slay cu amestecuri bulgaresti. Inteun
ms. 'din sec. XIV insä, acela care cuprinde si bucata din Fiziolog
despre inorog" (p. 250), avem o copie a aceleiasi Povesti" dupä
original bulgaro-slay8).. Tot astfel ni s'a transmis de catre Slavii
cirilici, .se citea la noi si am copiat chiar dupa textele lor Cuvantul
Cf. St. Romanski: Mahnreden des walachischen woevoden Nkoe-
Basarab, p. 181.
Jagie, in Starine, X, p. 82.
Mi1eti6, In SbMin., IX, p. 181.
Vezi p. 164.
lacimirskij, p. 66.
Ibidem, p. 691.

252
despre Intelepciunea lui Solomon si nevasta lui" (In slay. cu cirilica
,,Slovo o pr&nádrosti Solomoa i 2eri6 egos) ; 1-am copiat in sec. XVI,
impreuna cu alte bucati mai mult beletristice, ca : Cuvant despre
preainteleptul losop, cum a fost viata (slay. cu cirilica : Slovo
prèmadrago losopa, kako bysti, 2itie ego"), adicä despre Esop i).
Ne-au mai transmis Slavii cirilici, se citea si s'a copiat chiar, la noi,
lucrarea de cuprins mai mult beletristic Aleksandria", pe care Bulgarii
au tradus-o din greceste deja in perioada paleoslovenica (sec. XI),
In redactie paleoslovenica ; in sec. XIV ¡ma Sarbii au tradus d.n
greceste o alta forma a acestui roman. Copie dupa cea paleosl. sau
cel putin bulgaro-slavä fäcutä la noi nu ni s'a pästrat ; avem
pästratä insä o copie dupä redactia sarbo-slavä ; copia asta românoslavd
e din sec. XVI, anume din a. 1562 2). CA Ind era la noi
cunoscutä i citità i traducerea in redactia bulgareascA ne dovedesc
observärile ce fac ii cronicele lor Miron si Nicolae Costin.
Anume, Miron Costin spune : Scrie Plutarch, vestit istoric, la viata
ui Alexandru Machedon, carele au scris Alexandria cea adeväratd,
nU basne, cum scrie o Alexandrie din grecie ori dintr'alte limbi scoase
pe limba romaneasca pline de basne scornituri". lar Nicolae
Costin spune In cronica sa : Insä nu acea Alexapdrie mincinoasei,
ce-i pre bimba romaneasc5, plinä de basne . . . ci cea scoasä din
Cvistus(!) Curtius, carele au scos Alexandria cea adeväratä").
Deci circulà la Romani nu numai Alexandria cea sarbo-slavá cu
basne si scornituri", ci i cea bulgäreascA (p1s1. sau mediobulgar5)
care era cea adevaratä, iar nu roman ca cea dintai.
tot astfel, mai circulara la Romani si furl citite sau chiar
copiate, Intre sec. XU-XVII, si alte romane slave cirilice ca Povestea
Troier, Stefanit i Ihnilat", Despre Sivila si impáratul
David 4), i altele 6) - mai ales In redactie bulgaro- sau macedo- si
sarbo-slavä. Si bul interes pe care Slavii cirilici II aveau ei insisj
1) Syrku, In AfslPh., VII, 90; cf. I. NegreVcti, In Arhira, XXXII, 3-4,
pag. 90.
?) Cf. Stojan Novakovie: Priporetka o Aleksandru Velikom u starpj
srpskoj kujLiernosti, Biograd 1878 §i N. Cartojan: Aleksandrig *in Litera-
4tura Rominti.
') Cf. Gaster: Literat. poput. rom , p. 12-13.
4) In Sb. Min., IX, 176.
') In AfslPh., VII, 81.

253
pentru poezie ni 1-au transmis si nod Romanilor, si noi pare-se cá
1-atn pästrat asa in Peribada Slavonismului nostru Cultural din
sec. XII panä Inteal XVII inclusiv. Se va fi citit, in once caz, cel
putin acele poezii *(Azbuaa Molitva, Pohvala cara Simeona etc.) st
la noi, dupá ce s'a introdus Scrierea cirilid si limba bulgaro-slava
(p. 100. Uneori s'au si coplat la noi, cel putin in veacurile de mai
tarziu ale acestei Perioade, oarecari poezii ale Slavilor cirilici. Astfel
sarbul Dimitrie Cantacuzin, care pela a. 1479 era despot al anti
tinut de pe la Kumanovo in MacedOnia de Centru, comptise, in
limba sa literara si cu cirilica o oda in versuri (si rimate si nerimate)
sub titlul, ce dau in transcriere cu litere !atine: Molitva s
umileniem k pr6sy6t6J v1adi6ici nigej bogorodici", adicä, In traducere :
Rugäciune cu umilintä catre preasf anta stapana noastra näscatoarea
de Dumnezeu". Aceastä ocla insa a mai fost redactata de Dim.
Cantacuzin si In prozä. Se pare ca amandouà aceste redactii s'au
copiat, poate Inca din sec. XV, si la noi ; caci In Codicele romano-slav
nu de mult descoperit in Biblioteca Imperiala din Petersburg (acum
Leningrad), acesta din sec, XVI sau XVII, se aflä un Kanon in
cinstea Maicei Domnului" 1) scris de calugarul Azarie dela o manastire
din Moldova, poate dela Neamtu, si nu e imposibil 6 acest
Canon", pentru 6 e scris slavoneste In proza, va fi redactia in
prozä a lui Dim. Cantacuzin. Dar, afará de asta, in Biblioteca manastirii
Sfântului loan Rilski din Bulgaria se aflä o celpie a acestei
Molitva s umileniem", tot in versuri, facutä ce e dreptul la a. 1793
acolo, dar o nota de pe ea spune ca. aceasta còpie s'a facut dupä
un manuscris mai vechi scris la manastirea Neamtu din Moldova
noasträ 2).
Nu e exclus dar ca interesau pe ai nostri, In activitatea lor
literarä, versurile slave si in veacul XV.
Ne interesara insä si am copiat versuri slave si in sec. XVII,
In adevár, intr'un Octoih romano-slay, còpie facuta in Moldova in
acest yeac dupa original bulgaro-slav, se aflä versuri slave, ogrecum
chiar rimate3). Un Penticostar, copiat dupa un text sarbo-slay si
tipärit de un Sarb la a. 1649 la Targoviste, are vre-o 50 de ver-
G. 1. Bogdan: Letopiseful lui Azarie, p. 3.
Vezi Ilk BArbulescu, In Arhiva, XXXI, 1, p. 42.
La lacimirskij, p. 43.

254
-suri Cu cuprins §i sentimente religioase1). lar in un Sbornik, copiat
manastirea Neamtu dupA unul de redactie ruso-slavA la sfar§itul
sec. XVII, se aflA patru poezii slave, Intre cari unele oarecum rimate 2);
a una din ele e iscAlit, ca autor al ei, un Inotids Ilitaannx
AEU,Kih 1110114CTIOIN (Monahul Mihail ManAstirea Neamtu). Udri§te
NAsturel, care traduse din slay. In rom. Ilium-ma pe care o tipAri la
Govora In 1640, are in ea §i o poezie In slavone§te In care preamOre§te
Stema Târii RomAne§ti2). lar McTúpÏo (Mystirio), tradus5
§1 tipAritA in a. 1651 la Targovi§te, are, de asemeni, o poezioarA
slavone§te pentru Stema TAM Rom. 4).
Dar scriitorii din curentul romano-slay au copiat dela Slavii
cirilici nu numai operele lor, ci §i curent ele literare ale acestora,
anume §i Scoala lui Ion Exarhul care cerea ca traducerile din altA
limbA sA se facA dupA Inteles" §i Scoala lui Grigore Prezviterul
care zicea cA traducerile sA se fad literal", adicA cuvant de cuyant"
(p. 165). Mie mi se pare cA aceastA din urmA Scoalä, a lui
Grigore Prezviterul, f§i are expresia ei In Letopisetul romano-slay,
al lui Macarie §i In cele ale ucenicilor acestuia Evtimie §i Azarie
din sec. XVI. Ace§tia si tin robi de chipul de a scrie grece§te
al bizantinului Manasses, care fusese tradus de Bulgari In redactie
bulgaro-slavA (medio-bulgarA) In sec. XIV. AceastA traducere era
facutA dupA Scoala lui Grigore Prezviterul, fiindcâ, spre a se tine
cat mai orbe§te de textul grecesc, autorul ei inventase chiar cuvinte
compuse nenatural bulgaro-slave cu cari traducea pe cele compuse
naturale limbii grece§ti (p. 168). lar Azarie s. ex., spre a se tine
servil de textul traducerii lui Manasses, uneori ja cuvinte compuse
bulgaro-slave din ea, pe cari le aplicA fArA rost la persoanele sau
evenimentele istorice ce descrie ori poveste§te, alte clAti cumpune el
Ina* a§a cuvinte, ca s. ex. KAAPOHCKOVCElig -= bine iscusit, snaro-
.A101iHRS de bine iubitor, utilr001fT*Illf = mangaietor, conso/ator,
paTonolieni =. luptA, HECMOOKS = CU OChi veseli, rA4HOHOCTOHNCEHIE =_tunderea
capului etc.5).
Cf.-411e BArbulescu, In Arhiva, XXX, 2; p. 198.
3) Iacimirskij, p. 72-74.
Bianu-Hodos. Bibliogr. rom. v., I, 109.
Blanu-Hodos Bibliogr. rom. v., I, 179.
Cf. I. Bogdan : Vechile Cronice moldovenefii; Idem : Letopisetuf lui
Azarie, p. 33, 88.

255
A§a trebue explicatA dependente 1) limbii cu care scrie Nazarie
de textul traducerii bulgaro-slave a lui Manasses ; iar nici de
.cum prin lipsa de stApanire a limbii in care scria". Tot a§a §i la
Macarie §i Evtimie. Curentul acesta manasian e §i in o notA pe Evangfielia
dela Voronet, din sec. XVI 2).
Fondul, adicA continutul Literaturii romano-slave era, deci,
identic cu al tuturor Literaturilor slave cirilice, cari ni-o introduserà
§i o alimentau mereu in curgerea Perioadei Slavonismului nostru Cultural:
din sec. XII-XVII inclusiv (p. 247). Asta fiinded ne stäpanea
intreg spiritul Literaturilor Slavilor cirilici.
Cum era insä forma acestui continut romano-slay, adicA limba
§i ortografia lui slavA ?
Limba textelor Literaturii româno-slave.
Pe pAmantul Literaturii romano-slave din Dacia TraianA unde
veneau §i erau citite, copiate, traduse in romane§te ori compilate
toate genurile literare ale tuturor Literaturilor slave cirilice, au venit
odat& cu aceste genuri, §i limbile literare ale acelor Slavi in care
ele erau scrise. i aci to,ate aceste limbi se infipserA §i furA cultivate
de ai no§tri ; numai cA nu toate cu aceiai extindere §i intensitate
§i nici toate deodatä, ci unele mai mult, altele mai putin, una
mai inainte, altele mai in urmä (p. 184).
Aà cA, potr;vit cu cele ce am spus la acele limbi la Slavi, s'a
introdus §i s'a cultivat §i in Dacia TraianA infra Romani, cu incepere
din secr XII panA inteal XVII inclusiv, toate acele 4 tipuri
de limbi literare sau de redactii slave: tipul bulgaro-slav, sub forma-i
medio-bulgarä; tipa! macedo-slav ; tipa! stIrbo-slav §i Um!! ruso-slav.
SA analizAm, dar, pe fiecare din acestea la ttbi.
1. Tipul bulgaro-slav In Literatura rerndno-slavd.
Acest tip, ale cArui caractere se cunosc (p. 174), s'a introdus la
Romani in sec. XII, cum am argumentat mai sus (p. 26), De§1 nu
avem rAmase texte romano-slave mai vechi decat jumAtatea a doua
Ibidem, p. 40.
2) 1. Bogdan : Evangeliile dele Honor fi Voronef din 1473 fi 1550,
Bucure0 1907, p. 5. Cf. p. 233 nota 1.

256
a sec. XIV (p. 13), totu§ au trebuit sA existe §i deci sä se fi scri&
ja noi in limba tipului medio-bulgar (bulgaro-slav) §i in sec. XII §i
inteal XIII i In intaia jumAtate a veacului XIV. DovadA e faptul
ca in textele romano-slave din sec. XIV ce avem, precum §i in cele
mai vechi texte romane, cari sunt còpii fäcute in sec. XVI dupd
origina'le cel putin din al XV veac, slovele cirilice au valorile fonetice
ale limbii medio-bulgare din sec. XII, iar nu ale bulgarei moderne
din sec. XIV. lar ca sä le aibd pe acelea in sec. XIV §i XV insemneazd
c5 s'a scris continuu texte i in sec.- XIII §i in intaia jumAtate
a veacului al XIV.
In adevär, Bulgarii propriu zi§i dela rAsdritul liniei Iskdr-Salonie
(nu §i Macedo-Slavii, insä) insemnarä atunci prin (§i variantele
lui paleografice 4 §i 4), potrivit cu prefacerile noui fonetice ale
limbii bulgare, cel putln cloträ valori fonetice fundamentale : o valoare
cu nazalism, anume an sau i = in), §i alta valoare fara nazalism,
anurrie à (acest din urma sunet ineori cu nuantA de er).
Tot atunci, gratie acelorni prefaceri ale limbii lor, numai
Bulgarii deterä lui §1 r aceea§i valoare foneticA (uneori cu
nuanta 6).
Precum, de asemeni atunci, * inseamnä numai la dan§ii
diftongul ea (p. 176).
Cäci, in macedo-slava, adica in limba dela apusul liniei Iskdr-
Salonic, (pe care unii o numesc rdu dialectul bulg. de apus) §i in.
textele vechi ale ei, a n'a avut §i nici n'a putut ajunge organia§te
sa aibd insemnarea nazald (in sau ci cel mult (de va fi fost) aril>
§i nici sA aiba insemnarea cY, ci in genere u; nici 8 §i h nu au insemnat
aci obicinuit à, ci, in general vorbind, sau o, e, sau chiar,
uneori, a; i *, de asemeni nu a insemnat aci, pentrucd organice§te
n'a putut ajunge sa insemne, valoarea diftongald ea ci numai e.
A§a au §i textele romano-slave din sec. XIV; iar pentruca
aceste Insemndri fonetic sunt, intr'o mäsura, §i ale veacului XII,
asta inseamnA ca tot a§a au fost ele la ROMAIII §i in sec. XIII §i
inteal XII veac, de§i din aceste veacuri nu ni s'au pastrat texte
romano-slave, ci numai aceste reminiscente ortografice in cele din
sec. XIV §i de apoi.
1) Cf. mtinAptiew In Tikvegki ralcopis (Sb. Min., Xl, 124) in loe de pis!.
Ama.-; cf. i in limba din Novo Selo din regiunea Vidinului : pers. 1 mogun etc.
In loc de OM. ntorx = eu pot in Sb. Min., XVIII, p. 498 i 474).

257
Imprejurdrile prin cari au trecut Principatele Romdne si Ardealul
au fäcut 6 textele româno-slave din sec. XII si XIII s'au
pierdut, sau poate cd vor fi fiind unele ascunse prin niscai biblioteci
si se vor descoperi cu vremea. Cand se vor descoperi insá, desigur
cd se va gäsi in ele limba si ortografia tipului bulgaro-slav al
curentului cultural bulgäresc, cAci numai asa se poate explica acele
insemndri fonetice bulgaro-slave (medio-bulgare) In slovele cirilice
ale textelor roinano-slave si romane de mai tdrziu : din sec. XIV-XVI.
Existenta acelor insemndri fonetice buigare la noi in sec. XIV
nu ar fi fost cu putintd, dacd, in documente/e romano-slave ale
acestui veac, acele insemndri nu ar fi fost o continuitate a momentelor
introducerii alfabetului cirilic la Romani In sec. XII.
Si nu ar fi fost cu putintd, mai ales pentru cä deja in sec. XIV,
la Bulgari, a., in genere, nu mai avea valoarea nazald än, n, ci de
regulä, à; asa cä, in acest veac Romdnii n'ar fi avut de unde sä ia
pe .t, (4.,, x.) Cu valoarea än sau n, ci numai Cu cea de et' Astfel, in
doc. munteano-slav din sec. XV e scrisul bulgaro-slav A7n6JKI-110,
pronuntat Dcirnbovita sau Deimbovita, ca si astdzi romdneste (cf. p. 29)
In doc. munt.-slav din sec. XIV: WTS KWh. pron. Kästcl; sau, in
altul, WTS Tonortimv, 1) ; ori, in altul, tot din acest al XIV veac,
tVGIIMITH noadin2(2) pron. ponyknei. Si Ind, tot in doc. precedent
din sec. XIV este: [lowly-ix, pron. pomeanä (azi Tom. pomand),
unde * bulg. ea, ca §1 in numele de calugär fiac* pronuntat
Basea; ori, in altul, tot munt.-slav din sec. XIV, nurrele de boer
l'airk (pronuntat Galea s) de sigur.
Aceeasi ortografie bulgaro-slavd propriu zisd, ca noud confirmare
a celor ce spun despre continuarea la Romdm a traditiei literare
bulgare din veacul XII, o gdsim si in texte moldo-slave.
In un doc. dela Stefan cel Mare, domnul Moldovii, din a. 1470,
_
e noig,i, ap)Cnivtho,puTomk (cf. p. 29), cuvant care inteo còpie a
altui doc. din acelas an il afldm scris apKpimmo,pirrom 4). Acestea
invedereazd, pare-mi-se, traditia propriu bulgäreascä a lui a. än,
roi din veacul al XII, pdstrându-se si in al XV; cdci -am- din al doilea
1) Venelin: Vlacho-bolg. Gram., p. 10; i Ion Bogdan: Relatide p. O.
?) Ibidem, p. 9, 11 (Venelin).
Ibidem, p. 19.
loan Bogdan: Documentele lui Stefan cel Mare, I, 150 si 153.
17

958
exemplu fata de din intaiul se poate explica ca fiind un an obscur
spre t'in, cum e fonetica romaneascA a graiului moldovenesc astazi
si cum o gäsiin i aturici s ex. in doc. 1471 : K. n. 1):
credinta panultii Vraa:an, azi Vrtla:an i Vram'an, cuvant care in
alt doc, tot de atunci e scris Epxiiihnia 9) Vräm'ana.
In alte doc. apare a: ti. Asa In doc. 1473: Au scrIa
EXAKOf pAnA la gura (raului) Bd/coae (satt Balcoaei), !MATO
balta Masteackul si (1)silmo,SitSH alAturi de
(1),u-smiksAsu (cf. Mai SUS iljaHMt111,141HTOM §i Ef1411,11111),
In alte doc. moldo-slave e x sau h cu insemnarea bulgareasca
propriu zisa : ei. Asa, In cel de mai sus : (Psrt;nin,SASn Fäguletului.
In un doc. din 1425 e: boerul AsmaKSIna4)-=Damdcu§a. In
alt doc., din 1442, e IIII*Kmeil §i lInauutASAtinga 5)=-2 numele de boer
Limbädulce, Limbadule.V. In doc. din a. 1464 e: na lipkAlokbvk
la Brädcltel cu bulg. K
In doc. moldo-slav din a. 1393 apare traditia bulgáreascA a
lui 1: In loc de dia =_- ea §i invers, de sigur, in numele boierilor
IliATEASA -= !iterar Neatedul si rposia, KOCTA 7) Grozea, Costea
In altul din 1407 e boerul Otrpiaim 'iterar Ureacle alAturi de WT
11*MIkeT dela (judettfl) Neamtul. lar in doc. citat mai sus, din
a. 1442, e: boierii OrfrkKAE, 11-krom NeagoTa. Caci, in once caz,
cum am aratat in Fonetica Alfabetului Cirilic" la capitolul despre
-tí si itt, din amestecul acesta al lui cu ki nu rezulta ca -k reprezenta
numai pe la e? ; §i nu rezultA asta, pentruca, desigur,
limba romana in deobste, si graiul moldovanesc in de .sebi, avea
atunci, ca astazi, dift. ea. Deci -ti era act continuarea traditiei
!iterare propriu zis bulgare, adicd dela rasAritul liniei Iskar-Salonic,
si in sec. XV. Trebue sa observam, insä, ca acest curent bulgaroslav
se pastreaza la Romani, cu acele caractere ortografice specific
ale sale (x. n, A; x, t = A; = ea), in scrierea romano-
1) Ibidem, p. 164, 160, 157, 170.
9) Ibídem, p. 172.
Ibidem, p. 182.
Doc. Hurmuzaki, I, 2, p. b:q.
6) B. P. linden: Archiva istoricd, I, p.128.
°) Ion Bogdan: Doc. tul iefan cei Mare, I, Q4.
I) Doc. Hurm., I, 2, 817.
°) Ibidem, p. 827.

2 5 9
slavg de dupä sec. XIII, nu atät gratie mtensitãtii activitglii sale
literare intre ei (cAci ea devenise slabä dupg sec. XIII, cum am argtat)
ci mai cu seainä grape faptului ca el singur &Muse i fusese
in stare sä dea Romänilor putinta de a reprezenta anumite sunete
ale limbii lor romäne ; numai acest curent putuse oferi Romänilor
mijloace de a-si sale sunetele cin-an-tj, (IA, ea, pe and curentele
literare ale celorlalti Slavi ortodoxi nu le puturg da slove pentru
aceste sunete, fiindcg acestia nici nu le aveau In limbile lor, cum
le aveau Bulgarii propriu zisi in limba bulgaro-slavg.
Totusi, intr'o oarecare micA misurg, curentul acesta bulgaroslay
se manifesteazA i in Literatura româno-slavä in toatA perioada
Slavonismului nostru, adicg si in sec. X(V-XVII inclusiv ; numai cA
el e mai nuinai in activitatea propriu zis literard romano-slavA,
adicA la scrierea unor 1) cArti bisericesti sau lumesti si la scriere de
cronici ; exceptional si in cgte un document ; pe când in viata vie
zilnicA a societAtii românesti, in actele domnesti i scrisori particulare,
inteo mAsurA chiar si in inscriptii, acest curent e, deja de pe
la sfärsitul sec. XIII si inceputul celui al XIV, inlocuit de curentul
särbo-slav si de cel macedo-slav mai cu seamg, intoctnai ca la
slavii Bulgari inii. AceastA raritate a lui va fi rezultatul raritAtii
imigrantilor propriu zis Bulgari in Principate ; iar raritatea imigratiei
acestora ad se va fi datorând naturei neemigratoare a Bulgarilor
propriu zisi pe care o observä Cvijic la ei, ca i la Särbi ;
cgd emigratori prin natura lor sunt numai Macedonenii 2),
In adevAr, existenta circumscrisii a curentului bulgaroslav
la Români ni se aratä s. ex. in o Tetraevangelie 3) de aceastA
naturä (medio-bulgarg) scrisg la noi, i in care se af15, pe längA
articolul postpozitiv propriu bulgiresc T i CS (s. ex. passTi ,
mupsci), incA amestecul jusurilor si cu fonetismele lor mediobulgare,
a cu insertmarea a (s. ex. mx,a,/kx §i maux), si -k --= ea.
Acelas curent e in moldoslavicul Pomelnic dela mAngstirea Bistrita din
Moldova, In care cu anul 1407 se incepe a se inscrie treptat diferiti
donatori si ctitori ai mangstirei ; in el sunt aceleasi caractere ale
1) CAci alte arti biserice0i, multe, au sau limba sau pronuntarea lor
sarbo-slava.
') Cf. Me 13Arbulest.u: Relations des Roumains, p. or 3.
3 ) Cf. MiletiE,ln Sb. Min., IX, 170.

260
limbii §i ortografiei bulgaro-slave 1). Tot din curentul acesta e un
Codex miscellaneus româno-slav din sec. XVI sau XVII, care are,
pe lana scrieri religioase, bucäti cu cuprins lumesc, ca s. ex. una
Despre Alexandru cel vechi, cum a omorit pe tarul higa §1 pe
Sion, regele Ammoreilor si pe cei 12 tari ai Hananeilor" 2). In redactie
propriu bulgaro-slava sunt scrise, apoi, miele din tipclriturile
fäcute intre si pentru Români in Principate §i Ardeal in veacul XVI;
astfel : Liturghierul din 1508e), Evangheliarul din 1512, Triodul-
Penticostar de pe la 1550, Evangheliarul din 1562, Octoihul din
1574, Octoihul din 1575, Psaltirea slavo-romAnä din 1577, Triodul
din 1578, Evangheliarul slavo-romän de prin 1580, Liturghierul din
1588. Din acest curent e Tetraevanghelia moldo-slavä s,risä in vremea
lui Petru Schiopul §i la 1575 däruitä mänästirei Golia de fundatorul
ei marele logofät Ion Golia. Inscriptia de pe ea insäsi, care
flre§te nu e copie ci compunere proprie a scriitorului, e medio-bulgarä,
cu 'regulate cazad gramaticale, numai rar cu casus generalis, cu
amestecul iusurilor (I. Bogdan, in Convorbiri ¡iterare, XXV, 505).
Poate c5 inscriptia e de Teofan, mitropolit al Sucevei. In sfär§it,
tot din acest curent buigaro-slav fac parte §1 cronicele moldo-slave
din veacul al XVI: a lui Macarie, Evtimie, särbul Azarie 4), in
care, ca §i in aceste cArti bisericesti tipärite, se aflä amestecul
iusurilor (s. ex. PrITh HApHelptteNAA SilOPATHAira), e At = S =_- i'z'
(s. ex. A1NR41H1116 H BAOK8311~), §i -k _ dift. ea, poate (s. ex. in
ii-kcm c.a). Cu toate cä amestecul iusurilor se allá si in texte
macedo-slave, ca Bulg,-Lab. si Tikv räkopis6), lar -Ic din ele nu
e netägäduit = dift. ea; asa ca bulgarismele propriu zise din ele
pot fi si macedo-slavisme ; s'ar putea zice, adick cd acele sunt
chiar in redactie macedo-slavä. Asa, macedosl. in unele privinti
poate fi socotit s. ex. Lexiconul latino-slav din Codicele moldoslav
din a. 1474, findcä are macedo-slavicul le palatal in loc de bulgaro-
1) Ibídem, p. 171-172.
e) Cf. B. P. Hasdeu: Cuvenie, II, P9; P. Syrku, in AfslPh., VII, 81;
Miletie, in Sb. Min., IX, 173-182.
Ion Bianu si Nerva Hodos: Bibliografia romcineascii veche, Bucuresti
1903, 1, p. 2, 9, 32, 57, 61, 65, 69, 74, 75, 80, 99.
Cf. Ion Bogdan : Vechile Cronice, (Cronice inedtte, Letopisetul
lui A zarie.
6) Cf. p. 177 si 192.

261
slav lp in AOMECTHKOVA1 X : AOM41111111, KOrKIIN 1) (p1s1. FiX4111111011,
bulg. mod. KaAtnii). Cf. p. 178.
Curentul acesta bulgaro-slav va fi cuprins la inceput, &lid
cand s'au introdus la Romanii de dincoace de Dunare limba bulgareasca
si scrierea cirilica (in sec. XII), nu numai Literatura propriu
zisa (bisericeasca, mireana, sau cronici, de ar fi fost), ti si acte
voevodale sau scrisori particulare ale vietii zilnice. Asa si in sec. XIII.
Dar de pela sfarsitul acestui veac, gratie pomenitei deplasäri (p. 187)
a centrului de activitate dela rasäritul bulgäresc al liniei Iskar-Salonic,
la apusul ei, la Macedo-Slavi si spre Sarbi, se infige la Romani, un
curent nou, cel macedoslav si, Parle el, curentul sarbo-slav. Aceste
noui curente circumscriu pe cel vechi bulgaro-slav numai la Literatura
propriu zisa si in aceasta nu mult, pe d'Id el pune stapanire, in
locul partii corespunzatoare vechi a celui bulgaro-slav pe care o
elimina, pe viata vie : pe scrierea de acte domnesti, scrisori particulare,
ba, mult, chiar si pe inscriptii, carti bisericesti etc.
Asa se intampla in Muntenia, si, cu toate ca subt o forma
deosebita, si in Moldova. SA vedem cum.
2. Tipul seirbo-slav in Literatura rotnano-slav6.
In cartea mea Relations des Roumains avec les Serbes, les
Bulgares, les Grecs et la Croatie. intemeindu-ma pe foarte multe
izvoare inedite si pe noui interpretar si legaturi fäcute de mine izvoarelor
cunoscute, am demonstrat teza noua a mea : c5, cu incepere
cam din veacul X111, Principatele Romane in deosebi, dar in deobste
Romanii din Vechia Dacie Traianä, trajese in stranse legaturi culturale
si sociale nu cu Bulgarii propriu zisi, cum se crezuse in
Stiinta pana la aparitia acestei carti a mele, ci cu Sarbii, fie Cu
cei propriu zisi din tinuturile propriu si indiscutabili sarbesti, fie cu
Macedo-Slavii cari nu rareori se socoteau si ei pe sine Sarbi.
Aceasta inlocuire a vechilor legaturi culturale si sociale cu
Bulgarii, cari incepusera in veacul XII, prin legaturi noui Cu Sarbii
si Macedo-Slavii, s'a operat din pricina deplasarii centrului de ac-
1) La I. A. lacimiskij : Slay. rukop. Njameckago monasl., p. 4:1. Dei
lacim., dupd obiceiul general, zice cA acest text e mediobulgar.

2e2
vititate slav dela Bulgarii propriu zisi (din rasaritul liniei IskAr-Salonic)
spre Sarbi si anume la apusul acelei linii (p. 187). Multurnita
acestei deplasari si intronari a culturei sdrbesti la Bulgarii propriu
zisi insisi, aceea sarbeascä se introneaza si in Principatele RomAne,
Transilvania etc., in locul celei bulgaro-slave pe care o aveau acestea
si o cultivan deja din veacul XII de cdnd primiserä dela Bulgarii
proprio zisi limba bulgaro-slava si scrierea cirilica. S'a Intronat si
la Romdni cea sdrbeascä, intocmai ca la Bulgari, pentru cä, atunci,
Romdnii eran, in once lucrare intelectualä si culturalä ce faceau,
din felurite pricini, in functiune de Slavii transdunäreni. De altfel,
tarul Sratimir al Vidinului care, desi Bulgar, scrise co sarbo-slava'),
era cumnat cu Vladislav, doinnitorul Tarii Românesti ; asa ca, si dela
acesta putu trece in Muntenia influenta sdrbeascä. Ba si Stefan
Uros regele Sdrbiei avea de sotie pe o sota a sotiei hui Sratimir,
amfindoua surori ale fui Vladisiav (Vlaicu) domnul Munteniei si fice
ale lui Alexandru Basarab. In biblioteca din Gand e un manuscris
scris la 1360 la Vidin, dupä porunca Anei sotia lui Sratimir. E redactie
sdrbeasca, zice rusul Martinov. Ms. e un Sbornic de viatä de
femei sfinte si martire : sfanta Teodora, Tekla, Paraschiva etc. 3).
Ba influenta literata sarbeasca trece la noi si prin mdnästirile
dela Sf. Munte, unele din ele chiar de origine bulgareascä, ca
Zografos in cari se intronase dela o vreme limba si cultura literara
sdrbeasca. In aceasta mdnästire, desi era bulgareascä, in adevär,
se scria totusi, dela o vreme, cu deosebire in redactie sarbeascä sau
macedo-slavä, din pricina influentei sArbesti si macedo-slave care
se introduse inai de mult si predomnea deja sub farol *tetan
Dusan al Sdrbilor din sec. XIV care era chiar si un fel de ctitor al
indnästirei Zografos. Asa, ne-a ramas, s. ex., chiar o c6pie de manuscris
din sec. XVI, care cuprinde lst6ria mdnästirei Zograf",
scrisa chiar In aceasta mdnastire de un cAlugär 3) ; asa si alt ms.
din sec. XV: Vietile si slujbele sfintilor bulgari (2ivotopisi i slu2bi
na balgarski svetci 3), ba ciliar notite mai vechi din sec. XI 5). Unii
2) Cl. p. 180.
,) N. larga: Domnila Anca si patrona giul ei ¿iterar, Bucuresti, 192:-.
a) lardan lvanov: Bilfp,. starini iz Makedonija, p. 30.
lbidern, p. 41.
liuden!, p. 30.

2(33
calugari sustineau chiar Scoala Merara sarbeasca (resavska impotriva
altora cari chiar in mAnAstire sustineau Scoala bulgäreasca
asta si in a. 16441).
Dar calugäri RomAni mergeau si se stabileau si ei acolo, unde
invatau cartea si cultura si limba cu ortografia sArbeasca sau macedoslava.
Astfel, la a. 1640 era acolo, si a fost inskcinat de ieromonahul
Paisie al mánAstirei sA serie o l'AM:mili/ tirrIATHPHOE
TIblovanie psaltirnoe" TAlcuire a Psaltirei, un Kiril, fiind de
neam din tara Moldo-vlahia... fiul lui Ursul. Acesta a si scris aceastA
TAlcuire" si a pus pe ea o notita care e in redactie sArbo- sau
macedo-slavA2). lata aceastA notitA3): Gy.ritica cm Migo* ,mitv
1111141'0 H HfA0 i)H11111.0 piit iït .11HPH ;ti), C131.H4 f) pw,Aw A%)
3E1%1411111W KAAXYHCIZIA HAEMEHE (HS H 111 IIX C) MAFIA.
K C Vit w(i). TiiH Htf A(A)10 H NIHAii,VkA IIRCi:KOMS H
1"1(E)THKWAIS HiiK8 H(MIUCtikollIWA03 H HHTIIKIHE FUSlIIH3k IH ?) Ki;)-
(1011E HC) HE MICA HH 1111PCSKX. HM. HpfilHatt H
11$1:41 HAH CHOH(A) HEHPE HOHÏE(sH) WHHCA(X) CA
H3110,1,t1 11.10HE HE 11CHPARAEH110. 01:10 HAWAI' X) CC.,Cp2tKCKÏU H3R0 A
rumano K Ci"k11 rork '111,0V 4%10Hat rrISOKI
361'0441). CHA comerme/ TI):
Acesti calugari hagii" aduceau Cu dAnsii din Sf. Munte (Atos)
cultura, pronuntarea sArbeasca (ori si macedo-slavA) a limbii slave
ce se intrebuinta de ei la noi, pe cari le transmiteau apoi in Prir.cipate
si celorlalti nèhagii" dintrinsele. Deaceea vedem nu numai
In Muntenia si Transilvania, dar si in Moldova, dei in aceasta din
urmA pare ca predomnea in viata cancelariilor pronuntarea ruseasca
mai ales, vedem, zic, in cultura de dinafara cancelariilor civile stapAnind
limba s'aya cu pronuntarea sArbeasca (ori macedoslavA), ca
la acel Kiril, fiul /ui Ursul", sau ca la saltii inca din Moldova.
Astfel ca, deci, Románii din Dacia Traiana, fiind napaditi
de multime de SArbi, in boerime, in ostire, in preotiine i calugarime,
in plugarime, cu un cuvAnt in mai toate ramurile vietii noastre
lbidem, p. 196: Gk 10/11114 AlAkIfit yMORACTItOk be velika mluva u
monastir era mare ceartà (discutie) in mAnAstire.
Ibidem, p. 1.115.
Reamintesc c slovele suprarmse in original le dau ad i in paranteze.
A se vedea si p. 14, nota 1.

21-1
sociale, si acestia invAtAndu-ne chipul lor de a ne manifesta culturaliceste,
am inceput a scrie in modul Literaturii tipului sArbo-slav
si sA citim limba noastrA romAno-slavá, in general, dupa fonetismul
sArbesc ori macedo-slav, pArAsind pe cele bulgaro-slave. Prin aceasta
deci am inceput a da slovelor cirilice si valoarea foneticA ce ele o
aveau in textele Literaturii sArbo-slave.
Ceeace aratA caracterul mare parte sArbesc al culturei slave
din Principatele RomAne, Transilvania etc., cu incepere din sec. XIV
incoace, sunt mai intAi feluritele relatAri istorice, ce ne dad asupra
acestui lucru diferiti scriitori streini si RomAni din Perioada Slavonismului
si apoi constitutia unor texte romAno-slave insisi.
Limba rom6no-sland nurniM seirbeased de streini
i Rankin!.
In adevAr, limba slava dela RomAnii din Dacia TraianA e numita
in izvoarele timpului, nu cum e la Bulgari numitä a lor, adicA
nu slavoneascA si bulgAreascA (cf. p. 233), ci cum e numitA a SArbilor
de ei : slavoneascA si sarbeasci ; doar izolat gAsiiii numirea
de bimba bulgarä" la Brasov, RAjnov si Cerghed din Transilvania.
Un preot neortodox, Adalbertus, care din Bistrita (In Transilvania)
scrie la a. 1546 latineste, ne spune 6 acolo se aflA : o
semintie deosebitä de a noastrA, nu nurnai prin moravuri si limbA
ci si prin religie, pe care o numirn RomAni (Walachos).... Ei citesc
Evanghelia si Epistolele apostolului Pavel nu in limba lor ci inteo
bimba strAinA pe care noi o numim : limber' stirbeasa (Die Raczische
Sprach),... Catechismul s'a tradus in limba romAnA cu cara ctere,
cum li se zice, sarbgti (caracteribus, ut vocant, Rascianis"1).
InvAtatul francez lacob Bongarsio, care la a. 1585 treat prin
Tara RomAneascA spre Constantinopol, spune cA la Bucuresti i s'a
dat un pasaport en serve pour passer le Danube" si cA Les
Valaques usent aux actes publiques et ecclesiastiques de lettres et
langue serve" 2).
Desigur cA avAnd in vedere acelas lucru, cA adicA la noi se
citeste sArbeste, episcopul catolic de Nona recomandA la a. 1581
I. Bianu $i N. Hodo:. Bibliografia roman. veche 1, 2.2. Cf. p. 128.
Archly ftir slay. Phil. XIX, 602.

265
unui misionar, pe care'l tritnitea in Tara Romaneasca dupa propaganda,
sa se prezinte populatiei cu niste scrisori ale episcopolui
scrise in limba bosniacd (in lingua Bosna); iar aceasta nu era de
cat limba sarba 1).
lar intre 1650-1660 ne spune Paul de A lep, care veni in
Moldova si Tara Romaneasca, ca Oa la Matei Basarab, care
tipari carti grecesti in romaneste, poporul citea rugaciunile ntimai
(n limba sdrbda)".
Aceeasi numire de sdrbeascd vedem ca o dau si Omantenii
nostri.
Fireste, se 7ice la noi (ca si in strainatate) limbei slave bisericesti
limba sloveneasca" ; limba uzualä insa, care se scria, si mai
ales a documentelor se numea In general sarbeasca, nume care
uneori se aplica chiar si celei din cärtile bisericesti, de sigur din
pricind ca ea se pronunta dupd felul siirbesc.
La 1588 ne spune Alexandru Lapusneanu, ca veneau in Moldova
dupa atunci tineri din Galitia spre a inväta cantarea greceascä
si sarbeasce).
Diaconul Coresi, care de multe orl ne spune ca compone call
din scIrbe,Fte pe limba romaneasca", ne mai si marturiseste ca era
considerata de sarbeasca limba bisericei dela noi, zicand : ce
folos e lor daca popa grdiege in limba straina Romanilor sarbeqte
de nu 'nteleg" 4).
Miron Costin, in poemul salt polon, ne spune 6 trimisii lui
Alexandru cel Bun la Ohrida primirA hirotonia impreuna cu uzul
limbei sd rbesti in biserica si in actele oficiale"; cu toate ca tot el
-numeste Ohrida, oras bulgaresc" 6), conoscand deci si intrebuintând
termenul bulgaresc".
Die BArbulescu : Fonetica alfabetului cirilic, p. 5ll. Cf. cartea Abagar,
scrisA de biserica catolicA pentru Slavii balcanici catolizati, co limba macedoslavA
si ortografia bosniacA, in a. 1051 (p.121).
Arhiva istorta 1, 2, p. 67.
lije BArbulescu : Cercetüri istorico-filologice p. 811.
Cf. a mea: Fonetica Alfabet. Cirilic. p. 57.
5 ) Arch. Istor. 1, 1, 168. Cf. a la a. 1503 Visarion. ucenicul Mitropolitului
Teoctist de sub Alexandru cel Bun, a scris la manAstirea Zografos
..din izvod sArbesc- o TAlcuire la eartea lui lova (A. lacimirskij : Slay.
rukopisi Njameckago Monastirja v Rumynii. p. 21), si cA acelas Teoctist
a fost hirotonisit de Nicodim patriarhul din Ora sdrbeascd (We BArbulescu:
Relations des Rountains avec les Serbes etc.)

Mitropoiitul Dosoftei numeste tot ast-fel limba slava intrebuintata
in Tara ; cad ne spune s. ex. in Psaltirea-i slavo-romana de
la a. 1680 ea si acea putina sarbie ce o invata de intelegea, Inca
s'au parasit In tara" i ca roinaniia nu sa potrivestc cu sirbia".
lar in altä parte, in Viata Sfintilor" din a. 1682, declarä cd am
nevoit de le-am scos de pe greceste Si de pe sarbe#e pe limba
romaneasca, ca sa Inteleagä tot" 1).
lar In Transilvania, la a. 1675, mitropolitul Saya II Brancovici
in soborul ce convoaca la Alba-Julia hotbraste ca : popii, cari mr
se nevoesc Cu rumania ci tot cu stirbia, uni ca aceia.... sa se opreascä
din popie4 ').
Asa dar si strainii (Bongarsio, arbiepiscopul de Nona, Adalbert
Wurmloch, Paul de Alep) si pamantenii nostri numesc sarbeasai
litnba slavä intrebuintatä la noi nu numai in biseric5 ci i in pasapoarte,
scrisori, etc. Aceasta ar arAta, fireste, ca sarbeasca iar
nu bulgareasca era forma sub care se manifesta Mire Romani Slavonismul
in timpul de dupa sec. XIII sau XIV, si ar confirma ca
adevärate spusele lui Miron Costin ca o inultime de ScIrbi incep a
veni in Tara Romaneasca °data cu descälicarea ei de Radu Negru,
pe care o pune in al XIII veac.3)
Asa dar limba slavä dela noi era numitä, in multe izvoare,
slavoneasca", in foarte multe sarbeasca, iar numai In ateva,
din regiunea Brasovului, bulgäreascaa. Era dar la noi terminologia
ce Sarbii o dadeau ei insisi limbii lor sarbo-slave.
Inca mai sus 4) am arätat cA epitetul de sloveneasca" nu aräta
nici de cum caracteristica de bulgareascä" a acestei limbi, ci
printeinsul se intelegea bimba slavä in care scriseserä Ciril
Metodiu. lar aceasta se Intelegea a fi bulgareasca mina Ulna ea
era pronunfatti in felul celei bulgare ; pe cand tot ea, cea numita.
sloveneasca, se intelegea a fi sarbeasca' cad se pronunfa dupä
Vezi acestea i in Bibliogr. romein. veche, III p. 226, ;I:N, 224. Cf.
Acsente Uricarul, care la Inceputul sec. XVIII traduce de pe sdrbii romaneste-
(lorga : Studii fi Doc. VI, partea 2, pag. 57). Asa si un altul la T.-Jiu
(Al. .5tefulescu : Incercare asupra istoriei T.-Jial, p. 61).
2) Cf. ale mete Cercetari istorice filologice p. 97.
2) Arhiva !storied 1, 1, p. 1.
4) Cf. p. 2:33 236.

2417
felul celei sarbesti, sau ruseasca atunci alud se pronunfa dupa felul
limbii rusesti.
In cazurile din regiudile Brasovului dar, limba slavoneasca
era bulgäreascä", fiindca acei Schei de pe acolo o pronuntau
bulgareste.
In cele mai multe cazuri irisa, in deosebi in Principate i Ardeal,
limba slavoneasca era consideratä drept sarbeasca", fiindca
pe aici ea se pronun(a dupei felul limbii selrbeti, pe care acum
Romanii o invätau dela marea multime de Sarbi boeri, negustori, ostasi,
preoti si calugäri, plugari etc., cari veneau de se asezau intre dansii
aci. Acesti imigranti, chiar cand erau i le veneau din tinuturile Macedoniei,
le spuneau Romanilor cä era sarbeasca limba slavoneasca"
ce-i invatau, findca Sarbi se credeau ei insisi pe sine si sarbeasca
Macedonia lor 1) si pentru cä o pronuntau ca pe limba vie vorbita
de ei ama ; macar, ea, de fapt, in textele literare ale lor
aceasta limba nu era chiar cea vie de acasä ci slavoneasca" lui
Ciril si Metodiu, cat o puteau inväta in scoli i biserici, amestecatä,
mai mult ori mai putin, dupei meirimea culturei scriitorului, cu particularitati
lexicale i fonetice sarbesti sau ale limbii macedo-slave
dela apusul liniei Iskar-Salonic pe care vazurain cA o numeau tot
sarbeascä deseori.
Gratie acestei imigratiuni a Sarbilor propriu zisi in Principatele
Románe §i. Ardeal si din pricina precumpanirii culturale ce
ei, inlocuind pe Bulgari, au si cApatat-o deci, multe din textele ce
se scriu la Români dupa veacul XIII, in toata perioada Slavonismului,
sunt de redactie sarbo-slava, asa cum fu chiar la Bulgari
sub taruI lor Slatimir de pe la Vidin in secolul XIV. Astfel, de
redactie sarbo-slava e Evanghelia scrisä in 1405 de calugarul sarb
Nicodim dela manastirea Tisinana din Oltenia sub Mircea ce! Mare ;
aceasta se vede, in parte, din insäsi inscriptia scrisa de Nicodim
pe ea, in care zice : CTÖ E v(i; iliE, narnica nòiik IIHK)AHNIK
01,T1116CUAH SiMilH Kit ATO IIIkTo Tòl'ORal rIIEIIïa. .3 114,11tU
411CiliMO, 5 H AEllf6') CKT110 Ci Fi.-. In redactie sarbo-slavä
sunt Meya documente ale voevozilor Tarii Romanesti catre Brasoveni
i altii din sec. XV; asa unul dela Alexandru Aldea, dinfre
1) Cf. p..175-179 $i in deosebi cartea mea: Relations des Roumains,
p. 23S-241.

1431-1433 i), a cArui limbA e deosebitä de a marei majoritAti a
documentelor munteano-slave. In redactie de tip sArbo-slay e scrisoarea-rAspuns
a lui Stefan cel Mare, domnul Moldovei, la a. 1456,
catre mitropolitul Dorotei al Ohridei2). In redactie de tip sArbo-slav
e scrisoarea, din sec. XVI, trimisA de Alexandru, domnul Moldovii,
cneazului Raguzei 2). Tot in aceastA redactie sunt felurite cärti bisericesti
tipdrite in Principatele RomAne sau In Ardeal in sec. XVI, ca
Alolitvenicul din TOrgoviste dela 1545 4), Apostolul din 1547, Sbornicul
din 1568 numit si Minei de praznice, Sbornicul din 1580 etc. In redactie
sarbo-slavä sunt unele Sbornice manuscrise din veacul al XV
si XVI, sau cel putin bucäti din ele ; asa e s. ex. m;i.rica eiro OICHila
WT AllAROAd 11(101iMTA..=_ RugAciunea SfAntului Sisin contra afuri-
-sitului drac", ce se aflA in Codexul popii Grigore din MAhaci 5) din
sec. XVI: asa si notele slave de pe o Alexandrie" romAneascA
scrisA la 1620 de un preot In SAmpietru din Transilvania6). Tot In
aceastA redactie e scrisoarea pastoralA solemng a lui Bandulovici,
vicar apostolic in Moldova, data din BacAu la a. 1647 cätre credinciosii
säi catolici. Si, ici-colo, incA altele.
Aceste texte scrise In redactie sArbo-slavA au, evident, caracteristicele
lingvistice si ortografice ale acestui tip de litnbä la SArbi
insisi (p. 181), adid, ca temelie, limba CAOK'killaKS, pe care sunt
g,refate mai mult ori mai putin (dupA gradul de culturA, adicA dupA
gradul In care cunoastea acea temelie cirilo-metodianA scriitorul) elemente
fonetice (p. 235) ale limbii sArbe propriu zise, adicA a celei
de din afara teritoriului macedo-slav ce am hotArnicit mai sus, elemente
cari, insA, In parte se AA si in limba aceasta macedo-slavA,
cum am spus si inainte (p. 226 si 176).
Precum se vede din felurile de texte in aceastA redactie ce am
2) La Ion Bogdan: Relahile, p. 49.
'-') In Starine, XII, 24:1. CAci nu poate fi decAt gresità argumentarea
lul Ion Bogdan (In Butetinut Comisiei istorice a Romdniei, Bucuresti 1915,
I. p. 1011), care sustine ca corespondenta aceasta a lui stefan cel Mare cu
rnitrop. Dorotei ar fi un falsificat.
2) In Spomenik al Acad. Belgrad, XI, p. 91.
Ion Bianu si Nerva Hodos: Bibhografia ronuTheascd veche, I, 27,
29, 54, 82.
liasdeu: Cuvente, II, 284-291.
' ) Cf. Me 135rbutescu: Relahons des Roumaines, p. 192.

269
insirat aci mai sus, in ea s-au scris, ca si In redactia propriu zis
buigaro-slavd, de obicei lucruri de naturd ¡iterará sau cu cuprins
mai de seamei, uneori chiar mai solemn, fie bisericesti fie mirene,
lucruri, adicd, cari nu fäceau parte din viata obicinuitd, comuna' vi
de toate zilele, vie, a miscärii culturale sau numai simplu scripturistice
dela noi. Aceasta va sd zied cd, de atunci, adicd din sec. XIII
sau mai sigur al XIV, Sdrbii In miscarea mai solemnä si mai literard
a vietii din Principatele Romdne si Ardeal, au restrAns, prin
activitatea lor, au redus manifestarea literarä cu caracter propriu zis
bulgäresc pe care, In veacul XII si poate in mare parte din al XIII
incd, o avurä exclusiv Bulgarii propriu zisi (dela rdsdritul liniei
Iskär-Salonic). Si, dela acesti Sdrbi propriu zisi din afara teritoriului
macedo-slev Invätarä de acum Romdnii a scrie redactia lor literard
sarbo-slavä a textelor ca cele ce pomeniräm mai sus cd avem.
Viata internd vie, comund si de toate zirele, rusk vi-o exprimard
Românii Principatelor si Ardealului nu prin aceasi redactie de tip
sarbo-slav, ci prin redactia unui alt tip, anume al celui macedo-slav.
In aceasta de pe urmd s'au scris In general documentele munteanoslave
si tot ea constitue oare-cum temelia cdor moldo-slave.
3. Tipul maceda-slav In Literatura ram:Ina-slay&
Sub nurnele de »documente munteano-slavea se intelegecum
am väzut si mai sus documentele scrise In Tara RomAneascd, in
bimba stavd, din sec. XIV pdna inteal XVII inclusiv, adicä grossomodo
In perioada Slavonismului nostru Cultural.
PAnd la cercetärde mete, toti filoloi.iii, Inselati, se pare, de
vechia gresitä credintd ci limba slavd a acestor documente (pe care
Cu un termen general o numim si romdno-slavä) posedä, in constitutia
sa organicä, diftongul ea au sustinut pärerea cd ea ne-a
venit din Bulgaria propriu zis5 de/a räsdritul liniei Iskdr-Salonic.
Astfel zice chiar cel mai autorizat filolog in aceastd privintd, L.
Mileti6, profesor la Universitatea din Sofia, ca vlacho-bdIg. gramoti.
predstavjat bdlgarski ezik 1) isto6no nareaea, adicd : documentele
1) In Novi vlaho-bellg. gramoti ot Baiov, p. S i in Sb. Min.
XVI-XVII, p. 497,

270
munteano-slave reprezintA limba bulgäreasa... dialectul rAgritean".
Alt insemnat filolog bulgar, prof. B. Coney, precizeaz5 1) la fel
e limba bulgareascA a dialectului räsAritean din regiunea dela
Sumen". RAposatul Ion Bogdan, fost profesor de SlavisticA la Universitatea
din Bucuresti, repetä 2) aceeasi idee gresitä, imprumutata
dela Miletie' i inaintasi ai acestuia ca rusul Venelin, cA documentele
dela Brasov sunt scrise in limba bulgAreasca". Slavistril dela Universitatea
din Viena, V. Oblak, contiporan cu I. Bogdan, sugestionat
de aceeasi idee gresitA a celorlalti, repetand-o, accentuiazä 3) chiar cA
limba munteano-slavA ist wohl kein macedonischer Dialect", nu e
deloc un dialect macedonean", ci curat bulgarA.
Eu insumi, subt influenta lui MileW si I. Bogdan, am fost de
aceast5 pArere altA data' 4).
Dacä se observA insA documentele acestea, fAr5 a fi sugestionati
de nimeni i nimic, trebue sd se constate ceea ce am constatat
eu studiindu-le, cA limba lor nu e cea propriu zis bulgäreasca dela
räsäritul liniei lskär Salonic, ci dela apusul acestei linii i anume
limba din Nordul si centru/ Macedoniei, pe care am nuinit-o, dupA
chiar bulgarul Draganov, macedo-slavA (p. 178).
0 idee cu totul nod, care, dacA se adevereste, impune, apoi,
anumite alte concluzii istorice decat acele sustinute 0115 acum de
Stiintä cu privire la activitatea literarA bulgaro-slavA i romano-slavA.
lata, foarte pe scurt, argumentele pe cari mä intemeiez spre a.
sustine aceastA nod tezA a mea :
a) Articolul post-pozitiv. In limba bulgAreascA propriu zis5,
adicä in cea ce se vorbeste pe teritoriul dela rAskitul liniei Iskar-Salonic,
se aflä, regulat i sistematic, pretutindeni unde gandul cere, un articol
post-pozitiv, asa cum e si in bimba romani ; acest fel de articol
e, de regulA, xt (_ rom. At) pentru rnasculin, ta pentru fem., to p.
neutru. Si asa, e bulg. s. ex. dla2nikeit datornicul fatä de d152nik
datornic, rAkata maw/ fatA de rAka = mana, vinoto vinul
fatA de vino = yin. Astfel cA aci se zice, s. ex., Kupecxt vide
Torna = negustorul vAzu pe Toma, ori: poide carjxt = veni tarul,
sau otide carjxt i dr;terjata njegova = plecA tarul i fiica
1) In Uvod, p. 44.
9 In Rela(iite Tdrit Romtinefti Cu Brafovul i ca Tara Ungureascel.
3) In AfslPh., XVII, p. 456.
1) in Cercetefri istorico-filologice, p. 56.

In dialectul sau limba dela apusul liniei Iskär-Salonic, in care inträ
li Macedonia de mijloc si miazä-noapte, insä, articolul este astäzi,
cum atestä unii cunoscätori1), foarte rar intrebuintat ; lar in vechile
texte scrise in aceste regiuni, el este si mai rar (desigur nu nutnai
grape cerintelor limbii ¡iterare, cirilo-metodianä, ce se urtnärea a se
scrie, ci si limbii vii, chiar).
Dei, une-ori, ate un grai chiar de ad i care are acest articol
postpoz. nu e originar dela apusul liniei ci-i vre-o colonie imigratä,
in curgerea vremilor anterioare, din räskit; dci, sträpungeri reci-
;proce etnografice intre cei din räskitul si apusul liniei Iskär-Salonic,
prin strdmutki (colonizäri) dela unii la altii, s'au fäcut in trecut,
asa cä, astäzi, aceste colonizki reciproce se constatä chiar in graiurile
acelea. Coney, de pildä, studiind litnba locuitorilor din Dere-
K6j in Bulgaria si observând in ea astäzi caractere ale macedonenei
din apus, intr'un articol cu titlul Westbulgarische Dialekte in
'Ostbulgarien" (ce a publicat in Sbornik u slavu V. lagida p. 321)
conchide, intre altele : Es unterliegt also keinem Zweifel dass die
Bewohner von Dere-K6j Mazedonier sine, adicä: nu incape nici
o indoialä cä locuitorii din Dere-K6j sunt Macedoneni".
Ori-cum, in limba clela apusul liniei art. postpoz. e, in genere,
mult mai rar de cal in cea bulgarä propriu zisä (dela räsarit). Dau
ca exemplu, din o poezie poporanä dela Strunga : (in SbMin., IX,
408). lzraslo-mi badèn-dreo tenko, visoko, Pod dreo je Ajdut
Vèlko so malà-moma ; Du;ek nu e czrna-zemia s trèva zèlefla,
lästak mu e desna-raka Ajdut-vèlkoa, [organ mu e Zlat6-nebo
so drobni-dzvezdi. Go d6gleda starà majka Ajdut-velkoa etc.
Tot asa e rar art. postpoz. in regiunea Kumanovo din Macedonia
de nord; aci se vorbeste s. ex.: khd, otija siromd 6 ova doma,
khd da vidi rodilo mu se mUko dete... posle, khd je dete razaznAlo,
-011e ga tAtko i majka kak6 da bega od vitka khd ga vidi. I tak6j
dète begalo od v6ka daleko i begAjki stretnAlo èdnu ()Abu i ga
poviknala bàbata... Dete gu poposkAlo- onuf babu... Vuk oke odmah
1) Cf. Hie BArbulescu : Relations des Roamains etc., p. 33, despre Gersin.
Tot astfel, aratd cd e de tot putin art. postpozitiv In regiunea Kumanovo Dr.
Jov. Ha&i-Vasiljevie in cartea sa Imina Stara Srbija, 1, 337 §i, urm. In
iimba din Novo Seto (distr. 'Min) au numai adjectivele, tar subst. n'au articol
postpozitiv, constatd si Miadenov si altii (Sb. Min., XVIII1 48:,3).

272
da mu ga uzne na siromaa na deteto etc.1). Asa e si in alte
pall, rar.
Aceasta raritate a art. postpoz. o constatärn, ca azi, si in limba
veche din dial. dela apusul liniei Iskär-Salonic si in special din
Macedonia. Astfel, textul KoprKtenski Damaskin, scris in aceste regiuni
in sec. XVII, are, pe langä articulate ca dtiata, teloto etc., multä
lipsa de articol, s. ex. KsnEgi. KATO HUM ,O,OMA, sau now Rap k,
Ori KATO MO 14 tip k, SaU it, ii,i,E gap k li ,A,1% LP E p k FUEPOKA etc. .2),
ceeace in limba propriu zis bulg. (dela räsärit) ar fi cu art. postpoz.
kupeczt, carjzt, dx;terjata sau njegovata (cf. p. 200).
De alta parte, in doc. munteano-slave, din cari ni s'au pästrat
o sumedenie, articolul postpoz. se afla de tot rar si numai exceptional.
lnsusi prof Miletii' care le studiazA (in SbMin., IX, 131)
nu-1 gaseste decat de .11 sou 12 ori In 3 forme gramaticale speciale
de sing. si pl.; anume, la sing. AiIMKIIHKOT, liCKST, MOMKOT, la pl.
MOA,A0KiiiiHTE de 3 ori. Tot Mil, mai citeazá Inca sing. TSVIHUS
TOMS §i eaptuuS T 0 M S. E de discutat, insä, daca acestea din
urma sunt, in doc. munteano-slave, in adevär cum le crede Mil.,
cu art. postpoz. Mai curand nu sunt asa, pentruça traducerea romaneasca
a unui text slay, ce ne-o da romanul Popa Grigore din
Mahaci din sec. XVI, are piEnsia Apak, azi : acelui drac, pentru slay.
AIAKOAS TOMS i are no Aiwa Aim:, azi: pre acel drac, pentru AjduoAS
Toro, deci cu neartic. drac (Apatc), si cu TOMS, TOPO ca pronume iar
nu ca articol postpaz., macar ca aceeasi traducere are si art. ,i,p8KSA
dracul 8). Tot asa. nu se poate sustine solid ceeace crede Mil., adicä
6: in CKA TAU SEMAA, acel Tau e art. postpoz. (ca precedentele moms,
TOPO ; ci e, neindoios, pron. taj aceasta, pe care'l are, cu acest
inteles, si sarbo-croata s. ex. in : sva (sau cela, sau ('itova) ta
sau ova zemlja.
Si tot astf el, formele din doc. munteano-slave 1:(34AE =-2. craiul,
Kiwi* = craiul si MOE (p0M-ITEA) = pärintele meu, nu sunt, cum gresit
crede Mil., Cu art. post-poz. in care e finalul t pierdut ca si in alte
forme (s. ex. dragos, ljubos etc., in loc de dragost, ljubost) in limba
bulgarä propriu zisa (deci in loc de complecte KpaAET, KpaltIOT, MOET),
1) La Dr. Joy. Hadii-Vasiljevie': luina Stara Srbija, 1, 337.
3) La Mileti6: Koprigt. Damaskin, p. XLIII.
3) La Hasdeu: Cave ate, 11, 285.

278
ci in intaia KILIM e, desigur, casul vocativ intrebuintat ca nominativ,
cum e mai ales in poezia poporanä sarbä propriu zisä si macedo-slavä,
prin a cäror influenta avem aceastä reminisce* si in limha romana
de astäzi 9 ca in ruteana ; in MOE, finalul E e, desigur, un ortografic
E pronuntat H, ceea ce (vom vedea la cap. respectiv despre d mai
jos) se constata de mai multe ori in texte romano-slave, si subt
influenta bulgara si sub cea ruteanä, ca si in cele scrise chiar In
limba romana 2).Cat pentru Kpanto, el contine, desigur, influenta pronuntarii
romanesti care avea, pe atunci, un ti §i III final jumatatit :
rom. craftl, deci cralitl, scris si In textele curat romane Kpaio (cum
am aratat in Fonetica Alfab. Cirilic", la capit. despre Jo), dar
pronuntat craiù ; asa si acolo: scris Kpanto pentru slay. KptIAII pron.
slay Krall, dar de scriitorul textelor romano-slave pronuntat, dupa
fonetica limbei sale romane: Kraliù. Dei, acest Kpanio poate fi si
un vocativ sg. cu inteles de nominativ, ca la KpAAE ; cad voc. era
si NUM §i Kp110, asa cum, In aceleasi documente, se aflä si voc.
sg. (om sau u,aptiHapto 8) Cf. p. 64.
Astfel ca, acestea nefiind forme cu artic. postpoz., raman ca
atare, In sumedenia de documente munteano-slave ce avem, numai
de vre-o opt ori cele 3 forme speciale: cu articol in nom, sg. si In
nom. pl. Cat pentru art. -OT §i Sr, se stie cä el nu e deck variante
ale lui Kt. Rar, deci.
Raritatea aceasta a artic. prostpozitiv in limba doc. munteano-slave
ca in cea dela apusul linei Iskär-Salonic (deci si In a Macedoniei
de tnijloc si nord), in loe de intrebuintarea generala si sistematica
a lui cum e in limba bulgarä propriu zisä dela räsaritul
aceleiasi hnii, ne aratä 4) ca, din acest punct de vedere, limba documentelor
munteano-slave e cea pe care am numit-o macedo-slavä,
iar nu limba propriu zis bulgäreasa
h) Forma articolului post-pozitiv. In limba bulgara propriu
1) Cum am documentat in Relations des Roumains, p. 296.
') De altfel, Lavrov In Obzor p. 187 combate, cu alte argumente deaf
eu aci, parerea asta pe care Mil, a luat-o dela Srcznevskij : ca e e art. postpoz.
Mii n-a observat combaterea lui Lavrov, pentru ca niel nu pomenele de ea.
') Vezi aceasta la lije 13ArbtLescu : Studii privitoare la limba fi Istoria
Romatutor.
4) Cf. klileti6, in Sb.Min , IX, 299.
18

274
zis5, singura formi generalA §i obicinuitä de art. post-pozitiv e pomenita
: sg. ät Cu ,variantele lui, ta, to, prima pentru masc., a
doua fem., a treia pentru neutru 1). A§a cA, In aceasta se zice
ezikat --= litriba, enata = femeia, vinoto = vinul. Alt articol, anume
pe cel cu y §i n de care vorbesc mai jos, nu-1 are aceastA limbA ;
ba Bulgarul propriu zis (dela rAsAritul liniei IskAr-Salonic) nu are
nici simt (Sprachgeffthl) pentru acest fel de articol, spvne filologul
Konstantinov 2) : vszrastni d6ca, dovedeni v Achs-Celebijsko ot
vanka, nemogst v prods12enie na 7-8 godini da naviknst pravilno
da prilagat v govora tritè vida Clenoye: ts, ta, tu ; ss, sa, su i
nit, na, nu" (copii In varstä, adu§i In AchA-Celebi [din Rodopi], nu
pot, In curs de 7-8 ani, sä Invete cum sA punä regulat In vorbire
cele 3 feluri de articole : ts (= st), ta, tu (=-- to) ; se), sa, su §i
ns (= in), na, nu (=. no). Deci ace§tia, vrea sA spunä Konst., nu
au simt de cat pentru art. st, ta, to.
In limba din tinuturile Moravei sarbe§ti 4), precum §i In cea din
Macedonia de centru §i miazA-noapte, cu un cuvant In a§a numitul
dial. vest-bulg., InsA, adicA In cea numit5 de noi macedo-slava (dela
apusul liniei Iskar-Salonic), se afIA, pe langA forma aceasta At, ta,
to, Ind alte 2, fiecare cu cele 3 genuri, ca o caracteristicA a limbii
de aici : artic. postpos. cu y §i cu n, anume : Av (ov), va, vo §1
An (on), na, no. In Maced. deci, se zice §i jozikov me bolit = limba
mA doare, rukava sau rokava me bolit =-- mana mA doare, momhvo
. fl6c6u1, sau vojnikon = soldatul, 2enana -,..--- femeia, ezerono
= iezerul. Toti filologii recunosc cA aceste Intreite forme de
articol postpos. constituesc o parte de individualitate specificA a
limbii din Macedonia 5). Asta, care se aflA §1 la Morava 6), nu se gAse§te
In bulgara propriu zisA dela rAsAritul liniei IskAr-Salonic, de cat
Cf. Miklosich : Vergl. Gram., 1112, p. 184; Leskien, In AfslPhAll, 522;
Oblak: Maced, Studien p. 100; Miletia: Das Ostbulgarische; Lavrov: Obzor.
In SbMin., II, 135-6.
2) Cf. Miletie', in SbMin., XVIII, 12.
4) In dial. vestb. dela Tm, In sud-vestul Bulgariel, e triplul articol
svinata, ovcana, decava (al lui Mileti6 lzvetija na Semin., IV, 1921, p.177.)
6) Asa Leskien, in AfslPh.,III, 522. Cf MilettE, in SbMin. XVIII, 12; N.
Jakimov, in al lui MIletie. : lzvestija na Seminara po Slay. Filol., Sofia 1911,
III, p. 250, sl Oblak: Maced. Studien, p. 100, Florinskij: Lekcii, I, 179.
6) Olaf Broch: Die Dialekte des sadl. Serbiens, p. 300.

Tr5
cel mult local In Rodopi, aci linsA gratie vreunei colonizAri de populatie
din apusul acelei unii, adicA din Macedonia sau Morava, lar nu ca caracter
al dial. bulgar propriu zis. (cf. coloni0i In Dere-K6j, p. 271).
De altä parte, in documentele munteano-slave se allá nu numai
art. postpoz. Cu- At §i variantele lui, -ta, to, ci, In unele e acesta,
cum vAzurAm, dar e, In altele, §i art. cu y §1 n. Anume, in acestea
se af15, In aceeni vreme, AmontkoT cu cele 3 forme 0 variante
speciale ale acestui articol, dar i alte 3 forme din cel cu y i n:
KinirSg81), = cartea 0 R4111E110 = voastre, ca singulare,
itdMillf 9) = värnite, ca plural.
Notfá dovadA §i aceasta, c5 limba documentelor munteano-slave
nu este, cum se crede, cea propriu zis bulgäreascA, ci e limba sau
dialectul dela apusul liniei IskAr-Salonic din care face parte §i centrul
nordul Macedoniei.
c) Existenta infinitivului. Limba bulgarA propriu zisä, se
§tie 5), nu are astAzi, de mult, infinitivul, ci, in locu-i, o formd de
indicativ prezent ce intrebuinteazA ca infinitiv cu sau fArd conj. da.
Astfel cA, In aceasta se zice gte kaza = va spune, sau §te da ide=
va merge ; sau nemo2eg mu se otplati = nu poti a i te plAti §i
otplati gtx se ---= mA voi pläti. Cele cateva forme terminate (asemAnAtor
cu infinitivele slave in -ti, pe cari Mileti6 (in Das Ostbulgarische,
p. 140) le socoate resturi din vechi infinitive dispArute
ale limbii bulgare, nu sunt, In realitate, altceva deck substantive
terminate In -ti ; cu toate cA eu admit cA ele, fie uneori fie totdeauna,
pot fi chiar infinitive, dar nu originar bu1gAre0i, cl in
graiuri de coloni0i veniti cândva din apusul liniei IskAr-Salonic,
poate chiar din Macedonia, 0 a§ezati In regiunile propriu bulgAre0i
dela rAsAritul acestei unii, a§a cum Coney constatd cä locuitorii
din Dere-K8j (Bulgaria) sunt co1oni0i veniti din Macedonia la rAsArit
: und zwar aus der Vodena-Gegend, was aus ihrer Sprache
ganz klar erleuchtet", zice el 4).
1)J Bogdan: Relatille, p. 96.
2) Cf. asupra acestei forme Jiree'ek, in AfslPh., XIX, 612 %,1 I. Bogdan
Relafille etc., p. XXXII, cari cred cA asta nu e forma articulatA, ci o4! e negape
n.
2) S. ex. la Metre; Das Ostbutgarische, p.139; cf. §i L Liev In al lui
MIlelie: lzvgstija na Seminara pp Slay. Filol., Sofia 1921, IV, p. 126.
4) In aorta u slavu V. Jagka, p. 324.

270
Limba slava din Macedonia de Nord §i centru, insa, are, ca o
caracteristicä a ei, uneori lips5 de inf., dar foarte des infinitivul
intreg. A§a ca In aceasta s'e poate zice kazati va spune, sau
k'e iti ma merge; ori porobiti a robi1). Aceste infinitive se
AA in diferite regiuni ale limbii sau dial. macedo-slav, Ala dela
apusul liniei Iskär-Salonic; a§a s. ex. In cele ale Sofiei g unde se
zice k'e boga da.ekati va a§tepta pe D-zeu, sau nalitati, poginati,
c'em carkvi razoriti, (Tem srebo podbirati 8) etc. A§a e §i in alte
regiuni dela apusul liniei Iskar-Salonic §i in Macedonia de Nord sau
centru In deosebi ; infinitivul se aflä nu numai In regiunile deja
Debxr ci §i In altele, anume e in Tm: platiti, vratiti, etc.; In
Radomir : dovesti etc.; in Kratovo: biti, dati etc ; in Debxr :
bigat; In Ktistendil : zapojati, posvetiti ; In Dupnica: 2eniti 4), dariti;
in Stip : pominati, padnati etc ; in Veles : navest, In D2umaja :
posetiti etc. 6)
In deob§te, In aceste regiuni, putin lipse§te infinitivul ; caci
chiar unde el nu e intreg in -ti, e, TI putin, scurtat In -t, §i se
zice s. ex. k'e kazat etc., sau bigat ca in Debxr, navest ca In Veles,
ceeace e, neliterar, §i in sarbo-croata. Unde el nu e astfel, ci sub
pomenita forma bulg. de prezent al indic., acolo e, desigur, vre-un
grai de populatie propriu bulgareasca emigratä andva din rägtritul
liniei Iskär-Salonic la apusul ei, ori e vre-o influentä vecina
bulgara.
De alta parte, limba doc. munteano-slave, constata insu§i
MiletiC. - are, de regula, infinitivul, fie scris sub forma-i Intreagä
cu -ti, fie scris cu t suprapus, foarte rar cu -t nesuprapus rändului.
Atrag atentia insa ceeace n'a observat ca : chiar formele
cu t suprapus se poate Si fi reprezentat infinitivul complet in -ti 7),
in pronuntarea scriitorului documentului ; aceasta pentru c5, in pa-
Cf. Florinskij: Lhkcii, I, 180.
Oblak in Afs(Ph., XVII, 466.
2) Lavrov: Obzor, p 190; cf. M. Ivanov, In Sb. Min. VIII, 87 si
Miletië Sb. Min. II, 27.
Oblak, in AfslPh., XVII, 468.
41. Ivanov, In Sb. Min. VIII, 87.
Novi vlacho-bdig. Gram., p, 139.
7) Cu toate cl se aflA si inf. scurtat: ijirrCIIT% alAturi de HMAT npuffiTu,
in doc. dintre 1424 1427 (I. Bogdan: Relatiile, p. 14

277
leografia vremii acelea, se obicinuia ca vocala care, in silabä, urna
consunanta suprapusä sä nu se mai scrie suprapusä dupä cons. ei
suprapusä, ci se subt intelegea §i se pronunta numai. Gratie acestei
obicinuinti doc. munt.-slav din a. 1431, dela Dan 11, scrie s. ex.
crk()Tm1), care se pronunta insä sv-kdetel sau svéditel cu sau
subt inteles dar nu scris dupä suprapusul A ; ori un doc. dela Mircea
cel Bätran, scris intre 1386 1418, are : Au tipaii(ii), dar citit Braila,
cum aratA scrisul obicinuit cu a final §i limba de azi. A§a cä, s. ex.
in doc. munteano-slav dinti-e 1424 7, scrisul flpHiRTH a lua,
primi, unde infinitivul e intreg in -ti, legat cu obicinuinta paleografica
pomenitä, ne aratä cA se poate cA scrisul din acela§i docufn.
In propozitia : A4 HE CAVICETX St11-11M(T) 2) -= 05 nu in -
dräzneascA a face", reprezenta, in pronuntarea cititorului sau scriitorului
actului pe intregul uiniti ca in JupuxTH, dupá modelul
paleografic din fipaii(i), cirk(A')TEA pronuntate Braila, svèdetel 3).
A§a cA, privind astfel multe alte forme cu intelesinfinitival , dar
serse cu T suprapus, am putea afirma c5, de obicei, infinitivul documentelor
munteano-slave e chiar cel intreg in -ti.
MiIeti insu§i declarä, apoi, cä nu a &it, in doc. munteanoslave,
de cat 6 cazuri in cari infinitivul intreg sau scurtar(acesta
din urmA dupä conceptia sa, insä, nu dupà cea a mea aci afátatä)
sä fie inlocuite cu bulg. indicativ prezent, anume numai : qux, ymirk
In loc de Vi-kTn, WET 3114 in loc de ipeT SHATH, IIIETE AA in loc
de LI1ETE MTN, KTET SKICATH In loc de XTET SKRATHTH 41 §i KONET
FIMAlu 10C de HAAATH, laAET HX" 114A0K4 in loc de IldilOKATH.
Astfel cA, deci, §i in privinta infinitivului, limba documentelor
munteano-slave nu e cea bulgarg propriu zisä, cAci aceasta nu are
infinitivul, ci e cea dela apusul liniei lskär-Salonic sau macedo-slava
cum fi mai zicem noi aci.
Vezi facsimilul No. 3 In colectia de facsimile a lui Ion Bogdan.
Vezi Ibidem, facs. No. 2,
2) Asa cl Miletie transcrie gresit s. ex. fAlla I10.10K11/1, W 010s10 AUCT, It%
nag, attindil 110gA, (Sb. Min., IX, 366) in loc de, cum pron unta scriitorul: nano-
0114d, merro, wpga, cari In original sunt scrise nomin(ii , i" WXa(i , 110(,.
cu sub intelegerea vocalelor a, o dupA con. suprapuse. Asa gresit transcrie
si I. Bogdan In Relatiile.
4) In Novi vlacho-bd1g. Gram., p. 14 si Sb. Min. IX, ;321.

278
d) Monoftongul e, iar nu diftongul ea (Ia). Limba bulgarA
propriu zisk adieä cea dela räsäritul liniei IskAr-Salonic, are, ca
cea mai InsemnatA caracteristicA specificA a ei, dift. Ia- =ja ja (nuantat
uneori 'a) in partea-i sudick subt accent, In loc de corespunzAtor *
In paleoslovenica; precum §i, tot odat5, In regiuneai nordic5, preface
regulat, prin umlaut" pe acest Ea (a) acituat In e, cAnd in silaba
urmAtoare se aflä un e sau i, lar In partea suclicA a ei pAstreaz5
pe acest ea accentuat neschimbat, deci nu face umlaut", si cAnd
el e urmat de o silabA cu e sau i.
Asa c5, bulg. propriu zis, se spune, la Nord: Nato -= ljato
(l'ato) dar leten, mItako --=_. mljako mlako (mrako), dar mlee'en sau
vreme, lar la sud : leato (lato) si leaten (laten), mleako (mlako) si
mleaCen (mlaCen) sau vreame (vrame) 1), corespunz5tor plsl. mn-k-
KO, ATO, gp-kmia etc.
Limba dela apusul liniei Ndr-Salonic, In care intra si cea din
Centrul si Nordul Macedoniei, Ins5, se caracterizeazä prin faptul c5,
In ea, ntr existä, de obicei, acest dift. accentuat ea, Ia (10, ci, In
locu-i, e sunetul monoftong e corespunz5tor plsl. it. Miletiò (In Das
Ostbulg. p. 6) spune : im Westbulgarischen [dupä not: macedo-slava]
das t ausnahmlos wie das etymologische e gesprocha wird". Aceastä
limb5, deci, nu are nici acel »umlaut", pentru cA nu are nici diftongul.
In macedo-slava (bulgara vestick zice Mileti6, ca aproape toti, de
altfel), deci, se zice general : leto, leten, mleko, m16.,'en, vreme, ca
In limba särbeascA vecinä.
De altA parte, In lintba documentelor munteano-slave, accentuatul
* e, foarte mult, Inlocuit cu E, atat and dup5 el vine o silabä
cu e, i, cAt si cad In aceast5 silabä e altä vocalA (a, o, etc.) Aceasta
aratA cA * se scrie, nu pentru cA ar corespunde in litnba vie a documentului
unui sunet propriu al s5u, adicA lui ea sau 'a ori m, ci
fiincicA traditia literarA cirilo-metodiank pe care once scriitor o urmArea
(f5rA a o cunoaste exact, fiecare, insä) II cerea sä se scrie.
Asa ca, de aceea, nici casurile cu E in loc de -k acdentuat de dinnaintea
silabelor cu e sau I nu erau »umlautul" unui -k = 'ii, ea,
ci aveau acelas i primitiv pe care II avea de fapt (mAcar cA scriau -k)
si casurile cu accentuatul e de dinaintea siIabelor ce contineau nu
e, I, ci alte vocale. Astfel c5, In doc. munteano-slave se aflä, In
1) Coney: Uvod, p. 18 §i MilettC: Das Osti"Julg., p. 75.

279
acelasi timp a*K i lK, a*Kii iHEICI4 veacuri ; e A*TO §1 AFTO,
AtTH §i AITH son*p i OMPH sau SOA*0; gp'k l aprmi; nwkA
npEA ; m*cTo i ACTO, 11ORMENTE sau 11011EAtHi2 alAturi de CM*IT ;
g*Pa qi gEp4 qi g*Pli AicA §i Ae.4, AUN §i AEAH, AlitAHNUA §i
AFAHHIA," Mi4111110 §i AEAH1111,H; i Mil, AH, pas-
AtAHTH §1 PASAEAFITH A*AHHA §i AEAHIIA etc. Asa e In toate documentele
din sec. XIV-XVII inclusiv: accentuatul pronuntat
e In once pozitie. In miile de documente ce eu am citit, n'am gäsit
de cAt 3 casuri In cari este dift. a i ea. Anume, In un doc. dela
Matei Basarab, domnul Munteniei, din a. 1634, prin care se confirmä
niste mosii unor boieri, e A113CTO scris M'ACTO In loc de pls1.
M*CTO, alAturi, Ins5, de macedonismele csArrgo i KSICH = case In
loc de plsl. CACAherkKO i KXLIJH 1). In alt doc. munteano-slav din
a.16182) e: ratco(,k) M 611Wf... llapackum Aw(i;) nom*a(ii)=precum
a fost... logofAtului Paraschiva pomeanei. In un doc. munt.-slav din
din a. 1665 e8), alAturi de HOICEA*FITE i flOrkAMIE, IncA HC*A(A)
iltICAI(A)111110(i) CEAO().... = tuturor mostenitorilor satului si arki(il)
criosu(A) tms =tuturor fiilor lui, i np*a(ic)A* aptam* =Inainte
vreme i cam HA iipta(A). acum inainte. Aceste exemple cu *a =
dift. ea confi mä cele de mai sus : ca In cazurile obicinuite, cari sunt
In documente scrise numai cu (adic5 nom-bia, HC*M, nplofcAl,
sp*mi, np*A) se pronunta de scriitorii lor cu e: Uf" npagm etc.
lar, pe de altA parte, existe*, In aceleasi documente cu *a = dift.
ea, IncA a macedonismelor ~ergo i KSKI1 ne Invedereazd cA scriitorul
satiscriitorii lor erau de undeva din Macedonia, unde se vorbea
cu dift. bulgäresc ea gratie vre-unei colonizAri cu oameni dela
rAsAritul liniei IskAr-Salonic (cf., de altfel, forma : U,SACTHOMS In
macedo-slav. Abagar, p. 122, §i 11,ACTHTOP4 p. 121).
AstfeI cA, in general, Iimba documentelor munteano-slave are
e In loc de plsl. i bulg. accentuat dift. ea in orice pozitie,
adic3 si cAnd e si' cAnd nu e urmat de silabe cu e sau
Si In aceastä privintä, deci, limba documentelor munteano-slave
nu e cea dela rAsäritul liniei IskAr-Salonic, adicA nu e cea propriu
La Archivele Siatului din Bucurefti. Mitropoila Bucuresti, pachetul
179 No. 1.
Ibidem. MAngstirea Stavropoleos, pachet 28 No. 1.
Ibidem. MArlst. Arnota, pachet 1 netrebnice No, 13.

280
bulgäreasc5, ci e limba dela apusul acestei linii In care intrA §i Macedonia
de Nord §i centru.
e) Mult u (cir. s ---= oy = y) $i rar z in loc de pis!. x.
Deja dinainte de veacul XIV, limba bulgarA propriu zis, adicA dela
r5s5ritul liniei Islar-Salonic, are, In interiorul cuvintelor dupA cons.
tare, de regulA sunetul I =- rom. ei in locul pis!. xs. Dovadd e s. ex.
Trojanska PriCa care are mkos coresp.unzAtor plsl. m,-sAps 1). Fire§te,
nu au aci insemnAtate oarecari prefaceri posterioare, mai departe,
ale acestui S s. ex. in i, sau a etc. Ci e vorba de normal §i regulat
2). A§a c5, in aceasta se zice regulat de mult : raka, kigt5,
ids, pron. ca rom. Oca, kiAtA, idei, corespunzAtoare plsl. iixica,
KA1114 (sau K v111 A mai exact). Un u in loc de pis!. x nu se af15
in aceasta ; cele 4-5 exemple (nuid5 etc ) nu sunt proprii bulgare
ci strAslave 8), se §tie.
Limba dela apusul liniei IskAr-Salonic, adicA macedo-slava cum
ii zicem aici, In care intr5 §i nordul §i centrul Macedoniei, are foarte
putin, cu totul exceptional, acest et in loc de x ; §i, in aceastA
putinAtate, el e §1 mai rar inc5, prin faptul cd, in unele graiuri din
acest dialect., probabil d. prin prefaceri posterioare, se af IA a, o §i
chiar Oa in loc de z = A corespunz5tor plsl. 2s. Dar in general,
adicA mai ales, e, in aceast5 limbA dela 5pusul liniei, sunetul u
(cir. 8, oy, y) in loc de pis]. x §i bulg. propriu zis z = 54). In a cest
dualism, raportul filtre pronuntarea ca z= a §i cea ca u a pis!. A
va fi cam a§a cum se prezint5 in bimba din tinutul Kratovo (Maced.
de nord) raportul intre a (desigur nAscut din z) §i u, raport pe
care ad ni-1 aratd Oblak 8) spunAnd c5 : Im Dialekt von Kratovo
ist a selten neben dem gewöhnlichen u". Si, tot a§a, adicd mai
ales u alAturi de rarul z = a, se aflA In bimba din tinuturile Moravei
sArbe§ti 8), precum §i in cea ale Sofiei 7) chiar. Dialectul din Tmn
I) Cf, p. 34.
MiletiC: Das Ostbulg., p. 68; Conev, in Sb. Min., IV, 505. Cf
p. as li 34.
Cf. Lavrov : Obzor, p. 23-24.
Cf. Oblak, In Sb. Min., XI, 533. Vezi si p. 256.
In Afs,Ph., XVII, 139.
Olaf Broch: Die Dialekte des siidlichsten Serbiens, p. 62.
T) Conev: Uvod, p, 35,

281
(ordsel in sudvestul Bulgariei , dialect vestb. care cuprinde multe sate
din o regiune intreagd, are mai ales u in loc de A (v. MiletiC", in
lzv. na Semin. IV, 187).
Asa cd, in limba aceasta dela apusul liniei Iskdr-Salonic se
zice, inteadevär, ca si In räsäritul ei : raka (sau raka, roka), maka
(sau maka, moka), madro (sau madro, modro) etc.; dar, in foarte mare
mAsurd se zice in ea totdeodatA: ruka, muka, mudro, golub, skup,
pers. 3 pl. sedtí, ac. sg. vrbu, nd vojsku, kitku, od mtlku, cu artic.
postpozitiv : glavutu, in casus generalis, cum e si in pijéfie raldju,
saz enu, na vf[ch] vodu etc. Toate forme cu u in loc de pla A
si bulg. propriu zisI =--- 5.
Oricare ar fi raportul nuineric exact intre K == A si u in loc
de plsl. A si bulg. a aci, un fapt rdmAne neindoios : cA in limba
dela apusul liniei Iskdr-Salonic se gdseste deodatd cu R :=-- A un
foarte mare numdr de u corespunzdtoare pis!. A. Si asa e, pAnd
astäzi, cel putin din veacul XIV, cum dovedesc vechile texte, ca s. ex.
Zajkovski Trèbnik, in care se Old HAAET6, opxoame, diAtIEIIHIE etc.
ac. sg. KOMA, mATRAS CHA, unde e A, aläturi de Aors0Alik, colfAhl
OriMilihl, ac. sg. Apioaaaoy, )ES(A)I10, Bfdtd 10, pers. 1 sg. nAmv,
r[naroinio, 3 p. pl. aor. npitiAS etc.1), cu $ (a) in loc de pis'. A.
Tot asa e in oricare din textele scrise la apusul liniei IskAr-Salonic
mai in urmA. Asa e s. ex. in Kopri tenski Damaskin din sec. XVII,
unde, aldturi de KKAEIllit, OpINIIE etc., se aflA foarte mult $ (ro) in
loc de pis!. I: AOHECE 10, l'OASUH11,4, CSAlk, AA !IMO ILI Hat CS-
KOTS, Ad 3413EAETS T1131.1 1141115 OTOOKOR1411,5 etc.
lncercarea lui Miletij (in KopriSt. Damaskin, p. XXV si LVII)
.de a confirma cA in cazuri de acestea cu $ in loc de' A e tot limba
bulgarA dela rdsdritul liniei IskAr-Salonic, dar cd, cum sustine dAnsul,
aici $ se citea 1 = A =---- rom. ei nu are nici o temelie stiintificA ;
si nu are, pentru simplul motiv, pe care Mil. nu 1-a bAgat de seamd,
cd: dad ar fi existat in litera turd ortografia de a se da lui $ valoarea
foneticA it, atunci ar fi trebuit sd gAsivi in texte ca si in
alte cazuri se said $ cu sensus à; s'ar fi putuegAsi, atunci, scriindu-se
s. ex. Tsmimu,A, CSAWTFIk111, KSCK{ACIIETI. etc. in loc de TVA-
Hum, csmp'Ttik0i, KSCKplCIIETK cum se pronunta si se pronuntA si
astAzi. Asa ceva, insd, nu existA in nici un text slay.
1) Cl. Alladenov, in Period. Spis., LXX1 a. 1910), p. 169-170.

282
Scrisul 8, deci, se pronunta chiar u, 0 nu numai literal") ci
chiar in limba vie dela apus. De altfel, In regiunile Moravei sarbesti
e si azi acus. drept casus gener. ; asa glavutu, rakiju (cf. p. 176)
Limba doc. munteano-slave, de altA parte, are acela§ dualism,'
aproape in fiecare document : atAt 7a, uneori, in locu-i, I (sau
k), cAt si 8 in loe de pis'. x. Miletre se pare cA n'a observat 2)
aceasta ; de aceea el afirma gresit cA $ se allA rar In loe de pis! x
In documente ; ba formuleaza, iarasi gresit, ca, si chiar unde vine
8 in loe de pis!. ;a etc., el e sau numai influenta literara sarbeasca
invatatA din cArtile sArbesti de scriitori, sau el ($) se pronuntA acolo
a = A, uitAnd mult cA el insusi, in acelasi studiu, recunoaste cA
limba documentelor munteano-slave e vie, adica vorbita, uitAnd ca
In dialectul dela apusul liniei iskär-saionic se vorbe$te nu numai
cu a . A, ci si cu u in loc. de pis'. N., precum si nebAgAnd de
seamA ca, dacA in adevAr, s'ar fi citit, intre sec. XIV-XVII inclusiv,
$ din documentele acelea ca A (1), nu se putea ca aceastA ortografie
sA nu o vedem manifestAndu-se si in textele romAnesti cirilice
contimporane lor. Dar in textele romAne, $ nu inseamnA niciodata ä (a).
Deci, mai in fiecare doc. munteano-slav se af IA dualismul a (x)
si $ in Ice de pis'. x, ori in unele e chiar numai s; nuantele a 0 o
nu se afla in acestea, cum nu se afla, de alffel, de cAt foarte anormal
si rar, si in textele macedo-slave din perioada corcspunzatoare lor.
Ca sa dovedesc acest dualism, insir ad i exemple din a lui L Bogdan :
Relatiile B), care cuprinde si doc. din sec. XIV-XV ale lui MiletiC.
Asa afsh rpinks, pers. 1 sg. rogop$ alaturi de pers. 3 pl. AaAxT ;
p. 3 pl. "As aldturi de sxArr, ac. sg. criSrS §i Clink lillipticl HotacAS
; ac. sg. M010 CAS)14118, cmirs, pers. 1 sg. Kwk$ alaturi de WT
ridimar, §i ac. sg. mox t%ipXx ; nptc IlAAHHH/R S 1141111103 SIMAIO,
C a pm8, A XICelpl0 XIINCS AA 11134THTF.... EH MS 10 CTS 1141C1 8aasEnu ;
AosiAt T8pca8 aolica8... ASKogt, pers. 1 Sg. Xotp8, pers. 3 pl. no-
1111R410TI, alAturi de pers. 3 pl. CSTS; pers. 1 Sg. WKAT410, KIIATMO,
1) Cum crede gresit, pe 'Ana Mileti6, Ind Oblak In SbM(n., XI, 535.
e) In Novi Vlacho-beilg. Gram., p. 102. Aceeasi gresall o mai repetà
mai tarziu, chiar pentru textele numite Damaskini" din sec. XVI sI XVII
serse In apusul liniei Islar-Salonic : ca si ele ar fi avut pe ov in loe de plsl. A
ca influenta ortograficl sArbeascl, InsA, mai adauga acum, si, ca influentl
ortografia ruseasa (In KopriSienski Damaskin. p. XXIII, XXV).
5) Pag. 29, 41, 53, 59, 61, 62, 64, 65, 67, 75, 86, 88, 89, 92, 93, 96, 97, 99.

283
pers. 3 pl. 8311MMOT, KKATMOTS, sau 3d TSSIE PARWTS, RSA
de FIX, CXT ; CST, HA SPPESRKS SEMAIO H HA RAAWKS SEMAIO, AA HE
118111110 S 11441.11KS SEA1A10, alAturi de 6131t HCAKE 3ARAKX, H2R ; BR
epic" pers. 1 sg. npolus raKo mow rocnoA8, nUrra nomisKAS RAC
cii8r8, pers. 3 pl. cs ; pers. 1 sg. scXwns, HA EAHS FlEAEA10, aläturi
de KXAET, pers. 1 sg. Koipx ; ac. sg. WKSKIO, REIMS KSHAX, PAAKS,
aläturi de ac. sg. KOAX, CR KSHAX, KSrmx ERCEKX, CIAAEM, pers.
1 sg ; nS, sa nto8 entimati, npAKAS, pers 1 sg. RIsmor8 §i
KOWS, aläturi de nptcrrznn §i de Od3AX4HT, HX, pers. 1 sg.
1.11X ; WPS,Kid, CS KSHHAH: pers. I sg. MOMO, aläturi de RIAET ner8Ex,
npoA4A4.r, AOHECXT, pers. 1 sg. Lpv ; F03, CS SBEIM, CS
AMIN, PACOTS, aläturi de HIVAST, pers. 1 sg. 4.1X ; KHPS, CS AdIAH,
RSAET, aläturi de cm.Au,s ; HOPSIDIA, per's. 1 sg. Kons, HA RIO H HA
MIFFS, CS, HSTHIPA, aläturi de narssx ; cs, pers. 3 pl. nsulcS, n8,
nar8n8; NS, CK4118, PAKOTS, CS, ESAET, 3d gam8, AHPHSTH, Cu arficol
postpoz. vestic KHEIPSHS, ac. sg. wprïio, aläturi de smAer ; nsT, CC
KSHAIO, alAturi de cmAgs, CXT ; RSA" c RAIHS iiuHvS, MOWS... Ad
IO APINCHTE., cAtOnS, aläturi de cAmks etc.
Si tot asa, acest dualism e mai In toate doc. munteano-slave,
ca In Zajkovski Trébnik din sec. XIV, Apocilipsul Apost. Paul,
Bulg.-Lab., Tikveld rxkopis din sec. XVII i ca In alte texte (cf.
p. 122) dela apusul liniei Iskär-Salonic.
Astfel cA, deCi, si In aceastA privintä, limba doc. munteano-slave
nu e cea bulgAreascA propriu zisA, adicä dela rAsAritul liniei IskAr-
Sálbnic, ci e limba dela apusul acestei
0 Sunetele a ci g' aldturi de t, d. Limba bulgarA
propriu zisä (dela räsäritul liniei lskär-Salonic) are astAzi, precum a
avut dela originea ei, grupele tt (cir, in) corespunzAtor sträslavicului
tj si d (cir. ,nA) coresp. sträslavicului dj. Aceste At, 2d (cari uneori
se nuanteazA In A6, sunt chiar cel mai caracteristic element al
individualitAtii limbii bulgAresti1), astäzi ca i in trecut. Bulgarul
propriu zis zice : veMe=mai mult (pIsh KlAqii), mai mare, me2da=z--hotar
(p1s1. AtFasAa). Nu existä in räsäritul liniei Iskär-Salonic un k' palatal
(san 6) in loc de generalul t i nici palatal g' (sau k) in loc
de generalul d. Numai In graiul Rupcilor 2) se AA lee In loc de
Cf. Coney: Uvod, p. 47, 50.
Das Qstbulg., p. 40.

284
te (p1s1. Kaiprrs) ; de cAt acest cas e, aci, transmutat din apusul
liniei, tot asa cum, pe aceeasi cale, acest grai nu are nici umlautul
propriu bulgäresc al lui * accentuat In e.
Limba dela apusul liniei Iskär-Salonic, insA, are &'.t, id numai
inteo mid inAsurä, pe cAnd ea posedä, In loc de acestea, mai cu 1)
seamA palatal k' (uneori i e) §1 palatal g' uneori i dj croat
probabil cA de dinainte de sec. XVII, din momentul ce au HEM in loe
de plsl. Kiatio (cf. p. 121 si 123) Apocal. Apost. Paul si Bulg. Lab.
Aceste k' (cir. k) si g' (cir, r) constituesc chiar o caracteristicA a
individualitätii acestui dialect si In deosebi a limbii macedonene.
Caney recunoaste 2) aceasta, spunAnd : k', g' svojstvena sega na
makedonskit6.... govoria. In dial. dela apusul liniei, deci, se zice
uneori inoMi (p1s1. ourrn) = moaste, sau moVéea, leAta sau lega,
sveMa, gaAti, Ate, ksAta, not, peAtera i nadeMa sau nade2ka,
met.da sau me2ka, 6u2clina sau fuina, sahli sau sa4-i etc., dar,
alAturi de acestea, se vorbeste mai ales : vek'e (p1s1. K41E, bulg.
vete), vrek'a (bulg. vreAta), gak'i (bulg. gaAti), k'e (bulg. §te),
k'erka (bulg. Aterka), kuk'a (bulg. ks§ta) peleera, nok' mok etc.
meg'ti (bulg. mehlu), tug' (bulg. tug'ina (bulg. tuRlina), sagi
(bulg. za2dfl, nadeg'a (bulg. nadOda) etc.
In bimba doc. munteano-slave, de altA parte, se aflA dualism :
nu numai At, ca in rAsAritul liniei IskAr-Salonic, ci, ca In apusul
acesteia, i t, d, dar si mult k' (cir, k) i g' (cir. r). Ca \ raport
numeric, pare-se cA in acestea e scris mai des iv i a decAt
l', dar acest raport se poate sA fie mai mult o obicinuintä literarA
nAzuire ortografick izbutitä mai mult, de a se scrie si a se pronunta
8) chiar, ca in textele socotite cirilo-metodiane. InsA, chiar
dacA acest raport numeric intre scrisul din ele lit i K', ;KAi r' nu
o fi corespunzAnd raportului din bimba vie dela apusul liniei IskArtotusi
i i r sunt foarte numeroase in textele munteano-
1) Cf. Ilie BArbulescu: Relations des Roumains, p. 45, b8-39, 35-8( si
Dr. L. Massing: Zur Laut- und Akcentlehre der maced. Dialekte, St. Petersb.
1691, p. 19120 i urm.
1) In Uvod, p. 4b.
°) Cf. St. Novakovié : Jezik stare srpske crkve, Belgrad 1689 p. 11
care afirmA cA SArbii pronuntau, in textele lor, ,;t i d, mAcar cA limba
proprie a tor avea e, è i g, g. vezi i p. 236 nota 4.

285
slave. Grese§te, dar, Mileffe, and zice1) a in acestea se gäse§te
K Si l' nuinai ici-colo (tuk-tarné), §i and, evident pe aceastA gre-
§ealä inietneindu-se, afirmä a aceste forme (dAnsul citeaza numai :
X0K10 in loc de pis!. Kolux, KEW in loc de pis!. XR [PETE, 11i14410KH
in loc de pis!. -Ipii, §i AorE) nu sunt in limba doc. munteano-slave
decAt influente ¡iterare invätate din textele sArbo-slave (cum zice,
vAzurAm, §i despre 8 in loc de pis!. ;A).
Realitatea e cu totul alta : a in textele munteano-slave se aflä
foarte mult K §i 1' in loc de pis!. III §i x

286
cea numit5 de unii dial. bulgAresc de rAsArit, cel putin din sec. XI
incoace 1), nu are In fonetismul specific al ei asa numitul 1 epentetic,
care, se stie, cA, in limba.slavA care'l are se produce dupA b, p, 'V, m,
cand acestea sunt urmate de j consonans. In limba bulgarA, deci,
se zice : Kupja, sabja, zemja, zemjet, zarobeno, napravena etc. Nu
se pronuntA, asa dar, in aceasta : kuplja, sablja, zemlja, zemljet,
zarobljeno, napravljena, adicA cu 1 epentetic 2).
Limba dela apusul liniei IskAr-Salonic, Ins& posedA si aci dualism
: pe langA cA uneori are, tot astfel, cuvinte f Ara de 1 ep.,
posedA astAzi, cum a put de mult, incA foarte des pe 1 epentetic.
Asa cA, s. ex. in Macedonia de Nord si Centru este : sabja dar si
sablja, zemja dar si zemlja, kupja dar si kuplja, spravja dar si
spravlja. Anume, graiul din Tm n uneori n'are, dar si are, 1 ep. In:
sablja, pigtovlje si pistovié, napravljam, globavljam etc. (in a lui Miletié
lzvést. na Semin., IV, 175). Asa si in Prilep (!uinoslovenski
Filolog, II, 1-2, p. 68). lar textele vechi, dintre sec. XIV-XVII s. ex.,
serse in limba sau regiunile dela apusul liniei IskAr-Salonic au, tot
astfel, si forme fArA A ep., dar si mult A ep.; asa au nu numai
cele in cari se seria ma: mult literar si in cari, deci, scrierea lui A
ep. poate fi socotitA ca 'nag dupà traditia literarA Cirilo-MetodianA 2)
iar nu din viul grai al scriitorului, dar chiar si in Damaskini",
cari, se stie §i se admite de slavisti, CA cuprindeau, mai In total,
limba vie a scriitorilor for. Asa are, si cu A ep. si fArA el, Zajkovski
Trébnik scris la apus In sec. XIV; tot astf el Dobréjgovo Cetveroevangele
din sec. XIII 4), Vrae.;ansko evangele din sec. XIV 6),
Kjustendilsko 6etveroev. din sec. XIII 6) ; a§a Koprigenski Damaskin
din sec. XVII 7), Tikveki rSkopis din veacul al XVII 8), Ljubljanskijat
rsk. (= Bulg. Lab.) tot din acest secol etc.
1) Cf. W. Vondrdk: Zur Kritik der altslovenischen Denkmale, Wien
18S6, p. 13.
6) Cf. Oblak, In AfslPh., XVII, 458.
") Cf. WondrAlc: Zur Kritik, p. 26.
Coney, p. 82.
Coney, p. 53. A§a dualism vede *i Pata in textul su vestbu'gar
din sec. XIII (Zlomek evangelistaFe XIII Stoleti, v Praze 1915, p. 63).
Coney, p. 15.
Mileti6, p. XXVIII *i passim.
3) Naov, In Sb. Min. IX, 128.

287
De altA parte, limba documentelor munteano-slave se prezintA
tot ca cea din apusul iar nu din rAsAritul liniei IskAr-Salonic.
Miletiò, cum am väzut, admite cA limba acestora e mai peste
tot cea vie iar nu cea literarä. Dar, impins de ideia-i preconceputA,
care e a tuturor slavistilor din nebägare de seamA, dealtfelcA
limba acestor documente e cea propriu bulgAreascA, zice (In
Novi Vlacho-bdig. dok. p. 106) cA, in ele : labialnoto A' redovno
otsxtstvuva : ICSAill, 110CTAKftl, KSHE114 i pr.", adicA : labialul A' de
reguld lipseste". Faptele stau, tns5, altfel : cA A! ep. se giseste in
ele cel putin In aceini mAsurA, dacA nu chiar mai mult de cät el
lipseste. Ca in limba dela apus, deci.
lau, ca documentare, din colectia lui I. Bogdan Relatiile TArii
Rom.", (care cuprinde si documente dela Miletiò) amändouA formele
In acelasi document. In sec. XV: SEMAt CS BMA*, WCTABAHTI,
SEMAII, KSSARt, alAturi de numai KS SEM1,1 §i KS SEMM (p. 9); gum
SEMAEX, 110 SEWN, WT HONK KtIllACC, alAturi de numai WT Ktilli/S
§i icsnais (p. 11) ; in un doc. e numai 31MH (p. 13) ; In altul e
numai SEMME (p. 14); in unul numai 511M11, K8nix, Stififil (p. 15)
längA särb. Ti1KomAips §i alte forme apusane; In alt doc. (p. 18)
KSrlikat de multe ori, alAturi de Aigfra, Kouout ; in altur (p. 19) MIME,
ictirlivit, aläturi .de KOH011* §i 110CTABEHS ; In altul (p. 21) lannia,
KSEIACC, SEMAN alAturi de MLA, KSIIIII §i alte forme apusane ; in
altul (p. 27) numai icsnA, aläturi de alte forme apusane ; in altul
(p. 29) numai sApagIE, aläturi de alte forme apusane; In altul (p. 30)
a/Awl, HOCTdSAMT ; in altul (p. 31) SEMH, alAturi de alte forme apusane
; In altul (p. 32) BEAM K811111d, icSrfix, KSEITAt, KS013, KRIIMX
alAturi de ROSARAKAEHif §i de alte forme apusane ; in altul afiNAH (p. 42)
alAturi de sApareif ; in altul (p. 43) SEMME, SEMAM, SEMA, alAturi
de SEMM si sApagTE si alte elemente apusane ; In altul (p. 44) SAPABIE
alAturi de SEMAII si alte forme apusane ; In altul (p. 81) weragwkm,
casirk ; In altul (p. 86) SEM1-1 i BEMA1-1, BEAAAH14(1, alAturi de alte
forme apusane ; In altul (p. 93) numai SEMAH, stmn*, alAturi de alte
forme apusane ; In altul (p. 101) SEMAE, MIMI, albturi de alte forme
apusane ; in altul (p. 109) numai simmi, K6Flitt §i alte forme apusane
; In altul (p. 124) sApeum aläturi de JCSHAA, SEMM, semmo si
de alte forme apusane.
i tot astfel, In mai toate documentele munteano-slave se aflA
acest dualism : cu si fArA A ep. Ceeace nu observase Mileti6.

288
Deci, si In aceasta privintä, limba acestora nu e cea dela rasäritul
liniei Iskar-Salonic, adica cea propriu bulgäreasd, ci e limba
dela apusul acestei linii.
h) Mai sunt, in doc. munteano-slave, si alte forme, nu mai
putin importante, cari nu se gäsesc in limba propriu bulgareasca ci
numai in cea dela apusul liniei Iskar-Salonic. Nu staruesc prea mult
si asupra acestora, insa, pentru ca socot ca, prin caracterele de mal
sus, am demonstrat in deajuns noua mea tezä. Le insir numai.
Asa e: pronumele rn (ga), care in bulgäreste propriu zis e go ;
terminatiile -em si -im la pers. 1 sg. a unor verbe (s. ex. 1130AIHM,
111E4 cari in bu lg. sunt, se stie, altfel ; termin. -mu pentru pers.
1 pl. a unor verbe (s. ex. sTkiaioKmo), care in bulg. este -me in
genere ; pers. 2 pl. aoristului in -CTE (s. ex. AORIIKACTII, care bulg.
este in -hte ; pers. 3 pl. dela ind. prez., la oare-cari verbe, in e,
(s. ex. Kom), care e altfel bulgäreste ; pers. 3 pl. aorist. in 1111
(s. ex. AmE), care in bulg. e altfel ; nom. pl. fem. la declinarea
temelor in a -ra este in i (s. ex. 3EM4E), cum nu e in bulgäreasca
propriu zisä ; prep. s in loc de RZ. propriu bulgäresc (s. ex. Ir SEMAE
sau ,ami). Si altele Inca cari, ca unele din acestea, sunt si caractere
ale limbii sarbe propriu use.
Aceste caractere din punctul h) le admite si Miletiei insusi (in
Koprist. Damaskin, p. XIX, XX, LVI-LVIII) ca sunt ale limbii dela
apusul liniel Iskär-Salonic.
Astfel ca, in rezumat, cel putin din aceste 15 caractere specifice
ale limbii documenteloi munteano- slave, caractere cari constituesc
organismul individual al limbii dela apusul acelei linii 1), se
invedereaza ca. gresea Slavistica (si Miletie:, Oblak etc.) and spunea
ca limba acestor documente e cea dela räsäritul liniei. Precum am
dovedit pana aci, nu e astfel, ci-i cea dela apusul liniei Iskär-Salbnic,
in care infra si Macedonia de miaza-noapte si centru, pentru Ca nu
are, in constitutia ei organica, ca note specifice, caracterele limbii
bulgare propriu zise.
Cat pentru ortografia lor, textele acestea romano-slave fac
1) Aceste fapte nu le-a inteles i, de aceea, ceeace de fapt e izoIat in
limbA ta ca general, grqind cu totul, lordan Ivanov In cartea sa 1311gare1i,
y Makedonija, Sofija 1915, p. XXVI-XXIX.

9Q9
parte din 2 Scoli Cu privire la intrebuintarea lul mai ales
unele pun amandoua aceste iusuri, altele nu le scriu de loc, ci
locul lor pun alte slove corespunzatoare. Ca si cele curat macedosi
bulgaro-slave. Astfel, o parte din Apostolul dela Ohrida din sec. XII,
Triodul din Ljubljana, Evangelie lui Dragi si o alta Evangelie din
sec. XII sau XIII au numai nu si pe 1). Plovdivsko evangele
din sec. XIII insä n'are x, ci numai 2). Inscriptia dela BOenica
de pe la a. 1395 n'are nici nici ci in locul lor pe 113) ; asa
Tikveski rakopis din sec. XVII n'are nici nici x4).
In cadrul acestor 2 Scoli documentele noastre cuprind, cu pri-
*vire la intrebuintarea lui a si 6, Scoala care amesteca amandoua
aceste ieruri fArà regulä, dar cu precumpanirea puternica a lui E,
dupä Scoala ortografica dela Zletovo-Kratovo5), ori de cele mai
multe ori nu le scrie, in deosebi la sfArsitul cuvintelor, ci le subt
intelege la consunanta pe care o suprapun (p. 214 si 220).
Spre a concretizà acest nou rezultat de ad, reproduc in Miregime
un document dat de Vlad II Tepes prin a. 1457; in acest acf
se poate vedea i articolul postpozitiv Ka, ft a, KO odatä, í inca
alte din cele 15 caractere specif ice limbii macedo-slave ce aratai.
lata acest document6) :
t r1 XPHCTa ROI'41 GAM'W11.01111 II l'illICTWAIOLIKIKH IRAL1A,
110ER0,301 60:4Zifia MHAOCTIAFI l'OCHOAHIlt% KXCEH MAU H SIT01V644-
1CiHCKO14, AMitST recnoAcToo MH Cif f101ifilicHHE nrk-
1104fT4llHal H rkpaam H iOIpHM 111IHMTE/IEM l'OCIIOACTISA MU, CANA,11,8
14 Ii apsyatura H ApSsim aarkra rpaw,taatvra WT RE/1111:H IvaA
H gICEM MONA% ...1,0fipHHM /US rkl:OH
El ()SCE, RE/114E11 M N Al M W Act HM EC T flO CPA fI ti;
ECT CHAO H 11118g11H Mani, f (PE NiE IlIff1/114
goigoAa Aam H Akin, pumn-firk r octiorsteilla [M11] Kill /1K4P0
BAJA, A) HOE130,A,A, H flO TOM, H OIÇ 1,61111 rOCHOACTILI MH. TMSH ECT
OPHCI14 POCHOACTg0 Al II 14 WT cara aantrk,A, awra HA TWM CTAPOM
1) Cf. Kuljbldn: Ohridskaja rukopis, p. LX.
!) In Spisanie a Academiei din Sofia, XXII, 12, p. 210.
Ibidem, p. 115.
1) In Sb. Min., IX.
Cf. Ilie BArbulescu, fa irhiva, XXX (a. 1923), 1, p. 54.V[p:183.
Dup5 editia lui I. Bogdan: Relatille Tärii Rom. etc., p. 93.
19

290
KAKO nomtioro WT CKI'd /14[10tA C114,14 ECTAA AA
CY(T HM Or IMOM M*CT* 110 SEMAH rocnoACTRA [Mi1], NS ECT
CAOKOAftl 118CtK11 1/11/011-kKh N ROAM Tplr0114TN, H KSF10114TH H npo-
AAKATH, gES CICAMS. H 114K 34 04KOTS KOCSKS (Sic) EWE ECT WCTAKHA
l'OCKOACTKO MH MO AA CS CAORWANH AA KSKSET 110 KIC[K TOKIOREK
FIO IIKCt KOpd H NA HICEKOM 41*CT* HO SEM41/1 FOCHOACT114 MH,
K41:0 ECT 6HAO H np-bitAe CT4011 34KOH H ECT CHAO H Or AMIN rucflOACTILI
MN, TAKON A4 fCT H WT CKrit /141104:A, AO NCHK0T4 l'OCK0A-
TC/C4 MH, 1:41:0 AA MP-WET CAOKWANO WT KICrkK LIJO HM RSAET
Tp H KOA'h. 11 fIAK SA KAMS CH, K4K0 ECT SHA CTApH saKon H
01( AMU/ rocnoAcTRa AAH IlfrbKAE, T4S11 A4 ECT H csra H naK H
WT csra 114[10*A, 114/1 no TinsrogEK S SEMAH l'OCKOACTKA MH, HAN
1100, 1114111114CKNK &IMO flAtiTNT Aga K4 a%4, KAKO CS KilaTifilli
11081i0, H 04K 11 oy A11111 rOCEIOACTRA MH ; A 110KItIlyf IINKTO AA
HM Hl CAVUT AHNISTH &MIA, HAN KeINTOIL1TH, NH 11011MI4K 11404-
111KH, NH AK00/1HU,H, 11H RAMEKIN WT K4p4W, 111F ILIMEIBH 1110 CS no.4
flittINHFICKHK 134M4X, FIN HO ASFIAKS, NH HIM IINKTO WT npauiTtna
HAN WT citSra rocnoArrao (sic) MH HONE}KE Fidpf KTO HM KOIFE
9430011TH CT4011 salon TA FiX TIT !METH noanw(E) WT TOM, LIJO KT
KHCANO oy KunrSEcti (sic) rocnoAcTsa MH, TOSH 11,1011-kKlt KIAIIKO .SA0
wprito nmaT npiraTn WT rOCKOACTKA MH. HNO HE WET' RUTH, no
WPASMO VOCKOACTILI MH. HHC. Wr. AIHIt, 01( KfANKH rpaA BpalllOK,
AtTO, 0SUJIE, TEMEAHMÂ.
Notele specif ice macedo-slave ale acestui document §i lipsa caracteristicelor
propriu bulgare dintrInsul se mai pot vedea §i In un
act dat de Radul, domnItorul TArii Rom. !Titre 1496-1508; nu-I mal
reproduc InsA §i pe acesta, cl se poate vedea In aceea§i lucrare a lui
I. Bogdan, la p. 224. Toate acele caracteristice macedo-slave 4i nu
propriu bulgare se pot vedea de altf el, In mai toate cele tipArite de
I. Bogdan In acea carte a sa, de Stoica Nicolaescu in Documente
slavo-rornane, de Hasdeu In Arhiva Istoricá, precum se vAd §i In
documentele de curand descoperite la Sibiu §i publicate de prof. Silviu
Dragomir sub titlul : Documente nouä privitoare la Relatiile Tclrii
Romanqti Cu Sibiul In secolii XV-XVI, Bucurefti 1927.
lar spre a concretiza cA, InteadevAr, a§a scriau Macedo-
Slavii In§i§i §i cA scriau unii dupA un curent ortografic care cAuta
sA scrie iusurile qi at) amandouà ori numai pe unul, lar altii

201
dupA alt curent ortografic care cerea, pentru simplificare, sA nu se
mai scrie de loc iusurile ; spre a concretiza §i aceasta (pentru aceste
douà caracteristice ce au documentele romAno-slave, In deosebi munteano-slave,
cu privire la iusuri) dau ad o inscriptie de pe un manuscris,
fdcut pe vremea tarului Stef an Du§an al SArbiei (sec. XIV)
care avea sub stapAnirea sa si Macedonia. AceastA inscriptie are
iusurile ; iat-o 1)
HSKOAEHIEMb WTI111,4 H HOCIAWEHIE(A16) Milt% H Ch1416111EHYEA1K
CKETAr0 A0111/1 HAHHCA CiA CHM KillirA, rAdrOAEMAA CKETIAH ezhifmk,
KI1 SEMAH B A /A TORKCK0 H, Kit aatcT* pEKOM*Mk il*CHOKO, RI
WEHTEAH CKETAr0 APXHCTI)ATHrti, IIIHXIIHAA, 1111 n*T(o) snarorkpliaro
H XPHCTW4PORHKAr0 u,ap-k CAlirdPCKAr0 NAHA fillEaAHAVIA, H KA4VO-
K1kpHAr0 H Ki3HCTOMODIK4VO CKETAr0 gap* OTE*AHA, cpsscskix H
rfIKLIbCKIIIM BENtARI, H KEAHK4r0 AICHOT* IWAHA WAHIIIIIA, XTHT0pA
TOMMAE Xpama, H Hpil KCEOCKEWEHHOMI1 ApXHIEMH TWA, SEANARt KnI
flPsCEHIH, HOKEAKLHOMS ANN HHCATH CHX6 KHHrb MOM KOVAOCTH7b
TAL TE tIpl&HkH,11. AA WWI H SpilT(1)4 H HOCAOVIHHH4H H H4CTOM-
41iH, HE KA/ATHAAAH 111MItlI14HTI, Hib HAW 6A4r0 CAOKO pku,*TE W
infrk, lik»CAO [SAC; min (AHAIVE CE CIIMPITHHH KO rOCH0,401 CHACO
H1WEA18 rONESHATH MN Kiit1H111X MMKII Cis, KrkAAH KAMH, HOHnKE HE
SVC ElliCkql, UM HOKE4'kHTEA16 rOCHOAHHA A1H EHHCKOHA illactifia HatokToX
CHX smirk, 1111 A*TO -A4--47, EHAHKTHWH b., H sork AA
HPOCTH II ilk EMAMIIIHAA K*14*, 4A1HHI.
lath' InsA i o inscriptie 2), scrisA In aceeni regiune, prin porunca
marelui voevod Oliver la a. 1342, fArA de iusuri (m §i la):
GAMI ChilphILIHTEMO GOVS it IrkKhl, 4A1HH: 118KOAIEHMEA1h
WTklitA H HOCH*WEHHIEMIL ChHIA, H CKIIP6MEHHIEMK CKET4r0 ,a,ovn
HALIET CE H ChKflkWi CE KHHra CHI B'.AT(A) H Kb AHH np-kskicosaro
H CHETOPOAHAdr0 spart(ra) GTE4L1114, WEitAph)KEIPS W6A4CTHIO RCM
WVIEHOAkCKOM KEAHKOMS KOIEHOA* MIMEOS, Bit Xdp* 3AETOH u,* Fi,
La L. Stojanovie : Stari srpski zapisi i natpisi, I, p. 38.
Ibidem, p. 31. A se vedea cum seamAnd Cu acestea limba unui doc.
scris la a. 1849 In Debdr (Dibra) din Macedonia (In Spisanie a A cademiei
cJe St., Sofia, XVIII, 10, p. 26) §i limba poporand de astazi din Tm, la apusul
liniei Islar-Salonic, nu departe de Sofia (in lzvésfija na Seminara a lui Miletre,
IV, p. 187).

292
Kh MkCT111E1i0MiiMk Kh 1110114CThlt111 KEA H KL11.0 K0ICR04,*
KhJ1111111/1° C FMK 1101.11CTILITHr4 AIN/C.:MAU; rpoKa 11E110,1,0611...WO
WTh1114 rarPHiliA, 161'0WE REA K KIN KOICK0,101 WA 1111E0 h Ch3,tt 11C TE-
MM M (Sic), H ChK136111 NM& H 11011HC4 H KC4KI1MH ,-1,011130T4MH 11A-
CIIKK : ChCSAKI 3ihlThJMH H COE141%1110111H, 110KOK4 REIIIIK HKOIlkl
CIIEROOMIt H SAATOMk, 0:1ZE lec Tit) ivkno A0A11. RON1H Or113.111.1t1TH,
110A4Kh CEi4 H METO/CHIC H 114111H1114 H H44IIHIIE,MliAOCTHINFth
IIEROKhl ST4110,11101 lief CHH0IIE H satincagh 3itaTonEgaTritualk rpfEco-
KS,tomh, H np-kAac Tk 10 S GKETOr ropov CKETOH 601'0130,-1.1111,11 XH-
411111,1,4 P hCROH Ch RCA KkIA1h STKIWKAEHHICMh. IIHC4 iCE CE K11111%1
CHM Kh 4kT0) ,,FPCVii 11,1113hCTRS101.118 l'OCH0,140V 114111EMS ICOy V.11HCTOV,
111111 FirSamrk AOCH, Kh 11 A*T(0) 110 ChKAIIIEHH A-14M./ pVHc-
T1/ al1/C4H11, 110RE1VklillICA1k l'OC110A111141 KEAHK41.0 K0ICROAt
WAHKE011, pSioio M11011017k11111,11'0 GTatutcnaga. Aa momo lilt!, roc-
110,1,H16 H 1VT61H H C4 SathEIIH 11,H !Willa/1'0 1111114 11,116K011114r0, 110111
ratoyiE 11011TE H IITFITE ; Epf H Kit KOTOP*Mh CélOrk Chrfl*IIIHA
ripocT-kTE, Ilf KilkIATE 110111CHIE ge4iad11-1 KCIFICTHMH1111K
irkc Tit) 1111,-1,1% Ch111*111E11H10, Hit HEKOM610 111311/CO31,HThp
flf/OCT*TE, 4 K4C nork Aa FIPOCTHTIt Rh CHICA1h R*11,* H RkROV-
Ill H M
Eon. Aa 11100CTIITIa KEA HKAPO KOICK0A0V Ork
FIPOCTHTh 110,401,1RM Ero rocnorS 1IIHS Int1130V H 1-1E,4,1% uXh
Orh Aal 11110CTH Hr$A11141 EhtvAocitta Ck RCM> RI:41TM. Li Ork Aa 1100-
THT KCE CASMihRUIHKkl 111/11K0 pasofraiotiniK cKEToms Kpams CEMS.
Hoyt. Ad IIPOCTHT KCEr0 tH4 KpvicTinaticKdro. H MEHE npocTtTE.
Din argumentdrile documentate mai sus ale mele §i din documentele
reproduse §i citate se vede, ca aceastd limbd mtinteano-slavd
nu continea deck prea putine elemente moarte ale limbii literare
adicA cirilo-metodiane sau nsfinte" ci, aceste elemente moarte se
afld, In mdsurd oarecum mare, s. ex. In textele bulgaro-slave ale
Cronicelor lui Macarie, Eftimie i Azarie, i in alte curat sArbo-slave ca
s. ex. scrisoarea lui stefan cel Mare cdtre mitrop. Dorotei al Ohridei
(p. 268), ori In cArtile biserice0 tipdrite pomenite. Elemente moarte
sunt, mai izbitoare, pdstrarea flexiunilor cazuale §i lipsa totald a
articolului postpozitiv la textele bulgaro-slave chiar dupd sec. XIV,
mdcar cd mai ales de atunci Incoace limba bulgäreascd vie propriu

293
zis, &lied dela räsäritul liniei Iskär-Salonic, nu mai avea, in genere,
flexiuni cazuale ci, in locul acestora, un casus generalis", si avea,
ca astazi, in mare dezvoltare, articolul postpozitiv.
La textele sarbo-slave elemente moarte erau mai ales de natura
morfologicä, dar, intr'o masurä, §i sintactica §i lexicala.
. lar la textele macedo-slave elemente moarte erau pastrarea flexiunilor
cazuale mai des §i lipsa articolului postoozitiv mai mult, mult mai
mult cbiar, de cOt in limba vie macedo-slava dela sec. XIV incoace
(in limba CAOK*111%CKIS a lui Ciril §i Metodiu erau peste tot flexiuni
cazuale §1 nici de cum articol postpozitiv). Nu asa era, deci, in limba
vie macedo-slavä §i in cea mai mare parte din documentele munteano-slave.
CAnd insd vre-un scriitor din tinuturlle slave ale limbii
acestea sau care era cultivat in Scoala literara a ei dela apusul liniei
Iskar-Salonic scrie nu document ci carte bisericeasa sau de alt soi,
deci Literaturä propriu zisä, atunci el pune in limba textului ce scrie
mai ' Cu seama elemente moarte (flexiuni gramaticale) ale limbii
cnogcKx", adica ale sfintei" cirilo-metodiane. A§ai face s. ex.
scriitorut unei Tetraevanghelii, popa Simeon, care o scrie la a. 1450
in Satul mare din Halmasul Ardealului. Acesta are, in adevär :
nx HM WTH,A H Ch111/1 H CliETA1'0 ASK& i131% SKO CA1NEHH H
PO111111E1 KZ Hi1011,1d TE13mouaX 111HTIm4snu ,..1,aAoK cif° KurirS r A A A% H
tIETE01101KAArOldiCTIIHK M1E4 TET1101i-TEAK S fiSK MOEAIS SW-MEMO 11
CTAMS 11111 'Ail H ASX0KIIIIKS... Ob. HE HMAT... A El'AA KE H3HTH
ii11141 ciro... H HAK KOH 11110,itATH CI 10 K H H I' S etc. 1).
In acest text se vede pästrarea foarte regulat a flexiunilor
cazuale §i lipsa totalä de articol postpozitiv, ca in limba moartA
cnog-kimcim sau stOnta" a lui Ciril si Metoditi (___. paleoslovenica) ;
alaturi de aceste caracteristice insA textul are §.i elemente vii macedoslave
: infinitivul (pe care nu-I mai are atunci, in genere, limba bulgareascä
proprip zisA) : H3HTH, forma macedoneana KE in ioc de pis].
iiirrz? cazul acus. sing, femenin in u: MINI'S, i chiar intrebuintarea
lui m.
Existenta si a unor texte cu inclinarea de a pästra formele
moarte, literare, ne aratA cA documentele munteano-slave cuprindeau
1) La Ljub. Stojanovié: Katalog rukopisa i starich itampanich kniga
p. E. Cf. Me BArbulescu: Relations des Roumains, p. 192.

294
'N
aproape In total limba vie macedo-slavd nu pentru cA scriitorii lor,
and o scriau, urmOreau ca principiu de a o scrie pe cea vie, ci o
scriau pe aceasta fiindcii credeau c5 ea e chiar cea ,,sfOntA" sloveneascAN
a lui Ciril §i Metodiu. Si credeau ap, pentru c5 cultura
¡iterará a lor nu era a§a de mare, ca In cele cu caracter bulgar §i
sArb propriu zis, inat sA cunoascA mai mutt (adicA §i forme moarte)
din acea limbi literarA a apostofflor Slavi. Aceia scriau, deci, insä§i
limba lor vie, fiindcA numai atat cuno§teau ei, din pricina unei
slabe culturi literare a lor, din limba literarch SArbii propriu zi§i
cari veneau In Principate cuno§teau mult mai mult, erau mai culti ;
de aceea limba textelor sarbo-slave scrise la noi, pe care ei ne InvAtaserA
a o scrie, cuprindea multe forme literare ale acelei limbi
sfintea. (Cf. p. 232-241).
Din cercetArile-mi, ce am expus In nRelations des Roumains'
(p, 221-222); se vede cA Macedo-Slavi veneau in Muntenia din regiunile
de pe la Prilep, ca Nicodim, egumenul mAnästirei Tismana
pe timpul lui Mircea cel BAtrAn ; numai cA unii din cei veniti sau
adu§i de Nicodim din locul au de origine, §i cari, ca gramatici,
vor fi scris documente munteano-slave, vor fi fost mai putin culti
de cAt el. Altii venirA de pela Kratovo, ca acel MSAIHH H nocii-
-kAHTH 111 cuipimiwkX HPOTOHOHA EVAHHit 0016k1H iii MtCTd KIM-
TOW, mai micul §i ultimul intre clerici protopopul loan sArbul din
localitatea Kratovo", care, flind protopop In Craiova, scrise aci o
Tetraevanghelie In sec. XIV: GIN CKETIOH TETO(vrilk CIHHC4 CE BS
SFAHAH IrrflOBildritiCKOH ES M*CTO KpArlIERO RI AKHH FOCHOAIHil
Itv Mafia HOEKOA HZ A*TO 15.ii.41). Aceastb sf. Tetraevanghelie
s'a scris in Tara Ungrovlachiei In localitatea -Craiova (KralIevo) in
zilele domnitorului lo Mihna voevod in anul 1580). Numai ca altii
veniti sau adu§i de la Kratovo, cari, ca grAmätici In Muntenia, scriserA
documente munteano-slave, vor fi fost mai putin culti de cAt
acest protopop Ion SArbul2). Allii venirA de pe la Ohrida, desigur
§i In Muntenia ca In Moldova; ace§tia, la fel, mai mult ori mai
putin culti §i, deci, mai mult ori mai putin cunoscOtori ai limbii
literare (C4OR*H6CKS). De altminteri, dintre tipOritorii de all slave
La Lj. Stojanociel: Star srpskt zapisi i natpisi, I, 229.
Sau de cat un altul numit Gavril din Kratovo. (lije Barbulescu;
Relations des Roumains, p. 226). Cf. §i Arhiva, XXX 2, p. 195

295
bisericesti sub Matei Basarab, In secolul XVII, unii erau de pe la
Ohrida ; asa egumenul Meletie Macedoneanul care are si pasagii
slave in Pravila tipAritA la manAstirea Govora In a. 1640, sau eromonahul
Stefan din Ohrida, care tipAri, tot acolo, Psaltirea cu
Ceasoslov In slavoneste la a. 1638-411). Numai c5 altii veniti de
aci vor fi avut o mai micA culturA in cunoasterea limbii sfinte".
Altii ne-au venit de pe la Kumanovo (p. 253.)
Unii fosti pravoslavnici si In urmA catolicizati venirA la noi,
In sec. XVI, poate si mai nainte, si se avezará in Oltenia, pe unde
till si pomenitul protopop Ion din Cratovo, numai cA acestia s
prin sate si orAsele. Ei ne venirA insä nu chiar direct din Macedonia
ci din Kapilovat, adicA din regiunea raurilor Ogost si Lom dela apusul
liniei Iskär-Salonic, §i se avezará anume In Oldnegi, la
Cernet, la BrAdiceni etc.
Altii, tot catolici, vin din aceleasi regiuni dela apusul liniei
IskAr-Salonic, anume din localitAtile tiprovat, Kopilovat, 2eljezna etc.
In sec. XVII. Acestia se asezarA parte in Campulung, RAmnic si
Craiova, unde se gAseau alti conationali de ai lor veniti Inca de
mai nainte, iar parte in diferite localitAti din Transilvania, asa In
Alvint si In Banat, asa in Caransebes 2).
Acesti emigranti dela apusul liniei IskAr-Salonic si din Macedonia
intemerarA in unele localitAti scoli elementare si In cari se
formau chiar diaci, adicA preoti-Inv4Atori catolici, pentru sate si localitAti
unde se air:lea conationalilor Ion invAtAturA. In aceste scoli
se invAta limba macedo-slavA, respectiv cea dela apusul liniei IskAr
Salonic, numai cA cu anumite cuvinte latine si italiene in ea, datoritä
bisericei catolice a lor ca, s. ex. CTSAHATH, PpATHC FT AMWOE, AE_
PATH (= a Citi), flpEAHKA etc. Cu aceastà limbA scriau cArturarii
lor ; dovadä e, Trite altelei scrisoarea pe care un mare numAr de
Macedo-Slavi catolici din OlAnesti o trimit Scaunului papal in a. 16978),
recomandandu-i cAlduros pe Deanovid, preotul-invAtAtor la scoala
lor din acea localitate olteneascA.
Toate aceste arAtAri corespund, de altfel, si cu datele etnogra-
1) Ion Bianu gi Nerva Hodog: Bibliogr. torn. veche, I, 112, 113, 106.
3) Cf. Aleksa Ivie, in AfslPh., XXXI, 414-430.
3) Fermencliin: Acta Bulgariae eccles., p. 318; cf. Ilie BArbulescu, In
Arhiva, XVIII, 2, p. 274.

2.0
fice ce s'au cules de $tiinta. Prof. Cvijk, studiind miscärile emigratoare
ale populatiilor slave din Peninsula Balcanica, constata 1) cä
acestea se ridicau del a sud spre nord, din Macedonia catre tinuturile
Moravei, Nisului, Pirotului, etc., adica dela apusul liniei Iskär-
Salonic2). Natura macedo-slava a limbii documentelor munteano-slave,
ce am documentat-o mai sus, ne aratä ca ea era adusa in Tara
Româneasca i Ardeal de catre imigrati din Macedonia mai ales dar
si in genere dela apusul liniei Iskar-Salonic.
De altfel, cuin ca aceasta limba ne va fi fost adusä de emigranti
macedoneni ai teritoriului dela apusul liniei Iskar-Salonic ne
dovedeste si o numire a unei instilutii care a ramas de atunci panä
astazi in limba romanä din Muntenia. E cochi-vecht cu inteles de
licitatie, pe care o gasim cu pronuntarea mai mult ungureasca de :
colla vechle deja in Dictionarul latino-roman, manuscris scris de
Teodor Corbea in Banat pela 1700. 3) In Dictionarul lui Molnar ea
e scrisa : Kotya vetyet. Ung. ty 4) reprezinta aci pe rom. Id palatal
scris cu it la Corbea. Azi aceastä expresie se gäseste s. ex. la
scritorul Ion Ghica sub forma cochi vechi 3). Aceastä numire a licitatiei
nu e altceva deck propositia din limba dela apusul liniei
Iskar-Salonic, Cu al ei k' palatal: ko k'e vek'e, unde inseamna :
cine ko, vrea [sa dea], mai mult vek'e ; ea nu se poate sa
ne fi venit nici prin Sarbii propriu zii, nici prin Bulgarii propriu
zisi, nici prin Maghiari. Sarbii propriu zisi o pronuntä ko ee vete,
cum ar fi, adica, in pronuntarea romaneasca : co ce vece. Dar Slavul
din Macedonia are in limba sa sunetul k' (un k moale palatal) in
loe de sarbescul (acesta pronuntat cam ca rämän. ce). Asa ca un
Slav macedonean pronuntä acele cuvinte altfel deck un Sarb, anume:
ko k'e vekie; sau, pentruca un e neaccentuat, in pronuntarea lui,
inclina spre i, pronuntäi ko k'i ye/cif.
Bulgarul pronunta insa altfel aceastä propozitie, d,upa fonetismul
organic al limbii bulgaresti, anume : ko gte vete, adica cum ar fi,
pe româneste scris ko te vete, sau ko ti v6ti= rom. ko sti vesti.
1) Ceeace filologul Belie coufinnA filologice0e.
Hie BArbulescu : Relations des Roumains, p. 253
1) G. Cretu : Cel mai vechi dictionar latino-romanesc de Teodor Corbea
(extras din ziarul Vointa Nationalti dela 15 Oct. 1905), Buc. 1905, p. 7.
Cf. Melich, In AfslPh., XXXII, 112.
6) Cf. LazAr SAineanu : Dictionar Universal, p. 103.

257
Aceastä propozitie se aflä si in limba maghiar5. deja intr un
document din a. 1540, sub forma : Kotya we(ye, pronuntatä cam
cum s'ar transcrie rom5neste kokloi vek'le. Propozitia maghiarä e
identic5 cu rom. coki veld (cochi vechl) si e aceeasi cu cea sarbeascd
mai sus pomenità. Maghiarii au deci aceastä expresie din
acelasi izvor cu Românii. S'a zis 1) cä Maghiarii au luat-o dela SArbi,
lar noi dela Maghiari. Dar am arätat cä fonetismul unguresc se
deosibeste de al nostru i chiar nu s'ar putea explica cum finalul
maghiar toa (din kokioa ) a putut trece in limba românä in i (Koki
= cochi). De altä parte, romanescul cochi vechi nu poate proveni
nici din sArb. ko e ve6e, pentruc5 sunetul sarb. rom. ce)
-nu putea sä produc5 in limba românä k, ci cel mult $, ca s. ex,
in cearceaf > cearseaf, vecinic > vesnic, sfecinic > sfesnic. Aceastä
consideratie ne sueste sä recunoastem cä rom. cochi vechi nu e altceva
deat macedoslavicul ko k'i vek'i ; iar prin aceastä constatare cäpätäm
o dovadä ca Românii pronuntau cu fonetismul macedoslav
limba documentelor lor munteano-slave. De aci mai reese si pentru
Maghiari, cä ungur. Kotya wetye e luat si de ei cu pronuntarea
macedoslavä ty k'.
Asa cä, cei din teritoriul dela apusul liniei lkär-Salonic, emigranti
macedoneni mai cu seamä, cari au adus cu ei in Muntenia
institutia licitatiei sau cel putin acest nume al ei : cochi vechi, ne
aduserä si limba documentelor munteano-slave prin continuele lor
4nigratii aci.
Totttl vine, dar, In sprijinul documentärii mele: cä limba doc.
munteano-slave nu e, cum s'a zis in Slavisticä panA la mine, cea
bulgar5 propriu zisä, ci cä-i limba dela apusul liniei Iskär-Salonic
anume din Nordul i Centrul Macedoniei.
De altfel, aceasta nouä solutie a mea cu privire la limba doc.
munteano-slave, pe care am exprimat-o mai int5i in cartea-mi RO-
Intilli fatli de Sdrbi $i Bulgaria, Bucuresti 1905, iar apoi in traducerea-i
sarbeasc5 Rumuni prema Srbima i Bugarima", Beograd
1908, p. 120-123, a fost admisd, se pare, chiar cu privire la
limba documentelor tarilor bulgari din sec. XIII si XIV: Sratimir,
1) Cf. Hasdeu, In Columna lui Traian, 1976, p. 495; L. §Aineanu :
Digionar Universal, ad voc.; L Melich, in AfslPh., XXXII, 112.

298
Ion Asan II, Si§man, loan Alexandru, Constantin §i Asan, cu care
se ocup5 G. I 11 jinsktj, rus, in Drevnosti imperat. mosk. archeol.
Obge'estva, V, Moskva 1911. CAci, inteadevAr, Iljinskij p. 86 §i 51,
luAnd de motiv, ca mine, pe u in loe de pla m, intrebuintarea lui
I epentetic, lipsa lui t la pers. 3 pl. a verbelor, e in loe de plsl. *,
intrebuintarea infinitivului, conchide pentru documentele acelea ale
[arilor Bulgari In cari se gäsesc aceste fenomene, cA ele 8unt serse
nu In dialectul bulgar-rAsAritean, adicA nu In limba propriu zis bulgar5,
ci In dialectul numit apusan al ei din Macedonia. Acest fapt,
zice Iljinskij (p. 52) vorbind de unul din acele documente, e cu atAt
mai insemnat, cA, precum vom vedea1) mai departe, scriitorul documentului
vorbea nu in limba bulgAreascä de r5s5rit, ci In nord-macedoneana,
respective In dialectul bulgAresc de apus" (Etot fakt
tern zameCateljnee, ato, kak my uvidim dalj§e, pisec gramoty govoril
ne na vostano-bolgarskom, a na dverno-makedonskom, resp. zapadno-bolgarskom
nareeli".)
Deci, RomAniii scriserA documentele lor mtinteano-slave In aceea§i
limbA slavo-macedoneanA, In care scriser5 pe ale Ion, cel putin pe
unele, in§i§i tarii Bulgari din sec. XIII §i XIV dup5 ce centrul cultural
s'a deplasat dela rAsAritul bulgar in apusul sArbesc al liniei
Iskär-Salonic (cf. p. 186).
Ba la aceea§i concluzie ajunge, dupd apara tia acestei idei In
pomenitele cArti ale mele, chiar r5posatul Coney, fost profesor /a
Universitatea din Sofia. C5ci intradevAr, acesta, studiind in PeriodiJesko
Spisanie, vol. LXVI manuscrisul Kjustendilsko etveroevangele"
din sec. XIII care are limba §i ortografia textelor munteano-slave,
zice c5 acest text e scris in limba §i ortografia a§a
numitei de dAnsul Scoala dela Kratovo" (Kratovska gkola"), anume
In dialectal numit (neexact) vest bulgiresc de pe la Kratovo (Macedonia).
Si apoi spune cA in aceastA limbä §i ortografie sunt serse
§i documentele munteano-slave. Coney zice : cAt se poate vorbi de
locul de origine al acestor manuscrise [ca Kjust 6etveroev]. cele mai
multe din ele se arat5 In regiunea bulg5reasc5 de sud-vest... [jar
Kjustend. Cetveroev.] ne dä dreptul sA o socotim izvodul prim al
Scoalei posterioare ortografice munteano-slave" (dokolkoto moie da
se govori, za proizehodnoto mesto na tija rskopisi, povdeto ot tech
1) Cf. I. Ivanov : ElsIgarefé y Makedonija, Sofija 1915, p. XXII.

299
scat se ksm jagozapadno BlIgarsko... i ni dava pravo da go
satame za plrvoizvod na otposle§nata vlachobsigarska pravopisna
§kola" (p. 8 §i 9).
Deci, §i dupA Coney, acum, In urma mea, Scoala documentelor
munteano-slave e cea dela Kratovo din Macedonia, adicA din dial.
numit (neexact) de unii bulgAresc de apus lar de alp sArbo-macedonean
ori macedo-slav. Tocmai ceeace am demonstrat eu, Inainte
de Coney §i de Iljinskij (cf. p. 183).
O criticó neintemeiat6 i noui contributii despre
macedo-slavd la noi
Studierea Istoriei Generale mi-a faurit de mult In suflet credinfa,
cA In cadrul acestei Stilt* poate intra nu, cum cred unii
numai trecutul popoarelor sau statelor, ci dacA se aplic5 aceea§i
metodA critic documentatoare, poate intra In ea, cu toate drepturile,
§i viafa prezentA a lor. AceastA am spus-o §1 In lecfia Inauguratoare
a cursurilor mele universitare de SlavisticA : Pro blemele capitale
ale Slavisticei la Romlini, la§i 1916, p. 50. lmpins de convingerea
aceasta, precum Ind §i de credinfa cA, pentru cel ce cunoa§te
poate citi In cartea Istoriei, aceasta e, In adevär, lampa trecutului
pusi In Intunerecul prezentului, ca sA lumineze viitorul", am cAutatca
slavist §i istoric,sA cunosc raporturile vechi §i noui ale Romanilor
cu Sarbii §i Bulgarii §1, pe temeiul datelor istorice ce am gäsit dupä
metoda critic documentatoare modernA, sA preconizez chiar o politicA
prezentä de acord sau legAturA a Romaniei cu Sarbia rimpotriva tendintel
acaparatoare anti-sarbe §i anti-romane§ti a Bulgariei actuale.
lar preconizarea de care vorbesc, In sfar§it, am fAcut-o tot pe baza
unei convingeri §tiinfifice principiale, care-§i are un rost, cum ne
aratA Istoria, §i In desfA§urarea viefii popoarelor, anume pe baza
formulArii Scoalei sociologice pozitiviste a lui Auguste Conte : savoir
afin de prévoir et de pourvoir", adicA Stiinfa pentru vialA.
De aceste credinfe §i ganduri principiale indemnat, am scos la
luminA §i pus In circulafie cartea mea : Relations des Roumains
avec les Serbes, les Bulgares, les Grecs et la Croatie, in Fevruar
1912, adicA numai cateva luni inainte de Inceperea rAzboiului
canje de atunci. In aceastA lucrare,--in care, .pe temeiuri istorice, se

00
preconiza legAtura RomAnilor cu SArbii, ceeace tocmai s'a infäptuit
in acel rAzboi balcanic --intemeindu-mä pe un mare numAr de izvoare
inedite, pe cari le aduc din multe Arhive §i Biblioteci streine
§i romAne, precum §i pe noui interpretAri, ce, gratie lor, dau iz voarelor
mai nainte cunoscute, ajung Ja urmAtoarele rezultate cu privire
la Macedonia §1 la vechile Principate RomAne in legAturd cu Istorig
trecutA §i viaja prezentA a SArbilor §i Bulgarilor :
CA Slavii originan i din nordul §i centrul Macedoniei nu
sunt Bulgari, cum sustin unii invätati astAzi, pe temeiul mai cu
seamä al morfologiei limbii macedonene, pentru ca, cum arät acolo,
nici mAcar morfologia nu e intreagA cea bulgAreascA propriu zisä,
ci e in parte §i a limbii sArbe ;
CA acei Slavii macedoneni au in limba lor, pe lAngA unele
pArti de morfologie cari sunt numai sArbe§ti iar nu buIgare, incA
fonetismul in general sArbesc iar nu bulgAresc, §i cA ceeace se gdse§te
in acea.sta, cateodatä, in unele regiuni, din fonetismul limbei
bulgare propriu zise (dela rAsAritul liniei imaginalre Iskär-Salonic),
se aflA in general numai In colonii bulgAre§ti emigrate din acel rAsArit
§i a§ezate, cu vremea, intre Slavii originan i din nordul §i centrui
Macedoniei, la apusul acelei linii.
CA, de asta, acei Slavi macedoneni ar putea fi socotiti mai
pe drept Sarbi, iar nu Bulgari.
CA, in once caz, Bulgari nu pot fi aceia ci cel =It un
popor slav cu o individualitate proprie deosebitA de a Bulgarilor §i
mai aproape de a SArbilor, popor pe care azi a§i putea completa
sä-1 numesc, ca insu§i bulgarul Draganov : Macedo-Slavi", mäcar
cA pe acesta se supär5, de asta, Mileti6 in Sbornik al Ministerului
de Instructie din Sofia, vol. IX, p. 228.
lar in urma acestor concluzii, cercetAnd, pe temeiul izvoarelor
nedite §i pe noile interpretAri ce dau izvoarelor cunoscute, raporturile
f ostelor Principate RomAne Cu ace§ti Slavi balcanici intre sec.
XII-XVII, ajung in carte la urmAtoarele alte noui rezultate:
CA Slavii, cari in adea perioadA de timp, venirA in Principatele
RomAne (Muntenia §i Moldova) de dincolo de Dunäre §i
transmiserA acestor Principate cultura §i influenta lor slavA, nu erau,

301
cu incepere din veacul al XIII pAnA inteal XVII inclusiv, Bulgari,
cum gre§it afirmä, pAnA la acea carte a mea, toti invAtatii, mai cu
seamA Bylgari, dar §i RomAni, ci cA erau SArbi sau Macedoneni
(Macedo-Slavi) din nordul §i centrul Macedoniei, Cu numele SArbi,
cum, de altfel, ziceau acelor Slavi pe atunci in genere nu numai
.streinii, ca germanul Adalbertus Wurmli ch, francezul Bongarsio, din
sec. XVI, Paul de Alepo din sec. XVII, ci cum ii numeau si scriitorii
RomAni, ca Coresi din veacul XVI, Miron Costin si mitropolitul
Dosoftei din sec. XVII (cf. p. 264).
f) CA, ca o confirmare a acestei conclu2.ii, insA§i limba documentelor
munteano-slave, adicA a acelor scrise In Muntenia slavoneste,
era, indeobste, nu limba bulgarA propriu zis5, adicA nu ceea
dela rAsAritul liniei IskAr-Salonic cum s'a zis pAnA la cartea mea, ci
limba mai mult sarbeasc5, de§1 nu in totul sArbeascA, dela apusul
acestei iinii, adica limba numitA de Draganov macedo-slavA, dar
anume din nordul si centrul Macedoniei. La p. 244 chiar spun, in
adevAr, despre asta cA ea era la langue parlée en ce temps IA
dans la Macédoine du nord et du centre", ceeace in alte pärti ale
cArtii, pentru simplificare, zic pur §i simplu: la Macédoine", fArA
sA Inteleg undeva, frisk §i Macedonia de sud. lar la p. 39, in sfAr§it,
chiar precisez ca : dans les régions du sud-est de la Macédoine,
depuis Salonique environ, en allant vers l'est, la langue slave,
d'après tous ses caractères morphologiqiies et phonétiques ,semble
&re la langue bulgare pure".
Acestea sunt concluziile fundamentale ale cArtii mele frantuzesti
de care vorbesc. Soliditatea criticei §i documentArilor dinteinsa,
cred, a atras repede atentia celor mai de seamA oameni de StiintA
asuprA-i ; cAci toti scriu numai cu elogii despre ea.
A. D. Xenopol, profesor de Istoria RomAnilor la Universitatea
din Iasi, membru al Academiei RomAne §i membru asopiat al Institutului
din Franta, scrie, despre acea carte, in Revue Historique
dela Paris, No. d n lunie-lulie 1912 (pg. 384-388), intre alte, ea :
basé sur une érudition très complète et très solide.., le livre de
Mr. Barbulesco est très richement documenté dans sa partie historique
; il joint A une connaisance &endue de l'histoire celle de la
linguistique. Son érudition est basée sur des études et de recherches
personnelles qui rehaussent de beaucoup le mérite de l'ouvrage".

302
Louis Leger, profesor universitar de Slavistica §i membru al
Institutului Frantei serie, In journal des Savaats din Paris, In No.
din Mai 1913 (pag. 235), Intre alte, ca acea carte : renferme
nombre de faits intéressants, exposés avec un véritable talent".
C. JireCek, profesor de lstoria Slavilor la Universitatea din
Viena, membru al Academiei de Stiinte de acolo §i al altor Academii
slave, scrie, in Byzantinische Zeitschrift, vol. XXII, din a.
1913, fase. 1-2, pag. 199, intre altele, ca acea Carte e o mit
grossen literarischen Apparat ausgernstete Studie §i cuprinde rezultate
vom besonderen Interessea.
I. Bidlo, profesor de Istoria Slavilor la Universitate §i membru
al Academiei de Stiinte din Praga, serie, In revista ceha &sky' easopis
Historicky, fasc. '2 din a. 1913, p. 229-230, Intre altele, ca
acea carte a mea are o considerabila valoare §tiintifica" (ma
znaCnou cenu vècleckou), ca e o Insemnata scriere §tiintifica"
(va2nym spisem v6deckym), a carei executare e a§a de solida, In
cat suntem nevoiti sa o socotim drept o Insemnata inovatie in literatura
istorica" (zpracovanf tohoto jest provedeno tak solidn6....
kterou d1u2no pokládate za du1e2itou novinku v literature Instorické)
§i ca scrierea aceasta a luí (Barbulescu) Inseamna, fArá Indoiala,
un considerabil pas Inainte" (Spis jeho znamena bez odporu zna 'eny'
pokrok).
K. Kadlec, profesor la Universitatea §i membru al Academiei
din Praga, serie, In revista ceha de acolo Shorn& v'ed právnich
a státnich, vol. XIII din a. 1913, p. 442-445, ca : cunoscutul
slavist roman Hie Barbulescu cläde§te In aceasta carte o teorie nod,
care va avea, In Stiinta, consecintele sale §i pentru Istoria dreptului...
autorul a sträns aci eat de mult material, trick, Inteadevar, va
fi greu adversarilor teoriei sale sä combata probele pe cari le dä...
§i rezultatele autorului sunt foarte verosimile (znátny' slavista rumunsky'
Ille Barbulescu vystupuje tu s novou theorii. Nas zajima
nova theorie hlavn6 pro své dilsledky na poli pravni historie. Autor
sebral tolik zava2ného materialu, e bude odpurcilm jeho, theorie
véru teiko padnost podanych tam dukazu popirati. Vyvody autorovy
jsou velmi pravd4odoba).
E, poate, chiar nedelicat din parte-mi, sa In§ir ad a§a de
multe laude ce au adus acelei carp a mele Inca multi alti oameni

303
Insemnati de Stiintd. Pentru ca sd mg' scot din aceastd penibild situatie
de a reproduce eu Insumi laude despre mine, dar, totuvi, spre
a contribui sd se inteleagd valoarea celor ce voi ardta mai jos ea
spune un bulgar, indic numai cg, cu aceleavi elogii, mai scriu despre
acea carte a mea, pe care o prezintä chiar ca autoritate In problema
balcanied : francezul Jules Herbette, fost ministru, specialist
In problema aceasta, In Ecno de Paris din 4 lulie 1913; italianul
profesor Gellio Cassi Is cartea sa I mare Adriatico sua funzione
-attraverso i tempi, Milano 1915, p. 532; Insemnatul deputat socialist
german Wendel, In ziarul Vorwtirts dela Berlin din lulie 1917,
polemizänd cu scriitdrul ministru plenipotentiar al Bulgariei Rizov ;
särbul Vesnid (Sokolovitsch), fost profesor al UniversitAtii din Belgrad,
membru al Academiei de Stiinte din Belgrad vi al Institutului Frantei,
In revista parisiand R vue des Sciences politiques din 15 lunie
1917; sarbul I. Cvijie, profesor al Universitgtii vi membrul Academiei
din Belgrad, In cartea sa Raspored balkanskich naroda,
Belgrad 1913.
Si alfil Ind, tot de seamä, ca särbul Stojan Protid (Balcanicus),
asupra cgrora nu mai stdrui.
lar Academia de Stiinte din Belgrad, In urma aparitiei acestei
arti, mi-a facut onoa rea de a md alege membru corespondent al ei.
Fatd de acest cor -de elogii, frisk se ridicd cu o neobicinuità
suficientd bulgarul Mladenov, acum profesor la Sofia, care In revista
din Varvovia Ro znik Slawistyczny, tom. VII din a. 1914-1915 p 132,
vrea sd arate, niel mai mult nici mai putin de Cat, cum spune Ina*:
rignorance de l'auteur (13Arhulescu) au point de vue linguistique".
$i, spre a dovedi aceasta, Mladenov, cu o neobicinuitd rea credintä,
uneori falvificA spusele-mi din carte, iar alteori, spre a putea critica
cu once chip, vi, deci, spre a dovedi ca Bulgari erau iar nu Särbi
sau Macedo-Slavi Slavii macedoneni vi cei ce venird In Principatele
Romänevti vi le transmiserd cultura slavd din sec. XIII-XVII, scrie
.despre altceva decal de ce tratez eu In carte vi de care nu infra
In intentia mea sä scriu.
N'am rdspuns atunci la aceastä rea credintd a lui Mladenov,
pentru cd m'a Impiedicat rdzboiul In curgerea cäruia (1914-1915) ea
a apArut vi din pricina edruia de mult am Ineeput a intra In normal.

304
Aceasta-i cauza pentru care apare ap de tarziu in románe0e1) acest
raspuns al meu, ce datorez nu d-lui MIadenov insusi, ci op'inei
publice tiintifice §i directiei revistei Rocznik Slawtstyczny, care in
vol. V din a. 1912 p. 243-249 a binevoit a rezuma pe larg sub titlul
Limba documentelor valaho-slave" capitolul respectiv al srudiului
meu, lar In vol. VII, din a. 1914-1915, p. 278 a rezutnat recenzia
mai sus pomenita a prof. Bidlo, precum i In vol. VI din a. 1913,
p. 335 a pomenit o alta tecenzie, tot foarte elogioasä, pe care eu
n'am mai meationat-o aici, ce a aparut in insemnata revista sarbeasca
din Belgrad Srpski Kniì'e ni Glasnik dela 1 Dec. 1913.
In mina acestui poate prea lung excurs, pe care il soc tesc
necesar, 'Mg, spre a se simti chiar anticipativ mobilul patri tic al
criticei bulgarului Mladenov, sa intru co deamanuntul In criticele
sale In00,
Pron. ga. La p. 37 a cartii mete "¡titre elementele cari
apropie limba macedo-slava (de nord §i centru) mai mult de sat.beascA
de cat de bulgara propriu zisa (ceeace nu pläcea de I c lui
Ml.) prezint pe: pronumele ga, despre care spun ca. il au, in limba
lor, numai Sarbii 0 Macedo-Slavii, dar ca Bulgarii nu-I au, fndeob0e,
intea lor, ci cá ace§tia din urma au in lucu-i pe go =_-_11, pe el.
Si dau exemple propozitiile : sarb. ja sam ga dao, bulg. az ga
dal = 1-am dat (cf. p. 288).
MI. MO, spre a dovedi l'ignorance de l'auteur qui ne
connalt pa l'organisme du bulgare", in loc sa se ocupe de ga §i
go de cari eu vorbesc acolo, relativ la cari se vede ca' n'avea ce
sa critice cu brice chip cum voia, schimbä discutia la alt cuvânt
din exemplele mele, pentru cA 10 inchipuia ca., schimband, ar avea
ce critica. Si a§a, spune : M. Bärbulescu... a fabriqué son az go
dal qui n'existe nulle part", mäcar ca eu nu exemplificam pentru
aceasta propozitie intreaga (chiar dad totalitatea ei n'ar fi existat
nica-eri" In bulgara), ci numai pentru go bulg. §i ga sarbesc 0
macedonean.
De cat adevarul e, pare-se, ne§tiut de Ml., macar ca acesta e
Bulgar ; e ca acest exemplu existä in bulgara §i ca constructie i
cu cuvintele din el.
1) A aparut tusk in frantuzeste in revista Arhiva mai nainte.

305
Astfel, ca constructie, iau la intamplare din Sbornika al
Ministerului de Instr. dela Sofia, vol. IX, p. 403, propozitia absolut
la fel : njegovijat protivnik go e proteks1 protivnicul lui 1-a intrecut,
scrisä de bulgarul Drimkolov inteun studiu. lar altul scrie
az go slu2ich (in acelasi Sbornik, XVIII, 453) eu II slujii.
Dar existd in bulgara i fiecare cuvdnt al constructiei mele.
Asa az = eu e general bulgdresc si e in once dictionar. Ba, acest
cuvânt e asa de caracteristic al bulgarei fatd de sArba i macedoslava
(de nord si centru), in cat, prof. Coney, cand vrea sd determine
unde e scris manuscrisul Vrilansko Evangele" din sec. XIV,
spune cä acest text, având pron. ja = eu in loc de az, e scris nu
In bulgara rdsdriteanä ci in cea apuseand, adicä in macedo-slava
zic eu ad i ca Draganov. Spune Coney: tekst na Vrilansko Evangele...
e pisan v oblast, déto se gavori m vin6sto az.... to ra oblast zaem.a
dnes pojti cèlata zapadna e.:ast" 1).
Cum cd go e propriu bulgäresc fatd de sArb si macedo-slav
ga ne aratd nu numai propozitiile de mai sus a lui Drimkolov si a
celuilalt bulgar, nu numai once dictionar bulgäresc, ci i Slavistica
de astäzi in deobste ; del, s. ex. lagie spune (in Archiv fiir slay.
Phil., XVII, 81) : Namentlich aber beachtenswerth, weil nur das
serbo-kroatische und horvatoslovenische Sprachgebiet umfassend, ist
die pronominale endung ga". lar Miletk (in KoprWenski Damaskin,
p. XIX) zice : na zapadno bzIgarski govori pods6C.a... ate pove'ee
ga vin. go", adica : de graiurile bulgare de apus ne aminteste...
niai ales go in loc de go".
Nu precizeazd ML, dad la aceste az i go s'a gandit când
spune cd exemplul dat de mine n'existe nulle part.' in bulgarä.
In once cas, insä, din spusa lui a olo se vede cä la cuvdntul al
treilea dal s'a gandit. Si se vede aceasta, pentru cä ceva mai jos,
and eu vorbesc de prez. indic. pers. 3 pl. bulgArebc : dajt ei
dau (dela acelas verb la care dal este participiul trecut), imi spune:
M. Bärbulescu ne connait pas suffisament le bulgare?, littéraire qui
ne se sert que de la forme davat". Aceastä arätare de aici ne precizeazd
cd la dal din exemplul meu se referä MI., and spune cä
propoz. az go dal n'existe nulle part" in bulgara ; i aceeasi
1) In Vraeansko Evangele, Sofila 1914, p. 5.
20

306
aratare dela dajxt ne aratä cA vrea sa zicä ca, in exemplul cu dal,
Bulgarul nu zice nulle part" asa, ci zice numai daval, adica cu va.
De cat si aici, cel qui ne connait pas l'organisme du bulgare" e
insusi Bulgarui Ml., iar nu eu. Dovezi sunt urmätoarele. Cunoscutul
scrlitor §i poet bulgar P. R. Slavejkov scrie, in Sbornik al Ministerului
de Instr. din Sofija, 11, p. 317: Rato mu se dalo pozvolenie
=-. and i s'a dat permisie. Mara de asta, prof. bulgar MileW
scrie In Das Ostbulgarische p. 41 si 51 cA in bulgara räsariteank
adica in bulgara propriu zis ä dela räsäritul liniei Iskai-Saionic, se
zice astazi : dagtx = dati cho;tá cu sens de : voi da, si imperativ
daj=da. Ba, pentru graiul bulgar din Teteven se poate vedea asa
forme fail va i in cercetarea lui StojCev din bulgarescul Sbornik
na umotv., XXXI, p. 65. lar limba bulgará din Transilvania,
(Ibidem, XIII, 201 si 34) acum dispärutä, avea, in sec. XIX, forma
MA va; daj go = OA asa cum e azi si in Veles.
Asa dar, se zice astäzi in bulgara : si dal si daj si da, nu
numai daval, davaj, dava.
Ba, ceeace e si mai curios, alta datä insusi MI. a recunoscut
forma dal. Asa and, in a. 1910, s'a ocupat cu manuscrisul Zajkovski
Trebnik din sec. XIV, a spus (In Period. Spis. na bzlg.
knii Drui., LXXI, p. 189) -= Aarts inn fem.. otgovarja na novobxlg,
dial. dal mu sxm pokraj dal sxm mu", adicd Aans MU 16CH...
corespunde neoblugArescului dialectal dal MU SSM alAturi de dal
sxm mu".
Prin urmare, eu n'am fabricata nimic in az go dal. Dar
chiar de asi fi fabricat aceasta propozitie, nu de propozitie vorbesc
eu In carte la p. 37, ci numai de ga §i go ; asa ca, numai de
aceste pronume trebuia sA vorbeasci MI. si sa arate ca nu e adevArat
ce spun acolo : cum ca. ga e notä caracteristicA numai a
sarbei si macedo-slavei si go a celei bulgare (afarA de cazurile and
il au si Sarbii si Macedo-Slavii ca straslav). Dar asta nu o face,
pentru ca nici nu putea, pe catA vreme am vazut ca spusa mea o
confirma si lagid si Miletre. A abate, deci, discutia, dela ceeace voiam
a aräta eu, la az sau dal san la Masi propozitie, inseamn5, evident,
a fi de rea credintA.
Lipsa lui t a pers. 3 pl. ind. par reaua credintA a criticei

307
lui MI. se vede si mai jos. La p. 36-37 a cArtii eu scriu : D'autres
caractéristiques encore ont ete produites à l'appui de la these serbe.
C'est ainsi que la 3-ème personne du plurfel des verbes n'a pa s
dans la langue serbe la terninaison t usitée dans la langue bulgare...
La langue slave macedonienne, tout comme le serbe, n'a pas non
plus, en general, le t final bulgare. Cf. Al. Bend, dans Srpski
knji2. Glasnik, 16 Sept. 1903, p. 133". Deci, citez cA Beli6 este
unul dintre acei filologi de cari ont été produites" fntre altele
aceastA notA caracteristia lar, apoi, mai jos, la p. 38 spun: II
faut obser ver ensuite que ces points mètne, cads par nous ne doivent
etxe considerés qu'en general; parce que, si la Macédoine est une
véritable mosaYque de nationalités, c'est au ssi une mosaYque au point
de vue de la diversité des caracteristiques de la langue slave qu'on
y parle. Da ns certaines régions, en effet, et SOUVE nt dans la région
meme où l'on trouve le 6 et le g serbe, on rencontre aussi souvent
le gt et le 2c1 bulgare ; IA où l'on rencontre le u serbe au lieu du
z bulgare, on trouve aussi parfois le z; de méme qu'il y a aussi
parfois le go bulgare à coté du ga serbe. Les terminaisons verbales
t, mo i m et l'accent beaucoup plus mobile se rencontrent aussi
comtne dans la langue bulgare pure. En outre, dans les regions du
sud-est de la Macédoine, depuis Salonique environ, en allant vers
rest, la langue slave, d'après tous ses caractères morphologiques
et phonétiques semble etre la langue bulgare pure (Voir Oblak :
Macedonische Studien)"._ Asa scriu eu acolo.
Ml., Ins5, in critica s'a fiind de rea credintA, nici nu pomeneste
de ceeace spun eu la p. 36 si 38, ci numai de ce zic la p.
37. Si trunchind asa pasagiul meu din care scoate numai ce-i convine
spre a putea critica, zice : Il (Bärbulescu) dit expressément : la
langue slave macedonienine, tout comme le serbe, n'a pas non-plus,
en général, le t final buigare... Eh bien, ces affirmations proviennent
on d'une ignorance on d'un parti pris : il est connu que dans tous
les dialectes macédoniens exception faite de dialectes transitoires
comme ces de Koumanovo ou Kriva-palanka la forme dela 3-ème
p. plur. du présent a la désinance t. Un coup d'oeil sur les Macedonische
Studien d'Oblak on sur Ein Beitrag zur Kunde der maced.
Dialekte de Novakovie dans IA XIV persuadera les plus grands
sceptiques que M. Bdrbulescu ne dit pas la veritea.

306
Din aceste citatii se vede ca Ml., in critica sa, spre a mA
prezenta cA nu cunosc limba din Macedonia, reproduce nu tot
ce scriam eu, ci numai crampeiul care-i convenea pentru asta Si
asa, aduce in potrivi-mi exemple cu t final la pers. 3 pl. tocmai
din limba dela Salonic i Suho, fArA sA reproducA i arAtarea-mi dela
p 36 0 38: cA limba din aceste regiuni (Salonic, Suho) o socotesc,
ca Oblak §i lagie, pur bulgAreascA iar nu propriu zis macedoneanA
(din Nord si Centru). CAci, intradevAr, in bucata ce el intentionat
nu reproduce, se vede limpede gandirea mea : cA numai in general
iar nu absolut peste tot ii lipse§te t limbei din Macedonia chiar la
Nord §i Centru ; cA limba aceasta, fiind In genere un mozaic",
une-ori chiar In aceeasi regiune, se allá i t; ba mai spun acolo,
citand chiar pe Oblak, cA, in regiunea dela Salonic pe unde este si
Suho, e limba bulgarA purA", a§a cA, prin asta, ziceam, tocmai, ca
aici se aflä numai formele cu t bulgAresc. lar cand spuneam acestea
mA mai gandeam 'Ma' la ceeace Obiak zisese §i In Sbornik Minist., XI,
p. 551 552 : Suho, kojto pristaja km istanit6 govori", ,adicà :
Suho apartine graiurilor rAsAritene" precum §i la sustinerea lui
In Zur Enstehunzsgeschichte der kirchenslay. Sprache, ci plslovenica,
die altbulgarische Sprache", e limba bulgarei dintre Sal nic
§i Constantinopol.
Dar, in afarA de asta, reaua credintA a lui Mladenov se mai
vede §i In faptul cA Imi atribue mie argumentul cu t la pers. 3 pl,,
pe cand eu spun cA Il iau dela altii d'autre caractéristiques ont eté
produites, zic, cum se vede in citatia-mi dela p. 36, ce el nu reproduce
In critica sa. i chiar citez pe prof. Bele dela Belgrad In
carte. Asa cA, de era de blind credintA, trebuia sA critice intai
ignoranta" acestuia dela care eu adoptam argumentul, iar nu miesa-mi
atribue o a§a ignorantA" sau, cum zice, nespunere de adeAr.
Dar primesc discutia §i pe acest teren, si Imi asumez i astAzi,
acel'argument cu t, pe care l'am luat dela Belid i Gop6evie in 6arte.
CAci, adevArul e cum au spus acestia §i dupA dan§ii eu, iar nu cum
-zice Ml. cA : in toate dial. maced., afati de cel din Kumanovo si
Kriva-palanka, pers. 3 pl. are pe t". In adevAr, -mai ales nu se aflA
t i in regiunea Kratovo §i In Skoplje §i Tm, din cari Florinskij
(in Lekcii, I, 136) si Oblak Sb. Min., XI, 533) citeaza pers.
3 pl. vrbet, sea, si ineA igrav, idev, gledav etc. al cAror y _final

309
s'a niscut din obicinuitul u, pe care II aflä tot in aceste regiuni In
vikaju, idu etc. De asemeni in Kuku§-Vodena se afla,
pe lAnga forme cu t final, Inca si de acele fàrá t: naide, (constata
Mir .ev In Sb. za nar. u'n , XVIII, 465). Daca inteleg bine pe Oblak
(in AfslPh., XVII, 469), si In graiul din Kostur e pers. 3 pl. fara t:
pra% e, fate, razbere etc.; desi si Coney ne spune ca In acea parte a
Macedoniei de pela Lerin, Kostur etc., nu e t la pers. 3 pl. des (in
Istorija na big. ezik, I, 461). Ba Coney spune a nu e t la pers
3 pl. si in graiul din Razlog: da Nana, da mda, da vid5 etc. si
in Samokovsko : p. 3 pl. rAsta, Ora, bèra etc. (lbidem, p. 490).
Asa e si In a lte graiuri ale Maced. de nord si centru, in cari constata
lipsa lui t calatori ca Gop6evie, Intre cari citez si pe fostul
meu student Teodor Palakle, acum profesor la Liceul din Ploiesti, care
In a 1914 a vizitat Macedonia, scriind chiar niste note asupra calatoriei
sale : Insemmiri din Silibia Mdcedonia Sarbeascei,
1916. Dar despre acestea din Krátovo, Skoplje, Kostur i alte graiuri
Inca ale Maced. de nord i centru cari n'au t M adenov nu pomeneste
sat' nu stie nimic, cum am v5zut ; caci dAnsul vorbeste numai
de Ktunanovo i Kriva-palanka, cu toate ca deosebit de aceia le
p meneste i M Ivanov in studiul säu despre Conjugarea In noua
bulgar5", publicat In Sb. Min., VIII, 121.
De altfel, ca lipsa lui t final al ind. pers. 3 pl. constitue o
n ta specifica a limbei slave din Macedonia de Nord si Centru,
n ta prin care aceasta limba se apropie mai mult de sArba si se
de sebeste de individualitatea propriu bulgara din care face parte
si graiurile Macedoniei de sud-(Salonic, Suho), cari au pe t, sustinem
asta nu numai Gop6evic si cu mine, ci Inca i altii.
Mi. nu stie c5 s. ex. si rusul Iljinskij sustine ca noi. In adevAr, acesta,
studiind Documente ale tarilor Bulgari" din sec. XIII si XIV,
zice ca : otsustvie ok. t" §1, Inca, caracterul limbei acestora eta loc
de bulgar ti sau ea govorjat y polzu makedonskago proischo2denija",
adica lipsa terminatiei t" i e in loc de ii, ea In ele vorbesc
pentru provenienta lor macedoneancI" (in Drev-osti Archeol.
din Moskva, V, a. 1911, p. 86 si 80). lar Bulgarul Mi1eti6 recunoaste,
ca si mine, cA lipsa acestui t da limbei din Macedonia pecete
mai mult sArbeasca ; caci spune (In Novi Vlacho-balg. gram.
p. 153) ea: ispuskanjeto na t v 3 1. mn. 6. e szrbizsm", adica
lipsa lui t la pers. 3 pl. e sarbizm".

310
Ba Ml. nu stie incA si altceva : c5 t dela ind. pers. pers. 3 pl
din unele graiuri ale Macedoniei de Nord si Centru, ca cel din
Veles-Prilep insemnat de Novakovie, mi e (ca §1 pron. go) de aceeasi
originA cu t din graiurile dela Salonic, Suho din sudul Macedoniei
si cu t din bulgAreasca räsäriteanA dreia li apartin acestea
din urmA, ci cA e propriu macedonean, asa cum acest t e propriu
si sarbesc, pentru cA el se af IA si In vechea sarbeascA din care
apoi s'a pierdut. In adevAr, cum aratA Daniele (in Istorija obl ka
srpskoga ill hrvatskoga jezika, p. 290), limba sarb5 a avut si in
sec. XVI si XVII, pe langA formele de azi fArA t, incA forme cu t
final de pers. 3 pl.: imajut, mogut, poznavajut etc.; acestea, insa,
s'au pierdut In urmA, rAmanand numai cele de astAzi : budu, hode,
vrakaju etc., cari, am vAzut, se gAsesc si in Maced. de Nord si
Centru impreunA ca cele cu t.
lar dovadA cA acest t din Maced. de Nord si Centru e caracter
nu bulgAresc ci propriu macedonean, prin care limba se aproprie
mai mult de sarbeasca deck de bulgara, e faptul a graiurile din
Maced. de Nord si Centru cari au pe t au, alAturi de el, si alte note
nebulgAresti ci specific macedonene sau sarbesti: pe u in loc de
bulg. si plsl. A ; pe k' si g' palatale In loc de bulg si pla At,
¿d; pe e in loe de bulg. a, ea, pla k; triplul articol post-poziliv
(Cu t, v, n) sau cel putin dublul (cu t si v) In loe de unicul bulgar
xt, ta, to etc. Asa e s. ex. in graiul Veles-Prilep al lui Novakovie.
Pe and, graiurile cu I la pers. 3 pl. dela Salonic-Suho si dialectul
rAsAritean bulgar propriu zis din cari acestea fac par t e integrantA
nu au alAturi de t §i acele caractere macedonene (de Nord si Centru)
sau sarbesti, ci, In genere si numai cu putine abaten, au caracterele
proprii bulgare: pe A, pe mai ales M, 2d, pe a sau ea, unicul articol
post-poz. st, ta, to etc.
Aceasta aratä, dar, cA t dela pers. 3 pl. a graiurilor din Maced.
de Nord si Centru e nu bulgArescul t, ci strAslavul T I (Tu) care in
bulgara s'a pAstrat mereu, in trit cuprinsul ei, panA astAzi, In sarba
s'a pierdut dela o vreme (de prin sec. XVII), lar in Macedonia de
Nord si Centru : parte s'a pierdut (In Kumanovo, Kriva-palanka,
Kratovo, Skoplje, Kostur ete) si parte s'a pAstrat, si dupà secolul
sarbese al XVII, pand astAzi.
latA ce nu stie Mladenov, incA, si de ce Ilpsa lui t dela pers.

311
3 pl. in limba Macedoniei de Nord si Centru aratA cA, in adevAr,
aceastA limbA e mai mult sarbeascA decat bulgAreascA (cf. p. 288).
Cu egalA rea creding si scApAri de vedere stintifice criticA
MI. mai departe, apoi.
Pers. 1 pl. mo. La p. 37 a cArg, eu scriu : Enfin la langue
serbe a la terminaison mo A la 1-ère personne du pluriel des verbes,
tandisque le bulgare a ordinairement la terminaison me. Ainsi,
les Serbes disent idemo = nous allons et les Bulgares ideme ; serbe
stignemo = nous arrivons et bulgare stigneme ; serbe stojimo et
bulgare stoime. La langue slave macedonienne a en general la forme
serbe et non bulgare, elle fait ideme, stigneme, stoime". Din aceastA
reproducere de aid se vede cA eu spun cA termin. specific sárbeascA
e -mo si cA, deci, nu poate fi decat gresalä de tipar In exemplele
ideme, streme, stoime ce aduc pentru la langue slave macedoniene"
despre care, imediat fnaintea acestor exemple, chiar spun cA
aceasta a en général la forme serbe" ; oricine vede, dar, cA aceste
exemple din urmA trebuesc fndreptate in idemo, stignemo, stoimo.
MI, nu vrea sA priceapA asta, InsA, ci, evident din rea creding, fiincica
nu se poate admite cA nu Intelege si dansul acea gresalA de tipar,
mA criticA astfel : Mais quel est notre dtonnement quand nous lisons :
elle [scill. la langue slave macédonienne] a ideme, stigneme, stoime.
Cést-à-dire les exemples de M. BArbulescu réfutent ses affiimations
théoriques. Et A la fin du livre il n'ya aucune indication d'un erratum".
Dar aci merge fncA mai departe cu reaua-i creding si, spre a
critica cu once chip, abate chestia dela ceeace tratam eu la acel
punct si fmi reproseazA cA, din nestling, nu vorbesc acolo de altceva.
Anume eu am scris acolo, cum vAzurAm, cA limbA bulgarA are, ca
o carecteristicA a ei fatA de sarba si macedo-slava, nu absolut
fntotdeauna, ci numai, ordinairement adicA de ordinar, de obicei, mai
ales, term. me, ap cum, de alffel, si sarba si macedo-slava de
Nord si Centru au, de asemeni nu absolut ci tot de ordinar", pentrucA
chiar spun en general, term. mo. lar la p. 38 spun chiar cA
Maced. e une moseque".
Ml. 'Mg, spre a mA gAsi cA nu stiu, cu once chip, dar spre
a scadea valoarea cArtii mete care and criticA dânsul a ajuns deja
autoritate, abate chestia, si-mi spune (la p. 137) : M. BArbulescu

312
sait que les Serbes disent iderno nous allons et les Bulgares ideme,
le serbe a stignemo nous arrivons et le bulgare stign eme. Ce qu'il
ne connait pas c'est le fait que le bulgare a aussi des formes
comme idem, stignem à coté du idem., stigneme.... C'est un fait
dont l'existence ne pourrait étre ignorée par un slaviste".
Ad i apare reaua credintä a lui Ml., insb. In adevär, in citatia
de mai sus se vede cA eu nu urmAresc acolo a spune toate formele
de pers. 1 pl. pe care le are bulgara, ci numai pe cele ce ea le
are de ordinar" (ordinairementa), adicA pe cele mai des intrebuintate
; iar cele mai obicinuite, cele mai dese sunt in ea, cum aratä
oricare Grainatic5 bulgarä, acele in -me, cele in -m fiind cele mai
rare la intrebuintare. Aceasta se vede, de altfel, chiar in ceeace
insusi MI. spune acolo mai jos, cu prilejul criticei sale; el zice, in
adevär : La désinence -me est uniquement usitée dans la conjugaison
des verbes dont le thème moderne se termine en a (bulg. a
ja), alors on dit partant vikame, gledame, pribirame, strerame etc.
Les 1.erbes en e et i cependant ont des formes de la 1-e p. du
plur. en -in ou bien en -me". Deci, chiar dupA Ml., term. -me e
intrebuintatä nu numai la verbele cu tema in a ci i la cele cu tenia
in e si i, pe cAnd term. -m se IntrebuinteazA mai rar : numai la
verbele cu tema in c §i i nu si la cele cu ea in a (a, ja).
Eu am pus, asa dar, pe cele mai des intrebuintate, cari sunt
In -me. Cad, de asi fi crezut cA e important sä vorbesc de toate
felurile de term. ale persoanei 1 pl. , asi fi trebuit sä pomenesc nu
numai de cea cu -m, singura despre care se pare cA stie Ml.,
de lipsa numai a ei mä invinueste ; asi fi trebuit sä mentionez Ind
despre altele de care nu stie MI., anume despre term. -mu (nu numai
mo) in Maced. de Nord si Centru, i despre term. -mi si mi
In graiurile rAsAritene. Cäci, aläturi de cele in mo, se allá in Maced.
deja in sec. XV si forme Ca: davamu, bodemu, cari se vAd in
scrisoarea slavä a sultanului Selim cAtre tarul rusesc Vasile Ivanovi(s:
(in lzvi'stija otdél. russk. jaz. i slovesn. a Acad. ruse, S.-Petersb.
1896, I, p. 546), precum se aflä si In KopriMenski Damaskin din
sec. XVII: podumamu, popitamu, pe cari insusi Mileth editorul
textului (la p. XIX) le declarA zapadnobxlgarski", vestbulgare,
adicä macedo-slave, alaturi de poidemo etc. lar in graiul estic dela
Oblak constatA (in citata chiar de MI. Macedonische Studien

313
p. 110) forme cu -mi : igrajmi, hodimi etc., pe langA huodime,
jigrame pela Salonic, ceeace se Old si in restul bulgarei propriu
zise (spune si Wondrak in Vergl. Slay. Gr., 1, 139 si Florinskij in
Lekcii, I, 134).
Dad eu asi fi voit sA vorbesc in cartea mea despre toate
felurile de terminatii. ale pers. 1 pl., asi fi trebuit, evident, sA pomenesc
si pe acestea de cari nu stie MI., nu numai de term. -m ce
dansul cunoaste. Deaceea, a deplasa chestia ce tratez eu la o alta
ce nu e in discutie va sA zicä a fi de rea credintä, iaräsi.
Dar, dupA ce astfel deplaseazA necorect discutia, MI. rAspunde,
totusi, la spusa mea : cA limba slavA din Maced. de Nord si Centru
are en géne.ral la forme serbe et non bulgaire" si zice : la verité:
presque tous les dialectes de la Macédoine, exception faite des dialectes
de transition de l'extréThe nord, ont, comme on le sait, la désinance
-me. Cf. chez Oblak M. St. 110: jademe, mo2eme ete ou
chez Nova kovk IA XIV 360, 364, 365: pra'ime, stanime etc".
Asa zice el.
Dar formete dela Oblak sunt unele ale graiurilor din Salonic
i Suho, cari, am spits mai sus, fac parte din limba bulgari propriu
zisA iar nu din macedo-slava (dial. bulgar apusan, ii zic unii).
Ele deci n'au rost in discutia mea. RAman cele cu -me din Veles-
Prilep al lui NovakovV: si din Debra. Dar, din motivele ce am arAtat
la lipsa lui t la pers. 3 pl. (p. 27) acest -me nu e aici identic cu
bulg. -me, ci amandouà sunt sträslave : die 1 Pl. auf -me ist uralt",
zice Oblak in Maced. St. p. 110, si tot asa Wondrák in Vergl.
Slay. Gram. I, 139. Sträslav este -me si in Maced. de Nord si
Centru. lar cat pentru intrebuintarea mai ales a term, -mo, nu -me,
in acea parte de Nord si Centru a Maced., dar nu numai in dialectes
de transition de extreme lord", cum afirmä MI., ne spune
pr f. Beli(.... Acesta, in adevär, scriind (in Srpski Kujiievni Glasnik
din Sept. 1903, p. 133) despre dialectele macedonene, zice : u 1
1. nachodimo u svima ovim dijalektima mo, koje se u pravim
bugarskim dijalektima nikad ne upotrebljava", adid : la pers. /
pl. gAsim in toate aceste dialecte mo, care nu se intrebuinteazA
nici datA in adevAratele dialecte bulgAresti". *i asa afirmA, contra
lui MI., deci, nu numai Gopevic": ind, ci si alti cercetAtori ai Macedoniei
de Nord si Centru, intre cari pomenitul roman profesor
Teodor Palade (p. 309).

314
U pentru x. UrmArindu-mi documentarea tezei ca macedoslava
de Nord si Centru e mai mult sarbeascA cleat bulgarA, spun
la p. 36 a drill mele : «la langue serbe a le son y =fr. ou, alors
que le bulgare emploie I (roumain ei, français e muet guttural).
Par ex., en serbe on dit muka etc., en bulgare =Ica etc. La langue
slave macedonienne possède, en general, le u serbe : muka et non
pas le x bulgare". lar, ca o completare, spun, apoi, la p. 247: «la
langue slave actuelle de Macedoine n'offre que très rarement a (a,
o); on y trouve le son u (fr. ou), donc ruka". Si, in sfArsit, spunAnd
acestea, completam la p. 244 cA vorbesc nu de intreagd Macedonia,
ci numai de : la langue parlée dans la Macedoine du Nord
et du Centre«, iar la p. 39 specificam chiar cA dans les regions
du sud-est de la Macedoine, depuis Salonique environ, en allant
vers l'est, la langue slave, d'après tous ses caractères morphologiques
et phonetiques semble etre la langue bulgare pure".
MI., insä, cu reaua-i credintä arAtatA, ia numai crAmpeele,cari
li convin spre a arAta 6* eu nu stiu, iar completgrile celelalte le
tace, ori mA acuzA cA n'am spus ce eu credeam cA nu e trebuincios
pentru teza mea. Asa, ca si la t dela pers. 3 pl., imi repropazA cu
graiurile st.dice ale Macedoniei : la vente c'est qu'il y a de dialectes
macédoniens meridionales oil le phenomène vieux bulgare 2x
est representé regulièrement par R. comme en tant d'autres dialectes
bulgares". Dar trece sub tAcere cele ce am spus la p. 244 si 39,
cA eu insumi socotesc dialectes bulgares" acele «dial. maced. meridionales"
§i cA, deci, vorbesc acolo, aceea ce spun, numat despre
dial. din Maced. de no,d §i . entra.
Apoi, cu aceea§i rea credintA, referindu- se numai la p. 39 a
cArtii, ¡mi spune : de l'existence des formes macédoniennes comme
ma;, moka etc., ou mog, moka etc. le slaviste de Iasi ne salt,
semble-t-il, rien du tout. ll est connu que dans les dialectes de la
Macedoine centrale (Bitolja, Krut;evo, Prilep, Veles, Stip etc.) le reflexe
régulier du .x est a comme dans beaucoup d'autres dialectes
bulgares (meme celui de Pirdop) et que dans le dialecte de Debsr
on a un o pour le m comme dans certains parles de Rhodopes, cf.
p. e. chez Oblak et Novakovie". Dar, cum vedem, MI. trecg sub
acere pangiul meu arAtat si aci, dela p. 247, in care spun despre
x (a, o) In limba din Macedonia de Nord §i centru. Si, afarA de

315
asta ce chiar spun acolo, eu vorbesc numai in treacAt despre existenta
unui a §i o In afara de très rarement" I §i de obicinuit u,
pentru cd scopul tezei mele era de a arata ceea ce constitue nota
caracteristicA generald a limbii de Nord vi Centru ; cad, de avi fi
voit si arlit toate felurile de sunete cari se afla in loc de plsl. x,
ar fi trebuit sa vorbesc nu numai de acele a vi o, de cari Imi reproveazi
Ml. (Cu rea credinta, cum aratai), ci Inca vi de alte de
cari dAnsul pare cA nu vtie sau a uitat, vi anume Inca de os', adicA
un fel de diftong romAnesc oa, care se afli chiar in graiul dela
Debsr alAturi de u in loe de x vi in alte parti (cum aratA Oblak
in Sb. Min., XI, 536 vi Miletie in Das Ostbulg. §i In Sb na beg.
Kn. Dr., XXI, p. 29).
Deci, eu insumi am spus in cartea mea ca in acel mosaic"
din Maced. de Nord vi eentru existi rtrès rarement" as, a, o, dar
cA de obicei e u In loe de pis!. ifi. De altfel, chiar Miletie recunoavte
asta cAnd zice, vorbind de dial. vestbulgar in care infra
vi Maced. de Nord vi Centru vi pe care eu ad i il numesc, ca Draganov,
macedo-slav, c5 in acest dial. apusan e uneori 1 in loc
de ;6, ala za edna olAa bezizkljueitelna zamana na podirnata erez
A, kakto e v neudarenita srieki v istoenobsIgarsko, ne morie ni
duma da stana", adica: dar de o inlocuire general5 exclusiva a
lui (m) prin K, ava cum e in silabele neaccentuate in bulgara rasAriteanä,
nici vorbd nu poate fi". lar Mil. nu dovedevte cA ar fi
en général" x vi numai très rarement u, in limba Maced. de Nord
vi Centru.
Care-i raportul numqic intre formele cu bulg. s (a, a) vi celecu
sArb. u in loc de plsl. x? Se discutA mereu. Eu am admis in
carte ca cele mai numeroase sunt acele cu u, mai intAi pentru c5
ava aflasem vi dela Belie vi de la altii cA pronuntA cei mai multi
oameni din Macedonia de Nord vi Centru, iar al doilea fiindcA la
aceeavi concluzie mA impingea vi pentru limba Macedoniei Centrale
nu numai spusele lui Beli (in Srpski knjii. Glasnik §i in Dialektologieeskaja
karta serbskago jazyka, Sanktpeterburg 1905) ci
ind vi observatia lui Oblak (in AfslPh., XVII, 139) ea : Im Dialekt
von Kratovo ist a selten neben dem gewöhlichen u", ba vi observatia
lui Coney care spune : saverozapadni kraKta, dato vladajat
u-govori", adicA regiunile nordvestice, In cari predomnesc graiu-

310
rile cu u" (in Klasifikacijata etc., din Godisnik na Sol. Univers., I
(a 1904-5) p. 55, si repeta, apoi, In Vraansko evange e, p. 6) ;
si In sfarsit, am zis in general" u, pentru cA la aceeasi concluzie
ma Impingea inca spusa fui Oblak (in Sb. Min., XI, 533) care arata,
intre altele, ca chiar in regiunea Debxr, unde am vazut cd
constata pe Oa in loc de plsl. x, se gaseste, la un loc, si u in loc
de A, in sut, guska etc., pe !Ana faptul ca citeaza u In loc de ac
in regiuni i localitäti din Tm, Brèznik, Caribrod, Lom, Kratovo,
Kumanovo, Kjustendil, GaliCnik, Klenje, Prekodrim, Prilep, Veles,
Stip, Tikvez,, etc.'). lar Coney constata u in loc de a=. nu numai in
graiurile de Nord ale Macedoniei, ci si in cele centrale, ca s. ex. in
graiul din satele tinutului TikveS, unde e: bubrek, guska, kuso etc.
(in Istorija na bstg. ezik, I, Sofija 1919, p. 457) alaturi de a In
loc de a; : maka, kapina, unatre etc. si impreuna cu k', g' macedoslave
lar nu bulgare estice ; precum tot Coney (Ibidem 466) arata
ca pana si in graiurile din Tetovo e, ca o caracteristica chiar, in
deosebi u in loc de si in tinutul Prizren : ruka, rukov (p. 501)
alaturi de R.
lar cat pentru concluzia mea, cA acest u in loc de m da limbii
o pecete mai mult sarbeasca decal bulgareasca, o confirm acum
prin parerea identicä a lui Oblak, care (in Sb. Min., XI, 534) zice
la fel : ne trèba da se dvoumim, tova u e slrbizxm", adica
nu trebue sa ne indoim ca acest u e sarbizm" (cf. p. 280).
U In loc de x In documentele munteano-slave. Aceeasi
Tea credinta o arata Ml. i cu privire la cele ce spun In carte despre
nationalitatea limbp doc. munteano-slave. Eu scriu la p. 243 ideia-mi
proprie, prin care ma deosibesc de Slavistica de pana la mine : ca
limba acestor doc. nu e, cum 'se crede de Oblak, Mileti, Venelin si
de toti slavitii, ceea bulgareasca propriu zisa dela rasaritul liniei
Iskar-Salonic, ci cá e bimba dela apusul acestei linii, adica cea pe
care unii o numesc neexact dialectul bulgar de apus" iar alfii, ca
Draganov, macedo-slava" pentru portiunea-i din Macedonia de
Nord si Centru. Spun, anume, precis la p. 244 si 246-7, ca e: la
langue parlée en ce temps-là dans la Macédoine du nord et du
1) lord. Trifonov mai pune PalaneMco, Kraite, (in Spisanie na
Akad. na naukdJ, CXXII, 12, p. 148).

centre". Asa cd, evident, cand, spre a prescurta, zic numai macédonienne",
trebue ca un om de bund credintd sä nu tread sub
täcere aceastá precizare si sä inteleagd, ca mine, limba nu din toatä
Macedonia, ci numai cea de nord si centru.
In urma acestei afirmdri generale, Insir o serie de argumente
spre a mi-o dovedi. Intre aceste mai multe argumente citez, la
p. 247, faptul cd : limba doc. munteano-slave are de obicei u In loc
de pis!. A § i bulgar s (a, o), asa precum ardtasem cd si bimba din
Maced. de Nord si Centru are de reguld u In loc de z (a, o). Atka
si nimic mai mult spun eu in carte-mi acolo 1). MI., frisk cu aceeasi
rea credintä, imi rdspunde iardsi cu Macedonia de sud, abAtând,
deci, discutia dela ceeace scriam eu ; zice, in adevär ; La tendance
bulgarophobe ne connait Chez M. B. aucunes limites : il esf bien
connu que tous les dialectes de la Macédoine du sud (Salonique,
Kukug, Voden, Kostur, Lerin et mème Ohrid) ont z (plus raremenr
l'archaYque zn, sin) comme réflexe du vieux bulgare a, les dialectes
de la Macédoine du centre ont a pour a, le dialecte de Debzx a
o et seulement les, dialectes de la Macédoine du nord extrême connaissent
le serbe u comme réflexe de a... Et puisque d'après M.
Bärbulescu la langue des documents valaco-slaves a, comme en
Macédoine, habituellement u, rarement et exceptionnellement cl, il
suit de là que la fatigue valaco-slave était slave macédonienne".
Dec5t, in aceastä combatere a lui MI. nu are ce cduta, evident,
bes dialectes de la Macédoine du sud (Salonik etc.)" din momentul
ce eu am spus ceace Ml. ascunde de a cita : cd acestea fac parte
din dial. bulgar propriu zis dela rdsäritul liniei Iskär-Salonic. Rdmane
in discutie, deci, numai ce Intelegeam eu prin expresia limba
macedoneanä" : macedoneana" care face parte din dialectul numit
de unii bulgar apusan" dela apusul liniei Isk5r-Salonic si pe
care eu 11 numesc aici liniba macedo-slavä iar Draganov, pentru
portiunea din Nordul si Centrul Macedoniei, tot macedo-slav". lar
at pentru acest dial. dela apus, am ardtat ad i mai sus cd are de
reguld u nu numai in Kratovo, ba ca are u in loc de bulg. z (a, o)
chiar si in Debar si in alte localitäti de cari MI. nu stie sau se
preface cá nu stie.
Asa cä, de oarece bimba doc. munteano-slave are (cum zic eu
1) Cf. p. 2S2.
317

318
In carte si ce Ml. nu combate de loc pentruca nu poate) de regula
u In loc de x, urmeaza ca ea, In aceasta privinta, nu face parte
din dial. bulgar propriu zis ci din cel apusan; iar caracterele-i k'
vi g' palatale, intre altele inca, de cari scriam acolo, ne determina
ca ea e din portiunea Maced. de Nord si Centru a dialectului macedo-slav
( .--=-- bulgar apusan). Cf. p. 284.
De altfel, cum ca acest obicinuit u din doc, munteano-sIave
aratd cä limba e nu cea propriu bulgara ci aceea dela apusul liniei
Iskar-SsIonic, ne arata nu numai observarile mai sus aratate ale lui
Coney despre sèverozapadnitè Kraigta, &to vladjat u-govori% nu
numai observarea Jul Oblak ca acest u e sarbism", ci Inca si
faptul c5, tot asa judecând, slavistii de azi declara ca-i scris la
apus un text care cuprinde In limba sa u in loc de ar.. Fiindca,
intre alte, au u In loc de x Tikvegki rxkopis, Bulg.-Lab., Koprigtenski
damaskin s. ex., editorii lor zic ca ele sunt scrise in limba
dela apusul liniei Iskar-Salonic ; pe acelas tnotiv Intemeindu-se, rusul
111inskij zice ca. unele documente ale tarilor bulgari din sec. XIII
sunt scrise in aceeasi limba apusana (in Drevnosti dela Moskva.
V, 66) sau in mediul acesteia. Asa, zice aci 11j. : perehod x v oy...
bez sontanija. . rezultat serbskago vlijanija, kotoroe vozmo2no bilo
toljko v zapadno-bolgarskom resp. sèverno-makedonskom govorP,
adica : trecerea lui A In oy... fail indoiala... e rezultatul influentii
sarbesti, care era cu putinta numai In bulgara apusand, respectiv
-In macedoneana de nord". De altfel, Ml. a uitat a nici (Jamul nu
gandea altfel inainte de a se cazni sä critice cartea mea. In adevar,
in a. 1910, Wand de temelie spusa de mai sus a lui Coney, pe
care o si citeaza cand vrea sa determine in ce bimba e scris Zajkovski
Trèbnik, un manuscris din sec. XIV, spune : (in Periodiasko
Spisanie, LXXI, fasc. 3-4 p. 168). Tuk osobeno jasno mo2emo da
nabljudavame osebenosti sr6dnobxlgarski, rèdko starobalgarski, redom
s osobenosti srsbski resp. séverozapadnobslgarski, vmsknati
ot prèpisva6a. Ce pr6pisvaCst e bil Ssrbin resp. s'év. zap. bzIgarin
pokazat ne samo red tipieini za srzbskija ezik (i za sév. zap.
blilgarski govori) morfologie'ni osobenosti za koito i po-natatsk Ate
bsde re?, no i garenijata y prèclavaneto na nosovetè zyukove.
lar intre garenijata" adica, impestritarile, acestui text, care face pe
insusi ML, dupd Coney, sa zica ca limba Trebnicului e cea de

319
nordvest a dialectului numit (neexact) bulgAresc de apus e: u in
loc de plsl. bulg. 1, constatAnd el insu§i ci : vm6sto stb. A
Zajk. tr. ili namirame pak ili = in Zajk. Trèbnik gAsim
sau A sau ov, ca In acele u-govori" de nord-vest ale lui Coney.
Deci, precum Zajk. Trèb., intre altele pentrucA are u In loc de A
bulg. s, nu e scris In dial. bulgar rAsAritean, adicA In bimba propriu
zis bulgarA, ci in numitul (neexact) dial. bulgar de apus, care cuprinde
i nord-vestul Macedoniei, tot pentru acest motiv, "intre alte
motive, §1 documentele munteano-slave s'au scris In limba dialectului
numit (neexact) bulgar de apus sau macedo-slav (ori sArbo-macedonean)
de nord §i centru sau nord-vest.
Tocmai ce am spus i eu spre a argumenta cd bimba doc.
munteano-slave nu e cea bulgarA rAsAriteanA, ci cea dela apusul
liniei IskAr-Salonic (cf. p. 280-283).
Infinitival tri doc. munteano-slave. Tot spre a dovedi aceasta
noua tezd a mea cu privire la natura nationalA a limbei doc. munteano-slave,
spun In carte, la p. 246, ca la langue bulgare proprement
dite n'a pas d'infinitiv ; mais la langue slave macedonienne
présente très souvent l'infinitif complet. Au contraire, la langue de
nos documents slaves offre très souvent l'infinitif. Donc, à cet égard
aussi, la langue de nos documents est de source macédonienne et
non de source bulgare". lar intelésul expresiei de aci la langue
slave macéd." 1-am dat la p. 244 0 246-7, ca el nu cuprinde
limba Macedoniei de sud, ci numai pe la langue parlée en ce temps-IA
dans la Macédoine du nord et du centre".
Cu toate acestea, Ml, spre a dovedi cA ce zic eu cu privire
la existenta inf. est faux et privé de tout fondement" fmi spune
cutn cA Oblak aratä in Maced. Studien" cA nu existä inf. in limba
des environs du nord de Salonique" §1 din DebAr. Ascunde iarà,
deci, ceeace i-am spus, la p. 39: cA dial. dela Salonic, Suho etc. din
sudul Maced., nu e din cel dela apusul liniei IskAr-Salonic, ci cA e
chiar din bimba propriu zis bulg. dela rAsArit.
A§a cA, lipsa in 0 in graiul dela Salonic, Suho etc. cu care
se ocupA Oblak 0 care e chiar limba propriu zis bulgarA demonstreazA
tocmai teza mea cu privire la limba doc. munteano-slave, cA aceasta-i
apusanA iar nu risäriteanA (cf. p. 275).

320
In critica-i cu privire la acestea, Ml. mai observA : II est
remarquable que ces affirmations ne sont appnées sur aucune citation,
bien que M. BArbulescu soit un grand amateur de l'appareil littérairea,
spre a face In acelas timp o ironie la adresa elogiului prof. K.
Jireek cd cartea mea e scrisd »mit grossen litterarischen Apparat"!
Dar si aceasta-i o critica neobiectivd, pentru cd eu spun chiar la
p. 244 c5: »aussi me bornerai-je A énumerer seulement les motifs
sur lesqueles je me Ionde". Pentru cd MI. vrea Insd citation', sd-i
fac acum plAcerea, ca contributie la aceastd chestie.
Pierderea inf. in limba bulgard propriu zisd dela rdsdritul ¡Miel
IskAr-Salonic o constata s. ex. MileIt6 in Das Ostbutgarische P. 139,
Lavrov in Obzor p. 190 si Oblak in AfslPh., XVII, 468. Existenta
inf. In graiurile de Nord si Centru ale Maced., pAnd si in Deb-kr,
o aratd Oblak, Ibid., p. 467, in Tm: platiti, vatiti etc.; In Radomir :
uaiiti, dovesti etc.; In Kratovo : biti, dati etc.; in Debsr : bigat; in
Klistendil: zapojati, posvetiti; in Dupnifa : 2eniti ; in Stip : pominati,
podnati etc.; in Veles (Cu care se ocupa si St. Novakovi , cum am
vdzut, in AfslPh.): havest etc. Aceeasi existentd, incd si cu alte
exemple de limbd, o invedereazA Lavrov In Obzor p. 190. lar
Oblak, lb. p. 468, yorbind de asa infinitive, spune a: die angefiihrten
Inf. kein bulg. Erbgut, sondern serb. Urprungs sind", adicA : mentionatele
infinitive nu sunt de loc mostenire bulgdreascd, ci sunt
de origine sArbeascd", indiferent de chipul cum dAnsul explicd aceastd
origine sArbeascA a lor. lar Conev spune si el (in Istorija
na Mg. ezik, I, 340) cd: v srzbski ima infinitiv, a y blIg. nè'ma.
Acestea invedereazd ea' MI. nu stia de ele atunci cAnd, in
critica sa, afirmd cd spusele mele est faux et privé de tout fondement"
si cd ces affirmations ne sont appuyées sur aucune citati n.
Sper eh' acum am si sprijinit" cu citation", cu dovezi, teza mea :
cd limba doc. munteano-slavd, avAnd . infinitivul ca dialectul dela
apusul liniei lskdr-Salonic din care face parte si Maced. de nord si
centru, e cea a acestuia din apus iar nu din rdsdrit.
Articolul triplu postpozitiv. Spre a dovedi aceiasi tezd a
mea cti privire la natura nationald a limbei 'doc. munteano-slave,
mai aduc in carte, la p. 245, faptul cd bulgara propriu zisd are
numai un singur fel de articol postpozitiv, ca organic, pe st, ta, to,

:321
pe and dial. dela apusul liniei Iskar-Salonic, din care face parte
Maced. de nord §1 centru, are 3 feluri: at, ta, to si av (ov), va,
vo si an (on), na no. *i tot asa triplu au doc. munteano-slave, lar
nu numai E t, ta to ca bulgara propriu zisä. Ml. iins5 critica astfel
sustinerea mea : M. Barbulescu ne sait pas que la triple forme de
l'article caractérise aussi les dialectes des Rodhopes qui font partie
du domaine de la langue bulgare proprement dite".
De cat, cu privire la limba Rodopilor lucrul nu stä atat de usor
cum crede MI. Aceasta se deosebeste In asa multe privinti de limba
propriu zis bulgareasca dela räsaritul /iniei Iskar-Salonic, lar in alte
privinti de cea din apusul liniei acestea, In cat Slavistica discuta
inca mereu asupra originei diferitelor elemente constitutive ale ei. Ca
bulgarul Teodorov (in Per. Spis. LXV) sustine si rusul Florinskij
(in Lekcii, I, 170) ca graiurile din Rodopi mai curand nu fac
parte nici din dial. räsäritean (propriu bulgäresc) nici din ce!
dela Apusul liniei Iskar-Salonic (macedo-slav), ci constituesc un dialect
aparte: nrodopskie govory... predstavljajug6ie Po svoim osobennostjam
sredinu me2du vosto6nym i zapadnym narMijami". Pe and
Mileti61), Coney (in Istotija na bdlg. ezik, I, 505, 376) si allii le
considerä ca facand parte din chiar dial. propriu zis bulgaresc dela
räsärit.
Deci, MI. nu stie, se pare, ca dialectele din Rodopi nu sunt
de toti socotite cA font partie du domaine de la langue bulgare
proprement dite". Dei, eu inclin a le crede ca fiind din aceasta de
pe urmä.
Oricum ar fi, Insa, cred cA nu se va putea tagAdui solid ce
sustin eu : ca acest art. postpozitiv triplu din graiurile Rodopilor nu
e, in ele, fenomen propriu zis bulgaresc, adica al limbii dela rasaritul
liniei Iskar-Salonic, cum crede MI., ci-i rezultatul vre-unui
amestec at Bulgarilor de acolo cu colonisti veniti din Macedonia.
Acestia din urtnä, amestecandu-se In Rodopi cu Bulgarii propriu zisi,
au dat limbii acestora (cari vor fi avut, ca dialectul lor estic, numai
art. at, ta, to) §i celelalte 2 feluri: sv (ov), va, vo §i n (on), na,
no. CA vor fi venit pe acolo astfel de colonisti ne arata cele cateva
sate de Bulgari de astazi din jurul Constantinopolului In Europa si
1) In Das Osibulgarische i Die Rodopemundarten.
21

322
de Sarbi din Beligrat tot acolo, cari se §tie azi ca sunt coloni§ti
veniti din alta parte 1). lar a cel putin unele din acele sate vor fi
venit din regiunile sarbo-macedonene sau macedo-slave, ne arata,
intre altele, .o in loc de plsl. a 0 bulg. rAsAritean s, s. ex. In dobrAv4,
ca numire geografica acolo, verbul Ito in loc de bulg. rasaritean
Ate OA KSWETZ, existenta rarisimA a luí 1 epentetic in
zemIst4 cari sunt caractere macedonene. De altfel graiurile din
Rodopi au §i alte caractere cari le deosebesc- de bulgara propriu
zisA 0. le aseamanA cu macedo-slava §i sarba 2).
De altfel, din apusul liniei au mers 0 in alte pArti de la rasaritul
ei, pe teritoriul propriu zis bulgaresc, de s'au a§ezat colonií
in curgerea vremilor. Coney (in Sbornik u slavu V. lagida, p. 321)
constatl a§a colonii In are-10j din Bulgaria rashriteana. Si MI. §tie
cA : multi coloni§ti, in massA s'au dus din teritoriul... de apus 0
de sud-vest, adicA din Macedonia §i s'au a§ezat in Bulgaria rasariteana,
unde incetul cu incetul §i-au insu§it dial. bulgar rAsAritean"
(in Sb. din Sofija, XVIII, 471). Mileti6 constata in distr. Silistra
colonii cu limba din Kostur (Macedonia de sud) (Period. Spis ,
XLI, 622). Pe de alta parte, In regiunile Rodopilor au mers de s'au
a§ezat,a§a In Rup6os §i Achatelebi colonii de Bulgari din Nordestul
Bulgariei propriu zise, constatA Coney in Uvod p. 22. Aqa ca,
pe cata vreme imigrau in Rodopi oameni dela Nord, tot a§a se vor
fi dus acolo §i altii din apus, din Macedonia.
Aceste colonii cari se vor fi dus din Maced. in Rodopi au infipt
din limba lor macedoneanA triplul articol postpozitiv limbii Bulgarilor
proprlu zili originan i din Rodopi pe cari i-au gAsit aid. Au infipt
In ea ceva strein ei, a§a dar, precum au mai infipt §i alte caractere
vestice, ca s. ex. cantitatea (Coney : lstorija na Mtg. ezik, I, 507).
De altf el, ca triplul articol e In adevar ceva cu totul strein §1 anorganic
In firea limn bulgare propriu zise, ne spune (MI. nu §tie)
filologul bulgar Konstantinov care (In Sb. Min., 11, 135) a adunat
Material pentru studierea dialectului din Rodopi". Acesta scrie, asume:
Avem exemple ca copii in varstA, adu§i in Aha-telebi (Ro-
1) Dr. P. OrMkov, In Spisanie na Mtg. Akademila na naukilé, VIII, 6
(a. 1914) p. 87, 89, 106, 104.
9 Le-a arAtat Miletia In Die Rodopemandarten ; parte le aratA f
Coney la Istorif a na Mtg. ezik, 1, 876.

323
dopi) din altA parte, nu pot, In curs de 7-8 ani, si se obicinuiascA
a pune regulat in vorbire cele 3 fe un i de articol ta tu ;
sa, su §1 ns., na, nu" (cf. p. 274).
Deci, a§a e de neorganic I strein de firea limbei. propriu zis
bulgare art. triplu post-pozitiv, !flat foarte greu se pot deprinde cu
Bulgarii propriu zi§1.
Astfel, ca tripluf articol din Rodopi, cu care inceard MI. a
combate caracterizarea macedoneank deci apusanä, ce eu fac
doc. munteano-slave, sustine §i mai mull aceastA caracterizare a mea.
De altminteri, MI. nu §tie §1 altceva : cA nu eu ce! dinâi, ci IncA
§i aljii Inainte de mine au socotit drept notA specific macedoneanA
acest articol triplu. Astfel, Leskien dejà de mutt (in AfslPh., III, a.
1879, p. 522) zice: Ndie eigentarnlichen Formen des Artikels im macedonischen
Bulgarisch, die statt t ein n oder v haben". In urmA,
Coney (In Uvod, p. 63) spune ca unul dintre caracterele specifice ale
graiurilor macedonene (makedonski govori), In cari intrA §i cel din
DebAr al MIcedoniei Centrale, este : art. triplu (troen dlen). Si mai In
ormA, filologul bulgar D. Mirdev serie In Sb. dela Sofija, XVIII p. 457,
sub controlul §i recunoa§terea lui Dr. Iv. D. gigmanov, redactorul
acestei publicajii a Ministerului de Instrucjie, care, clnd §tie cA ceva
nu e -exact II pune note ale Redacliei in josul paginei ; a§a face s.
ex. la p. 427 unde g. spune : se pare cA autorului (Mirdev) i-a
rAmas necunoscut c5 aceastA corectare s'a fAcut deja de..." (.,Na
avtora, vidi se, e ostanalo neizyès`no, de taja popravka e vede napravena
oft ..") Aci Mirdev, scriind ni§te Note cu privire la graiul
din Kukug-Vodena" In Macedonia (13:62ki Po kukugko-vodenski
govora), zice, despre acest grai, urmAtomele : In graiul din Kukug-
Vodcna intAlnim numai [articolui] ot (ut), ta, to, ca §i In graiurile
bulgare rAsAritene, §i aceastA Insu§ire it de sebege destul de muIt
de graiurile apusane, cari au articolul triplu : ot, ta, to ; on, na.
so ; ov, va, yo" (V K.-V. govor srègtame sama ot (ut), ta, to,
kakto I y istb. govori, a tova obstojatelstvo dosta mnogo go otlilava
ot zap. govori koito imat trojak ten ot, ta, to ; on, na, no ;
ov, va, vo'). Ca mine spune, prin urmare, 1 Mirdev, ba §i Sigmaalov,
din momentul ce acesta, relativ la articol, nu corecteaz5 pe
Mirdev In nici o notA
Cu atAt mal mult mä miri necunoa§terea acum a acestor fapte

824
de catre MI., cu cat alta data si el zicea ca mine si ca aceia. Anume,
ocupandu-se cu graiul dela apusul liniei Iskar-Salonic din Novo Selo
(cercul Vidinului), zice : rnajva2na makedonska osobenost v novos.
govor e ame in, na, no", adica : cea mai Insemnata particularitate
macedoneand a graiului din Novo-Selo e articolul in, na, no"
(in Sb. Min., XVIII, 498). Deci, cel putin forme art. cu n din ce!
triplu §tia alta data Mladenov ca e particul. macedoneand" lar nu
si propriu zis bulgareasca.
De aceea, art. triplu din doc. munteano-slave invedereaza realitatea
tezei mele : ca limba lor e nu cea propriu zis bulgara, ci aceea
din apusta acestei linii si anume cea din portiunea Maced. de Nord
si Centru.
In sfarsit, la p. 239 a cartii eu spun ca tarul bulgar Ion
Asan, la 1229-30, numeste pays serbea o parte din Macedonia.
Atat aceasta cat si Inca alte documente istorice cu privire la numele
Sarb" In Macedonia in veacurile trecute, citez la p. urmatoare 240
de unde le-am luat ; zic, anume : Voir toutes ces donnees et d'autres
encore réunies par le professeur Vas. Cede de Belgrade, dans le
remarquable ouvrage de ce dernier publié sous le titre de : O
srp.skom imenu u Staroj Srbiji i u Maéedoniji", Belgrade 1904.
Acesta, in adevar, duna ce reproduce inscriptia lui ion Asan, çu
CpktECKAArt, care vorbeste de Sarbi, observa /a p. 9: ovde se svakako
misli na neki juini kraj srpske zemljea, Alca : aici [In inscriptie],
oricum, se gandeste . la oarecare regiune sudicd a tarii
sdrbegi". Deci Cerit intelege regiune sudicA" adica Macedonia.
$i cu toate ca citez pe Cerid, MI., spre a critica cu once
chip, !mi imputa d.: M. B. ne nous indique point la source où i/
prend sa connaissance de rinscription du tsar Jean Asen II ! Et une
pareille source n'existant pas, le professeur de lassy nous cite demeinoire
etc". Tot re A credinta si aici din partea lui MI., asa dar.
Acestea sunt toate punctele cArtii mele, pe cari le critica MI.
Din ele se vede neindoios, sper, ca critica sa se caracterizeazA prin :-rea
credinta si cunoastere numai superficialA a problemelor ce eu discut.
M'am tntrebat eu insumi de ce se va fi folosit Ml. de rea
credinta (cAci ignoranta-i in problemele acelea nu ma" mira). Repetarea
mereu in critica sa a expresiei de tendance bulgarophobe"-

32Z
ce-mi adreseazä, mi-a dat i explicarea acestei rete credit*. MI.,
nefiind pregAtit spre a intelege Stiinta din cartea mea, si-a inchipuit,
evident, ca de oare-ce eu, in carte, resping parerea generala
de pana la mine cA Bulgarii ar fi imprimat directiva culturala Printipatelor
Romane din sec. XIV-XVII si intemeiez parerea-mi nouA
personalA ca Sarbii, si ca de oarece pe temeiul acestei noui concluzii
istorice preconizez si o politica actualA cu Sarbii, nu s'ar putea sa
lac aceasta de cat fiindca asi fi bulgarofob" politic. Si atunci, a
sarit sa-si serveasca patria ; far pentru ca nu putea rasturna documentarile
mele, recurse la ce putu, deci si la rea credintA.
De cat, s'a inselat MI. cu privire la gandul meu. Am documentat
pentru Sarbi nu fiind cA imi cerea asa politica, cum crede dansul,
ti pentru ca izvoarele istorice i filologice itni impusera aceasta. Ce,
.adica era bulgarofob" rusul Kalajdovi6 and, in contra lui Vostokov,
zicea cà limba textelor paleoslovenice nu e bulgareasca ci cea
moravo-ceh5; sau, bulgarofobi" erau Kopitar cari viata
for intreagd sustinura, acesta din urma mai cu seamA in potriva lui
Ink% Leskien etc., cA paleoslovenica lui Ciril i Metodiu nu e limba
bulgareasca ci aceea a Sloventilor din Panonia ? Evident cA nu ;
pentru ca li argumentarb, totdeauna In sens.documentar, sustinerea
aceasta a lor. Dar atunci, evident CA nu poate fi de cat o simpla
.oriAre patriotica strecutata in StiintA invinuirea de bulgarofobie ce-mi
aduce Mi., pe cata vreme, cum aratai, el nu poate ataca si lovi de
tat cu rea-credinta i nestiintA argumentarte documentate ale mele.
Fapta aceasta a lui Mladenov, in once cas, nu prea face onoare
bulgare.
Recapituland acum cele ce am spus in acest paragraf, constatAg:
ca textele (adid §i documentele si alte scrieri) munteano-slave
tuprind implefite, in toatA perioada Slavonismului Cultural, elemente
lingvstice i ortografice bulgare i sarbesti, asa cum am vazut cA
aces-tea se prezintau la slavii Sarbi si Bulgari
Dar elemente rusesti au ele?
3. Tipul ruso-sluv tn Literatura románo-slavei.
Aceleasi pnicini cari au fAcut ca Rusia pravoslavnicA sa nu
exescite vre-o influenta deosebitA culturala In Bulgaria, SArbia si

326
Macedonia de dupa veacul al XII, adica subjugarea ei politIca de
catre Mari cu consecintele acestei subjugari (cf. p. 198, 201) au Matt
ca nici in Principatele Romane vi Ardeal si nu poata influenta culturalicevte
vecina slava de la rasarit de cat Cu totul putin In pe-.
rioada Slavonismului nostru Cultural. Cu privire chiar la aceasta Influenta,
insa, trebue si distingem o de tot slabA intensitate a ei
Muntenia vi Ardeal vi o intensitate oare-cum mai mare In Moldova.
De aceea acest capitol il vom imparti In 2 paragrafe cleosebite
; In intaiul voi at-Ma curentul ruso-slav In Muntenia vi Ardeal
iar in al doilea voi prezenta acest curent In Moldova.
a) Curen tul tipul ruso-slav In textele munteano-slane.
Precum textele bulgaro-slave, sarbo-slave I macedo-slave,
cari se hranea scrisul nostru munteano-slav In de obvte, nu au influente
rusevti In perioada Slavonismului dela Romani din sec. XII
sau XIII pana inteal XVII, de cat cu totul exceptional, neorganic v't
In mod pasiv, tot astfel nu au rusizme in ele nici discipolele lor textelemunteano-slave,
de cat- exceptional vi tot pasiv.
Lipsa influentei rusevti in acestea; ca vi in cele bulgaro-, sarbovi
macedo-slave, se datorevte mai Intai nevecindtdiii geografice.,
Munteniei cu Rusia, -iar al doilea lipsei fortel de expansiune culturala
a Rusiei spre apusul ortodox In vremea cat aceasta tara
trai (din sec. XIII-XV) sub jugul Tatarilor. Numai din veacul al XV
incepe Rusia si se lege iaravi culturalicevte de Bulgari I Sarbi ; la'
Inceput, insä; ea primevte influente ¡iterare dela acevtia i numai din
al XVII veac, de and Ii lua mare zbor prin crevterea autoritatii
politice in Europa, numai de acum influenteaza Rusia cea mal intensliteraturile
sud-slave, lar impreuna cu acestea vi pe cea rornanas/arra.
romana (cf. p. 128).
Din aceste dota pricini, nu se afla in limba textelor munteanoslave,
dintai pana in veacul XVII, influente rusevti, de cat doar exceptional,
anume and ne adresam cu vre-o afacere de naturA diplomatica
Poloniei care in acea vreme stapanea vi parte din Rusia de
mai tarziu,, ca Ukraina .dintre Dnipru i Nistru. i pentru cA, Muntenia
fiind depart& geograficevte, aceste. afaceri erau rare, de aceea.
vi texteie cit elemente rusevti erau i la noi, ca In Sarbia vi Bulgaria

a27
rare, exceptionale; acestea erau ceva neorganic fata de limba obicinuita
a textelor munteano-slave, erau un nesemnificativ strat suprapus,
care ncr avea nici o legatura organica cu cele dintai 1). Astfel e juramantul
de fidelitate al boerului (daca e muntean iar nu moldovean)
Costea Valachula, din a. 1402, catre regele Poloniei Vladislav, care
era, spune chiar acest act : cu mila lui Dumnezeu rege al Poloniei,
Lituaniei, Rusiei §i al altor tari", §i care e scris in limba §i ortografia
ruseasca a vremii acelea. Tot astfel e declaratia de fidelitate, pe
care IVLircea cel Batran, domnul Muntenii (TAM Romane§ti) o face
catre acela§ rege al Poloniei, la 1403, §i o repeta apoi. Macar ca In
acestea se strecoara §i caractere fundamentale ale limbii obicinuite
munteano-slave, ca cunoscutul casus generalis, s. ex. In cmosrmo
H411J110 4HCT010 1110010 E130 ACTH H R3 HTPOCTH EIPH 11M1141
110A11 H 4 111 E C T It/i1 U k C K 4 13 K k 94, 14HKHM[K] K[I] TOMIr 0911-
CHAOH4HH AIM HOHHIOKEHH, Hic)Kk 11 4 W â A 0 E 94 13 KOAA=
duim cu credinta noastri curatä tara in§elaciune §1 färi viclenie, pe
onoarea noastra §i pe credinta noastrd cmtineascd, de nimeni nesiluiti
§i neconstrAn§i la asta, de cAt cu a noastrd Mai vote; sau
au amestecul iusurilor, Impreuna cu casus generalis, in: MAHN
mom tr 110AHTIA1O, KEAHKOM1( K090410 ROAOAHCAMW
K k p H4 11 fl it71 3H k H ROICWKIrI nottnou[s]. iiHCAAK ECU CK011 4HCT1k
Kk MR* Ck 71t a t o CT H 1w lIIHVIA KOIKOM, MHAOCTi at
KOKSTIA rocnompk= Ivan Mircea... rudei mele, marelui rege Vladislav...
credincioasd prietenie §i cu iubire plecaciune. Ai scris catre
mine scrisoarea ta [plinal Cu jeluire... lo Mircea, ca mila lui Dumwezeu
dome 2).
Tot cu caractere ruse§ti e actul prin care Vlad Dracul, domnitorul
Munteniei, la a. 1439, acorda negustorilor din Galitia §1 Moldova
libertate de a face comert In tara lui. Ad, pe limba obicinuita §i
organica munteano-slavk (A in loe de A, instr. sg. KSRIwM, AA) se
aflfr grefate felurite caractere ruse§ti : H WT HfIla M*CTIt H WT
WKLY. 21M4H. H WT MOA,3,0KICKOH SIMAH. KICIKKI 4 E A 0 Irk K h. H
KEC1Kkl K8111141 XTO 3 13 H T Cid AHCT POCH9ACTIlt/MH. HA11 SCAHWHT
WO lIkTK411. H TKO EH KOTIA AOHTH Ck K8IliWA1... 4 MUTO A A
HAtiTHT Vi din alte locuri, §i din tara ruseasca, §i din tara mol-
1) Cum am arStat mai pe lug in a mea Cercetdri istoriconfilologice.
') Toate in Doc. Hurmuzaki, I, 2, p. R92 o 824-825.

828
doveneasca, oricare om §i oricare negustor care va vedea aceast&
carte a Domniei tnele sau o va asculta citindu-se, i cine ar voi sä
vie cu marfa... si vamä sa plateasca 1).
Dar limba cu rusisme a acestor texte externe, de natura diplomatted,
dela Mircea si Dan, e ceva exceptional i rar fata de limba
tuturor documentelor- munteano-slave interne, ale vietii de toate zilele,
date de aceeasi domnitori chiar, si care, cum am arätat mai sus, e
sud-slavä in totalul ei.
Ca si la Sarbi i Bulgari înii, cu ent ruso-slav nu se constata
111Ci in Muntenia inainte de veacul al XVII; nu nutnai curent,
dar nici chiar influente rusesti izolate nu se vad in alte texte insä
de cele diplomatice de cat cu totul exceptional In acea vreme din
Perioada Slavonismului nostru, Numai dupä ce Rusia se scapä de
jugul Tätarilor i îi lua avantul prin cuceriri teritoriale spre o nouä
cultura, numai de atunci, dar mai ales numai din veacul al XVII,
ea incepe a impresiona pe ortodoxii din Odle dunärene (Slavi
Romani) ; nutnai de atunci textele rusesti incep a fi citite, fiinda
,nutnai in sec. XVII incep ele a se räspandi prin noua intensificare
a vietii culturale ruse, in Principatele Romane, ca in Bulgaria, Sarbia,
Macedonia (cf. p. 201).
In multimea de manuscrise romano-slave nediplomatice ce avern,
abia daca unul ne oferä rusisme in esenta munteano-slavä (sud-slava)
a limbii lui. E un Codex miscellaneus, adicA Sbornik, cum zic Slavii,
pe care nu se afla aratat nici unde nici cand a fost el scris. Hasdeu
(in Cuvente, II, 184) II crede din sec. XVI, Syrku (in AfslPh., VII, 78)
socoteste din veacul XVII; nici unul-din acestia insa nu precizeoza
unde va fi fost scris, ci par a zice numai ca In Muntenia, fiindca
ctrprinde, cum zice Syrku, Sprache der spaten bulgarisch-rumanischen
Redaktion", adica limba redactiei bulgaro-romane de mai
tarziu". Cum am \rant mai nainte insa, texte bulgaro-romane. se
produsera inteo oarecare mäsura si in Moldova uneori (s. ex. Cronicele
lui Macare, Eftimie, Azarie) ; asa cA, si acest Cod. illiSC.. puta
fi cu redactie bulgaro romana scris in Moldova. Ba cu atat mai
sigur ar putea sa fie scris acolo, cu cat el con(ine in lirnba-i sudlava
amestecate oare-cari fotme poporane rusesti, cari, dupä cum
1) IDoc. e publicat in Arhiva Istoricd (a Jul Hasdeu), I, 1, p. 85. Cf. a
mea Cercetdrt istorico-filologice, p. 54..

32.9
constatam in textele vremii acelea, nu se insinuau in texte neexterne,
nediplomatice i in Muntenia ci numai in Moldova. In unele bucdti ale
sale acest ad. misc. are casus generalis, rar, frisk ca in Macedonia
de Nord si centru, aldturi de flexiuni casuale ; are amestecul iusurilor
si e din Scoala ortogr. (mai mult sarbeascA) cu k in loc de K. Astfel
are: AORLI,H SIVICpat OVEN ILI H OT11011A Ill H IIHKOIII at KS
u,apio. 4 GEE KklII A-kgnika, HSRE,I,OWM ta, unde se vede amestecul
iusurilor i cas. gener. ; precum are si likICTIL romt+ KEAHK6 etc.,
unde se vede k in loc de R. Dar in aceastä limba si ortogr. sud-slavd,
unele bucdti ale Codicelui au strecurate si oarecari rusisme, ca exceptie;
asa este ti/SKIEk, poate si cuvantul cu rus. akanije" canTauk
(in loc de soltan, rom. sultan), e KhltHilildETK Cu prepr. i =sudslav
Hs- *; CTOA 11,11 piseazd, ca imperativ, cu de obicei rus on p. sudslav
AI sau J,ovsAopognAiTh etc. cu polnoglasia rusk ba este chiar polonismul
rpom = cetate, in loc de sudsl. rpma, rus ropoAa, care
si el o caracteristicd numai a textelor moldoslave. Dar sd zicem,
lot*, ca liasdeu cä ar fi scris in Muntenia si chiar ca ar fi din
sec. XVI.
Afard de acesta, mai cd nu se gdsesc manuscrise munteanoslave
cu rusisme, deci cu influente ale vreunui carent rusesc cat de
mic, inainte de sec. XVII.
Avantul ce Moskva il ia °dad cu veacul al XVII. acel avant
care culmineazd, apoi, la sfarsitul acestui secol prin Petru cel Mare
(1689-1725), dd Rusiei putere de influentä culturald i politicA la
Slavli dundreni si la Romanii Principatelor. In acest veac incep a veni
si la noi mal des texte rusesti, unele manuscrise, dar si multe tipdrite.
In Bibliotecile vechilor noastre manästiri s'au gdsit, desigur
cd mai ales in veacul XVII aduse, diferite manuscrise ruso-slave de
Et angtielii, Minee, Trioduri, Octoihuri, de Kanonik, de Sbornice Cu
cuprins variat. Din sec. XV, XIV si XIII deabia dacd s'au gdsit cate
asa manuscris ; din al XVI veac insd avem multe, lar din al XVII
mutt mai timIte ').
Aceste texte ruso-slave se citeau atunci cu deosebire. Din .a-
I) A se vedea Iacimirskij: Slay. i russk. rukop., p. 57, 66, 131, 153,
157, 302, 332.; 623 mscrise din sec. XVI %;i p. 68, 70, 133, 151, 152, 169, 19'7,
210, 211, 214, 396 etc. mant:scrise din sec. XVII. Din sec. XV, XIV, XIII nu
s'au gasit de cat cate un ms.: p. 53, 91, &S.

830
ceasta a urmat cA cele de pAn-atunci sud-slave nu se mal citeau
mult ca Inainte §i scad din circulatie, iar cele ruso-slave le iau In
mare parte locul. lar scriitorii romAno-slavi bleep a copia de ad
Inainte mai ales de acestea din urmA 0 a imita scrisul lor In loe
de scrisul celor sud-slave.
In sec. XVII deci, se introduce In Principatele RomAne 0 Ardeal
redactia ruso-slavA, alAturi de traditionalele redactii sud-slave de pAnk
atunci. Moda aceasta stApAni chiar ei pe scriitorii 0 personalitAtile
de seam5. De aceea vedem cA Matei Basarab, domnitorul Prii RomAne0i,
0 invAtatul sAu boier Udri0e NAsturel, pe lAngA ca salt(
documente interne in bimba §i redactia macedo-slavA obicinuitA, tlparesc
cArti biserice0i 0 cu redactie ruseasci, chiar cAnd au, ca
me§teri tipAritori ai lor, un SArb 0 un Ohridan. Astfel au tipArit ca
redactie ruso-slavA : Antologhion, la CAmpulung in 1643; Liturghier,
la' mAnAstirea Dealul In 1646 0 allele 1).
Ori-cum, chiar dacA nu se poate zice, pentrucA nu se vede,
ca a existat un curent literar rusesc in Muntenia qi Ardeal Inainte
de veacul al XVII, totu0 pentru acest veac trebue sa admitem existenta
unui astfel de curent, de0 foarte mic, pentru cA-I consiatAm In tipArituri.
In Moldova, InsA, existA un curent literar rusesc cel putin din
veacul XIV pAnA Inteal XVII inclusiv ; II constatAm In deosebi In
documente, numai a nu cu individualitatea ce i-o atribue unit
invatati.
b) Limber si orto,qrafia textelor moldo-slaue
Sub numele de IhnbA ei texte moldo-slave Intelegem pe cele
ce s'au scris In Moldova In Perioada Slavonismului. Aceste texte
erau de naturi diferite': documente ale cancelariei Domaitorului pentru
rAnduirea afacerilor externe §i interne, acte §i cArti de proprietate,
de judecAti 0 de altfel ale Moldovii, dar fncA 0 Cronici sau Compozitii
fie biserice0i, fie mirene, 0 inscriptii biserice§ti comemorative
sau mormAntale, cArti biserice0i. Erau dar: texte §1 miren-e 0 b1serice0I.
In ce limbA erau scrise toate acestea ?
') Cf. Ion Bianu al Nerva Hodog: Bibliogr. ront. ve-che,1.

331
Venelin, cel dindi mi se pare, in a sa Vlacho-bolgarskija
ill Dako-slavjanskija Gramoty, S. Peterburg 1840, vorbind de
limba documentelor munteano-slave, s'a rostit, numai. In treacit,
cu privire la natura limbii documentelor moldo-slave. Ad el spune
la. p. I numai despre documente vorbind cA : ele sunt scrise
In dialectul sud-rus, adicA rutean sau malorus (Moldovskija gramoty,
pisannyja na ju2no-rtisskon nafédii). Despre limba celor lalte categoril
de texte moldo-slave: cronici, compozitii mirene, cArti bisericegti
sau inscriptii Venelin nu spune nimic. De altfel trebue sA observ
cA aceastä pArere despre limba doc. moldo-slave nu gi-o face din
citirea marii multimi de aga documente, ci pare-se cA numai citind
cele c3teva doc. moldo-slave ce el tipAri In cartea sa i cel mult
citind ce putuse gAsi pe vremea lui la Mitropolia din Bucuregti. Ca
el crede, apoi, slavistul Sobolevskij. De asta in cArtile sale i),
pune gi doc. moldo-slave.intre izvoarele limbii ruse.
Mai tArziu se ()curd de limba moldo-slavä C. Jire6ek 2). Acesta
crede cA limba cronicelor, a inscriptiilor gi cArtilor bisericegti sau
mirene slave din Moldova..e tot cea munteano-slay5, dar cA limba
documentelor moldo-slave e cea ruseascA : Die Sprache der moldauischen
,Urkunden hat meist entschieden russischen Typus".
pentru cA Jire6ek are idea c3, din pricina vecinAtAtii cu Rusia gl
a contactului statornic al Moldovenilor cu populatie ruseascA chiar
In Moldova deja in se,: XII gi inainte de acest veac, toatA limba
moldo-slay5, adicA nu numai a documentelor, ci gi a Cronicelor,
inscriptiilor i cArtilor bisericegti ar fi trebuit sä fie tot ruseascA
de aceea se mirA cA se gAsesc Cronice moldo-slave scrise cu redactia
aga numitä bulgaro-slavA ca In Muntenia. Constad, dar, Cu
acest prilej, : In Muntenia se gAsesc aproape exclusiv texte de
recensie bulgAreasc5, dar in Moldova se IncrucigeazA intre sine influente
bulgAregti i rusegti". (In der Walachei finden wir fast ausssdiesslich
Texte bulgarischer Recension, aber in der Moldau kreuzen
einander bulgarische und russische Einfltisse"). InsA, creand cA numai
rusism ar trebui sA fie in Moldova., se mid and aflA acele cronici
mi in limba i. redactia ruseascA: E In once caz .ciudatA prezenta
Lekcii Po russkomu jazyku, Petersburg 1891 si In Oc'erkl lz Istorii
russkago jazyka, Kiev 1884.
') In AfslPhil., XV (a. 1893), p. 85-86.

302
recensiei bulgäre§ti In Moldova, ba incA In texte care poate s-au
produs in nordul Moldovii" (Das Auftreten der bulgarischen Recension
in der Moldau, noch dazu in Texten, die zum Theil in der ntirdlichen
Mofdau entstanden sind, ist jedenfalfs merkwiirdig). Cf. P. 10.
In acela§ an, profesorul Miletij 9, atingandu-se, numai in treadt,
de limba inscriptiilor moldo-slave zice, ca §i Jirejek, cA ea e cea numitii
bulgaro-slav5, dar cA are influente- ale malo-rusei in ce prive§te
flexiile casuale : Nu numai in Muntenia, ci §i in Moldova deseori,
pAnA chiar in cele mai nordice pArti ale ei, pe hotarele Bucovinei,
se repetA la fel neglijarea flexiilor. Aici a trebuit sA vie limba malorusä
in ajutorul limbii eclesiastice §i sd-i sustinA flexia regulatA"
(Ne satno VS Vlachija, ala ¿esto pxti i I/ Moldavija, don i do najs6vernitè
i jasti, pa granicit6 na Bukovina, se povtarja vse ednakvo
zanemarjanje na fleksija"). lar in studiul ce tot aici face limbii documentelor
munteano-slave, Welk constatA CA cele mai multe din
caracterele acestei limbi se gäsesc §i in limba docutnentelor moldoslave
; de aceea, la fiecare fenomen are paragraf despre existenta
Atli in vlagki gramoti" adid in doctimentele muntene§ti", ci, in
acela§ timp in moldavski gramoti", adid in _docurnentele moldovene".
De§i, ce e dreptul, la p. 298 din SbM. IX, Mil. spune
cA in vremea lui Mircea BAtrAnul din Muntenia : v Moldavija e WI
veje priet maloruskijat ezik.
Din acestea reese, dar, d pArerea lui Miletij e deosebitä de a
lui Venelin §i C. Jirejek in privinta naturei limbii moldo-slave. Anume
Jirejek crede d limba cronicelor ci textelor biserice§ti (Cu inscrlptiile)
e cea numitA bulgaro-slavA, dar cA limba documentelor e cea ruseascA
; pe cand Miletij pare a socoti cA tot cea bulgaro-slavA
(adid tnunteano-slava) e in fundamental ei §i litnba Cronicelor li
a Textelor biserice§ti cu inscriptiile, §i a documentelor interne. Numai
cA, pare a crede Miletiì: in acest fundament bulgaro-slay (§i al
inscriptiilor de pAnA la hotarele Bucovinei) s-au strecurat sau s'au
grefat influenfe ale limbii maloruse" sau ale turnurii malaruse"
(maloruskija obrat). Zic pare, fiindd el, numai in treadt §i foarti
neprecis, vorbe§te de natura limbil doc. moldo-slave §i pentrud in
altA parte) spune, oarecum contrazicAndu-se, d : In vremea lui Mircea
1) In Sbornik na Ministerstvoto, IX (a. 1803), p. 283.
r) In SbMin., IX, 208.

333
[cel bAtran] in Moldova se primise deja limba malorusä ca oficialA,
cu toate cA in bisericA domina moldo-bulgara, care nu numai
cA nu ing5duia amestec de limbA malorusA in cArtile biserice§ti, dar,
invers, influenta asupra celei medio-bulgare" (VA Mifeovo vr6me
Moldavija e bil ve6e priet maloruskijat ezik za oficijalen, pri
vsi6ko vA 6erkvata e gospoduval srèdno-bAlgarskijat ezik, gdéto
ne samo e ne dopuskal namòsvan'e yCerkovnit6 knigi na maloruski
ezik, no, obratno, vlijal vArhu poslekinija").
In a. 1892 §1 1863, Kozak, ocupanduse1) cu inscriptiile
textele bisericesti moldb-slave din manAstirea Sucevita din Bucovina,
zice cA limba lor este aceasi care-i bimba obicinuitA eclesiasticA
In Moldova, adicA recensia bulgareascd, dar in gura si sub
mana unui Rus" (ist dieselbe die im Lande tiblich gewesene kirchenslavische
Litteratursprache bulgarischer Recension, jedoch im
Munde und unter der Hand eines Russen") ; sau : nlimba acestei
inscriptii este obicinuita eclesiasticA de recensie bulgareascd" (Die
Sprache dieser Inschrift ist die tibliche Kirchenslavische bulgarischer
Recension) ; ori, vorbind de o Tetraevanghelie manuscris, spune, la
cA : limba el e medio-bulgarA, asa cum aceasta fin-1M se and
in textele moldo-slave" (Die Sprache.ist die mittelbulgarische, wie
sie in den moldo-slavischen Texten vorkommi). Despre limba documentelor
interne moldo-slave, insl, Kozak nu spune nimic acolo.
In altA parte ins& E. Kozak, ocupandu-se cu inscriptiile romano-slave
de pela manastirile romanesti din Bucovina, zice cA
limba lor este: cea slavd eclesiastiad de redactie medio-bulgarA
obicinuitA in Principatul Moldovii ca limbA oficiald a Statului si a
bisericei, care (limbA) aci se amestecA cu caractere vorbite ale redactiei
rusestr (Die Sprache der Inschriften ist die in der Vojevodschaft
Moldau als ofizielle Sprache des Staates und der Kirche
iibliche Kirchenslavische mittelbulgarischer Rezension, welch letztere
sich hier mit ausgesprochenen Merkmalen der russischen Rezension,
vermengt 2).
DupA MiletiC, deci bimba oficialä era in Moldova, deja In
sec. XIV, pe vremea lui Mircea voc15, cea malorusA ; dupA Kozak
insA era tot cea medio-bulgar5, dar asta cu amestecuri rusesti.
In AfslPh., XIV (a. 1892), p. 252 ei XV (a. 1803), p, 163, 184.
In scrierea sa Die Inschriften °us der Bukovina,Wien 1003, p, IV.

334
Dintre Romani s'au rostit mai demult ca cunoscdtori, asupra
limbii moldo-slave, Hasdeu si episcopul Melchisedec. Ei au nu parerea
lui Mileti6 sau mai bine pe a lui Kozak. In adevAr, Me(chisedec
vorbind 1) de limba moldo-slavA a cArtilor, inscriptiilor etc.
(afarA de cea a documentelor) spune cA ea era limba slavo-sudice,
pe care au transportat-o cu dansii si 1ntArit-o prin manAstiria feluriti
cAlugAri si pusnici emigrati in Moldova, unde au 1ntemeiat cele mai
vechi schituri si manAstiri, venind din lumea si mediul cultural sud-slav
(adicA sarb, butar si slavo-macedonean). lar cand scrie despre limba
documentelor moldo-slave spune 2) limba slavonA a documentelor
moldovene din aceastä epoca poartA urm ele limbei rutene din Galitia,
Cu polonismii ei".
Deci Melchisedec Intelege cA limba docum. moldoslave contine
fondul sud-slav si numai urme ale limbii rutene.
far Hasdeu, and se ocupA de Diploma BArlAdeanA a lui lvanko
Rostislavovi6 din a. 1134, rostinduse Impotriva gresitei pared despre
ea ce avea rAposatul profesor slavist Ion Bogdan, zice 3) : Tot ce ar
fi fost permis d-lui Bogdan, era de a conchide: asa numita diploma
barlAdeanA nu, e pe deplin ruseascA", cl aceastA diplomA are si elemente
sarbesti, zice Hasdeu tot acolo mai departe. Cf. p. 10. -
Deci si Hasdeu e de pArere, ca Melchisedec si Kozak, cA organismul
limbei moldo-slave nu e rusesc ci sud-slav, dar cA rusismele
sunt In ea numai urme" ale limb'i rutene.
DupA acesti streini si Romani in'am ocupat eu 4) cu limba
moldo-slavA, Analizand-o am ajuns la o pArere proprie, ca aceasta
are douà straturi : unul intern, care este limba propriu zis moldo-slavi,
In care intrA si documentele interne; si altul extern, care e ceva
neorganic si izolat in scrisul slavonesc al Moldovenilor, In care intri
documentele externe, iar din sec. XVII anumite aril bisericesti in
generalitatea cazurilor tipArite. Dupa ce constatam in stratul inters
unele fonetisme rusesti (c4 cTopolia, pONC1111-111 etc.) concludeam pentru
acea limba moldo-slavA propriu zisA, adica a stratului intern care4
§i a documentelor, cA ea e: cea bulgaro-slavA [ca §i a Muntenieil,
2) In Revista pentru lstorie, Archeologie fl Filologle, a 11, p. 50.
1 lbidem P. 53.
0) In Magnum Etymologicum : Neva-Von, p. XCVI.
4) In Cercetari isiorkes-filologice, Bucureatl 1902, p. 56-07.

combinatA cu sarbo-slava (azi zic §1 macedo-slava) §i cu ruso-slava"
0 Intelegeam; deci, atunci; oarecum ca o forma(ie ¡iterará, prin
eclecti-sm, adici prin acea pomeniti colaborare reciproci 1) a scriitorilor
el. Acum o inteleg tot ca formatie literarA eclecticä, numai
cA sarbismele dinteinsa nu mai admit cA sunt numai influente literare
propriu zis sArbe§ti, ci, conform cu cele ce am demonstrat
relativ la natura limbii documentelor interne munteano-slave care
am zis ci e macedo-slava vie, sustin cä aceste sarbisme sunt
In deob§te, in ea, In moldo-slava aceasta, chiar elemente vii constitutive
ele limbii munteano slave (deci macedo-slave) care, prin Muntenia,
s'au Intins §i rispAndit §i In Moldova, dup5 ce influenta
propriu zis bulgarA s'a mic§orat in urma depläsArii centrului ei de
activitate dela risAritul lini i Iskär-Salonic la apusul acestei linii.
Din sec. XIV, deci, macedo-slava Munteniei e fundamentul limbii
moldo-slave a documentelor interne; dar pe acest fundament s'au
grefat elemente ruse§ti sau rutene, uneori numai literare, alte dätt
chiar vorbite sau vii. Aceste elemente rutene (pe cari In Muntenia
le gisim numai In cateva documente externe de afaceri diplomatice
ale lui Mircel cel Mare etc. cu regii Poloniei cari erau §i stäpáni -
tori ai anumitel Rusii) se introduc §i In limba fundamentali (munteano-slava
. macedo-slava) din Moldova din pricina legAturilor
diplomatice ale acesteia cu Polon a stApAnitoare de Ru§i. Aceste legituri
fiind cu totul putine pentru Muntenia, care se afla departe
de Polonia §i Ru§i, se s rise din ea putine acte diplomatice cAtre
Polonia ; de aceea nici nu se acivari .In can-elariile muntene diaci
ruso-slavi §i, deci, de aceea nici forme sau cuvinte ruso-slave sau
rutene poporane nu s'au ins'nuat In limba munteano-slavä. Moldova,
insä, fiind chiar alAturi de Polonia §i pärtile ruse§ti ale acesteia,
ale Ucrainei In deosebi, avu, incA dela inceputurile unitare politice
ale el, numeroase legAturi diplomatice cu acea vecini de rAsArit. lar
IiindcA politeta diplomatici a vremii, pe care o constatAm §1 la
Mircea cel BAtrAn citre Polonia, cerea ca domnitorii Moldovii si
comunice cu vecina sa In limba ortodoxilor ei, de aceea cancelariile
domne§ti ale Moldf_wii se ImpOnari de diacl ruteni ; cAci numai el,
fire§te, cuno§teau limba ruso-slavA ca care, dupA acea politeti, trebuia
si se serie dire Polonia. Nu numai nevoile acestor cancelarli
1) Cf. P. 186.
8.%

316
pentru afacerile externe, insa atrasera in Moldova numerosi Ruteni
sau Rusi propriu zisi, ci Inca si felurite legaturi familiare cari se
faceau ?rite domnitori si Rusii Poloniei : se stie, s. ex., 6 una din
sotiile lui Stefan cel Mare era sora cneazului din Kiev si ca una
din ficele aceluiasi Stefan se marita dupa un ViAniewiecki iar alta
dupä fiul si mostenitorul marelui cneaz al Moscovei; se stie si cA,
mai tarziu, una din fetele lui leremia Movila se marita si ea cu un
Vgniewiecki. Si asa mai departe, inrudiri prin casätorii de acestea
se Mull chiar intre boerii moldoveni _si ortodoxii Ruteni sau Rusi
ai Ucrainei insasi ori ai Poloniei. Toate aceste legaturi atraserä
Rusi, uneori chiar colonii, in Moldova ; ei izbutira a ocupa nu numai
cancelariile pentru trebile externe ci, prin legäturi ce stabilira in
tad, dobandira locuri de diaci si in cancelariile pentru afacerile interne
ale 'aril, unde limba cu rare scria nu era tot cea ruso-slava
a cancelariilor externe ci era limba munteano-slava (= macedo-slava)
care se introdusese in locul celei bulgaro-slave initiale inainte de a
capata trecere ruso-slava. Acesti Rusi ajunsera a impestrita cu formerusesti,
ce ei cunosteau mai bine, limba fundamentalä munteano-slava
ce o gasisera in cancelariile interne din Moldova impusä prin traditie
si uz, a se scrie ; si ajunserä Inca a invata pe diecii deprinsi
cu munteano-slava pe care, din pricina nestiintei, o considerau cirilometodiana
(CAOK*H11CKS), ca aceasta din urmä era cu acele forme
rusesti ale lor iar nu MA rusisme ca mai nainte. in Moldova, mai
ales din pricina vecinatätii geografice cu Rusii, putu prinde idea ce
am vazut-o in Sarbia la bulgarul Constantin Filosoful ca cirilo-metodiana
era un comnromis, un eclectism literar, fäcut de apostolii
slavi din toate limbile slave cu Intaetatea celei rusesti. Asa cA aici,
din pricina aceleasi necunoasteri a cirilo-metodianei, a limbii .sfinte"
pe care, urmareau a o serie si Moldovenii (ca Sarbii, Bulgarii si
Macedo-Slavii), din aceasta pricina, Rusii, cari impänarä Moldova,
strecurarä elemente rusesti in cirilo-metodianaa cunoscuta de ei si
invätara si pe diacii Romani cari incapura mai ales pe mana lor
acaparatoare sa introducä rusisme in munteano-slava traditionald
a OM (cf. 229 si 234).
Pe pamantul literar slay al Moldovii, asa dar, se angaje olupt5,
tacutä, de altfel, intre vechiul curent munteano-slav
(--= macedo-slav) care la randu-i inlocuise tot aci pe mai vechiu/,

initialul, bulgaro-slav, i intre curentul ruso-slav. Acesta din firma
se strecurä intäi Intreg in cancelariile externe unde produse acte
curat ruso-slave; incetul cu incetul pätrunse de ad i in cancelariile
interne, unde nu izbuti a impune limba-i ruseascA din cele externe,
dar izbuti sä infigA cel putin cuvinte i oare-cari forme rusevti in
limba traditionald macedo-slavA a lor. Totuvi, influenta curentului
ruso-slav e vi In Moldova, cum am arAtat cä fu in Bulgaria, Särbia
Macedonia') vi Muntenia, nu activä ci numai pasivä, numai superf
ficialä, adic5, pentru cA acel curent nu fmpestritä vi cu ortografia
sa ruseascA bimba textelor interne In care strecura cuvinte vi forme
ruse ; cum vom vedea, foarte putinA ortografie ruseasa e In Moldova,
ci scriitorii imbraa tot in cea sud-slava traditionalA a lor
formele rusevti ce insinuar in limb5.
Ava dar, pe and bimba documentelor munteano-slave era, in
generalitatea ei (adicä afar5 de ce era_ propriu särbesc in ateva),
limba vie din Macedonia de Nord vi Centru, limba documentelor
interne moldo-slave era, iaravi In generalitate (adicA afarA de cäteva
cari erau strict särbevti sau macedo-slave), o formatie literata hibridä
din un fundament munteano-slav macedo-slava) cu gref5ri pe
aceasta de elemente superficiale, lexicale vi fonetice mai ales, rusevti.
Era vi ea un efect al colaborkii literare, ca limbile literare bulgaroslave,
macedo-slava, särbo-slava (cf. p. 185).
Aceastä pärere a mea, cum se vede, -nu se deosebevte esential
ci numai in amAnunte vi oarecari preciz5ri de pArerea lui
Kozak, Hasdeu, Melchisedec. Deosebirea intre mine vi dänvii constä
mai numai in faptul c5, pe and ei vi-o formuleazA pe a lor färä
a o dovedi, ci numai vi-o afirmä din intuitie, eu imi documentez
pe a mea ; pe de o parte despärtind limba moldo-slavä externA de
cea interna (cea ce n'a facut nimeni Ora la mine), iar pe de alta
explicänd originea i rostul rusismelor din limba moldo-slava (internA)
a documentelor, ca element anorganic i suprapus in limba, indiand,
totdeodata, fundamentul, singur organic, al ei, munteano-slava, care
cuprinde casus generalis vi alte caraaeristice macedo-slave vi, In
general, sud-slave (ceeace, de asemeni, n'a facut nimeni inainte
de mine).
1) Cf. p. 202.
337
22

338
Inc°lo, deja inainte de mine, au avut, repet, In chip intuitiv,
pherea ce eu numal am documentat-o stiintificeste si Miletie:, si
Hasdeu, si Melchisedec : ca limba documentelor moldo-slave nu e,
in constitutia organid si fundamentala a ei, cea ruseascd, ci cea din
Muntenia, pe care ei o numird bulgaro-slavä, iar eu ii zic acum
(din a. 1912) macedo-slavä.
in sfarsit, cel din urtnA s'a ocupat cu limba documentelor moldoslave
rOposatul (in a. 1919) profesor Ion Bogdan 9. Acesta de mult
se supgra 9 de rezultatele noui ale cercetOrilor mele personale, ce
combdteau sau d5ramau pärerile lui, cari nu erau de loc noui, ci
cele vechi # comune tuturor in Stiintd. De astädatä apare cu aceeas
veche pasiune. Face la inceput istoricul pärerilor despre natura limbii
moldo-slave ; in aceastä istorie, ins5, nu e complet fiindcd pe de o
parte nu pomeneste despre MileW, iar pe de alta redA fals ideia lui
Hasdeu si Melchisedec, spunand cA acestia, desi numirä slavicä,
slavä" aceastä limb5, totusi ei, dei täcand" inteleg prin ea, ca si
Venelin, ruseasca : stkl-russisch,., haben stillschweigend anerkant".
Dar, eu am arätat aci ce pärere are Miletii% si cA nici Hasdeu nici
Melchisedec nu intelegeau ca limba documentelor moldo-slave e ruseascA
! Si totusi, räposatul Bogdan in acest studiu al sOu, dup5 ce
face acest necomplet §i neexact istoric, combate cu violentO si chiar
cu expresii nestientifice pArerea mea, spunand cd ea ar fi o heillose
Begriffsverwirrung die einen gänzlichen Mangel an historichen Sinn
beweist", si cä, spre a-i pune cap5t, zice Bogdan acolo, va da
dansul In studiul säu caracterele lingvistice din pricina cdrora nu se
poate zice de cat c6 limba docum. moldo-slave e ruseasc5.
ClAditorul unei leorii, oricare ar fi ea, nu este, in adevär, acel
ce a formulat-o numai pe baza intuitiei, pentru ca. intuitia poate
fi nOscutO si din fantasie numai, iar nu din realitate istorick ci
clOditor e numai cel ce a formulat-o cu argumentAri si documentare,
cAci numai in asa cas teoria poate fi realitate istoria De aceea,
recunosc cä cläditor al teoriei cd limba documentelor moldo-slave
e nu ruseasca ci munteano-slava (macedo-slava) cu grefOri superficiale
de elemente rusesti fonetice si morfologice nu sunt si nu se
7) In Sbornik u Slavu Var. Jag.'éa, Berlin 1908, p. 369, sub titiul :
Ober die Sprache der Altesten moldauischen Urkunden.
i) Deja In Convorbiri lilerare dela 1 Martie 1902.

339
poate sä fie considerati a fi nici Mileti, nici Hasdeu sau Melchisedec,
ci numai eu. Dar, daca formula unei teorii ca aceasta se poate
judeca dupä simtul istoric" pe care il InvoacA Bogdan in potriva
ei, apoi rAspunz5tor fatä de un simt istorica este, In once cas nu
numai cel ce a formulat-o intemeind-o realmente cu argumentAri
documentare, ci i cei cari au formulat-o numai din intuitie si färA
clocumentäri ; cad, oricum, ì intuitia acestora din urmä, nu numai
tiocumentArile celui dintäi, poate fi expresia lipsei de simt istoric",
adicA : heillose... Begriffsverwirrung die einen gänzlichen Mangel an
historischen Sinn beweist" 1). Asa cA, de aceea, atacul ce Bogdan
mi-I face numai mie i prezentarea necomplet a ideilor lui Miletiç,
Hasdeu, Melchisedec dovedesc cA, In cercetarea solutiei ce noi dAclusem
toti acestei probletne, räposatul profesor nu fu obiectiv ci un
oportunist care linea, In randul intäi, nu sd prezinte adevärul ci
loveascA in cel ce` nu voia, pentru cä nu putea, sä admitA vechile
lui pAreri ; cäci, dacA Bogdan era obiectiv, trebuia ca intre cei cu
Mangel an historischen Sinn" sä punA si pe acei mai sus pomeniti.
Dar sA analizAm acum, dacA Bogdan are dänsul simtul istoric"
In chipul cum ii sustine vechia-i tezA care era, se pare, si a lui
Venelin. Pentru dovedirea ei, dänsul InsirA mai intäi caracterele fonetice
i morfologice ale documentelor contimporane vest-ruse sau
malo-ruse, dupä studiul publicat de un rus in Archly fiir slay. Philologie,
iar apoi prezintä aceleasi caractere in documentele moldoslave.
Rezumez aci aceste caractere vest-ruse si moldo-s ave, pe cari
el le dA in comparatie cu cele dupä dânsul medio-bulgare (sau
ale limbii doc. munteano-slave) : a) E o: wAntlx, b) =-
: nocon, Milk, c) + cons. =_ or, hr =_ er, rx, ri = ro, re : ropno,
13EpX8, KpOKh, 1COECTS; d) 1 + cons. -= ol, Ix, 11. =_Io, le : CTOMIS,
AECTH; e) oro, olo: l'OpOAK, Ii0/10TO; ere, oto: KEOEMA; f) 2c1, At =
2, (7 ; pOMECTKO, A10,111; g) = ja : 1110A ; h) gen. sg. -oro : ELION);
i) -Ti la pers. 3 sg. si pl.: feeTh, crrk ; -amx la dat. pl. al temelor
In o: CEAAMS k) termin. adj. determinate -1.114, -KIN,
contras. i in -H : g*,141-1.1H, 110ACKHH, &WON
= K: 110X1144 ; 411) h cant: WCE10,1,a" ; n) or = x ; OVHOVKR,
oycE, OVSAEVICATH ; o) trecerea lui k, g, h in flexie In c, z (dz), s:
HEAH11,11 ; p) termin. dat. sg. -OKH, -ERN conservatá: rocnompm
1) Cf. Briíske in al lui Weigand fahresbericht, XXVI-XXIX, p. 53.

M0
q) term, nom. pl. -OBI, si gen. pl. -OHS conservate : sompoliE, goliol'OBE
; r) term. -mo la nom. pl. verbe : now; s) des viitorul cu -imu,
-mu : HAUTE MTH ; t) 1 H : Hlipd ; ill) kl = H : Mil, PHEA ; V) SUfiXtli
-1tU,K e moale : dat. [(Gaon" nom. sg. KOAXOBIll,k ; z) infinitivut
regulat In -TH, rar In Tz (TK) etc.
Cam acestea sunt caracterele cele mai Insemnate cu cari Bogdan
Incearca sa dovedeasca (ceea ce Incercase si Sobolevskij si afirmase
Venelin inainte), ca: »diese Urkunden sind ili russiScher Sprache I)
verfasst" (Aceste documente sunt In limba rusa").
Pe ele se Intemeiaza raposatul profesor spre a pretinde, apoi,
cu multa presumlie, cA sustinerea mea, contrara, ar fi o heillose
Begriffsverwirrung, die einen ganzlichen Mangel an historischem
Sinn beweist".
De inortuis nihil nisi bene, fireste; deck, pentruca lstoricul are
un suflet si pentru cei morti, fie-mi pert/11s a spune ca dupä chipul
_cum priveste problema cu istoricul säu incomplet sau nejust al
chestiei, nu era Indreptätit nici la atata presumtie, nici la acel ton
si expresii aspre fatä de mine, care cu argumente iar nu cu vorbe
nu adiniteam acea parere comuna.
Inteadevar, pe cata vreme cei cari privesc limba documentelor
moldoslave ca ruseascä sunt 4 la numar (Venelin, Sobolevskij, Jire6ek,
Bogdan), acei cari o privesc ca manifestare sudslava In constitutia
ei organica sunt si ei 4: Miletre, pe care am vazut ca Bogdan niel
nu-1 pomeneste, (poate CA tocmai spre a nu-si slabi combaterea In
potriva-mi), Hasdeu si Melchisedec, ale carer idei le (IA fals, cum
am al-Mat, si eu.
Daca-i asa, si altfel nu e evident ca Bogdan nu avea
dreptul la acel ton si, atunci, de asemeni, nu se vede Intrucat (Mitsui
dovedeste mai mult historischen Sinn".
Dar, In afara de tonul sail presumtios, nici argumentele-i filologice,
ce aduse, nu au atat de mare soliditate stiintifica, cum Isi
inchipuia (Mitsui, In cat sa-i fi dat dreptul la acea presumtie. i nu
sunt solide, pentruca pu sunt complete, adica nu cuprind toate
caracteristicele limbii documentelor moldo-slave interne, ci numai pe
1) Cf. Insl caracterele textelor maloruse Intre sec. X1-XIV, deosebit
de velicoruse date de AfslPh., XVIII, 519, ai In a lui Kahaniacki : Ev (mg. Putnanum,
p. XXIV-XXVIII.

341
aproape bate cele mai insemnate ale limbii ruse$ti din epoca Slavonismului
nostru, pe de o parte, lar pe pe de alta, el n'a observat
cA unele din caracteristicele ce insira nu sunt specific rusesti sau
barem maloruse, ci aceleasi sunt si sud-slave. Anume nu a bigat
de seamä cä prupriu rusesti sunt numai cele dela punctele sale:
a, e, f, j, I, in parte n, poate s si t, dar cä sunt si sud-slave cele
dela punctele-i b, c, d, g, h, i, k, m, In parte n, o, p, q, r, u, y i z.
Ast-fel, %, h = O, E, cari nu se gAsesc numai deck in toate
doc. rnoldo-slave interne, se aflä i in unele monumente vechi bulgaros'ave
sau macedo-slave 1), corespunzkor desigur existentii acelui
fenomen fonetic in limba macedo-slavä sau chiar in general In pArti
ale limbii dela apusul liniei Iskär-Salonic. Fenomenul -apare uneori
si in texte munteano-slave, ca o caracterizare, desigur, a originei
rnacedonene a scriitorului lor. Astfel, un doc. munteano-slav din
a. 1546, scris in TArgoviste. are gospaAoRdca, cu incepAtorul g
in loe de bulg. si pis]. K8S, (malorus ovs, ca la citatul mai sus
oysmpwaTH). Alt doc., scris la Bucuresti in 1575, are nom. sg.
110KOHHOH pc1,3,S(A. 110,1TE11110H 11(14gHTE , CU finalUI maced. OH in
loc de rAsaritean 811, §1 AECTh in loe 4e räs. Issti 8). Nu mai spun
de alte doc, munteano-slave din sec. XV, ca s. ex. dela Mircea cel
BAtrAn, in cari se af là deseori muarr" TON etc. co finalele lor OK
in loe de i OH in loe de su.
Fenomenul dela punctele c) i d), care se aflä si astAzi In graiu.
-dela Ohrida, 11 aflAm si In Codicele dela Berlin din sec. X111 s. ex.
-in cuvAntul nopT4. In Debzr din Maced , ca i In Ohrida, e vort in
loe de pfsl. gitsTs, sArb vrt, bulg. vsrt ; in alte pArti apusene e
-2olna in loe de pis!. MASH48) sau volk 4), poln, nado12, moWi etc.
in loc de pis]. 8/18118, flAhH8, Altar, A1/18,1H.
Asemeni, fenomenul dela punctul g) e In o tnultime de texte
asa numite bulgaro-slave ; il aflAm deja In Octoihul fui Mihanovie:
1) Asa i azi In districtul Debzrsko (Maced.) e: vo, son, mozok etc., In
loe de pis!. si bulg. RZ, C7,1115, AtO3RICI (Oblak, In Sb. Min., XI, 5n7; cf. Conev.
Studii, p. 43), sau starec, den, test etc. in loc de plsi. el'Ap6Ltk, iu, TLCTX
(Marija Jakimova, in lzvéstija na. Seminara po Slay. Filol. Ill, Sofija,
1911, p.237).
') In a lui Hasdeu: Arhiva Istorica, I, 1, p. 49, O.
3) Conév: Uvod, p. 7-8.
I) -Mari ja Jakimova, In lzvéstja ne Semin. Po slav. F i., III,238.

342
din sec. XIII, s. ex. In oxkimum, nom, sg smat, genet. sg ;101TEAR
etc., In cari e, evident, ia = m 1), si se giseste incà i in alte
manuscrise din veacurile urmAtoare pAnA si In al XVII. Asa e si In
textele munteano-slave.
Fenomenul dela h) se aflA i Iti textele bulgaro-slave ca s. ex.
In Trojanska Pri6a din sec. XIV, precum i in cele sArbo-slave.
Asa, In Troj. Pri6a e: E-knoro, snaporo etc. Tot astfel i In textele
m unteano-slave.
Fenomenul dela 0 e in toate textele sArbo-slave 2), ba si In
cele macedo-slave din coala ortograficA cu K in loc de 1, si In
cele munteano-slave.
Tot astfel sunt sud-slave si fenomenele dela punctele k, ni, o,
p, q, r, u, y §i z. Pomenesc dintre ele pe cel dela q, care se aflA
In graiul dela Tm (dial. numit vest-bulgar, dar noi aci Ii zicem
dela apusul liniei Isidr-Salonic si macedo-slav), s. ex. in csuvinie
ca pop:We, briCove etc 8). lar Krmòaja Ilovkka, manuscris sArboslay
din sec. XIII are : dat. sg. moymeKH, mnpogn, WATOEKH 4).
Trec peste celelalte din aceste puncte, dei as putea sA dau
exemple i pentru ele ca pentru g. Trec fiindcA mi se pare cA si din
cele de pAn'aci s'a väzut a ele nu sunt numai caractere rusesti,
cum tsi inchipuia Bogdan, ci si sud-slave.
Afarä de aceasta, Bogdan nu bagä de seamä cA cele douä
caracteristice insemnate individualitätii iimbii rusesti (ni aloruse) din
sec. XV: i In loc de velicorus, pis]. i sud-slav o si e 4ccentuate
din silabe inchise si E In loc de pis!. si sud-slav -H16 j a In loc de
plsl. sudslav -HM, cari nu se afl&si in limba doc. moldo-slave interne,
se opun ideli cA individualitatea acestei limbi ar fi cea ruseascä
CAci, in adevär, numai malorusa are, deja in sec. XV 5) rik _ an,
mij = al meu, nis nas, silj sare, mid _ miere etc., in loc de
velikorus, plsl. i sud-slav rok, moj, nas, solj, med ; precum, de
asemeni, mai numai malorusa are : pisane = scriere, dilene impär-
1) Jagie, in AfslPhit., III, 344.
/) Cum se vede sl la Daniele : Istorija Oblika.
5) In a lul Miletiè : lzvéstija na Seminara, IV, p. 179.
4) Starine, VI, p. 77.
5 ) Stephan von Smal-Stockij und Theodor Gartner : Grammatik der
ruthenischen (ukrarnischen) Sprache, p. '9; cf. InsA i Sobolevskij, la Briiske,
In al lul Weigand Jahresbericht, XXVI-XXIX, p. 9.

343
tealä, zrozumine =intelegere, vin6ane casatorie etc., in loc de
.velikorus, plsl. §i sud-slav pisanie, dIenie, rozumaie, vén6anie1),
lar in docum. moldo-slave nu se aflä acestea, cum insu§i Bogdan
constata, dar fail sa le dea importanta cuvenitä.
Dar afara de aceste lipsuri de fonetism rusesc (malorus) in
documentele moldo-slave, ideei ci bimba lor e ruseasca se mai opune
inca unele caractere morfologico-sintactice, pe cari Bogdan le-a
scapat din vedere, dar cari constituesc individualitatea limbii moldoslave
§i nu se gasesc in nici unul din di,alectele ruse§ti. lar acestea
trebuesc luate in seam5, pentru ca individualitatea unei MIN o
determina nu numai fonetica ci, impreunä cu aceasta, §i morfologia ei.
Morfologia limbii moldo-slave contine, in adevar, aproape in fiecare
document, intai, acel caracteristic a) casus generalis al limbii
munteano-slave, §i al doilea de foarte multe ori, anumite Mere §i
forme de declinare sud-slave, b) ca ex. K de prisos, c) genetivul
sg. in -ra dela adjectivele sarbo- sau macedo-slave, in loc de rus. -ro,
ori forme de conjuctii ca d) TAKOMAEOE =- a§ijdere in loc de rus.
tmion

344
In un doc. moldo-slav dela Stefan VodA din a. 1443, la fel,
pe langi rus WH4E, orrkmk,, rropouki, omoro, gAsim 1) casus gener
Hp0M1-1... 11 0 A 0 RH 11 A 0,2001'0 M4... H cTapa A u,apnue in ioC
de ac. sg. rus. nonoaanov... cripovio u,4putior, si sud-slav. TAM
AA EC(T .
Acest amestec de elemente fonetice rusesti cu morfologico-sintactice
sud slave si macedo-slave (adicA munteno-slave) se repetA In
mai fie-care document moldo-slav dela Stefan cel Mare, domnul
Moldovii, documente cari cuprind intreaga jumAtatea a doua a
veacului al XVI). Ar fi prea lung sa reproduc aici din toate aceste
documente formele de mai sus; deaceea sA prezint din ele _numai
pe unele cari au si alte elenlente munteano-slave de cat acele ark-tate
mai nainte.
Astfel, doc. din a. 1472, care are rus. OrCH, tV,ICE, ACNKA, HE-
11014SME114, posedà, insA, si casus gen. WT cíe, si Mid T AKOSICAEpf
ECMFf Milli, §i Xrrnp... Aa Ec 7,3). Acest doc. I-a scris Negrilas din
Vaslui. In alt doc., scris in acelas an de Borda In Suceava, e, la f el,
malo-rus: WXZE, 110/104EH1E AHKKOr, AHAO, liOAOCTH., TAKOME, ov 110VMS,
oycEntx ; dar, alAturi de acestea, si cas. gener. WT ASIIIWSECTKO 11
WT K04011E114 AliKKOr, 11 KiipA gxciaX il 6 ia 0 id - h A Ill H, "KEAHltli 11
MAAli, §i TAKOM Al 0 E, §I Aa HE CMt ET IL KOAHTH HH EMIR& HAW
OrilMAIIHK... AA HE H A% A 10 T APS1'0 rrions OVEATH... A A C OVA MTK
C4A111.,. Aa ECT HAIIIEMS moliacTupio.
In doc. din 1479, scris de un Alexii in Suceava4), e rus. WHtf,
OrCH, 14C11011114, cTopowir, dar si sudsl. cas. gener.: a XOTAjlk T OE
C E A 0- ( liotarul acestui sat)... fAH116 AOVE C W E Or W [I .S ... Or K p E
1111 RA KpHCOK a... Or EAHA MOPHAd K0H41141.., WT SHAME 111% AO
M 0 r 11 4 A. AO MATIC4, §i X de prisos in Ilf1HKHATE, (ITO HAA AA
norAati CTOAIIHK [WT] OrlIKOV FIA11114 (in loc de plsl. si rus 11411110,
§i KOT4(11%. A 4 E C T, KARA M UT EMOV, kt ECT 11pOKAtT, AA. HAAAET
OVI14CTIE. Alt doc, din 1488, scris de Coste in Suceava, are rus.
vm,1,otum, orct, OEH AKH, tiiptc, 114 imAoX, dar si cas. gener. cs
Ibidem, p. 5,32.
Si pe earl le-a editat Insusi Bogdan sub titlul: Documetitee la
qtefan cel Mare, vol. I si vol. II Bucuresti 1313.
I. Bogdan: Doc. 1uI tefatz c.1 Mare, 1, 142.
4) lbidem, p. 221.

845
roCflOACT II 0 MN, Or ()SIM POCHOACTRO MH, ASK ECMh AAA
MSIIHHH .. EAHS 1141118 Millit18 11A NM* l' p o M.0 EHTHA A, §i terminatia
-rn In WT 'mum° MHT(10110A NW etWKTNCTA G S LI AKCHOP A, Si K
de prisos : %VHF' HK AA/111 WEN AHH THK HpHillidili, R[-kflA] fl[A148]
MHHOTI N ALI,EHIS II A fi SAAAKOKE NEMERKHK, Si : filK0 AA OrKp
['HAI N OrTKOSANAI, TOT AA ECT flpOKARiTi AA HA1AfT.
Aceste 5 caractere morfologico-sintactice, dintre cari 1 §i 5,
cu deosebire, se gäsesc aproape in fiecare doc. moldo-slav internnu
se aflä de loc in limba §i In textele rus §ti, nici velico-ruse,
nici belo-ruse sau maloruse.
Limba doc. moldo-slave interne, a§a dar, e constituitä din aceste
sudslavisme (adic:5 munteano-slavisme) §1 din rusismele fonetice
dela punctele a, e, f, j, 1, n, poate s, §i t, in§irate de Bogdan.
Daca-i a§a, §i nici nu este altfel, atunci evident cä limba
doc. moldo-slave interne nu e ruseascA. De altfel, de ar fi ruseascä,
ea nici n'ar putea fi alta cleat cea pe care vedem cA o scriu, s. ex.
in sec. XVII cätre Lembergeni moldovenii : logofätul Luca StroicI,
domnul Moldovii Ereinia Moghilä, sotia acestuia doamna Elisaveta
Moghil5, marele cäminar al Moldovii lsaia Balica, domnitorul Simion
Moghilá, pisarul doamnei Elisaveta a lui Eremia Moghilä anume
Fedor Rudinskij, domnul Moldovii Constantin Moghilä, sau postelniceasa
Maria ori Elisaveta Barnovskaja, mama lui Barnovski vodä1) etc.
lar bimba scrisorilor acestora care e a Ru§ilor din Galitia nu cuprinde
nici unul din cele 5 caractere aduse de mine ; ba ea contine §i acele
2 caractere esentiale fonetice ale individualitätii limbii maloruse :
i in loo de- o §i e (big etc.) §i e in loc de ije (pisane etc ), aläturi,
fire§te, de toate celelalte caractere in§irate de Bogdan. A§a : EIFICAHEM,
IgliCAHE, serpSAHEHIMit, Cu E in loc de i: ori : nom. sg. spitT)
gen. sg. HOICOMENIA, pOSKAHANA, HHCAHA, sAopoKA, cu A = ja in loc
de iiia ; sau THAKH 9), CU N In loc de o.
Ca si se concretizeze mai bine ageastä diferentä intre bimba
literarà malorusd §i cea a documentelor moldo-slave, reproduc adi
cateva ränduri dintr'o scrisoare pe care Luca Stroici a scris-o §i
trimis-o In a. 1602, cAtre ortoolokii din Lemberg :
I) In Documente Hurmuzaki, ti, supl. 2, p. 177-8. 330, 348, 351, 857,
353, 884, 602, 606.
2) In Docum. Hurmuzaki, II, 2, p. 27, 28, 177.

a ¡Ole 11'0 MHAOCTIt WEEIVIACe HZ KOPOTKHMS (hICE TAKSFOTO
csms HOMITH THAKO fhlillTf KAMA MH4OCTI1 l'OCHOM tiOrgt 11110CHTH
w AORPOI SAPAKTE H W noKou, tIEH fro l'OCHOMPCKA MHAOCTIt H
SIMARt Ttliii 1101010 KHAL11).
Aceeasi diferenta se poate vedea si in limba tot malorusa a
scrisorii mai sus pomenite, trimisa in a. 1558, de catre Alexandru
Lapusneanu cetatenilor din Lemberg (p. 247). Nici urma n'au de
casus generalis, prep. AA etc.
Pe aceste fapte intemeindu-mä, eu sustin si acum aceea ce
am formulat id Cercetari istorico-filologiceN pe care o combate neintemeiat
si cu scapari din vedere Bogdan, cA: limba documentelor
moldo-slave interne e cea munteano-slava, in care s'au strecurat,
ca pärti suprapuse si anorganice, elemente mai ales fonetice rusesti
(maloruse).
lar daca se poate vorbi si de o logicä a evenimentelor sau
faptelor sociale, ceea ce eu cred ca de multe ori se poate, atunci
logica tuturor miscarilor culthrale vechi din Moldova ne constrange
sä admitem numai aceastä solutie a mea : cA la inceputul cultural
al Romanilox din Dacia Traianä, tot In sec. XII, si in Moldova
s'a introdus limba munteano-slava, adicä mediobulgara, iar nu ruseasca
2). In urma, prin aceleasi imprejurari istorice, In locul mediobulgarei
s'a asezat si aci, ca in Muntenia, limba macedo-slavä propriu
zisa (adica asa numitul dialect bulgar de apus) si inca nuanta
sarbo-slavä a acesteia (cf. p. 185-200).
lar malorusa s'a strecurat mai mult ca element anorganic si
suprapus, incepand tot din sec. XIV ca macedo-slava si aarbeasca 3).
Curentul bulgäresc, dar, care s'a asezat in sec. XI numai in
o parte a Daciei Traiane, inteun mediu slay Linde produse Savina
Kniga si Codex Suprasliensis (p. 5), se introduse in sec. XII si in
restul rasaritean, in Moldova cea locuitä de Romani, si aci Romanii
incep a scrie slavoneste dup.a acest curent.
1) Ibidem, p. 179.
') Cf. p. 4-14.
n) Cf. p. 2W.
349

317
Literatura ruso-slavà dependentà de cea sud-slavA
si moldo-slav5..
Ba, deosebit de asta, toate indicatiile sunt ca din miazäzi
sud-slav, iar nu din rasäritul rusesc s'a Inceput prima cultura
romano-slavä si in Moldova nu numai In Muntenia.
In adevar, pe cata vreme biserica cu oamenii ei, preoti i calugäri
ori credinciosi, dadea tonul in miscarile culturale ; pe catä
vreme manästirile cele mai carturaresti din Moldova : Neamtu, Bistrita,
Moldovita, Pobrata, Homor, Voronet, Putna, Sucevita, etc., s'au intemeiat
de calugari si pusnici veniti in ele din Muntenia si sud-slavismul
acesteia, in sec. XIII si XIV daca nu si mai nainte ; pe cata
vreme, ca reflex al acestei stall de lucruri, limba textelor bisericesti,
a pomelnicelor, inscriptiilor, a Cronicelor din Moldova era tot cea
sud-slavä si a bisericei din Muntenia, evident ca. nu era motiv ca sä
nu fi e tot aceasta si in cancelariile domnesti, ci aci sä fie ruseasca.
Nu era motiv de exceptie aci, pe cata vreme scriitorii din aceste
cancelarii interne erau, indeobste, format{ tot la scolife bisericilor
mânästirilor cari manuiau limba si ortografia sud-slavä sau macec16slava,
pe care o vedem in acele Cronici, pomelnice, inscriptii, cärti
manuscrise bisericesti. Asa motiv de exceptie nu putea sä fie de
cat pentru cancelariile in cari se scriau actele externe si lAi cari se
cerea Jimba malorusä pentru raporturile Moldovii cu Polonia si Rusia.
Limba slavä oficialä a Moldovii (moldo-slava), deci, nu era si
nici nu se putea sa fie malorusa, ci tot a Munteniei, macedo-slava.
Aceastä concluzie a mea se mai intemeiaza Inca si pe urmatoarele
consideratii cari privesc cultura Rusiei illS5§i din sec. XIVXV.
Nu s'a bagat de seama la solutionarea acestei probleme ca nici
In sec. XII, and s'a introdus dupä pärerea mea cultura Maya
alfabetul cirilic la Romanii din Dacia Traianä, nici in sec. XIV, and
astea s'ar.fi introdus, dupä parerea,_desigur grOitä, a bulgarului Teodorov
si a lui Bogdan, nu se putea ca Rusia sa ne impuna asa de
mult culturalmente, incat sä Mtn limba lor ruseasca in viata publica
a Moldovii. Si nu se putea pentru ca. atunci Rusia insäsi cade si se
afla sub puterea Tatarilor. lar cata vrefne ea stä subt acestia, pana
in sec. XIV sau XV, cultura ruso-slava era si se manifesta foarte
slab : se serie foarte putin in ea. Aceastä se stie in lstoria Literaturn

348
ruse§ti. Numai in sec. XIV, dupä Karinskij,1) sau In sec. XV, dupä
Kalu2niacki 2), au Inceput Ru§ii sä se scuture de jugul tätäräsc i sA
lucreze din nou In limba ruso-slavä. lar aceastä reincepere a lor de
a lucra se face subt o puternicA influentä a textelor Literaturii sudslave
(mai ales macedo-slave i sarbe§ti), cari mergeau, prin mijlocirea
RomAnilor Moldovii mai ales, in lumea ruseascA din Malorusia
Velicorusia chiar. RomAnii transmiteau dar cultura sIavA a Ru§ilor_
pe vremea aceea, iar nu invers ; a§a pAnA chiar In sec. XVI.
Intr'adevAr, prof. rus Sabolevskij 3) ne spune de douä manuscrise
ruse§ti, scrise la granita malorusA (galitianä) dinspre Moldova §i cari
au caractere literare munteano-slave. Sobo!. crede cä aceste texte,
cari nu au pe ele datä s-au scris de Ru§i In sec. XIII; mai curAnd
Insä ele vor fi din sec. XIV, cad In acest veac Incepe Literatura ruseascA
sä se trezeascä de sub jugul TAtarilor.
Manuscrisul sudslav co titlul : O wcmaii varrkX1 CitORti (Despre
cele 8 pArti ale cuvAntului) se gAse§te §i intr'o redactie ruso-slavä
din sec. XIV; dupä pArea slavi§tilor, intre cari a lui Jagi6 4), acest
text a trecut In Rusia prin mijlocirea culturii moldo-slave.
Documente velicoruse chiar, scrise la Pskov In sec. XIV 0 XV,
au In bimba i ortografia lor elemente sud-slave5), ca dovadä a
influentei puternice sud-slave in aceste veacuri asupra culturii ruse§ti.
In sec. XV In deosebi, multe texte ruso-slave au Intr5nsele
diferite caractere ale ortografiei sudslave, pe care Kalu2niacki 6) o
nume§te ortographia pseudo-bulgarica". Astfel au : a, dupä 1, In loc
de 1.1 ; In loc de o; ; In loe de x, e In loc de le. A§a e unele
In Eyangelium Putnarum, text malorus din sec. XIV, altele in Evangelia
galitianA dela Turia din sec. XVI 0 In Trifologhiu tot de acolo
din acela§ veac (cf. p. 199).
lar scrisoarea din sec. XVI a lui Alexandru Läpu§neanu (p.247)
ne aratä cä in acest veac tineri Maloru§i din Lemberg §i Peremisr
B. M. Ljapunov : Otryv o soOnenii h. M. Karinskago : jazyk Pskova
i ego oblasti v XV vék6, St. Peterburg 1911.
In Evangelium Putnanum.
DO zamVateljnyja rykopisi XIII vaa, tu (.temja V. Istor. Obi&
Nestora tetopisca, XII.
In Izléclovanja po rusk. faz, I, p. 363 si 344.
6) Cf. AfslPh., XXXI, p. 439.
6) In Evangelium Putnanum. p. XLII.

veneau in Suceava, capitala Moldovii, spre a inväta aci cantarea
sarbeasca".
Cu incepere din sec. XIV, dar, de and RuVi incep a se scutura
de jugul l'atarilor i a reinvia Literatura lor rusoslava, oarecum
adormita vreo douä veacuri decand a cazut sub Tatari, ei (RuVi)
inVO lucreaza subt impulsul §i influenta Literaturii sudslave, lirect
sou prin mijlocirea Moldovii. Aa ci nu ei erau in stare atunci sa
impue Romanilor limba lor ruso-slavä.
Deci, insiV starea culturala a Rusiei din sec. XIV ne aratrA
fundamentul limbii documentelor interne moldoslave nu putea fi rusoslava,
ci tot macedo-slava, ca in Muntenia V tot cu directia sud-.
slava in genere ca la Codex Suprasliensis, Savina Kniga din sec. Xi,
ca Diploina Barlädeana a lui lvanko RostislavoviC din sec. XII (p. 43)
ca curentul medio-bulgar care a introdus la noi, §i in Muntenia
V in Moldova, alfabetul cirilic §i limba medio-bulgara tot in sec. XII.
Ortografia documentelor moldo-slave nu e cea ruseascd,
ci sud-slavd.
De altfel, i ortografia documentelor moldo-slave ne dovedeVe
ca fundamentul lor nu e rusesc, ci sud-slav ; fiindca ea e, in genere,
la fel cu ortografia dòcumentelor munteano-slave, iar nu ruseascä,
numai exceptional are cate ceva rusesc intrinsa.
Astfel, documentele moldo-slave intrebuinteaza de obicei pe
a §i it amestecat lithe ele, la cuvintele slave chiar, nu numai in
cuvinte romaneVi, punand indiferent, dupä Scolile mai sus ratate1) :
and in loc de it, and invers. In textele ruseVi anterioare veacului
XIV asta nu se intampla ; in cele din sec. XIV §i XV sau XVI
deasemeni nu se allá aceasta, decal numai exceptional la cate un
text in care se gaseVe influenta ortografica a Scolilor sud-slave.
Ci In textele ruseVi in genere, se Vie, a are 2) anumite locuri in cari
se serie V unde inseamna sau sunetul o sau arata ca consonanta
dupa care e pus e tare lar nu moale ; kt, de asemeni, se pune la
anumite bocuri, unde sau reprezinta sunetul e, ori Inseamnä ca consonanta
dupa care e scris este moale far nu tare. Astfel, textele
1) Cf. p. 183 01 180.
9) Cf. p, 23.
349

360
ruse0i de regula nu scriu iipaT,436, nonk, Adith etc., ci numai
npers, asx, noria fiindcd, In limba lor, consun. T, s, n, sunt tari
or nu moi. De asemeni, ele nu scriu de regulä FACTS, cm1vr4,
OCTS etc., ci numai RicCTb., CMPhTh, ShITFICICTK, pentruca
conson. T ad i sunt moi. Asa e §1 in scrisorile ruse§ti ale Moghile§tilor
§i Luca Stroici catre Lembergeni1), ca i In cea a lui Alexandria
Lapusneanu mai sus pomenita 2).
Documentele moldo-slave insa nu pasta., azä mai nici unul aceastd
ortografie a limbii textelor ruse§ti, ci, ca cele sud-slave,_ sau
t'n de $coala cu h, sau de cea Cu sau de Scoala care amesteca
neregulat pe Cu K. Astfel, In documente dela Stefan ce! Mare
din sec. XV e serfs, contrar de cat in textele ruse§ti : 1143H1flh, ASK,
non, ECMIt, AttAh 3), Ugh (macar ca conson. T, (11, n,NI, A sunt tari),
aläturi, totusi, de sorx, sp4TZ etc. lar a§a amestec neregulat se
vede In oricare, aproape, din textele moldo-slave.
Apoi, In textele ruso-slave slova ii Inseatnna de regulä grupul
de sunete se. In cele moldo-shave insa reprezinta grupul t (V), ca
la Sudslavi. Astfel e In doc. dela Stefan ce! Mare: numele boierului
IIlHlOIL
In doc. moldo-slave este X de prisos, ca In cele sarbo- si
munteano-slave. Astfel, In doc dela Stefan cel Mare: nom. pl.
TOSPORCKla §i ABA itnralacittiX 4). Asta nu se poate
in cele ruso-slave.
In doc. moldo-slave se ameste.A w cu u, cu insemnarea fonetica
de i in cea mai mare parte. Astfel, In doc. dela Stefan ce!
Mare e: nom. pl. nioATssid aläturi de rA061-11111,11 5), sau instrum. sg.
MAC PHM H sau tHiCTItIMS H CIATAKIM6). Asta nu se poate,
de regulä, In documentele ruso-slave, fiindcd in ele id inseamna
numai sunetul (2, iar u numai i; cel mult se face deosebire intre
din textele velico-ruse si hi din cele malo-ruse (cf. p. 93).
In textele ruso-slave k inseamnä de regula sunetul e sau le.
In cele moldo-slave Insd aceasta slova reprezinta i diftongul ia,
In Docum. Hurmuzachi, I, 2.
La pag. 247.
8) 1. Bogdan: Documentele lui . tefatz cel Mare, I, 434-410.
Ibidem, p. 10. Cf. p. 344.
Ibldem, p. 10.
Ibidem, p. 34.

ca in cele sud-slave §i munteano-slave. Astfel, In doc. dela Stefan
ce! Atiare: Klipn Haim WI.1111d cnerapt I), pronuntat spataria (fatä
de Frkpa = viera, dup5 pronuntarea ruseasc5, sArbo- §i macedo-slav5).
Numai exceptional, datoritä, se pare, nationalitätii sau culturii
rusesti (de prin cancelariile externe) ale pisarului documentului, se
gaseste §i oarecare ortografie ruseasca in documente moldo-slave.
Astfel, se a1l5, rar insa : r cu insemnarea de h, s. ex. in AoporoH 2),
pronuntat Dorohoi, In unele doc. dela Stefan ce! Mare. Sau au altele
A cu insemnarea de i, dup5 cele malo-ruse, s. ex. In iliac = pädure,
AAA deal, scrise si, cum se pronuntau, mic, Au& Dar acestea
sunt exceptionalitati individuale ale Cate unui scriitor.
Ortografia textelor romdne din Moldova nu e cuseascd
ci sud-slavd, ca cea din Muntenia.
Daca cultura si scrierea cirilica cu limba ei slava s'ar fi introdus
In Moldova prin Ru§i §i limba lor malo-rusä, daca deci,
limba rusa ar fi fost cea oficiala" aci, trebuia ca textele acestea
rusesti sa fi impus ortografia lor celor române and acestea din
urma au inceput a se produce. Era natural numai asa. Ortografia
ce/or mai vechi texte moldovenesti insa, anume a celor rotacizante.
(Psalt. Scheiana, Ps. Voron., Codicele Voron. etc.), au alfabetul lor
intrebuintat nu cu insemnärile rusesti, ci, ca cele mai vechi texte
muntene, cu insemnärile bulgäresti si sud-slave indeobste.
AstfeI, in textele aeraturii rusesti x a Insemnat intotdeauna
si deregula sunetul u (p. 24). In cele romOnesti (si moldovepesti) insa
aceastä slovä a insemnaf; in perioada Slavonismului, de regulä sunetele
ti sau â si n, ca in textele Literaturii medio-butgare. S. ex.
rus. p2AKa (mad) = ruka ; mediob. pxoca -= rdka ; rom. itimiit mana.
Mediob. Amnon na = dchnbovita, rom Axsosuu,a Ddrnbovita.
Rus. K, cand a avut valoare fonetic5, a insemnat, in textele
ruso-slave, deregul5 sunetul o; In cele rom. (si moldovenesti) insa a
Insemnat, ca si x, sunetele ii sau ii, ca in cele bulgaro-slave (mediob.)
Astfel, ruso-slav A061tITZAZ (animal) = dobatok ; bulg.-slav AORItl-
'MKS - dobitàk ; rom. lug mxua mana.
1) Ibidem, p. 34.
Cf. p. N.
351

352
Am spus (p. 25) si se stie cd 4 din vechile texte romdiiesti
(ca Psalt. Scheianä, Codicele Vorom. etc.) nu e altceva decdt o prefacere
paleograficd a lui x. Asa fiind, dad' el ar fi la Romani din
rus. N. ar trebui sA aibd la ei de reguld fonetismul rusesc al acestuia,
adicA valoarea u. Precum se cunoaste Insd inseamnä la noi, de
reguld, nazalul i i x-=â sau A, à sau ; insemnärile n
sau â ale lui 4 sunt numai .mediobulgare iar nicidecum rusesti.
In textele ruso-slave in a insemnat de reguld DacA limba
moldoslavd ar fi fost cea a Rusilor, ea ne-ar fi impus i noud pe
In textele moldovenesti insä, ca i in cele din Muntenia,
tp a insemnat de reguld t, asa cum a fost la Mediobulgari i in
Literatura sudslavd in deobste. Astfel rus CfAllillE rom. insd
chiar in doc. moldoslav din a 14591) : cEntIVE = selite, ca in textele
pronuntarea mediob. i sudslavA indeobste (cf. p, 350).
Aproape nimic din modul de intrebuintare a alfabetului cirilic
In textele romdne (moldovenesti) din Perioada Slavonismului nostru
Cultural nu e rusesc, ci numai sudslav. Dovadd cA ele nu luau din
Literatura limbii oficiale" ruses& Acestea romdnesti (moldovene)
n-au nici mAcar acele inseinnAri exceptionale ale slovelor cirilice din
unele documente moldo-slave : H pentru Ic sau r p. K (p. 351).
Ci cel mult dacA in scrierile mitropolitului Dosoftei din sec. XVII se
aflA rusrK pentru sunetul h (p. 14), A pentru ft §i uneori H pentru
sunetul ki =
Asa dar, ortografia ruso-slavd e ceva anorganic i neobicinuit
in scrisul cArturarilor (de slavoneste i romdneste) din Moldova perioadei
Slavonismului ; obicinuitd si organicA e in aceastd Ord atunci
aceasi ortografie care era si in Muntenia, adicd cea munteand-slavd
care nu era; la rAndu-i, altceva decAt ortografia sud-slavd.
Si limba, deci, i ortografia documentelor moldo-slave erau, in
fundamentul i constitutia organicA a lor, nu bimba si ortografia
ruseascd, ci sud-slave adicd munteano-slave, numai presdrata cu
elemente anorganice si spprapuse rusesti. Ele erau, asa dar, in Moldova
expresia aceluiasi curent literar care, si in acest Principat, era
sud-slav i munteano-slav in esentd i scria, tot cu limba i ortografia
sud-slave si munteano-slave, Cronici, Inscriptii, PAO. Diferenta era
numai cd expresia acestui aceluiasi curent in documente avea multe
1) In Bogdan: Docum. lut. $tefan cel Mare, I, 27,

853
rusisme, gratie cancelariilor oficiale cari II alimentau cu ele, mai ales
din pricina deselor relatii ale acestor cancelarii cu Rusia §i lumea
ruseascä, pe MA vreme expresia curentului In Cronici, 1nscriptii §i
CArti sau Sbornice nu avea rusisme cleat foarte putine sau adeseori
deloc, din pricinA cA el nu avea legAturi cu cancelariile rusificante
ale oficialitätii politice mirene.
De altfel, arhimandritul Vartolomei Mazäreanu, profesor de
limba ruseascd In manAstirea Putna §i membru al Acaderniei teologice
din Kiev, cand, la a. 1764, face un Catastih de toate scrierile sfintei
manästiri Putnam, spune In el, despre toate documentele dela Stefan cel
Mare §i dela alti voevozi ai Moldovii, ca. sunt scrise pe sarbie" 1),
deci nu pe ruse§te, cum credeau astAzi rAposatul Bogdan §i ceilalti.
Astfel cA, dad privim in chip sintetic cele ce am spus, trebue
sd facem constatarea: cA limba §i ortografia moldo-slave erau in
realitate un amestec, un compromis, in care stau ca temelie curentele
de tipuri munteano-slave, in deosebi curentul sau tipul macedo-slav,
§i in acesta grefate elemente ruse§ti anorganice §i suprapuse.
Limba documentelor moldo-slave, deci, adic5 limba oficialä" internä
a Moldovii, nu era, In esenta ei, cea ruseasca, ci tot o sud-slavA
ca a Munteniei.
Individualitatea limbii romAno-slave i ortografia ei.
Pe teritoriul literar al curentului romfino-slay lucrau, impletinduse
§i colaborand reciproc 9, deci, cele patru tipuri de limbä literarä
ale Slavilor cirilici. Si precum la ace§tia, fiecare din aceste tipuri
cuprindea in alcAtuirea lui, pe langA fundamentul säu national incA
§i influente ale celorlalte, din pricina colaborärii lui reciproce cu ele,
tot astfel §i la Romani, in curentul romano-slav, fiecare din aceste
tipuri continea §i elemente din celelalte.
Dar aci, mAcar cA existau toate cele 4 tipuri slave pe acela§i
teritoriu, totu§i un singur tip era cel mai intins fatA de celelalte 3,
era cel macedo-slav. lntinderea mare a acestuia §i In Muntenia §i
in Moldova §i In Ardeal a fäcut cA celelalte aproape nu erau bAgate
de seamA. De aceea, cu incepere dela sfar§itul sec. XIII sau in-
2) D. Dan: Manästirea Patna, p. 166.
2) Cf. p. 185.
23

354
ceputul celui al XIV veac, nu se vorbea cleat de o singdra limbä
literara.
Romanii sau cei ce scriau textele si documentele munteano,slave
si moldo-slave credeau, ca si Slavii literaturilor slave cirilice,
ca scriu limba cirilo-metodianä" sau of anta"1). De aceea o numesc
uneori cu termenul general de CAORiClIkCKS, adica sloveneasca".
Numai ca socoteau, In cea mai mare parte, ca aceasta Jimbä
sloveneascr, ce scriau ei, e sárbeascä, fiindca desigur vor fi crezut
ca apostolii Ciril si Metodiu erau sarbi ; de aceea ei numesc, adeseori,
cum am aratat, limba lor Maya (sloveneasca) ; sarbeasca, asa
precutn, dupe ei, o numeau si streinii cari veneau in atihgere cu
Muntenii si Moldovenii, ca Adalbertus Wurmloch, Bongarsio si altii9).
Aceasta limbä sloveneascä" sau sarbeasca" o invatau ai
nostri dela Slavii cari veneau in Principate si Ardea/, sau unii o
invatau ducandu-se in ladle Slavilor cirilici ori in mediile slave dela
muntele Atas. Dar aceasta bimba sloveneasca", care era chiar pentru
Slavi Insisi In mare parte artificiala 8), fiindca si ei o invatau in
manästiri sau pela biserici ori scoli, ajunsese, din aceastä pricina
asa de amestecata prin colaborarea reciprocä, in cat, cum o declara
bulgarul traitor si In mediul literar sarbesc Constantin Filosoful
Kostenski, era o pdsKpaquitif, o curata destrabalare" (p.228). Tot
o asa amestecatura, mai ales ortografica, era si acea MU' sloveneasca"
sau sarbeasca", &lid cirilo-metodianä" a noastra, atat
din Muntenia, cat si din Moldova, macar ca in amandouà aceste
Principate ea era In fundamentul ei macedo-slava. De aceea, chiar
acelas scriitor amested si la noi, In acelas text sau in texte diferite
ce scrie, dacä nu totdeauna diferite forme gramaticale, cel putin
diferite ortografii si moduri paleografice ; ori, daca nu acelas scriitor
cel putin acelas mediu cancelarist sau literar produce diferite ortografii
si moduri paleografice In acelas timp. Intocmal ca la Slavi4),
Invätätorii lar, din ale caror texte invatau ai nostri aceste ortografii.
Astfel, la 15 Martie 1481 tefan. cel Mare, domnul Moldovii,
a adresat o Proclamitie catre boerii, cnejii sau judecii si faranii din
Cf. p. 283-286.
Cf. p. 204.
Vezi p. 237-241.
Cf. p. 179, 86, si mai ales p 220-231,

35
judetul Braila, prin care le spune ca vine sä le pue domn pe Mircea
adevaratul mo§tenitor al tronului Tarii Romanesti, §i-i Indeamna sa
nu se bejenareasca din Tara, ci sä ramanä fiecare la locul sau, cä
nu le va face nici un räu. In aceeasi zi si acela§ an, stefan da alta
Proclamatie, aproape indenticä ca cuprins, cätre locuitorii judetelor
Buzau i Ramnic Amandoua Proclamatiile sunt scrise slavoneste') si,
daca nu chiar de acelas scriitor, ceea ce e cel mai probabil, dar cel
putin din acelas mediu cancelarist. In ortografia amandorora se vede
nelndoios acel compromis literar slay aratat.
Asa, In Intaia e Homom, iar In a doua HOERWA; In prima
MHAOCTIWM EONdWM, lar In a doua MHAOCTY10 EONtiEl0 ; In Intaia
POCIOAHHI HIM NEMAN MWAAOHAAKINCKOH, ceeace in a doua e rocf10,21,H1-18
HIM SEMAH MOAAOKAAKIHCKHIE In prima UNMET... ISICtA1
E0A110M, H POAEMKIM H MAAAIM, H CHEM NtOyAELIEM H CUM cznAiiam
CUM CHPOMAKOM, iar In a doua SWAIdpWM PWAIMHA1 H
MAAHM, H ISOM NSSAEUI,EM H IICEM CIIIALEM H KUM CIMOMAXWM.
In Intaia Proclamatie e WT KIM Apswark lipsaut, iar in a doua
WT RECE ApINCAKE WT ESES H WA PHEMIK; In prima Ha HAAAEMIt
A WTCTAKATH, ceeace In a doua e HE HMAM EPW WCTAMITH; In
Intaia Hs HMAIO CTOATH SA wog* Aospo K4K0 H 34 C MONMH
soutpa H cs oircam MOHAA BEMAOM, ceeace In a doua Proclamatie e
Mt HMAM CTOlaTH SA HICPWS0 AOEPO KAKO H 34 MM... C MOHA1H
RWAlapH H C RCM A10610 NEMAMIO. In intaia : AA CH A0E0rAIT CEOS
KAWTHHOIr.. HOHENCE MOIr E 11p4EA/AC4IIYrHH4, iar In a doua Aa CH
AORSAET CR010 EAMTHRS... 110HWEKE EMS ECT 11p4I8 EARITHHA. In prima
Hp4THTE C'k, In a doua CE RPATETE. In Intaia EltIA... CTE CfAEAH...
IIICEM HAWHM HM41.14A16... CH KpANHTE... RES HH EAHHOH E04311k H
I'pHKo H OIrCIMHEHIA, ceeace In a doua e CTE C*AEAH... CI
MLR /MUM NA1411IEMS... CH KpAHETE.. BIB NH EAHE H KW-
143NH H csmirkWia. In prima TAKOPEOE... EOIrAir 110A*... KW rocflOACTU
MH H KEpa AOAHEM Tphst, ceeace In a doua
TAEOPIEPE... ESAET g01113. il*PA POCHOACTKA MH H stp4 swurap..
.3,0Antem TparS.
Compromisul, amestecul, literar apare aici evident nu numai
In forme gramaticale deosebite, ca s. ex. bulg. cAHAimm alaturi de
Vezi Ion Bogdan: Docum. lui .Ftefan cel Mare, II, 361-2 i Stoica
Nicolaescu Docum. slavo-romane, p. 141-2.

356
tuteanul °ram, de sarbescul ra §i macedo-sarbul TAKOPEOE, ci Inca,
§i mai ales, in ortografie, prin care avem c* §i CE, 8*pa §i [um
EldA Si RNA, LOA* Si ROAM, CTOATH Si CTOMTH, CZNAIIAM Si CUE-
ALM, CROE Si CR016, CROS Si CH010, HMAlliEMI% Si HMANTEMES, COANNK
Si RWM6111%, A0601rAET §i AOCSAET, 60A-kpli Si SW/113pH. E, dar, In
ceastä ortografie, ca §i in textele Slavilor cirilici : amestecul lui *
Cu E pentru aceeni valoare fonetid ; amestecul lui hl CU II ; al lui
* cu ra §i la §i al lui at CU a dupä vocalà; amestecul lui E Cu Ee ;
suprimarea ortograficä a lui 1 dupä vocalä §i inaintea altor vocale
(cgo8, sonstu.), dar §i scrierea acestui i (cgoio, swrasim); amestecul
lui or Cu 8 etc.
Absolut ca in textele Slavilor cirilici (p. 220-231).
Acest amestec sau compromis literar II gäsim Inca' in textele
moldo-slave din veacurile urmätoare, chiar §i in cele ale celorlalte
3 tipuri.
Dar e §i in Muntenia. Astfel, Dragomir Udri§te, vornicul lui
Vlad Ill CAlugärul, scrie mai multe scrisori, in limba munteano-skivä
catre pargarii §i judele Bra§ovului ; din ele avem §i s'au publicat 7.
In aceste scrisori1) Dragomir pune and nSprapii and npzrApom,
cand BMIAglif Carld SApallif, CMAE8 Si CSAU,S, SHAHHE Si SHANIE,
KpcT*, Ekfuos dar §i u,p1s8a8, 8ApHipl §i 8.204E, Kxm §i Kam
AParomiip
A,parwmip, HAOrkKII dar Rom Consunanta silabei finale
Ja mai toate cuvintele o scrie suprapusä ; a§a cA exemplele HAOrklih
Si or ne aratä cA Udri§te era din §coala ortograficä (a II la
Conev) ) care amesteca la scris pe 11 CU I [§i cä, deci, vocalele
subtintelese finale cari, in rand, se scriau dupe cons, dar cari la
suprapuneri nu se mai scriu ci se subtinteleg, erau cand h and s,
adicä amestecat. Udri§te nu intrebuinteaz5 pe AN ; are insä *, s. ex.
In AtTA.
Boierii lui Radu IV cel Mare scriu domnitorului Mihnea I o
scrisoare8) !rare 1508-1509. Ei pun SHAIIIIE, dar sApagIE, deci and
I-1 cand I; au imog*Ks, dar ROM, adicä invers de cum e la Udri§te.
Nu intrebuinteazä pe IA. Scriu * in HAOIAKI Si pl. 11A0g*14AI ; pun
insä §i MECTO, ..RpEmE In loc de a§teptatele : M*CTO, gp*ME, ca la
tbs013*KL
La Ion Bogdan : Relatiile, p. 290 295.
Vezi p. 183.
I. Bogdan : Relatille Tarli Rom., p. 305.

Altii scriú alte. texte dupa alte directii sau apucaturi ortograf ice
slave :. pun ; au numai lar nu §i i, cu diferite, mai multe,
rosturi fonetice sau ortografice ; tntrebuinteaza amestecat pe x. §i
cu pluralitate de Insemnari fonetice fiecare din aceste douà slove ;
amestecA §i ei pe hi CU H, pe 8 CU or, pe H CU I etc. Aceste amestecuri
ortografice le-am aratat deja in cartea mea Fonetica Alfabetului
Cirilic, la paragrafele despre fiecare litera a acestui alfabef ; nu le
mai repet §i aci, fiindca ele se pot vedea acolo.
Aceste amestecuri sau compromisuri se vad in mai toate textele
sau documentele romano-slave ; ele se fäceau §i la noi ca la Slavii
cirilici, pentruca nici ai no§tri nu §tiau exact ce fel era limba sfanta"
a lui Ciril §i Metodiu, adica acea limba sloveneascl" sau sarbeasca"
pe care o invatau prin §coli, biserici sau manastiri §i pe care ravneau
sä o serie. Ne§tiind, credeau §i ei ca Constantin Filosoful,,(ostenski 1),
ca cutare forma sau mod de a scri din texte sarbe§ti, sau bulgare§ti,
ori macedo-slave sau ruse§ti chiar, sunt adevarata limba sfânta"
§i le scriau §i ei in textele ce compuneau, copiau ori compilau. A§a
ca imitau §i in aceasta pe invatatorii lor, Slavi cirilici.
lmitau ai no§tri pe Slavii cirilici in afara de astea §i pentruca
traiau cu con§tiinta cä §i dan§ii conlucreaza cu acei Slavi pentru
Pravoslavie Slavii pentru noi §i noi pentru ei. Am vazut, in adevär,
mai sus (p. 193), ca un Sarb, care scrie viata sfantului bulgaresc Ion
Rilski dupa original bulgaresc, declarä ca el o lucreazä nu numai
pentru Sarbi ci §i pentru Bulgari. In cartea Abagar" a catolicilor
din Bulgaria (p. 121) se vede aceeni colaborare. lar activitatea literara
romano-slava, intreprinsa prin stäruintele lui Matei Basarab, domnitorul
Tarii Romane0, in sec. XVII, sub puternica influenta a Literatu:ii
ruso-slave, se inspirä din aceini constiinta i nazuire a colaborarii
reciproce Cu Slavii cirilici ; cad, intradevar, Psaltirea slava, ce se
tipari la Govora in a. 1637, spune in Predoslovia ei slavoneasca
(dau aci in traducere) : lo Matei Basarab voevod, cu dumnezeiasca
binecuvantare domn al intregii Täri a Ungrovlahiei §i al partilor de
peste munte, Amla§ului §i Fagara§ului, herteg, §i celelalte. Pravoslavnicului
§1 evlaviosului neam al patriei noastre i altor neamuri inrudite
Cu noi prin credinta §i cari au acela§ vestit dialect slavonesc ca
bimba, §i mai cu seamä Bulgari(or, Sarbilor, Ungrovlahilor, Moldo-
1) Cf. p. 232-241,
351

358
vlahilor, §i celorlalti, binecuvantarea ¡Ad, a sinatatii §i a mantuirii
dela intru totul datatorul de bine Domnul Dumnezeul nostru [sus
Hristos cu osardie le doresc" 1).
Dar in acest amestec sau compromis din limba curentului
!iterar romano-slav mai intra, ca §i in limbile 'iterare ale Slavilor
cirilici §i ca semn al identitatii lor cu curentul romano-slav, inca elemente
neslave dela curentele alaturate greco- §i latino-fil.
Curentul grecofil la Români.
Viata culturala a Slavilor cirilici se transplanta, in mai toate
formele ei, §i la Romanii din Dacia Traianä, in Perioada Slavonismulul
Cultural a acestora. Aceasta, desigur, pentrud mai toate conditiile de
trai, §i politic-§i cultural :i social, erau aproape acelea§i §i la aceia §i
la noi pe atunci. A§a ca, de asta, de vreme se injghebä, ca filtre
acei Slavi, §i aci filtre Romani, aläturi de marele curent sial/ (romanoslav),
un curent grecofil, care pe atunci nu traii deloc in adversitate,
ci chiar in colaborare cu acel romano-slay. Pe acest curent il
vedem deja in sec. XIV, manifestandu-se chiar inscris prin corespondenta
mai sus pomenita dintre Biserica Principatelor noastre §i
Patriarhia greceasca din Constantinopol (p. 145). lar de dup5 caderea
Constantinopolului sub Turci in a. 1453, emigrand de acolo la noi
diferiti Greci, ace§tia intäresc acel curent grecofil, prin interesul ce-1
*tara din ce in ce mai mult pentru cultura §i limba greceasca, cultura
§i limba cari §i pana atunci, de altfel, se bucurau de oarecare considerare,
mai ales prin mijlocirea Slavilor cirilici dela noi. lar raporturile
bisericei noastre cu Patriarhia din Constantinopole intaresc §i ele
mereu acest curent, apoi, in toata Perioada Slavonismului Cultural.
Gratie acestui interes, ai no§tri, d'id §i cari puteau, impleteau
texte grece§ii cu slave. A§a impletitura e, filtre altele, cantarea bisericeasca
pusa pe note din Sbornicul scris la a. 4511 in manastirea
Dragomirna (p. 246), cu acel slavonesc §i grecesc :
"a
AGOOC T OH11000 E
czczotUoovzatt t./
In deosebi pe la sfar§itul sec. XVI interesul pentru limba §i
1) Bianu-Hotio: Bibliogr. rom. y., I, 10-1.

;159
cultura greceasca era mult accentuat fata de trecut, in familiile
domnitorilor si intre boieri si boeritele noastre. Ba se pare ca se
accentui atunci, in unele cercuri, interesul chiar numai pentru limba
greceasca, nu atat pentru cultura ei ; caci scrisorile ce ne-au ramas
dela membrii familiilor domnesti si boieresti din sec. XVI si XVII
cuprind mai mult elemente ale limbii inculte, simplu vorbite, grecesti,
decat de acele ale scrisului literar 1).
In al XVII secol, indeosebi, curentul grecofil se pare ca se in-
Arise mai mult; caci vedem ci acum se traduc carp nu numai din
slavoneste, ca pan-acum, ci si din greceste in romaneste, ba se tiparesc
la noi in Principate chiar si In limba greceasca carti. Astfel,
la a. 1642, calugarul Melchisedec din manastirea dela Campulung
traduse aci, Af HOE /OMER% IVE4ACKX IlfIE /mama:. p8(m)wkocx,2)
(de pre limba greCasca pre limba rumaneasci), cartea 4asu,sTSpH
IVECTE TOATE SHAME (Invätaturi preste toate zilele), pe care insa o
impodobeste si cu oarecari inscriptii sau aratari in slavoneste, ca
dovada tocmai a spiritului de colaborare amicala si de insäsi colaborare
intre curentul grecofil, cel slavonesc si romanesc. La a. 1652
fu tiparita la Targoviste cartea 4AEpEnT4p* MOH (Indereptarea
legii), care spune o inscriptie8) tiparita slavoneste pe ea a fost
tradusa din elineste, pre limba .proasta romaneasca" (11pEgEMild lia
GAAFIFICK4P0 Ha npócTuri g5tiC1ilt1H i';isinu). La 1693, se tipäri la
Bucuresti o Evanghelie greco-romanä, in care pe o coloana a aceleiasi
pagini e textul grecesc Cu litere grecesti, iar pe a doua coloana
traducerea-i romaneasca cu cirilice4). lar la 1692 se tipari tot
la Bucuresti Slujbele Sfintei Paraschiva-celei-nouä si a sfantului
Grigorie Decapolitul" numai In greceste 5).
Dar si in Moldova la fel. La 1679 s. ex., mitropolitul Dosoftei
care scrise si tipari in limba sloveneascä", tipari in limba
romana ASMIIESSMCKA 1111TWIE 6) (Dumnezaisca Liturghie), in care
I) Cf. N. Iorga, in Bulletin de la section historique (Acadenzie Roumaine):
Congres de Byzantinologie de Bucuresti. Tome XI, Bucureqti 192-1.
2) Bianu-Hodou Bibliogr. rom. v., I, 125.
6) Bianu-Hodo: Bibliogr. rom. v., I, 203; vezi i Biblia din 1687 (Ibidem,
p. 280).
9 Ibidem, p. 328.
9 lbidem, p. 326.
6) lbidem, 13. 225,

360
are diferite maxime 0 Invätäturi 0 In grece§te (0 latine0e); aceasta
e frisk spune Precuväntarea-i romane§te : scoasA pre limba rutnänIascA
de pre elineascA, de lauda lui Dumnezb sA-nteleagA toti
carii nu ntAleg sarbe0e sau elineVe". Se Vie, de alta parte, cA
acela0 Dosoftei a mai tipärit 0 Psaltire slavo-romanA la 1680 In
141). La 1682 se tipAri la I4, tot In grece0e, a Patriarhului Nectarie
Intämpinare Inpotriva priniatului Papii"). Tot la 14 apäru
In 1683 grece0e cartea lui Simeon, arhiepiscopul Tesalonicului :
In potriva erezilloe8). lar la 1698 apAru la Ini a lui D. Cantemir :
AIIIIANSAK CAS rAMIABA 41EMIITSASh KS lISMA 4) (Divanul sau gälceava
nteleptului cu lumea), pe o coloanä a aceleia0 pagini In romäne0e,
lar pe a doua coloan5 In grece0e.
tot astfel, §i altele In sec. XVII In Moldova, pe and se
scriau sau se copiau manuscrise 0 se tipAreau §i cArti In limba
sloveneascAu ad.
Oricum Ins5, spiritul literar 0 social al Slavilor cirilici domina
a§a de tare sufletul §i tendintele Rombilor in Dacia Traian5, In cät
§i la noi, ca la Slavii aceia, curentul grecofil era mult mai mic,
foarte mic chiar, fat5 de cel romäno-slav, In toatA perioada Slavonismului
Cultural. Tot4, conform chiar cu acel spirit slavo-cirilic,
scrisul textelor rombo-slave luà 0 cuprindea In el, ca 0 cel al
Slavilor cirilici, oarecari elemente, Cu deosebire ortograf ice, grece0i.
Constantin Filosoful Kostenski, a cArui scriere despre Ortografie s'a
copiat §i s'a gäsit 0 la noi In Sbornicul dela Kiev, indemna sA se
la din scrierea greceascA felurite accente ci spirite ci reguli ortografic.
Aceasta In sec. XV, de cänd le gAsim 0 In veacurile vrmAtoare
ale Perioadei Slavonismului Cultural. Dar 0 mai nainte, la
sfailitul sec. XIV, recomandase acelea0 lucruri, dupA grece0e, patriarhul
Evtimie al Tarnovei, dela care le invAtase §i Constantin
Kostenski (p. 208).
Astfel cA, qi In textele romäno-slave se af15, ca In cele slave
cirilice, litera A cu Insemnarea greceascA de f; litera y cu insemnarea
greceascä ii sau u ci i; grupul rr pentru fonetismul ng; ortografia
-IA pentru vechia -HM; litera y pentru or etc. (cf. p. 209).
1) Bianu-Hodo§: Bibliogr. rom. v., I, 226.
1) Ibidem, p. 251.
Ibidem, p. 273.
Thidem, p. 355,

361
Dar despre aceitea i altele Inca, se poate vedea exemple in a mea
Fonetica Alfabetutui Cirilic, la capitolele diferitelor slove.
Acestea nu numai ca le invätam asa dela Slavii cirilici, dar
ele se pastrau in scrisul nostru slovenesc" i prin influenta literati
a curentului grecofil cu Care cel romano-slav träia tn atingerL
Curentul latinofil la Romani.
Precum intre Slavii cirilici se injghebase un curent latinofil,
(p. 211), datorita staruintelor de propaganda ale bisericei catolice,
tot astfel si la noi, In Perioada Slavonismului Cultural. Am vazut
acest curent chiar manifestat inscris in documente domnesti facute
In limba latina In sec. XIV (p. 136, 14); 1-am vazut, apoi, in sec. XV
(p. 54), in indemnurile cari au nascut inceputul Literaturii noastre
in limba romana (ca Psaltirea Scheiana etc.).
Tot acest curent a starnit intre Romanii din Dacia Traiana
ravna de a-si scrie limba lor cu ¡itere latine chiar din sec. XV (p. 75)
si a intretinut apoi aceasta Ilya in veacurile urmätoare ale Perioadei
Slavonismului, macar ca tot el indemna, cu oportunism, de a se
scrie romaneste i cu cirilica, numai spre a ne rupe cat mai mult
de Pravosla vie, care se concretiza in bimba slavä i alfabetul
cirilic.
Cum cA in adevar curentul acesta, care era catolic sau catolicofil,
indemna a se scrie bimba nationalä, oportunist, i cu slovele
cirilice i cu litere latine, dovedeste, intre altele, activitatea preotului
mai sus pomenit Deanovid la catolicii din Olänesti in Oltenia, veniti
aci, In sec. XVII, din Kapilovat, orasel in apusul liniei [star-
Salonic dincolo de Dunare.
Acest ,,!van Deanovid" invatase carte pe copii Slavilor din
Olanesti, mai nainte de a veni ei aci, in Kapilovat ; apoi Ii invata
in Olanesti. Ce fel de carte si scriere ii invata el ne arata scrisoarea
de care am vorbit si mai sus cu alt scop, pe care catolicii acestia
Slavi din Olanesti au trimis-o Scaunului papal spre a recomanda
elogios pe Deanovid, pentru ca Papa sa-I inainteze sacerdos Provinciae
Bulgariae", post care devenise vacant in a 1697 and ei
scrisera scrisoarea asta (p. 295).
Aceasta scrisoare e in bimba dela apusul liniei Iskar-Salonic

382
co unele amestecuri croate, ca acea a cArtii Abagar pomenite (p. 121),
§i e scrig cu cirilica. latA scrisoarea1):
IIPIECKETA CKSHIUTHHW iii SMIIWNIEFEHE gEliE CRETE 1C4TWAH44HCKE.
111HE OSAWAA HWAHHCANH KAOCTHANE, KWIE IllpHKHKAMW 8 COAAHHEW,
4/1/114MW ws8 sips EICTEIHNTS H 613 HEIK4KR8 CSM*HHS, l'Af NH CE
mwrnw CSM*IINTH, ICAKW HAW PEAWIIHK (Sic) WTAU, *pa HUN AEA-
HMSO NAC CASHDIA Z cswia MAAAWCT AW CTApWCTH KAPAW WNW
110INTENW H HASAA AWRPWRW-hANO KAM H caAa; u naunapaw
KAM HE BHA ANAK, 8 KANHAWKAU, 8 MECTtV HAIM 8 4H4 HE A141111,S
HAM NAM KApCTHAHCKH, 4ET4TH H HHCATH MIMI 4ETH1H rwAutuTa;
HMAW HE HA spw.0 S4EHHKE KHWE WA 130 US NHKAKKS NAAFIS;
HEM HIKA AAS 801' CHEMOPS-htf [MATH. HAKWEE TWPA mum 8 11TAAHE
CTSAIE4TH H WCTAKH Aw14p8 HPHANKS WA Awspwra HAOICA HAM AA
MHE nwcm -kuutra nauAwranw HEAHWPA HONA CAC IMAMS H CMS-
AAPE NA NN $41.11111 NOCAE HAWN (sic) AMINO, 4 WH KWHEX HE 84E1W
CBE HE 1148411W. HAKE AWHAE HS HTAAHE H UM 84H11IFEEN Af*HEINTSP
IVA HOWELHEIRHE, OAK 11H 8W1 AEN,S HAWS SA TPH rWAHNITA, El NANDI
MICTHH8 AN411,11 PPAMATHKIr N HAPEASS -kkIHXHS. HAKE CHApillif AH-
*HINITHOAT 84HHHIDE E'A flpWRENII{HAAA, H EIWCAE CKAINDH 1113WitH11-
11,HAAAT, HAK NH 8411 SA RIME WA AKE l'OAHWTE KASAA l'pATHC ET
aatwpf. X TWANKW CE HONE pASISNXMO N PASCIMAXMO GA HAMA
ANICTA H MIMI HE NEWCTARN 8 HEBW*AHAX HAWHEX, HErW MOM H
npastAuw CASHCH H HAWS AILI,S S4H, KWHEK TAKW AWIIPW 11484HW,
AA mwr8 AWATH IIPW*ITHE H ERHCTWAE H CASHMTH MKS CTKAP S
11,41314141, H CHI TW 4HHN SA tAHSBAK. H HEME WCTABHA NH CEAA HO
14413W11111 Ni, 118CTtl MECTA AW lialmau, HA KpANHS, AA HEHE CkSAS HC-
KAMA rAtrwA ce 1141114114 NMI KAPCTNAHHH, Kwra HEM METHSW HWA
Kpitatv CUTE MAHKE 11,401414E, HSNWHEAAHA, npirucrua, 8 sgpe CAC npE-
AIM uwspenua, u CAC AEMWSHNS MPH8N4, SAIHTW CMW TAKW BNAH
OCTAAH HEKO*AHH, M HEM HWKWAHA S HAM HEKW-kAH; HECMW MI
s13t0 HMAAH MTH MS KAAPWKATH, A WH HE H KEW CWIIWA1 NWCHA
SA IlpHCBETW IIWCHETHAIEWTE, H MHWI'W KPAT HE HPENW*MAHA Na cum,
HA AEA, Na AMA, RES KNITS H CBE AWSPWIIWtANW !MAMA, N MC-
(MAHN KW AA CA48/14, M WN FINE 8 TW KPEME MEW, MWHif KEITH
AIAASHHA (Sic) EH CE 84/INNAH IIMSMATHKH S NIKW*AHAK tHHKEIHK,
1) Dupl FermencDin: Acta Balgariae eccles., p, 31b,

*111111W144 AWSPWT4 CEE TW HWKpEI1HA4, H CRN CAM Kp1M1414 N TI-
AdrkAHTH HECMW S CUTS REPS K4TWAH441ICKS KAM CMW &ISM
SHAH S HAM (RECTA II 11WAAW}KHH HWP4A1 CRETE MAHKO game pHMCKf,
SATW MHE HWTAKIISTH ASKWA% CRETHM, TAKW EH H CR K4PCT11411I
WA CEE CIA& HEAHH PAACWM 81141C4AH, KAKW H MH AARAMW HA 9114*
Hill ¡imam rwcnwmm iii Komi S cKerwAls cKSnS n Ampti pHAACK-
WMS, KAM HEW WICH WTAU, C48;14144. H C111 TW WCT4IIAH4MW NO
npEnwpSnSnEmw KA MHAWCAOAHE, AWNIWTS H CMHAWRAHHE EMLIHM
CRETH*HHAM, H CE HEAHWKSIMW RAE 011 HA wspase name I1W 9Em*4H8...
HWHH3HW *AHSRHMS CRETE nwrE. Hs COAAHH1111 HA 24
*Espsapa 1697. HA ill.apKw HETKW11. Ha I/Wm H4H4HH. Ha HH-
KOAA HETpS Rail HWHKHHS. Ha Gwrmu K4A4KE*11H11. HA illapKw
HARAHCK*Hdli. HA HAHA BEAHK1111. HA illapKw %SrEHARHH. HA l'nre
404HH. HA rd4114p HAMM. Ha 041114 IIIII8*1111H. HA GTEHAII RA-
AMAPOR. HA 1111ApW HAAAAHH. HA HETAP 11014MAPPSP. Ha HET40 Itap-
REHHN. Ha TWMW "DWNWR. H4 1114PTHH l'SpEK. HA HIIKWA4 iiiH41111.
Ha IISKA TtSPEMAKHN, HA HAKAA HETplINEHH. HA 111ATEHA HSHA4K1414.
HA A4HHA HSHA4KHH. HA Rapiu ilEK11411H. HA IIIdpKW HWHANHH.
Ha llawrap l'HH4HH. HA fiA4314 tWHWIIi. HA Han AWMHWHII4H11.
Ha 11(HT4 TWMEtWAWK. HA HETAp HAECA%Vg. HA rAKIld 1144TEHH. HA
6,14)K4 HAKIM. HA I11HX4HAW KAAAMRA3WR. HA /MIME (iHKH11. HA
IIINTaP illdpKAH%VRAHWR. HA (lopanKw H4AS1111114. HA %SPA iltHAW-
IISTHII. Ha Ilimr.aHAW AspaiuninS. Ha %Spa 1.80111 H4 GTEHA HE-
TpW111. Ha HKAII 184011WAEAMI. Ha i1WA4 A5(141111H. HA GHMWH de-
*NM lia lliapTini HETpatEPHH. 114 flil'a th1114.41W11. Ha 1.111.4 gm,-
KEHHH. HA %SIM HARHH. HA HETAP ILSPHH. HA GTEH4 %Spin. Ha
rtird l'APHrapER. HA HETAp ILINREHHH. Ha HEM! IISICA4ER. Ha 1Nspa
IIARNH. HA MIIPKW ilHAHN. Ha MAN HETKWK.
Acelas Ivan Deanovie insA isi scrie la a. 1705, in Campulungul
Munteniei, Testamentul. 11 scrie insa nu cu cirilica, cum invAtase
pe cei din Kapilovat si OlAnesti, Cl cu !itere latine. latä acest Testament
9 cu ortografia lui :,
Anno 1705. U Kampuluj na 3. Juna. Ovi csinim Testament po
duschu moju, kako je pravo i drago gospodinu Bogu, ako bi mi se
smart dogodia, davam na znanije komu se prijstoji i svaschto govor
i) Ibidem, p. 328.
368

364
pravo je. Ja Testament kako fratar nemogu da ucsinim nego- jednu
uspomenu. Sada pischem ovo pismo i govorim Po dusche moje i Po
gospodina Boga mofega i po moj sveti red, kako dado Gacsparu Nancsinu
1700 Jula u vreme od Kampuluj, da mi kupi nekuj stvari czerkovni
i dadoh mu aslane 300. Ta za 100 groschova i vische da mi
kupi jedan kerst ea oltar. A on od 300 pobaschi mi 100, teke mi donese
njegov brat za 200, 100 i sada mi je du2an, i sada su dve godine
kako mi se ucsini duzen kod tolko mukije. I recse, da mi plati i ja
mu rekov : donesi mi kerst scto sam gospodinu Bogu obechaja aspri
nekvtt i kerst da bude od 120 groscheve. I ako najdu dubri Iughie da
mi povratim, povratichu 20. On se obechaija. I pojde. A kada dojde,
ne donese, nego mi se zakle, da je ostavio aspri u Venedin, da se nacsini,
nego chu ga donest na godischter ; otide mu brat, pitam ga on
mi odgovori doneche ga Franko, Franko dodje ali nedonese; on otide,
ne donese ; zaso pischem pa gospodina Boga i moju duschu, da mie
duxan 100 aszlane. I jedchi schtosu do Kampuj godiscta 6. Zato
ischtem pravdu pred gospodina Boga i pred lugije i nepraschtam
ni na ovi slid ni na oni, nego chu vazda vabiti, ako bi bia umreja,
da nemozu prosti, a redovniczi koi i budu nikako da mu ne prostu.
A gospodin Bog je tarpeIyiv vratifacz, za m1ogu vreme tarpi, pak
sve vrati, nischta skrovu ne6e ostaviti. Ja fra Ivan ovo pischem i
govorim.
Drugo. Schto mi donese Gacspar srebro karst i csitiri svetnyaczi,
dadoh dukatih 180 aspri uzeti. jesan, zaschto bah parvo da ja pokojnomu
Martinu za vreme Kampuli 150 aslane 8 Kampuli mu ih
dadoh ; a Gacspar pischemi iz Vinczi, da mi nosi svetnyaczi schest,
on tekije csetiri. Vidoh zaschto dva nesu, neschteh da mu oprem nego
mu sve oprem, nego mu sve naplatih sas tia 150 aslane u sve, samu
180 dukati zlatni; a kada se sverssisse dve godine, donesci druga
dva, daja je chure kolkinu, tacsak u Kampuluy trechu godinu pokle
su uzeli, aspri donesi o. m. p. fra Luka iz kralyevo napisali u Kampuluj
tolkoi rekosse, da smo dali u Venedin, to jest 180 dukati bez
pismo, bez nischta od majstora koliko su konstali ; kako mi rekosse,
tako im dadoh bez nikakvu recs verovajem. A ja schto sam nyemu
Po sto puta rekaja i molla, da metnu armu svetoga ocza Francseschka
na sve srebro, da se poznava, da je red svetoga ocza Francseschka
ucsinia, od toj nischta fleje ucsinila, schto mi je verlo xal

866
i bolimsze, a sas vische joschte donese mi kerst hrom bez nogu da
se gospodinu Bogu nafaluje kako se vidi.
In sec. XVII, Indeosebi, curentul latinofil se manifesteazA oare
cum mai intens in cei mai de seamA §i mai invätati dintre scriitorii
no§tri, mäcar c5 ace§tia, tinAnd socotealA §i de marea putere a curentului
slay care ne stäpanea de secule, produceau i opere in slavone§te.
Invätatul boier al TArii RomAne§ti Udri§te NIAsturel, care
copiazA cArti slavone§ti (a§a Varlaam §i loase) §i compune Insu§i
slavone§te, dar §1 le traduce in romAne§te, traduce din limba latina
In slavone§te §i tipAre§te la mAnAstirea Dealu, in a. 1647, cartea
Krllird w Kk nomaxca Rikino (Cartea despre Imitatia dumnezeescului
liristos).
Si se §tie, cred, ea NAsturel avea intime legAturi cu Scaunul papal.
lar ceva mai tArziu, mitropolitul Dosoftei, care aves §i o culturA
apusano-catolicA, in cartea sa Dumnezäiasca Liturghie", ce
tipAri la la§i In a. 1679 §i pe care spune, In Prefata ei, cA a tradus-o
din eline§te In romAne§te, citeazä de multe ori invAtAturi chiar
In limba latinä cu slove cirilice. Astfel are fraza GAKILINflITSM
pirlic KeKomEpi etc. (p. 4); de asemeni : ismopsm A(tie TAHTSM
àH HON fT ritiu,TSm, LIAITE ET riliu,I8m 2), in care consunantele cari
terminA cuvintele nu au sau It de prisos, ca In curentul croatolatin
glagolitic (p. 214) §i In care se vede pronuntarea ErasmicA a
limbii latine : ghentium LI,EpTE = terte.
Curentul acesta latinofil se mai manifesteazA ins5, la RomAnii
din Dacia TraianA, in Perioada Slavonismului, incA prin scrierea
glagolitic5, care §i ea era pornitA In urmA din sAnul bisericei catolice
§i sustinut5 de aceasta. Am arätat glagolitica In Sbornice romAno-slave
din sec. XVI §i cu unele slove numai 8 §i X) chiar
In texte romane§ti din acela§ secol 6). 0 gAsim manifestatA IncA, tot
ca expresie a curentului latinofil, In unele texte cari nu mai scriu
§i it finale nepronuntate, aceasta dupA Scoala literarA catolicA
§i latino-filä, de care am vorbit mai sus (p. 214). Astfel eA, mitropolitul
Moldovii Dosoftei care, In sec. XVII, serie latine§te fär5 de
ierurile 1 §iit nepronuntate la sfAr§itul cuvintelor In:
Bianu-Hodou Bibliogr. rom. v., I, p. 158.
Biann-Hodou Bibliogr. rm. v., I, p. 225.
1) Vezi p. 124,

666
edICIUMENTSAI fume ARCKANANE SOR8M /C)' 011041 ASTEM AEI
postAtIpf IT K0114SHTEOH PKOHOpHrHICSM ICT
scrie §i sloyene§te", uneori, la fel : RAM, HEnpittA0K, RI tIMAEK
HCrOART etc., precum §i, tot astfel, cuvinte grece§ti ca : OFTIKOC,
'flnaropncoc, ¡RITA *optcRoc, XPIICTOC etc.
Acest curent influentä §i la noi textele Literaturii romano-slave,
cu ortografia §i cu elemente lexicale sau de altfel ale lui, a§a cum
curentul Iatinofil influenta §i la Slavii cirilici Literatura lor slavä 1),
Oricum insä, spiritul literar §i social al Slavilor cirilici domina
a§a de tare sufletul §i tendintele Romanilor in Dacia Traiana, In cat
§i la noi curentul latinofil era, dei pare-se .ca ceva mai mare de
cat la acei Slavi, totu§i foarte mic fata de cel romano-slav, In toata
Perioada Slavonismului Cultural. Cu toate astea,-conform chiar cu acest
spirit slavo-cirilic, scrisul textelor romano-slave lua, ca §i cel al Slavilor
cirilicl, §1 oarecari elemente ortografice, latine§ti din activitatea
literati a acestui curent latinofil. Astfel, e §i In textele romano-slave,
ca In cele slavo-cirilice, R cu Insemnarea de u (p. 220); e uneori
I cu insemnarea d, prin imitarea dui:4 cele latine de a serie sunetul
a etc. (p 79).
Acestea nu numai cä Românii §i scriitorii textelor slovene§tia
le invatau a§a dela Slavii cirilici, dar ele se pästrau in scrisul nostru
§i prin influenta literati a curentului latinofil cu care cel romano-slay
traia in atingeri,
Curentul romano-slay era dar In totul identic cu Mi§carea literati
a Slavilor cirilici", adicã§i In continutul cu ideile sau tendintele
lui, §i in forma, adica In bimba in care-§i exprima aceste idei §i
tendinti ; cad, precum mi§carea literati a Slavilor cirilici lua din Literatura
bizantina qi cultiva numai unele genuri, aratand oarecare
lipsa de interes pentru altele, anume pentru tiintele Naturale §i
Poezie, tot astfel §i Literatura curentului romano-slay, care lua dela
acel Slavi, cultiva cu tragere de mima acelea§i genuri ca Slavii ci-
Hie! §i, ca ace§tia, se interesa putin de tot de tiintele Naturale
Poezie ; iar cele dord $coli literare ale Slavilor cirilici cu privire la
1) Hie BArbulescu : O znaeaju rumunske Filologije za proue,,avanje
srpskog jezika i knjaevnosti, p.105-106.
I) Cf. p. 164474 vi 244-254.

861
traducerile din greceste s'au impamantenit si in miscarea literati
romano-slava, macar ca aceasta nu prea traducea din grece§te,
pentruck se vede, ai nostri nu stiau Inca, in genere, limba greceascä,
In cea niai mare parte a perioadei Slavonismului nostru Cultural.
Ba curentul romano-slay era identic si in forma lui cu forma miscarii
literare a Slavilor cirilici ; cad si el Isi exprima ideile si tendintele
si se manifesta In genere cu cele patru tipuri de limba literati ale
acelor Slavi, fiecare tip din acestea cuprinzand amestecat in aidtuirea
sa elemente de colaborare reciprocä gramaticale si ortografice
din celelalte si Inca elemente ale curentelor latin si grecesc alaturate.
Numai ca curentul romano-slay concentra In sine toate tipurile de
limbä ale Slavilor cirilici.
Dar care era constitutia, nazuirile si activitatea Curentului curat
romanesc, pe care Catolicismul 1-a desprins din marele Curent
romano-slav ?

CURENTL1L LITERAR ROMANESC
NMI-.
In veacurile XII, XIII §i poate ca §i 'n al XIV, mi§carea culturala
s'a facut -intre Romanii din Dacia Traiana numai In limba slava,
sub formele-i pomenite : bulgaro-, sarbo- §i macedo-slava, cu impregnatii
ruso-slave in Moldova.
Se .poate ci in aceste trei secole sau cel putin in al XIV veac,
aceasta mi§care se mai manifesta e sigur Insa ca ¡rite() foarte
mica masura §i In limbile greack §i Intrucatva, in cancelariile
externe cel pupil,. §1 latinä.
In toate aceste trei veacuri limba romana nu ha parte la
mi§carea culturala a nastra §i mi fu Intrebuintatä nici In biserica
§1 nici chiar in actele publice. Biserica catolica insä, spre a dezraclacina
dintre Romani Ortodoxia lor slavoneasca, propaga mereu
Catolicismul ei §i fäcu desigur §i oarecari adepti, deja in sec. XIII,
cum constatä §i Hasdeu In al sail Negru-Voda". Spre sfariitul
sec. XIV Insa, poate, sau sigur In sec-. XV, CatoliciSmul izbutise si
creeze chiar un curent' românesc in Principatele Romane, probabil
ca §i In Ardeal. Acest curent se rupse din curentul vechi rominoslay
§i cerca ca Cuvantul Domnului", cel putin, sa se scrie §i sa
se propoveduiascä nu slavone§te trite Romani, ca pan-atunci, ci
chiar romine§te. Pentru ca Insä sa nu trezeascä ura credincio§ilor
cari ar fi väzut ca asta e o staruinta a Catolicismului §i ar fi reactionat
impotriva-i, oportunismul firesc al bisericei catolice cauta sa
pastreze Inca legatura curentului romanese cu cel romano-slav §i
slay ; de aceea Indemna ca Cuvintul Domnului §i alte lucruri sa se
traduca In romane§te din slavoneasca aceea a bisericei pravoslav-
-nice ; numai ca, atunci cand putu, strecura cate ceva din ale Cato-
24

licismului In acele traducen, cum strecurä de pildA in traducerea
romanä a Psaltirei Scheiane (p. 76).
Aa ca, datoritä acestei tactice a Bisericei catolice, care se
multumi deocamdatä numai cu ca§tigarea limbii romane In locul celei
slave din Pravoslavia Romanilor, ace§tia din curentul romanesc se
silirA ca, precum Slavii cirilici la dan§H traduceau din grece§te
slavone§te cultura bizantinä §1 pravoslavnicä, tot astfel ei sä traducä
In romane§te aceea§i culturA din slavoneasca pe care o cuno§teau
§i care la dan§ii intrupa insA§i Biserica lor ortodoxA. i astfel, imitand
pe Slavi, Incepurä, cel putin cu incepere din sec. XV, sd traducA
toate ramuriie culturii bizantine cari le gAseau traduse la Slavi
In slavone§te §i in aceea§i mäsurA sä le traducA in care aceste ramuri
se &eau la ace§ti dascAli ai no§tri.
Imitand astfel pe Slavi, In unele manuscrise pästreazA scris
originalul slay §i traducerea romaneascä a lui. Ma cum Slavii pAstreazA
In acela§ manuscris al lor §i originalul grecesc §i traducerea
slavä ce fac1). In alte manuscrise InsA, precum Slavii nu scriu §i originalul
grecesc dupä care traduc in slavone§te, tot astfel §i Romanii,
imitandu-i, pun numai traducerea romaneascA ce fac färä originalul
slay din care traduc.
a§a fac ai no§tri in toate veacurile urmätoare ale perioadei
Slavonismului nostru Cultural, traducand din toate ramurile culturii
bizantine pe cari le gásirá traduse de Slavii cirilici in slavone§te §i
numai pe acele ce gäsirä la ace§tia.
Curentul romanesc, a§a dar, se sine servil de cel romano-slay,
§i In ce prive§te fondul, adic5 continutul säu, dar §i in ce prive§te
forma, anume In ortografia textelor In cari exprimA acest fond.
Fondul Literaturii curentului românesc identic
Cu cel româno-slav.
Astfel, in ramura Literaturii biserice,sti, pe cand cei din curentul
romano-slav sau cari tineau sd serveascä acest curent copiau
ori tipAreau felurite dill slave (p. 245), alp din curentul romanesc
uneori, odatA cu copierea le §i traduceau in romane§te, alte all nu
1) Cf. p. 246.
370

371
le mai copiau textul slay dupä care traduceau, ci scriau numai traducerea
romaneascd ce faceau dupA el. Astfel cA avem astäzi s. ex.
Psaltirea Voronteanä, text rotacizant, din sec. XV poate in traduce-
Tea-i originalä, care are §i textul slay dupä care e tradusa §i aceasta
traducere romaneasa Psaltirea Scheiana insa o avem, pe acela§
manuscris, numai in traducerea romaneasc5, färä originalul slay dupA
care e tradusä. *i tot astfel ni s'au pastrat §i alte carti biserice§ti
traduse din slavone§te, unele numai in traducere, altele avand alaturi
,de asta §i ot iginalul slay dupä care se traduserä : Evanghelie, Apostol,
Mineu, Cazanie, InvätaturA la Pa§ti, Invataturá la CumlnecaturA etc.
Un Alexandru DascAlul a scris in a. 16970 Psaltire cu talc, care are,
acest ms. al lui, §i originalul slay §i traducerea in romane§te 1).
lar In 1698 un Oprea a scris un Molitvenic, punand alaturi §i textul
slay §i traducerea acestui text in romane§te g).
In ramura Literaturii juridice, pe and unii din curentul slay
(romano-slav) copiaza din Literatura Slavilor numai in slavone§te
JIpaHia CBATkl(K) AnOCTOAK = Pravila Sfintilor apostoli, pe care o
esim astfel intr'un Sbornic .scris la manäst. Neamtu In sec. XVI,
altii din curentul romanesc traduc acest text slay in Ilpaguna
Pravila, cunoscutA sub numele de Pravila cea mid", pe care o
iiparesc la manästirea Govora In a. 1640. Epilogul acestei tiparituri ne
spune In slavone§te KFuirS npEntica CAOREFICKH H4 ff/14(11.1)Kid
adica : aceastä carte a tradus-o din
slavone§te In romane§te (g4illUKI11) Mihail Moxalie ; a tradus-o, deci,
olteanul Moxa (Moxalie) care la a. 1620 a mai tradus compiland
Cronica medio-bulgarä a lui Manasses, dar desigur cA §i cu vreo
supraveghere oarecare a lui Udri§te Nästurel 4), care la inceputul carp
preamäre§te stema Tärii Romane§ti trite° poezioarä ce fäcu slavone§te.
Din ramura gramaticalei, pe and unii din curentul slavonesc
--copiazA lucrarile O pismeneh" §i .0 osmih Castel slova" (p. 248),
ale dror originale se ridicA In sec. X, altil din curentul romanesc
copiazä §i traduc la un loe Lexicoane slave in "romane§te. Astfel cA
a) Gaster: Chrestomatie, 1, 314.
Ibldem, p. 315.
Sianu-Hodos: Bibliogr. rom. v., 1, 113 oi 109; cf. I. Bogdan.; Cro-
Aice inedite, p. 90.
2) Cf. p. 254 sl la sfAritul acestei Completdri i Thdreptart.

872
avem s. ex. un Lexicon romano-slav din sec. XVI 1) §i un altul at
lui Mardarie Cozianul din a. 1647 3). lar la a. 1705 alt cineva traduce
din slay. In romaneste un Lexicon cu numele erbilor 3). Gramatica
romaneasca nu avem Inca In aceasta Perioada a Slavonismului.
In ramura istoricä, pe cand unii din curentul slavonesc copiaza.
cronica (In slavoneste) a lui Hamartolos, letopiset sarbesc si cronica
(in slavoneste) a lui Manasses (p. 249) etc., altii din curentul romanesc
traduc din acestea in romaneste sau traducand le compileaza.
Astfel ca avem s. ex. CronieaA eagin8T8A ASMIUH AEHTIPO,
a olteanului Moxa 4), in care acest autor compileazä traducand mai
cu seama din acea mediobulgara a lui Manasses.
In ramura tiinfelor Naturale, pe and cei din curentui slavonesc
(romano-slay) copiaza bucati slavoneste din Fiziolog (p. 250),,
despre privighetoare, inorog, vultur, leu, sarpe, porumbel, strut etc..
in chiar textul romano-slay al Invataturilor lui Neagoe voda
sail Teodosie", altii din curentul romanesc, care la 1521 catrefiul pro-
duce scrisoarea boierului Neacsu dela Campulung In limba roman&
(p. 17), fac traducerea in romaneste a acestor Invätaturi" cu bucätile
(parabole e) lor din Fiziolog.
Din domeniul Medicinei i al Astrologiei, pe cari le-am constatat
In Literatura romano-slava (p. 251) fiindca le scriau la noi
cei din curentul slavonesc, nu s'a descoperit panä acum, pe cat stiu
eu, nici o traducere romaneasca facuta de curentul romanesc In Perioada
Slavonismului. Nu se poate insa sa nu fi existat atunci §i
asa traducen; caci si pe ai nostri ii interesa indeosebi vindecarea
boalelor prin plante (ierburi) si roadele pomilor. Dovadä e faptut
ca ni s'a pastrat un Glosar de plante si pomi slavo-roman-5) z.
AHANKWN. iltitl* CKpIEM EpRHAE MOREN-k1411 WTH*TOM (Lixicon, ai6escriem
erbile sloyeaste oty6tom). Astfel e In acest Lixicon" :
KAECKOT : KSKSTI; RSKKH11,4 : KilECTEll,EA, HOAR-kit, Kp8cTiSp, noApoNt-
FMK : ORTALIUNHI, enwpain, TpOCKOT etc., si WENS : tispaceHSA, ruit(cTtin:
RINI dARS, ['ASA: aStua etc. lar interesul pentru un Le-
1) Katuiniacki, in AfslPh., XVI, 50.
1) Editat al studiat de Gr. Crete; cf. B. Hasdeu: Cuvente, I, 259-265..
I) Gaster: Chrestomatte, I, 355.
4) Hasdeu: Cuvente, I, 345.
6) Gaster: Chrestom., 1, 355.

873
)(icon numai de plante si pomi nu s'ar putea explica altf, I, de at
prin acea a un asa Lexicon trebuia celor din curentul romanesc,
fie and citeau numai un asa ms. ce le venea dela Slavii cirilici
spre a vindeca boale dup5 prescriptia din el, fie and traduceau asa
ms. In romAneste, spre a le r5spAndi In public.
Din ramura beletriNtria in prozà, pe and unii din curentul
TomAno-slav copiazA in slavoneste Povéshi o Varlaame i loasa.0.6"
(p. 251), romanul Alexandria! etc., altii din curentul romAnesc le
traduc in romAneste. Astfel, au tradus unii Alexandria" 1), lar invAtatul
boier Udriste NAsturel, care trAia in strAnse leg5turi cu
scaunul papal, a tradus in romAneste, la a. 1671, din slavoneste :
Traiul si viiata a preacuviosilor pArintilor nostri, alu Varlaam si a
lu loasaf" 2) punAndu-i InsA alAturi i originalui slay dupA care
traduce. S'au mai tradus si alte lucrAri beletristrice. Astfel, inteun
Sbornic romAno-slav din sec. XVI sau XVII, in care se aflA diferite
bucAti de naturA bisericeascA si povesti crestinesti ori apocrife, gásim
textul slay GnOKO w GI-1111.1A-k I w AilKHA* u,1pn8) alAturi de traducerea
lui In romAneste sub titlul ESKANTIL M tip* 4u,GrlifIT
GABI-1/14 (CuvAnt de prea nteleapta Savila). lar manuscrisul dela leud
-(Maramures) din sec. XVI cuprinde mire altele si textul slay al
Legendei Duminicei", copiat sub titlul : Ilociia tilt [id 6.4
fa CS HECE CEMAIIIEE K IOCAH(A1), §i, alAturi, traducerea romAneascA 4).
Altii au fäcut traducerea altor lucräri beletristrice, cari, Inainte, cir-
,culau la noi slavoneste.
Cu privire la belettistrica in versuri sufletul i gustul romamen
se asemAnau asa de mult cu cele slave, in cât precum Slavii
nu au tradus in limba lor din Literatura BizantinA de cAt
foarte putine poezii In vremea corespunz5toare Perioadei Slavonismului
nostru, si precum in Literatura romAno-slavA, la fel, nu s'au
-copiat de cAt cAteva poezii de ale Slavilor cirilici (p. 253), tot astfel
nici curentul romAnesc nu a tradus mai deloc poezii din slavoneste
Cf. N. Cartojan: Alexandria tn literatura romdnd.
lacimirskij : Slay. i russk. ruk., p. 438; cf. Metre In Sb. Min., IX, 193.
8) Miletiè, in Sb. Min., IX, 177.
4) Editia Academiel RomOne, sub titlul: Texte de limbd din sec. XVI,
Teproduse ta facsitnile Ingrifite de I. Thaw, Bucuresti 1925; cf. Hasdeu : Cu-
-vente, II, 21 si N. Drkanu: Recensil, Cluj 11.20, p. 1097.

374
In limba romana: nu simtea nici acest curent trebuinta sau placere
pentru acest gen literar. De aceea nu avem nici o poezie rom. din
sec XV §i XVI; chiar de s-o fi tradus doua-trei, s'au pierdut §1
acestea In urma. Din sec. XVII ni s'a pästrat a lui Miron Costirt
Eï u,a nt; min (VII* Lumii), In care trateaza In sensul Psaltirei :
GICMICIACTHC PAAKA : AtumpTArk AEIllIpTIOHANI, 11111 TOATI CkWr
muhipTo (Eclisiastis glava : de§artar6 de§artarilor, §1 toate sant
de§arte), care pare a fi mai mult o traducere din slavone§te, de cat
compozitie proprie a cronicarului nostru ; asemeni §i tot ale lui
GTHXSpH 1) 4 110TpliKA sagiirrigH=(Stihuri foi potriva zavistiei, precum
§i poezioara ce a pus-o In Psaltirea romaneasca In versuri a lut
Dosoftei §i In care lauda originea latina din Italia a Romanilor 2).
Din acest al XVII veac mai avem a mitropol. Moldovii Varlaam
Kam pomstrketcx Ai 4KaRsTsps (Carte roman6sca de pvatatura),.
tradusa din limba sloventasca pre limba romaniascau §i tiparita la
la§i In 1643, in care se afla poezii In romane§te pentru Stema Moldovii
8) §i catre Dumnezeu §1 a aceluini K-kia upEcsmsti (Cheia,
ntelesului). 4A/pEnTArk AEljill (IIdereptarea legii) tiparitä la Targovi§te
In 1652 are §i ea o poezioara adresata mitropolitului Tarit
Rom. In romane§te. ThpHOCAHIE (Tknosanie), care-i tradusä da
pre ellin6§te §i sloven6§te pre limn' proasta roman6§te" §i tiparita
la Targovi§te In 1652, are, de asemeni, o poezioara In romane§te
catre mitropolitul
Psaltirea tradusa din slavone§te in romane§te de catre Mitropolitul
Dosoftei §i tiparitä la a. 1673, precum §i a aceluia§i MATBA
ou cTuNfi A CrITSASH GIME011 METAtihpacr (Molitva pre stiliuri a
santului Simeon Metafrast) din Molitvenicul dela 16796) §i Inc&
poezia In care laudä Stema Moldovii in Braga Illti nETivatlEPA Cgrill,14Aw ph.
(VIata §i petrecerea svintilor), ce a tipärit la a. 1682 In Suceava.7)
Mai sunt poezii romane§te §i In alte tiparituri din sec. XVII,
Gaster: Chrestomatle rom., 1, 202-206.
°) Bianu-Hodos: abliogr. rom. v., I, 214.
°) Bianu-Hodos: Bibliogr. rom. veche, 1, 139, 141 s1 p. 217.
Ibidem, p. 192.
5) Ibidem, p. 205.
°) Gaster Chrestom., 1, 241.
7) Ibidem, p. 250-1.

375
atat moldovene cat §i muntene§ti. Asta aratA c5, intocmai ca la
Slavii cirilici, §i la Romani, gustul a inceput sA se Indrepte, mai
mult, spre poezie, numai catre sfar§itul perioadei Slavonismului nostru
Culturall).
Douà $coli ¡iterare In curen tul romanesc.
Curentul romanesc WA dela cel romano-slay §i inf5ptui nu numai
indemnul de a traduce din slavone§te in romane§te In acelea§i
genuri sau ramuri culturale in cari ce! dintai (ca cel slavonesc propriu)
traducea din grece§te, ci §i ideile, adicA colile literare dup5
cari se fAceau aceste traducen; caci §i in curentul romanesc se
constatA Scoala traducerilor dupA inteles" care realizeazA fraza
clar5, a lui Ion Exarhul la Bulgari §i Eftimie, Azarie §i Macarie din
curentul romano-slay, precum §i coala cu cuvant de cuvant" care
face fraza confuza, a lui Grigorie Prezviterul dela Bulgari3).
coala lui Grigore Prezviterul o vedem s. ex. in traducerea
Codicelui Voronetean etc., iar pe cea a lui Ion Exarhul ILI Cronica
lui Moxa, Manuscrisul dera leud etc.
Se §tie acum (cf. p. 165), ca cea dintai (a lui Grigore Prezviterul)
se caracteriza mai ales prin doua tendinte: intaia, de a se sili sA
pastreze In limba In care traducea (romana, la noi) ordinea cuvintelor
ca In limba din care se facea traducerea, §i a doua de
pastra cat mai mult forma lexical5, aspectul, cuvintelor limbii din
care se traduce §i anume cuvintele compuse ale acelei limbi. Astea,
macar ca §i intaia §i a doua caracteristicA erau protivnice organismului
limbii romane, tot a§a cum ele erau protivnice §i organismului
limbii slave (din care noi traduceam) fatA de limba greacA din care
traducea aceasta din urma §i din Literatura careia se adoptaserA aceste
doua scoli de catre Slavi mai Intai §i apoi de catre Romani
dela Slavi ; §i Cu toate ca aceste douA caracteristici produceau in
fraza limbii romane Ingreunarea intelesului ei §i confuzie, intocmai
cum acelea§i caracteristici faceau ingreunarea Intelesului §i confuzie
§i In fraza slava din care ele erau luate ca model.
1) Cf. i N. Dr Aganu: Mikan Halici, Cluj 1926, p. 86 i urm.
a) Cf. p.,254.

376
Aceastä coa15, cu amandouà aceste tendinte, o vedem la
unele, dei nu la multe, din vechile texte romanesti. Astfel, e in
Codicele Voronetean, text rotacizant, precum se stie, copie facuta
In sec. XVI dupa original din sec. XV.
latä, In adevar, exemple din el de ingreunare a intelesului
frazei romänesti, pricinuitä de silinta traducatorului de a pasta in
limba sa romänä ordinea cuvintelor frazei slave din tare traducea
§i aspectul ei.
In fraza slavä era KICKOT*K so uopojim HACK, ceea ce Inseamna
: cati voind ne nascu pe noi. Traducatorul a facut insa
confuzul : vru amu §i neiscu not, unde, spre a se asemana cu fraza
slava, lash' afara prepozitia romäneasca pre, pe.
In haza slava : H wiip*Towia cosp4 HAT TSMII, ceea ce inseamna
: si aflara cinci mii de arginti. TraducAtorul MO, spre a
reda fraza slava Juvant de cuvant" Hai : aflarii cinci inturèrece
de argint, pentru ca intelesul obicinuit al cuvantului TRA16 era
intunerec".
In fraza slava: HMEAILIEMI. Fro IoyAmvik, cu asa numitul dativ
absolut, ceea ce inseamnä : si scotandu-1 afarit pe el ludeii. Traducatorul,
urmarind a pästra si romaneste dativul slav, a facut nonsensul
: si-Iti scoasera elil ludeilor, unde nu pune prepoz. pe, lar
cuväntul ludei II pune in cazul dativ ca in traza slava.
In fraza slava : MINAUNTE oyso Mt, ceea ce inseamnä :
luali aminte. Traducatorul insa, spre a pästra toate cuvintele slave
sI spre a traduce si chiar prepozitia BIN din verb si pe Cfg*, a
facut : luati-vä amente sive.
In traza slava : taso M HE 671tAfT6 Emoy SAKIarkTH, ceea ce
inseamna : ca sei nu fie lui tntiirziere. Traducatorul insä, spre a
pastra infinitivul intreg slay SAKICIATII, a fäcut nonsensul : cumu
se nu fie lui a pesti.
In traza slava : Ri HOBEAtilit, ceea ce Inseamnä: zisese. Traducatorul
slay, spre a pastra cuvant de cuvant" textul slay, a
fäcut : era zisii.
In fraza slava : Awrosh s44T npleTisk socA, ceea ce inseamnä:
bärbat ca inel de aur (sau : purtánd Mel de aur). Traducatorul
furat de constructia frazei romane§ti a pus: ca, insä, spre a se tine
de textul slay, a mai pus si traducerea lui liocat : purtänd ; asa ca
a tradus : barbatil cu ti,rehl de aur purtandii.

377
In textul slay : KASUill TANCH,H, ceea ce Insemna : lupi rcipitori.
Traducatorul 1'10, fiindca TANCHill insemna de regula: grei
§1 spre a se tine strans de normalul textului slay, a tradus : lupl: greT.
In textul slay : stXx ;KE H*111,f1-1 CIE-WKE GKEKILI Iorma agupla
cfAmk, ceea, ce insemna : dar turd cei feapte fu i al lui Scheva,
arhiereul ludeilor. Traducatorul Ma, spre a pastra ordinea cuvintelor
din fraza slavä, a fAcut confuzia : era urn' (= unil) fii lu
Schevela, ludea, ntani preuti §eapte.
In traza slava : H CE 11-11* nfrkmx HACK IIPATIE 6-0V, ceea ce
Inseamna : i iata, acum viz' incredintez pe voi hd Dumnezeu, fra-
Nor. Traducatorul insä, spre -a pasha ordinea §i aspectul frazei
slave, a facut confuzia : §i acum preidddesc ii voi frali zeului, unde
§1 lasä afarä : pe.
In fraza slavä : 11ACTH 11,TIZOKIt 1;11 H -,1, ceea ce inseamna: a
pdstori (a stdpdni) biserica domnului ci dumnezeulai. Traducätorul,
spre a pästra aspectul frazei slave §i pentru ca HACTH Inseamna
normal : a pa§te, a Mali confuzia : a pasce besèreca
domnului §1 dumnezeului. .
Acestea arata ca fraza confuza a Codicelui Voronotean provine
nu din faptul CA traducatorul lui nu §tia bine slavone§te cum
s'a crezut OA acum in tiinta la noi1) §i cum socoteee §i streinul
Bohu§ Tenora care urmäre§te sa afle Originalul slavo eclesiastic
al codicelui Voroneteana 2) ci provine din faptul ca acel
traducätor se silea, conform curentului lui Grigore Prezviterul, sa
traducä cuvant de cuvant" originalul slay (cf. p. 255).
lar o dovada §1 mai mult ca traducatorul Codicelui urmarea
In adevär sa se tina servil de textul slay e faptul, ca In el gasim
mult tendinta acelei scoli Itterare slave a lui Grigore Prezviterul :
de a face cuvinte cnmpuse romane§ti corespunzatoare acelora§ cuvinte
compuse din originalul slay. i, precum acele cuvinte compuse 3)
din textul slay erau In limba lor slava nonsensuri §i prilejuri de
1) Ma la Const. GgluscA: Slavisch-rumanisches Psalterbruchstiick,
Halle, a S. 1913, p.17.
2 j Uber die kirchenslavische Vorlage_des Codice Voronotean,in al WI
Mayer-Ltibke: Mitteilungen des rumlinischen Instituts an der Universittit
Wien, I, Heidelbers 1914, p. 145.
1) Cf. p. 254.

378
confuzie, fiindcA limba slav5, care le imita din textul grecesc ce
traduceau, nu se putea preta la a§a compozitii ca greaca ; tot a§a,
fiindcA nici limba româna, prin firea ei, nu se preta la faurire de
a§a cuvinte compuse, fraza cu astfel de cuvinte din Codicele Vororotean
nu putea fi decat nonsens §i confuzie.
Astfel in originalul slay era imoa*Komosme, ceea ce Insemna,
cum traduserA chiar alti traducatori din vechia Literatura romana
dupd firea limbii noastre : iubire de oameni". Traducatorul Cod.
Vor. Insa se tinit a§a de servil de textul slay, Incat facu nonsensul
pentru limba rom5neasca : omu-iubire, spre a pastra ordinea cuvintelor
din compozitia slava In care ilitOrkKO -= OM §i imam = iubire
§i MA sa se uite ca organismul limbii romane cere prepozitie (de
etc.) Intre cele clod parti ale compozitiei.
Traducatorul Codic. Von, gasea In textul slay rpidonamme
§i fAcu nonsensul romanesc : peicate-didere, spre a pAstra ordinea
cuvintelor din compozitia glava In care rp-kKo = *ate §1 namime
= &Mere.
GAsi 34KOHOMMIRK §i In loc sa traduca cu Insemnarea cuvantului
In limba slava §i dupa natura celei romane : dadator de
lege, face nonsensul romAnesc : lege-dcItcltorhl, fiindca In compusul
slay SAKOHO lege §i Mill111,1% = &ikon
Tot astfel, gAsi In textul snaroAimme §i, pentruca Kilaro = dulce
§1 Arnim = frumusete, traduse prin nonsensul rom. d Ice-frumus'éte.
Gasi KAAP0110KOPhAMIS, §1 pentruca imaro = bine §i nonophmirix
=---- supus, spre a se tine de compozitia slava, facu nonsensul
romanesc : binre (= bine)-supuetoriii.
In textul slay era CIIIACA*AHVIKS, §i, fiindcA cs Impreuna
iar HACAAHHKS = dobanditor, Wu : depreurd (= depreunä)-dobanditorni.
Pe 01M0AVAAPHTH, fiindca (oir)u,-kno = Intreg §i MmApwrii=a
se mandri, II traduse cu nonsensul romanesc : a tntreg-mândri.
Pe gitdrOHBKJAHTH, fiindcA Citelly0 = bine §i 1-13130M1TH = a rrea,
spre a se tine servil de compozitia slava, facu nonsensul romAnesc :
a dulce-vrea.
Pe Ansrowsn*TH, fiind cd A Alpo -= lung §i TpurkTH = a
rdbda, spre a se tine servil de textul slay, cum Ii cerea Scoala lui
Grigore Prezviterul din care fAcea parte, facu nonsensul romAnesc :
a lungd-räbda.

379
Si tot astfel, mai sunt IncA alte asemeni compozitii, pe earl
traducätorul Codicelui Voronetean le fäuri, spre a asculta de directiva
literarA a Sco cuvant de cuvant" a lui Grigore Prezviteruli).
lar aceste cuvinte abracadabrant compuse §i acele urmäriri ale
frazii slave In randuirea cuvintelor frazii romane§ti au fAcut, ca §i
la traducerea Cronicei lui Malalas de cAtre Grigore Prezviterul 2) In
bulgäre§te, cä Codicele Voronetean e foarte conf uz, Spre a ee vedea
aceastä confuzie §i de altii de cat de speciali§ti cari se pot adresa
chiar la editia lui Sbiera, reproduc din el cateva randuri ; din ele
nu se intelege mai nimic ; iatä-le (in transcriere cu litere latine In
loc de cirilicä): Obida ré, o ludei, dupA cuvantù amti fir6§I as-
cultandg vol.
larA se Intrebarf samai §i de cuvente §i de numere
§i de 16gTea voasträ, voi vedeti.... Deci pristoi intru Efesù, §i aceTea
läsa acie, e Insu§i inträ Intru gloatä §i se -pArTea cu Ludeil. Rugandu-15
elti de multA vròtne sä fie la el', §i nu se eurul, ce deszise-se lot&
§i zise : cade-mi-se Infra toate praznicele Céle ce viru et (Sbiera
p. 2.)"
Tot din aceastä Scoalä pare a fi fäcut parte traducätorul cärtii
biserice§ti care se aflA astäzi In Biblioteca Universitätii din Uppsala
§i e in limba romanä. Cad §i In ea se aflA cuvinte compuse ca
cele din Cod. Voron. Astfel : kostrimite 8) In loc de curat romane§te
trimite ¿os; nemäsurata omil-iragoste" in loc de: dragoste
de om; om-rubitor1u14). 51 poate cA un IntelegAtor al celor ce
spusei despre aceastA Scoalä, studiind textul dela Uppsala, va gäsi
In el §i alte a§a elemente ale ei.
Tot din aceastä Scoalä care era litera15, mai fac parte §i unele
din tipäriturile lui Coresi. A§a se explicA pretinsele interpretäri gre-
§itea din traducerile din slavone§te In române§te ale acestuia, iar
nu 5) cA aceste interpretäri proveneau la el din necunoa§terea sub-
Cf. §i la Candrea : Psaltirea Scheiand, I, p. CXCIX.
Cf. p. 167.
2) In original 1.10CTpHAUITI.
4) N. lorga: O tipdriturd romaneascd la Uppsala, BucureVi 1026, p.4
9 Cum crede prof. N. SulicA In broura sa: O noud publicalie ronidneascd
din sec. XVI-lea: liturghierul diaconului Coreqi, tipdrt la Brafov
In 1570, TArgu-Mures 1927, p. 16. Asa crede si A. I. Candrea In a sa Psaltirea
Scheiand, I, p. CXCIX i toti cari s'au ocupat Cu vechile traducen(
romane. Cf. §i Arhiva, XXIV, 3-4, p. 226.

380
tilitatilor de limbä ale originalului din care se traducea" si din
ignorarea subtilitatilor de fond si sens ale detaliilor cari se interpretau";
de alta parte, tendinta lui Coresi de a realiza cerintele acestei
*coil literare cuvant de cuvânt", iar nu pe ale lui personale,
fi impingea de a da o traducere cat mai fidela.... sa conserve
topica si constructiile originalului [slay] si cuvintele compuse..., (si
sä) traduca ad litteram, färä considerare la adevaratul lor sens".
Ast-fel se prezinta, dar, la Romanii de dincoace de Dunare
aceasta Scoala literarä reprezintata la Bulgari de Grigore Prezviterul.
Bunul simt birui insä aceastä Scoala si la Romani si la Slavi ;
de asta, precum la acestia din urma, asa si la noi, prinse ccl mai
mult Scoala dupa mieles" a lui Ion Erarhul, pe care o gäsim in
cele mai multe traducen i din vechia literatura cirilica romaneasca.
Dirt aceasta Scoala este manuscriptul dela leud (Maramures), -
din care a publicat facsimile Academia Romana prin ingrijirea prof.
I. Bianu. 0 parte din acest manuscris are traducerea din slavoneste
a Legendii Duminecii". Traducatorul, care era desigur Roman iar
nu Rutean 1), ne dä si textul slay dupä care traduce. Din comparatia
acestor douä texte se poate vedea usor ca el cautà sä transpuna
cat mai dupä inteles", iar nu cuvant de cuvant" compozitia slava
In bimba romaneasca. Astfel propozitia (p. 1) CAKIIIMME 1110(A)4
-4 a KO a to s I 4 r il AKHII4 o traduce (pun aci cu litere latine In loc de
cirilica): Ascultati oamenI lubitod la oament adancul". Cuvantul
VAOrkK041004, deci, pe care Cod. Voron. il traduce prin abracadabrantul
cuvant de cuvant omu Iubire", spre a imita servil originalul
slay, acest ms. dela leud !I traduce, potrivit cu firea limbii romane,
prin IubitorI la oameni", cu prepozitia la careia ii corespunde de
(in iubitori de oameni") de astäzi. - Tot astfel, propozitia (p. 3)
Mi CIRAIGAOCTE ¡ME sari og-km(X) Ka At) o traduce : nije vd luat
am'énte de ce spug voo., macar cd cuvantul CISMOMTE Inseamnä,
in originea lui : v-ati uitat", ati privit". Pe ft MAKO FUK*110E4CHIE
A tionocAoytuacnif iv r Ma 111 OEM PARI ME a tradus-o : si asa nu
crezut niCe ascultat (adia : nu crezurati, nice ascultaräti) evanghelia
mea cum greest,-", unde cum e pus de traducAtor spre a fi mai
1) Prof. N. DrAganu, potrivit cu gresita teorie a sasismelor" (cf.
p. 77-102), sustine gresit (In brosura sa Recensii, Cluj 1926, p. 1097) cA
scriitorul traducAtor al ,.Legendii Duminicei' din acest ms. era Rutean.

F81
pe Inteles" participiul prezent slay rvi-ietipi, care altfel, cuvant de
cuvant", s'ar fi tradus: grAindu. Fraza (p. 2) eeAume ciioee qn(Omin
iseE noseoi A Kmopoi nocna(K) I{ 4 M MIC4Hil A HigiipOBACTE o traduce:
vedetT hi omenesti ca ntA111 si a doa oari tremisù la voI
scriptur: §i voI nu crezut (= crezurAti)", unde, spre a fi mai pe
inteles", lar nu cuvAnt de cuvant", redA pe e a im = vouA (dativ plural)
prin : la voi, lar nu prin voua. Fraza (p 4) A M(X) ea(m) HMEHHU,X.
A !MHO A N4CI10. A HAICHMHCHIEC/itA HAKIil HiNACTE r op 1114 A HMOpHMH
o traduce : si v'am dat voo grail si vin si unt si vc1 scIturard
si iarA ma! mull rau Inceput (= IncepurAti) a fade", unde,
spre a da cuvintelor slave mai multA expresie si putere, pe HACH-
IMICHIECM, care InseamnA vA sAturarAtia, Il traduce va saturalil",
iar pe ropill44, care inseamnA pur §i simplu mai rele (lucruri)", II
traduce mai mult rAu" ; ba schimbA chiar randuirea cuvintelor, cAci,
de ar fi pAstrat ordinea lor din fraza slav5, ar fi trebuit sa traduca
ca alp din vechii traducatori : si fará Inceput mai mult rAu a facc".
Propozitia (p. 5) A nomilenkt(X) ge c k earo thilf4 HOP816HMH, care
cuvant de cuvant" s'ar fi tradus: §i gandiT a warde pe fiecare
om", o traduce mai pe inteles" si schimband chiar timpul primului
verb: si gândescá a pTarde tort' oameni". Fraza (p.9) men HiiKk
AMAE(T) HIHKO(T) H-k q H 1.1 H unde ultimul cuvant subliniat de mine
inseamnA vecmic", o traduce: acela om va ave viata netrecutei,
iar pe A CHvkliIHHK6 ugdirrecummA. A H4 CA(A) HEHIfiti0), In
care cuvantul subliniat de mine inseamna nestins", o traduce :
lumina va merge aprinsei nante ; ba si ordinea cuvintelor din fraza
slava o schiml5A in traducerea sa, cad de ar fi pAstrat-o cuvAnt
de cuvant" ar fi trebuit sA puna: si lumina aprinsa nante va merge`
Spre a se vedea mai bine ca randuirea cuvintelor in traducere
e fAcutA nu cuvant de cuvant", ca In Codicele Voron., ci dupA
Intelesul" lor In limba romanä, dau aci o bucatA din acest ms. dela
leud (p. 2-3), in transcriere cu litere latine Mud de mine: Ascultali,
oameni iubitori la oameni, adancul si blandetele ce Me DumnezAu,
derept lucrurele noastre cele hitleni. CAzù o piatra mid si
rece dentru cerlul Intru lerusalim ; i de greutatea ei nime nu putea
spuni. lntru zilele patriarhului lerusalimului fèce sAbor i f6ce ruga,
1) Cf. p. 171, cum Const. Kostenski cere SArbilor sA traducl din greceste
cuvantul corespunzdtor acestuia in limba greaa.

382
In till zile vi -II treI nopll, vi sfanta bdenie. Si glas fu a patriarbului
vi piatra vi-o deschise, vi aflä intransa scripturi. Vedeti hil.
cmenevtI, cA utalu vi a doa oarA tremivti la voI scriptuff vi voI
nu crezut etc."
Drept e cA cateodatA gAsim vi In acest text traducen i cari fac
impresia Scoalei cuvAnt de cuvAnt"; ast-fel (p. 7) pe HEK*CTE n H
snolugop'am o traduce : nu vtiti rAilor vi fdcdtorl MI", In loc de
fAcAtori de rAu" : sAolugop`to. Aceasta frisk pe catA vreme-i o
raritate, nu infirmA teza mea : cA traducAtorul Legendii Duminicii"
din ms. dela leud e adept al Scoalei pe Inteles", ci aratA numai
stangAcia literarA, in unele cazuri, a lui.
Din aceastA ScoalA, din care e ms. dela leud, e vi Cronica
lui Moxa dela 1620, care evit5, ca vi acest ms., cuvintele compuse
imitatoare a cronicei medio-bulgare a lui Manasses, mAcar cA o
rezumeazd pe asta, vi scrie, traducAnd din medio-bulgarul Manasses,
o limber* romilneasa ciará iar nu conf uzA 1).
Tot din aceastA ScoalA sunt vi alte tipArituri vi manuscrise
din Perioada Slavonismului nostru Cultural.
Fondul, adicA continutul, Literaturii romAne e, deci, identic cu
cel al celei romano-slave.
Forma, adicA ortografia, textelor Literaturii romAne
la fel cu a textelor romAno-slave.
CercetArile ce s'au fAcut panA acum cu privire la Istoria Ro-,
manitor ne documenteazA cA, oarecum din veacul al XII (cf. p. 42)
panA inclusiv Intfal XVII, viata culturalA a Principatelor Romane

383
forma a romano-slavismului era in mare parte din acea perioada,
nu altceva, in esenta ei din textele ce avem, de cat forma macedoslava,
Intinsa, mai cu seama prin Sarbi sau Macedo-slavi, dar §1
prin Romani si altii cari se hraneau cu Invätätura Macedo-slavilor,
pe Intreg teritoriul amandoror Principatelor Romane §i al Ardealului
In Moldova, Insä, grefandu-se pe acest fundament, pe aceasta
esenta macedo-slavä, influente superficiale rusesti mult mai mult de
cat in Muntenia (cf. p. 330).
Aceleasi cercetäri ale Istoriei Romanilor, pe de alta parte, ne
mai Invedereaza ca scriitorii textelor propriu romane§ti, *wide de
a Inväta a scrie pe acestea, invatau slavone§te si scrisoarea slava,
Invätau deci forma romano-slava ; o Invätau fie la §coli In marile
orase Suceava, la§ul, Bucuresti, Targoviste, etc., ori In altele mai
mici de pe langä episcopii ca Husul, Romanul, sau In §colile de pe
langa unele biserici satesti, ori in manastiri ca Putna, Neamtu, Dragomirna
etc. §i chiar la muntele Atos unii.
Aci invätau ei Intai slavoneste si numai In al doilea rand romat-1We
Ora chiar tarziu In veacul XVIII J). A§a 6, evident, cand
scriau romane§te, puneau limba romana pe alfabetul cirilic, adica
clupa fonetica ce Invätau la slavonege ca. au slovele cirilice acolo.
Si nici nu aveau de ce sa nu fad' asa, mai Intai pentru cä traditionalismul
bisericesc al vremii le impunea sa nu se depärteze de
scrisul cärtilor sfinte", cari erau cele slovene§ti", dupa cari cantau
In biserick lar al doilea fiindca limba lor romaneascä avea acelea0
sunete pe cari le aveau §i Slavii de Sud cu cari Romanii conlucrau
§i dela cari Invatau ce §1 cum O. conlucreze (cf. p. 185).
Cad Intr'adevar, cele mai caracteristice din sunetele limbii
romane le avea si bimba romano-slava, adica tipurile slave dela noi,
exprimate In slovele lor cirilice. Astfel, pe rom. ul 0 ti le avea st
limba cu scrierea cirílica slavä si romano-slava In x, k sail x; pe
Tom. rj II avea si bimba cu scrierea cirilica slava §i romano-slava
mai cu seama In litera 4 care era o modificare a lui al ; pe rom.
k (=ge) 11 avea §i bimba cu scrierea slava §i romano-slava In A
sau I); pe rom. 4 palatal II aveau §i bimba cu scrierea cirilich slavA
§i romano-slavä in ii sau NI, sau uneori chiar In simplul H.
1) Asta se poate vedea s. ex. si la V. A. Urechil: Istoria $coalelor,
1, Bucurestl 1892.

384
$1 astfel, toate sunetele limbii romane se gaseau exprimate In
scrierea cirilic5 slava i romano-slavA1).
Asa ca, Romanii, and au Inceput a scrie romaneste cu cirilica,
n'aveau pentru ce sa se abata cu ceva dela modul romano-slav de
a serie cu acest alfabet; caci e o gresealä a crede cä, chiar la inceput,
erau Romani numai cei ce scriau romaneste cu cirilica, dar
ca cei cari scriau slavoneste" nu erau Rorilani, ci Slavi cari se
románizau.
E adevarat (cum spune Stiinta bulgareascä de astazi i ruseasca)
ca texte romano-slave, ba si romanesti chiar, au fost scrise
de Slavi veniti sau asezati In Principatele Romane ; dar numai unele
iar nu mai toate, cum zice aceasta Stiintà. Dovada ca cei mai multi
din scriitorii textelor romano-slave erau Romani (cari apoi scriau
romaneste) ne este pe de o parte numele lor care are forma
compP(ect roman'eascä, iar pe de alta diferitele cuvinte sau fonetisme
ori forme morfologice ale limbii romane strecurate In frazele sau
cuvintele slave ale textului slovenese (romano-slay) ce serian.
Astfel, se poate ca pisarul Stetco, care serie acte moldo-slave
In cancelariile t oevodului Stefan cel Mace, era Slav, probabil Rus ;
tot asa cum era sigur Sarb, pentruca .el lust* se iscaleste Dragomir
Srbin" '), cel ce In a. 1556 redacteaz5 scrisoarea lui Alexandru
Voda catre cetatea Raguza (p. 268); si asa precum mai erau si altii;
nu e indoiala Irma cA erau Romani mare multime din ceilalti pisari
ai documentelor din cancelariile lui Stefan cel Mare, ca Steful, Tautul,
Roman, Vulpas, Negrilas, Oanta, Ion Dascal, Toader frate al
lui Ion Dascal, Borcea, etc.8). Desi, se Intelege ca un nume, oricat
de romanesc ar fi, nu indica Intotdeanna si nationalitatea romaneasca
a celui care-1 poarta, pe cata vreme s. ex. Ion poate fi si un Sarb,
cum arata numele acelui protopop Ion, care la a. 1580 serie o
Tetraevanghelie 'n slavoneste" la Craiova si care el insusi spune
(p. 294) ca era sarb din Kratovo" (Macedonia) si pe cata vreme un
Nu e in curent cu datele Slavisticei, deci, I. A. Candrea, in Psaltirea
Scheiaml, 1, unde afirmA cA alfabetul cirilic nu avea, pentru cA nu aveau
limbile slave, litere pentru 6, A, tj, I etc. Cf. ¡He BArbulescu in Arhiva, XXX,
(a. 1923), 1, p. 66.
lireEek, in Spomenik al Academ. din Beigrad, XI, 9L
Cf. si V. A. UrechiA : lstoria qcoalelar, I, p. 5-8.

385
nume care poate fi la noi si pur romanesc, acela de Dragan, vedem
ca II poartA la a. 1741 chiar un meserias ovrei. 1)
Totusi aceia sunt Romani pentrud prea strecoara romanisme
in fraza slavä ce scriu. Astfel ei pun in fraza slavA cuvinte romanesti
ca nEnoT, HA noTol1,11 4s5H4U,EAOps la paraul fanatelorii,
nApi KOPO =- pe vare cine, gApE KOMI --= vare cali, HA rp4Aog WT
nopTS = la poarta cetatilor, A 4 4SkIHTIIIHH U,E WT grIOTA A% 1 e T 4-
K HHSAS H.- AO HOEHH11,4 TOAEpElpEM 2) = la ftInttlnite dela balta
Meistalanului.... pad la poenita Todere5tilor, H4 I: Or il 111 H KRIM-fill
1V4AHipti = pe culmea gradistii de sus. Ori pun pronuntarea romaneasca
a lui s 5 jumätätit in nominat. sg. din two H o n or ere-
'reek= kir popti Eustatie ; sau morfologie ad romaneasca in nominat.
sg. feminine S44rOrkti1EHI4, POCHOACTR4, MIN tp, amhigIA,
KOAOLIEHM etc., in loc de literarele slave snAron-kipEifie, POCrIOACTIts),
CEAHLI1E etc., cu toate c5, ce e dreptul, asa forme pot fi si dialectele
bulgare sau rusesti. Ori, mai pun acei scriitori si constructia romaneascá
in fraza lor slava, s. ex. la SA TOTS campsTs r1nApnu,Ega,
WO E r o ovum Ilerps Ilonliq == pentru aceastä moarte a lui Andrita, pe
care 1-a omorat Petru Poni6 ; sau expresii romanesti, ca no rnazaK= pe
capete; ori proverbe de ale noastre, ca 41:0 KISHIV(M apara, H4HTH
17 4 gum 3) = dad cauti pe dracu, ai sa-1 gasesti (il vei gasi'.
lar texte romano-slave din sec. XVI si XVII ne arata, la fel,
ca erau mai ales Romani acei ce le scriau, atat prin numele lor, cat
si prin diferite caractere ale limbii romanesti ale lor strecurate in
fraza slavä. Desi, de multe ori chiar nume streine prin forma acopereau
persoana rothanä a scriitorului. Astfel, chiar daca numele
Ivan si lane al logofetilor cari scriti documente munteano-slave la
a. 1603 si l620) in cancelariile lui Radu-Voda si Gavril Moghilä
ar parea a fi uneori slay, de fapt cei cari'l purtau erau mai curand
Romani ; aceasta o dovedesc romanismele din frazele lor slave, ca :
numele unui impricinat Gm o ta(ii) cssE AE until)* 5) -=-- Stoian buze
N. lorgaf: Breasla bliinarilor din Botofani, Bucure0 1911, p. B.
I. Bogdan: Docum. lui .tefan ce! Mare, I, 30, 134, 41, 144, 164,
1q3, 184, 206, etc.
a I. Bogdan: Rela(iile, p. 282.
Archival,Statulai din Bucure#i: Manastirea Radu-Vod6, pachetul
46, No. 3 si 6.
Care in alt doc. scris de altul la a. 1623 e chiar slavone*te: mots ri
um] 0 adH(LT) (Ibidem, No. 9).
23

386
de lapure, sau ca LT? umnp*(sic)Ai cu fonetismul limbii romane
in care to reprezenta pe jumätätitul Us' final in loe de slavul fi adicA
Haiinp-kxcm, i unde, In acelas timp, HAI (aci pronuntat HAW rom.
WO care slavoneste reprezenta particula ce aräta gradul superlativ
al adjectivelor, corespundea lui mal din limba romanA. Slavoneste
nu se zicea, pe cat stiu eu, nainrk(iic AE, ci numai rornanqte
mai nainte (vreme).
Altii, tot din aceste secule, pun romanisme ca : IN A H KAFUE-
HHH =Mai apropiat, in loe de slay, aci, HAH, §1 M A H HA HEAHKOE
rkps =spre mai mare credintä, In doc. moldo-slav scris in targui
Barlad de diacul Ghiorghe in sec. XVII 1) ; sau AA(C) sual(T) REA Erine
üHOAA 2) = sä se stie semnele dela apä, in doc. munteano-slav,
scris in sec. XVI dupa a. 1585, sub Mihnea-Vod5, si in care la
cuvantul slay 6EAEr s'a postpus articolul romanesc le; sau : NOMH.-
A013A(A) no cíiiaa monacTtipE3)a miluit pe F f anta manästire,
in doc. munteano-slav, scris de logorátul Soare in Bucuresti la 1639
sub domnit'orul Matei Basarab, unde no e pus dupä fraza romaneasca
4) CU pe (pii), iar in ultimul cuvant e forma cu 'E. final a
cuvantului rom. monastire, pe cata vreme slay e monastim ; sau :
Ap8r4 HOAGEHNO (Sic) SA H1FI NS L Ae(71) cumiwao(ii) noicsrin(A) w
fe(T) c(c) SHAHIE ITICE(M) 110130(AN8 1/14110(E), C-HZ CHMTWHO(R)
H 4 mtriAnto(m)b)=_ a doua parte de ocinä din partea lui Simion
a cumpärat-o laniu.... cu stirea intregei familii a lui Ivan, fiul lui
Simion, si a megiasilor,in doc. mun.-slav scris la 1636 sub Matei
Basarab de logofätul Lepädat în Bucuresti, in care e neslavonesc
dar romaneste : si intrebuintarea i chiar natura pronumelui o (In
slay. ar fi fost io sau la) precum si a articolului a de dinaintea cuvantului
MEPIAINO -J11); sau: mooaa(X) CX(C) A. KO(H) Awl& 11 0 CHI-
Xa(m) CH FrkKillA 6) = am daruit cu 1 cal bun pe noru-mea Neacsa,
in doc. munteano.slav, scris la a. 1596, sub Mihai Viteazul, de
Ivan logofät dela Flocia, in care, ca mai sus, nu e slay, ci numai
roman., intrebuintarea slay. no corespunzator romanescului pä = pe.
La Archiva Stat. din Bucur.: Actele mAndstirei Adam, pachet 1 No. 2.
Ibidem : ManAst. Radu-VodA, pachet 46 No. 1.
') Ibidem : Ma.nAst. Arnota, pachet 1 netrebnice No. 2.
Cf. mai sus, p. 68.
La Arch. Stat. din Bucurefti : Episcopia Ramnic, pachet 35 bis No. 11.
Ibidcm : Episc. Ramnic, pachet 65 No. 21.

687
tefan voevod al Moldovei serie la a. 1565 o scrisoare catre
niste partizani ai sai In slavoneste; are in ea amestec de elemente
fonetice sarbesti (asa nocatv, Aonmo), §i polone §i maloruse (asa
scH) si romanisme : m 4 H BM = mai rau, Mali HAHME= mai aproape,
MAli cicopo= mai repede, poate si forma CAM = cuvinte 1) pentru
slay citoga.
Aceste invedereaza marea dependenta a scrisului limbii romane
de scrisul romano-slay, chiar §i in veacul XV de and nu avem
texte romanesti pastrate, nu numai In veacurile XVI §1 XVII and
romanismele din textele romano-slave s'ar putea explica 2), ca rezultat
al necunonterii limbii slave de catre scriitorii lor.
Aceastä dependenta se mai vede uneori In aceea, ca se gasesc
§1 texte al caror inceput e romaneste iar sfarsitul lor In slavoneste,
§i invers 3) ; precum §i in faptul ca unii scriitori compun si slavoneste
§i romaneste, a§a Luca Stroici, moldovean din sec XV, popa
Grigore din MAhaci transilvanean din sec. XVI, Udriste Nasturel,
muntean din al XVII veac ; ori altii compun romaneste excerptand
din slavoneste, ca Moxa 4), care a scris cronica sa De inceputul
lumied dentälti" la 1620. Asa §i altii, ca Coresi (sec. XVI) mitropolitul
Dosoftei (sec. XVII) etc.
Asa dar, scriitorii textelor romano-slave erau cei multi Romani ;
iar acei dintre ei cari (ca Stetco, Ivan, lane etc) vor fi fost streini,
vorbeau asa de bine romane§te in cat nu se puteau Infrana de a nu
strecura caracteristice (fonetice, morfologice, sintactice, lexicale) ale
limbii romane In fraza slava.
Acesti scriitori invatau in scolile orasenesti, manastiresti §i
bisericesti ale Principatelor (ori §i in streinätatea neamului lor, ca
la SI. Munte, Ohrida, Kratovo, Lemberg 5) etc dela dascali, uneort
Slavi, alte dap Romani, sa intrebuinteze, pentru slovele cirilice cu
9 Doc. Hurmuzaki, I, 2, p. 246.
6) Cf. Die Barbulescu : Cercetdri Istorico-filologice, Bucuresti 1902.
') Vezi asa acte la B. P. Hasdeu, in Arhiva 'storied', p. 276, 258, 553,
241, 281, 212; si la I. Bogdan : Relatiile p. 294.Cf. si mai sus, p. 17, scrisoarea
din 1521 a boierului Neacsu dela Cam pulung catre judele Brasovului Hangs
Begner, care Incepe slavoneste, continua romaneste s't sfarseste tot slavoneste.
4) Cf. Ion Bogdan : Vechile Cronice mold., p. 18.
6) Doc. Hurm. II, 2, p. 179. Doc. 1602 scris de logof. Stroici in ruteatia
catre ortodoxii dela Lemberg despre Gavril si Toma Mg GH Ci SHUN.

368
cari scriau textele romano-slave, acel compromis ortografic slay cirilic
de care am vorbit mai sus. Asa, preotul Andronic din satul Mihoveni
pe Suceava invatase carte slavoneasca, dar si romaneasca desigur,
dela alugarul Rafail, care la a. 1661 scrise in manastirea Drago-.
mirna din Moldova acel Codex dela manästirea Dragomirna" ce
azi se pastreaza in Muzeul Nalional din Praga (p. 14). In acest Codex
Rafail a scris buati slavonesti si romanesti. Dintre cele slavonesti
citez una : Sri; Ali, MK r It A E) if. &I'M.' Tgal lii IIACTO(II) KEANilICTIII4
KS crpact nprk(A)cToxitiE etc. (p. 115) ; din cele ronidnesti,
pomenesc o bucatá cu titlul FlOKECTE Ad CiFITEGI) I I AWN (p. 150). lar
la p. 148 spune Rafail in slavon ste (eu dau aci in traducere romaneasa)
urmatoarele : Aceasta articled numitd Paraclis si alte invataturi
folositoare a facut si a scris eromonahul Ra fail dela sfanta
manastire Dragomirna si a dat-o, din iubire, ucenicului sau, diaconul
Andronic, in satul Mihoveni de pe raul Suceava la varful Halmului,.
in zilele lui lo Stefan voevod, fiul lui Vasile Voevod, mitropolit Saya,
in leatul 7169, luna lui August, in 28 zile".
Compromisul ortografic dupä textu-i slay se vede in aceastä
carte a lui Rafail si in bucatile ei scrise romaneste.
Acelas compromis literar, adica amestec de diferite Scoli ortografice,
si aceeasi semnificare fonetica data slovelor cirilice in textele
romano-slave, trebuiau sa se intrebuinteze de scriitori (acestia tot
mai ales Romani) si and scriau limba romaneasa. Si tribuiau sà
se intrebuinteze la fel in scrierea frazei, cuvintelor si textelor române,
mai intai pentrued scriitorii acestora invätau, ca si Andronic, ucenicul
lui Rafail din Dragomirna, si ca insusi Rafail, dela cultura fundamental
si puternic slave a Scolilor din Principate scrierea cu cirilica
si deci ce valoare fonetica avea fie-care sloya; si al doilea, fiinda
slovele acestea re.,-rezentau, chiar in textele romanci-slave, toate sunetele
pe cari le avea limba romanä. Scriitorii limbii romane; deci,
gäseau in t crisul romano-slay tot ceca ce le trebuia spre a-si insemna
aceastä limbä nationald a lor ; asa cä, de asta, nu puteau
avea nevoe sa se indeparteze de scrisul romano-slay.
Compromisul, mai ales ortografic, se vede nu numai la scriitorii
documentelor romano-slave interne, ci si la scriitorii sao copietorii
textelor bisericesti si ale altor feluri de texte.
In adevar, scriitorul textului rotacizant numit Psaltirea Voro-

389
neteank care e copie din sec. XVI dupa original cel putin din al XV
(daca nu chiar al XIV) veac, are compromis ortografic In partea
slava a Psaltirei acestea, §i, In traducerea ei romanA alaturata, are
acela§ compromis ortografic din partea-i slava 1). Anume, in partea
slava are amestecul iusuriler ia §i m, s. ex. In HISHEAE at HZ ropa CI7HR
CROEIA, POVA CIM ANSE CTJAHt4 Aecutut,4 Er0 Mktlik §i iaSkIK4 ; are
amestecul lui 1 Cu 6, adica unul pentru altul reciproc, de§i mai ales
s = A §i 6 de prisos, numai ortografic, s ex. 6E3oymeilk, nonomunt%,
por, dar TM*, plunk ; are 1 pentru x §i invers, s. ex. In
cackAo(m) ex,e,uniu, nxICARHOyMiplARt, dar ElOatpa:TH EMS Hcparnsx
§i em; are amestecul lUi at ell t, s. ex. In gptmic alAturi de
mp-kiuRt, rp*A0) §i rpatAi(m) ; are la =- la: ApocTix, dar §i t= la:
11113K0,3,1(1)) flOil*, HMEHE Firk ; are §i lit=e: HMI §i HMIA, flOCAA
HA NM, alaturi de nocna Ha Ilk; are s de prisos, ortografic : sore-
-I-Remo ; amesteca s cu O: EESOVAIEFIK, p438A1*Ef1111, etc.
Dar §i In partea romaneasca a acestei Psaltiri, scriitorul !titrebuinteaza
acela§ amestec, compromis, ortografic ca In cea slava.
A§a, amestecul lui * Cu ia Intre ele §i cu la sau E:4 A -M HEM §1
illAMHEAE, tiatpEIIIH §i erkpinut, HaLIKAWE §i liSEZIHNIE alAturi de
HEELVE, 110AVkHEIVE; are amestecul reciproc al lui 1 cu X: csmsnu,e
§i CZAW611U,d, 4C1i0VHCIpS §i AOrPAIHEIltIpM; are I de prisos, ortografic
: oypsat, c*nsTs, artsTs; are x final, amestecat cu 6 §i ortografic
de prisos §i cu valoare fonetica : .t,naparns, dar g-kmk, nopb.
i Asnk ; amestecä pe oy, y cu S: HCHOREAHMS HE ATISASEI §i soy-
Kspoy Aix., A 01:11 §i ASH mummy (t0H etc.
A§a amestec ortografic e §i In alte texte.
Dar acela§ compromis se constata §i In doc. interne.
Spre a documenta acest compromis, la documente voi lua un
scriitor de documente romano-slave, a carui origina este sau cel
putin pare a fi slava, a§a pe Stetco care va fi fost Rutean (p. 384),
§i un altul, tot scriitor de documente romano-slave, roman, a§a pe
Vulpa§, amandoi din sec. XV §i din cancelariile lui Stefan ce!
Mare, domnul Moldovii. La fiecare din ace§ti doi, voi arata compromisu14,
atat In frazele lor romano-slave, cat §i la cuvintele curat
romane§ti din documentele romano-slave ce au scris ; din aceasta
1) Const. GAluscA : Slavisch-rumiinisches Psalterbruchstack, Halle a. S.,
1913, p. 94, 100, 94, 116, 118, 136, 138, 130, 126, 122, 182, 148, 150, 114.

390
aratare se va vedea, ca acelas din cei doi scrie romaneste cu aceias
ortografie, cu aceea§ semnificare. data slovelor cirilice, pe cari le
punea si in scrierea textului slav al documentelor sale.
Voi lua, anume, dela Stetco 8 documento romano-slave 1). Ele
au compromisul" si In timba si in ortografia lor slava si In ortografia
cuvinteior romanesti. Compromisul In limba lor romano-slava
e acel amestec de fundament munteano-slav (AA noyArr, Aa ECT ;
casus generalis MAL.. HOAOKIIHA CEAA, AAAH... TOTS 1104OKHN4 CEAA
p. 55 etc.) si de elemente superficiale rutene (nouoymni, oycHAuf
oral, nonnow sannaTor etc. p. 52, cminuqf p. 55).
Compromisul ortografic In textul lor romano-slav, care ne intereseazd
in special In acest paragraf, ni se prezinta In urmatoarele:
noloyactii p. 52 dupa ruseste (ruteneste) si HOHINCAEHA p. 55 dupa
bulgareste ; TAKONCAE p. 52 dupa bulg., lar TAKONC p. 55 dupä ruseste
; EMETI p. 138 si csAen p. 138; CS HISCRiM Ao/CoAom p. 138
si CS IISCi

391
p. 52, are HCAHA, KNCTIApHNK, ssrapt (§i slay mapTopia) D. 53, dar
§i HCAHA, ENCTNApHNK, ss*p* (slay MdfITOpHA) p. 56, 0 ENCTHAfiNHK,
5EH1313k1 p. 164, IINCTHAVINK, HCANA §i BEHRip* (SlaV AUfITOpHA)
p. 141. §i altele.
Evident, deci, ca Stetco intrebuinteazä §i cand scrie cuvinte
romanesti acela§ compromis ortografic dela frazele-i slave ; cad §i in
aceste romane§ti vedem, ca la cele slave : amestecul ortografic Mire
§i at i k, w i i (H), o i s, intre oy i io etc. Deci scria
romane§te tot dupci ortografia sa moldo-slava.
Acela§ compromis" se vede §i la neindoios romanul diac
Vulpa§. Voi arata aceasta aici, Wand §i dela el 7 documente romanoslave
1). Acestea au, ca §i ale lui Stetco, compromisul", adici
amestec, atat in limba §i ortografia lor slavä, cat §i in ortografia
cuvintelor romane§ti din ele. Compromisul in limba lor romano-slava
constä din amestecul de fundament munteano-slav (cas. gener. cz
rocnoArrgo MN; AA ECT, AA soymT etc.) cu elemente superficiale
rutene (tposki NEN0(18111H4, nEp, CTOpONA, NENONS)«INH), macar ca
acest Vulpa§ care le scrie va fi, cel putin dupä numele-i de origine
latinä, mai curand Roman de cat Rutean ca Stetco.
Compromisul, adica amestecul de felurite Scoli ortografice care
ne intereseazä aici cu deosebire, ni se prezinta in textul slay al
acestor 7 documente la : np*A p. 32 §i npa,s, p. 31, refl, CA 0 sic
p. 32, NA AFINCTVA §i NA ANHC.'irk p. 144; i psra §i TfIkPa p. 10,
gen. pl. Milt p. 11 §i Anil p. 113, He c-knix p. 11 0 he c-kmk
p. 143; noTricsnsna p.131 0 INOTpE6H3H4 p. 113 ; AA4pTOpiRt p.113
§i MApTOOIA p. 32; gen. pl. HEAHICHr p. 146 0 REANK111K p. 11; g5-
,m p. 218 §i soy'AETk p. 169, KOir Ad p. 170 §i KSAd p. 146,
ot-Kp-kniink p. 170 §i SKAnn(n) p. 220. $ altele.
In aceste documente ale lui Vulpa§ se vede, dar, ca §i in
textele slave ale lui Stetco, amestecul ortografic intre K 1 1, A% 0
-k, kl §i N, S0 oy, A §i (dupa i), k §i E.
Dar mai acela§ amestec ortografic II are Vulpa§ §i la scrierea
cuvintelor romane§ti din aceste documente romano-slave ale sale ;
numai cá, 0 la dansul ca la Stetco, acelea§ numi nu se repeta, ca
cuvintele slave, in mai multe din cele 7 documente, ci numai numele
boierilor din Divan se repetä.
Tot la Ion Bogdan: Doc. lui ?Leiria ce! Mare, I.

Asa, romAneste : 6SWAtik p. 32 si E8wirkH1 p. 113, Aiiiik
p. 146 azi deal, PAAOVAX, IIHClik, GT410110A8 p. 32; 11411841h, Mli-
(8Ak p. 145 dar si Xspoy p. 170; omul RIAKO dar mkpsa p. 170 si
Audpsa p.146, pAraul, B13830Ta p. 113 BArzotA si KpECTHEHIFIIIH p. 145
si LIOKhlpAlf p. 170, 4SkIHTWAAE p. 145, SIIIITtp*, ESKTRt p. 113 si
sciatpm p. 170, EsKT-k p. 170, HC4114 p. 32 si HMI.% p. 113 etc.
Evident, din acestea, cA romAnul Vulpas intrebuinteazA, si cAnd
scrie cuvinte ale limbii romAne, acelas compromis, amestec, ortografic
dela textu-i slay ; cAci si in cele romAnesti vedem amestecul ortografic
intre 6 §i 8, IA i ii, hi i h pentru sunetul A, s pentru
sunetul A si pentru 5, a cu At (dupä 1-1, 1). Deci Vulpas scrie si romAneste
tot dupA ortografia sa moldo-slaa Intocmai ca Stetco. Tot
asa se vede amestecul ortografic In o scrisoare slay. a lui Stefan
ce! Mare cAtre BrAileni si in alta tot dela el, si, desigur, scrisA de
acelas diac cAtre Buzoieni si RAmniceni 1).
Tot asa amested si scriu cuvintele romAnesti cu ortografia
textelor lor romAno-slave toti dacii moldo-slavi din sec. XV al lui
Stefan ce! Mare : Steful, Isaiia Susmanovici, Toma, Petru, lsaia
(poate e tot Susmanovici), Petru Ardanovicl, Ghedeon, Ilarion,
TAutul, Roman, AndreIco, Teodor Prodanovik, Tador, Ivan Vladicin,
¡lea Stravici, Ilea (poate tot precedentul), lvanco Vladicin (poate tot
Ivan), Negrilas, Borcea, Ion Dascal, ieromonahul Paisie, ieromonahul
Ghenadie, Alexiiil, Koste, Ion frate al lui Luca, Koste fratele lui
Ion Dascal (poate tot Coste), Toader, fratele lui Ion Dascal, Ion
(poate Ion Dascal), MAtias, Teodor (poate tot Toader si Tador)
etc. Numai cA la unii dintre ei se face amestecul si dui:a' alte Scoli
literare slave (cf. p. 220-231).
lar asa se intAmplA tot dupA diferite Scoli literate si in
textele munteano-slave din veacul al XV.
Ba, amestecul se face de scriitori, cu aceeasi dependentd a
scrisului romAnesc de cel slay, si in veacurile XVI si XVII, cum
am arAtat deja in Fonetica Alfabetulat Cirilic la paragrafele Cu
fiecare literA in parte.
Acest compromis sau amestec ortografic, prin urmare, ne pune
la indemAn5 urmAtoarea constatare : cA, din pricina feluritelor Scoli
ortografice cari circulau si la noi (si cari, de altfel, isi aveau originea
1) Mai sus p. 354.
392

393
In diferitele prefaceri ale fonetismului limbii sau limbilor slave din
documentele §i textele romano-slave) acela§i scriitor dAdea unei aceleia#
slove cirilice o pluralitate de insemnäri fonetice sau rosturi
ortografice, in once caz de obicei mai mult decat ce! putin 2 valori
fonetice, sau decal 2 rosturi ortografice acelea§i slove.
Deci §i forma ortograficd a Literaturei romane era identic5 cu
a celei romano-slave. Ast-fel ni se prezintä Curentul literar romanesc
cirilic ; cat pentru cel romanesc cu Mere latine, care e aproape
nesemnificativ fatä de märimea §i influenta celui cirilic, I-am al-Mat
a paragraful Curentul latino-fil la Romani" (p. 361).

CONCLUZII PENTRU ISTORIA LITERATURII
ROMANILOR
Din cele ce am expus pan'acum in aceasta lucrare ni se desprind
urmatoarele concluzii cu privire la scrierea Istoriei Literaturii
Romanilor, pe care am avut-o In vedere, de altfel, in intreaga conceptia
ce m-a impins la scrierea carp acestea despre curentele literare.
Mi§carea literara curat romaneasca, adica cea scrisi In
limba romanä, este reflex al Literaturii romano-slave, &lid al celei
scrisa In slavone§te la Romanii din Principate §1 Ardeal ; e reflexul
exact al acesteia din urma §1 in fond, &lid in cuprinsul de idei §i
tendinte, §i In partea ortografica a formei ei.
Aceastd mi§care literara curat romaneasca, prin faptul ca-i
reflexul exact al Literaturii romano-slave, este, indirect, §i reflexul
Literaturilor Slavilor cirilici : Bulgarii, Sarbii, Macedo-Slavii §i Ru§ii ;
cad Literatura romano-slava, la randu-i, e reflexul exact al Literaturilor
acestor Slavi cirilici.
Exactitatea de reflex a Literaturii curat romane§ti fata de
Literaturile romano-slavä, bulgaro-, sarbo-, macedo- §i ruso-slava, se
evidentiazä, la fond, prin faptul cd cea curat romaneasca e o Literaturd
nu originala, ci de traducen sau adaptdri, pentruca ea
aproape numai traduce sau adapteaza In limba romani diferitele
produse literare ce gase§te, §i numai cat gase§te In limbile literare
slavo-cirilice (in cari socotesc §i pe cea romano-slava), a§a cum

396
acestea din urmi a proape numai tra duc sau adapteazi in ele dif eritele
produse literare ce le place si ja din Literatura greceasca.
Aceeasi exactitate de reflex la fond se mai evidentiazi prin
faptul ci Literatura curat romAneasci trateazi, intocmai ca cele cinci
slave cirilice, mai Cu seamei subiecte religioase, anume ckti pentru
trebuintele bisericii (Evangelie, Apostol, Psaltire etc) ; si tot ca acelea,
numai in reindul al doilea, adici mult mai putin deck lucriri bisericesti,
Literatura curat romAneasci produce, dar produce, si, cu oarecare
multilateralitate, scrieri istorice, gramaticale, morale, teologicofilosofice,
gramaticale, juridice, beletristice in prozi.
lar ceeace confirmi si mai mult acea exactitate de reflex
la fond a Literaturii romAne MI5 de cele cinci slave cirilice este
inci faptul, cd aceasta din urmi, intocmai ca acelea slave, dA foarte
putin interes, si, deci, nu cultivei deceit foarte slab §i Poezia si
tiintele (naturalepmedicale, sau de alt fel). Noi ne formaserim dar,
si in aceasti privintA, dupei calapodul gustului slay cirilic.
Apoi, aceasti exectitate de reflex la fond a Literaturii curat
romAnesti fatä de pomenitele slave se mai vede inci in faptul cA,
precum acestea din urmi fac traducerile lor din grece.ste in slavoneste
conform cu cerintele a douei coli literare luate dela Greci,
aceea cuvAnt de cuvAnt", adici litera15, a lui Grigorie Prezviterul,
si Scoala dupi inteles" a lui Ion Exarhul, tot astfel, conform cu
amtindowl aceste $coli,,fac traducerile lor din slavoneste in romAneste,
si scriitorii textelor Literaturii romAne. Dei acest fel de exactitate
de reflex poate fi socotit nu numai de fond, ci si de forma'.
Exactitatea de reflex la fond a Literaturii curat rominesti
fati de cele cinci Literaturi slave cirilice se vede si in faptal ci,
precum unele traducen i slave din greceste sunt sistematic confuze si
foarte aidoma originalelor grecesti din care se traduser5, iar alte
traducen i sunt tot sistematic clare si mai indepArtate, ca stil, de
acele texte grecesti, tot astfel si traducerile romAnesti sunt : ,unele
sistematic confuze si foarte aidoma frazelor si lexicului originalelor
slave din cari se traduseri, iar altele tot sistematic clare si mai indepktate,
ca stil, de acele originale slave ale lor.

:397
Confuzia de inteles si lexicul uneori prea mult slavonesc,
iar alte ddti claritatea textelor Literaturii curat romänesti se datoreste
nu necunoasterii ori cunoasterii suficiente a limbi slave de cdtre
sctiitorii cari le traduceau in româneste, ci $coalei literare (a lui
Ion Exarhul sau a lui Grigore Prezviterul) pe care o sustineau si
o urmau acei träducätori in lucrArile lor.
In sfärsit, aceeasi exactitate de reflex a Literaturii curat
românesti MIA de cele cinci Literaturi cirilice se mai evidentiazd la
forma ei, anume In partea ortograficci a acesteea ; se vede in
aceea cd slovele cirilice din textele curat romanesti au fiecare absolut
toate insemnärile forv- tice, pAnd si pe cele abracadabrant concepute
prin analoghizare, din textele celor cinci Literaturi cirilice.
Din aceste de pdn'aci se desprinde o altd concluzie, care
le cuprinde, de altfel, pe toate acelea in esenta lor. E ca cine studiazd
Istoria Literaturii curat romanesti procedeazä In chip ne$tiinfific
cdnd separä produsele literare curat romeinegi de cele slave,
respectiv româno-slave, din care ele s-au ndscut si al cärora reflex
exact sunt, fiind traducen i din acelea. Acestia, procedând pe aceastä
cale, nu dau nici idee justä nici completd despre valoarea acelor
opere curat românesti, fie ele bisericesti : Psaltire, Evanghelii, Cazanii,
Apostol, Paleie etc , fie morale si filosofice (despre Esop =
'sop = IsopiIa etc.), fie beletristicä in prozd (ca Alexandria, Rdzboiul
Troadei etc ), ori in versuri, fie $tiinte (ca Fiziologul), si alte raramuri.
Dar prezentarea operelor acestor rarrwri In mod nejust si
necomplet Inseamnä a nu face Stiintä ci a da mai rnult impresii
personale, a face impresionism in lstoria Literaturii Românilor ce
scriu, iar nu a da tabloul real al naturii miscdrii literare a noastrd.
$i asa fac, de altfel, pand acum toti ceice o scriu astdzi, incepAnd
dela vechii de acum 40 de ani Aron Densusianu si V. A.
Urechie.
Astfel separd textele curat romAne de cele slave s. ex. prof.
Giorge Pascu in scrierea sa lstoria Literaturii $i Limbii Roma' ne
din secol. XVI. Bucuresti 1921, unde, la p. 21, chiar recomandä
aceastd nestiintificä separatie spunAnd : Cultura slavond a fost puternicd
la noi. Din nefericire o Istorie a culturii slave la Romdni

398
ne lipseste Inca, desi.materialul adunat In timpul din urmA este
destul de bogat". Ca si cum cultura asta slavA n-ar avea nici 'o
legAturA Cu cea romAnA, ci ar sta izolatA In timp si spatiu.
La fel gándeste si Sextil Pu§cariu In a sa : Istorie a Literaturii
Romane, epoca veche.
lar Gh. Adamescu si Mihail Dragomirescu In Ma/vial de
Limba romand pentru clasa VIII a Liceelor, Bucuresti 1920, sintetizAnd
pArerile tuturor istoricilor hieran i actuali, spun, la p. 371,
urmAtoarele :
Incepem istoria literaturii noastre cu tipAriturile §i manuscrisele
ce ne-au rAmas din secolul XVI si poate unele chiar dintr-o epocA
anterioarA. Formeazd ele InsA opere de literatura propriu zisA ?.
Desigur, nu ; a) pentruc5 nu sunt originale, conditie esentialA pentru
o literaturA nationalA, ci sunt toate traducen; b) pentrucA nu au
valoare literardi..Nu ne putem insA lipsi de studiul lor, fiindcA In ele
vedem cum a Inceput a se forma si a se dezvolta limba cult5 romAneascA,
§i fArd limba nationalA nu poate exista literatura nationalA.
De aceea nici nu apreciem textele literaturii vechi din punct
de vedere al fondului, nici al formei ¡iterare compozitie, stil
ci numai din punct de vedere al organului de expresie al limbii.
Textele din sec. XVI sunt interesante prin particularitätile de
limbA pe cari le putem studià mai bine tocmai din pricinA cA textele
sunt religioase. Aceleasi originale traducAndu-se de mai multe ori
In cursul unui veac, putem urmAri cum s'a modificat eat vocabularul
cAt §i fraza romAneascA. Din sec. XVII Incep unele cArti sA aibA si
interes literar propriu zis. Pe lAngA pasagiiIe frumos scrise care se
gisesc ici colo, In chiar textul traducerii, sunt de o mare importantA
prefetele §i epilogurile. In acestea autorii nu mai sunt legati nici
de fraze n ici de legAturile ideilor dintr'un original strein ; aici ei
vorbesc liber, cugetarea este a Ion si expresia tot a lor. Pe cAnd
textele traduse sunt scrise mai toate Inteo limbd artificialä, o imitatie
servilA a sintaxei originalelor ; aceste prefete si epiloguri reflectA
limba vie din acea vreme. In ele gäsim o limbA curatA si un stil
mai putin con fuz In comparatie cu textul tradus".
Si asa gándesc toti astAzi 1).
9 Astfel Ind Al. Procopovicl, in Omagiu lui I. Bianu, Bucuresti 192'7,
p. 289-302; si N. larga, in Istoria Literaturii religioase a Romdnilor, douà
editii.

399
Dar, pe langä lipsa unor anumite cunostinte generale, mai ales
necunoasterea limbilor i Literaturilor Slavilor cirilici si a celei romanoslave
i-a Impins la asa concluzii cu totul gresite i neconforme cu
adevärul si realitatea istorid.
Cdci, InteadevAr e, mai intdi, un neadevAr afirmarea cd produsele
literare românesti ale sec. XVI si XVII nu formeaza opere
de literaturd propriu zisd, pentrucci nu sunt originale, ci sunt
traducen". Traducerea unei opere literare poate fi, in deosebi and
e bine fAcutd, dar si oricAnd, lucrare tot asa de literard ca i originalul
din care s'a tradus ; ba uneori e chiar superioard originalului. Se
stie cd traducerea Bibliei f Acutä de Luther in limba germand In sec.
XVI e socotitA drept opera genia1/1', din pricind cA acest mare
reformator a stiut, ca nimeni altul inainte de dânsul, sA prindä In
formele moderne ale germanei toate nuantele de intelesuri si armonie
ale originalului.
Oare Psaltirea In versuri, Intocmid de Dosoftei, mltropolitul
Moldovei, Intre 1671-1686, nu e operä literarä, mAcar cd nualtceva
deck traducere din slavoneste ?
Sau, evident ca nu sunt deck cea mai curad Literaturä traducerile
f Acute de Costache Negruzi, la Inceputul veacului XIX, din
rusul Pugkin (astfel poezia $ealul negru), ori din Baladele frantuzesti
ale lui Victor Hugo. Ba. traducerea Uriasul" dip al lui Hugo
Le géant" este apreciad de unii 1), cd uneori [ea] traducerea e
mai bunä deck originalul In privinta conciziunii si naturalului".
Precum, deasemeni, curatä Literaturd este traducerea operei
Insula Pinguinilor" a lui Anatole France, Pdinantul" lui Zola, or]
traducerea Iliadei" lui Homer fäcutä de prof. Murnu, si allele.
Tot astfel, deci, pot fi Literaturd curatd i vechile traduceni
românesti din slavoneste. lar scriitorii de astäzi ai Istoriei Literaturii
vechi a Romdnilor s'ar fi pAtruns desigur de acest adevär, dad ar
fi cunoscut i limba slavä a textelor cirilice din cari strAmosii lor
traduceau In româneste, precum i Ind de ar fi observat ceeace am
arätat : cd acele traducen i se fAceau, In sec. XVI si XVII, conform
cu doud Scoli sau directii literare deosebite, cd adicä se avea
atunci preocupciri ¡iterare In ceeace se traducea.
Al doilea, nu e adevdrat ceeace cred istoricii de astäzi ai
1) De Mihail Dragomirescu si Gh. Adamescu : Manual de Ilmba romand
pentru clasa VII, ed. 3, Bucuresti 1919, p. 114.

Literaturii RomAnilor : cd vechile traducen i romdnesti .nu au valoare
literará" ($i) pentru ca fondul lot e religios si fiindcA n'ar fi
avAnd compozitie, stil", adicd formei ¡iterare. Cum se poate sA
n'aibd fond si formd literare aceste traducen i ale atator frumuseti
de cugetare si exprimare cari, in once limbd sunt traduse, impodobesc
cu o Malta' poezie i morald : cdrtile lui Moise, Psaltirea etc.
din Vechiul Testament, ori minunatele Evanghelii, Faptele Apostolifor
etc. din Noul Testament ?
Ca sd se vadd cd vechile noastre traducen i din cArti bisericesti
aveau (acelea cari se fdceau dupd $coala lui Ion Exarhul) si fond si
formd literará, dau aci. dupd un manuscris din sec. XVI (mai vechi
desigur si cleat Coresi i Paleia dela OrAstie), o bucatd religioasd
din Leviticul lui Moise scrisa cu litere cirilice1); o dau aci insd In
transcriere cif litere latine fAcutA de mine
Sd vetf hi mblAndil n tocmelele mele si veti fi socotindh
porAncelele méle da-voiti voao ploaTe n vreme destomicd ;
pAmAntu(1) va da hasna sa, si lemnele vor fi roditoo[a]re,
mlAtisul va ajunge storsura si storsura semAnAtura, si vetT avea
pAnd la satiù. $i ve t; lAcui cu Mite n tara vo[a]strA. Da-voul
pace n tara vo[a]strA : durmi-vetT si nime nu va spämAnta pre voy;
goni-voiù afard jivinele rele salbatice de n pdmAntu(I) vostru ; nice
qa]ste nu va trece _pre rj tara vo[a]strd. Goni-vetT pre vräjIma$ii
vostri i nainte vo[a]strä vor pica de armd i eT de Ore voi vor
goni pre o sutd si o sutd pre zece mii, c5 vrAjoasiT vostri vor pica
nainte vo[a]strd; cd eù voTil cduta pre voT si volti creste pre voT
si void' mu!ti pre vol. $i legAtura me cu voT o voTti tine etc.".
Evident cA acest Levitic, care-i si el text religios i traducere
din slavoneste, are o valoare literard", atdt In frumusetea ideilor
cari se succed Inteinsul, cdt i chiar in relativ armonioasa Insiruire
a cuvintelor cari imbracd acele idei, precum i In compozitia foneticd
a acestor cuvinte. Si ca el sunt i alte multe traducen i vechi
ale cArtilor slave bisericesti. Atunci, evident cd o Istorie a Literaturii
Romdnilor nu numai cd poate, dar si trebue, dacd vrea sd fie $tiintd,
sd aprecieze i valoarea literard a acestor traduceri, adicd putinta
mai mare sau mai micd (dupd talent sau lipsa de talent) a traducAtorului
de a transpune in romAneste fraza slavd a originalului ;
1) La Hasdeu: Cuvente, L p. 6.
400

401
aceasta cu atat mai mult, cu cat am vazut cà ace§ti traducatori aveau
chiar preocupdri ¡iterare (cele 2 Scoli) la facerea traduceri/or
for, lar pentru asta, f ire§te ca trebue ca scriitorul de astazi al Istoriei
Literaturii Romane sa cunoasca bimba slava a acelor originale.
Astfel ca, precum un istoric, spre a compune Istoria Literaturii
Germane, trebue sa compare traducerea Bibliei lui Luther cu originalul
negerman din care acesta §i-a tradus Biblia sa, ca, pe aceasta
cale, sa-§i dea socoteala de valoarea literara a traducerli acestea ;
precum, de asemeni, un istoric al Literaturii, spre a compune istoria
Literaturii moderne a Romanilor V deci spre a arata valoarea Mewl
a traducerii lliadei §i Odiseei lui Murnu §i a celorlalte traduceri
Mute din operile Francezilor moderni (ca Anatole France, Zola
etc.), sau spre a arata valoarea literara a operei lui Costache Negruzi
va trebui si compare aceste traducen cu originalele din cari ele s'au
tradus ; tot astfel, un istoric al Literaturii Romane vechi din sec. XV, XVI
§i XVII (corespunzatoare perioadei Slavonismului Cultural), nu va
putea si dea idee justa §i reala despre activitatea noastra scripturistici
§i culturala de atunci altfel, cleat compareind cu originalele
slave modal cum ai no§tri au realizat traducerea Psaltirei Scheiane,
a Psaltirelor Hurmuzachi §i Voroneteana, a Apostolului (Codicelui)
Voronetean din sec. XV, a acelui Levitic i a operilor lui Coresi ori
ale altora ca popa Grigore MAhAceanul din sec. XVI, sau cum calugarul
Moxa din al XVII veac a reali7at, in traducerile ei, Cronica
sa din 1620, ori Pravila mica dela Govora din 1640, sau cum insemnatul
literat muntean al aceluia§ al XVII veac, UdriVe Nasturel,
orf marele mitropolit moldovean Dosoftei au realizat traducerile lor,
primul de beletristica in proza, al doilea de poezie mai cu seama.
Cu aceasta metodli modernei urmarindu-se a se scrie Istoria
Literaturii Romane vechi, se va vedea ca oricare din acele vechi
traducen s'a facut subt imboldul preocupdrii ¡iterare de a transpune
frumos sau phicut In romane§te acele opere slave ce s'au
tradus, dar ca unele au e§it confuze §i urdte, in stilul traduceni
Ion, nu pentruca (cum se crede de obicei) traducAtorul nu cuno§tea
bine limba slava a originalului (caci in sec. XV §i XVI, in deosebi,
carturarii no§tri §tiau foarte bine, cat se putea §ti pe atunci §i la
Slavi i la Romani, sloveneasca" literarA); ci au e§it urate §i confuze
acele traducen, fiindca autorii lor le faceau conform cu pres-
26

402
cripliile Scoalei cuvAnt de cuvAnta a lui Grigore Prezviterul. A§a
furA traducerile textelor rotacizante ce avem §i unele din ale popii
Grigore din MAhaci chiar. Din acela§ mod de a cerceta, apoi, se
va vedea cA alte traducen sunt ciare §i armonioase, deci relativ
frumoase, nu numai In sec. XVI, ci chiar in al XVII (cAnd se admite,
dupA cunoscutul pasagiu nelnjeles de moderni1) al mitrop. Varlaam,
c5 nu se mai §tia slavone§te). Astfel cd claritatea §i frumusejea
literarA relativA a acestora provenea nu din faptul cA traducAtorii
lor §tiau bine slavone§te, (cAci bine Viau, cel pujin tot Mata §i ceilalji),
ci din aceea cA ei traduceau conform cu cerinjele dupA Inteles",
cari permiteau sA se IndepArteze cAtva de traza §i cuvAntul
textului slav, ale lui Ion Exarhul. A§a furA traducerea acelui Levitic,
unele traducen din ale lui Coresi, ale lui Moxa §i UdriVe NAsturel,
ale mitropolitului Dosoftei etc.
Numai In acest chip scriindu-se, Istoria Literaturii Románe
vechl va fi o lucrare Inteadevir §tiinjificA §i dup5 cerinjele *tiinjei
moderne ; cAci ala cum e scrisA pAnA acum, repet, ea (IncepAnd cu
Aron Deusu§ianu §i V. A. Urechia §i sfAr§ind cu cei de astAzi) nu
e decát o lucrare Impresionistd §i firA nici un temei In realitatea
istoricA a mi§c5rii vechii noastre Literaturi Románe.
Dar valoarea literarA a unei opere se mAsoarA nu numai dupä
rAnduirea frumoasA sau urAtA a cuvintelor In frazA, ci §i dupA armonia
mai mare sau mai micA ori lipsa de armonie a sunetelor cari
compun cuvintele cu cari traducAtorul §tie sA-§i imbrace timba traducerll
sale. CAcl, referindu-mA la timba din acele vechi traduceni
romAnevi, e, netndoios, osos §i aspru fonetismul : este, eu, ele, vie,
mie, trebue etc., pe cAnd e mai dulce, prin I, In reste, Tea, Tele, vire
mire, trebure. E deslgur nearmonios, pentru urechia Romanului din
toate timpurile, fiindcA seamAnA cu cel din timba primitivA jigAneascA,
fonetismul : faptelea talea, sufletea, se voru Vi la marelea giudeju...
cu alea noastrea sufletea, cistitea bireu etc ; pe cAnd e evident mai
armonios pentru noi fonetismul: faptele tale, suflete se vor Vi la
marele vudetti.... cu ale noastre suflete, cistite bid& E pentru noi
cacofonic hiatul din toag, nevoa, craului, cheltuala etc., pe cAnd ,e
o relativi armonie In totag, nevola, cra/uluT, cheltutala, prin mijlocirea
') Vez' 111e BArbulescu: Cercetdri istorico-filologice.

403
acelui I. De asemeni nu poate fi decat cacofonie in hiaturile : vezi
nevod noastri, doamne, §i cu toti sfintii grdd§te, ne milud§te §i ne
dirud§te, pe cand armonia e evidenti In : vezi nevola noastri,
doamne, §i cu tot( sfintii grdia§te (sau gril§te) ne miltda§te (sau
milta§te) §i ne diruia§te (sau dirmi§te). E urn, de asemeni, fonetismul
: cine se vah scorni saii si va aflah si cumpere casah Cu
adeverinti lah mina lui, chiar timplandu-se atitah amestecituri,
acela si fad cumpiritoareh cu bani gatah, preanumeh §i cu mareh
credinti; pe cand e, In once caz, mai armonios : cine se va scorni
sail si va afla si cumpere casa cu adeverinti la mana 1. i, chiar
tamplandu-se atata amesteciturf, acela si fad cumpiritoare cu banf
gata, prenume §1 cu mare credinti. Si nu e de cat urat §i nearmonios,
pentru limba §i gustul romanesc din toate timpurile, fonetismul :
sofletol fticiorilor mei, sau pota §i potesc, fati de _evident mai
plicutele, din punctul de vedere al muzicalititii: sufletul ficiorilor
mel, pofta, poftesc.
$i mai sunt ii alte astfel de cacofonii sau combinatii urate de
sunete, cari pot da cuvintelor acelor vechi traducen lipsi de muzicalitate
§1 sonoritate urati. Exernple se mai pot vedea In articolul
meu ce, sub titlul: Asupra Poporanismului istoric dela Semänd-
!oral', am publicat in rev. Arhiva, XVII (a. 1906), No. 2, p. 68-79.
Chiar §i numai din acestea se poate vedea dar, ci §I din
punctul de vedere al muzicalitdtii limbd trObuesc apreciate vechile
traducen romane§ti. Pentru aceasta InsA istoricul Literaturii Romane
trebue si aibi la indemani exact reconstituitd limba din acele
texte. lar spre a o avea exact reconstituiti trebue si cunoasci fie
dansul Insu§i, fie un filolog de meserie care 1-ar Invita pe el
insemnirile fonetice ce puneau acei traducitori In slovele cirilice cu
cari I§i scriau cuvintele romane§ti ale traducerilor Ion. Spre a le cunoa§te
cineva exact MO, trebue ca mal fntal si §tie acele Insemniri
fonetice ale slovelor In textele celor 5 pomenite Literaturi
slave cirilice (In cad Intl-5 §i Literatura romano-slavi); cici, precum
am aritat, Literatura romana este un exact reflex nu numai al
fondului, ci §i al pArtii ortokrafice a formei textelor acelora slave.
Dar astizi, precum istoricii fondului Literaturii romane vechi
au apreciat traducerile curat romane§ti izolate, adici numai pe ele
singure, nu in legituri cu originalele slave din cari s'au tradus,
dand astfel o idee tal§i despre cuprinsul lor, tot astfel §1 cerced-

404
torii Foneticei limbii romane au concretizat aceasti Fonelici, nu
ciutand si vazi legitura ¡litre insemnárile fonetice ale slovelor ci-
Alice din textele curat romane§ti §i cele ale celor cinci Literaturk
slave cirilice, ci privindu-le izolat §i, astfel, lAsandu-se condu0 de
inchipuirea lor in cea mai mare parte, precum §i de insemnirile pe
cari unele slove cirilice le au In textele noastre romane§ti de dupd
secol. XVII, mild de dupA perioada Slavonismului nostru Cultural.
De aceea au ajuns, pe aceasti cale, si inventeze un fonetism
care, In cea mai mare parte, n'a existat niciodatA, chiar, in constitutia
limbii romane ; au ajuns si inventeze V acele cacofonii i
lipsi de muzicalitate, pe cari le ar5tai acum mai sus.
11. Ala ci, o alti concluzie, care ni se desprinde din celelalte,
este ci cine vrea si citeasci exact, cu pronuntarea ce o avea cand
a fost scris, un text cirilic romanesc trebue mai tntai ad cunoascd :
ce valoare fonetici aveau literile din acel text ; trebue, deci, sä cunoascd
mai tidal scrierile romano-slave dela noi cu fonetismul'
slovelor fI cu sistemele ortografice (slavo-macedonene sau sud-slave)
ale lor, si cunoascA adici, acel compromie sau colaborare literari redprod
care-i de origine slavA-cirilici in ele. Alt-fel tit: face SW* adevi-rati
§i nu poate ajunge si cunoasci realitatea istorici a limbei románe
vechi din texte, ci numai va inventa o limbi nerealä §i o lstorie a
Literaturii Romine vechi superficiali §i fal§A.
Acest adevir principial n'a fost bAgat de seami pani acum de
Filologia Romani. De aceea unii, ca Hasdeu sau episcopul Melchisedec,
micar ci cunoVeau Slavistica roman& nu o §tiau, ca Stiintä,
decát in mare parte unilateral, adici numai prin prisma scrisului
rusesc, desigur pentruci intaiul era predominat de cultura ruseasci,
in mijlocul cireia (in Basarabia) se niscuse el §i tatil s5u, §i -uncle
triise o parte din tineretea sa, iar al doilea (Melchisedec) pentru ci
4i fácuse studiile Inalte teologice in Rusia.
Au vizut 0 aceOia, ce e dreptul, ci cultura ortodoxi romaneasci
0-a scos Invititurile ei inci §i din cultura sud-slayi. Dar
§i in aceasti vedere au fost unilaterali, pentru ci in sud-slavism
vedeau numai aceea ce curentul Slavisticei ca Stiinti a vremii lor
le spunea : ci sud-slavismul dela care noi Invitam era numai cel
bulgar. Nu au studiat qi cultura sarbeasci .§i nici forma puternic

405
sArbeascA dar amestecatA cu elemente bulgAre§ti (macedoneanA) a
acestui sud-slavism. Cu un cuvAnt, ei n-au bAgat de seamA cA formabulgireascA
a acestui sud-slavism dela noi nu era Intotdeauna specific
bulgAreasca dela rAsAritul liniei IskAr-Salonic, di cA era mult forma
sudslavismului puternic sArbesc dela apusul acestei linii, care cuprindea
In constitutia organic5 a lui §i elemente bulgAre§ti (mediobulgare)
§i elemente sarbe§ti tmpletite organic intre ele. N-au bAgat
de seamA, deci, aceastA Impletire, pe care eu am documentat-o, pe
de o parte In aceastA lucrare mai sus, pe de alta in cArtile-mi Relations
des Roumains avec les Serbes, les Bulgares. les Grecs §1
Fonetica Alfabetului Cirilic in textele romdne din veacul XVI Fi XVII
In legtiturei ca monumentele paleo-, sdrbo-, bulgaro-, ruso- $1
romano-slave.
Filologii romAni§ti sau editorii de texte romAne vechi, cari au
inceput a lucra §i lucreazA in urma lui Hasdeu §i Melchisedec, duland
sA clAdeascA limba romAneascA veche din textele romane ce
avem, pentrucA cunosc Slavistica mult mai putin deck acei Inainta§(
al lor (ei mai numai din scrierile germane ale lui Miklosich) n-au
putut merge deck tot pe drumul croit de aceia. Ca sA ilustrez cA
ace§tia nu cunosc Slavistica, voi aduce numai douA-trei dovezi
pentru unul ; cAci n-a§i vrea sA Inveninez cu polemici inutile cercetArile
de ad. Astfel, Candrea, care s'a ocupat In a. 1916 cu studiul
limbii romAne vechi a manuscrisului Psaltirea ScheianA §i IncA a
altor cAtorva texte a§a numite rotacisante, toate còpii din sec. XVI,
spune1), Intre alte gre§eli de SlavisticA, urmAtoarele : diftongul
ea, 9 li n mukt (n) neexistAnd In bimba slavonA, Romani' au dal
lui it valoarea ea" ; SlavisticX ILIA InvedereazA, celui ce o cunoa§te,
existenta dift. ea, p In bimba bulgAreascA dela rAsArit de IskAr cel
putin din sec. XIll 8); ba §i limba ruseascA §i polonA are pe
e (== a) 3) ; iar pe A muIat If are §i sarbeasca.
Si mai zice Candrea acolo IncA : RomAnii au dat lui s valoarea
toneticA X' ; pe cAnd Slavistica arata cA limba bulgAreascA are
') In Psaltirea Scheimul, I, p. CXVIII.
') Cf. s. ex. Lavsov: Obzor §i Vondrdk: Aksl. Gram., ed. 2, p. 96.
3) R. Brandt: Lekcit Po istorkleskof grammatike russkago Jazyka,
Moskva 1892, p. 32.

sunetul a deja In pls1. vi ca n cu Insemnarea 6' apare, apoi, In ma-
Miscrisul, numit de prof. Coney mediobulgar, Kjustendi!sko Cetveroevangele",
scris in sec. XIII In lumea bulgarA sau macedo-slavi
de dincolo de DunAre, vi in celelalte texte posterioare 'Atli astAzi.
Ava, Oblak aratA (in Sbor. Min. XI, 527) In limba bulgarA s namèsto
praslav. x; sau, dupA el, VondrAk In Altkirchensl. Gram.
ed. 2, p. 141.
Si tot astfel are Candrea incA multe alte greveli cari InvedereazA
cA nu cunoavte Slavistica, mAcar cA fArA ea, cum am demonstrat,
nu se poate Interege scrisul cirilic, deci vi al Psaltirei Scheiane,
la Romani. $i tot aya nu cunosc Slavistica vi ceilalti de dupA Hasdeu
vi Melchisedec, cum am arAtat deja la fiecare literA cirilicA ce am
studiat In Fonetica Alfabetului Cirilic 1).
Dar tocmai necunoavterea acestei Stiinte i-a Impedicat pe acevtia
mai noui de a vedea grevelile unilateralitAtii Inaintavilor lor Hasdeu
vi Melchisedec vi, deci, de a lua alt drum cleat cel traditional al
acestora din urmA, de a lua, adicA, drumul sudslavismului bulgAresc,
macedo-slav vi sarbesc pentru Intelegerea vi reconstruirea fonetismului
textelor vechi romaneyti.
Astfel cA, din pricina necunoayterii rezultatelor Slavisticei de
astAzi (de dupA Miklosich), vi cei dintai (Hasdeu vi Melchisedec) vi
cei de ai doilea (Candrea etc.) au ajuns sA dea slovelor textelor
cirilice Tomalley& spre a reconstitui limba veche, mai totdeauna
valori fonetice unitare, cum ele nu le au In texte, In loc de a le
da acele valori fonetice vi ortografice plurale (compromisuri), pe cari
ele le au, de fapt, cum am arAtat. Acevtia toti, de pildA, au dat lui
i din texte numai valoarea foneticA e; pe cand Slavistica Invede-
TeazA cA aceastA literA reprezenta nu aceastA Insemnare unitarA, ci
avea valoarea pluralA : e vi le, uneori vi i. Aceiayi au dat lui +,
cum vbzurAm deja la Candrea, numai valoarea unitarA diftongalA
ea, §i lui ia numai valoarea la; pe cand Slavistica documenteazA,
cum s'a vAzut deja mal sus la compromisur romano-slav, cA fiecare
din acestea avea cel putin 2 Insemari fonetice : vi pe a sa propie
vi pe a celeilalte cu care se amestecA la scris, adicA vi pe ea §i
la in acela timp, dar cA scrisul mai mult, ori In cutare loc din
1) Si cum am arAtat si in diferite numere ale revistei Arhiva, din a-
1921-1927 inclusiv.

407
cuvant al uneia sau celei lalte, atArna de coala. ortografici a
scriitorului textului. Tot astfel, aceia au dat lui N. numai valoarea
unitarA 4 §i lui I numai valoarea ci, pe cAnd, Slavistica documenteazA
cA fiecare din aceste Mere avea, de fapt, in texte, cel putin
douA insemnAri fonetice : si pe d §i pe ii In acelas timp fiecare ;
dar se scria mai mult una ori alta din ele sau in anumite locuri din
cuvinte, dupA coala ortograficA pe care o practica scriitorul textului
lar despre x == rt nu stiu nimic acei filologi.
In alte cazuri, apoi, tot din pricina necunoasterli Slavisticei,
aceiasi moderni ai nostri, vechi si noui, au dat unor slove valori
fonetice pe cari niciodatA ele nu le-au avut In texte, ci scrierea lor,
a literilor, In anumitA pozitie. din cuvant, se fAcea nu pentru cA In
acea cutare pozitie slova avea o altà valoare foneticA cleat In alta,
ci pentru cA acea pozitie o cerea scriitorului *coala ortograficA din
care el fAcea parte. Asa au dat ei (Sbiera) lui oy o valoare foneticA
si lui 8 alta, pe cAnd Slavistica documenteazA cA amAndouà aceste
Mere eran identice foneticeste, dar se deosebeau numai ortografic.
Tot astfel, au invenfat lui w o altA valoare foneticA deck lui o.
asa si la celelalte litere cirilice. Dar despre toate am documentat
erorile acestor scriitori la capitolele respective din Fonetica Alf. Cirillc.
Aceste greseli ale celor vechi (Sbiera) si noui provin din cunoasterea
superficial si unilateral a Slavisticei de cei dintai si de
ignorarea ei de cAtre cei de ai doilea, care o stiu numai din Miklosich
(pe care II cunosteau si cei dAntAi) lar nu si din cele ce s-a
fAcut in domeniul ei dupA Miklosich 'in limbile slave') Insisi.
Cunoasterea Slavisticei ne dä indicatie despre acea pluralitate
ortograficA a literelor cirilice deja in mArturisirea bulgarului trAitor
In SArbia dela inceputul secol. XV Constantin Filosoful Kostenski,
care, plAngandu-se In potriva acelui compromis", ne
spune ca In scrieriie noastre, dacA se adunA si 100 de cArti, nici
dota din ele nu sunt la fel, unitare (Emilio), cum se cuvine sA
fie" (p. 228).
lar acea scriere a lui Const. Filosoful putea fi cunoscutA si la
noi si trebuia sA fie cunoscutA de cei ce s'au ocupat ori se ocupA
cu textele cirilice, mai Intai pentruca ea s'a &it, In extras, In unul
Cf. Ilie BArbulescu, In Arhiva, XXX (a. 1023), 1, p. 76-82 i XXXI.
(a. 1024), 1, p. 46-40.

408
din textele noAstre romano-slave 1), al doilea, fiindcA un excerpt
din ea I-a fAcut, deja in a 1869, cu comentarii In limba sarbocroata,
Dani6i0), si, Insfarsi,, pentrud la a. 1895 lagi6 a publicat
intreaga scriere, cu comentarii ruse§ti3).
Dar deosebit de indicatii, pe cari le-ar fi dat Const. Filosoful
pentru acea pluralitate de Insemnari fonetice si ortograf ice In textele
romane, ar mai fi dat o ala indicatie cunoasterea insAsi a textelor
romano-slave ; cad ea, cum am vazut, ne InvedereazA acea pluralitate.
lar o altA arAtare pentru ea s'ar fi putut OA deja pe vremea
bulgarului rusificat Venelin la lacob Ghinculov(=Hancul), profesor
la gimnaziul din Chisinau, care la a. 1840 tipAri la Petersburg in
limba ruseascA si cu cirilica o Naertanie pravil Valacho-Moldavski
Grammatlkl, adicA Schitarea regulelor gramaticei valaho-moldovenestia
9. Acest Ghinculov (care, deci, fsi rusificase numele din
romanescul Hancul), spune c5 actele si scrierile romano-slave erau
fAcute In limba Slavilor dunAreni, si ca In vechile noastre texte unele
slove aveau valori fonetice multiple nu unitare ; astfel, zice Ghinculov,
in ele: 41._=_- a §i la, * = e, ea §i la; a =ya, e §1 * etc. Nici
Ghinculov nu stie mai mult deck atata, ce e dreptul, dar si asta ar
fi ajuns ca indicatie
Nestiind de aceastA pluralitate de InsemnAri fonetice ale slovelor
din sec. XVI si XVII, pe care le-ar fi arAtat-o Slavistica 5), ins5, si
crezand cA textele noastre ar fi serse toate la fel" (sAHHo = unitar
zice Constantin Filosoful, plangandu-se tocmai cA ele nu erau la
fel", unitar serse), filologii si istoricii nostri pomeniti si cei ce se tin
de dansii au *ins citind literile numai unitar sA construiascA
o limbA romaneascA a vechilor texte, care niciodata n'a existat In
sec. XVI si XVII asa cum au construit-o ei
Astfel, necunoscand anumite reguli ortograf ice pe cari le Im-
Vezi Ion Bogdan : Vechile cronici, p. 8. Cf. p. 299
In Starine, I, ale Academia' din A gram.
4) In Izslédovanija Po russk. faz., I, Petersburg 1695.
4) Cf. T. Palade, In revista Via(a romdneascd din lunie 1916, p. 2'79.
4) Ave cum I-a aratat-o lui /Metre, care (in car ea sa despre Kopriitenski
damas/am, Sofia 1908, p. XXI-XXII) zice : pravopis rezultat ot Kompromisi
ea nékolko pravoplsni ikoli I raznosbrazno Etene po-starité originall° = ortografie
rezuitat al comprondsurilor catorva Scoli ortografice el al citiret
fe/grite In vechile texte originale.

409
prAstie la noi *coala literarA a Sarbului. Constantin Filosoful din
sec. XV, acei filologi i tipgr tori de vechi texte romAne al nostri
(Hasdeu, Ovid Densusanu, N. lorga, Candrea, Sbierea, Sextil
Puscariu etc.) nu au Intel-s rostul ortografic al nescrierei lui 1 dupi
vocale, In anumite silabe si la Inceputul cuvintelor, si au crezut cA
nescrierea lui era chiar in natura fonetismului limbii vechi romane ;
asa cA au inventat ci aceastA limbA, in sec. XVI si XVII, pronunta :
nevoa sau cheltuala, iar nu ca azi nevoia, cheltuTala ; ci pronunta
atunci : el, este, Mile, Inviere, vie, iar nu ca astAzi : Tel, Teste, tArire,
viTe, inviTere; pe cand acele reguli ortografice ale lui Constantin
Filosoful, ce am expus deja In prima editie a Foneticei Alfab. Cirilic,
ne aratA neadevArul acestei credinte i ci In acele veacuri limba
románA pronunta ca i azi Teste, Tel, vive, nevoTa, cheltinala, etc.
Aceiasi ai nostri, necunoscand valoarea foneticA a lui I *
In textele romAno-slave i sudslave decAt prin prisma scrisului rusesc
prin prisma bulgAreascA modernei, nu si sarbeasc5 sau macedoslavA,
au dat, In textele romane vechi : lui numai valoarea rusescului
a adicA ia, §i lui k numai valoarea bulgArescului modern ea ; nu
stiu ei ci Slavistica InvedereazA (ca lui Ghinculov) cA inai insemna
In textele sudslave i romano-slave, deci i In cele curat romAne,
incA sunetele ea diftongal si e si cA * Insemna Ind pe e si ja etc..
Deaceea au inventat limbii romane vechi un fonetism i niste graiuri
(deosebite de cele de azi) cari, de fapt, n'au existat niciodatA : cu
alea noastrea sufletea, jupAneaasa, zileale, numelia, otAreaste-sia,
si se Ora etc., cari Ink cum Slavistica romano-slavA ne documenteazA,
nu erau atunci, la scriitorul care le seria i pronunta, altceva
cleat tot ca astAzi : ale noastre suflete, jupaneasa, zilele, numele,
otAreascA-se, sA sA stife ; cAci pentru el * era e.
Aceeasi ai nostri, necunos :And Slavistica, care Invedereazi
forma InpletitA Cu sArbisme a sudslavismulni macedonean si forma
curat sArbeascA din fonetismul slovelor textelor romano-slave, au
crezut cA oriunde In textele romAne e scris k, acesta se si pronunta
acolo In limba textului saw a scriitorului lui. Nu stiu acestia cA
se scria In forma sarbeasci si de prisos, numai ortografic, adicA
firi a se pronunta. De aceea au inventat ci In sec. XVI si XVII
ar fi existat In limba romani fonetismul care nu existi azi
valeh, bani gatah, fratilor, meih pre ¡ah etc. Cunoasterea si a

410
acestor date ale Slavisticei dovede§te ci o a§a limbA romaneascS
n'a existat niciodatA §i nicAieri, §i cA de acei scriitori §i in textele
lor se pronunta §1 atunci ca astAzi, fArA h: vale, gata, mei, la, dar
cA acel X se seria numai ortografic (p. 403).
Aceia§i ai no§tri, necunoscand decat superficial Slavistica, au
crezut cA scrisul grupului IH in textele romane reprezenta numai
dift. di sau di. Nu §tiu cA la mai insemna In texfele slave §i
romano-slave, deci §i in cele romane (pentru cA, cum am arAtat,
acestea scriau ca cele dintai) Ind monoftongul cl (A) sau i. De aceea
ei au nAscocit in limba noastrA veche forme urate ca : &firm&
au striiigat, glupdineasii, indemilinA etc., cari, de fapt, nici o datA
n'au existat §i nicA-ieri in limba roman& ci, cum aratA aceastA cuno§tintA
din SlavisticA, in sec. XVI §i XVII ele se pronuntau tot
numai ca astAzi : sarmA, stragat, giupaneasii, indernanA sau §i sirmA,
strigat etc., cum era §i in textele romano-slave.
Gratie acelea§i necunoa§teri sau cunoa§terii numai superficial
a Slavisticei in general §1 a textelor romano-slave In deosebi, aceigi
scriitori filologi §i istorici tipAritori de texte vechi ai no§tri de astAzi
au nAscocit pentru limba romanA din sec. XVI §i XVII, cA ar fi
avut ni§te sunete speciale, pe cari azi nu le mai are, fiindcA s'ar
fi pierdut din pronuntare, zic el. lar recordul acestei n5scociri II fin
Ovid Densu§lanu 1) §i Candrea 2) cari, necunoscand Slavistica §i
fonetismul textelor romano-slave, inventeazA cA limba romanA veche
ar fi avut In sec. XV-XVII vre-o 5 sunete speciale pe cari in general
nu le mai are ast5zi. Astfel, din scrisul paleografic al cirilicului
p in pozitia lungitA .,,' au in 4 In Psaltirea ScheianA §i alte
texte rotacizante, s. ex. in ces Nix, MtVcrTE etc. .5i din scrierea lui
dublatA pp, in alte texte romane, s. ex. ppsra, aopponaa etc. au tras
concluzia cA aceste .., 4, pp reprezentau in limba romanA veche un
alt sunet. de cat r de astAzi, anume un f tare", ca cel italienesc.
Textele romano-slave, ins5, In cari gAsim In cuvinte slave amandota
aceste scrisuri, ba §i altele 3) dovedesc cA nu era nici o deosebire
foneticA intre scrisul e 8 pp §i obicinuitul p, ci cA toate erau numai
variatii paleografice §i reprezentau numai sunetul de azi r.
In Histoire de la langue roumaine, vol. II fasc. 1.
Psaltirea Scheiand, I, Introducerea, Bucuresti 1910,
1) Cf. p. 124.

411
Din scaparea de cAteva ori, prin lapsus calami, a literei A de
a fi scrisa In cuvinte din Psaltirea Scheiana etc, au tras concluzia
gre§ita 1) ca limba acestui text ar fi avut in pronuntarea sa, pe langA
obicinuitul sunet 1 de azi, Inca un sunet 1 care, ca t polon, avea
o pronuntare guturala apropiatä de u". A§a In cuvinte ca 4 pau,ark,
care se pronunta atunci nu 4rAltarea ci 4raltarea.
Din amestecul, in textele romane, a grupului En Cu HH, S. ex.
In AMITE alaturi §1 deodata Cu AMITE, acei filologi moderni ai no§tri
au ajuns la concluzia gre§itä ca limba romani a textelor din
sec. XVI §i XVII avea ad un sunet special", care nu era nici en nici
in, ci un sunet intermediar pe care 11 reprezinta prin an (p. 65).
Din amestecul lui * cu a In textele vechi romane au tras
concluzia gre§ita ca limba lor avea un sunet ç adica germanul a,
un sunet !titre e i dift. ea.
Din existenta in textele romane vechi a unui a aton In loc de
ii au tras concluzia gre§ita ca bimba romana veche avea acolo, in
pronuntare, un sunet cu o pronuntare deosebita" care nu mai exista
astazi decat doar in tinuturile din regiuni unguresti ale Tad Ogului,
un sunet pe care ei II Inseamna cu litera a. A§a la .t.napaTE ..tpurate
In loc de, ca azi, .i, párate sau uparate (cf. p. 67).
Din amestecul In textele romane vechi a literei s Cu o, aceia
trag concluzia gre§ita ca pe vremea acelor texte (sec. XVIXVII)
limba romanä, in unele regiuni, avea un sunet u cu o pronnntare
speciala care se apropia de oa. A§a in scrisul *SIMI §i 4SOICSA etc.
.
A§a au mai nascocit acei filologi moderni ai no§tri, din pri-
cina necunoa§terii Slavisticei, Inca §i alte fonetisme vechi, cari de
fapt n-au existat niciodata In bimba romana. Dar pe acestea le-am
aratat deja in prima editie, iar mai pe larg le voi prezenta In a
doua editie a Foneticei Alfab. Cirilic (v. §i p. 64).
Scrisul textelor rcmano-slave insá, care erau un compromis"
ca cele propriu slave §i dependenta de el a scrisului limbii
romane§ti, pe cari acei scriitori moderni nu le-au In vedere la metoda
lar de cercetare a fonetismului vechilor texte romane §i pe
cari, tocmai fiindca nu le cerceteazä nu le cunosc ; aceste moduri
de *a scrie §i interdependenta lor ortografica ne documenteaza ca
in sec. XVI deja limba romana ajunsese fonetice§te in stadiul de
'i Pe care o mai repetl §i prof. DrAganu Intr'un articol, in Omagiu lui
I. Bianu, Bucure01 1927, p. 187.

412
astazi §i ca, intocmai ca astazi, nici atunci ea nu avea nici 4, nici
un an, nici un a, nici un tr° etc. In organismul propriu al ei.
Daca se reconsfituie§te limba romaneasca veche prin aceasta
metodd larga de cercetare, adica avandu-se ca punct de plecare
0 comparalie insemnirile fonetice ale slovelor textelor celar
cinci Literaturi slave cirilice (din cari face parte i Literatura romano-slavA),
atunci vom concretiza 0 avea sigur limba romana
reala relativ muzicala, In locul celei inchipuite 0 urate sau cacofonice
a Romanisticei de pana acum.
lar pentrucA aceasta limba romana reala cuprincie, in vechile
noastre traducen, 0 nreocuparea literard a celor d uà Scoli pomenite
0 realizarea unei muzicalltäti pe cari le vedem exprimate in
unele texte ca Leviticul de care am vorbit, astea ne arata ca acele
vechi traducen i au, in alcatuirea lor, §i fond §1 forma literard, adicä
au 0 aqa numitele compozitie §i stil" iar nu numai organismul
de expresiea filologic al limbiia, cum am vazut ca cred §i scriu
autorii moderni ai Istoriei Literaturii Romane Vechi.
A§a ca, de aceea, un a§a istoric, daca vrea sä ne prezinte
activitatea literard -veche a Romilnilor in realitatea ei obiectivd
(lar nu ca pana acum, In sens superficial, subiectiv 0 impresionist)
va trebul sa analizeze fiecare traducere romana in parte, nu ca
pana acum izolat numai pe ea 0 numai din punct de vedere al
organismului de expresie filologic al limbii", ci sä o analizeze in
comparatie cu textul slay din punct de vedere al modului cum
autorul traducerei a cautat §i s-a priceput sa transpunä originalul
slay in romane0e, fie la alcatuirea frazei sale romane, fie la realizarea
muzicalitatii fonetismului cuvintelor limbii noastre.
Spre a putea realiza aceastd noud nzetodd cuprinzatoare de
cercetare 0 acest rezultat al ei MA istoricul viitor al Lfteraturii
Romane vechi va trebui, neapärat, sa cunoasci cele cinci Literaturi
slave cirilice (bulgaro-, sarbo-, macedo-, ruso- §i romano-slava),
atat in continutul (fondul), cat §i in partea ortografIca a tonne' lor.
Numai o Istorie a Literaturii.Romane Vechi" care va cuprinde
gel pu/in rezultatele unor a$a cercetdri largi va fi o ,. lstorie literaraa
reala a perioadei Slavonismului nostru Cultural.
--1.0E343-0--

COMPLETAR1 I iNDREPTARI
.M,... ...
La p. 2, randul 3 de jos, trebue : Munteniei §1 partea Trarsilvaniei
dela rasaritul Oltului etc.
La p. g, randul 13, trebuie: mani numai cu incepere din veacul
XII.
La p. 10, randul 23, trebuie : adus de Bogdan e premisa silogismica,
luaia dela JireCek (p. 331) : ca etc.
La p. 13, randul 8 de jos, trebuie : cf. p. 25 §i 201, iar la
randul 13 la sfar§it : ale Perioadel Slavonismului, in loc de Epocii
S1avonismului.
La p. 21, dupa randul 17, si se adauge urmatoarele :
b) A doua pdrere asupra originei .scrierii cirilice la Romani
e, cA noi am inventat alfabetul acesta din combinarea literilor unciale
grece§ti cu cateva litere din scrierea glagolitica, care singurä
aceasta ar fi product al Slavilor. Aceasta parere are de reprezentaut
al ei pe prof. I. Sbiera, carele, in a! sat' studiu asupra Codlcelui
Voronetean, respinge pe aceea generalA cA slavul Clement
(sau Ciril) ar fi compus alfabetul cirilic, pe motivul ca : Daca bate
popoarele din peninsula Balcanica §i din Daciea Traiana, daca
Grecii, Albanezii, Bulgaro-Slavii §i Maghiarii, cand s'au simtit
impin§i a scrie §i ei cate ceva in graiul ski propriu, s'au
folosit spre aceasta de abeceuri proprii, oare numai Romanii, urma§ii
coloniilor romane, carile au fundat imperiul rasaritean §i
carile au schimbat etnografia tärilor din dreapta §i din stanga Duaril
de jos, oare numai ei sd fi fost acel popor carele si nu fi
cugetat la compilarea Fi adoptarea unui abeceu propriu pentru
graiut sdu? Oare putem noi admite cu drept cuvant, ca Bulgaro-

414
Slavil all fi fortnat clod abeceuri proprii (glagolitic §i cirilic), §i
Ind inteun interval foarte mic, cam de 60 panA la 190 de ani,
pe chid Romanii sA nu fi avut nici unul propriu al sAu ? Nod cel
putin ne cade greu a admite un lucru ca acesta...
Deci noi presupunem cA abeceul a§a numit cirilic nu a fost
compilat nici de vre-un Bulgaro-Slav, nici dintru inceput pentru
usul Bulgaro-Slavilor, ci de vre-un Roman §i pentru usul Romanilor,
§i cA dela Romani a trecut apoi acest abeceu la Bulgaro-
Slavi" 1).
AceastA pArere a profesorului I. Sbiera, rAsunet, ca si a lui
Barnutiu, al Scoalei a§a numite latiniste de la noi, nu poate fi
discutatA nici mAcar ca o ipotezA §tiintificA 2) ; fiindcA ea nu se IntemeiazA
pe nimic real, pe nici un fapt documental, ci numai pe o
InchipuitA logicA de fapte. El i se opttne nu numai mArturisirea unanind
a vechilor izvoare, cari atribue unui reprezentant al Slavismului
(fie el Ciril sau Climent) compunerea alfabetului cirilic, dar chiar
§i vechia valoare foneticA a unora din slovele lui. CAci, prof. Sbiera,
care crede cA a e introdus dela Bulgari In alfabetul cirilic mult
mal tarziu decat sec. X sau XII (data and li pun inventarea), §i
care li dA valoarea de i sau ci §i in, uitA cA aceastA literA se aflA
alAturi de n §i At, deji In inscriptia paleoslov. macedonicA din
a. 993 s. e. in HOAANIA alAturi de IIS HAillt §i HA KilErrkr18); sau,
dacA pe vremea editarii Codicelui Voronetean nu putea §t1 de aceasta,
uitä cel putin ca x se afI5, alAturi de ia §i I, It, deja in
texte paleoslov. din veacul al XI, ca Savina Kniga §i Codex Suprasliensis
; precum uitA de asemeni cA Hrabra calugArul bulgar din
secolul X mentioneazA §i pe m Intre slovele cirilice, zicand : no
CAOH*H6CKOT A131t1K0r, HHCE CATIL CHA: 8, Ht, S, tk, % HI, tp, 5, 'hi,
It, ic, a, a., A4). lar pe langA acestea, nu bagA de seama Sbiera
§i cA, x, mult mai Inainte de a Insemna pe f, a, in (cart valori
fonetice nu le-a putut avea mai 'nainte de veacul al XII, decat,
1)1. Sbiera: Codicele Voronefean, p. 293-294.
r) Mar dacA ea mal e §I acum mentionatA ca probabIll de autori
noul ca G. Adamescu, M. DragotnIrescu si I. RAdulescu-Pogoneanu, In o carte
didacticA : Literatura veche, Bucuregti 1903, p.158.
8) Archiv ffir slavische Philologie, XXI, 543.
4) Cf. sI P. I. gafafik : Pamdtky dfevniho plsemnictvi jihoslovanfi.
Vydanf druhé. V Praze 1872, p. 90.

415
poate, foarte razlet Inteal XI), uita, zic, ca mal 'nainte de a reprezenta
pe acestea, deci mai 'nainte de veacul al XI §i anume In
timpul inscriptiunii macedonice (sec.. X) de care pomenii, av In-.
semna_pe nazalul francez on (s. ex. In cuvantul bon), tot a§a precum
Insemna In acel timp pe nazalul francez in (s. ex. fin). Aceasti
Insemnare de on a IUI care nu se poate tagadul In textele paleoslov.
din veacul al X sau XI, nu se vede nicaeri In cele scrise lntre
Romani, fie ele romano-slave fie curat. romane, ci numai acea de f,
sau in (eu cred 0). Dar x Inseamna fn, t, â i In textele bulgare
de dupi veacul al XII -- In cari el reprezinta o faza posterioara
de transformare fonetici a mai vechiului paleoslov. v (=on).
Deci nici un fapt nu da fndreptatirea pirerii ci Romanii au
inventat alfabetul cirilic (cf. p. 28).
Deaceea, pe and parerea lui Barnutiu, continand un simbure
de adevar : asemanarea slovelor noastre cirilice cu cele grece§ti §i
romane, poate fi discutata ca o ipoteza dei gre§ita dar
§tiintifica, aceasta a profesorului I. Sbiera, Intemeindu-se numai pe
bunul simt (care e o ratacire and nu cuno§ti faptele), nu poate fi
socotiti, In Stiinti, cleat cel mult ca o bunatate patriotica.
La p. 23, randul 5, si se completeze prin : Cf. p. 15, ca
Romanii au scris Tatal nostril' In ungure§te cu cirilica.
La p. 24, randul 2, si se completeze prin Cf. p. 181.
La p. 44, randul 4 §i 5 trebuie : deci nu In toate regiunile
Valahiei §i Transilvaniei ori ale Banatului, cici In unele parti din acestea
erau í Romani, alaturi de Sloveni, In sec. Xl.
La p. 64, randul 5, sa se compl. prin : Cf. p. 273.
La p. 65, randul 7, trebuie : goafie In loc de goanTe.
La p. 66, randul 12, trebuie : In loc de MINI/1H a§a
§i la randul 14; iar la randul 9 de jos trebuie : doroguhanul In loc
de dorohgun'eanul.
La p. 71, randul 17 de jos, sa se completeze prin : Cf. p. 66.
La p. 73, randul 14, trebuie : Lexicon In loc de Lecicon.
La p. 75, randul 3 de jos, trebuie : Inteleg in loc de Inteles.
La p. 93, randul 3 §i 8 de jos, a se completeze prin : Cf. 139 sus.
La p. 97, randul 9, si se completeze prin : Cf. p 93.
La p. 98, randul 7, sa se completeze prin : Cf. o Tetraevanghelie
bulgaro-slavi din sec. XIV, care are : paTs In loc de obi-

416
cinuit son% iiírkmA in loc de obicinuit gp*mizt etc. (P. A. Lavrov
Paleografleeskoe obozanie /mil. pihma, p. 161).
La p. 106, rAndul 5, sA se completeze prin : Cf. p. 76; lar la
rAndul 10 prin : Cf. p. 163. nota.
La p. 107, randul 16, sA se completeze Prin : Cf. 163-
La p. 112, rAndul 16, trebuie : Hiere romane In loe de !itere
!atine.
La p. 117,
La p. 124,
XXX (1923), 1,
La p. 125,
La p. 133,
La p. 139,
La p. 163,
§i 117.
randul 4, sA se completeze prin : Cf. p. 163 nota.
rAndul 1 de jos, sá se compl. prin : Cf. Arhiva,
p. 69, unde credeam altfel.
randul 13 de jos, iA se compl. prin : Cf. p. 246.
rAndul 4, trebuie : jer-urile In loc de jus-urile.
rAndul 1, si se compl. prin : Cf. p. 93.
rAndul 1 de jos, sA se completeze prin : Cf. p. 106
La p. 165, rAndul 1 de jos, si se completeze prin : Cf. p. 169
pArerea lui lagid despre Const. Filosoful.
La p. 169, rAndul 6 de jos, si se completeze prin : Cf. p. 165.
La p. 177, rAndul 1 de jos, si se completeze prin : A§a o crede
olandezul Mikolaj van Wijk (cf. Makedonski Pregled, III (Sofia
1927), 1, p. 117 ).
La p. 18/, rAndul 14, sA se completeze prin : Cf. p. 24 sus.
La p. 184, rAndul 19, sA se completeze prin : Cf. p. 241.
La p. 192, rAndul 9 de jos, trebuie : AfslPh. XXVI.
La p. 196, randul 2, sA se completeze prin : Cf. p. 232; lar
la nota 1 prin : Cf. 233.
La p. 201, rAndul 1, s5 se completeze prin : Cf. p. 13 O 12.
La p. 206, rAndul 12, si se completeze prin : Cf. p. 246.
La p. 208, rAndul 20, sA se completeze prin : Cf. p. 228
La p. 209, rAndul 12, sA se completeze prin : Cf. p. 228:
CTICH4141.
La p. 220, randul 2 de jos, si se completezc 'prin : Inteun
Lekcionar croat, tipArit la Venetia In a. 1543, e o Insemnare In limba
latinA, cu acelaq semn pentru n tii m: Uenetils p loa Antoniii etc.
(AfsiPh., XXXIV, p. 499).
La p. 224, rAndul 3, si se completeze prin : Cf. p. 241.
La p. 229, rAndul 2 de jos, sA se compl. prin : Cf. p. 235.

417
La p. 236, rAndul 10, sA se completeze prin ; Cf. p. 229.
La p. 253, nota 1, trebuie : Cf., In loc de G.
La p. 254, rAndul 6, trebuie : NAsturel, care poate cA ajutA pe
Moxa de traduse etc.
La p. 255, nota 2, trebuie Homor in loc de Honor.
La p. 256, rAndul 13 de jos, sA se compl. prin : Cf. p. 280
si 317.
La p. 271, rAndul 19, sa se completeze prin : Cf. 275.
La p. 331, nota 2, sä se completeze prin : Cf. p. 10.
La p. 334, rAndul 7 de jos, trebuie : ca, In loc de cirilic CA.
La p. 361, rAndul 15, la sfArsit, trebuie : (p. 140), In loc de
(1 75.) Greselile si lipsurile evidente, putAnd fi Intelese u§or de oricine
nu le mai insemnez aci.
....---.......-.. -.---.6. 0C.
27

ON ~ON 04 0+ ***Noll
Lucrarea tipograficA a scrierli acestea e plin5 de greutAti, din
pricinA cA prea putini sunt astAzi cei cari cunosc literile cirilice,
sunt putini chiar si !titre cArturari. Au Infruntat aceste greutäti
frisk prin munca si priceperea lor, urmAtorii lucrAtori ai atelierului
Tipografille RomAne-Unite": Al. Chirculesu-Clurea, , eful atelierelor
tipografiei ; Al. lonescu, eful zefdriei; mai ales Vasile C. Tli ndsescu,
acesta surdo-mut, ca paginator $i culegcYtor ; Nicu Dumltrescu,
Neam Dumitru, Teodor lonescu, toff culegòtori ; Aurel Georgescu,
corector. li insemn bucuros ad, pentruca si de mum tor
sa-si aducA aminte gEneratiile viitoare.
F4414$ 1 *MOM*** 444100044

CUPRINSUL
Dedicage III
Pref,2g. V
Feturile de Scriere la Romdni in Perloada Slavonismului Cultural 1
Dona perioade In Epoca Slavonismului 1
Felurile de Scriere In perioada Slavonismului Cultural 2
intelesul expresiei: Dacia Tralana 2
I. Scrierea Cirilicd 5
Slavoneste cu Scrierea Cirilica la Romani 5
Savina Kniga sl Codex Suprasliensis In Dacia Traiana. ' 5
Diploma Barlacleana din 1134. 9
Alte texte cirilice In Dacia Traiang dupg sec. XII 12
Greceste cu Scrierea CirRica la Romani 14
LatineVe ca Cirilica la Romani. 14
Unguresto cu allica la Romani 15
Romaneste cu Cirilica la Romani. 16
Alte feluri de Scriere pentru limba romana 17
Dela cine au luat Romanii din Dacia Traiang Scrierea Cirilica 18
Cand si cum au luat Romanii Scrierea Cirilica dela Bulgari 26
Doug curente bulgare cirilice In Dacia Traiang 43
Istoricul problemii Inceputului Scrierii Cirilice pentru llmba romana
la Romani si teoria Husitismului 43
Dovezi istorice ca si Catolicismul, nu numai Husitismul, propovaduia
In limbile nationale 51
Propaganda Catolicismului pentru limba romang la noi 54
Argumente filologice impotriva teoriei Husitismului 59
Teoria sgsimel or" fag de teoria Husitismului si textele rotacizante 77
Scrierea limbii romanesti astgzi 79
Cele dotra fenomene grafice si la Slavil cirilici 92
Pretinsele sgsisme fonetice sunt ortografie sau fonetica romaneasca
In Psaltirea Scheiana 39
Pretinsele sgsisme aunt ortografie sau limba romaneasca In manuscrisul
Nasaudean. 96
Pag.

422
Concluzie cu privire la sasisme e 100
Curentul romanesc antislav, con$Hinta nationali la Slavii cirilici
Inceputul Scrieril limbil romane 103
Cuvantul fericitului nostru Invalator Constantin Filosoful 108
Despre Scrieree calugarului Hrabar 112
Cuvantul sfantului Kiril Filosoful, dascalul limbli slavone 114
Tabla dela Lugoj 116
11. Scrierea glagoliticd. 124
Dela cine au luat Romani' Scrierea Glagolitica 128
Cand au luat Romani' Glagolitica dela Croat' 132
Glagolitica la noi l prin Polonezi 133
HL Scrierea latind. 136
a) Latine$te cu Scrierea Latina 136
b) Slavongte Scrierea Latina 136
c) Romanege Cu Litere Latine 137
Dela cine au luat Romanli Scrierea Latina 141
Mid vor fi luat Romanii ScrIerea Latina 142
IV. Scrierea greceascd 145
Dela cine 1 and att luat Romanii Scrierea grereasca 146
Inscriptie greceasca din sec. XIII in Biserica Domneasca dela Curtea
de A rge$ ? 146'
Cele patru feluri de Scriere manifestare a patru Curente 159
Miparea literard cirilird la Slavi . . 163
Fondul Literaturii Slavilor cirilici 163
Doul Curente literare protivnice la Slavil cirilici 164
Forma, adica limba $1 ortografia Literaturii cirilice a Slavilor 174
Limba bulgareasca propriu zisa $1 macedo-slava 175
Adaptarea Scrisului paleoslovenic la limbile Slavilor cirilicl (4 tipurl
de adaptan) . 179
Colaborarea reciproca literati Intre Slavil cirirci ...... 185
Sarbisme In texte bulgaro- si macedo-slave 186
Bulgarisme sau macedo-slavisme in texte sarbo-slave . 193
Bulgarisme sau macedn-slavisme i sarbisme in texte ruso-slave. 198
d) Rusisme in texteie bulgaro-, macedo- l sarbo-sidve 201
Un Curent $1 influente grece$ti in Literatura Slavilor drilici 205
Un Curent $1- Influente latinesti in Literatura cirilica a Slavilor 211
Inf uenta latina In o $coall croata cirilica 214
Ortografia textelor cirilice slave 220
Individualitatea limbilor literare ale Slavilor cirilicl In constlinta sciatorilor
lor 231
Conceptia scriitorilor textelor slave cirilice despre limba Ion
terara 223
Gre$ell ale scratorilor Slav' cirilici in limba Ion literara 237
P g.

423
burentul ¡iterar ronzlIno-slav 248
FonJul, aJicA continutul curentului literar romano-slav 244
Limba textelor Literaturii romano-slave 256
Tipul bulgeru-slav in Literatura romano-slava 256
Tipul sarb.i-slav in Literatura romano-slava . 261
Limba romano-slava numita sarbeasca de streini l Romani 264
Tipul macedo-slav in Literatura romano-slava 269
O critica heintemeiata i noui contributii despre limbs macedo-slava
la noi 299
Tipal ruso-slav in Literatura romano-slava...... . 325
Curentul gi tipui ruso-slav la textele munteano-slave
Limba i ortografia textelor moldo-siave 830
Literutura ruso-stava dependenta de cea sud-slava i moldo-slava 847
Ortogratia documentelor moluo-slave nu e cea ruseasca, ci sudstava
349
Ortografia textelor romane din Moldova nu e mend, ci sud-slava,
ca cea din Muntenia . . 361
Individual,tatea IimDii romano-slave i ortografla el 868
Curentut greco il la Kurnani 858
Curentu iatinofil la Romani 361
Curentui ¡iterar romanesc 369
Fundal Literat6rii curentului romanesc identic cu cel romano-slav MO
Douà *coil iiterare in Curentul romanesc b75
Forma, &Ha ortugrafia, textdur Literatudi roman la fel cu a texte
or romanu-slave 882
Con cluzii pentru 'stunt' Literaturli Romantlor 895
Completad i lndreptari 418
Amiattre tucratonlor tipografi al acestei cart' . . . ... 419
Pat

DIN SCRIER1LE ACELU1ASI AUTOR:
I, Fonetika eirilske azbuke u pisan ja rumunjskoga jezika XVI.
i XVII. vijeka u svezi sa srpsko-slavenslcim, bugarsko-slavenslcim
i rumunsko-slavetzskim spomenicima. Tezä de Doctorat
in limba särbo-croatä, Zagreb 1899.
Cercetäri istarico-filologice, Bucuresti 1900.
3. Studii privitoare la Limba si 'star/a Romeinilot, Bucuresti 1902.
Lucrare premiatä de A ademia Romeinci.
Fonetica Alfabetului Cirilic In Textele Rornâne din veacul
XVI si XVII, in legaturci ca monumentele paleo-, seirbo-,
bulgaro-, ruso-, si româno-slave, Bucuresti 1904. Lucrare premiatä
de Academia Românci.
ROMeillii Mid de Särbi si Bulgari, mat ales ca privire la
Chestia Macedo-romeinä, Bucuresti 1905.
Problemele capitale ale Slavisticei la Romani, Bucuresti 1900.
Rumuni prema Srbima i Bugarima. Lucrare tradusä in limba
sarbo-croadi de Sv. lijé i editatä de Zadunina Ilije Kolarca",
Beograd 1908.
Kad su poeele du ulaze u rumunski jezik P.ajstarije njegove
slavenske rijeei. In limba sarbo-croatä. Extract din volumul
jubilar: lagie-Festschrift: Sbornik u slavu Vatroslava lagiC!a",
Berlin 1908.
Revista din Iasi, director lije Bärbulescu, Iasi 1908.
Relations des ROUtilaillS avec les Serbes, les Bulgares, les
Grecs et la Croatie, en liaison Lvec la Question Macedo-
Rottmaine, Iasi 1912.
Arhiva, revista Societätii istorico-Wologice din lasi", director
Hie Bärbulescu, Iasi, anii 1921-1927 inclusiv.
0 znaeaju rumunske Filologije za proueavanje srpskog jezilca
i knjievnosti. In limba sarbo-croatä. Extract din Glas" al
Academiei regale särbesti, vol. CXXI, Beograd 1927.
TIPOGRAFfILE ROMANE-UNITE", Calea Rahovei Nr. 42, Bucureti.