diabetul zaharat tip 2 - Institutul National de Diabet, Nutritie si Boli ...
diabetul zaharat tip 2 - Institutul National de Diabet, Nutritie si Boli ... diabetul zaharat tip 2 - Institutul National de Diabet, Nutritie si Boli ...
Coordonatori: Prof. C. Ionescu-Tîrgovişte Prof. Dr. R. Lichiardopol Colaboratori: Dr. Carmen Dobjanschi Dr. Cristian Guja Dr. Mirela Culman Dr. Ovidiu Brădescu Dr. Andrada Bojin DIABETUL ZAHARAT TIP 2 GHID TERAPEUTIC PENTRU MEDICUL DE FAMILIE
- Page 2 and 3: CUPRINS I. DEFINIŢIE - CLASIFICARE
- Page 4 and 5: I. DEFINIŢIE - CLASIFICARE Diabetu
- Page 6 and 7: Pentru screening se poate folosi ur
- Page 8 and 9: se desfăşoară continuu, sub dife
- Page 10 and 11: VI. AUTOCONTROLUL Autocontrolul gli
- Page 12 and 13: Metforminul este cea mai utilizată
- Page 14 and 15: Trepte terapeutice Treapta I nefarm
- Page 16 and 17: Algoritmul prezentat ţine cont de
- Page 18 and 19: ● Menţinerea valorilor TA < 130/
- Page 20 and 21: Tabel 4. Clasificarea riscului card
- Page 22 and 23: Tratament Hipoglicemia uşoară / m
- Page 24 and 25: la 3- 6 luni când se constată agr
- Page 26 and 27: - se monitorizează evoluţia rapor
- Page 28 and 29: - Sulodexide (Vessel-Due F), pentox
- Page 30 and 31: Momentul favorizant pentru dezvolta
- Page 32: 5. Textbook of Diabetes John C. Pic
Coordonatori: Prof. C. Ionescu-Tîrgovişte<br />
Prof. Dr. R. Lichiardopol<br />
Colaboratori: Dr. Carmen Dobjanschi<br />
Dr. Cristian Guja<br />
Dr. Mirela Culman<br />
Dr. Ovidiu Bră<strong>de</strong>scu<br />
Dr. Andrada Bojin<br />
DIABETUL ZAHARAT TIP 2<br />
GHID TERAPEUTIC<br />
PENTRU<br />
MEDICUL DE FAMILIE
CUPRINS<br />
I. DEFINIŢIE – CLASIFICARE 220<br />
II. SCREENING ŞI DIAGNOSTIC ..................................................................................... 221<br />
III. EDUCAŢIA TERAPEUTICĂ ....................................................................................... 223<br />
IV. MANAGEMENTUL STILULUI DE VIAŢĂ ............................................................... 224<br />
V. ŢINTE TERAPEUTICE ACTUALE .............................................................................. 225<br />
VI. AUTOCONTROLUL ..................................................................................................... 226<br />
VII. PROTOCOLUL TERAPEUTIC ÎN DIABETUL ZAHARAT TIP 2........................... 226<br />
1. Monoterapia .................................................................................................................. 227<br />
2. Terapia orală combinată ............................................................................................... 229<br />
3. Concluzii ....................................................................................................................... 232<br />
4. Principalele grupe <strong>de</strong> medicamente antidiabetice acce<strong>si</strong>bile în Romania (DCI) .......... 233<br />
VIII. CONTROLUL TENSIUNII ARTERIALE ................................................................. 233<br />
IX. DIMINUAREA RISCULUI CARDIOVASCULAR ..................................................... 234<br />
X. HIPOGLICEMIA............................................................................................................. 236<br />
XI. CETOACIDOZA DIABETICĂ ..................................................................................... 238<br />
XII. SCREENINGUL COMPLICAŢIILOR CRONICE ...................................................... 238<br />
1. Afectarea oculară în <strong>diabetul</strong> <strong>zaharat</strong> ........................................................................... 239<br />
2. Afectarea renală în <strong>diabetul</strong> <strong>zaharat</strong> ............................................................................. 240<br />
3. Neuropatia diabetică ..................................................................................................... 242<br />
4. Arteriopatia diabetică.................................................................................................... 243<br />
5. Piciorul diabetic ............................................................................................................ 244<br />
XIII. SARCINA LA PACIENTA CU DIABET ZAHARAT .............................................. 245<br />
Bibliografie ........................................................................................................................... 247<br />
218 Jurnalul Român <strong>de</strong> <strong>Diabet</strong>. Nutriţie şi <strong>Boli</strong> Metabolice / Vol. 13 / nr. 4 /2006
Cuvânt înainte<br />
Printre particularităţile a<strong>si</strong>stenţei medicale a <strong>diabetul</strong>ui în România poate fi menţionată şi<br />
slaba implicare a medicului <strong>de</strong> familie în îngrijirea acestei afecţiuni. Existenţa unei reţele<br />
naţionale <strong>de</strong> <strong>Diabet</strong> şi a specialităţii <strong>Diabet</strong>, nutriţie şi boli metabolice a acoperit această<br />
patologie mai mult <strong>de</strong> jumătate <strong>de</strong> secol. Avantajele acestui <strong>si</strong>stem <strong>de</strong> organizare, vizibile în<br />
perioada organizării Centrelor Ju<strong>de</strong>ţene <strong>de</strong> <strong>Diabet</strong> au scăzut treptat datorită extin<strong>de</strong>rii accentuate<br />
a acestei patologii, care se regăseşte din ce în ce mai mult în secţiile <strong>de</strong> cardiologie, neurologie,<br />
nefrologie, medicină internă sau în alte servicii. Se vorbeşte în prezent <strong>de</strong> cardiodiabetologie,<br />
neurodiabetologie, nefrodiabetologie şi altele, subliniind interconexiunea pe care <strong>diabetul</strong> o<br />
stabileşte cu diferitele specialităţi medicale. Suntem convinşi că această interconexiune se va<br />
extin<strong>de</strong> în viitor.<br />
În ciuda acestei stări <strong>de</strong> fapt, primul aliat al diabetologului în buna îngrijire a <strong>diabetul</strong>ui<br />
<strong>zaharat</strong>, con<strong>si</strong><strong>de</strong>răm că trebuie să fie medicul <strong>de</strong> familie. El este cel mai bine poziţionat pentru<br />
<strong>de</strong>pistarea cazurilor noi <strong>de</strong> <strong>Diabet</strong>, cel mai a<strong>de</strong>s a<strong>si</strong>mptomatice, dar şi pentru <strong>de</strong>pistarea<br />
complicaţiilor cronice ale <strong>diabetul</strong>ui, în condiţiile în care aceşti pacienţi se află <strong>de</strong>ja înscrişi pe<br />
listele medicului <strong>de</strong> familie.<br />
Introducerea medicului <strong>de</strong> familie în această patologie trebuie făcută, totuşi, treptat şi cu<br />
mare atenţie. În cadrul “echipei complexe <strong>de</strong> îngrijire a <strong>diabetul</strong>ui”, medicul <strong>de</strong> familie va trebui<br />
să ia atribuţii importante, printre care şi educarea continuă a acestor pacienţi privind modificarea<br />
stilului <strong>de</strong> viaţă, complianţa faţă <strong>de</strong> terapia prescrisă şi prevenirea complicaţiilor cornice.<br />
Ghidul <strong>de</strong> faţă cuprin<strong>de</strong> un set <strong>de</strong> informaţii <strong>si</strong>mple, selectate pentru prima etapă, cea în care<br />
medicul <strong>de</strong> familie va prelua o parte din îngrijirea <strong>tip</strong>ului 2 <strong>de</strong> diabet, inclu<strong>si</strong>v prescrierea<br />
medicaţiei orale, indicată <strong>de</strong> medicul diabetolog, pentru o perioadă care sperăm să crească <strong>de</strong> la 6<br />
luni la 1 an, şi ulterior chiar mai mult.<br />
Colaborarea între diabetolog şi medicul <strong>de</strong> familie trebuie să aibă la bază respectul reciproc<br />
şi buna înţelegere a competenţelor fiecăruia.<br />
Un motiv suplimentar pentru implicarea medicului <strong>de</strong> familie în îngrijirea <strong>diabetul</strong>ui <strong>zaharat</strong><br />
<strong>de</strong> <strong>tip</strong> 2 rezultă din realitatea practică: medicul <strong>de</strong> familie prescrie medicaţia hiperten<strong>si</strong>vă şi<br />
hipolipemiantă, două tulburări înrudite patogenetic cu <strong>diabetul</strong> <strong>zaharat</strong> şi care nece<strong>si</strong>tă o abordare<br />
globală.<br />
În mod intenţionat, problematica <strong>tip</strong>ului 1 <strong>de</strong> diabet, inclu<strong>si</strong>v insulinoterapia, nu a fost<br />
abordată în acest ghid, urmând ca ea să facă parte din etapele următoare ale colaborării<br />
diabetologului-medic <strong>de</strong> familie.<br />
Jurnalul Român <strong>de</strong> <strong>Diabet</strong>. Nutriţie şi <strong>Boli</strong> Metabolice / Vol. 13 / nr. 4 /2006 219
I. DEFINIŢIE – CLASIFICARE<br />
<strong>Diabet</strong>ul <strong>zaharat</strong> este un <strong>si</strong>ndrom heterogen, caracterizat printr-o tulburare complexă în<br />
reglarea metabolismului energetic al organismului, care afectează <strong>de</strong>opotrivă utilizarea<br />
gluci<strong>de</strong>lor, lipi<strong>de</strong>lor şi proteinelor, precum şi celelalte metabolisme. Aceste alterări <strong>de</strong>curg<br />
dintr-un <strong>de</strong>fect insulinosecretor asociat unei insulinorezistenţe periferice variabile. Modificările<br />
biochimice pe care aceste două tulburări le antrenează, conduc la modificări celulare funcţionale<br />
urmate <strong>de</strong> leziuni anatomice irever<strong>si</strong>bile în numeroase ţesuturi şi organe. (Tratat <strong>de</strong> <strong>Diabet</strong><br />
Paulescu, 2004).<br />
<strong>Diabet</strong> Zaharat <strong>tip</strong>1<br />
● autoimun<br />
● idiopatic<br />
<strong>Diabet</strong> Zaharat <strong>tip</strong>2<br />
● cu predominanţa insulinorezistentei asociată cu <strong>de</strong>ficit relativ <strong>de</strong> insulină<br />
● cu predominanţa <strong>de</strong>ficitului secretor asociat cu insulinorezistenţă<br />
Alte <strong>tip</strong>uri specifice <strong>de</strong> diabet <strong>zaharat</strong> (rare)<br />
<strong>Diabet</strong> Gestaţional (cu <strong>de</strong>but sau diagnosticat în cursul sarcinii)<br />
Fig. 1 Cla<strong>si</strong>ficarea etiologică a <strong>diabetul</strong>ui <strong>zaharat</strong> (DZ)<br />
Stadii evolutive Normoglicemie Hiperglicemie<br />
Tipuri <strong>de</strong> diabet<br />
DZ <strong>tip</strong> 1<br />
DZ <strong>tip</strong> 2<br />
Alte <strong>tip</strong>uri specifice<br />
<strong>Diabet</strong> gestaţional<br />
Glicoreglare<br />
normală<br />
Alterarea<br />
toleranţei<br />
la gluc.<br />
Glicemie<br />
bazală<br />
modificată<br />
Nu<br />
nece<strong>si</strong>tă<br />
insulină<br />
<strong>Diabet</strong> <strong>zaharat</strong><br />
Nece<strong>si</strong>tă<br />
insulină<br />
pentru<br />
control<br />
Fig 2. Modificări etiologice, stadii evolutive<br />
Nece<strong>si</strong>tă<br />
insulină<br />
pentru<br />
supravieţuire<br />
220 Jurnalul Român <strong>de</strong> <strong>Diabet</strong>. Nutriţie şi <strong>Boli</strong> Metabolice / Vol. 13 / nr. 4 /2006
Întreaga lume se confruntă cu o pan<strong>de</strong>mie <strong>de</strong> diabet <strong>zaharat</strong> <strong>tip</strong> 2, datorată occi<strong>de</strong>ntalizării<br />
modului <strong>de</strong> viaţă, îmbătrânirii populaţiei, urbanizării, care au drept consecinţe modificări ale<br />
alimentaţiei, adoptarea unui stil <strong>de</strong> viaţă se<strong>de</strong>ntar şi <strong>de</strong>zvoltarea obezităţii.<br />
Prevalenta DZ diferă semnificativ în funcţie <strong>de</strong> populaţia studiată, vârstă, sex, statusul socioeconomic<br />
şi stilul <strong>de</strong> viaţă. Predicţiile pentru anul 2025 sunt îngrijorătoare şi conform<br />
aprecierilor IDF/OMS, prevalenţa DZ va atinge 9%. Un element important, care a dus în ultimii<br />
ani la creşterea inci<strong>de</strong>nţei bolii, a fost reprezentat <strong>de</strong> urmărirea mai atentă a populaţiei şi <strong>de</strong><br />
îmbunătăţirea meto<strong>de</strong>lor <strong>de</strong> diagnostic. Cu toate acestea, există cel puţin 30% din cazuri cu DZ<br />
<strong>tip</strong> 2 nediagnosticat. DZ <strong>tip</strong> 2 reprezintă 80-90% din totalitatea cazurilor <strong>de</strong> diabet <strong>zaharat</strong> şi este<br />
mai frecvent întâlnit la persoanele suprapon<strong>de</strong>rale sau obeze. Are <strong>de</strong> multe ori o perioadă lungă<br />
a<strong>si</strong>mptomatică în care pacienţii nu sunt diagnosticaţi. Există studii care arată că la momentul<br />
diagnosticului, mai mult <strong>de</strong> jumătate din pacienţi aveau una sau mai multe complicaţii cronice<br />
ale <strong>diabetul</strong>ui <strong>zaharat</strong>.<br />
<strong>Diabet</strong>ul <strong>zaharat</strong> este asociat cu un număr mare <strong>de</strong> complicaţii cronice al căror rezultat final<br />
este diminuarea calităţii vieţii şi mortalitate prematură. Diagnosticarea şi tratamentul precoce<br />
reprezintă strategia propusă pentru minimalizarea acestor efecte.<br />
II. SCREENING ŞI DIAGNOSTIC<br />
Principii standard:<br />
● Fiecare serviciu <strong>de</strong> sănătate publică trebuie să analizeze nece<strong>si</strong>tatea unui program <strong>de</strong><br />
<strong>de</strong>pistare activă a persoanelor diabetice nediagnosticate, în funcţie <strong>de</strong> prevalenţa acestora şi <strong>de</strong><br />
resursele disponibile. Screening-ul se adresează unor categorii <strong>de</strong> persoane care asociază o serie<br />
<strong>de</strong> factori <strong>de</strong> risc diabetogeni.<br />
Categoriile <strong>de</strong> persoane la risc propuse pentru screening:<br />
– Persoanele cu antece<strong>de</strong>nte heredocolaterale <strong>de</strong> diabet <strong>zaharat</strong>;<br />
– Persoanele obeze, mai ales cele cu obezitate abdominală;<br />
– Femei cu istoric <strong>de</strong> diabet gestaţional sau macrosomie;<br />
– Vârsta peste 50 ani;<br />
– Persoanele hiperten<strong>si</strong>ve<br />
– Persoane cu dislipi<strong>de</strong>mie; mai ales persoanele cu trigliceri<strong>de</strong> >250 mg/dl şi cu HDLcolesterol<br />
Pentru screening se poate folo<strong>si</strong> următorul scor <strong>de</strong> risc pentru DZ <strong>de</strong> <strong>tip</strong> 2, scor care este<br />
uşor <strong>de</strong> folo<strong>si</strong>t <strong>de</strong>oarece se bazează doar pe date anamnestice şi pe examenul clinic.<br />
Tabel 1 – Scoruri <strong>de</strong> risc pentru <strong>diabetul</strong> <strong>zaharat</strong> <strong>tip</strong> 2<br />
Categorie Factori <strong>de</strong> risc Punctaj<br />
1. Ereditate<br />
2. Vârsta<br />
3. Sex<br />
4. Talie<br />
5. IMC<br />
ru<strong>de</strong> <strong>de</strong> gradul 1 cu DZ 3p<br />
2 ru<strong>de</strong> <strong>de</strong> gradul 2 cu DZ 2p<br />
o <strong>si</strong>ngură rudă <strong>de</strong> gradul 2 cu DZ 1p<br />
>55 ani 2p<br />
între 45-55 ani 1p<br />
masculin 2p<br />
antece<strong>de</strong>nte <strong>de</strong> DZ gestaţional sau naştere <strong>de</strong> feţi<br />
macrosomi (peste 4000 gr)<br />
>102 cm pt bărbaţi – cu durată a <strong>diabetul</strong>ui 10 ani 1p<br />
>88 cm pt femei – cu durată a <strong>diabetul</strong>ui 10 ani 1p<br />
>30 2p<br />
între 26-30 1p<br />
6. Hiperten<strong>si</strong>une TA>140/90 1p<br />
7. Dislipi<strong>de</strong>mie<br />
Trigliceri<strong>de</strong> > 150 mg/dl sau HDL colesterol < 40 la B şi<br />
9 riscul DZ <strong>tip</strong> 2 este foarte mare.<br />
Dacă totalul <strong>de</strong> puncte este între 6 şi 9 riscul <strong>de</strong> DZ <strong>tip</strong> 2 este mare.<br />
Dacă totalul <strong>de</strong> puncte este între 2 şi 5 riscul <strong>de</strong> DZ <strong>tip</strong> 2 este mediu.<br />
Dacă totalul <strong>de</strong> puncte este între 0 şi 2 riscul <strong>de</strong> DZ <strong>tip</strong> 2 este mic.<br />
În plus faţă <strong>de</strong> riscul conferit <strong>de</strong> scorul calculat conform tabelului <strong>de</strong> mai sus se adaugă<br />
datele paraclinice anterioare <strong>de</strong> <strong>tip</strong>ul IFG (glicemie à jeun alterată = 110-126mg/dl) sau IGT (test<br />
<strong>de</strong> toleranţă la glucoză modificat) analize care amplifică acest risc.<br />
La pacienţii ce aparţin unei grupe <strong>de</strong> risc crescut se recomandă efectuarea screeningului la un<br />
interval <strong>de</strong> 6 luni pentru cei cu risc foarte mare, la 1 an pentru cei cu risc mediu şi la 2 ani pentru<br />
cei cu risc mic.<br />
Conform <strong>de</strong>finiţiei <strong>de</strong> cla<strong>si</strong>ficare curentă, pre<strong>diabetul</strong> reprezintă o stare intermediară între<br />
normalitate şi diabet. Caracteristic pentru prediabet sunt alterarea valorilor glicemiei á jeun (IFG)<br />
şi/sau a glicemiei la 2 ore în cursul unui test <strong>de</strong> toleranţă la glucoză (IGT), fără însă a atinge<br />
valorile din DZ <strong>tip</strong> 2.<br />
De cele mai multe ori cei ce au prediabet (IFG sau IGT) în timp vor ajunge la valorile<br />
glicemiei care <strong>de</strong>finesc DZ motiv pentru care la aceşti pacienţi se va repeta glicemia à jeun la un<br />
interval <strong>de</strong> 3-6 luni.<br />
222 Jurnalul Român <strong>de</strong> <strong>Diabet</strong>. Nutriţie şi <strong>Boli</strong> Metabolice / Vol. 13 / nr. 4 /2006<br />
2p
● Se recomandă ca screening-ul să se efectueze prin <strong>de</strong>terminarea glicemiei bazale din<br />
plasma venoasă.<br />
Conform recomandărilor OMS (1999), pentru stabilirea diagnosticului <strong>de</strong> diabet <strong>zaharat</strong> sunt<br />
necesare cel puţin două <strong>de</strong>terminări ale glicemiei bazale cu valori ≥ 126 mg/dl în absenţa<br />
<strong>si</strong>mptomatologiei sau se efectuează TTGO, dacă glicemia bazală este ≥ 110mg/dl şi < 126mg/dl<br />
Interpretarea TTGO:<br />
Glicemie bazală < 110 mg/dl la 2h < 140 mg/dl NORMAL<br />
110-125 < 140 IFG (izolat)<br />
< 110 ≥ 140 IGTm(izolat)<br />
110-125 140-199 IFG+IGT ♦<br />
≥ 126 ≥ 200 DIABET ZAHARAT<br />
♦ Conform Cla<strong>si</strong>ficării OMS, IGT este <strong>de</strong>finit prin nivel “nediabetic”al glicemiei bazale (
se <strong>de</strong>sfăşoară continuu, sub diferite forme şi este absolut necesar pentru obţinerea unui bun<br />
control metabolic şi ameliorarea calităţii vieţii. Scopul acestui efort este acela <strong>de</strong> a ajuta persoana<br />
cu diabet să se adapteze cât mai bine la noua sa condiţie <strong>de</strong> viaţă şi <strong>de</strong> a împiedica apariţia<br />
complicaţiillor.<br />
Educaţia poate fi individuală sau în grup şi este susţinută <strong>de</strong> persoane special instruite<br />
(diabetologul, a<strong>si</strong>stente medicale educatoare, dieteticiană, cadrul medical antrenat în îngrijirea<br />
piciorului, eventual p<strong>si</strong>hologul).<br />
Trebuie să ne a<strong>si</strong>gurăm că educaţia terapeutică este acce<strong>si</strong>bilă tuturor pacienţilor cu diabet<br />
<strong>zaharat</strong>, ţinând cont <strong>de</strong> apartenenţa culturală, etnică, p<strong>si</strong>hosocială şi <strong>de</strong> diferite <strong>de</strong>ficienţe.<br />
La fiecare vizită medicală se recomandă inventarierea problemelor ce nece<strong>si</strong>tă educaţie<br />
terapeutică. Dacă pacientul are carenţe importante <strong>de</strong> exemplu în domeniul dietei, el trebuie să<br />
fie preluat <strong>de</strong> un dietetician<br />
IV. MANAGEMENTUL STILULUI DE VIAŢĂ<br />
Pacienţii cu DZ 2 sunt în majoritate suprapon<strong>de</strong>rali sau obezi şi au, în general, un stil <strong>de</strong><br />
viaţă (obiceiuri alimentare, se<strong>de</strong>ntarism) care a contribuit, alături <strong>de</strong> alţi factori, la apariţia<br />
afecţiunii. De aceea, se impune ca imediat după diagnosticare să se i<strong>de</strong>ntifice modalităţile <strong>de</strong><br />
intervenţie asupra stilului <strong>de</strong> viaţă. Prin ameliorarea stilului <strong>de</strong> viaţă se urmăreşte atingerea şi<br />
menţinerea greutăţii corporale i<strong>de</strong>ale, scă<strong>de</strong>rea valorilor glicemice, normalizarea valorilor<br />
lipi<strong>de</strong>lor serice <strong>si</strong> a acidului uric (sau aducerea cât mai aproape <strong>de</strong> normal), menţinerea unor<br />
valori optime ale ten<strong>si</strong>unii arteriale. Fumatul reprezintă un factor <strong>de</strong> risc cardiovascular<br />
in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nt, <strong>de</strong> aceea se va in<strong>si</strong>sta pentru renunţare la fumat.<br />
Principii standard:<br />
se recomandă modificarea obiceiurilor alimentare anterioare şi se a<strong>si</strong>gură accesul la un<br />
dietetician;<br />
se individualizează dieta în funcţie <strong>de</strong> vârstă, sex, înălţime, greutate, gradul <strong>de</strong> efort fizic,<br />
preferinţe, tradiţia locală, nivelul <strong>de</strong> cultură;<br />
se restricţionează consumul <strong>de</strong> alcool şi alimentele cu un conţinut bogat în zaharuri,<br />
gră<strong>si</strong>mi şi sare;<br />
pacienţii sunt informaţi asupra conţinutului în hidraţi <strong>de</strong> carbon al diverselor alimente şi<br />
a modalităţii <strong>de</strong> calcul;<br />
sunt instruiţi pentru prevenirea şi corectarea hipoglicemiilor;<br />
exerciţiul fizic se introduce treptat, în funcţie <strong>de</strong> abilităţile individuale;<br />
se încurajează prelungirea duratei şi creşterea frecvenţei activităţii fizice (acolo un<strong>de</strong> este<br />
necesar) până la 30-45 min./zi, 3-5 zile/săptămână sau 150 min./săptămână;<br />
în cazul efortului fizic susţinut, pacientul tratat cu insulină sau medicaţie orală, este<br />
instruit să-şi ajusteze medicaţia sau dozele <strong>de</strong> insulină, ori să suplimenteze hidraţii <strong>de</strong><br />
carbon;<br />
224 Jurnalul Român <strong>de</strong> <strong>Diabet</strong>. Nutriţie şi <strong>Boli</strong> Metabolice / Vol. 13 / nr. 4 /2006
la pacienţii obezi se pot lua în con<strong>si</strong><strong>de</strong>rare, ca terapie adjuvantă şi medicamentele<br />
specifice ce ajută la scă<strong>de</strong>rea în greutate. (ex: Xenical, Reductil)<br />
V. ŢINTE TERAPEUTICE ACTUALE<br />
Menţinerea valorilor glicemice în limite cât mai apropiate <strong>de</strong> persoanele nondiabetice a avut<br />
un impact pozitiv <strong>de</strong>monstrat asupra complicaţiilor cronice ale <strong>diabetul</strong>ui <strong>zaharat</strong>.<br />
Echilibrarea metabolică urmăreşte valorile glicemiei bazale, glicemia postprandială,<br />
hemoglobina glicozilată, valorile lipi<strong>de</strong>lor serice, acidului uric dar şi optimizarea valorilor<br />
ten<strong>si</strong>unii arteriale, precum şi controlul greutăţii.<br />
Principii standard:<br />
menţinerea HbA1c < 6,5% reduce semnificativ riscul <strong>de</strong> apariţie a complicaţiilor cronice;<br />
se in<strong>si</strong>stă pentru a<strong>si</strong>gurarea suportului educaţional şi terapeutic ce permite pacientului cu<br />
diabet <strong>zaharat</strong> să atingă ţinta terapeutică HbA1c
VI. AUTOCONTROLUL<br />
Autocontrolul glicemiei face parte integrantă din strategia <strong>de</strong> tratament atât a pacientului cu<br />
diabet <strong>zaharat</strong> insulinotratat cât şi al celui cu tratament oral.<br />
În cadrul procesului <strong>de</strong> educaţie terapeutică, automonitorizarea este esenţială pentru<br />
adaptarea corespunzătoare a dozelor <strong>de</strong> insulină în diferite <strong>si</strong>tuaţii, pentru gradarea efortului fizic<br />
sau a aportului alimentar, toate acestea în scopul atingerii şi menţinerii ţintelor terapeutice.<br />
Principii standard:<br />
autocontrolul glicemiei tuturor pacienţilor cu diabet <strong>zaharat</strong> insulinotrataţi (folo<strong>si</strong>nd<br />
glucometrul) este indispensabil <strong>si</strong> ar trebui să fie acce<strong>si</strong>bil ;<br />
ar fi util ca pacienţii cu DZ 2 nou diagnosticat să beneficieze <strong>de</strong> autocontrol;<br />
autocontrolul la pacienţii cu DZ 2 trataţi cu ADO poate fi util pentru a da informaţii<br />
<strong>de</strong>spre hipoglicemie, poate evi<strong>de</strong>nţia variaţiile glicemice datorate modificărilor <strong>de</strong><br />
medicaţie sau ale stilului <strong>de</strong> viaţă şi poate monitoriza schimbările survenite în cursul<br />
afecţiunilor intercurente.<br />
Automonitorizarea este foarte benefica daca persoanele cu diabet sunt instruite să efectueze<br />
autotestarea, să înregistreze datele, să înţeleagă semnificaţia acestora şi să intervină în schema<br />
terapeutică sau să se adreseze unui specialist.<br />
Testarea glicozuriei este mult mai acce<strong>si</strong>bilă din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re financiar, însa este o<br />
metodă limitată. Absenţa glucozei din urina spontană indică doar faptul că nivelul glicemiei este<br />
sub pragul renal (~180 mg/dl). Rezultatele pozitive nu fac diferenţa între nivele mo<strong>de</strong>rat şi mult<br />
crescute ale glicemiei, iar rezultatele negative nu <strong>de</strong>osebesc normoglicemia <strong>de</strong> hipoglicemie.<br />
Măsurarea corpilor cetonici în sânge sau urină este utilizată ca indicator al <strong>de</strong>ficienţei<br />
insulinice exprimată prin <strong>de</strong>zechilibrul metabolic important. Determinarea urinară a corpilor<br />
cetonici se realizează fie cu ajutorul nitropru<strong>si</strong>atului care însă evi<strong>de</strong>nţiază doar acetoacetatul şi<br />
acetona nu şi β-hidroxibutiratul, fie cu ajutorul ban<strong>de</strong>letelor speciale. Testarea corpilor cetonici<br />
urinari este recomandată când apar afecţiuni intercurente, în sarcină, când există <strong>si</strong>mptome<br />
sugestive pentru cetoacidoză şi în general, când se constată glicemii peste 250 mg/dl.<br />
VII. PROTOCOLUL TERAPEUTIC ÎN DIABETUL ZAHARAT TIP 2<br />
Ghidurile terapeutice elaborate <strong>de</strong> diverse organizaţii internaţionale şi algoritmul următor au<br />
la bază numeroase studii clinice care au urmărit diferite modalităţi <strong>de</strong> tratament în DZ 2,<br />
avându-se în ve<strong>de</strong>re atingerea ţintelor terapeutice.<br />
Tratamentul <strong>diabetul</strong>ui <strong>zaharat</strong> <strong>tip</strong> 2 poate cuprin<strong>de</strong> un tratament nefarmacologic şi unul<br />
medicamentos.<br />
Tratamentul nefarmacologic se referă la modificarea stilului <strong>de</strong> viaţă, vizând în principal<br />
recomandările dietetice şi exerciţiul fizic.<br />
226 Jurnalul Român <strong>de</strong> <strong>Diabet</strong>. Nutriţie şi <strong>Boli</strong> Metabolice / Vol. 13 / nr. 4 /2006
În cazul pacienţilor cu DZ 2, importanţa şi pon<strong>de</strong>rea mijloacelor terapeutice este eşalonată<br />
astfel: dietă, exerciţiu fizic, medicaţie orală. S-a <strong>de</strong>monstrat că prin dietă controlată şi exerciţiu<br />
fizic susţinut se poate reduce riscul <strong>de</strong> apariţie a <strong>diabetul</strong>ui <strong>zaharat</strong> <strong>tip</strong> 2, în rândul persoanelor cu<br />
alterarea toleranţei la glucoză cu 60%.<br />
Utilizarea tratamentului nefarmacologic ca modalitate unică a terapiei este indicată în<br />
<strong>diabetul</strong> <strong>zaharat</strong> <strong>tip</strong> 2 nou <strong>de</strong>scoperit cu glicemii mo<strong>de</strong>rat crescute (< 250 mg/dl), pentru a<br />
aprecia scă<strong>de</strong>rea glicemică numai cu acest mijloc terapeutic şi a imprima pacientului conceptul<br />
că dieta şi activităţile fizice sunt la fel <strong>de</strong> importante ca şi medicaţia orală. Eficienţa acestui<br />
mijloc terapeutic trebuie evaluată la fiecare 7 zile şi este menţinută până când nu se mai obţine<br />
un efect suplimentar. În acest moment se ......... medicaţia orală.<br />
Ulterior, eficienţa terapiei este evaluată după 3 luni <strong>de</strong> tratament iar atitudinea terapeutică se<br />
menţine nemodificată dacă ţintele glicemice au fost atinse.<br />
În cazul în care obiectivele nu sunt atinse prin lipsa complianţei, se reia procesul <strong>de</strong> educaţie<br />
terapeutică. Dacă nu se obţin rezultatele dorite din lipsa eficienţei terapiei, se recurge la<br />
modificarea tratamentului (medicaţie orală sau insulinoterapie).<br />
Medicaţia orală<br />
Alegerea medicaţiei se face în funcţie <strong>de</strong> valoarea glicemiei à jeun, a HbA1c, <strong>de</strong> durata<br />
<strong>diabetul</strong>ui, medicaţia anterioară şi alţi factori individuali.<br />
Iniţierea monoterapiei se efectuează cu ajutorul unor preparate mai potente în scă<strong>de</strong>rea<br />
glicemiei dacă HbA1c ≥7,0 %.<br />
De obicei, alegerea preparatului trebuie individualizată, ţinând cont <strong>de</strong> eficienţa preparatului<br />
asupra scă<strong>de</strong>rii glicemiei, <strong>de</strong> reacţiile adverse, comorbidităţi, tolerabilitate, a<strong>de</strong>renţa la tratament,<br />
preţul <strong>de</strong> cost şi efectele nonglicemice ale medicaţiei.<br />
<strong>Diabet</strong>ul <strong>zaharat</strong> <strong>tip</strong> 2 este o afecţiune cronică cu evoluţie progre<strong>si</strong>vă care înregistrează în<br />
timp o <strong>de</strong>teriorare a echilibrului glicemic. De aceea, terapia orală combinată este frecvent<br />
utilizată în scopul menţinerii ţintelor terapeutice.<br />
1. Monoterapia<br />
Se instituie în lipsa echilibrării la nivelul ţintelor propuse exclu<strong>si</strong>v prin modificarea stilului<br />
<strong>de</strong> viaţă. În cazul în care primele valori glicemice sunt mari (> 250 mg/dl) şi în următoarea<br />
săptămână nu s-au înregistrat scă<strong>de</strong>ri glicemice semnificative (> 100 mg) se va recurge la<br />
medicaţia orală.<br />
Medicaţia se va alege în funcţie <strong>de</strong> prezenţa comorbidităţilor şi IMC, respectând<br />
contraindicaţiile.<br />
Biguani<strong>de</strong>le sunt prima opţiune la pacienţi cu IMC ≥25 kg/m² iar secretagogele pot fi<br />
administrate la cei cu IMC
Metforminul este cea mai utilizată biguanidă în întreaga lume. Acţionează în principal prin<br />
inhibarea gluconeogenezei hepatice şi scă<strong>de</strong>rea glicemiei bazale. Monoterapia cu metformin<br />
poate induce o scă<strong>de</strong>re a HbA1c cu 1,5 procente. În general toleranţa este bună, cele mai comune<br />
efecte adverse fiind cele gastrointestinale (diareea). Monoterapia cu metformin nu se însoţeşte <strong>de</strong><br />
episoa<strong>de</strong> hipoglicemice sau <strong>de</strong> crestere in greutate. Studiul UKPDS a <strong>de</strong>monstrat beneficiile<br />
tratamentului cu metformin în prevenirea evenimentelor cardiovasculare. Acidoza lactică se<br />
întâlneşte rar şi numai atunci când nu au fost respectate contraindicaţiile (insuficienţă cardiacă,<br />
renală sau hepatică).<br />
Tratamentul cu metformin este contraindicat la cei cu transaminaze >3 x Normal, la femeile<br />
cu creatinina>1.4 mg/dl şi la bărbaţii cu creatinina>1.5 mg/dl, la cei cu vârsta >80 <strong>de</strong> ani <strong>si</strong> la cei<br />
cu insuficienta cardiaca congestiva.<br />
Sulfonilureicele<br />
Sulfonilureicele pot constitui o opţiune terapeutica la pacienţi cu IMC 3 x Normal <strong>si</strong> la cei cu<br />
creatinina >2 mg/dl<br />
Glini<strong>de</strong><br />
Glini<strong>de</strong>le stimulează secreţia <strong>de</strong> insulină ca şi sulfonilureicele, <strong>de</strong>şi au <strong>si</strong>tus-uri <strong>de</strong> legare<br />
diferite la nivel <strong>de</strong> receptor. Au timp <strong>de</strong> înjumătăţire plasmatică mai redus <strong>de</strong>cât sulfonilureicele<br />
şi nece<strong>si</strong>tă administrare mai frecventă. Efectul asupra scă<strong>de</strong>rii HbA1c (cu ~1,5 procente) este<br />
<strong>si</strong>milar celorlalte preparate. Glini<strong>de</strong>le au acelaşi efect asupra creşterii pon<strong>de</strong>rale ca şi<br />
sulfonilureicele însă hipoglicemia este mai rară datorita efectului <strong>de</strong> scurta durata. Repaglinid-ul<br />
(Novonorm) este reprezentantul <strong>de</strong> clasă acce<strong>si</strong>bil în ţara noastră.<br />
Inhibitorii <strong>de</strong> alfa glicozidază<br />
Inhibitorii <strong>de</strong> alfaglicozidază reduc rata <strong>de</strong> digestie a polizahari<strong>de</strong>lor la nivelul porţiunii<br />
proximale a intestinului subţire cu limitarea hiperglicemiei postprandiale, fără să producă<br />
hipoglicemie. Sunt mai puţin eficienţi asupra scă<strong>de</strong>rii HbA1c (induc o scă<strong>de</strong>re cu ~ 0.5-0,8<br />
procente). Cele mai frecvente reacţii adverse sunt cele gastrointestinale şi acestea pot conduce la<br />
întreruperea medicaţiei la 25-45% din pacienţi.<br />
Tiazolidindionele<br />
228 Jurnalul Român <strong>de</strong> <strong>Diabet</strong>. Nutriţie şi <strong>Boli</strong> Metabolice / Vol. 13 / nr. 4 /2006
Tiazolidindionele (sau glitazonele) sunt agonisti ai receptorilor PPARγ receptor şi cresc<br />
sen<strong>si</strong>bilitatea la insulină la nivelul ţesutului muscular, adipos şi hepatic (“insulin sen<strong>si</strong>tisers”).<br />
Efectul acestora în monoterapie asupra scă<strong>de</strong>rii HbA1c (cu ~1,5%) este <strong>si</strong>milar cu al celorlalte<br />
antidiabetice orale. Efectele adverse cele mai <strong>de</strong>s întâlnite sunt creşterea pon<strong>de</strong>rală şi retenţia<br />
hidrică. Creşterea pon<strong>de</strong>rală este atribuită redistribuirii gră<strong>si</strong>mii care se acumulează. Mecanismul<br />
principal <strong>de</strong> acţiune se manifestă la nivelul ţesutului adipos <strong>si</strong> are drept efect scă<strong>de</strong>rea rezistenţei<br />
la insulină.<br />
Insulina<br />
Insulinoterapia în monoterapie la pacientul cu diabet <strong>zaharat</strong> <strong>tip</strong> 2 are o eficienţă dovedită. În<br />
funcţie <strong>de</strong> comorbidităţi, <strong>de</strong> anumite stări fiziologice (sarcină, lactaţie), <strong>de</strong> contraindicaţiile <strong>de</strong><br />
administrare a medicaţiei orale sau <strong>de</strong> intoleranta la medicaţia orală, <strong>de</strong> acceptarea pacientului, se<br />
poate opta <strong>de</strong> la început pentru tratamentul cu insulină. Opţiunile obişnuite <strong>de</strong> iniţiere a<br />
insulinoterapiei sunt: insulina bazală, cu durată <strong>de</strong> acţiune prelungită, în administrare unică sau<br />
în asociere cu medicaţia orală şi insulina premixată în două prize zilnic.<br />
Insulinoterapia <strong>de</strong>termină episoa<strong>de</strong> hipoglicemice mai frecvente <strong>de</strong>cât alte medicamente<br />
hipoglicemiante.<br />
Controlul glicemic se îmbunătăţeşte, iar riscul <strong>de</strong> hipoglicemie sca<strong>de</strong> la pacienţii obezi cu<br />
insulinoterapie la care se asociază metformin.<br />
Există <strong>si</strong>tuaţii clinice în care tratamentul cu insulină este obligatoriu:<br />
– DZ <strong>tip</strong> 1<br />
– Sarcina<br />
– Hepatita cronică virală activă cu virus B sau C<br />
– Insuficienţa hepatică cronică<br />
– Intervenţii chirurgicale<br />
– Acci<strong>de</strong>nte cerebrale acute şi infarctul acut <strong>de</strong> miocard<br />
– Insuficienţa renală cronică, (în <strong>si</strong>tuaţia în care tratamentul cu Glurenorm nu mai este<br />
eficient)<br />
2. Terapia orală combinată<br />
● Se instituie în lipsa echilibrării metabolice corespunzătoare, la nivelul ţintelor propuse,<br />
exclu<strong>si</strong>v prin monoterapie.<br />
● Se poate utiliza la pacienţi cu diabet <strong>zaharat</strong> <strong>tip</strong> 2 nou <strong>de</strong>scoperit, cu glicemie à jeun ≥240<br />
mg/dl, dar < 300 mg/dl (corpi cetonici urinari absenţi) şi/sau HbA1c ≥9,0% dar 10,5%. În această <strong>si</strong>tuaţie <strong>de</strong> obicei<br />
spitalizarea este necesară şi cel puţin iniţial, se impune tratamentul cu insulină.<br />
Jurnalul Român <strong>de</strong> <strong>Diabet</strong>. Nutriţie şi <strong>Boli</strong> Metabolice / Vol. 13 / nr. 4 /2006 229
Trepte<br />
terapeutice<br />
Treapta I<br />
nefarmacologică<br />
Treapta II.<br />
farmacologică<br />
Tabel 2. Caracteristici ale intervenţiilor nefarmacologice şi farmacologice<br />
Intervenţie<br />
Scă<strong>de</strong>rea<br />
HbA1c<br />
( % )<br />
Modificare stil viaţă 1-2<br />
Metformin 1,5<br />
Avantaje Dezavantaje<br />
Cost scăzut<br />
Beneficii mari<br />
Necosti<strong>si</strong>tor<br />
Nu influenţează<br />
curba pon<strong>de</strong>rală<br />
Sulfoniluree 1,5 Necosti<strong>si</strong>tor<br />
Tiazolidindione 1,5<br />
Inh.α-gluco<strong>si</strong>dază 0,5-0,8<br />
Glini<strong>de</strong> 1-1,5<br />
Îmbunătăţesc<br />
profilul lipidic<br />
Nu influenţează<br />
curba pon<strong>de</strong>rală<br />
Durată scurtă<br />
<strong>de</strong> acţiune<br />
Flexibilitate orar<br />
mese<br />
Eşec în primul an<br />
Reactii adverse<br />
gastrointestinale,<br />
Rar acidoză lactică<br />
Creştere pon<strong>de</strong>rala<br />
Hipoglicemie.<br />
Retenţie hidrică<br />
Creştere pon<strong>de</strong>rală<br />
Costi<strong>si</strong>tor<br />
Reactii adverse<br />
gastrointestinale,<br />
Costi<strong>si</strong>tor<br />
3 doze zilnic,<br />
Costi<strong>si</strong>toare<br />
În figura următoare redăm o propunere <strong>de</strong> algoritm terapeutic pentru <strong>diabetul</strong> <strong>zaharat</strong> <strong>de</strong> <strong>tip</strong> 2<br />
230 Jurnalul Român <strong>de</strong> <strong>Diabet</strong>. Nutriţie şi <strong>Boli</strong> Metabolice / Vol. 13 / nr. 4 /2006
Jurnalul Român <strong>de</strong> <strong>Diabet</strong>. Nutriţie şi <strong>Boli</strong> Metabolice / Vol. 13 / nr. 4 /2006 231<br />
Fig. 3. Algoritm general <strong>de</strong> tratament in <strong>diabetul</strong> <strong>zaharat</strong> <strong>tip</strong>2<br />
* La data întocmirii acestui material (<strong>de</strong>c 2006), în ţările din Uniunea Europeană asocierea insulina-glitazone nu este aprobata<br />
*Glitazone vor fi prescrise <strong>de</strong> către medicul diabetolog, după evaluarea corespunzătoare a indicaţiilor şi contraindicaţiilor
Algoritmul prezentat ţine cont <strong>de</strong> treptele <strong>de</strong> tratament, <strong>de</strong> interacţiunile între diverse verigi<br />
etiopatogenice şi <strong>de</strong> costuri.<br />
Prima etapă <strong>de</strong> tratament o reprezintă modificarea stilului <strong>de</strong> viaţă. Din păcate pentru cei<br />
mai mulţi pacienţi cu DZ 2 această intervenţie este insuficientă, fie datorită complianţei reduse a<br />
pacienţilor, fie datorită progre<strong>si</strong>ei bolii sau ambelor.<br />
Dacă nu există contraindicaţii, Metforminul este recomandat ca medicaţie iniţială (alături <strong>de</strong><br />
dietă şi exerciţiu fizic), pentru efectul <strong>de</strong> scă<strong>de</strong>re a glicemiei, absenţa riscului <strong>de</strong> creştere<br />
pon<strong>de</strong>rală şi <strong>de</strong> hipoglicemie, numărul redus <strong>de</strong> reacţii adverse, acceptabilitate crescută şi preţ <strong>de</strong><br />
cost scăzut. Tratamentul cu metformin ar trebui titrat la doză maximală în interval <strong>de</strong> 1-2 luni, în<br />
funcţie <strong>de</strong> toleranţa individuală.<br />
Tabel 3. Titrarea dozei <strong>de</strong> metformin<br />
1. Iniţierea tratamentului cu doze mici <strong>de</strong> metformin (500 mg) 1-2 ori pe zi<br />
la mese<br />
2. După 5-7 zile, dacă nu au apărut efecte adverse gastrointestinale, se<br />
administrează 850 sau 1000mg x 2 ori pe zi (dimineaţa şi seara)<br />
3. Dacă după majorare apar reacţii adverse GI, se revine la doza anterioară<br />
şi se încearcă ulterior majorarea dozei.<br />
4. Doza maximală, uzual eficientă este <strong>de</strong> 1000 mg x 2/zi.<br />
5. Metformin este con<strong>si</strong><strong>de</strong>rat prima treaptă <strong>de</strong> tratament din punct <strong>de</strong><br />
ve<strong>de</strong>re al raportului cost/eficienţă.<br />
Etapa a II-a <strong>de</strong> tratament: medicaţie combinată<br />
Dacă în urma modificării stilului <strong>de</strong> viaţă şi terapiei maximale cu metformin nu se ating<br />
ţintele terapeutice, după 2-3 luni se recomandă asocierea unui alt preparat. Pot fi utilizate în<br />
asociere sulfonilureice, glitazone sau insulină bazală.<br />
Etapa a III-a <strong>de</strong> tratament<br />
În condiţii <strong>de</strong> ineficienţă a combinaţiilor anterioare se propune iniţierea insulinoterapiei sau<br />
inten<strong>si</strong>ficarea acesteia. În rare cazuri se acceptă tripla asociere <strong>de</strong> preparate orale datorită unei<br />
eficienţe dovedite mai scăzute comparativ cu insulinoterapia, în paralel cu un preţ <strong>de</strong> cost ridicat.<br />
3. Concluzii<br />
Eficienţa schemei terapeutice va fi apreciată pe baza evoluţiei greutăţii, a glicemiei à jeun şi<br />
postprandială şi atunci când este po<strong>si</strong>bil, cu ajutorul HbA1c.<br />
Schemele terapeutice iniţiate vor fi menţinute doar dacă au condus la atingerea ţintelor<br />
terapeutice şi se in<strong>si</strong>stă asupra modificării stilului <strong>de</strong> viaţă.<br />
Asocierile medicamentoase şi trecerea la o treaptă superioară <strong>de</strong> tratament sunt necesare<br />
atunci când nu se ating ţintele glicemice.<br />
Insulinoterapia poate fi iniţiată la pacientul cu DZ 2 în următoarele condiţii: sarcină şi<br />
lactaţie, intervenţii chirurgicale, infecţii severe, infarct miocardic, acci<strong>de</strong>nt vascular cerebral,<br />
232 Jurnalul Român <strong>de</strong> <strong>Diabet</strong>. Nutriţie şi <strong>Boli</strong> Metabolice / Vol. 13 / nr. 4 /2006
afecţiuni hepatice şi renale într-o fază evolutivă avansată, sau când nu se poate obţine<br />
echilibrarea metabolică cu ajutorul medicaţiei orale.<br />
4. Principalele grupe <strong>de</strong> medicamente antidiabetice acce<strong>si</strong>bile în Romania (DCI)<br />
ACARBOSA cp. 50mg, 100mg.<br />
(inhibitor <strong>de</strong> glico<strong>si</strong>dasă)<br />
BUFORMIN dg. 100mg (SILUBIN retard)<br />
(biguanidă)<br />
GLIBENCLAMID cp. 1,75mg, 3,5mg, 5mg. (MANINIL)<br />
(sulfoniluree)<br />
GLICLAZID cp.80mg, 30mg (DIAPREL, DIAPREL MR): ESQUEL<br />
GLIMEPIRID cp.1mg, 2mg, 3mg (AMARYL)<br />
GLIPIZID cp. 5mg, 10mg (GLUCOTROL XL, MINIDIAB)<br />
GLIQUIDONA cp. 30mg (GLURENORM)<br />
METFORMIN cp. 500mg, 850mg, 1000mg. (SIOFOR sau GLUCOPHAGE)<br />
(biguanidă)<br />
METFORMIN 400mg + GLIBENCLAMID 2,5mg (GLIBOMET)<br />
(combinaţii)<br />
METFORMIN 500mg + ROSIGLITAZONA 1mg sau 2mg (AVANDAMET)<br />
(combinaţii )<br />
PIOGLITAZONA cp. 15mg, 30mg, 45mg (ACTOS)<br />
(tiazolidindionă)<br />
REPAGLINIDA cp.0,5mg, 1mg, 2mg (NOVONORM)<br />
(glini<strong>de</strong>)<br />
ROSIGLITAZONA cp. 4mg (AVANDIA)<br />
(tiazolidindiona)<br />
VIII. CONTROLUL TENSIUNII ARTERIALE<br />
Hiperten<strong>si</strong>unea arterială este întâlnită la 30-50% din pacienţii cu DZ 2 şi este frecvent<br />
asociată cu alte complicaţii macro şi microvasculare. In studiul UKPDS, peste 40% dintre<br />
pacienţi erau <strong>de</strong>ja sub tratament hipotensor în momentul <strong>de</strong>scoperirii DZ. HTA este asociată cu<br />
insulinorezistenţa şi alte elemente ale <strong>si</strong>ndromului metabolic: obezitate abdominală, dislipi<strong>de</strong>mie,<br />
boli cardiovasculare. HTA este con<strong>si</strong><strong>de</strong>rată unul dintre cei mai importanţi factori <strong>de</strong> risc<br />
cardiovascular, iar prezenţa DZ îi agravează prognosticul şi riscul <strong>de</strong> <strong>de</strong>ces prin evenimente<br />
cardiovasculare.<br />
Măsurarea ten<strong>si</strong>unii arteriale se efectuează conform standar<strong>de</strong>lor, după repaus <strong>de</strong> minim 5<br />
minute, <strong>de</strong> preferat cu un sfingomanometru cu mercur, la fiecare vizită <strong>de</strong> rutină.<br />
Jurnalul Român <strong>de</strong> <strong>Diabet</strong>. Nutriţie şi <strong>Boli</strong> Metabolice / Vol. 13 / nr. 4 /2006 233
● Menţinerea valorilor TA < 130/80 mmHg reprezintă una din ţintele terapeutice urmărite la<br />
pacientul cu DZ 2;<br />
● Modificarea stilului <strong>de</strong> viaţă (scă<strong>de</strong>re pon<strong>de</strong>rală, dietă hiposodată, reducerea consumului<br />
<strong>de</strong> alcool, combaterea se<strong>de</strong>ntarismului) contribuie la scă<strong>de</strong>rea TA <strong>si</strong>stolice cu 4-10mmHg;<br />
● Iniţierea terapiei hipotensoare se face cu IEC (inhibitori ai enzimei <strong>de</strong> conver<strong>si</strong>e a<br />
angioten<strong>si</strong>nei) sau BRAG (blocanţi ai receptorului angioten<strong>si</strong>nei II).<br />
● Blocantele canalelor <strong>de</strong> calciu din clasa non-dihidropiridinelor reprezinta linia a doua <strong>de</strong><br />
medicamente ce trebuiesc folo<strong>si</strong>te la pacienţii diabetici urmate <strong>de</strong> diuretice <strong>de</strong> <strong>tip</strong>ul<br />
indapamidului.<br />
● La pacienţii cu angină sau cu cardiopatie ischemica se preferă administrare <strong>de</strong> β blocante<br />
cardioselective, la cei cu antece<strong>de</strong>nte <strong>de</strong> infarct miocardic β blocante sau IEC, la persoanele cu<br />
insuficienţă cardiacă se prefera IEC sau diuretic; o alternativă la β blocantele cardioselective o<br />
reprezintă carvedilolul care este indicat în insuficienţa cardiacă post infarct.<br />
● Controlul optim, cel mai frecvent, se obţine cu ajutorul unor asocieri medicamentoase. Mai<br />
mult <strong>de</strong> 2/3 din pacienţii cu DZ nece<strong>si</strong>tă două sau mai multe droguri antihiperten<strong>si</strong>ve pentru<br />
echilibrare. Controlul optim al ten<strong>si</strong>unii arteriale este absolut necesar pentru prevenirea<br />
complicaţiilor vasculare la pacientul cu diabet <strong>zaharat</strong> <strong>tip</strong> 2 (rezultate UKPDS).<br />
Atenţie: nu se asociază β blocante cardioselective cu verapamilul <strong>de</strong>oarece există riscul <strong>de</strong><br />
bloc atrio-ventricular total.<br />
Nu se recomandă asocierea a 2 clase diferite <strong>de</strong> blocante ale canalelor <strong>de</strong> calciu.<br />
În esenţă, cele trei linii (etape terapeutice) ar trebui să cuprindă:<br />
– Linia 1 - IECA sau BRAG<br />
– Linia a 2ª - blocanţi canale <strong>de</strong> calciu SR sau beta blocante (după caz) sau/ şi diuretic<br />
– Linia a 3ª - Moxonidină sau Metil-dopa sau Prazo<strong>si</strong>n (sau echivalenţi)<br />
IX. DIMINUAREA RISCULUI CARDIOVASCULAR<br />
Pacienţii cu diabet <strong>zaharat</strong> au un risc cardiovascular <strong>de</strong> 2-4 ori mai mare <strong>de</strong>cât populaţia<br />
generală şi este comparabil cu riscul pe care îl au persoanele fără diabet, ce au avut <strong>de</strong>ja un<br />
infarct miocardic. <strong>Boli</strong>le cardiovasculare explică mortalitatea a ~ 75% din pacienţii cu diabet<br />
<strong>zaharat</strong>.<br />
Aprecierea riscului cardiovascular trebuie efectuată cu ocazia diagnosticului şi o dată pe an.<br />
Abordarea riscului cardiovascular global cuprin<strong>de</strong> în practica clinică mai multe etape:<br />
– i<strong>de</strong>ntificarea factorilor <strong>de</strong> risc, a cardiopatiei ischemice şi a bolilor con<strong>si</strong><strong>de</strong>rate<br />
echivalente <strong>de</strong> risc ale cardiopatiei ischemice;<br />
– evaluarea riscului global în funcţie <strong>de</strong> care se <strong>de</strong>ci<strong>de</strong> strategia profilactică primară sau<br />
secundară şi obiectivele lor;<br />
– intervenţia pentru factorii <strong>de</strong> risc majori i<strong>de</strong>ntificaţi: hiperglicemia, hiperten<strong>si</strong>unea<br />
arterială, dislipi<strong>de</strong>miile, suprapon<strong>de</strong>rea/ obezitatea, dispoziţia abdominală a adipozităţii,<br />
<strong>si</strong>ndromul protrombotic, microalbiminuria.<br />
234 Jurnalul Român <strong>de</strong> <strong>Diabet</strong>. Nutriţie şi <strong>Boli</strong> Metabolice / Vol. 13 / nr. 4 /2006
O noţiune nouă în contextul riscului cardiovascular global este cea a ,,echivalentelor <strong>de</strong> risc<br />
ale cardiopatiei ischemice”. Ea cuprin<strong>de</strong> boli aterosclerotice cu manifestare clinică care conferă<br />
un risc crescut pentru apariţia evenimentelor coronariene. Acestea sunt: boala carotidiană<br />
<strong>si</strong>mptomatică, arteriopatia obliterantă periferică, anevrismul aortic abdominal, la care se adaugă<br />
şi <strong>diabetul</strong> <strong>zaharat</strong>. În prezent, <strong>diabetul</strong> <strong>zaharat</strong> este con<strong>si</strong><strong>de</strong>rat ca un echivalent <strong>de</strong> risc<br />
coronarian având riscul cuantificat >20% la 10 ani, iar aceasta se datorează asocierii lui frecvente<br />
cu mul<strong>tip</strong>lii factori <strong>de</strong> risc.<br />
În concluzie, riscul global din diabet, mai ales cel <strong>de</strong> <strong>tip</strong> 2 trebuie abordat precoce şi inten<strong>si</strong>v,<br />
cu mijloacele profilaxiei secundare, adică acelea ce se aplică bolnavilor coronarieni cunoscuţi.<br />
● Se intervine terapeutic pentru normalizarea glicemiei şi controlul ten<strong>si</strong>unii arteriale;<br />
● Se recomandă întreruperea fumatului;<br />
● Se recomandă administrarea la toţi pacienţii cu DZ <strong>tip</strong> 2 cu vârsta > 40 <strong>de</strong> ani <strong>de</strong><br />
75-100mg aspirină sau plavix (clopidogrel) la cei cu alergie la aspirina<br />
● Se a<strong>si</strong>gură managementul profilului lipidic:<br />
Obiectivul prioritar este obţinerea unui nivel-ţintă al LDL colesterolului; din acest motiv,<br />
dacă trigliceri<strong>de</strong>le au nivele sub 500 mg/dl, medicamentul <strong>de</strong> prima intenţie în dislipi<strong>de</strong>mia<br />
diabetică este statină.<br />
– statină în doza standard pentru toţi pacienţii > 40 ani sau la toţi cei cu boli<br />
cardiovasculare. Ţinta terapeutică vizează nivelul LDL 200mg/dl se poate<br />
adauga fenofibrat.<br />
În cazul în care trigliceri<strong>de</strong>le serice sunt ≥500 mg/di (risc <strong>de</strong> pancreatita acută) se va<br />
introduce <strong>de</strong> la început tratamentul cu fenofibrat şi dietă cu conţinut redus (sub 30 g/zi)<br />
in lipi<strong>de</strong>.<br />
– alte hipolipemiante (ezetimib, acizi omega3, acid nicotinic) în cazul eşecului/intoleranţei<br />
la medicamentele convenţionale;<br />
Indicaţiile tratamentului hipolipemiant în dislipi<strong>de</strong>mia diabetică în funcţie <strong>de</strong>trigliceri<strong>de</strong> şi<br />
LDL colesterol<br />
● Se ia în con<strong>si</strong><strong>de</strong>rare revascularizarea la pacienţii cu boală arterială periferică <strong>si</strong>mptomatică,<br />
boli coronariene şi ale caroti<strong>de</strong>i.<br />
Jurnalul Român <strong>de</strong> <strong>Diabet</strong>. Nutriţie şi <strong>Boli</strong> Metabolice / Vol. 13 / nr. 4 /2006 235
Tabel 4. Cla<strong>si</strong>ficarea riscului cardiovascular global în <strong>diabetul</strong> <strong>zaharat</strong>, conform ADA*:<br />
Factori <strong>de</strong> risc<br />
Nivelele riscului<br />
Scăzut Mo<strong>de</strong>rat Crescut<br />
Colesterol seric total mg/dl < 185 185 - 230 > 230<br />
Colesterol LDL seric mg/dl < 115 115 - 155 > 155<br />
Colesterol HDL seric mg/dl > 46 39 - 46 < 39<br />
Trigliceri<strong>de</strong> serice mg/dl < 150 150 - 200 > 200<br />
Ten<strong>si</strong>une arterială mmgHg < 130/80<br />
IMC kg/m²<br />
Talia ( cm ):<br />
bărbaţi<br />
>130/80 şi<br />
160/95<br />
< 25 sau 25 - 29.9 ≥ 30<br />
25 - 29.9 şi şi<br />
<strong>si</strong><br />
< 94 94 - 101 ≥ 102<br />
femei < 80 80 - 87 ≥ 88<br />
Excreţia <strong>de</strong> albumină mg/zi < 30 30 - 300 ≥ 300<br />
Fumatul (nr. ţigări/zi) nefumător 1 la 10 > 10<br />
Istoric <strong>de</strong> boli cardiovasculare absent<br />
* Asociaţia Americană <strong>de</strong> <strong>Diabet</strong><br />
X. HIPOGLICEMIA<br />
Istoric familial Istoric personal<br />
pozitiv pozitiv<br />
Infarct miocardic, acci<strong>de</strong>nt<br />
vascular cerebral, arteriopatie<br />
periferică<br />
Hipoglicemia reprezintă cea mai frecventă reacţie adversă a tratamentului hipoglicemiant<br />
oral sau cu insulină.<br />
Din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al severităţii, hipoglicemiile se împart astfel:<br />
– hipoglicemie uşoară sau mo<strong>de</strong>rată – pacientul are <strong>si</strong>mptome, dar reuşeşte să şi le<br />
corecteze cu hidraţi rapizi;<br />
236 Jurnalul Român <strong>de</strong> <strong>Diabet</strong>. Nutriţie şi <strong>Boli</strong> Metabolice / Vol. 13 / nr. 4 /2006
– hipoglicemie severă – pacientul nece<strong>si</strong>tă ajutorul altei persoane pentru a ieşi din<br />
hipoglicemie;<br />
– coma hipoglicemică – pacientul este inconştient şi <strong>de</strong>glutiţia este abolită Încercarea <strong>de</strong> a<br />
administra zahăr per os se poate solda cu asfixie.<br />
Principalele cauze <strong>de</strong> hipoglicemie la pacientul cu DZ <strong>tip</strong>2 sunt:<br />
– Supradozarea antidiabeticelor orale (în special sulfonil-ureice şi glini<strong>de</strong>) sau a insulinei<br />
– Biguani<strong>de</strong>le sau tiazolidindionele nu dau <strong>de</strong>cât excepţional hipoglicemie<br />
– Aport scăzut <strong>de</strong> gluci<strong>de</strong> sau omiterea unei mese în contextul în care pacientul şi-a<br />
administrat medicaţia hipoglicemiantă / insulină<br />
– Efortul fizic crescut<br />
– Consumul <strong>de</strong> alcool<br />
Pacienţii trebuie educaţi să recunoască <strong>si</strong>mptomele hipoglicemiei, să poarte zahăr asupra lor<br />
şi să intervină prompt pentru a corecta hipoglicemia.<br />
În tabelul 5 sunt <strong>si</strong>stematizate <strong>si</strong>mptomele ce se instalează progre<strong>si</strong>v, pe măsură ce se<br />
aprofun<strong>de</strong>ază hipoglicemia.<br />
Tabel 5. Principalele <strong>si</strong>mptome ale hipoglicemiei :<br />
Autonome Neuroglicopenice Neurologice<br />
Transpiraţii reci, profuze Ameţeală Ve<strong>de</strong>re dublă (diplopie)<br />
Tremurături Slăbiciune Înceţoşarea ve<strong>de</strong>rii<br />
Anxietate Somnolenţă Tulburări <strong>de</strong> vorbire<br />
Palpitaţii Cefalee Instabilitate<br />
Confuzie Coordonare proastă<br />
Tulburări <strong>de</strong> concentrare Convul<strong>si</strong>i, comă<br />
Dacă pacientul nu poate să-şi corecteze <strong>si</strong>ngur hipoglicemia se pune diagnosticul <strong>de</strong><br />
hipoglicemie severă..<br />
Diagnosticul <strong>de</strong> comă hipoglicemică se pune dacă pacientul este inconştient în contextul unei<br />
glicemii < 50 mg/dl. Este o complicaţie gravă care trebuie rapid combătută prin administrarea <strong>de</strong><br />
glucagon im sau iv sau/ şi glucoză intravenos. După montarea perfuziei trebuie solicitat <strong>de</strong><br />
urgenţă serviciul <strong>de</strong> ambulanţă pentru transportul bolnavului la spital.<br />
La pacienţii cu DZ <strong>tip</strong> 2 sub tratament cu sulfonilureice, în special cele cu durată lungă <strong>de</strong><br />
acţiune <strong>de</strong> <strong>tip</strong>ul glibenclamidului, coma hipoglicemică se poate repeta în următoarele 24-48 <strong>de</strong><br />
ore şi <strong>de</strong> aceea se recomandă internarea într-un serviciu <strong>de</strong> specialitate.<br />
Glucagonul nu se administrează (nu este eficient) in coma hipoglicemica indusa <strong>de</strong><br />
sulfonilureice sau ingestie exce<strong>si</strong>va <strong>de</strong> alcool.<br />
Pacienţii vârstnici, cei cu vechime mare a <strong>diabetul</strong>ui, sau cu insuficienţă renală au risc<br />
crescut <strong>de</strong> comă hipoglicemică datorită absenţei <strong>si</strong>mptomelor <strong>de</strong> hipoglicemie.<br />
Jurnalul Român <strong>de</strong> <strong>Diabet</strong>. Nutriţie şi <strong>Boli</strong> Metabolice / Vol. 13 / nr. 4 /2006 237
Tratament<br />
Hipoglicemia uşoară / mo<strong>de</strong>rată: pacienţii trebuie instruiţi să-şi administreze la primele<br />
<strong>si</strong>mptome <strong>de</strong> hipoglicemie 20 <strong>de</strong> grame <strong>de</strong> gluci<strong>de</strong> (10 grame gluci<strong>de</strong> cu absorbţie rapidă /zahăr<br />
şi 10 grame cu absorbţie lentă) şi eventual să repete administrarea <strong>de</strong> gluci<strong>de</strong> dacă <strong>si</strong>mptomele<br />
per<strong>si</strong>stă.<br />
Hipoglicemie severă: se administrează hidraţi per os dacă <strong>de</strong>glutiţia este păstrată.<br />
Coma hipoglicemică: se administrează glucagon i.m. sau i.v. şi la reluarea stării <strong>de</strong><br />
conştienţă, hidraţi rapizi cu o cantitate mică <strong>de</strong> lichid. În lipsa glucagonului se impune montarea<br />
unei perfuzii cu soluţie glucoză (10%, 20%, 30%) fără adaos <strong>de</strong> insulină.<br />
XI. CETOACIDOZA DIABETICĂ<br />
Cetoacidoza este provocată <strong>de</strong> insulinopenia relativă sau absolută care se instalează ca<br />
urmare a acţiunii unui factor <strong>de</strong>clanşator: acci<strong>de</strong>nt vascular, infecţii, afecţiuni chirurgicale,<br />
întreruperea tratamentului medicamentos / insulinic, traumă p<strong>si</strong>hică majoră etc. Toţi aceşti<br />
factori au rol hiperglicemiant şi cetogen, antrenând lipoliză cu producţie ma<strong>si</strong>vă <strong>de</strong> corpi<br />
cetonici.<br />
Tabloul clinic este <strong>de</strong>terminat <strong>de</strong> <strong>de</strong>shidratarea şi <strong>de</strong> scă<strong>de</strong>rea pH-ului sanguin cu tot<br />
cortegiul <strong>si</strong>mptomatic: poliurie polidp<strong>si</strong>e, vărsături, dureri abdominale, astenie extremă. La<br />
examenul clinic se constată tegumente uscate, limbă prăjită, tendinţă la hiperten<strong>si</strong>une, foetor ex<br />
ore cu miros <strong>de</strong> acetonă, <strong>de</strong>zorientare care poate să progreseze către comă în lipsa tratamentului.<br />
Tabloul biologic este caracterizat <strong>de</strong>: hiperglicemie, cetonurie şi acidoză metabolică.<br />
Orice modificare a stării generale la un diabetic poate fi un semn al cetoacidozei diabetice.<br />
Cu ajutorul <strong>de</strong>terminărilor rapi<strong>de</strong> ale glicemiilor şi corpilor cetonici urinari se poate <strong>de</strong>pista un<br />
<strong>de</strong>zechilibru metabolic. O hiperglicemie > 300 mg/dl şi reacţia corpilor cetonici ++ / +++ în<br />
urină sunt necesare şi suficiente pentru diagnosticul <strong>de</strong> cetoacidoză. Aceasta constituie o urgenţă<br />
metabolică. Se montează o perfuzie cu ser fiziologic şi pacientul va fi trimis <strong>de</strong> urgenta la<br />
unitatea specializata (diabetologie) cea mai apropiata.<br />
XII. SCREENINGUL COMPLICAŢIILOR CRONICE<br />
Complicaţiile cronice microvasculare sunt specifice <strong>diabetul</strong>ui <strong>zaharat</strong> şi apar ca urmare a<br />
expunerii în<strong>de</strong>lungate la hiperglicemie dar şi a unor factori genetici încă necunoscuţi. Aceste<br />
complicaţii includ retinopatia, nefropatia şi neuropatia diabetică. Complicaţiile microvasculare<br />
apar la pacienţii cu DZ 1 şi mai rar la cei cu DZ 2, la aceştia din urmă predomină afectarea<br />
macrovasculară, cauza principală <strong>de</strong> <strong>de</strong>ces fiind infarctul miocardic sau acci<strong>de</strong>ntul vascular<br />
238 Jurnalul Român <strong>de</strong> <strong>Diabet</strong>. Nutriţie şi <strong>Boli</strong> Metabolice / Vol. 13 / nr. 4 /2006
cerebral. Durata <strong>de</strong> evoluţie a <strong>diabetul</strong>ui <strong>zaharat</strong> şi nivelul controlului glicemic sunt elementele<br />
<strong>de</strong>terminante în apariţia şi progre<strong>si</strong>a complicaţiilor cronice.<br />
1. Afectarea oculară în <strong>diabetul</strong> <strong>zaharat</strong><br />
Importanţa evi<strong>de</strong>nţierii precoce şi tratamentul afecţiunilor oculare la pacienţi cu diabet<br />
<strong>zaharat</strong> rezultă din următoarele constatări:<br />
– Retinopatia diabetică reprezintă cea mai frecventă cauză <strong>de</strong> orbire la adulţi cu varsta 20-<br />
54 ani;<br />
– Aproape toţi pacienţii cu DZ 1 <strong>de</strong>zvoltă o formă <strong>de</strong> retinopatie şi >60% din cei cu DZ 2<br />
au asemenea modificări după 20 <strong>de</strong> ani <strong>de</strong> evoluţie a <strong>diabetul</strong>ui <strong>zaharat</strong>;<br />
– ~20% din pacienţii cu DZ 2 au retinopatie în momentul diagnosticului;<br />
– Pier<strong>de</strong>rea ve<strong>de</strong>rii datorată retinopatiei proliferative şi e<strong>de</strong>mului macular poate fi redusă<br />
cu 50% prin fotocoagulare laser, dacă evi<strong>de</strong>nţierea şi tratamentul se fac la momentul<br />
optim. Panfotocoagularea laser în tratamentul retinopatiei diabetice proliferative este<br />
<strong>si</strong>ngurul tratament cu eficacitate dovedită.<br />
Afectarea oculară în diabet cuprin<strong>de</strong> următoarele:<br />
– Retinopatia background caracterizată prin dilataţii ale capilarelor, ocluzii capilare,<br />
microanevrisme, microhemoragii, exudate dure;<br />
– Retinopatia preproliferativă asociază exudate moi, anomalii venoase şi arteriale;<br />
– Retinopatia proliferativă este caracterizată <strong>de</strong> apariţia neovaselor, a ţesutului fibros,<br />
uneori cu retracţii şi hemoragii in vitros sau <strong>de</strong>zlipire <strong>de</strong> retină;<br />
– Maculopatia este mai frecvent întâlnită la pacienţii cu DZ 2 şi poate <strong>de</strong>termina scă<strong>de</strong>rea<br />
marcată a ve<strong>de</strong>rii;<br />
– Glaucomul secundar neovascular se datorează vaselor <strong>de</strong> neoformaţie şi ţesutului fibros<br />
ce proliferează în unghiul sclerocorneean. Se asociază cu ,,rubeo<strong>si</strong>s iridis”<br />
(neovascularizaţie a irisului). Evoluează cu durere oculară, eventual hemicranie. Este<br />
greu <strong>de</strong> tratat. Poate duce la orbire.<br />
– Prezenţa <strong>diabetul</strong>ui accelerează <strong>de</strong>zvoltarea cataractei senile care este <strong>de</strong> 2-3 ori mai<br />
frecventă la pacienţi cu vârsta 50-60 ani.<br />
Screening oftalmologic<br />
Principii standard:<br />
● În retinopatia diabetică este foarte important screening-ul. O acuitate vizuală bună nu<br />
înseamnă neapărat că nu există afectare oculară legată <strong>de</strong> diabet.<br />
● Examenul oftalmologic al fiecărui pacient cu DZ nou <strong>de</strong>pistat, la momentul diagnosticării;<br />
● Examenul oftalmologic o dată pe an ;<br />
● Frecvenţa examinării se stabileşte în funcţie <strong>de</strong> natura leziunilor:<br />
la 12 luni în absenţa leziunilor sau când se <strong>de</strong>celează modificări minimale;<br />
Jurnalul Român <strong>de</strong> <strong>Diabet</strong>. Nutriţie şi <strong>Boli</strong> Metabolice / Vol. 13 / nr. 4 /2006 239
la 3- 6 luni când se constată agravarea leziunilor faţă <strong>de</strong> examinarea anterioară;<br />
mai frecvent în timpul sarcinii;<br />
● Situaţii ce nece<strong>si</strong>tă examinare <strong>de</strong> urgenţă la medicul specialist:<br />
Pier<strong>de</strong>rea ve<strong>de</strong>rii brusc instalată, aceasta putând ridica suspiciunea <strong>de</strong> hemoragie<br />
vitreană sau <strong>de</strong>zlipire <strong>de</strong> retină;<br />
Degradarea inexplicabilă a acuităţii vizuale, eventual prin e<strong>de</strong>m macular, cataractă.<br />
● Se va in<strong>si</strong>sta pentru:<br />
optimizarea ten<strong>si</strong>unii arteriale<br />
obţinerea unui bun control glicemic,<br />
normalizarea lipi<strong>de</strong>lor serice;<br />
● Retinopatia diabetică nu contraindică utilizarea aspirinei pentru prevenţia evenimentelor<br />
cardiovasculare;<br />
● Se recomandă <strong>de</strong>terminarea periodică a ten<strong>si</strong>unii intraoculare.<br />
2. Afectarea renală în <strong>diabetul</strong> <strong>zaharat</strong><br />
În condiţiile controlului metabolic actual (foarte bun în numai în 1/3 din cazuri), boala renală<br />
diabetică (BRD) este prezentă la 20-40% din pacienţii cu o durată <strong>de</strong> evoluţie a <strong>diabetul</strong>ui >15<br />
ani şi reprezintă cauza principală <strong>de</strong> <strong>de</strong>ces în DZ 1. S-a constatat că mai mult <strong>de</strong> 40% din<br />
cazurile noi <strong>de</strong> IRC evi<strong>de</strong>nţiate anual sunt datorate <strong>diabetul</strong>ui, în special a <strong>tip</strong>ului 2 <strong>de</strong> diabet.<br />
Dezvoltarea iniţială a nefropatiei diabetice este a<strong>si</strong>mptomatică şi evi<strong>de</strong>nţierea sa se poate<br />
face strict prin screening <strong>de</strong> laborator.<br />
În tabel sunt expuse cele 5 stadii ale BRD şi caracteristicile lor.<br />
Stadiul BRD<br />
Hiperfuncţie-<br />
hiperfiltrare<br />
Tabel 6. Cla<strong>si</strong>ficarea Mogensen a BRD<br />
Silenţios<br />
(normoalbuminuric)<br />
BRD<br />
incipientă<br />
BRD<br />
clinică<br />
IRC<br />
terminală<br />
Caracteristică ↑RFG** REA normală microalb. proteinurie ↓RFG<br />
REA* normală normală<br />
RFG**<br />
Hiperfiltrare<br />
>150ml/min<br />
30-300<br />
(mg/24h)<br />
20-200<br />
(µg/min)<br />
>300<br />
mg/24h<br />
>200<br />
µg/min<br />
variabilă<br />
hiperfiltrare normal sca<strong>de</strong>re scăzut<br />
TA normală normală în creştere HTA HTA<br />
Mec.patogen.<br />
Leziuni<br />
structurale<br />
↑pre<strong>si</strong>unea<br />
↑vol.glomerul<br />
Hipertrofie<br />
glomerulară<br />
i<strong>de</strong>m<br />
îngroşare MB i<strong>de</strong>m<br />
*REA – Rata excreţiei albuminei; **RFG – Rata filtrării glomerulare<br />
prolif.<br />
mesangiu;<br />
proc.<br />
inflam;<strong>de</strong>punere<br />
material<br />
glicoproteic<br />
distrucţie<br />
progre<strong>si</strong>vă<br />
a masei<br />
renale<br />
scleroză<br />
glomerulară<br />
progre<strong>si</strong>vă<br />
distrucţie<br />
avansată<br />
a masei<br />
renale<br />
distrucţie<br />
avansată<br />
240 Jurnalul Român <strong>de</strong> <strong>Diabet</strong>. Nutriţie şi <strong>Boli</strong> Metabolice / Vol. 13 / nr. 4 /2006
Există o serie <strong>de</strong> elemente ce pot precipita instalarea sau progre<strong>si</strong>a nefropatiei diabetice:<br />
– hiperten<strong>si</strong>unea arterială poate influenţa apariţia sau agravarea insuficienţei renale;<br />
– vezica neurogenă predispune la retenţie acută <strong>de</strong> urină sau obstrucţie mo<strong>de</strong>rată dar<br />
per<strong>si</strong>stentă care accelerează <strong>de</strong>gradarea funcţiei renale;<br />
– infecţiile urinare asociate cu elemente obstructive cresc riscul <strong>de</strong> pielonefrită şi necroză<br />
papilară care se finalizează cu agravarea insuficienţei renale;<br />
– medicaţia nefrotoxică (antiinflamatorii nesteroidiene, consum cronic <strong>de</strong> analgezice,<br />
substanţele <strong>de</strong> contrast, aminoglicozi<strong>de</strong>le), a fost asociată cu creşterea inci<strong>de</strong>nţei şi<br />
accelerarea <strong>de</strong>gradării funcţiei renale.<br />
Studiile DCCT şi UKPDS au <strong>de</strong>monstrat o reducere a inci<strong>de</strong>nţei microalbuminuriei şi a<br />
diferitelor stadii <strong>de</strong> afectare renală odată cu îmbunătăţirea controlului metabolic şi al ten<strong>si</strong>unii<br />
arteriale.<br />
Eliminarea urinară a albuminei prezintă variaţii importante <strong>de</strong>-a lungul zilei, <strong>de</strong>ci cea mai<br />
fiabilă (reproductibilă) metodă <strong>de</strong> screening pentru microalbuminurie ar trebui să fie<br />
<strong>de</strong>terminarea acesteia din urina colectată în 24 ore. Prin consens internaţional, s-a <strong>de</strong>cis ca limita<br />
inferioară pentru normalitate să fie <strong>de</strong> 30mg/24h (20µg/min). Deoarece aceasta colectare este<br />
dificilă, în ultimii ani sunt general acceptate alte două meto<strong>de</strong>: raportul albumina/creatinină<br />
(RAC) dintr-o emi<strong>si</strong>e spontană <strong>de</strong> urină şi colectarea fracţionată (nocturnă). Determinarea<br />
raportului albumină/creatinină din urina spontană este metoda cea mai <strong>si</strong>mplă şi pozitiv<br />
predictivă. O valoare a raportului >30mg/g (3,5mg/mmol) este con<strong>si</strong><strong>de</strong>rată anormală.<br />
Principii standard pentru îngrijirea nefropatiei diabetice:<br />
● Pacient cu DZ nou <strong>de</strong>scoperit: microalbuminurie + sumar urină + creatinina serică;<br />
● Anual va fi <strong>de</strong>terminată creatinina serică şi se va calcula rata filtrării glomerulre (RFG);<br />
● În prezenţa unei infecţii urinare se va efectua iniţial tratamentul acesteia şi ulterior,<br />
se măsoară microalbuminuria;<br />
● Dacă se constată o creştere a RAC (peste 30 mg/g) se repetă două <strong>de</strong>terminări în<br />
următoarele 4 luni.<br />
– rezultate pozitive la două- trei <strong>de</strong>terminări confirmă diagnosticul;<br />
– dacă următoarele testări nu sunt pozitive se repetă anual;<br />
● Abordarea terapeutică a pacienţilor cu ↑RAC, proteinurie sau ↓RFG cuprin<strong>de</strong>:<br />
– utilizarea IECA sau antagonişti ai receptorului angioten<strong>si</strong>nei II la doză maximă<br />
tolerată. Ambele preparate scad progre<strong>si</strong>a <strong>de</strong> la micro - la macroalbuminurie <strong>si</strong><br />
progre<strong>si</strong>a catre IRC.<br />
– se inten<strong>si</strong>fică controlul TA (valoare optimă < 130/80mmHg);<br />
– se monitorizează controlul glicemic (HbA1c
– se monitorizează evoluţia raportului albumină / creatinină, nivelul creatininei serice şi<br />
al pota<strong>si</strong>ului, se calculează RFG.<br />
● Dacă RFG
– ulceraţii trofice plantare<br />
– osteoartropatie Charcot<br />
Evi<strong>de</strong>nţierea afectării nervoase periferice se realizează prin anamneză, examen obiectiv şi<br />
măsurători electrofiziologice (viteza <strong>de</strong> conducere nervoasă), <strong>de</strong>terminarea sen<strong>si</strong>bilităţii<br />
vibratorii, termice şi protective.<br />
Screening-ul se face la evaluarea iniţială şi la evaluările anuale.<br />
● Diagnosticul <strong>de</strong> neuropatie sen<strong>si</strong>tivo-motorie se stabileşte uzual cu ajutorul anamnezei,<br />
inspecţia picioarelor şi evaluării sen<strong>si</strong>bilităţii tactile, termice, dureroase şi vibratorii (reflexe<br />
osteotendinoase, monofilament, ,,pin-prick” test, diapazon).<br />
● Diagnosticul <strong>de</strong> neuropatie diabetică <strong>si</strong>mptomatică - dureroasă- se face excluzând alte<br />
cauze po<strong>si</strong>bile.<br />
În tratamentul oricărei forme <strong>de</strong> neuropatie diabetică, optimizarea echilibrului metabolic este<br />
primul <strong>de</strong>zi<strong>de</strong>rat. În cazul în care terapia analgezică <strong>si</strong>mplă nu dă rezultate, se utilizează<br />
anti<strong>de</strong>pre<strong>si</strong>ve triciclice. Alte opţiuni terapeutice includ: pregabalin/gabapentin şi valproat, apoi<br />
tramadol, duloxetine şi oxycodone. De asemenea, trebuie avut în ve<strong>de</strong>re impactul p<strong>si</strong>hologic al<br />
<strong>si</strong>mptomatologiei continue, mai ales când este perturbat somnul.<br />
● Disfuncţia erectilă se diagnostichează cu ajutorul istoricului (inclu<strong>si</strong>v istoricul medicamentos),<br />
după exclu<strong>de</strong>rea unor probleme endocrine (se măsoară prolactina şi testosteronul);<br />
● Diagnosticul <strong>de</strong> neuropatie autonomă cardiovasculară se stabileşte folo<strong>si</strong>nd răspunsul<br />
frecvenţei cardiace la testele <strong>de</strong> provocare şi măsurarea ten<strong>si</strong>unii arteriale în clino şi ortostatism;<br />
● Gastropareza se evi<strong>de</strong>nţiază pe baza istoricului, examenului fizic şi a răspunsului la<br />
medicaţie prokinetică (metoclopramid, domperidon).<br />
4. Arteriopatia diabetică<br />
Arteriopatia diabetică afectează în special vasele <strong>de</strong> la nivelul distal al membrelor inferioare.<br />
Simptome:<br />
– Claudicaţie intermitentă (durere aparută la mers)<br />
– Durere <strong>de</strong> repaus<br />
– Durere spontană instalata brusc<br />
Semne:<br />
– Absenţa pulsului<br />
– Paloare la ridicarea membrului inferior<br />
– Roşeaţă la trecerea în ortostatism<br />
– Cianoză<br />
– Modificări trofice<br />
– Pentru diagnostic se folosesc :<br />
– Ecografie doppler<br />
– Angiografie<br />
Tratament:<br />
– Aspirină în doza <strong>de</strong> 75 mg/zi la cei fără contraindicaţie<br />
Jurnalul Român <strong>de</strong> <strong>Diabet</strong>. Nutriţie şi <strong>Boli</strong> Metabolice / Vol. 13 / nr. 4 /2006 243
– Sulo<strong>de</strong>xi<strong>de</strong> (Vessel-Due F), pentoxifilin la cei fără contraindicaţii (<strong>de</strong> exemplu la<br />
pacienţii fără retinopatie diabetică proliferativă, fără sângerări active sau AVC<br />
hemoragice în antece<strong>de</strong>nte)<br />
– Exerciţii fizice<br />
– Intervenţie <strong>de</strong> revascularizatie (angioplastie, by-pass)<br />
5. Piciorul diabetic<br />
Piciorul diabetic reprezintă o asociere <strong>de</strong> modificări rezultate din polineuropatia periferică,<br />
arteriopatie, traumatisme minore, suprainfecţii, <strong>de</strong>formări ale picioarelor, care au ca element<br />
comun riscul pentru ulceraţii şi/sau amputaţii ale membrelor inferioare.<br />
Prevenirea şi tratamentul precoce şi corect al ulceraţiilor poate reduce cu 50-80% numărul<br />
amputaţiilor. Aceasta se poate realiza numai cu ajutorul unei echipe multidisciplinare care<br />
inclu<strong>de</strong>: medicul <strong>de</strong> familie, diabetologul, chirurgul, neurologul, ortopedul, a<strong>si</strong>stente specializate<br />
şi, evi<strong>de</strong>nt, pacientul.<br />
Traumele minore (produse <strong>de</strong> tăierea incorectă a unghiilor, încălţăminte nepotrivită, calusuri<br />
ulcerate), recunoaşterea tardivă a leziunilor (<strong>de</strong> către pacient sau <strong>de</strong> către medic), tulburările <strong>de</strong><br />
ve<strong>de</strong>re şi <strong>de</strong> mers, alterarea sen<strong>si</strong>bilităţii periferice, izolarea socială şi lipsa <strong>de</strong> complianţă a unor<br />
pacienţi, sunt factori <strong>de</strong> risc importanţi pentru ulceraţii şi amputaţii.<br />
● Inspecţia picioarelor pacienţilor cu diabet <strong>zaharat</strong> face parte din evaluarea anuală şi se<br />
urmăresc:<br />
– istoricul <strong>de</strong> ulceraţie sau amputaţie, <strong>si</strong>mptomatologie sugestivă <strong>de</strong> boală arterială<br />
periferică, dificultăţile <strong>de</strong> ordin fizic sau vizual în autoîngrijirea piciorului;<br />
– <strong>de</strong>formările piciorului (<strong>de</strong>gete în ciocan, proeminenţe osoase), semne evi<strong>de</strong>nte <strong>de</strong><br />
neuropatie (anhidroza plantară, calusuri, dilataţii venoase) sau <strong>de</strong> ischemie incipientă,<br />
leziuni ale unghiilor;<br />
– evi<strong>de</strong>nţierea neuropatiei cu ajutorul monofilamentului, diapazonului şi pin-prick test;<br />
– palparea arterelor periferice (dorsală şi tibială posterioară), <strong>de</strong>terminarea raportului<br />
pre<strong>si</strong>unii gleznă/braţ, Doppler când pulsaţiile sunt diminuate (
Managementul pacienţilor cu risc se face în funcţie <strong>de</strong> nivelul acestuia:<br />
Fără risc - plan educaţional specific <strong>de</strong> îngrijire a picioarelor;<br />
Cu risc - reevaluări regulate la 6 luni ce cuprind: inspecţia piciorului, examinarea<br />
încălţămintei, reluarea procesului <strong>de</strong> educaţie privind îngrijirea zilnică.<br />
Risc înalt - reevaluare la 3-6 luni: inspecţia piciorului, recomandare pentru încălţăminte<br />
specială, eventual se asociază intervenţia vasculară.<br />
Risc foarte înalt - reevaluare la 1-3 luni<br />
Picior cu ulceraţie sau infecţie - este necesară intervenţia unei echipe multidisciplinare în<br />
mai puţin <strong>de</strong> 24 ore:<br />
a. toaletare şi <strong>de</strong>bridare;<br />
b. antibioterapie <strong>si</strong>stemică în caz <strong>de</strong> celulită sau liză osoasă: penicilină, macroli<strong>de</strong>,<br />
clindamicină şi/sau metronidazol – ca primă linie;<br />
c. ciprofloxacin sau amoxiclav – ca linie secundă;<br />
d. redistribuirea punctelor <strong>de</strong> maximă pre<strong>si</strong>une; investigarea şi tratamentul insuficienţei<br />
circulatorii;<br />
e. examinare osoasă: radiologic şi biop<strong>si</strong>e (când se suspectează osteomielită);<br />
f. control optim al glicemiei;<br />
g. încălţăminte specială, îngrijire ortopedică şi discuţie individualizată pentru prevenirea<br />
recurenţelor.<br />
Amputaţia este indicată în următoarele <strong>si</strong>tuaţii :<br />
– după o evaluare vasculară <strong>de</strong>taliată efectuată <strong>de</strong> o echipă specializată;<br />
– dacă durerile datorate ischemiei nu pot fi controlate <strong>de</strong> analgezice şi prin<br />
revascularizare;<br />
– dacă o infecţie/ulceraţie <strong>de</strong>vine ameninţătoare <strong>de</strong> viaţă şi nu poate fi tratată cu<br />
celelalte măsuri.<br />
Decizia privind efectuarea unei amputaţii se va lua în echipa multidisciplinară şi numai după<br />
evaluarea oportunităţii şi eficienţei terapiei conservatoare.<br />
XIII. SARCINA LA PACIENTA CU DIABET ZAHARAT<br />
Sarcina poate să apară la paciente cunoscute cu diabet <strong>zaharat</strong> <strong>tip</strong> 1, <strong>tip</strong> 2 sau poate evi<strong>de</strong>nţia<br />
o tulburare <strong>de</strong> glicoreglare la o pacientă care nu se ştia cu diabet.<br />
Termenul <strong>de</strong> diabet <strong>zaharat</strong> gestaţional este utilizat pentru a <strong>de</strong>scrie ,,orice grad <strong>de</strong><br />
tulburare <strong>de</strong> glicoreglare cu <strong>de</strong>but sau primă recunoaştere în timpul sarcinii”(OMS).<br />
Screening-ul are indicaţie majoră la femeile cu risc crescut <strong>de</strong> a <strong>de</strong>zvolta diabet gestaţional:<br />
a) obeze;<br />
b) cu istoric <strong>de</strong> diabet gestaţional la sarcini anterioare;<br />
c) glicozurie per<strong>si</strong>stentă;<br />
d) istoric familial <strong>de</strong> diabet <strong>zaharat</strong>;<br />
Jurnalul Român <strong>de</strong> <strong>Diabet</strong>. Nutriţie şi <strong>Boli</strong> Metabolice / Vol. 13 / nr. 4 /2006 245
Momentul favorizant pentru <strong>de</strong>zvoltarea DZ este în săptămânile 24-28 <strong>de</strong> sarcină, însă<br />
glicemia bazală trebuie verificată <strong>de</strong> la prima vizită.<br />
Orice valoare glicemică mai mare <strong>de</strong> 95 mg/dl trebuie să atenţioneze asupra unui po<strong>si</strong>bil<br />
diabet gestaţional, nece<strong>si</strong>tând efectuarea unui test oraş <strong>de</strong> toleranţă la glucoză, după mo<strong>de</strong>lul<br />
redat mai jos.<br />
Diagnosticul în două etape cuprin<strong>de</strong> – screening iniţial (nu e necesară starea a jeun) cu 50g<br />
glucoză administrate oral şi <strong>de</strong>terminarea glicemiei la 1oră; la femeile cu glicemie >140mg/dl la<br />
1h după 50 g glucoza oral se face confirmare prin TTGO.<br />
În tabelele <strong>de</strong> mai jos sunt <strong>si</strong>stematizate criteriile diagnostice pentru TTGO efectuat la<br />
gravi<strong>de</strong> recomandate <strong>de</strong> ADA (American <strong>Diabet</strong>es Association).<br />
Tabel 7. TTGO cu 75g glucoză (durata 2 ore)<br />
Glicemie à jeun 95mg/dl 5,3mmol/l<br />
Glicemie la 1h 180 10<br />
Glicemie la 2h 155 8,6<br />
Tabel 8. TTGO cu 100g glucoză, modificat dupa O’ Sullivan <strong>si</strong> Mahan (durata <strong>de</strong> 3 ore)<br />
Glicemie à jeun 95mg/dl 5,3mmol/l<br />
Glicemie la 1h 180 10<br />
Glicemie la 2h 155 8,6<br />
Glicemie la 3h 140 7,8<br />
După OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii), <strong>diabetul</strong> gestaţional este diagnosticat după<br />
aceleaşi criterii stabilite (<strong>de</strong> OMS) pentru diabet <strong>zaharat</strong> sau IGT (în cazul efectuării TTGO cu<br />
75 g glucoză). Semnificaţia IFG (după OMS) în sarcină rămâne să fie stabilită, dar orice femeie<br />
cu IFG trebuie să efectueze TTGO cu 75 g glucoză.<br />
Menţionăm că diagnosticul <strong>diabetul</strong>ui gestaţional ca<strong>de</strong> în atribuţiile medicului <strong>de</strong> familie<br />
care va colabora pe <strong>de</strong> o parte cu medicul ginecolog, care are în îngrijire gravida, precum şi cu<br />
medicul diabetolog, atunci când valoarea glicemiei sau testul <strong>de</strong> încărcare orală cu glucoză<br />
indică valori cu semnificaţie pentru <strong>diabetul</strong> gestaţional. Orice diabet gestaţional trebuie trimis<br />
către medicul diabetolog pentru confirmare şi indicaţii terapeutice.<br />
Sarcina la femeia cu diabet este con<strong>si</strong><strong>de</strong>rată o sarcină cu risc din cauza faptului că în cazul<br />
în care <strong>diabetul</strong> nu este bine compensat, hiperglicemia importantă şi prelungită poate duce la<br />
diverse complicaţii.<br />
La mamă creşte riscul <strong>de</strong> HTA, preeclamp<strong>si</strong>e, infecţii <strong>de</strong> tract urinar, apariţia sau agravarea<br />
complicaţiilor cronice ale <strong>diabetul</strong>ui <strong>zaharat</strong>, risc crescut pentru hipoglicemii/cetoacidoze,<br />
postpartum, risc <strong>de</strong> a <strong>de</strong>zvolta diabet <strong>zaharat</strong> patent (la femeile cu diabet gestaţional). Creşte<br />
mortalitatea perinatală, la făt există un risc crescut <strong>de</strong> apariţie a malformaţiilor congenitale,<br />
246 Jurnalul Român <strong>de</strong> <strong>Diabet</strong>. Nutriţie şi <strong>Boli</strong> Metabolice / Vol. 13 / nr. 4 /2006
macrosomie, hipoglicemie neonatală iar pe termen lung, risc crescut pentru obezitate şi alterarea<br />
toleranţei la glucoză.<br />
Cel mai bun mijloc <strong>de</strong> a reduce con<strong>si</strong><strong>de</strong>rabil riscurile atât pentru copil cât şi pentru mamă,<br />
este <strong>de</strong> a se consulta medicul specialist diabetolog înainte <strong>de</strong> apariţia sarcinii şi <strong>de</strong> a pregăti<br />
această sarcină.<br />
Con<strong>si</strong>lierea preconcepţiei şi aprecierea riscurilor unei sarcini sunt recomandate tuturor<br />
femeilor cu diabet <strong>zaharat</strong>, inclu<strong>si</strong>v celor cu istoric <strong>de</strong> diabet gestaţional într-o sarcină anterioară<br />
şi cuprin<strong>de</strong>:<br />
– educaţia specifică femeii cu diabet <strong>zaharat</strong> pe perioada sarcinii;<br />
– optimizarea controlului glicemic în perioada <strong>de</strong> preconcepţie (HbA1c
5. Textbook of <strong>Diabet</strong>es John C. Pickup, Gareth Williams, Blackwell Scientific Publications,<br />
2003,2.4-2.12,52.1-53.1<br />
6. Management of hiperglycaemia in type 2 diabetes, a consesul algorithm for the initiation and<br />
adjustement of therapy – D.M. Nathan, J.B. Buse, H.B. Davidsen et all. – <strong>Diabet</strong>ologia<br />
(2006), 49:1711-1721<br />
7. Mincu I., Ionescu-Tîrgovişte C. / Hipoglicemiile, Ed. Militară, Bucureşti, 1990<br />
8. UK Prospective <strong>Diabet</strong>es Study (UKPDS) Group – Effect of inten<strong>si</strong>ve blood-glucose control<br />
with Metformin on complications in overweight patients with tpe 2 diabetes; The Lancet<br />
1998; 352: 854-865<br />
9. American <strong>Diabet</strong>es Association – Standards of Medical Care in <strong>Diabet</strong>es, <strong>Diabet</strong>es Care<br />
2005; 28(1), S4-S36<br />
10. The <strong>Diabet</strong>es Prevention Programme Reserch Group – Impact of Inten<strong>si</strong>ve lifestyle and<br />
metformin therapy on cardiovascular disease risk factors in the <strong>Diabet</strong>es Prevention<br />
Programme - <strong>Diabet</strong>es Care 2005, 28:888-894<br />
11. European Society of Hyperten<strong>si</strong>on, European Society of Cardiology, 2003, European Society<br />
of Cardiology gui<strong>de</strong>lines for the management of arterial hyperten<strong>si</strong>on - J. Hypertens. 2003;<br />
21:1011-53.<br />
12. http//www.echoline.org/documents/2003 gui<strong>de</strong>lines.pdf<br />
13. Clinical gui<strong>de</strong>lines and evi<strong>de</strong>nce review for Type 2 diabetes – <strong>Diabet</strong>ic retinopathy; early<br />
management and screening. Scheffield 2001, Hutchinson A.McIntosh A. Peter J. et all<br />
14. http//www.nice.org.uk/pdf/diabetesretinopathyfullexpert.pdf.<br />
15. International Working Group of the <strong>Diabet</strong>ic Foot – Apelqvist J., Bakker K et all. –<br />
International Consensus on the <strong>Diabet</strong>ic Foot, Maustricht, The Netherlands, 1999.<br />
16. <strong>Diabet</strong>ic Autonomic Neuropathy: a technical review – Vinik Al. Maser RE., Mitchell B.,<br />
Freeman R - <strong>Diabet</strong>es Care 2003; 26:1553-79<br />
17. American <strong>Diabet</strong>es Association – Gestational <strong>Diabet</strong>es Mellitus – <strong>Diabet</strong>es Care 2004; 27<br />
(suppl. 1): S88-S90.<br />
18. Nathan DM. – Initial management of glycemia in type 2 diabetes mellitus – N. Engl. J. Med.<br />
2003; 347:1342-1349 Yki-Jarvinen H. Drug therapy: thiazolidindiones - N. Engl. J. Med.<br />
2004, 351:1106.<br />
19. Mincu I., Ionescu-Tîrgovişte C. / Echilibrul acido-bazic, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică,<br />
1978<br />
20. Salpeter S, Greyber E, Pasternak G. – Risk of fatal and nonfatal lactic acido<strong>si</strong>s with<br />
metformin use in type 2 diabetes mellitus, 2006 – Cochrane Database Syst. Rev. CD<br />
002967<br />
21. Holstein A, Plaschke A, Egberts E. H. / Lower inci<strong>de</strong>nce of severe hypoglicemia in patients<br />
with type 2 diabetes treated with glimepirid.<br />
22. Mogensen CE: Definition of diabetic disease in insulin <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nt diabetes mellitus, based on<br />
renal function tests, in: The Kidney and Hiperten<strong>si</strong>on in <strong>Diabet</strong>es Mellitus, edit.: Mogensen<br />
CE, Kluwer Aca<strong>de</strong>mic Publishers, 2000, p: 13-29.<br />
248 Jurnalul Român <strong>de</strong> <strong>Diabet</strong>. Nutriţie şi <strong>Boli</strong> Metabolice / Vol. 13 / nr. 4 /2006