parestezii faringiene. probleme de diagnostic şi diagnostic diferenţial

REvISTÃ GENERALÃ GENERAL REvIEw
PARESTEZII FARINGIENE. PROBLEME DE DIAGNOSTIC ŞI
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
Cornean Santa Corina 1 , Cornean Corina Iulia 2
1 Spitalul Judeţean de Urgenţă Satu Mare, 2 Studentă UMF Iuliu Haţieganu Cluj-Napoca
Address for correspondence / Adresa de corespondenţă:
Cornean Santa Corina, M.D., OTO, PhD
ORL Department, Satu Mare County Hospital
e-mail: corinacornean@yahoo.com
Title: Pharyngeal Paraesthesia. Diagnostic Problems and Differential Diagnostics
Abstract
We take in discussion a complex clinical entity: pharyngeal paraesthesia, which basically
represents commotion of pharyngeal sensibility, and which are a common problem encountered in
medical practice. Pharyngeal paraesthesia arise numerous problems of positive diagnostics and
especially differential diagnostics. Finally, in our opinion, the diagnostics of pharyngeal paraesthesia
must be an exclusion diagnostic in order not to loose the diagnostic of a severe illness at start.
Keywords: pharyngeal paraesthesia, clinical examination, investigation, positive diagnostics,
differential diagnostics, exclusion diagnostics
Rezumat
Luăm în discuţie o complexă entitate clinică: paresteziile faringiene (PF), care reprezintă în
esenţă tulburări de sensibilitate ale faringelui şi care sunt o problemă frecvent întâlnită în practica
medicală. PF ridică numeroase probleme de diagnostic pozitiv şi mai ales de diagnostic diferenţial. În
final, diagnosticul de PF trebuie sa fie, în opinia noastră, un diagnostic de excludere pentru a nu se
pierde diagnosticul unei afecţiuni grave aflate la debutul ei.
Cuvinte cheie: parestezii faringiene, examen clinic, investigaţie, diagnostic pozitiv, diagnostic
diferenţial, diagnostic de excludere
Paresteziile faringiene (PF) aparţin tulburărilor de sensibilitate ale faringelui. PF reprezintă o
entitate complexă din punct de vedere clinic. Sunt definite ca „senzaţii exagerate”, pe care bolnavul le
localizează la nivelul faringelui şi limbii. Aceste manifestări nu pot fi explicate prin prezenţa obiectivă
a unor fenomene patologice buco-faringo-laringiene.
O altă definiţie pentru PF este aceea de „senzaţii persistente” descrise mai mult ca o jenă decât ca
o durere, resimţită în regiunea buco-faringiană.
Simptomatologia subiectivă este complexă, slab definită, polimorfă, bolnavul putând face diferite
comparaţii:
– simpla jenă descrisă la nivelul gâtului, senzaţie de arsură, sau senzaţie de corp străin (unii
bolnavi descriu chiar o senzaţie de „fir de păr”)
CONEXIUNI MEDICALE NUMĂRUL 1 (17) MARTIE 2010 36

GENERAL REvIEw REvISTÃ GENERALÃ
– durere de intensitate diferită, uneori insuportabilă, manifestată fie difuz, fie în punct fix.
Durerea poate prezenta chiar iradiere în ureche (falsa otalgie), spre regiunea posterioară a
nasului şi mai frecvent iradiere în limbă.
Obiectiv, examenul clinic ORL (rinoscopie, bucofaringoscopie, laringoscopie, otoscopie) nu
evidenţiază modificări anatomice.
La examenul clinic general starea generală a bolnavului nu este modificată.
Se descriu mai multe varietăţi de manifestări clinice care pot fi încadrate în termenul general de
PF:
1. Senzaţia de „glob” sau de „nod în gât” (hipofaringian)
Bolnavul descrie frecvent senzaţia de corp străin la nivelul gâtului, pe care chiar o poate asocia cu
diferite întâmplări mai vechi (aspiraţie accidentală a unui fir de păr de la animale de casă, consumul
de carne de peşte după care a rămas cu această senzaţie, deşi intervalul de timp este descris ca fiind de
saptămâni sau luni de la eveniment). De asemenea poate descrie o senzaţie mai mult sau mai puţin
dureroasă situată în regiunea mediană sau paramediană a gâtului şi care uneori se deplasează în cursul
deglutiţiei (“urcă”).
2. Senzaţia de constricţie cervicală
Uneori bolnavul are chiar senzaţia iminentă de sufocare şi nu de puţine ori se prezintă în serviciile
de urgenţă pentru acest simptom. Laringoscopia indirectă nu evidenţiază modificări ale corzilor vocale
sau diminuarea spaţiului glotic.
3. Senzaţia prezenţei unor secreţii, mucozităţi situate, sau descrise ca fiind prezente în partea
posterioară a vălului palatin
Bolnavul descrie aceste secreţii ca fiind extrem de aderente la faţa posterioară a vălului, secreţii pe
care de altfel încearcă în mod repetat şi sistematic să le elimine prin diferite manevre. Bolnavul face
eforturi mari de expectoraţie, uneori până la vărsătură. De asemenea face manevre repetat de hemaj,
uneori extrem de agresive pentru mucoasa rinofaringiană. Repetarea acestor manevre poate determina
uneori lezarea mucoasei, chiar cu apariţia unor mici hemoragii nazale sau bucale, sau cu eliminarea de
spută sangvinolentă, element care sperie şi mai mult bolnavul.
Nu de puţine ori bolnavul repetă obsesiv aceste manevre până când, după mari eforturi, elimină
o cantitate de secreţie pe care de multe ori o aduce în batistă pentru a o arăta medicului şi pe care o
descrie ca un „cheag de puroi”, „cheag de sânge”, sau chiar „bucată de carne”, pentru bolnav aceasta
fiind dovada evidentă a prezenţei unei afecţiuni grave şi ascunse.
4. În alte situaţii, prin repetarea acestor manevre se ajunge chiar la instalarea progresivă a unor
elemente de tic faringian.
5. Paresteziile linguale sunt de asemenea foarte frecvente. Acestea se manifestă prin durere la
nivelul limbii, descrisă ca superficială sau uneori profundă, iradiată la baza limbii sau de-a lungul
marginii linguale. Uneori este descrisă ca o senzaţie de arsură în limbă.
A. Caracteristicile clinice ale paresteziilor faringiene
– pacientul descrie multe din aceste simptome ca fiind prezente la deglutiţia în gol
– nu sunt prezente practic la deglutiţia alimentelor; de altfel nu există modificări ale alimentaţiei
sau greutăţii corporale a acestor bolnavi
– senzaţia este persistentă în timp şi constantă ca descriere (săptămâni, luni, sau chiar ani)
B. Caracteristici suplimentare
– caracterul paresteziilor faringiene este mai mult de jenă decât de durere
– semnul Chwostek este pozitiv şi rămâne prezent şi după tratamentul cu preparate de calciu
– în general nu se asociază cu tulburări de somn, decât în cazurile cu anxietate marcată asociată
Factori favorizanţi:
– teren nevropat
– menopauza
CONEXIUNI MEDICALE NUMĂRUL 1 (17) MARTIE 2010 37

REvISTÃ GENERALÃ GENERAL REvIEw
– anxietatea
– insomnia
– cancerofobia (acesta este cel mai important şi mai frecvent factor favorizant şi uneori chiar
declanşator, în special dacă este asociată cu prezenţa unei afecţiuni oncologice la un membru
al familiei sau cunoscuţi).
Factori declansatori:
– în principal, aşa cum am amintit anterior, prezenţa unei afecţiuni oncologice sau chiar un
deces din aceste motive. Motivul este cu atât mai întemeiat dacă afecţiunea respectivă a fost
localizată în regiunea cervicală.
– stări de tensiune, stări conflictuale familiale sau la locul de muncă
– traume afective
Diagnosticul diferenţial
Reprezintă cea mai importantă problemă ridicată de un bolnav cu parestezii faringiene. În final
diagnosticul pozitiv de parestezii faringiene trebuie în opinia noastră să fie un diagnostic de excludere,
deoarece este vital a se examina extrem de atent bolnavul care prezintă practic o simptomatologie de
multe ori difuză, neprecizată, cu caracteristici vagi obiective şi pe care le descrie într-o manieră extrem
de subiectivă, dar care pot masca o afecţiune gravă, eventual aflată la debutul ei (de exemplu o afecţiune
neoplazică buco-faringiană).
1. Disfagia reală, obiectivă este cel mai important element de diagnostic diferenţial. Bolnavul
descrie dificultatea de alimentaţie, iar durerea care este prezentă la deglutiţia alimentelor lichide şi/sau
solide este frecvent progresivă ca intensitate, fiind însoţită de odinofagie.
Malformaţii: hipertrofia muşchiului crico-faringian, spasticitatea muşchiului cricofaringian care
poate produce disfagia congenitală.
Acest simptom poate fi prezent în inflamaţii:
– inflamaţii acute: angina acută, amigdalita acută, sinuzite acute
– inflamaţii cronice: amigdalita cronică, sinuzitele cronice posterioare (etmoidale sau sfenoidale).
Faringita cronică evoluează frecvent cu prezenţa unor secreţii vâscoase la nivelul epifaringeului.
La examenul obiectiv faringele este permanent congestionat, iar lueta frecvent edemaţiată ca urmare a
manevrelor repetate de hemaj sau raclaj efectuate de bolnav.
Afecţiunile tumorale:
– tumori benigne cu localizare în sfera organelor ORL, în special buco-faringe (chist valecular,
chist de ventricul Morgani)
– tumori maligne: neoplasmele buco-faringiene, sau esofagiene, în special aflate la debut.
2. Glosodinia:
2.1. Glosodinia prin intoleranţă, datorată reacţiei mucoasei linguale la diferite materiale de
proteză sau la materialele de obturaţie dentară. Clinic se constată o congestie difuză la nivelul limbii,
sau chiar hipertrofia papilelor linguale, uneori chiar cu eroziuni pe marginea limbii. Aceste leziuni
trebuie atent examinate şi diferenţiate în final de posibilele leziuni ulcerative neoplazice incipiente de
la nivelul limbii.
2.2. Electrogalvanismul bucal (stomatita electrogalvanică) apare atunci când pentru lucrările
dentare au fost utilizate materiale din metale diferite. Clinic, pe lângă congestia papilelor linguale,
bolnavul poate prezenta gust metalic în gură sau senzaţia de înţepătură sau arsură în limbă.
2.3. Sindroame anemice
– anemia pernicioasă determină apariţia glositei Hunter, caracterizată prin atrofia limbii, cu
suprafaţă depapilată, netedă, lucioasă şi glosodinie
– anemia hipocromă (Sindrom Plummer-Vinson), disfagia sideropenică care evoluează de
asemenea cu glosodinie.
CONEXIUNI MEDICALE NUMĂRUL 1 (17) MARTIE 2010 38

GENERAL REvIEw REvISTÃ GENERALÃ
3. Algiile faringiene
– nevralgia glosofaringiană (nerv IX)
– simpatalgia sau carotidalgia.
4. Sindromul de apofiză stiloidă lungă; dintre elementele descrise de bolnav se remarcă durerea
la deglutiţie, cu iradiere spre ureche.
5. Tulburări de statică vertebrală
Artroza cevicala poate produce trei tipuri de sindroame functionale dupa localizarea leziunilor:
– sindrom superior (sindromul Barré-Lieou)
– sindromul mijlociu, caracterizat prin diskinezie faringo-esofagiană, manifestat clinic prin
disfagie, parestezii faringiene, consecinţă a hiperostozelor
– sindromul inferior, produs prin leziunile ultimei vertebre cervicale şi a primei vertebre dorsale,
care evoluează clinic cu nevralgie de plex brahial (durere iradiată în membrul superior).
Refluxul gastro-esofagian în special nocturn, produce o iritaţie a mucoasei faringiene, manifestată
prin durere faringiană persistentă şi congestia permanentă hipo sau chiar orofaringiană. Acest reflex
poate ascunde prezenţa unei hernii hiatale sau a ulcerului gastro-duodenal.
Afecţiunile glandei tiroide (hipertrofia tiroidiană, noduli tiroidieni).
Spasmofilia constituită, manifestă clinic şi care cedează la tratamentul specific.
Concluzii
1. Paresteziile faringiene reprezintă o entitate clinică complexă, frecvent întâlnită în practica
clinică.
2. Paresteziile faringiene se caracterizează prin bogăţia simptomatologiei subiective, bolnavul
descriind adeseori plastic elementele supărătoare pentru care se prezintă în serviciile medicale.
3. Aceste simptome sunt constante ca formă de manifestare şi pertistente în timp, în general fără
a se modifica (bolnavul descrie în mod repetat şi constant aceleaşi fenomene).
4. În acelaşi timp la examenul clinic obiectiv nu se evidenţiază modificări buco-faringo-laringiene.
5. Examinările paraclinice nu relevă modificări obiective (explorare radiologică, endoscopică,
echografică şi uneori chiar CT- de multe ori efectuat la cerere de către bolnav).
6. Paresteziile faringiene ridică o importantă problemă de diagnostic diferenţial, având în vedere
numeroasele afecţiuni obiective care pot da o simptomatologie asemănătoare.
7. Diagnosticul de parestezii faringiene trebuie să fie în final un diagnostic de excludere, după ce
s-au efectuat toate examinările clinice şi paraclinice necesare pentru a exclude o afecţiune gravă
(în special afecţiunile neoplazice la debut).
8. Bolnavul cu parestezii faringiene necesită în opinia noastră şi o anumită supraveghere în timp,
o urmărire a simptomelor şi a evoluţiei caracterului acestora, tocmai pentru a fi siguri că nu se
va pierde din diagnosticul precoce debutul unei afecţiuni grave.
Referinţe
1. Buruiană, M. Disfagia congenitală prelungită prin disfuncţia musculară faringiană. Oto-Rino-Laringologia,
1997;3-4:51.
2. Costinescu N, Gârbea, S, Popovici, G, Racoveanu, V, Tetu, I. Oto-Rino-Laringologia, Ed. Medicală,
Bucureşti, 1964:208.
3. Gârbea, S, Moga, I. Rinologie. Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1985:526.
4. Sarafloleanu, C, Furtuna, C. Rinoreea posterioară. Consideraţii etiologice, clinice şi tratament; Revista
Română de ORL, Vol.XXIV, 2002;1:13.
CONEXIUNI MEDICALE NUMĂRUL 1 (17) MARTIE 2010 39