Curs 11 - Orogenul Carp. Merid. - Doru Juravle

Tectonica alpină. Structurile prealpine ale autohtonului danubian au fost reluate în
ciclul geotectonic alpin, rezultând un eşafodaj tectonic complicat, în care şi-au lăsat
amprenta fazele getice, respectiv tectogenezele austrică şi laramică. Principalele elemente
tectonice care caracterizează danubianul sunt duplicaturile. Acestea ar fi fost generate de
stressurile determinate de mişcările din prima (tectogeneza austrică) şi a doua (tectogeneza
laramică) fază getică. Soclul şi cuvertura au fost afectate de fracturi, după care s-au produs
încălecări secundare, echivalente cu duplicaturile. În consecință, în autohtonul danubian s-au
separat danubianidele superioare (interne) şi danubianidele inferioare (externe). Acestea vin
în contact de-a lungul accidentului tectonic major, denumit falia Cerna. Sedimentarul de
Svinița - Svinecea şi Presacina crespunde danubianidelor interne, iar cel de Cerna–Jiu,
danubianidelor externe.
Autohtonul danubian a fost afectat şi de deformări postlaramice, cu efecte rupturale.
Postlaramic este şi grabenul Cernei, care s-a format prin reactivarea faliei jurasice, Cerna.
O altă problemă este legată de semnificația masivului de roci bazice şi ultrabazice de la
Iuți pentru geodinamica hercinică. Acesta este încălecat de la vest de formațiunile cristaline
ale seriei de Poiana Mraconia şi încalecă la rândul său pe cele ale seriilor de Neamțu şi
Corbu, spre est. În această situație, masivul ar putea constitui o sutură cu resturi de scoarță
oceanică hercinică.
Deformărilor prealpine au fost determinate în parte de punerea în loc a masivelor
granitoide, a căror abundență este specifică pentru domeniul danubian şi care au determinat
crearea unor structuri anticlinale, a căror zonă axială o ocupă.
Fig. 2. Structura și litostratigrafia Carpaților Meridionali la vest de Olteț (după Mutihac, 1990)
Relațiile cu Platforma Moesică. Marginea externă a domeniului danubian este
acoperită de formațiunile de molasă ale avanfosei carpatice şi/sau ale cuverturii postectonice
paleogene getice, motiv pentru care relațiile dintre domeniile getic şi moesic nu sunt
accesibile observației directe.
Discuția asupra raporturilor dintre cele două domenii se face diferit pentru unitățile
prealpine şi cele alpine propriu-zise. La nivelul soclului prealpin se poate presupune o
încălecare, probabil prejurasică, peste depresiunea permiană, suprapusă marginii moesice.
La nivelul formațiunilor mezozoice se admit existența unor fracturi verticale sau subverticale,
164