Curs 11 - Orogenul Carp. Merid. - Doru Juravle

Zona Svinița - Svinecea, este identificată în partea sudică a M-ților Almăj, aceasta
evoluând ca bazin de sedimentare în partea sud-vestică a autohtonului danubian, cu
acumulare de depozite în ciclurile prealpin şi alpine.
Ciclul prealpin este reprezentat de depozite de vârstă carbonifer superior - permiană,
dezvoltate într-un litofacies continental–lacustru, paralic, cu conglomerate, gresii, argile,
şisturi cărbunoase. Sunt prezente intercalațiile subțiri de cărbuni. În Permian se recunoaşte o
activitate vulcanică de tip exploziv, aceasta fiind marcată de riolite şi mai rar bazalte şi
cinerite intercalate la diferite nivele în depozitele terigene.
Ciclul alpin este format din două serii sedimentare, separate de discordanța datorată
mişcărilor mezocretacice (austrice).
a) Sedimentarul liasic - cretacic inferior este caracteristic faciesurilor de mare adâncă,
cu calcare fine, amonitice şi marne. În partea inferioară a succesiunii depozitele sunt
dezvoltate încă în facies de Gresten cu cărbuni, alături de formațiuni conglomeratice care
marchează revenirea apelor în bazinul de sedimentare.
b) Sedimentarul neocretacic este alcătuit dintr-o suită ritmică care debutează cu gresii
calcaroase şi se încheie cu marne.
Zona Presacina este localizată între culoarul Caransebeş - Mehadia, în vest şi masivul
Godeanu spre est. În nord se întinde până în M-ții Țarcu. Din punct de vedere al ciclurilor de
sedimentare, zona a avut o evoluție similară cu zona Svinița - Svinecea, existând unele
deosebiri litofaciale: o dezvoltare mai importantă a formațiunilor de wildflysch şi vulcanogensedimentare.
Zona Cerna - Jiu se delimitează din Valea Cernei spre est, pe versantul sudic al M-ților
Vâlcan, depăşind Valea Jiului până în Valea Oltețului, La Polovraci.
În ce priveşte evoluția bazinului de sedimentare aferent zonei Cerna-Jiu, sunt diferențe
față de celelalte două zone. Unii autori consideră că acumularea sedimentelor începe din
Carbonifer, odată cu depozitele seriei ankimetamorfice cu cărbuni superiori, de Schela. Alții
admit existența numai a ciclului alpin, întrerupt de tectogenezele austrice. În ceea ce toți
cercetătorii sunt de acord, este faptul că bazinul avea o poziție marginală în cadrul
domeniului danubian, aspect marcat de formarea unei întinse platforme carbonatice, de
vârstă jurasic mediu - apțiană. În suita calcaroasă se disting calcare de facies recifal, care
reclamă adâncimi mai mici ale mării. Se detaşează calcarele de Stramberg (Jurasic superior)
şi cele urgoniene (Eocretacic).
Tectonica
În aria carpatică autohtonul danubian reprezintă marginea continentală instabilă a plăcii
euroasiatice. Aspectul structural al danubianului este rezultatul orgenezelor hercinice şi
alpine (tectogenezele austrică şi laramică) (Fig. 2).
Tectonica prealpină se referă la deformările suferite de formațiunile metamorfice, de
soclu, în ciclurile geotectonice precambriene (precadomiene, cadomiene, baikaliene) şi
paleozoice (caledoniene şi hercinice). Cele mai vechi serii metamorfice ale dacidelor
marginale pot fi grupate în două categorii principale:
- serii metamorfice alcătuite predominant din formațiuni metaclastice: Lainici–Păiuş şi
Poiana Mraconia;
- serii metamorfice alcătuite predominant din formațiuni metaeruptive bazice: Drăgşan
şi Neamțu.
Această grupare sugerează, în opinia unor autori, că au existat două domenii majore
precambriene, cu o constituție diferită a scoarței, care apoi au fost implicate în procese de
şariaj.
Tectonica hercinică a danubianului poate fi comparată într-o oarecare măsură cu
structura prealpină a dacidelor mediane. Unul din cele mai importante efecte tectonice
hercinice conservate în structurile alpine, este reprezentat de şariajul grupului de Drăgşan
peste cristalinul de Lainici – Păiuş.
163