Nr. 6 - Clubul Copiilor Petrila

† G U R I E ,
prin harul lui Dumnezeu,
Episcop al Devei şi
Hunedoarei,
Preacucernicului cler,
Preacuviosului cin monahal şi
Dreptmăritorilor creştini:
Sfântă binecuvântare arhierească
din străvechea Cetate a Devei!
Hristos a înviat!
Iubiţi credincioşi,
Valoarea şi semnificaţia profundă
a acestei vestiri, care răsună în
binecuvântata noapte a Sfintelor
Paşti, poate fi înţeleasă cu adevărat
doar de cei care, prin mila (harul) lui
Dumnezeu, s-au ridicat (deşteptat)
din moartea păcatului.
Fără Învierea Mântuitorului,
viaţa şi condiţia pământească a omului
sunt o mare zădărnicie şi un vis
amăgitor ce stă permanent sub semnul
întrebării: la ce folosesc alergăturile
vieţii şi la ce bună viaţa ca
atare, dacă moartea are ultimul cuvânt
în rostirea existenţei? Învierea
Mântuitorului este răspunsul lui
Dumnezeu care pune în rost şi dă
sens lumii şi vieţii!
Mi-am ales ca temă de meditaţie
în Cuvântul pastoral din acest an
ideea că Dumnezeul nostru este
Dumnezeul Învierii, un Dumnezeu
care-Şi subordonează prezenţa şi lucrarea
Sa în lume lucrării de înviere
a fiecărui om în parte. Cei care nu
înţeleg faptul că în spatele a tot ceea
ce ni se întâmplă în viaţă stă efortul
lui Dumnezeu de a ne recupera pe
fiecare în perspectiva Învierii, aceia
se vor sminti şi se vor dezamăgi de
Dumnezeu. Mediocrii, superficialii,
nu înţeleg taina Învierii lui Hristos şi
se smintesc de Dumezeu pentru că
nu înţeleg că viaţa pământească trebuie
să fie o permanentă deprindere
cu Învierea.
(continuare în pag. 3)
Pentru prima dată în
Valea Jiului, credincioşii
nu vor mai fi nevoiţi să
vină de acasă cu vase
pentru a lua Sfintele
Paşti. Părintele paroh
Gabriel Bulf a cumpărat
1500 de pahare din plastic
cu capac în care vă va
oferi, în mod civilizat,
pâinea şi vinul pascal
Anul 2 Nr. 6 Aprilie 2012 Apare în Valea Jiului
Publicaţie a Complexului Catedralei “Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul” din Petroşani
Învierea cea de obşte mai înainte de Patima Ta încredinţând-o, pe Lazăr
din morţi l-ai sculat, Hristoase Dumnzeule.
Pentru aceasta şi noi, ca pruncii, semnele biruinţei purtând, Ţie,
Biruitorului morţii, strigăm: Osana Celui dintru înălţime!
Bine eşti cuvântat, cel ce vii întru numele Domnului.
(Troparul Floriilor)
Dumnezeu să vă binecuvinteze!
Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei

2 - SĂ LUĂM AMINTE...
Evangheliile rânduite a fi citite în cadrul sfintelor Liturghii
din duminicile lunii aprilie
1 aprilie / Duminica a cincea
din post
Sfânta Evanghelie cuprinde proorocia despre
Patimile Domnului nostru Iisus Hristos, cererea fiilor
lui Zevedeu de a li se da locuri lângă Iisus în
Împărăţia cerurilor şi sfatul Domnului dat celorlalţi
apostoli.
În vremea aceea, luând Iisus pe cei doisprezece
ucenici ai Săi, a început să le spună cele ce
erau să se întâmple.
Iată mergem sus, la Ierusalim, şi Fiul Omului
va fi vândut arhiereilor şi cărturarilor şi-L vor
osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor. Şi
aceştia Îl vor batjocori, şi-L vor scuipa, şi-L vor
biciui, şi-L vor omorî. Dar după trei zile, va învia.
„Atunci au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui
Zevedeu, şi i-au zis: Învăţătorule, voim să ne faci
ceea ce vom cere de la Tine. Dar Iisus i-a întrebat:
Ce voiţi să vă fac? Iar ei i-au spus: Dă-ne
nouă să şedem unul de-a dreapta Ta şi altul dea
stânga Ta, întru slava Ta.
Dar Iisus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi!
Puteţi să beţi paharul pe care-l beau Eu sau să vă
botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu?
„Au zis Lui: Putem! Iisus le-a zis atunci: Paharul
pe care Eu îl beau, îl veţi bea, şi cu botetul
cu care Eu Mă botez, vă veţi boteza. Dar a şedea
de-a drepta Mea sau de-a stânga Mea, nu este al
Meu să dau, căci se va da acelora pentru care sa
pregătit.
Când au auzit ceilalţi zece ucenici, au început
să fie mânioşi pe Iacob şi pe Ioan.
Atunci Iisus, chemându-i la Sine, le-a grăit:
Ştiţi că cei ce se socotesc domni peste popoare au
asupra lor putere şi mai-marii lor le ţin în mână!
Dar nu astfel trebuie să fie între voi; ci dintre voi
va vrea să fie mai mare, să fie slujitorul vostru şi
care vrea să fie întâi, să fie tuturor slugă.
Că şi fiul Omului n-a venit ca să I se slujească,
ci ca să slujească şi să-şi dea sufletul preţ
de răscumpărare pentru mulţi.
8 aprilie / Duminica Floriilor
Luminat şi slăvit este praznicul Intrării Domnului
nostru Iisus Hristos în Ierusalim. Despre el
ne povesteşte Sfânta Evanghelie şi care începe aşa:
Cu şase zile mai înainte de Paşti, Iisus a venit
în Betania, unde era Lazăr cel pe care îl înviase
din morţi. Acolo i-au făcut ospăţ, iar Marta slujea.
Şi Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu El la
masă.
Iar Maria, luând o litră de mir foarte scump,
de nard adevărat, a uns picioarele lui Iisus şi le-a
şters cu părul ei. Şi casa s-a umplut de mirosul
mirului.
Atunci Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii
Lui, cel care era să-L vândă, a grăit: pentru ce nu
s-a vândut mirul acesta pe trei sute de dinari şi
banii să se fi dat la săraci? Dar el a zis aceasta, nu
pentru că-i păsa de săraci, ci pentru că era fur şi,
având punga la el, dădea la o parte din cele puse
într-însa.
Iisus a răspuns: Las-o, că pentru ziua îngropării
Mele l-a păstrat. Căci pe săraci pururea
îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea.
Şi din iudei, mulţime mare a aflat că este acolo
şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să-l vadă şi pe
Lazăr, pe care-l înviase din morţi. Atunci, maimarii
preoţilor s-au sfătuit ca şi pe Lazăr să-l
omoare, fiindcă din pricina lui, mulţi dintre iudei
plecau şi credeau în Iisus.
A doua zi, mulţime de popor, care venise la
praznic, auzind cum că Iisus vine în Ierusalim, au
luat stâlpări de finic şi au ieşit întru întâmpinarea
Lui şi strigau: Osana! Binecuvântat este Cel ce
vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!
Iar Iisus, aflând un asin tânăr, a şezut pe el,
precum este scris: „Nu te teme, fiica Sionului! Iată
Împăratul tău vine, şezând pe mânzul asinei.
Acestea nu le-au înţeles ucenicii Lui, la început,
dar, când s-a preamărit Iisus, atunci şi-au
adus aminte şi şi-au dat seama că acestea erau
scrise pentru El şi acestea I le-au făcut Lui.
Iar mulţimea care fusese cu El, când l-a strigat
pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi, mărturisea
cum a fost. De aceea I-a ieşit poporului
înainte, pentru că auzise că a săvârşit miniunea
aceasta.
Binecuvântat este Cel ce vine întru numele
Domnului!
Acest nou număr al publicaţiei creştine CUVÂNTUL PAROHIAL vă este oferit, în luna martie 2012, de către preotul paroh Gabriel Bulf, cu binecuvântarea Episcopului
nostru, Gurie. Noi, Mihai Barbu (redactor-şef) şi Rolland Szedlacsek (DTP), împreună cu cei din Asociaţile “Fire de iarbă” Petroşani, Rosa Multiflora şi Clubul Copiilor si
Elevilor Petrila, ne-am străduit să mijlocim, apariţia numărului 6/2012. La realizarea acestui număr redactorii noştri s-au călăuzit şi au consultat “Tâlcuirea evangheliilor şi
cazanii la toate duminicile” alcătuită de Patriarhul Iustinian (Bucureşti, 2005), “Predici la duminici şi sărbători, la praznicele împărăteşti şi ale Maicii Domnului, ale Sfinţilor
şi la Sfinţi români” de pr. prof. dr. Mircea Păcurariu (Bucureşti, 2000). Ne puteţi citi on-line, în format pdf pe adresa www.clubulcopiilorpetrila.ro
Fotografiile aparţin lui Constantin Barbu şi Geza Szedlacsek.

DUMNEZEULE, MILOSTIV FII CU MINE PĂCĂTOSUL 3
Evangheliile rânduite a fi citite în cadrul sfintelor Liturghii
din duminicile lunii aprilie
Iată câteva situaţii în care noi putem deveni
superficiali şi mediocri, smintindu-ne de lucrarea
şi prezenţa lui Dumnezeu în viaţa noastră.
Uneori suntem ispitiţi să sesizăm viaţa pământească
doar sub aspectul ei de trecere şi de ducere
înspre moarte. Alipiţi pătimaş de ziua ce se scurge,
suntem confiscaţi de perspectiva că viaţa s-ar împuţina
în noi pe măsura trecerii anilor. Dumnezeieştii
Părinţi subliniază faptul că unicul păcat
sub soare e acela de a nu cunoaşte harul Învierii, de
a nu şti, după spusa Sfântului Apostol Pavel, că
deşi vasul nostru de lut, cortul acesta pământesc
se sfărâmă, totuşi în el purtăm comoara veşniciei,
harul Învierii! Uităm că de la momentul botezului
în faţa noastră şi la capătul vieţii pământeşti stă nu
moartea, ci Învierea. Mormântul însuşi devine o
tainică Biserică la umbra Crucii, o trecere a trupului
spre nemurire!
În grai de poezie, Magda Isanos sesiza că atâta
vreme cât nu privim spre cer, că atâta vreme cât
umbletele noastre nu sunt o călătorie a iubirii (cu
ochii aţintiţi spre Iisus, cum îndeamna „Apostolul
neamurilor”), perspectiva existenţei este redusă la
sentimentul că suntem doar muritori:
„E-aşa de trist să cugeţi că-ntr-o zi,/ Poate
chiar mâine, pomii de pe-alee, / Acolo unde-i vezi,
or să mai stee/ Voioşi, în vreme ce vom putrezi.
Atâta soare, Doamne, atâta soare/ O să mai
fie-n lume după noi; Cortegii de-anotimpuri şi
de ploi,/ Cu păr din care şiruie răcoare… / Şi
iarba asta o să mai răsară,/ Iar luna tot aşa o să
se plece,
Mirată, peste apa care trece./ Noi singuri n-o
să fim a doua oară. / Şi-mi pare-aşa ciudat că se
mai poate/ Găsi atâta vreme pentru ură, / Când
viaţa e de-abia o picătură/ Între minutu-acesta
care bate / Şi celălalt şi-mi pare neînţeles/ Şi trist
că nu privim la cer mai des, / Că nu culegem flori
şi nu zâmbim,/ Noi, care-aşa de repede murim.
(Magda Isanos, Cântare Munţilor, Bucureşti,
1985).
Să nu uităm, iubiţi credincioşi, că atunci când
rostim Hristos a Înviat! afirmăm că nu moartea
este sensul şi capătul vieţii pământeşti, ci, dimpotrivă,
nemurirea, iar dureroasa despărţire a sufletului
de trup este taina pe care o exprimă
troparul Învierii „...Cu moartea pe moarte călcând
şi celor din mormânturi viaţă dăruindu-le”.
În al doilea rând, noi ne putem dezamăgi de
Dumnezeu atunci când suntem ispitiţi să-L căutăm
nu pe Dumnezeul mângâierilor, ci mângâierile pe
care Dumnezeu ni le poate dărui. Prin căderile
noastre în păcat, credinţa noastră se împuţinează,
iar înţelegerea minţii devine superficială şi astfel
noi încercăm să-L subordonăm pe Dumnezeu,
cerându-I să ne împlinească voile noastre pătimaşe.
Bunăoară, mulţimea, care la praznicul Floriilor
L-a întâmpinat cu „Osana!” pe Mântuitorul,
s-a dezamăgit de El atunci când Domnul nu le-a
împlinit dorinţa de a-L vedea ca pe un Mesia
politic, eliberator nu de moarte, ci de nedreptăţile
sociale şi istorice. Smintită fiind de o mediocră
înţelegere a lui Hristos, mulţimea adunată la Florii
va cere cu îndârjire în curtea lui Pilat:
„Răstigneşte-L!”, „Răstigneşte-L!”. Şi noi putem
fi vizaţi de această mediocră atitudine faţă Hristos
Domnul, atunci când nu dorim să ne schimbăm
după chipul lui Dumnezeu, ci să-L schimbăm pe
Dumnezeu după măsura intereselor noastre pătimaşe.
Acesta este unul dintre mesajele esenţiale
ale Zilei Învierii: nu Dumnezeu trebuie să facă
ceea ce noi dorim, ci noi trebuie să învăţăm să
facem ceea ce Dumnezeu doreşte. Doar aşa vom
putea ieşi din măsurile înţelegerii noastre mediocre
despre lucrarea lui Dumnezeu în lume. Să ne deprindem
a ne lăsa până la abandon în mâinile lui
Dumnezeu, pentru că doar aşa vom dobândi Învierea
vieţii noastre! În neîntrecute stihuri de rugă,
poetul creştin al românilor, Traian Dorz, scria în
acest sens :
„O, iartă-mi, Te rog, Doamne, atâtea rugăciuni,
/ Prin care-Ți cer doar pâine şi pază şi minuni!
/ Căci am făcut din Tine, adesea, robul meu:
/ Nu eu s-ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu! / În
loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta, / Îţi cer şi-
Ţi cer într-una, să faci Tu voia mea; / Îţi cer
s-alungi necazul, să nu-mi trimiţi ce vrei, / Ci sămi
slujeşti în toate, să-mi dai, să-mi dai, să-mi
dai... / Gândindu-mă că, dacă Îţi cânt şi Te
slăvesc, / Am dreptul de a-Ţi cere să faci tot ce
doresc./ O, iartă-mi felu'acesta nebun de-a mă
ruga, / Şi-nvaţă-mă ca, altfel, să stau în faţa Ta. /
Nu tot cerându-Ţi Ţie, să fii Tu robul meu, / Ci Tu
cerându-mi mie, iar robul să fiu eu. / Să înţeleg că
felul cel bun de-a mă ruga / E să doresc ca-n toate,
să fie voia Ta!”
Aşadar, adevărata rugăciune este „Doamne,
fie voia Ta!”. Când nu ne rugăm astfel, când nu
suntem în stare să ne abandonăm în braţele Lui
dumnezeieşti, obligăm iubirea covârşitoare a lui
Dumnezeu să ne judece şi să ne poarte prin încercări,
pentru a ne desprinde din amăgirile în care
trăim. Atunci când Dumnezeu pare a ne dezamăgi
aşteptările, să ne aducem aminte că El ştie care
este adevăratul bine ce ni se cuvine 1 . În acest sens,
Mântuitorul a dezamăgit cererea tâlharului de pe
Cruce, care I-a cerut Domnului să Se coboare de
pe lemnul răstignirii şi să Se izbăvească şi pe El şi
pe ei. Tâlharul avea o gândire rezumată la viaţa
(continuare in pagina 6)
1 Iată o sugestivă povestire în acest sens: Se spune că odată, în apele oceanului, s-a scufundat un
vapor. A scăpat cu viaţă un singur călător, agăţat cu disperare de un butuc plutitor, care l-a purtat în
voia valurilor până la un ţărm. Era noapte. Nu ştia unde se afla, nu ştia dacă se afla viaţă în acel loc,
dacă nu cumva se aflau animale sălbatice care să atenteze la propria-i viaţă de abia salvată de furia
valurilor. Oboseala l-a făcut să adoarmă pe ţărm, în nisip, până dimineaţa. A doua zi a constatat cu
dezamăgire că se afla pe o insulă pustie, nelocuită de oameni, nebântuită nici măcar de fiare sălbatice
periculoase. Era bucuros că i-a fost dăruită astfel, pentru a doua oară, viaţa, dar se întreba:
„Oare viaţa mi-a fost cu adevărat dăruită sau doar prelungită?” Şi-a construit o colibă şi grija lui
cea mare a fost să nu lase focul să se stingă nici ziua, nici noaptea. Aceasta, pentru ca fumul lui să
constituie un perpetuu semnal de alarmă pentru eventualii marinari din vecinătate şi pentru a-şi mai
putea face mâncare caldă. A locuit acolo ani în şir. Se ruga lui Dumnezeu să-l descopere vreo corabie
care ar trece pe acolo, dar se părea că zona nu era navigabilă. Într-o noapte, după ce alergase
zadarnic să prindă ceva vânat, obosit şi flămând, a adormit cu somn greu. S-a stârnit un vânt puternic
şi focul lui mic i-a aprins coliba, transformând-o într-o vâlvătaie. A sărit ca ars, a încercat să
stingă flăcările, dar coliba a ars complet, înspăimântând animalele pădurii. Spera să-şi mai oprească
atâta foc cât să mai aibă pentru mâncare. Dar, spre nenorocirea lui, vântul fu urmat de furtună, carei
stinse şi ultimul cărbune aprins, lăsându-l în întuneric şi disperare. Nu ştia ce i se va întâmpla. Nu
mai avea nimic. Totul era pierdut. Rugăciunile nu-i fuseseră ascultate. După ce stătu ploaia, adormi
pe un pat de vreascuri, cu ochii în lacrimi. Dimineaţa se petrecu însă un fapt cu totul neaşteptat. Îl
treziră din somn voci de oameni care strigau: „Este cineva pe aici?” Se ridică şi strigă cât îl ţinea
vocea: „Da! Da! Aici! Aici!” Se întâlniră. Erau nişte marinari. „Am văzut focul pe care l-ai aprins
astă noapte. Ne-am dat seama că este un apel. Eşti desigur un naufragiat. Ştiam că insula este nelocuită”.
Omul izbucni în lacrimi. El crezuse că focul fusese ultima nenorocire pe care i-o trimisese
Dumnezeu şi iată că Dumnezeu îl aprinsese ca să poată fi văzut şi salvat!

4 TREI COPII DIN PAROHIE, TREI POVEŞTI SENTIMENTALE
Joia patimilor / 12 aprilie (Denia
celor 12 Evanghelii)
Joi seara, în ziua de 13 Nissan, după calendarul evreesc,
doi ucenici, Petru şi Ioan, sunt trimişi de Domnul la
Ierusalim ca să pregătească o cină, pe care dorea să o
mănânce cu ei înainte de Paştele evreilor (Luca 22, 8-14). În
timpul acestei cine a spălat picioarele ucenicilor Săi, ca gest
de supremă smerenie (Ioan 13, 4-17).
La această ultimă masă sau cină nu s-au mâncat azime
sau mielul pascal, aşa cum făceau evreii în amintirea
eliberării lor din robia egipteană, ci s-a mâncat pâine dospită.
Acum, în cadrul acestei Cine solemne, de despărţire, Mântuitorul
instituie Taina Sfintei Împărtăşanii.sau Euharistii,
sau Cuminecături, cum i se mai spune mai ales în Ardeal. În
Evanghelia lui Matei se relatează următoarele: „Iar pe când
mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi lea
dat ucenicilor zicând: Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul
Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat zicând: Beţi
dintru aceasta toţi, acesta este Sângele Meu, al Legii celei
noi, pentru care mulţi se varsă spre iertarea păcatelor”
(Matei, 26, 26-28: cf. şi Marcu 14, 22-24; Luca 22, 19-20)
Sfântul Evanghelist Luca redă şi cuvintele rostite tot atunci:
„Aceasta să o faceţi întru pomenirea Mea” (Luca 22, 19)
În cadrul aceleiaşi cine, Mântuitorul descoperă ucenicilor
că unul dintre ei Îl va vinde. Iuda va părăsi Cina înainte
de terminarea ei. Mântuitorul le vorbeşte apoi ucenicilor despre
Iubire, ca principiu suprem al legii celei noi. „Poruncă
vă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul, aşa cum v-am iubit
Eu pe voi aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul” (Ioan 13, 34-
35) Apoi le cere ucenicilor să fie uniţi cu El: „Eu sunt viţa,
voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru mine şi Eu întru
el, acela va aduce roadă multă, căci fără mine nu puteţi face
nimic” (Ioan, 15, 5) Cuvântarea sa se încheie cu aşa numita
„Rugăciune arhierească”.
Mântuitorul şi Sfinţii Apostoli se îndreaptă apoi spre
Muntele Măslinilor unde se găsea şi Grădina Ghetsimani.
Acolo se rogă Tatălui să îndepărteze de la El acel pahar al
suferinţei. Călăuziţi de Iuda trădătorul, ostaşii romani Îl prind
şi Îl leagă pe Iisus, pe care îl recunosc după sărutul dat chiar
de cenicul său. Apostolii au fugit de frică iar El rămâne singur
cu prigonitorii Săi. În aceeaşi noapte începe procesul
Mântuitorului care va continua şi în dimineaţa zilei de vineri.
O hotărâre pe care
părintele paroh, enoriaşii,
precum şi cei
năpăstuiţi de soartă o
aşteptau de mult.
Aşteptarea l-a fost
răsplătită pe deplin...
Slujba Prohodului din Vinerea Mare
Slujbele şi ceremoniile liturgice din Sfânta şi Marea Vineri reproduc patimile, moartea
şi îngroparea Mântuitorului, într-un chip impresionant şi cu o puternica înrâurire asupra
sufletelor credincioşilor. În această Vineri au loc două din slujbele cele mai impresionante
care dau zilei respective greutatea ei. Este vorba de slujbele vecerniei Sâmbetei celei Mari.
După rânduielile liturgice stabilite foarte de timpuriu, ziua de vineri este una din
puţinele zile aliturgice din timpul unui an bisericesc. În această zi, în biserică nu se
săvârşeşte nici un fel de liturghie pentru că atunci are loc şi se retrăieşte de către credincioşi
jertfa Mântuitorului pe cruce. Ca şi întreaga săptămână, este o zi de adâncă tristete
pentru moartea Domnului. La ora îndatinată de regulile de cult, se oficiază ceasurile liturgice
împărăteşti, urmată de vecernia numită a Sâmbetei celei mari, în care, la cântarea
slavei de la Stihoavna: "Pre Tine Cel ce te îmbraci cu lumină ca şi cu o haină", se scoate
Sfântul Epitaf în mijlocul bisericii şi se aşează pe o masă, în faţa Sfintei Cruci, adusă aici
solemn.
În centrul acestei slujbe stă Prohodul, adică acea serie lungă de cântări bisericesti sau
imne, scurte ca întindere, compuse în limba originală în formă de versuri împărţite în trei
stări sau grupe, inegale ca număr de strofe.
"Cântarea Prohodului", aşa de cunoscută tuturor credincioşilor, reprezintă încheierea
unei adevărate drame care începe cu prinderea Mantuitorului şi se sfârşeşte cu punerea
lui în mormânt. La această dramă şi îndeosebi, la încheierea ei, credincioşii nu sunt spectatori,
ci iau parte cu trup şi suflet. Tânăr şi bătrân, într-un fel oarecare este părtaş la desfăşurarea
acestei drame. Legătura creştinului este aşa de intimă cu Mântuitorul, încât îl
petrece cu cântări şi laude, ca pe fiinţa cea mai scumpă.
Aceste cântări şi laude alcătuiesc "Prohodul", care înseamnă slujba de înmormantare
şi care cuprinde în sine bogăţie şi duioşie în cântare. Dintre toate cântările liturgice ale
Bisericii noastre, Prohodul este cea mai cunoscută, mai populară şi mai iubită de către
credincioşi, care iau parte la ea cu toată angajarea lăuntrică, formând un singur trup şi suflet
cu toţi cei care sunt în biserică.
Adunaţi în toate bisericile, pentru a cânta slujba de înmormântare a lui Hristos, "creştinii
alcătuiesc un singur cortegiu mistic de îngropare şi sentimentele lor de durere pentru
Patimile Stăpânului, de dragoste şi venerare se revarsă prin laudele prohodului, precum
stropii nenumaraţi ai apelor se împreună într-o singură albie, formând un fluviu." Această
desăvârşită popularizare a Prohodului se datoreşte, pe lângă alte motive, mai ales faptului
că aceasta este singura cântare ritmată dintre toate cântările noastre bisericesti.
Slujba este impresionantă atât prin cântarea Prohodului, cât şi prin înconjurarea bisericii,
în dangăt de clopot şi toacă, în liniştea serii şi în parfumul primelor flori de primăvară.
Niciodata parcă sufletul creştinului nu se simte mai apropiat şi mai solidar cu patimile
Mântuitorului. De aceea rămâne slujba cea mai frecventată şi mai gustată de către credincioşii
ortodocsi care iau parte la ea încă de atunci de când limba romaâa a fost introdusă
în întrebuinţarea serviciului divin.
HOTÃRÂREA
NR. 98/2012
privind darea în folosinþã gratuitã
cãtre Parohia Ortodoxã Românã
,,Sfântul Prooroc Ilie” a imobilului
fostei ªcoli generale nr. 3 Dãrãneºti ºi a
terenului în suprafaþã totalã
de 1350 mp. din care 510 mp.
suprafaþã construitã, notat în CF 60824
Petroºani, nr. cadastral 60824-C1, pe o
perioadã de 10 ani
Având în vedere nota de fundamentare întocmitã
de Primarul municipiului Petroºani,
dl.Florin Tiberiu Iacob - Ridzi, prin care se pro -
pune darea în folosinþa gratuitã cãtre Parohia
Ortodoxã Românã ,,Sfântul Prooroc Ilie” a imobilului
fostei ªcoli generale nr.3 Dãrãneºti ºi a
terenului în suprafaþã totalã de 1350 mp. din
care 510 mp. suprafaþã construitã, notat în CF
60824 Petroºani, nr. cadastral 60824-C1, pe o
perioadã de 10 ani;
Vãzând rapoartele Serviciului Public de Administrare
a Domeniului Public ºi Privat, Biroului
cadastru, registru agricol, Biroului juridic, legislaþie,
din cadrul aparatului de specialitate al Primarului
municipiului Petroºani, precum ºi avizele
comisiilor de specialitate ale Consiliului Local al
Municipiului Petroºani;
În temeiul prevederilor art. 36, alin. (2),
lit.”c”, alin.9, art. 45, alin. (3) ºi art. 124 din
Legea nr. 215/2001 privind administraþia publică
localã, republicatã, cu modificãrile ºi completãrile
ulterioare,
HOTÃRêTE:
Art.1. Aprobã darea în folosinþã gratuitã cãtre
Parohia Ortodoxã Românã ,,Sfântul Prooroc Ilie”
a imobilului fostei ªcoli generale nr.3 Dãrãneºti ºi
a terenului în suprafaþã totalã de 1350 mp., din
care 510 mp. suprafaþã construitã, notat în CF
60824 Petroºani, nr. cadastral 60824-C1, pe o
perioadã de 10 ani.
Imobilul este înscris în inventarul domeniului
public la poziþia 496.
Art.2. Împuterniceºte directorul Serviciului
Public de Administrare a Domeniului Public ºi Privat,
dl. Dragomir Lucian, sã semneze contractul
de comodat.
Art. 3. La data adoptãrii prezentei se revocã
prevederile H.C.L. nr.306/2010.
Art. 4.Prezenta hotãrâre se va comunica Primarului
municipiului Petroºani, Serviciului Public
de Administrare a Domeniului Public ºi Privat,
Parohiei Ortodoxe Românã ,,Sfântul Prooroc Ilie”
ºi se va transmite Instituþiei Prefectului – judeþul
Hunedoara.

imediată. El voia o minune de care să profite, neintuind
că avea negândita şansă de a sta alături de
Dumnezeu pe Cruce, pentru a se coborî prin ea (nu
de pe ea) într-o viaţă ce nu mai putea fi pusă sub
semnul întrebării legate de tragedia morţii. Mântuitorul
a preferat să-i dezamăgească aşteptările,
pentru a nu ne amăgi pe noi pe toţi. Prin Crucea Învierii
Sale, El ne-a dat puterea de a coborî şi noi,
prin crucile pe care suntem ţintuiţi, într-un fel sau
altul, într-o viaţă înviată din orice suferinţă şi din
orice iad.
Iubiţi fraţi şi surori,
De Dumnezeu se mai smintesc şi cei cu
viaţa stricată şi pervertită până la măsurile diavoleşti.
Aceştia Îi cer lui Dumnezeu să Se facă slujitor
al patimilor lor. Se spune că, odată, au mers la
un împărat cel mai mare zgârcit şi cel mai mare
invidios de pe pământ. Zgârcitul şi invidiosul în
faţa împăratului! Iar împăratul le-a făcut următoarea
propunere: „Unul dintre voi să-mi ceară
orice va voi, dar să ştie că imediat celuilalt, care
n-a cerut, îi voi da dublu!” Cei doi s-au frământat
mult. Zgârcitul nu putea suporta gândul că celălalt
va primi dublu faţă de el. Invidiosul, la rândul lui,
se zbuciuma în sinea lui zicând:„Cum voi putea
suporta să ştiu că el va avea dublu faţă de mine?”.
Aşa că nu se puteau nicicum hotărî. Până la urmă,
invidiosului i-a venit o idee ce i s-a părut salvatoare:
„Slăvite împărate! M-am hotărât eu să cer
ceva!”. „Prietenul tău va primi dublu faţă de tine”
îl avertiză împăratul. „Da, Doamne! Îţi cer ca mie
să-mi scoţi un ochi, iar lui să îi scoţi pe amândoi”.
Sfântul Grigorie de Nyssa sublinia în acest sens :
„Cel ce se foloseşte de rugăciune ca un lipsit de
minte nu se ridică la înălţimea Celui ce Se
dăruieşte pe Sine, ci doreşte ca Acela să Se
coboare la treapta joasă şi pământească a poftei
sale. Şi, din acest motiv, Îi înfăţişează Celui Ce
vede în inimi pornirile sale pătimaşe, nu ca să i se
tămăduiască mişcările necuvenite ale minţii, ci ca
să se facă şi mai rele, ducând la împlinire pornirea
cea rea prin primirea ajutorului lui Dumnezeu. Fiindcă
acela este necăjit, iar inima mea e răuvoitoare,
Loveşte-l, îi spune el lui Dumnezeu.
Numai că nu strigă: Însuşeşte-şi patima mea sau
PASTORALA 5
să treacă răutatea mea la Tine! Îl roagă să Se facă
părtaş al furiei sale”. Toţi aceştia nu înalţă lui
Dumnezeu rugăciuni ca să scape de boala ce-i
stăpâneşte, ci ca boala lor să se desăvârşească în
fapte. Iar când Dumnezeu nu le ascultă cererea, se
smintesc şi se dezamăgesc, neştiind că nu Dumnezeu
este pricina nefericirii lor, ci viaţa lor pătimaşă!
Dreptmăritori creştini,
Unul dintre sfinţii iubitori de Dumnezeu
exclama privind înspre taina Învierii : „O, Hristoase,
care iubeşti pe cei ce Te răstignesc şi îi
răstigneşti pe cei ce Te iubesc!”. Iată un aparent
paradox, dar de fapt o profundă lucrare a proniei
dumnezeieşti! Hristos Se răstigneşte dintr-o sfâşietoare
iubire pentru cei care-L pironesc pe lemnul
Crucii. Pe Golgota este omorâtă moartea răstignitorilor!
Mielul Jertfit ridică păcatele celor care-L
jertfesc! „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât
pe Fiul Său Cel Unul Născut L-a dat, ca oricine
crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”
(Ioan 3,16). Atâta vreme cât rămânem în păcate,
Hristos va rămâne pe Cruce. Iubirea lui Dumnezeu
nu poate coborî de pe Altarul Crucii, pentru ca nu
cumva vreunul din păcatele noastre să rămână
nepironit şi nespulberat de biruitoarea Înviere!
Acesta este încă unul dintre mesajele fundamentale
ale Zilei Pascale: „trecerea de la moarte la
Viaţă”.
O, Hristoase, care răstigneşti pe cei ce Te
iubesc! Covârşitoare taină: Dumnezeu, pe cei
care-i găseşte vrednici îi pune alături de El pe
Cruce, spre izbăvirea multora! Dumnezeu îşi asociază
pe omul sfânt şi-l face lucrător al Învierii
răstignitorilor. Înţelegem, astfel, de ce Dumnezeu
i-a răstignit pe atâţia în temniţele şi în gulagurile
istoriei: pentru că i-a trimis în căutarea şi spre Învierea
oii celei pierdute prin hăţişurile atâtor ideologii
totalitariste.
Iată, aşadar, încă unul dintre darurile fundamentale
ale Zilei Învierii: cel ce cunoaşte harul
Învierii nu va vedea moartea în veac. Un mare
mistic spunea: „Iisus este o rană de care nu te mai
vindeci!” Cine cunoaşte harul Învierii, cine se face
una cu dragostea Crucii lui Hristos nu mai poate să
trăiască indiferent şi detaşat faţă de tragedia lumii,
ce s-a smintit din Dumnezeu.
Vă chem pe toţi, iubiţi credincioşi, să fiţi
adevăraţi fii ai Învierii. Răniţi de harul Învierii, să
ne ostenim a cuprinde în rugăciunile noastre
căderile celor ce în mediocra nepricepere îşi trăiesc
viaţa pământească, deprinzându-se cu o existenţă
înspre moarte. Să ne rugăm Domnului Înviat
să ne pironească pe Crucea dăruirii până la jertfă
pentru viaţa şi Învierea lumii!
Hristos a înviat!
† G U R I E ,
Episcopul Devei şi al Hunedoarei

6 LUMINA CATEDRALEI
Dar din dar se face Raiul!
Odată ce Primăria municipiului Petrişani a
atribuit gratuit imobilul şi terenul aferent fostei
Şcoli Generale Nr. 3 din Dărăneşti bisericii noastre,
misiunea socială va putea începe în mod hotărât.
Părintele paroh Gabriel Bulf intenţionează ca în localul
fostei şcoli să amenajeze un loc destinat celor
vîrstnici şi neajutoraţi precum şi o cantină unde să
poată oferi o masă caldă celor mai năpăstuiţi decât
noi. De altfel, de Paşti, biserica va oferi ajutoare
alimentare oamenilor nevoiaşi prin grija şi cu ajutorul
d-lui. Tiberiu Iacob Ridzi, primarul municipiului
Petroşani şi a conducerii INSEMEX Petroşani,
prin directorul, dr. ing. Constantin Lupu - care a
oferit bisericii 20 de scaune, şi împreună au contribuit
la darurile care vor fi oferite enoriaşilor.
Sala teatrului a fost neîncăpătoare la...
CONCERTUL PREPASCAL
DE LA PETROŞANI
Vineri, 6 aprilie 2012, la ora 18 a avut loc la
Teatrul Dramatic Ion D. Sîrbu din Petroşani, concertul
prepascal intitulat “Pus-au pe capul meu cunună
de spini”.
Concertul a fost susţinut de corul Episcopiei
Caransebeşului (dirijor: prof. univ. dr. Dumitru
Jompan) şi grupul psaltic Katharsis, solist Alin Buliga.
Manifestarea a fost organizată de Episcopia
Devei şi Hunedoarei, împreună cu Primăria municipiului
Petroşani, în parteneriat cu Episcopia
Caransebeşului.
La spectacol au participat episcopul nostru, PS
Gurie şi episcopul Caransebeşului, PS Lucian.

LUMINA CATEDRALEI 7
Fie ca
Sãrbãtoarea Învierii
Domnului nostru
Iisus Hristos ºi Sfintele
Paºte sã vã
gãseascã în liniºte ºi
pace, sã vã aducã
belºug în case, luminã
ºi cãldurã în suflete.
În aceste zile de
sãrbãtoare
creºtinã, sã fim
mai buni, mai
înþelegãtori,
mai solidari ºi
mai toleranþi!
În numele Consiliului Local,
al Primãriei municipiului Petroºani ºi
al meu personal, vã doresc
sãrbãtori fericite ºi îmbelºugate, alãturi
de cei dragi!
Tiberiu IACOB-RIDZI,
Primarul municipiului Petroºani
Bucuria Învierii Domnului nostru Iisus Hristos şi Sfintele Paşte
ne oferă plăcutul prilej de a vă adresa cele mai frumoase gânduri, urări
de sănătate şi fericire alături de cei dragi, împreună cu
creştineasca urare:
HRISTOS A ÎNVIAT!
Costel Avram,
Vicepreşedintele Consiliului Judeţean Hunedoara
De Paşti, Biserica de lemn din complexul catedralei
noastre vă va întâmpina în straie noi,
cu toată pictura interioară dusă la bun sfârşit
de devotatul şi hărăzitul pictor Curtean P.
Petru şi fiii săi
Sã fiþi fericiþi, alãturi
de cei dragi ºi sã vã
bucuraþi, pe deplin, de
aceastã mare Sãrbãtoare
Creºtinã.
HRISTOS
A ÎNVIAT!
Monica
IACOB-RIDZI
deputat
După Paşti, Costel Avram - preşedintele Asociaţiei
Rosa Multiflora, vă invită să vă tămăduiţi şi...
LA IZVORUL LITERATURII
La manifestare este invitat şi episcopul nostru PS Gurie

8 LUMINA CATEDRALEI
În Săptămâna Luminată / Vineri, 20 aprilie
Despre Izvorul Tămăduirii
Bucură-te, ceea ce eşti stavilă împotriva
neputinţei; bucură-te, ceea ce stingi văpaia
bolii! Bucură-te, apă izbăvitoare!
Vineri, în săptămâna luminată, se prăznuieşte
sfinţirea bisericii Preasfintei Stăpânei
noastre şi Maicii lui Dumnezeu, a
Izvorului celui de viaţă purtător. Şi se
mai face şi pomenirea minunilor celor
mai presus de fire, care s-au săvârşit de
către Maica lui Dumnezeu, în acest sfânt
lăcaş.
Biserica aceasta şi-a luat începutul
de la împăratul Leon cel Mare, care se
mai numea şi Machelie. Fiind acesta un
om bun şi prea blând, mai înainte de a se
sui pe tronul împărăţiei, pe când se
număra încă între oamenii obişnuiţi, umblând
prin locurile acelea, a dat peste un
orb rătăcit şi l-a luat de mână ca să-l
călăuzească. Şi ajungând aproape de
locul unde s-a ridicat mai târziu biserica,
orbul a fost cuprins de o sete arzătoare
şi l-a rugat pe Leon să-i dea apă care săi
astâmpere setea. Iar Leon, pătrunzând
în desişul din apropiere, căuta apă; căci
pe atunci locul acela era acoperit cu tot
felul de arbori şi desişisuri de verdeaţă
creşteau pe el. Şi, negăsind acolo apă,
s-a întors întristat. Dar, pe când se întorcea,
i-a sunat în urechi glas de sus,
care i-a zis: „Nu e nevoie să te osteneşti,
Leone, căci apa este aproape!” Dar, întorcându-se
din nou, Leon căuta. Şi ostenindu-se
iarăşi mult, din nou a auzit
glasul acela, care i-a zis:” Pătrunde,
Leone împărate, mai adânc în pădurea
aceasta şi luând cu mâinile apă tulbure,
potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii ce
întunecaţi; şi vei cunoaşte de îndată cine sunt eu,
care sălăşluiesc aici de multă vreme”. A făcut deci
Leon precum îi spusese glasul şi îndată orbul a început
să vadă. Şi ajungând Leon împărat, potrivit
proorocirei Maicii Domnului, a zidit lângă acel
izvor, cu multă cheltuială, biserica ce se vede şi
astăzi.
Minuni nenumărate s-au făcut în acea biserică.
După oarecare trecere de vreme, şi Justinian,
mare împărat al romanilor, care suferea de o boală
grea, a dobândit aici vindecare: mulţumind pentru
aceasta Maicii Cuvântului, a ridicat o biserică şi
mai mare care, însă, crăpându-se la diferite
cutremure, a fost zidită în cele din urmă de către
împăratul Vasile Macedoneanul şi de fiul său,
Leon Înţeleptul. Pe vremea lor, izvorul de aici a şi
săvârşit numeroase minuni: a vindecat multe boli
şi a tămăduit nenumărate feluri de răni, molime şi
alte suferinţe. A înviat izvorul acesta şi un mort;
acesta era din Tesalia şi, plecând el cu corabia către
izvor, s-a săvârşit pe cale. Când era să moară şi-şi
dădea duhul, a rugat pe corăbieri să-l
ducă de acolo la Biserica Izvorului şi
să-l îngroape, după ce vor turna peste
dânsul trei ciuturi de apă. Ei au făcut
aşa iar mortul, fiind stropit cu apă, a
înviat.
După multă trecere de vreme,
când sta să cadă acea mare biserică,
arătându-se Născătoarea de Dumnezeu,
a sprijinit-o până ce mulţimea
strânsă din împrejurimi s-a scurs afară.
Apa aceea, când a fost băută, a
alungat mulţi demoni şi a slobozit pe
cei legaţi din temniţe. Pe împăratul
Leon Înţeleptul l-a vindecat de piatră
la rinichi şi a potolit frigurile foarte
cumplite ale soţiei lui, Teofana. Şi pe
fratele lui, Ştefan Patriarhul, l-a izbăvit
de oftică şi pe patriarhul Ioan al
Ierusalimului l-a vindecat de surzenie.
Pe marele dregător Tarasie l-a vindecat
de nişte friguri prea cumplite, ca şi
pe maica lui, Maghistrisa, iar pe fiul
său, Stelian, l-a tămăduit de o boală de
rinichi.
Ce limbă ar putea istorisi câte minuni
a făcut apa aceasta şi câte continuă
să facă până azi? Mai multe decât
picăturile de ploaie şi decât mulţimea
stelelor şi a frunzelor sunt minunile
care se săvârşesc acolo şi în zilele
noastre. Căci a vindecat, mai presus de
fire, ulcerul şi cangrena, perforaţiile şi
abcesele aducătoare de moarte, cărbunele (buba
neagră) şi lepra şi pelagra. A mai vindecat apoi şi
alte boli de femei şi boli ale sufletului, lăcrimarea
ochilor şi albeaţa şi scăderea vederii. Şi alte foarte
multe, pe care este cu neputinţă să le numărăm în
cuvântul acesta, pe care le-a săvârşit şi le
săvârşeşte fără încetare apa izvorului aceluia.
Programul slujbelor de Paşti la Biserica din complexul
Catedralei “Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul” din Petroşani

Măritul acesta şi minunatul şi vestitul mare
mucenic Gheorghe, a trăit în vremea împăratului
Diocleţian, trăgându-se din Capadochia, de neam
strălucit şi luminat, din ceata ostaşilor ce se
chemau tribuni; iar când a fost să pătimească era la
cinstea dregătoriei de comis.
Având împăratul gând să pornească război
asupra creştinilor, a dat poruncă să se învrednicească
de cinstiri împărăteşti şi de
daruri cei ce se vor lepăda şi vor părăsi
pe Hristos. Iar cei cer nu se vor supune
poruncii, să aibă pedeapsă moartea.
Atunci sfântul acesta fiind de faţă, a declarat
că este creştin, mustrând deşertăciunea
şi neputinţa idolilor, luând în râs pe
cei ce credeau în ei. Neplecându-se nici
cu amăgiri, nici cu făgăduinţele tiranului,
care făcea multe ca acestea, nici de îngroziri,
ci se vedea nebăgător de seamă
de toate, pentru aceea întâi l-au lovit în
pântece cu o suliţă. Şi când i s-a înfipt
suliţa în trup, a curs sânge mult; iar vârful
suliţei s-a întors înapoi şi a rămas
sfântul nevătămat. Apoi legându-l de o
roată ţintuită cu fiare ascuţite, care a fost
pornită din sus spre o vale, şi rupându-se
trupul în mai multe bucăţi, cu ajutorul
dumnezeiescului înger a rămas el sănătos.
Şi înfăţişându-se sfântul înaintea împăratului
şi a lui Magnenţiu, care şedeau
alături de el şi aduceau jertfă la idoli pentru
sănătatea lor, sfântul a atras pe mulţi
spre credinţa în Hristos, cărora din
porunca împăratului li s-au tăiat capetele
afară din cetate. Şi venind la Hristos şi
Alexandra împărăteasa, a mărturisit pe
PE CRUCE, SOMNUL MORŢII 9
23 Aprilie /Pomenirea sfântului şi măritului Marele mucenic
Gheorghe, purtătorul de biruinţă.
Hristos Dumnezeu înaintea tiranului. Au crezut şi
alţii mulţi în Hristos, văzând că sfântul a ieşit sănătos
dintr-o varniţă în care fusese aruncat. După
aceasta i-au încălţat picioarele cu încălţăminte de
fier ce avea cuie şi l-au silit să alerge. Ci iarăşi au
pus de l-au bătut, fără de nici o milă, cu vine de
bou uscate. Iar Magnenţiu cerând semn ca să în-
vieze pe un mort din cei ce erau îngropaţi, din
mormintele ce erau acolo, care erau de multă
vreme morţi, şi făcând sfântul rugăciune deasupra
mormântului, a înviat mortul şi s-a închinat sfântului,
şi a slăvit Dumnezeirea lui Hristos. Şi întrebând
împăratul pe mort cine este, şi când a murit,
a răspuns acesta că este din cei ce au trăit mai
înainte de venirea lui Hristos, adică mai
înainte de trei sute de ani şi mai mult şi cum
că a ars în foc atâţia ani din pricina rătăcirii
idoleşti. Pentru care minune crezând mulţi,
şi înmulţindu-se spre credinţă, slăveau cu
un glas pe Dumnezeu, între care era şi
Glicherie, căruia îi murise boul, şi l-a sculat
sfântul. Din care minune adeverind şi el
credinţa în Hristos, a luat cununa muceniciei,
făcându-l păgânii multe bucăţi cu săbiile.
Deci venind mulţi la Hristos, pentru
ceea ce vedeau, şi încă pentru că sfântul
mucenic Gheorghe intrând în capiştea idolilor,
a poruncit unui chip idolesc cioplit, ca
să spună dacă este el Dumnezeu, şi de i se
cuvine să i se închine lui oamenii. Iar demonul
cel ce era într-însul plângând a
răspuns că unul este Dumnezeu adevărat:
Hristos şi dintr-aceasta s-au tulburat idolii
toţi şi au căzut şi s-au sfărâmat. Ceea ce
neputând răbda cei ce credeau în idoli au
prins pe sfântul şi l-au dus la împăratul, şiau
cerut degrab răspuns de moarte asupra
lui; iar împăratul a poruncit ca să taie pe
sfântul şi pe Alexandra împărăteasa cu
sabia. Sfântului Gheorghe i s-a tăiat capul,
iar sfânta Alexandra făcând rugăciune în
temniţă, şi-a dat sufletul lui Dumnezeu.
Pe cruce
Vasile Voiculescu
Iisus murea pe cruce. Sub arşiţa grozavă
Pălea curata-i frunte ce-o sângerase spinii
Pe stâncile Golgotei tot cerul Palestinii
Părea că varsă lavă.
Zdrobită, la picioare-i zăcea plângând Maria
Şi-adânc zbucnea blestemul din inima-i de mamă
Alături Magdalena, în lunga ei maramă,
Ţipa văzând urgia.
Târziu, porni mulţimea în pâlcuri spre cetate
Pe drumurile-nguste cu lespezi pardosite
Trecură fariseii cu feţele smerite
Şi bărbile-argintate.
Şi chiar în clipa morţii huliră cărturarii
Cu fierea oţelită îl adăpau străjerii...
Râdea cu hohot gloata cu spasmele durerii
Şi-l ocărau tâlharii.
Departe ucenicii priveau fără putere...
N-aveau decât să fugă în lumea cea pribeagă
Cu el se năruise nadejdea lor întreagă
Şi fără mângâiere.
Măslini fără de frunze dormeau mocnind pe coaste
În vale, ca-ntr-o pâclă, dormea Ierusalimul,
Pe cruce somnul morţii dormea de-acum sublimul
Iisus, vegheat de oaste.

10 AJU AJU
T A Ţ I - O P E A N D R E E A
Iisus în celulă Radu Gyr
Azi noapte Iisus mi-a intrat în
celulă.
O, ce trist si ce'nalt părea Crist!
Luna venea după El, în celulă
şi-L, făcea mai înalt şi mai trist.
Mâinile Lui, păreau crini pe
morminte,
ochii adânci ca nişte păduri.
Luna-L bătea cu argint pe veştminte
argintându-I pe mâini vechi
spărturi.
Uimit am sărit de sub pătura
sură:
- De unde vii Doamne, din ce
veac?
Iisus a dus lin un deget la gură
şi mi-a făcut semn ca să tac.
S'a aşezat lângă mine pe rogojină:
- Pune-Mi pe răni mâna ta!
Pe glezne-avea urme de cuie şi
rugină
parcă purtase lanţuri cândva.
Oftând şi-a întins truditele oase
pe rogojina mea cu libarci.
Luna lumina dar zăbrelele
groase,
lungeau pe zăpada Lui, vărgi.
Părea celula munte, părea
căpăţână
şi mişunau păduchi şi guzgani.
Am simţit cum îmi cade capul
pe mână
şi-am adormit o mie de ani...
Când m'am deşteptat din
afunda genună,
miroseau paiele a trandafiri.
Eram în celulă şi era luna,
numai Isus nu era nicăiri...
Am întins braţele, nimeni,
tăcere.
Am întrebat zidul: niciun
răspuns!
Doar razele reci, ascuţite'n
unghere,
cu suliţa lor m'au străpuns...
- Unde eşti Doamne? Am urlat
la zăbrele.
Din luna venea fum de caţui...
M'am pipăit... şi pe mâinile
mele,
am găsit urmele cuielor Lui.
Închisoarea Aiud
PELERINAJ ÎN ŢARA SFÂNTĂ
Ziua I (joi, 26 aprilie 2012)
13:30 – întâlnire Otopeni; 16:25 – decolare de pe
Aeroportul Otopeni cu o aeronavă cursă regulată; 19:00
– aterizare pe Aeroportul Ben Gurion – Tel-Aviv; Îmbarcare
în autocar în vederea transferului către hotel;
Cazare la hotel 4**** în Nazaret – hotel 4****
Ziua II (vineri, 27 aprilie 2012)
Mic dejun. Nazaret (Biserica „Bunei Vestiri”, unde
Arhanghelul Gavriil i-a adus Sfintei Fecioare Maria
vestea că va naşte pe Mesia; Biserica Ortodoxă „Izvorul
Maicii Domnului”) – Cana Galileii (Biserica din locul
primei minuni săvârşite de Iisus la nunta lui Simon,
transformarea apei în vin). Muntele Tabor (Biserica
Schimbării la faţă, unde Domnul le-a arătat ucenicilor
firea Sa dumnezeiască) – Tabgha (săturarea celor cinci
mii de oameni cu doi peşti şi cinci pâini) – Sfântul Petru
(Pescuirea Minunată, reprimirea Sfântului Petru în
treapta apostoliei după lepădarea de pe Muntele Sion).
Cină şi cazare la hotel 4**** în Nazaret.
Ziua III (sambata, 28 aprilie 2012)
Mic dejun. Nazaret – Ierihon (cea mai veche cetate
din lume, unde se vizitează: Aşezământul românesc şi
Biserica „Dudul lui Zaheu”) – Mănăstirea Hozeva
(moaştele Sfântului Ioan Iacob Românul) - slujba de
binecuvântare a pelerinilor, la Iordan, râul în care a fost
botezat Domnul) -
Qumran (locul descoperirii renumitelor manuscrise
– vedere generală) – Marea Moartă. Cină şi cazare la
hotel 3*** superior sau 4**** în Ierusalim.
Opţional, ora 23: 00 deplasare spre Sfântul Mormânt,
unde vom participa la Sfânta Liturghie. Cu această
ocazie, cei ce doresc şi sunt pregătiţi se pot şi împărtăşi.
La ora 03:00 dimineaţa, se revine la hotel pentru o scurtă
odihnă. (Cost: aprox. 5$)
Ziua IV (duminica, 29 aprilie 2012)
Mic dejun. Ierusalim – Betleem (Biserica Naşterii
Domnului Iisus Hristos cu Sfânta Peşteră; .
Deplasare spre Mănăstirile Sfântul Teodosie şi Sfântul
Sava, importante aşezări monastice cu viată ortodoxă
aflate în Ţara Sfântă. Cină şi cazare la hotel 4**** în
Ierusalim.
Ziua V (luni, 30 aprilie 2012)
Mic dejun. Deplasare spre Ein Karem (Biserica
Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul; Biserica ,,Vizitării”,
pe locul unde Maica Domnului s-a întâlnit cu Sfânta
Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul) – Ierusalim
– Muntele Sion (Biserica Adormirii Sfintei Fecioare
Maria) – Foişorul (unde s-a petrecut „Cina cea de taină”
şi unde Duhul Sfânt s-a pogorât peste apostoli) – Mormântul
Proorocului David – Zidul Plângerii (relicvă din
Templul cel Sfânt) – Cină şi cazare la hotel 4**** în
Ierusalim.
Ziua VI (marti, 01 mai 2012).
Mic dejun. Ierusalim – Muntele Măslinilor (Biserica
Înălţării Domnului la cer – Eleon; Biserica „Tatăl nostru”,
unde Iisus i-a învăţat pe ucenici cum să se roage)
– Grădina Gheţimani (locul mult iubit de Domnul, acolo
unde obişnuia să se roage şi unde a fost prins) – Biserica
Sfântului Mormânt al Maicii Domnului – Valea
Chedronului – locul Judecăţii de Apoi – Poarta de Aur –
Drumul Crucii cu cele 14 opriri - Biserica Sfintei Învieri
(Golgota; Piatra Ungerii; Sfântul Mormânt şi locul unde
s-a aflat Sfânta Cruce) – Aşezământul Românesc de la
Ierusalim. – Tel Aviv.
• 20:00 – se ajunge la Aeroportul Ben-Gurion în
vederea îmbarcării;
• 00:45 – decolare;
• 03:30 – aterizare la Aeroportul Otopeni din Bucureşti.
Precizare: Orele anunţate sunt orele ţărilor respective.
Orele de plecare şi sosire vor fi reconfirmate, în
funcţie de programul zborurilor la data acţiunii.
Tariful pelerinajului: 595 Euro + 450 lei
In cazul neconstituirii unui grup de 40 persoane, tariful
pelerinajului se modifica astfel: 625 euro + 450 lei
pt. grup minim 35 persoane sau 655 euro + 450 lei pt.
grup minim 30 persoane) Preţul este pentru pat în
cameră dublă cu regim H.B. Pentru single este un supliment
de 200 euro/ persoană.
Nu uitaţi de 2% pentru Catedrală

DUMINICILE DUPĂ PAŞTI 11
Evangheliile rânduite a fi citite în cadrul sfintelor Liturghii
din duminicile lunii aprilie
Duminica a doua după Paşti –
Duminica Sfântului Apostol
Toma
Iată ce ne spune Sfânta Evanghelie:
În ziua cea dintâi a săptămânii, seara, fiind
uşile încuiate, unde erau ucenicii adunaţi de frica
iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi a zis lor:
Pace vouă!
Şi acestea zicând, a arătat lor mâinile şi coasta
Sa. Şi s-au bucurat ucenicii, văzând că este Domnul.
Deci a zis lor Iisus iarăşi: Pace vouă! Precum
M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe
voi.
Zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis:
Luaţi Duh Sfânt! Cărora veţi ierta păcatele, le
vor fi iertate; cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.
Însă Toma, unul din cei doisprezece, numit
geamănul, nu era cu ei, când a venit Iisus.
Spusu-i-au lui deci ceilalţi ucenici: am văzut
pe Domnul! Dar el le-a zis: dacă nu voi vedea în
palmele Lui semnul piroanelor; dacă nu voi pune
degetul meu în semnul piroanelor şi dacă nu voi
pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede!
După opt zile, ucenicii Lui erau înlăuntru în
casă şi şi Toma împreună cu ei. Şi a venit Iisus,
fiind uşile încuiate, a stat în mijlocul lor şi a zis:
Pace vouă!
A zis apoi lui Toma: Adu-ţi degetul tău încoace
şi vezi mâinile Mele; şi adu-ţi mâna ta şi o
pune în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci
credincios!
Şi a răspuns Toma şi a zis: Domnul meu şi
Dumnezeul meu!
Pentru că M-ai văzut, Toma, ai crezut; fericiţi
cei ce n-au văzut şi au crezut!
Multe încă alte minuni a făcut Iisus în faţa
ucenicilor Săi, care nu s-au scris în cartea aceasta.
Iar acestea s-au scris ca să credeţi că Iisus este
Hristos, Fiul lui Dumnzeu, şi crezând, viaţă să
aveţi în numele Lui.
Duminica a treia după Paşti –
duminica mironosiţelor
Îngroparea trupului şi învierea cea din morţi a
Domnului nostru Iisus Hristos au fost mai dinainte
povestite de prooroci. Minunea lui Iona în pântecele
chitului a însemnat mormântul în care s-a îngropat
trupul cel de viaţă purtător al Domnului.
Afundarea chitului cu Iona, în adâncurile mării, a
însemnat pogorârea în iad a Mântuitorului nostru.
Ieşirea lui Iona după trei zile din pântecele chitului
a arătat că după trei zile Cel Unul Născut Fiului
lui Dumnezeu va învia din morţi. Semnalul
acesta cu Iona, Fiul lui Dumnzeu l-a tâlcuit,
zicând: „Că precum a fost Iona în pântecele chitului
trei zile şi trei nopţi, aşa va fi şi Fiul Omului
în inima pământului, trei zile şi trei nopţi.”
În vremea aceea a venit Iosif din Arimateea,
sfetnic cu mare vază, care aştepta şi el împărăţia
lui Dumnezeu şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a
cerut trupul lui Iisus.
Iar Pilat s-a mirat că Iisus a murit aşa curând
şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de
mult.
Şi aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul
mort; atunci Iosif, cumpărând giulgiu de in şi
pogorând pe Iisus de pe cruce, L-a înfăşurat în
giulgiu şi L-a pus într-un mormânt, care era săpat
în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră la uşa mormântului.
Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosie,
priveau unde L-au pus.
După ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena
şi Maria, mama lui Iacob, şi Salomeea au
cumpărat miresme ca să meargă să ungă trupul lui
Iisus.
Dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii, au
venit la mormânt, pe când răsărea soarele.
Şi ziceau una către alta: cine ne va răsturna
nouă piatra de pe uşa mormântului?
Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese
răsturnată, deşi era foarte mare.
Intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând
în partea dreaptă, îmbrăcat în veştmânt alb, şi s-au
spăimântat.
El însă le-a zis lor: nu vă spăimântaţi! Căutaţi
pe Iisus Nazariteanu cel răstignit? A înviat, nu
stă aici; iată locul unde L-au pus pe El.
Mergeţi de spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru
că va merge mai-nainte de voi în Galileea; acolo
îl veţi vedea pe El, precum a zis vouă.
Ele ieşind din mormânt, au plecat de acolo, că
le cuprinsese cutremur şi spaimă, şi nimănui n-au
spus nimic că se temeau.

12 ANTOLOGIE PASCALĂ
Hristos a înviat! Vasile Militaru
Hristos a Înviat! Ce vorbă Sfântă!
Îţi simţi de lacrimi calde ochii uzi
Şi-n suflet parcă serafimii-ţi cântă
De câte ori creştine o auzi.
Hristos a Înviat în firul ierbii,
A înviat Hristos în Adevăr;
În poieniţa-n care zburdă cerbii,
În florile de piersec şi de măr.
În stupii de albină fără greş,
În vântul care suflă mângâios
În ramura-nflorită de cireş
Dar vai, în suflet ţi-nviat Hristos?
Ai cântărit cu mintea ta creştine
Cât bine ai făcut sub cer umblând,
Te simţi măcar acum pornit spre bine
Măcar acum te simţi mai bun, mai blând?
Simţi tu topită-n suflet vecea ură?
Mai vrei pieirea celui plin de Har?
Ti-ai pus zăvor pe bârfitoarea-ţi gură?
Iubirea pentru semeni o simţi jar?
O, dacă-aceste legi de-a pururi sfinte
În aur măcar azi te-au îmbrăcat
Cu serafimii-n suflet imn fierbinte
Ai drept să cânţi: Hristos a Înviat!
Învierea
Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii,
Al morţii rece spirit se strecura-n tăcere;
Un singur glas îngână cuvintele de miere,
Închise în tratajul străvechii evanghelii.
Mihai Eminescu
C-un muc în mâni moşneagul cu barba ca zăpada,
Din cărţi cu file unse norodul îl învaţă,
Ca moartea e în luptă cu vecinica viaţă,
Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-şi prada.
O muzică adâncă şi plină de blândeţe
Pătrunde tânguioasă puternicile bolţi:
"Pieirea, Doamne sfinte, căzu în orice colţ,
Inveninând pre însuşi izvorul de vieţe,
Nimica înainte-ţi e omul ca un fulg,
S-acest nimic îţi cere o rază mângâioasă,
În pâlcuri sunătoare de plânsete duioase
A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg".
Cartierul Dimitrov (Carpaţi, Aleea
Florilor, 9 Mai, bloc Magazin, 13
Septembrie, Liliacului, Aleea Pinului,
Aleea Crângului, Vilelor, Petru
Maior, blocurile mici din b-dul 1 Decembrie
precum şi vilele până la HP),
blocurile turn:103,105,107,109 precum
şi blocurile Mignon din b-dul 1
Decembrie, blocurile din str. Minerului
şi Ion Creangă, blocurile: 8, 10,
12 din str. Avram Iancu şi blocurile
mici din str. 22 Decembrie, Parângului
şi Slătinioara, până la Liceul de
Informatică, str. Nicolae Titulescu şi
Rovine plus străzile din Colonie:
Radu Şapcă şi Micu Klein.
Apoi din nou tăcere, cutremur şi sfială
Şi negrul întuneric se sperie de şoapte...
Douăsprezece păsuri răsună... miez de noapte...
Deodată-n negre ziduri lumina dă năvală.
Un clocot lung de glasuri vui de bucurie...
Colo-n altar se uită şi preoţi şi popor,
Cum din mormânt răsare Christos învingător,
Iar inimile toate s-unesc în armonie:
"Cântări şi laude-nălţăm
Noi, Ţie unuia,
Primindu-l cu psalme şi ramuri,
Plecaţi-vă neamuri,
Cântând Aleluia!
Christos au înviat din morţi,
Cu cetele sfinte,
Cu moartea pre moarte călcând-o,
Lumina ducând-o
Celor din morminte!"
Aceasta este parohia viitoarei catedrale
A P E L U M A N I T A R
Mă numesc Puiu – Drăghicescu Andreea, am 23
de ani, locuiesc în Petroşani, sunt studentă în anul III
la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Timişoara.
În august 2010 am fost diagnosticată cu o formă
de cancer limfatic: limfom Hodgkin cu scleroză nodulară
stadiul III A. S-a intervenit chirurgical în vederea
stabilirii diagnosticului, practicându-se minitoracotomie
spaţiul IV intercostal, evacuarea pleureziei,
biopsiei şi evacuarea lichidului pericardic.
Tratamentul iniţial a fost de chimioterapie. L-am
efectuat la clinica de Hematologie a Spitalului Municipal
din Timişoara.
PET/CT-ul efectuat în Oradea, în data de 13. 12.
2010, la 3 luni de la terminarea tratamentului de
chimioterapie a arătat că nu s-a obţinut decât o remisie
dimensională a tumorii din mediastin.
A urmat tratamentul de radioterapie constând din
34 de şedinţe fiind efectuat la clinica Strahlentzentrum
din Hamburg, în perioada 18.04 – 12. 05. 2011.
PET/CT-ul efectuat în 29.02. 2012 în Hamburg a
indicat că mai există o tumoră activă de circa 1 cm
poziţionată în mediastin.
Recomandarea medicilor din Germania a fost
pentru intervenţie chirurgicală la Spitalul Asklepios
din Hamburg, în vederea extirpării tumorii. Intervenţia
este programată în luna iulie 2012.
Costurile intervenţiei chirurgicale se ridică la
aproximativ 10.000 Euro. Pentru a fi ajutată am deschis
următorul cont unde se poate contribui pentru
salvarea mea. Cont curent RON este:
RO58BTRL02201201568788XX
Pentru orice detalii vă stau la dispoziţie la nr. de
telefon : 0745 087512 / 0731 035339, adresa de email:
draghicescu.puiu@yahoo.ca
Vă mulţumesc din suflet pentru înţelegere, pentru
sprijinul material şi pentru că îmi sunteţi alături.
Număr de teledon
Mesajul pe care îl transmiteţi către alţii este:
Puteţi dona şi apelând numărul de teledon (obţinut cu
sprijinul Asociaţiei P.A.V.E.L. şi suportul Romtelecom)
pentru campania: “Ajutor copii“, în perioada 21
martie 2012 – 20 iunie 2012, 0900 900 190 , 8
euro/apel (număr apelabil doar din reţeaua Romtelecom)
Linie de donaţii online pentru Andreea Aceasta
este: https://secure.mobilpay.ro/buy-product/1dydbt
Donatii se pot face si la parohia noastra. Dumnezeu
să vă binecuvânteze şi să vă răsplătească cu
toată darea cea bună şi tot darul cel desăvârşit.