Geologia României - Tipografia Romania de Maine
Geologia României - Tipografia Romania de Maine
Geologia României - Tipografia Romania de Maine
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
PLATFORMA<br />
1. Aspecte generale<br />
Cod curs G/G/2/2/09<br />
Denumire curs GEOLOGIA ROMÂNIEI<br />
Tip curs obligatoriu<br />
Durata cursului/credite 1 semestru / 5 credite<br />
Perioada <strong>de</strong> accesare a<br />
cursului<br />
februarie 2008 - iunie 2008<br />
Prelegeri: miercuri: 12.30-13.50, Amf. Facultăţii <strong>de</strong> Geografie – sala A.<br />
Bulevardul Timişoara nr. 58, Sector 6, Bucureşti.<br />
Lucrări practice: marţi 12.30-14.00; miercuri 14.00-15.20, Sala S3 sau S6.<br />
Manual recomandat Marin Cornelia (2008) – <strong>Geologia</strong> <strong>României</strong> cu elemente <strong>de</strong> tectonică.<br />
Note <strong>de</strong> curs. Biblioteca virtuală (în curs <strong>de</strong> publicare la editura )<br />
Obiectivul principal al Cursul <strong>de</strong> <strong>Geologia</strong> <strong>României</strong> se adresează stu<strong>de</strong>nţilor anului II din<br />
cursului<br />
cadrul Facultăţii <strong>de</strong> Geografie, potrivit planului <strong>de</strong> învăţământ.<br />
Pentru o bună înţelegerea a aspectului actual al structurilor<br />
geologice din ţara noastră este necesar, pe <strong>de</strong> o parte, o integrare a<br />
geologiei într-o arie mai largă, continentală şi, pe <strong>de</strong> altă parte, o<br />
abordare a mo<strong>de</strong>lelor privind evoluţia acestor structuri. Însuşirea<br />
elementelor <strong>de</strong> cartografie geologică şi <strong>de</strong>prin<strong>de</strong>rea lucrului cu<br />
hărţile geologice; citirea şi interpretarea hărţilor geologice.<br />
Pentru un studiu aprofundat al acestor procese se vor realiza<br />
seminarii la care stu<strong>de</strong>nţii <strong>de</strong> la cursul <strong>de</strong> zi vor <strong>de</strong>zbate principalele<br />
teme <strong>de</strong> la curs şi vor realiza un dosar cu elemente grafice necesare<br />
înţelegerii proceselor tectonice. În testele finale vor fi întrebări cu<br />
exemplificări pe harta geologică a <strong>României</strong> sc. 1: 200 000.<br />
Modul <strong>de</strong> stabilire a notei Nota maximă 10 - pentru răspunsul corect la cele 20 <strong>de</strong> întrebări <strong>de</strong> tip<br />
grilă (fiecare întrebare 0,5 puncte = 5 % ) la examenul electronic (10<br />
puncte = 100 %).<br />
Consultaţii pentru stu<strong>de</strong>nţi miercuri: 13,00 – 15,30<br />
Adresa e-mail c.marin.geo@spiruharet.ro<br />
Titularul cursului Conf. univ.dr Cornelia Marin<br />
Facultatea <strong>de</strong> Geografie - Bulevardul Timişoara nr.58,<br />
Sector 6, Bucureşti, Tel.: 021/4442085<br />
2. Conţinutul tematic al cursului<br />
Elemente <strong>de</strong> stratigrafie şi geologie istorică. Epocile geologice. Etaje stratigrafice. Încadrarea<br />
structurală a teritoriului <strong>României</strong>.<br />
Unităţi geologice precarpatice (<strong>de</strong> vorland). Platforma Moldovenească; Platforma Valahă;<br />
Platforma sud-dobrogeana; Masivul central-dobrogean; Orogenul Nord-dobrogean; Bazinele<br />
orogenului Nord-dobrogean; Platforma continentală a Mării Negre Obiective geologice cu<br />
valoare turistică în Dobrogea.<br />
Daci<strong>de</strong> interne. Transilvani<strong>de</strong>.Pieni<strong>de</strong>. Daci<strong>de</strong> mediane. Daci<strong>de</strong> externe. Daci<strong>de</strong> marginale.<br />
Moldavi<strong>de</strong>. Avanfosa si <strong>de</strong>presiuni intramontane.<br />
Substanţe minerale utile şi arii naturale cu protecţie geologică<br />
Seminarii<br />
Elemente <strong>de</strong> cartografie geologică. Măsurarea poziţiei stratelor <strong>de</strong> roci cu ajutorul busolei<br />
geologice şi transpunerea pe hartă a poziţiilor. Tipuri <strong>de</strong> hărţi. legenda. Scara geocronologică.
Harta unităţilor structural-geologice ale <strong>României</strong>.<br />
Harta unităţilor geologice precarpatice (<strong>de</strong> vorland). Platforma Moldovenească; Platforma<br />
Valahă; Platforma sud-dobrogeana; Masivul central-dobrogean; Orogenul nord-dobrogean;<br />
Obiective geologice cu valoare turistică în Dobrogea.<br />
Elemente <strong>de</strong> geotectonica pentru domeniul carpatic<br />
Daci<strong>de</strong> interne. Transilvani<strong>de</strong>.Pieni<strong>de</strong>. Daci<strong>de</strong> mediane. Daci<strong>de</strong> externe. Daci<strong>de</strong> marginale.<br />
Moldavi<strong>de</strong>. Avanfosa si <strong>de</strong>presiuni intramontane.<br />
Substanţe minerale utile<br />
Secţiuni geologice şi interpretarea lor<br />
3. Bibliografie minimă obligatorie<br />
Mutihac, V., Stratulat, Maria Iuliana, Fechet, Roxana Magdalena (2004), <strong>Geologia</strong> <strong>României</strong> Ed.<br />
Didactică şi pedagogică, R.A. Bucureşti.<br />
Luca, A., Marin, C., Popescu, M. (2000), Geologie generală şi <strong>Geologia</strong> <strong>României</strong> (Caiet <strong>de</strong> lucrări<br />
practice) Edit. Fundaţiei „România <strong>de</strong> Mâine”.<br />
Săndulescu, M. (1984), Geotectonica Romîniei, Edit. Tehnică, Bucureşti.<br />
4. Bibliografie facultativă<br />
Mutihac V. (1990), Structura geologică a teritoriului <strong>României</strong>. Ed. Tehnica, Bucureşti.<br />
Ionesi, L., Ionesi, Bica, Barbu, N. (1971), Orizontarea <strong>de</strong>pozitelor fluvio – <strong>de</strong>ltaice din partea vestică a<br />
Podişului Sucevei şi semnificaţia ei paleogeografică, Anal.Univ. Iaşi, sect II, geol. Geogr. XVIII, Iaşi.<br />
Mutihac, V., Dragastan,O., Lăcătuşu, (1972), Cretacicul inferior din Dobrogea <strong>de</strong> nord. St.<br />
cerc.geol.17, 1, Bucureşti.<br />
Ianovici, V., Borcoş, M., Bleahu, M., Patrulius, D., Lupu, M., Dimitrescu, R., Savu, H. (1976),<br />
<strong>Geologia</strong> Munţilor Apuseni. Ed. Acad.R.S.R. Bucureşti<br />
GEOLOGIA ROMÂNIEI<br />
Capitol 1. Elemente <strong>de</strong> stratigrafie şi geologie istorică<br />
Introducere. Să încercăm să studiem evoluţia evenimentelor care au marcat<br />
evoluţia geologică a <strong>României</strong>. Constatăm că un instrument important este reprezentat <strong>de</strong><br />
scara geocronologică.<br />
Obiectivul capitolului. Pe baza marilor discordanţe stratigrafice şi a evoluţiei<br />
vieţuitoarelor s-a elaborat o scară geocronologică relativă, împărţind trecutul geologic al<br />
Pământului în ere, perioa<strong>de</strong> şi epoci, iar pe baza meto<strong>de</strong>lor radioactive s-a <strong>de</strong>terminat şi<br />
întin<strong>de</strong>rea în timp a fiecărei ere, perioa<strong>de</strong>, epoci.<br />
Evoluţia florei şi faunei se face în acord cu scara geocronologică. Apariţia omului<br />
se înregistrează pe aceeaşi scară. Apariţia munţilor se localizează în timp tot datorită<br />
existenţei unei astfel <strong>de</strong> scări. În ţara noastră sunt o serie <strong>de</strong> formaţiuni geologice, <strong>de</strong><br />
vărste diferite, care sunt la suprafaţă, ele putând fi studiate în aflorimente<br />
Concepte cheie: discordanţă, scară geocronologică<br />
Rezumat.<br />
Cele trei ere (Paleozoic, Mezozoic şi Cenozoic) se întind pe 10% din timpul<br />
geologic al scării. Perioada <strong>de</strong> <strong>de</strong>but a planetei noastre se numeşte Ha<strong>de</strong>n. Istoria<br />
Pământului începe cu 4.5 Ga în urmă. Pentru <strong>de</strong>scrierea şi înţelegerea unor procese<br />
geologice o să <strong>de</strong>taliem scara geocronologică din Paleozoic spre actual. În tabelul 1 sunt<br />
trecute subdiviziunile Paleozoicului (fără a intra în <strong>de</strong>talii mai puţin utile pentru un<br />
stu<strong>de</strong>nt la geografie).
Când se realizează o coloană stratigrafică, pentru o anumită unitate geologică<br />
se onstată că nu există mereu o continuitate a <strong>de</strong>punerilor <strong>de</strong> sedimente. Acolo un<strong>de</strong><br />
lipsesc sedimente pe un (unul sau mai multe) interval <strong>de</strong> timp geologic (perioadă, vârstă<br />
etc), se va reprezenta cu o linie şerpuită (<br />
Legat <strong>de</strong> această situaţie se poate <strong>de</strong>fini discordanţa stratigrafică. Discordanţa<br />
sau lacuna stratigrafică este contactul dintre două strate sau unităţi litolostratigrafice,<br />
separate printr-o întrerupere <strong>de</strong> sedimentare (perioadă <strong>de</strong> regresiune), urmată sau sau nu<br />
<strong>de</strong> eroziune.<br />
ERA PERIOADA C o m e n t a r i i<br />
PALEOZOIC<br />
Permian<br />
(290 – 248 M.a.)<br />
Carbonifer<br />
(354 – 290 M.a.)<br />
Devonian<br />
(417 – 354 M.a.)<br />
Silurian<br />
(443 – 417 M.a.)<br />
Ordovician<br />
(490 – 443 M.a.)<br />
Cambrian<br />
(540 – 490 M.a.)<br />
PRECAMBRIAN<br />
Numele a fost dat după numele oraşului Perm<br />
din Munţii Urali.<br />
Numele este legat <strong>de</strong> marile zăcăminte <strong>de</strong><br />
cărbuni cantonate la partea superioară a<br />
<strong>de</strong>pozitelor carbonifere.<br />
Denumirea vine <strong>de</strong> la localitate Devonshire,<br />
Anglia, un<strong>de</strong> formaţiuni <strong>de</strong> acestă vârstă au<br />
fost studiate pentru prima dată.<br />
După numele poporului celtic din Ţara<br />
Galilor, silur.<br />
După numele poporului celtic din Ţara<br />
Galilor, ordovici<br />
Tabelul 1 – Subdiviziuni ale Paleozoicului<br />
MEZOZOIC<br />
Numele este varianta latină a localitaţii<br />
Wales-Cambria<br />
Rocile <strong>de</strong> aici conţin cele mai timpurii<br />
evi<strong>de</strong>nţe ale complexului <strong>de</strong> organisme vii<br />
studiate şi care ţin <strong>de</strong> această perioadă. Acum<br />
există un continent unic, Pangeea.<br />
Scara geocronologică pentru Mezozoic se poate urmări în tabelul 2<br />
).
M E Z O Z O I C<br />
PERIOAD<br />
A<br />
C R E T A C I C<br />
J U R A S I C<br />
T R I A S I C<br />
E P O C<br />
A<br />
V Â R S T A<br />
Vârsta<br />
absolut<br />
ă<br />
Maastrichtian 71,3<br />
Superior<br />
Senonian<br />
Campanian<br />
Santonian<br />
Coniacian<br />
83,5<br />
85,8<br />
89,9<br />
Turonian 93,5<br />
Cenomanian 98,9<br />
Albian 112,2<br />
Apţian 121<br />
Inferior Barrenian<br />
Neocomian<br />
Hauterivian<br />
Valanginian<br />
127<br />
132<br />
137<br />
Berriasian 144,2<br />
Malm<br />
Tithonian<br />
Kimmeridgian<br />
150,7<br />
154,1<br />
Oxfordian 159,4<br />
Callovian 164,4<br />
Dogger<br />
Bathonian<br />
Bajocian<br />
169,2<br />
176,5<br />
Aalenian 180,1<br />
Toarcian 189,6<br />
Liasic<br />
Pliensbachian<br />
Sinemurian<br />
195,3<br />
201,9<br />
Hettangian 205,7<br />
Sup.<br />
Rhetian<br />
Norian<br />
209,6<br />
220,7<br />
Carnian 220,7<br />
Med.<br />
Ladinian<br />
Anisian<br />
234,3<br />
241,4<br />
Scythian<br />
(Werfeni<br />
242,5<br />
Tabelul 2 – Subdiviziunile Mezozoicului şi vârstele absolute<br />
Cenozoicul (tabelul 3) este era care a <strong>de</strong>butat acum 65 milioane <strong>de</strong> ani, imediat după<br />
marea extincţia a dinozaurilor, a amoniţilor, blemniţilor, inoceramilor, retragerea<br />
gimnospermelor <strong>de</strong> la sfârşitul Cretacicului. Este cea mai scurtă eră geologică<br />
(Cuaternarul are doar 1.8 Ma).
E<br />
R A<br />
-<br />
OAD<br />
C E N O Z O I C<br />
C U A T E R N<br />
A R<br />
N E O G E N<br />
E O G E N<br />
EPOCA<br />
V Â R S<br />
T A<br />
Holocen Versillian Versillian<br />
Pleistoce<br />
n<br />
Pliocen<br />
M i o c e n<br />
Oligocen<br />
E o c e n<br />
Tabelul 3 - Cenozoic<br />
Lista subiectelor<br />
DENUMIRILE<br />
VÂRSTELOR ÎN<br />
ROMÂNIA<br />
Thyrrhenia Thyrrhenian<br />
n<br />
Sicilian Sicilian<br />
Calabrian Calabrian<br />
Piacenzian<br />
Zanclean<br />
Messinian<br />
Tortonian<br />
Villafranchian<br />
<strong>Romania</strong>n<br />
Dacian<br />
Ponţian<br />
Meoţian<br />
Sarmaţian<br />
Serravalian Ba<strong>de</strong>nian<br />
Langhian Burdigalian<br />
Burdigalia<br />
n<br />
Aquitanian<br />
Chattian<br />
Aquitanian<br />
Chattian<br />
Rupelian Rupelian<br />
Priabonian Lattorfian<br />
Bartonian Priabonian<br />
Lutetian Lutetian<br />
Ypresian Ypresian<br />
Kersonian<br />
Basarabian<br />
Volhinian<br />
Buglovian<br />
1. Peria<strong>de</strong>le Paleozoicului. Localizare pe hartă a prezenţei acestuia pe teritoriul<br />
ţării noastre.
2. Perioa<strong>de</strong>le şi epocile Mezozoicului. Localizare pe hartă a prezenţei<br />
Triasicului, Jurasicului şi a Cretacicului pe teritoriul ţării noastre.<br />
3. Perioa<strong>de</strong>le şi epocile Cenozoicului. Localizare pe hartă pe teritoriul ţării<br />
noastre.<br />
4. Erele şi perioa<strong>de</strong>le geologice, în ordinea <strong>de</strong>sfăşurării lor pe scara timpului<br />
geologic.<br />
Teste pentru autoevaluare<br />
1. Perioa<strong>de</strong>le Paleozoicului sunt:<br />
a) Cambrian, Silurian, Devonian, Carbonifer, Permian<br />
b) Precambrian, Cambrian, Silurian, Devonian, Carbonifer, Permian<br />
c) Cambrian, Ordovician, Silurian, Devonian, Carbonifer, Permian<br />
Răspunsul corect este c). Nu este corectă varianta a) <strong>de</strong>oarece lipseşte Ordovician. În<br />
varianta b) este adăugat Precambrian (ceea ce era înainte <strong>de</strong> Cambrian) <strong>de</strong>ci nu poate să<br />
fie perioadă din Paleozoic şi lipseşte iar Ordovician<br />
2. Depozitele Paleocene din Dobrogea Centrală aflorează în lungul văii Casimcea.<br />
a) a<strong>de</strong>vărat<br />
b) fals<br />
Răspunsul corect este b). În Dobrogea Centrală nu se află <strong>de</strong>pozite Paleocene.<br />
Temă <strong>de</strong> casă<br />
1. Studiaţi o hartă geologică şi încercaţi să stabiliţi care este cea mai veche<br />
formaţiune <strong>de</strong> pe hartă (cărei perioa<strong>de</strong>, ere îi aparţine), cea mai veche formaţiune<br />
mezozoică (cărei ere îi aparţine) şi cea mai nouă formaţiune geologică. Puteţi să şi<br />
redactaţi o lucrare care să cuprindă ocopie a respectivelor formaţiuni şi<br />
concluziile dumneavoastră explicând ce meto<strong>de</strong> <strong>de</strong> cercetare aţi folosit şi ce<br />
principii se pot aplica.<br />
2. Faceţi un referat prin care să arătaţi extincţia dinozaurilor cu aplicare specială<br />
asupra intervalului <strong>de</strong> timp geologic cât au fost stăpânii planetei.<br />
Capitol 2. Unităţi geologice precarpatice (<strong>de</strong> vorland).<br />
Introducere. Platformele sunt unităţi structurale majore ale scoarţei terestre, care<br />
reprezintă o arie întinsă, consolidată, cu relief şters, în alcătuirea căreia intră un etaj<br />
structural inferior, cutat (soclu) şi un etaj superior (cuvertura) format din <strong>de</strong>pozite<br />
cvasiorizontale, <strong>de</strong>puse ulterior etapei <strong>de</strong> orogeneză. Vârsta platformei este vârsta ultimei<br />
orogeneze care a afectat soclul.<br />
Din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re geologic Dobrogea <strong>de</strong> Nord este o unitate <strong>de</strong> vorland, un<br />
orogen care a funcţionat ca atare în timpul orogenezei hercinice şi a fost afectat şi <strong>de</strong><br />
primele faze ale orogenezi alpine. Nu are caracteristicile unei platforme şi <strong>de</strong> aceea se<br />
consi<strong>de</strong>ră un orogen supus fenomenelor <strong>de</strong> eroziune.
Obiectivul capitolului. Cunoaşterea unităţilor geologice precarpatice este<br />
importantă pentru că observaţiile care se pot face la suprafaţă nu aduc informaţii<br />
geologice importante. Se ştie că în domeniul <strong>de</strong> platformă sedimentele care acoperă<br />
soclul sunt cvasiorizontale (necutate, ne<strong>de</strong>ranjate <strong>de</strong> mişcări tectonice) ceea ce împiedică<br />
studiul prin observaţii directe. Orice stu<strong>de</strong>nt la geografie trebuie să poată face o<br />
prezentare a geologiei unei astfel <strong>de</strong> unităţi cunoscând mecanismul <strong>de</strong> formare şi logica<br />
apariţiei unor anumite formaţiuni litologice.<br />
Concepte cheie: platformă, vorland, Platforma Moldovenească, Platforma<br />
Valahă, Dobrogea <strong>de</strong> Sud, Dobrogea Centrală (Masivul Central Dobrogean), Dobrogea<br />
<strong>de</strong> Nord.<br />
Rezumat.<br />
Pe cuprinsul <strong>României</strong> se disting, în cuprinsul Domeniul precarpatic sau vorlandul<br />
carpatic următoarele tipuri <strong>de</strong> unităţi:<br />
- platforme: Platforma Moldovenească; Platforma Valahă şi Dobrogea <strong>de</strong> Sud; Masivul<br />
Central Dobrogean;<br />
- orogen: Dobrogea <strong>de</strong> Nord.<br />
- Domeniul carpatic se caracterizează printr-o evoluţie complexă, prin prezenţa unor<br />
bogăţii importante ale subsolului, are o întin<strong>de</strong>re mai mare şi cuprin<strong>de</strong> Carpaţii<br />
Meridionali, Munţii Apuseni, Carpaţii Orientali, Bazinul Transilvaniei, Depresiunea<br />
Pannonică.<br />
Platforma Moldovenească<br />
Delimitarea teritoriului aferent Platformei Moldoveneşti se face, la vest, <strong>de</strong> Carpaţii<br />
Orientali, la est, <strong>de</strong> râul Prut, la nord <strong>de</strong> o porţiune din graniţa ţării, iar la sud <strong>de</strong><br />
Depresiunea Bârladului.<br />
Din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re geologic ea reprezintă continuarea spre sud-vest a Platformei Est-<br />
Europene.<br />
Soclul platformei moldoveneşti. În alcătuirea Platformei Moldoveneşti se distinge un etaj<br />
inferior cutat (soclu) şi un etaj structural superior, cuvertura, care corespun<strong>de</strong> unei etape<br />
în care spaţiul respectiv a evoluat ca domeniu stabilizat (cratonizat).<br />
Soclul Platformei Europei Orientale aflorează în sectorul Cosăuţi raionul Soroca, pe<br />
malul Nistrului, iar la adâncimi mai mari, a fost interceptat <strong>de</strong> câteva foraje în aria situată<br />
între râurile Prut şi Siret (Bătrâneşti, Todireni, Iaşi, Popeşti).<br />
De exemplu, în zona Iaşului, s-au săpat cinci foraje dintre care două au întâlnit soclul: un foraj,<br />
la nord <strong>de</strong> gara Socola, a intrat în şisturi cristaline la adâncimea <strong>de</strong> 1121-1391.4 m pe care le-a<br />
<strong>de</strong>schis cca. 270 m, stabilind existenţa unei serii <strong>de</strong> paragnaise: gnaise biotitice, gnaise cu<br />
microclin, asociate cu gnaise oligoclazice leucocrate.<br />
Cuvertura platformei moldoveneşti. Cuvertura platformei <strong>de</strong>butează cu formaţiuni<br />
riphean superioare-vendiene, peste care se dispun formaţiuni paleozoice inferioare<br />
(cambriene, ordoviciene, siluriene) cu grosimi variabile, mai mari pe treptele afundate ale<br />
soclului. Pe arii restrânse, în sectoarele Bătrâneşti-Iaşi şi Ungheni-Chişinău, forajele au
indicat şi prezenţa formaţiunilor <strong>de</strong>voniene inferioare, după care succesiunea continuă cu<br />
formaţiuni mezozoice, în principal cretacice (cenomaniene) şi terţiare (neogene).<br />
Cuaternarul este reprezentat prin <strong>de</strong>pozite aluvionare ale teraselor şi se constituie<br />
din pietrişuri, nisipuri şi luturi loessoi<strong>de</strong>.<br />
Pleistocenul este alcătuit din <strong>de</strong>pozite <strong>de</strong> terasă (luturi loessoi<strong>de</strong>) ce au grosimi<br />
variabile. Pietrişuri, aparţinând tot Pleistocnului, se întâlnesc mai ales în terasele râurilor.<br />
Holocenul este alcătuit din <strong>de</strong>pozite <strong>de</strong> luncă, constituite din argile nisipoase, nisipuri şi<br />
prundişuri. Acestea sunt completate <strong>de</strong> cuverturi locale cu luturi aluviale, situate pe<br />
interfluvii şi pe suprafeţele slab înclinate.<br />
Tectonica. Separarea fundamentului platformei în etaje structurale în funcţie <strong>de</strong> vârsta<br />
cutării este imposibilă la ora actuală, din cauza grosimii mari a cuverturii sedimentare şi a<br />
puţinelor foraje care au interceptat fundamentul. Imaginea structurală acceptată la ora<br />
actuală porneşte <strong>de</strong> la discontinuităţile majore <strong>de</strong>duse pe baza discontinuităţilor<br />
paleoreliefului constatate la nivelul fundamentului, prin meto<strong>de</strong> geofizice. În figura 1 este<br />
prezentată o secţiune geologică prin Platforma Moldovenească.<br />
S-a evi<strong>de</strong>nţiat un sistem <strong>de</strong> discontinuităţi cu caracter regional orientat NNV-SSE cu<br />
vergenţă sud-estică.<br />
Se pot consi<strong>de</strong>ra următoarelor discontinuităţi:<br />
- falia Siretului este limita<br />
vestică a blocului Botoşani-<br />
Huşi,<br />
- falia Solca este<br />
consi<strong>de</strong>rată a fi limita<br />
vestică a blocului Rădăuţi-<br />
Paşcani,<br />
Problema <strong>de</strong>limitării<br />
sudice a Platformei<br />
Moldoveneşti se încearcă a<br />
se rezolva pe baza unui<br />
sistem <strong>de</strong> falii atestate<br />
geofizic orientate VNV-<br />
ESE, fără o vergenţă<br />
evi<strong>de</strong>ntă pe teritoriul<br />
nostru. Aceste falii, în<br />
succesiunea <strong>de</strong> la nord la<br />
sud sunt:<br />
- falia Vaslui este<br />
consi<strong>de</strong>rată a reprezenta<br />
V<br />
Bol<strong>de</strong>şti<br />
p e r i<br />
F a l i a<br />
3270<br />
K<br />
3950m<br />
V<br />
c a r p a t i c ă<br />
bd - sm<br />
K<br />
250<br />
1000m<br />
1734 1698 C 1685<br />
2003 C<br />
1810<br />
V<br />
1411 K<br />
1524 1340<br />
0 10 20km<br />
Fig. 1. Secţiune geologică prin Platforma Moldovenească<br />
(după I. Pătruţ şi Th. Dăneţ, 1987): bd-sm = Ba<strong>de</strong>nian –<br />
Sarmaţian; K = Cretacic; S = Silurian; C = Cambrian; V =<br />
Vendian (Precambrian); Sc = soclul cristalin<br />
limita nordică a unui bloc căzut al Platformei Moldoveneşti.<br />
- falia Bistriţei marchează limita sudică a Platformei Moldoveneşti şi contactul acesteia<br />
cu Depresiunea Bârladului care are un fundament paleozoic cutat, <strong>de</strong>limitată la rândul ei<br />
spre sud <strong>de</strong> falia Trotuşului care marchează contactul cu orogenul nord-dobrogean. Soclul<br />
prezintă o uşoară înclinare (sub 1°) <strong>de</strong> la NV spre SE. În ansamblu, se poate afirma că are<br />
o că<strong>de</strong>re în trepte spre E şi S, ceea ce duce la conturarea unor blocuri alungite N-S<br />
eventual cu o subsi<strong>de</strong>nţă şi ridicări mai mult sau mai puţin in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nte.<br />
- falia Trotuşului care ar putea <strong>de</strong>limita la sud un sector ce face legătura între Platforma<br />
2158<br />
Roman<br />
Sc<br />
bd - sm<br />
C<br />
Popeşti<br />
605<br />
703<br />
1000<br />
1370<br />
C<br />
V<br />
Sc<br />
358<br />
S 392<br />
Iaşi Ungheni Comeşti E<br />
1100<br />
S<br />
330<br />
545<br />
S<br />
1045<br />
V<br />
318<br />
709<br />
1083
Europei Orientale şi Platforma Central Europeană.<br />
Cuaternarul începe printr-o răcire a climei <strong>de</strong>terminată <strong>de</strong> o puternică glaciaţiune,<br />
urmată <strong>de</strong> o perioadă <strong>de</strong> încălzire, adică <strong>de</strong> primul interglaciar.<br />
Din nou urmează o răcire şi apoi iar o fază interglaciară şi în fine, ultima glaciaţiune,<br />
urmată <strong>de</strong> un climat care se încălzeşte treptat şi ajunge la cel <strong>de</strong> astăzi. În perioa<strong>de</strong>le<br />
interglaciare s-a sedimentat loessul.<br />
Substanţe minerale utile. Substanţele utile se găsesc cantonate în <strong>de</strong>pozitele <strong>de</strong> cuvertură<br />
şi aceste substanţe sunt nemetalifere: argile bentonitice (Crasnaleuca), calcare (zona<br />
Bărbăteşti-Costeşti), gipsuri (în malul drept al Prutului, între Miorcani şi Crasnaleuca),<br />
gresii (ex. Coşula, Hu<strong>de</strong>şti, Tudora), nisipuri (Miorcani). Ape minerale (Nicolina-Iaşi,<br />
Pârcovaci-Deleni, Răducani).<br />
Platforma Valahă<br />
Compartimentul <strong>de</strong> la nord <strong>de</strong> Dunăre şi până la Orogenul carpatic poartă <strong>de</strong>numirea <strong>de</strong><br />
Platforma Valahă şi reprezintă sectorul nordic al Platformei Moesice.<br />
Din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re geografic, această unitate geologică corespun<strong>de</strong> Câmpiei Române şi<br />
sudului Piemontului Getic.<br />
Stratigrafie<br />
Soclul Platformei Valahe. Paleorelieful acestui soclu este alcătuit din zone ridicate şi<br />
<strong>de</strong>presiuni dintre care mai importante sunt ridicarea Balş – Optaşi şi ridicarea Vi<strong>de</strong>le.<br />
Zonele ridicare sunt <strong>de</strong>limitate <strong>de</strong> zone <strong>de</strong>presionare (ex. Depresiunea Alexandriei).<br />
Soclul Platformei Valahe este heterogen din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re constitutiv.<br />
Cuvertura platformei valahe. Mişcările caledoniene timpurii au marcat trecerea la stadiul<br />
<strong>de</strong> cratogen. Depozitele sedimentare au mulat relieful soclului astfel încât s-au estompat<br />
<strong>de</strong>nivelările acestuia, la suprafaţă înregistrându-se un relief <strong>de</strong> câmpie.<br />
S-au diferenţiat patru cicluri <strong>de</strong> sedimentare importante, corespunzătoare unor<br />
transgresiuni majore, separate între ele prin faze <strong>de</strong> exondare:<br />
Ciclul Cambrian – Carbonifer. Depozitele sedimentare s-au dispus discordant peste<br />
formaţiunea <strong>de</strong> soclu.<br />
La sfârşitul Carboniferului începe o fază <strong>de</strong> exondare care a afectat întreaga platformă şi<br />
a durat până în Permian.<br />
2. Ciclul Permian – Triasic. Procesul <strong>de</strong> sedimentare s-a reluat la sfârşitul Permianului.<br />
Grosimea acestor <strong>de</strong>pozite se reduce astfel încât în unele zone <strong>de</strong> elevare a soclului ele nu se<br />
mai întâlnesc (forajele executate pe ridicarea Balş – Optaşi).<br />
Pe parcursul acestui ciclu <strong>de</strong> sedimentare s-au înregistrat manifestări magmatice efuzive.<br />
Efuziunile <strong>de</strong> natură bazică (bazalte, an<strong>de</strong>zite bazaltice), asociate <strong>de</strong>pozitelor permotriasice<br />
inferioare, sunt orientate pe direcţie predominant est – vest.<br />
3. Ciclul Jurasic – Cretacic. Jurasic. Acest al treilea ciclu <strong>de</strong> sedimentare <strong>de</strong>butează cu<br />
<strong>de</strong>pozite epiclastice pentru ca apoi să treacă în <strong>de</strong>pozite carbonatice<br />
4. Ciclul Ba<strong>de</strong>nian – Pleistocen a început odată cu înaintarea apelor dinspre avanfosa<br />
carpatică, acoperind partea nordică şi vestică a platformei. Sedimentarea Neogenului din<br />
platformă este guvernată în special <strong>de</strong> subsi<strong>de</strong>nţa accentuată din avanfosa externă.<br />
Depozitele aparţinând acestui ciclu <strong>de</strong> sedimentare sunt predominant <strong>de</strong>tritic, molasice<br />
Depozitele loessoi<strong>de</strong> sunt siltite şi argile nisipoase <strong>de</strong> culoare gălbuie, cu o grosime<br />
cuprinsă între 5 şi 40 m. În cuprinsul lor se găsesc câteva intercalaţii roşii sau cărămizii,
argiloase, consi<strong>de</strong>rate soluri fosile.<br />
Depozite <strong>de</strong> terasă. În partea vestică, <strong>de</strong>venită uscat în Pleistocenul inferior, s-au<br />
acumulat <strong>de</strong>pozite <strong>de</strong> terasă.<br />
Depozite <strong>de</strong> dune. Între Craiova şi Dunăre şi în Bărăgan apar nisipuri gălbui, fine până la<br />
grosiere <strong>de</strong> câţiva metri grosime. Acumularea lor s-a produs în Holocen.<br />
Tectonica<br />
Trecerea Platformei Valahe <strong>de</strong> la stadiul <strong>de</strong> regiune labilă la cea <strong>de</strong> cratogen s-a produs,<br />
se pare, după mişcările assyntice târzii sau caledonice timpurii din Cambrianul inferior.<br />
Faliile care afectează platforma sunt numeroase şi marchează o complexitate a tectonicii<br />
zonei. Cea mai importantă falie este falia intramoesică cunoscută şi sub numele <strong>de</strong> falia<br />
Fierbinţi care se plasează <strong>de</strong> pe platforma continentală a Mării Negre până sub Pânza<br />
Getică (cu orientare SE – NV). Limita nordică a Platformei Valahe este marcată <strong>de</strong> falia<br />
pericarpatică, falie ce pune în evi<strong>de</strong>nţă încălecarea <strong>de</strong>pozitelor Depresiunii Getice peste<br />
formaţiunile <strong>de</strong> platformă. Această şariere se presupune a se fi realizat în urma fazei<br />
moldavă (fig. 2). Majoritatea fracturilor au afectat soclul platformei fragmentându-l în<br />
blocuri care au suferit mişcări pe verticală conturându-se arii ridicate şi afundări majore. ¦¡§¤¨©¡<br />
N<br />
T g . J i u ¡¢£¤¥¡<br />
C<br />
s £©£<br />
s s<br />
¤¥£¢©¡¢<br />
S<br />
r a i o v a<br />
0 5 10 Km<br />
Fig. 2 – Secţiune geologică la contactul dintre Orogenul Carpatic şi Platforma Valahă<br />
(după Motaş şi Tomescu, 1983, din Ionesi, 1994)<br />
După Pleistocenul mediu partea <strong>de</strong> NV a platformei a înregistrat o mişcare <strong>de</strong> ridicare ce<br />
a avut drept consecinţă apariţia uscatului şi a unei reţele hidrografice. Mişcarea a<br />
continuat episodic ceea ce se reflectă şi prin prezenţa unor interfluvii înalte şi a unor văi<br />
adânci. Partea estică a platformei a cunoscut o mişcare <strong>de</strong> subsi<strong>de</strong>nţă, sedimentarea<br />
<strong>de</strong>sfăşurându-se în regim lacustru (formaţiunea <strong>de</strong> Coconi – Pleistocen mediu). Din<br />
<br />
Holocen se remarcă iar un proces <strong>de</strong> subsi<strong>de</strong>nţă în sectorul <strong>de</strong> NE reflectat prin prezenţa<br />
unor interfluvii joase uneori chiar sub nivelul luncilor actuale.<br />
Resurse minerale: argile (în formaţiunile aluvionare din lunca Dunării); nisipuri şi<br />
pietrişuri (<strong>de</strong>pozite cuaternare <strong>de</strong> terasă); hidrocarburile constituie principala resursă a<br />
Platformei Valahe.<br />
Platforma Dobrogei <strong>de</strong> sud.<br />
Se <strong>de</strong>limitează, la nord, <strong>de</strong> Dobrogea centrală, prin falia Capidava – Ovidiu.<br />
Soclul nu aflorează dar a putut fi cunoscut pe baza datelor oferite <strong>de</strong> carpotele<br />
extrase din forajele care s-au săpat în partea <strong>de</strong> NE (între Palazu şi Cernavodă).
Dobrogea <strong>de</strong> Sud a avut o evoluţie geologică similară cu Platforma Valahă,<br />
motiv pentru care prezenţa aceloraşi cicluri <strong>de</strong> sedimentare nu constituie o situaţie<br />
neobişnuită. Există, însă, şi unele <strong>de</strong>osebiri date <strong>de</strong> evoluţia comandată <strong>de</strong> unităţile<br />
învecinate.<br />
Cuaternarul. Are în bază <strong>de</strong>pozite siltitice cu concreţiuni calcaroase şi uneori<br />
cu cristale sau agregate cristaline <strong>de</strong> ghips (ca pe faleza Mării Negre, La Eforie Sud,<br />
Agigea, Constanţa). Acestea reprezintă produse reziduale <strong>de</strong> alteraţie, formate pe uscat.<br />
Gipsul pare să se fi acumulat în zone <strong>de</strong> mlaştină.<br />
Dobrogea Centrală sau Masivul central – dobrogean este situat între falia Capidava –<br />
Ovidiu şi falia Peceneaga – Camena, limitarea <strong>de</strong> Platforma Valahă făcându-se în lungul<br />
faliei Dunării<br />
Soclul Masivul central-dobrogean În alcătuirea soclului acestei subunităţi intră două<br />
grupe <strong>de</strong> roci metamorfice, între care se prezintă o discontinuitate stratigrafică:<br />
Grupa şisturilor cristaline mezometamorfice<br />
Grupa şisturilor verzi<br />
Măcin<br />
Luncaviţa<br />
Falia Lunceviţa - Consul<br />
I<br />
III<br />
II<br />
Horea<br />
Falia Peceneaga - Camena<br />
Cârjelari<br />
Dunărea<br />
V<br />
Ant. Re<strong>de</strong>a<br />
Camena<br />
Tulcea<br />
Babadag<br />
Agighiol<br />
Mahmudia<br />
Dunavăţ<br />
Cuvertura<br />
Două caracteristici se pot formula cu privire la cuvertura Masivului central-dobrogean: o<br />
restrângere, ca arie, a <strong>de</strong>pozitelor care alcătuiesc această cuvertură şi extin<strong>de</strong>rea limitată,<br />
în timp geologic, a perioa<strong>de</strong>lor favorabile <strong>de</strong>punerii <strong>de</strong> sedimente (zona a fost exondată).<br />
IV<br />
Falia Teliţei<br />
L . B .<br />
Ant. Tulcea<br />
Fig. 3 – Schiţă tectonică a Dobrogei <strong>de</strong> Nord (după hărţile ridicate <strong>de</strong> O. Şi El.<br />
Mirăuţă, din D. Patrulius et.al., 1974, simplificată): I – pânza Măcin; II – pânza<br />
Consul; III – pânza Niculiţel; IV – pânza Tulcea; V – Platforma Babadag.<br />
L . R a z e l m
Spre <strong>de</strong>osebire <strong>de</strong> cuvertura Platformei Moesice aici nu se poate<strong>de</strong>scrie <strong>de</strong>cât un singur<br />
ciclu <strong>de</strong> sedimentare: Jurasic – Cretacic.<br />
Orogenul nord – dobrogean<br />
Se situează la nord <strong>de</strong> falia Peceneaga – Camena, fără a <strong>de</strong>păşi falia Sf. Gheorghe. Spre<br />
NV, dincolo <strong>de</strong> Dunăre, acest sector apare îngropat sub o cuvertură <strong>de</strong> platformă,<br />
cunoscut fiind sub numele <strong>de</strong> „Promontoriul nord dobrogean”.<br />
O poziţie aparte o are Orogenul nord - dobrogean <strong>de</strong>oarece a evoluat ca o arie labilă în<br />
orogeneze prealpine şi a cunoscut o reactivare în orogenezele eo- şi neochimmerică<br />
aparţinând ciclului alpin. Se poate consi<strong>de</strong>ra că Orogenul nord - dobrogean este alcătuit<br />
din Pânza Măcin, Pânza Niculiţel şi Pânza Tulcea, Podişul Babadag şi Promontoriul nord<br />
dobrogean îngropat (fig. 3).<br />
Pânza Măcin. Se situează în partea vestică a Dobrogei <strong>de</strong> Nord şi se <strong>de</strong>limitează prin<br />
falia Dunării, la sud, şi falia Luncaviţa – Consul, la nord.<br />
În alcătuirea acestei pânze intră formaţiuni prealpine. În timpul orogenezei alpine activitatea în<br />
zonă s-a concretizat doar prin consolidarea unor roci eruptive pe filoane.<br />
Fundamentul cristalin este alcătuit din şisturi cristaline care se împart în grupa şisturilor<br />
cristaline mezometamorfice (se cunosc din aflorimente <strong>de</strong>oarece alcătuiesc <strong>de</strong>alurile<br />
Orliga şi Sărărica şi intră în alcătuirea <strong>de</strong>alului Medgina şi sunt reprezentate prin<br />
amfibolite, gnaise, micaşisturi, calcare cristaline provenite prin metamorfozarea în facies<br />
amfibolitic a unor formaţiuni epiclastice şi a unor magmatite bazice în<br />
aliniamentul Priopcea – Piatra Cernei, în culmile Boclugea şi Coşlugea şi a rezultat în<br />
urma unui metamorfism în faciesul şisturilor verzi care a afectat formaţiuni epiclastice).<br />
Magmatite asociate şisturilor cristaline <strong>de</strong>scrise mai sus le străbat pe acestea sub formă<br />
<strong>de</strong> corpuri intrusive reprezentate, în principal, prin granite şi granitoi<strong>de</strong>, ca <strong>de</strong> exemplu<br />
granitul <strong>de</strong> Megina.<br />
Învelişul sedimentar paleozoic se <strong>de</strong>zvoltă pe o arie <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> mare în cuprinsul pânzei<br />
Măcin şi este reprezentat prin <strong>de</strong>pozite siluriene, <strong>de</strong>voniene şi carbonifere. Corpuri<br />
magmatice prehercinice străbat şisturile cristaline şi aceste <strong>de</strong>pozite sedimentare,<br />
formând aureole <strong>de</strong> contact termic cu corneene. Magmatismul se manifestă <strong>de</strong>stul <strong>de</strong><br />
pregnant în timpul orogenezei hercinice (granite calcoalcaline se găsesc în alcătuirea<br />
Masivului Greci, granite alcaline se situează pe un aliniament situat la vest <strong>de</strong> primul şi<br />
intră în alcătuirea Masivului Iacob<strong>de</strong>al).<br />
Formaţiuni sedimentare alpine. În fundamentul bazinului Babadag apar, sub cuvertura<br />
cretacică, <strong>de</strong>pozite jurasice (între localităţile Cârjelari şi Camena, în vecinătatea faliei<br />
Peceneaga – Camena). Aceste <strong>de</strong>pozite au un caracter turbiditic şi sunt asociate cu<br />
produse vulcanice.<br />
Falia Luncaviţa – Consul reprezintă linia tectonică după care a avut loc şarierea peste<br />
unitatea <strong>de</strong> la nord-est. Această pânză are o poziţie elevată faţă <strong>de</strong> unităţile Niculiţel şi<br />
Tulcea.<br />
Unitatea Măcin se continuă şi la nord – vest <strong>de</strong> Dunăre, un<strong>de</strong> suferă o afundare după falia<br />
Dunării şi constituie ceea ce se cunoaşte sub numele <strong>de</strong> „Promontoriul nord-dobrogean”<br />
dar fiind acoperită <strong>de</strong> <strong>de</strong>pozite neogene este mai greu <strong>de</strong> intuit apartenenţa la aceeaşi
unitate.<br />
Individualizarea unităţii Măcin ca pânză s-a făcut primele faze <strong>de</strong> orogeneză alpine.<br />
Formaţiunile din alcătuirea acestei unităţi au fost afectate şi <strong>de</strong> orogeneze mai vechi.<br />
Mişcările neochimmerice au făcut să înceteze evoluţia <strong>de</strong> orogen, zona a <strong>de</strong>venit un<br />
cratogen supus proceselor <strong>de</strong> <strong>de</strong>nudare.<br />
Resurse minerale: argile caolinoase (în partea nordică a masivului Priopcea), calcare (la<br />
vest <strong>de</strong> Cârjelari), cuarţite (în culmea Priopcea), granite (a vest <strong>de</strong> satul Atmangea,<br />
culmile Iacob<strong>de</strong>al şi Dealul lui Manole), porfire cuarţifere (la vest <strong>de</strong> Turcoaia), şisturi<br />
verzi (la sud şi vest <strong>de</strong> localitatea Peceneaga).<br />
Pânza Niculiţel. Se situează la NE <strong>de</strong> pânza Măcin, dincolo <strong>de</strong> falia Luncaviţa - Consul.<br />
Extin<strong>de</strong>rea acestei pânze se face până la falia Sarica dincolo <strong>de</strong> care se află pânza Tulcea.<br />
Magmatitele triasice sunt rezultatul unei activităţi magmatice efuzive atât bazică cât şi<br />
acidă.<br />
Vulcanitele bazice se situează mai ales în sectorul nordic al digitaţiei (între Luncaviţa şi<br />
Niculiţel). Sunt reprezentate prin bazalte ce formează curgeri submarine. Vulcanitele<br />
aci<strong>de</strong> au o <strong>de</strong>zvoltare mai mare în digitaţia Consul dar apar şi în digitaţia Sarica.<br />
Cuaternarul. Acoperă <strong>de</strong>pozite mai vechi şi este reprezentat prin <strong>de</strong>pozite loessoi<strong>de</strong> în<br />
alcătuirea cărora intră prafuri arenito-siltito-argiloase cu grosimi <strong>de</strong> 2 până la 5 m. Apar<br />
intercalaţii <strong>de</strong> paleosoluri (soluri fosile).<br />
Resurse minerale: calcare (la sud <strong>de</strong> Niculiţel), porfire cuarţifere (pe culmea Consul).<br />
Pânza Tulcea. Se <strong>de</strong>limitează <strong>de</strong> pânza Niculiţel prin falia Sarica şi <strong>de</strong> Platforma Scitică,<br />
prin falia Sf. Gheorghe.<br />
Stratigrafia. În alcătuirea pânzei Tulcea intră formaţiuni prealpine, formaţiuni alpine şi<br />
<strong>de</strong>pozite cuaternare care acoperă în mare parte <strong>de</strong>pozitele mai vechi.<br />
Formaţiuni prealpine. Aflorează în Dealul Rediu şi în Colinele Mahmudia – Tulcea (în<br />
fruntea pânzei). Cele mai vechi formaţiuni din anticlinalul Rediu sunt slab metamorfozate,<br />
vârsta lor fiind presiluriană. Între Tulcea şi Mahmudia apar tot <strong>de</strong>pozite slab metamorfozate<br />
reprezentate prin filite verzi cuarţoase, uneori roşietice.<br />
Magmatitele paleozoice asociate acestor <strong>de</strong>pozite sunt roci intrusive cu o prezenţă mai<br />
mo<strong>de</strong>stă <strong>de</strong>cât în pânza Măcin. În axul anticlinalului Rediu aflorează granitele <strong>de</strong> Uzum<br />
Bair.<br />
Formaţiuni alpine. Sunt reprezentate prin <strong>de</strong>pozite sedimentare însoţite <strong>de</strong> prezenţa unor<br />
roci magmatice ca rezultat al activităţii vulcanice ce a avut loc în acest interval <strong>de</strong> timp<br />
geologic.<br />
Magmatitele triasice sunt localizate în NV, între Somova şi Malcoci, <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> restrânse<br />
ca arie. La fel ca şi în cazul pânzei Niculiţel, sunt reprezentate prin roci bazice şi aci<strong>de</strong> ca<br />
expresie a unui magmatism bimodal.<br />
Cuaternarul. Depozitele cuaternare acoperă <strong>de</strong>pozitele mai vechi şi sunt reprezentate <strong>de</strong><br />
<strong>de</strong>pozite loessoi<strong>de</strong> şi <strong>de</strong> loess, cu grosimi ce variază între 5 şi 20 m intercalate cu niveluri<br />
brune <strong>de</strong> paleosoluri. În apropierea Dunării aportul aluvionar a fost <strong>de</strong>terminant. De<br />
asemenea, complexul lacustru Razelm – Sinoe este <strong>de</strong>terminant pentru formarea<br />
<strong>de</strong>pozitelor din vecinătatea acestuia.<br />
Tectonica. Configuraţia actuală este dată <strong>de</strong> şarierea pânzei Tulcea peste formaţiunile<br />
situate la NE (platforma Scitică), în lungul faliei Sfântu Gheorghe, suportând la rândul ei<br />
şarierea pânzei Niculiţel în lungul faliei Sarica. Această ultimă şariere este postjurasică<br />
(probabil neochimmerică). Structura <strong>de</strong> pânză este relativ simplă: se recunosc cute anticlinale
drepte, larg <strong>de</strong>zvoltate între care se <strong>de</strong>zvoltă sinclinale relativ plate. Orientarea cutelor este<br />
aproximativ NV-SE, cu o tendinţă <strong>de</strong> evazare spre SE.<br />
Resurse minerale: baritina (filoane şi chiar corp cilindric în Dealul Cortelu), calcare<br />
(exploatarea <strong>de</strong> la Mahmudia, Zebil, Mineri, Somova), dolomite (în perimetrul localităţii<br />
Mahmudia), gresii (în <strong>de</strong>alul Carierei - Tulcea, în <strong>de</strong>alul Denis Tepe), sulfuri<br />
polimetalice (între Somova şi Mineri).<br />
Bazinele posttectonice. În Cretacicul mediu, partea <strong>de</strong> sud-vestică a orogenului a suferit o<br />
scufundare, rezultând Bazinul Babadag, fenomen petrecut şi în sectorul <strong>de</strong> nord-vest (în<br />
Ba<strong>de</strong>nianul supeior), <strong>de</strong>venind ceea ce se cunoaşte sub numele <strong>de</strong> Promontoriu norddobrogean<br />
Zonele scufundate au <strong>de</strong>venit bazine în care sedimentarea a continuat fără ca<br />
<strong>de</strong>pozitele sedimentare acumulate să mai sufere fenomene <strong>de</strong> <strong>de</strong>formare importante,<br />
fundamentul lor fiind însă <strong>de</strong> tip orogenic (cutat).<br />
Lista subiectelor<br />
1. Precizaţi <strong>de</strong>osebirile care există între unităţile <strong>de</strong> platformă şi cele <strong>de</strong> orogen.<br />
2. Comparaţi evoluţia tectonică a Platformei Moldoveneşti cu cea a Platformei<br />
Moesice.<br />
3. Stratigrafia Platformei Moldoveneşti<br />
4. Stratigrafia Platformei Moesice<br />
5. Enumeraţi resursele minerale care se găsesc în Platforma Moldovenească.<br />
6. Resurse minerale din Platforma Valahă<br />
7. Care este semnificaţia unui ciclu <strong>de</strong> sedimentare?<br />
Teste pentru autoevaluare<br />
1. Vorlandul reprezinta un domeniu:<br />
a. prepon<strong>de</strong>rent alcătuit din unitati <strong>de</strong> platforma<br />
b. prepon<strong>de</strong>rent alcătuit din unităţi <strong>de</strong> orogen<br />
c. alcătuit doar din unităţi <strong>de</strong> platformă<br />
Răspunsul corect este a). Orogenul Nord-dobrogean face parte din vorland dar ocupă<br />
o arie mică în raport cu platformele.<br />
2. Platforma Moldovenească este constituită din:<br />
a. soclu Precambrian şi cuvertura phanerozoică<br />
b. soclu Paleozoic şi cuvertura mezozoică<br />
Răspunsul corect este a).<br />
3. Platforma Moesică este <strong>de</strong>limitată <strong>de</strong> Orogenul nord- dobrogen:<br />
a. printr-o <strong>de</strong>presiune postectonică<br />
b. printr-o falie crustală<br />
c. printr-o pânză <strong>de</strong> şariaj<br />
Răspunsul corect este b) <strong>de</strong>oarece falia Peceneaga-Camena, cea care <strong>de</strong>limitează cele<br />
două unităţi una <strong>de</strong> cealaltă, este o falie crustală
Temă <strong>de</strong> casă<br />
Încercaţi să faceţi diferenţieri între formaţiuni <strong>de</strong> soclu şi cele din cuvertură.<br />
Reve<strong>de</strong>ţi scara geocronologică.<br />
Asociaţi resursele minerale cu vârsta formaţiunilor care le cantonează.<br />
Realizaţi un referat (cei al căror domiciliu se află pe una din unităţile studiate)<br />
prin care încercaţi să faceţi o caracterizare geologică a unităţii geologice pe care<br />
se află aşezarea <strong>de</strong> domiciliu. Referatul să nu aibă mai mult <strong>de</strong> 2-3 pagini şi ar fi<br />
indiat să fie însoţit <strong>de</strong> poze edificatoare din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re geologic.<br />
Capitol 3. Platforma continentală a Mării Negre (sectorul românesc)<br />
Introducere. Bazinul Mării Negre cuprin<strong>de</strong> patru provincii fizico-geografice:<br />
platforma continentală, panta continentală, piemontul continental şi câmpia abisală.<br />
Platforma continentală se întin<strong>de</strong> <strong>de</strong> la linia ţărmului până un<strong>de</strong> începe panta<br />
continentală. Pe sectorul românesc lăţimea sa creşte din sud spre nord şi are circa 120 –<br />
150 km iar adâncimea maximă a apei este <strong>de</strong> 150. El reprezintă, <strong>de</strong> fapt, continuarea, pe<br />
sub apele Mării Negre a unităţilor din Dobrogea. Crusta euxinică se caracterizează prin<br />
faptul că suferă o subţiere spre câmpia abisală.<br />
O altă caracteristică a zonei o constituie <strong>de</strong>pozitele sedimentare neozoice care poartă<br />
<strong>de</strong>numirea <strong>de</strong> cuvertură euxinică.<br />
Un element morfologic important este pragul euxinic care se poate <strong>de</strong>fini ca fiind un<br />
paleorelief generat probabil într-un proces <strong>de</strong> flexurare a sectorului euxinic.<br />
Obiectivul capitolului. Din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re geologic, ne interesează Platforma<br />
continentală care reprezintă continuarea celor trei unităţi din Dobrogea pe sub Marea<br />
Neagră pentru a avea o continuitate a evoluţiei acestor zone şi o explicaţie pentru<br />
tectonica unităţilor studiate.<br />
Concepte cheie: platformă continentală, crustă euxinică, prag euxinic<br />
Rezumat.<br />
Stratigrafia platformei continentale ce continuă structurile Dobrogei <strong>de</strong> Sud<br />
Soclul nu a fost interceptat <strong>de</strong> nici un foraj. Se presupune că ar fi la fel cu cel care<br />
intră în alcătuirea Dobrogei <strong>de</strong> Sud<br />
Cuvertura sedimentară cuprin<strong>de</strong> <strong>de</strong>pozite care sunt similare cu cele din sectorul<br />
Dobrogei <strong>de</strong> Sud, <strong>de</strong>puse în intervalul Cambrian – Turonian, şi sedimente care sunt legate<br />
<strong>de</strong> stadiul <strong>de</strong> bazin al Mării Negre (<strong>de</strong>numite şi cuvertură euxinică), din Senonian până în<br />
prezent.<br />
Cuvertura euxinică este alcătuită din <strong>de</strong>pozite aparţinând mai multor cicluri <strong>de</strong><br />
sedimentare.<br />
Ciclul Senonian – Paleogen (formaţiuni predominant carbonatice).
Ciclul Ba<strong>de</strong>nian – Actual (Ba<strong>de</strong>nianul şi Sarmaţianul sunt reprezentate prin gresii şi<br />
argile cu intercalaţii calcaroase)<br />
Sedimentarea s-a reluat în Ponţian. S-au <strong>de</strong>pus roci epiclastice (pietrişuri, nisipuri<br />
cuarţoase şi argile calcaroase).<br />
Cuaternarul este marcat <strong>de</strong> oscilaţii la nivelul bazinului euxinic, tradus prin retrageri<br />
<strong>de</strong> ape, moment legat <strong>de</strong> apariţia unei reţele hidrografice şi <strong>de</strong> acumulări <strong>de</strong> loess. Marea<br />
Neagră se retrage din zona lacurilor Sinoe şi Smeica.<br />
Tectonica<br />
Şelful românesc <strong>de</strong> tip sud-dobrogean prezintă, ca şi Dobrogea <strong>de</strong> Sud, o structură în<br />
blocuri, <strong>de</strong>terminată <strong>de</strong> existenţa mai multor acci<strong>de</strong>nte tectonice.<br />
Resurse minerale<br />
Hidrocarburi. Sunt condiţii propice unei exploatări a acumulărilor <strong>de</strong> hidrocarburi.<br />
Platforma continentală a Mării Negre din prelungirea Masivul centraldobrogean<br />
Se <strong>de</strong>limitează în nord-est <strong>de</strong> prelungirea faliei Peceneaga-Camena şi spre sud <strong>de</strong> falia<br />
Capidava-Ovidiu. Spre vest linia ţărmului marchează limita <strong>de</strong> Masivul centraldobrogean.<br />
Stratigrafia<br />
Datele privind alcătuirea geologică au fost furnizate <strong>de</strong> foraje şi <strong>de</strong> interpretarea<br />
oferită <strong>de</strong> prospecţiunea seismică.<br />
Soclul<br />
S-a <strong>de</strong>scris grupul şisturilor verzi reprezentat prin gresii cuarţoase cenuşii-verzui<br />
siltite sericitice, graywacke cu matricea bogată în sericit şi clorit.<br />
Cuvertura<br />
Sedimentele care alcătuiesc cuvertura platformei continentale în acest sector<br />
<strong>de</strong>butează la sfârşitul Dogger-ului. S-au individualizat patru cicluri <strong>de</strong> sedimentare<br />
separate <strong>de</strong> discordanţe stratigrafice: sfârşitul Dogger-ului – Apţian (roci epiclastice cu<br />
ciment calcaros, calcare, apoi urmează o serie evaporitică în care se disting anhidrite albcenuşii,<br />
asociate cu ghips, sare gemă albă şi o succesiune carbonatică); Albian – Cretacic<br />
superior(din Albian începe formarea cuverturii euxinice-gresii, argile, marne, calcare şi<br />
iar gresii); Paleogen (argile calcaroase şi nisip)şi Ba<strong>de</strong>nian (Depozitele corespunzătoare<br />
celui <strong>de</strong>-al treilea ciclu <strong>de</strong> sedimentare sunt similare cu cele <strong>de</strong> la sud motiv pentru care<br />
nu se vor mai <strong>de</strong>scrie încă o dată).<br />
Tectonica<br />
Soclul, în sectorul vestic, aflorează pe suprafeţe întinse ceea ce şi explică folosirea<br />
numelui <strong>de</strong> „masiv”. Soclul şi <strong>de</strong>pozitele sedimentare anterioare bazinului euxinic au<br />
suferit o fragmentare ca urmare a prezenţei a două sisteme <strong>de</strong> falii cu orientări distincte:<br />
un sistem <strong>de</strong> falii cu orientare generală N-S şi un al doilea sistem cu orientare<br />
preferenţială est-vest. Sedimentele cuverturii euxinice suferă o subţiere până la dispariţie<br />
spre vest. De reţinut efilarea (subţierea până la dispariţie) <strong>de</strong>pozitelor spre vest.<br />
Resurse minerale
Deoarece acest sector al Platformei continentale se află la exteriorul Pragului euxinic<br />
nu s-au creat condiţiile favorabile acumulării <strong>de</strong> hidrocarburi. Acest aspect s-a suprapus<br />
situaţiei în care nici rocile generatoare <strong>de</strong> hidrocarburi nu sunt prea bine reprezentate.<br />
Platforma continentală a Mării Negre din prelungirea Orogenul nord -<br />
dobrogean<br />
Se <strong>de</strong>limitează spre sud prin falia Peceneaga-Camena (prin intermediul cărora se<br />
<strong>de</strong>sparte <strong>de</strong> Masivul central-dobrogean). În partea <strong>de</strong> nord se limitează la falia Sf.<br />
Gheorghe (<strong>de</strong>limitarea se face faţă <strong>de</strong> sectorul <strong>de</strong> platforma ce corespun<strong>de</strong> Deltei<br />
Dunării).<br />
În alcătuirea acestui sector intră fundamentul (care aparţine Orogenul nord -<br />
dobrogean) peste care stau sedimente formate în etapa Marea Neagră (cuvertura<br />
euxinică).<br />
Stratigrafia<br />
Fundamentul este <strong>de</strong> tipul celui ce intră în alcătuirea pânzei Tulcea.<br />
Cuvertura, ca şi în cazul celorlalte două sectoare ale platformei continentale, conţine<br />
sedimente <strong>de</strong>puse ulterior fazei <strong>de</strong> orogeneză care a <strong>de</strong>finitivat configuraţia <strong>de</strong> orogen a<br />
Dobrogei d Nord.<br />
Cuvertura euxinică s-a format ca urmare a <strong>de</strong>punerilor rezultate în cursul celor trei<br />
cicluri <strong>de</strong> sedimentare, similare celor <strong>de</strong>scrise pentru sectorul median.<br />
- Ciclul Albian – Cretacic superior. În Albian bazinul Istria era un bazin închis, abia<br />
format.<br />
Cretacicul superior (aceste <strong>de</strong>pozite se prelungesc cu <strong>de</strong>pozitele aparţinând bazinului<br />
Babadag). În Cenomanian şi Turonian sedimentarea a avut un caracter <strong>de</strong>tritic-carbonatic<br />
Ciclul Paleogen (predominant carbonatic)<br />
Ciclul Ba<strong>de</strong>nian – Actual se poate consi<strong>de</strong>ra ca având aceleaşi caracteristici ca şi în<br />
cazul şelfului corespunzător celorlalte două unităţi dobrogene.<br />
Tectonica<br />
Fundamentul platformei continentale a Mării Negre din continuarea Orogenul nord -<br />
dobrogean este reprezentat prin prelungirea spre est a pânzei <strong>de</strong> Tulcea<br />
Resurse minerale<br />
Platformei continentală a Mării Negre din continuarea Orogenul nord - dobrogean<br />
este consi<strong>de</strong>rată cea mai importantă din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re economic<br />
Lista subiectelor<br />
1. Precizaţi <strong>de</strong>osebirile care există între cele trei platforme continentale prezentate<br />
2. Comparaţi evoluţia tectonică a Dobrogei <strong>de</strong> Sud cu cea a platformei continentale a<br />
Mării Negre din continuarea sa<br />
3. Enumeraţi resursele minerale care se găsesc în cuprinsul Platformei continentale a<br />
Mării Negre (sectorul românesc)<br />
Teste pentru autoevaluare
1. Cuvertura euxinică a Platformei continentale din prelungirea Orogenului Nord<br />
dobrogea conţine:<br />
a. sedimente <strong>de</strong>puse simultan fazei <strong>de</strong> orogeneză care a <strong>de</strong>finitivat configuraţia <strong>de</strong><br />
orogen a Dobrogei d Nord.<br />
b. sedimente <strong>de</strong>puse ulterior fazei <strong>de</strong> orogeneză care a <strong>de</strong>finitivat configuraţia <strong>de</strong><br />
orogen a Dobrogei d Nord.<br />
c. sedimente <strong>de</strong>puse simultan şi ulterior fazei <strong>de</strong> orogeneză care a <strong>de</strong>finitivat<br />
configuraţia <strong>de</strong> orogen a Dobrogei d Nord.<br />
Răspunsul corect este b). A se reveni asupra <strong>de</strong>pozitelor cretacice din bazinele posttectonice<br />
ale Orogenului Nord-dobrogean.<br />
2. Sectorul Platformei continentale din continuarea Dobrogei Centrale<br />
a. conţine acumulării <strong>de</strong> hidrocarburi <strong>de</strong>oarece au fost condiţii favorabile <strong>de</strong>punerii<br />
acestora<br />
b. nu conţine acumulării <strong>de</strong> hidrocarburi <strong>de</strong>oarece nu au fost condiţii favorabile<br />
<strong>de</strong>punerii acestora<br />
Răspunsul corect este b) <strong>de</strong>oarece sectorul acesta se află la exteriorul Pragului euxinic<br />
şi nu s-au creat condiţiile favorabile acumulării <strong>de</strong> hidrocarburi. Acest aspect s-a<br />
suprapus situaţiei în care nici rocile generatoare <strong>de</strong> hidrocarburi nu sunt prea bine<br />
reprezentate.<br />
Temă <strong>de</strong> casă<br />
Realizaţi un referat nu mai mare <strong>de</strong> 2 pagini prin care să urmăriţi continuarea<br />
formaţiunilor <strong>de</strong>scrise în Dobrogea şi pe sectorul românesc al Platformei<br />
continentale a Mării Negre, spre est.<br />
Capitolul 4. OROGENUL CARPATIC<br />
Întroducere.<br />
Domeniul Carpatic, <strong>de</strong>limitat <strong>de</strong> cel Precarpatic prin Falia Pericarpatică, se<br />
caracterizează printr-o evoluţie complexă prin prezenţa unor bogăţii importante ale<br />
subsolului şi are o întin<strong>de</strong>re mai mare. Orogenul carpatic, la marginea externă, se<br />
<strong>de</strong>limitează <strong>de</strong> Domeniul precarpatic prin falia pericarpatică. Unităţile tectonice majore<br />
care intră în alcătuirea Carpaţilor româneşti se vor <strong>de</strong>scrie <strong>de</strong> la interior spre exterior şi se<br />
va face o corelare cu unităţile geologice aşa cum sunt ele cunoscute şi utilizate (v.<br />
Mutihac, 1990). Fazele <strong>de</strong> tectogenezã care au reprezentat procese <strong>de</strong> compresiune au<br />
conturat unitãţi geostructurale dinspre interiorul arcului carpatic spre exterior. Astfel, s-a<br />
utilizat termenul <strong>de</strong> Daci<strong>de</strong> pentru unitãţile care s-au edificat în urma tectogenezelor<br />
cretacice (I. Dumitrescu et al, 1962) şi <strong>de</strong> Moldavi<strong>de</strong> pentru unitãţile formate ca urmare a<br />
tectogenezelor neogene.
Obiectivul capitolului. Orogenul carpatic, ca unitate alpină, reprezintă o arie întinsă pe<br />
care stu<strong>de</strong>nţii o tratează din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re geografic. Pentru a înţelege aspectul actual al<br />
acestei unităţi trebuie să cunoască modul <strong>de</strong> formare şi evoluţia în timpul fazelor <strong>de</strong><br />
orogeneză.<br />
Concepte cheie:<br />
- daci<strong>de</strong> interne<br />
- transilvani<strong>de</strong><br />
- pieni<strong>de</strong><br />
- daci<strong>de</strong> mediane<br />
- daci<strong>de</strong> externe<br />
- daci<strong>de</strong> marginale<br />
- moldavi<strong>de</strong><br />
Rezumat.<br />
1. DACIDELE INTERNE<br />
Daci<strong>de</strong>le interne <strong>de</strong> pe teritoriul ţării noastre aflorează pe arii extinse în Munţii<br />
Apuseni. Şisturile cristaline din Munţii Apuseni şi ivirile <strong>de</strong> soclu din aşa numitul „jug<br />
someşan” intră în alcătuirea acestei unităţi tectonice. Daci<strong>de</strong>le interne se extind pe sub<br />
Bazinul Transilvaniei dar şi pe sub Depresiunea Pannonică. Daci<strong>de</strong>le interne din Munţii<br />
Apuseni cuprind structuri <strong>de</strong> ordin inferior, marcate <strong>de</strong> procese <strong>de</strong> şariaj şi sunt alcătuite<br />
din: unitatea <strong>de</strong> Bihor (sau Autohtonul <strong>de</strong> Bihor) şi sistemul pânzelor <strong>de</strong> Codru şi Biharia<br />
(Bleahu M., 1976; Mutihac V., 1990). Din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re geologic, unitatea <strong>de</strong> Bihor,<br />
sistemul pânzelor <strong>de</strong> Codru şi a celor <strong>de</strong> Biharia, alcătuiesc unitatea numită Apusenii <strong>de</strong><br />
Nord.<br />
Magmatitele laramice<br />
Exodantarea Apusenilor <strong>de</strong> Nord la sfârşitul Cretacicului s-a datorat<br />
diastrofismului 1 laramic. Faza laramică a fost marcată şi <strong>de</strong> un magmatism care a generat<br />
atât corpuri intrusive cât şi curgeri <strong>de</strong> lave.<br />
Cel mai important corp magmatic este în Munţii Vlă<strong>de</strong>asa, dar magmatite laramice<br />
se mai găsesc şi în Munţii Drocea, în Masivul Bihor (sub formă <strong>de</strong> dyke-uri), în Masivul<br />
Drocea.<br />
Substanţe minerale utile şi arii naturale protejate<br />
De ciclul hercinic sunt legate mineralizaţiile cuprifere <strong>de</strong> natură hidrotermală care<br />
apar în Munţii Highiş, la Soimuş, în legătură cu granitoi<strong>de</strong>le din pânza <strong>de</strong> Highiş –<br />
Poiana.<br />
Aici, granitele argilizate sunt impregnate sau străbătute <strong>de</strong> filoane cu o mineralizaţie<br />
<strong>de</strong> calcopirită, glauconit, cobaltină, bismut, blendă,. Importanţa lor economică este<br />
redusă.<br />
Alte resurse neregenerabile sunt:<br />
Roci <strong>de</strong> construcţie:<br />
- granitele si granadioritele din perimetrele Păulis, Şoimoş;<br />
1 Diastrofism este un termen care <strong>de</strong>fineşte totalitatea <strong>de</strong>formărilor şi adislocărilor pe care le suferă stratele<br />
sub acţiunea mişcărilor tectonice.
- calcarele si marnocalcarele cantonate în zăcămintele i<strong>de</strong>ntificate la Moneasa,<br />
Căprioara;<br />
- an<strong>de</strong>zitele puse în evi<strong>de</strong>nţă în perimetrele Dieci, Vârfurile, Leasa, Tălagiu;<br />
- zăcămintele <strong>de</strong> diabaze <strong>de</strong> la Bâta;<br />
- zăcămintele <strong>de</strong> nisip şi pietriş cantonate în <strong>de</strong>pozitele aluvionare ale Crişului Alb.<br />
2. DACIDELE TRANSILVANE (TRANSILVANIDE)<br />
Transilvani<strong>de</strong>le şi Pieni<strong>de</strong>le reprezintă (Săndulescu, 1984) sutura 2 majoră tethysiană<br />
din aria carpatică. Transilvani<strong>de</strong>le sau Daci<strong>de</strong>le transilvane includ complexe ofiolitice şi<br />
sedimentar asociat acestora precum şi pânzele transilvane. Aceste Transilvani<strong>de</strong> se<br />
i<strong>de</strong>ntifică cu Apusenii <strong>de</strong> Sud şi cu pânzele transilvane din Carpaţii Orientali. Se<br />
presupune că s-ar prelungi prin fundamentul Depresiunii Transilvaniei şi al Depresiunii<br />
Pannonice.<br />
Apusenii <strong>de</strong> Sud se extind până la sistemul pânzelor <strong>de</strong> Biharia -în nord-<br />
iar la sud, se <strong>de</strong>limitează <strong>de</strong> alte unităţi geologice, prin culoarul Mureşului.<br />
Structura Apusenilor <strong>de</strong> Sud se caracterizează prin <strong>de</strong>zvoltarea unui sistem <strong>de</strong> pânze<br />
<strong>de</strong> obducţie costituite din roci magmatice şi din roci sedimentare mezozoice.<br />
Pânzele transilvane din Carpaţii Orientali<br />
Sunt pânze <strong>de</strong> obducţie şi sunt poziţionate în nordul Carpaţilor Orientali. În<br />
alcătuirea lor intră ofiolite şi sedimente mezozoice. În urma unor studii complexe<br />
(Rădulescu et.al, 1976; Săndulescu, Visarion, 1978) s-a argumentat faptul că aria <strong>de</strong><br />
provenienţă a acestor pânze se situează sub Depresiunea Transilvaniei ca urmare a<br />
expansiunii domeniului oceanic. Propunerea şi <strong>de</strong>zvoltarea mo<strong>de</strong>lului în pânze al zonei<br />
cristalino-mezozoice din Carpaţii Orientali a aparţinut aca<strong>de</strong>micianului Mircea<br />
Săndulescu. Depunerea sedimentelor în domeniul ocenic s-a realizat în timp (sedimentele<br />
pot avea succesiune completă, din momentul începerii procesului <strong>de</strong> riftare până la<br />
încetarea funcţionării ca bazin <strong>de</strong> sedimentare, pe marginea bazinului) astfel încât<br />
sedimentele vor avea vârste diferite.<br />
Aceste pânze sunt şariate peste pânza bucovinică din alcătuirea pânzelor central-estcarpatice.<br />
Pânzele transilvane sunt: pânza <strong>de</strong> Hăghimaş, pânza <strong>de</strong> Perşani şi pânza <strong>de</strong> Olt.<br />
3. PIENIDELE<br />
Se <strong>de</strong>zvoltă în partea nordică a Carpaţilor Orientali, în Maramureş şi sunt pânze <strong>de</strong><br />
cuvertură. Mişcările tectonice care au afectat domeniul pieni<strong>de</strong>lor au fost cele cretacice<br />
(mişcări <strong>de</strong> compresiune în Cretacicul mediu şi în cel superior) şi paleocene şi/sau<br />
eocene. Cel mai important element din alcătuirea pieni<strong>de</strong>lor este reprezentat <strong>de</strong> zona<br />
klippelor pienine. Klippele pienine se extind pe o fâşie îngustă (2-20km) <strong>de</strong> la Viena până<br />
în Maramureş (Poiana Botizei). În alcătuirea pieni<strong>de</strong>lor mai intră: pânza <strong>de</strong> Botiza (în<br />
fruntea acestei pânze aflându-se solzi şi klippe <strong>de</strong> tip pienin) şi pânza wildflysch-ului.<br />
Resurse minerle şi protecţia mediului<br />
În Munţii Pădurea Craiului (Apusenii <strong>de</strong> Nord) şi în zona Sohodol (Apusenii <strong>de</strong><br />
Sud) se întâlnesc bauxite.<br />
2 Sutură, în geologie, reprezintă contactul dintre două unităţi geologice care au caracteristici diferite (<strong>de</strong><br />
exemplu crustă continentală şi crustă oceanică), şi/sau au fost separate anterior printr-un rift
Minereurile <strong>de</strong> fier cu conţinut scăzut se cunosc doar in ju<strong>de</strong>ţul Hunedoara, <strong>de</strong><br />
exemplu la Ciungani – Căzăneşti în gabbrouri.<br />
4. PÂNZELE MEDIANE<br />
Dezvoltarea pânzelor mediane se poate urmări <strong>de</strong>-a lungul arcului carpatic, pe<br />
teritoriul ţării noastre, în estul acestuia alcătuind unitatea numită sistemul pânzelor<br />
central-est-carpatice şi în sudul acestui orogen un<strong>de</strong> se regăsesc în unităţile cunoscute<br />
sub <strong>de</strong>numire <strong>de</strong> unitatea getic-supragetică. În alcătuirea acestor pânze intră roci<br />
metamorfice, în care pot fi incluse corpuri <strong>de</strong> granitoi<strong>de</strong>, şi <strong>de</strong>pozite sedimentare.<br />
Daci<strong>de</strong>le mediane sunt <strong>de</strong> vârstă cretacică. Ea este formată din mai multe unităţi tectonice<br />
Alpine, cu vergenţa estică, şariate în tectogeneza Austrică.<br />
Sistemul pânzelor central-carpatice, pe teritoriul ţării noastre cuprin<strong>de</strong><br />
următoarele masive: Rodna, Bistriţa, Gurghiu, Perşani. Din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re geologic,<br />
aceste pânze sunt cuprinse în unitatea cristalino-mezozoică (<strong>de</strong>numirea <strong>de</strong> cristalinomezozoică<br />
provine <strong>de</strong> la prezenţa şisturilor cristaline şi a sedimentarului <strong>de</strong> vârstă<br />
mezozoică în alcătuirea acestei unităţi) din Carpaţii Orientali. Sunt consi<strong>de</strong>rate pânze <strong>de</strong><br />
forfecare al căror material provine din marginea forfecată a cratonului aflat în<br />
fundamentul <strong>de</strong>presiunii Transilvaniei. Sunt pânze cu vergenţă estică şariate în<br />
tectogeneza austrică şi se succed, <strong>de</strong> la ultima pânză şariată (pânză care suportă resturi<br />
din pânzele transilvane), astfel:<br />
Pânza bucovinică<br />
Pânza sub-bucovinică<br />
Pânza infrabucovinică<br />
Substanţe minerale utile şi arii naturale protejate<br />
Unităţii central-est-carpatice se caracterizează prin prezenţa unor mineralizaţii <strong>de</strong><br />
fier, sulfuri, baritină formate în timpul procesului <strong>de</strong> convergenţă (consi<strong>de</strong>rată ca fiind o<br />
metalogeneză metamorfică). Minereurile constituie o importantă resursă pentru industria<br />
metalurgică.<br />
Unitatea getic-supragetică<br />
Carpaţii Meridionali cuprind pânze <strong>de</strong> şariaj <strong>de</strong> vârstă alpină care aflorează pe<br />
suprafeţe mari şi asigură un relief acci<strong>de</strong>ntat. Domeniul getic reprezintă marginea<br />
forfecată a cratonului getic. În domeniul getic intră pânzele getică şi supragetice.<br />
Asemănarea cu pânzele central-est-carpatice a <strong>de</strong>terminat mai mulţi cercetători să<br />
consi<strong>de</strong>re că zona <strong>de</strong> racordare între cele două sisteme <strong>de</strong> pânze se află în interiorul<br />
curburii Carpaţilor româneşti.<br />
Substanţe minerale utile şi arii protejate<br />
Ciclul sedimentar-magmatic din Proterozoicul inferior a favorizat formarea diferitelor<br />
mineralizaţii: <strong>de</strong> plumb, <strong>de</strong> zinc, <strong>de</strong> minereuri <strong>de</strong> mangan, <strong>de</strong> minerale <strong>de</strong> nichel.<br />
Cel mai important aspect legat <strong>de</strong> activitatea metalogenetică a ciclului hercinic este cel al<br />
formării mineralizaţiilor <strong>de</strong> fier din Munţii Poiana Ruscă (Teliuc, Ghelar, Vadu Dobrei,<br />
Pârâul cu Raci).<br />
Metalogeneza banatitică (realizată în timpul ciclului alpin) s-a manifestat în Munţii<br />
Dognecea (Ocna <strong>de</strong> Fier), la contactul dintre roci carbonatice tithonic-neocomiene şi<br />
granodiorite rezultate în faza laramică, rezultând o mineralizaţie având un caracter<br />
predominant ferifer (Fe, Pb, Zn, Cu).
5. DACIDELE EXTERNE<br />
Reprezintă următoarea unitate tectonică al cărei contur se poate urmări în lungul<br />
arcului carpatic, din Ucraina subcarpatică până la est <strong>de</strong> Timoc. Pe teritoriul ţării noastre<br />
se evi<strong>de</strong>nţiază <strong>de</strong> la graniţa <strong>de</strong> nord cu Ucraina (Obcina Mestecănişului) până în valea<br />
Dâmboviţei şi în platoul Mehedinţi. Unităţile Daci<strong>de</strong>lor externe sunt pânze alcătuite din<br />
formaţiuni sediemntare, în cea mai mare parte fliş cărora li se pot asocia roci eruptive<br />
bazice (chiar ultrabazice). Această unitate reprezintă o a doua sutură care provine din<br />
riftarea din interiorul unei margini continentale (Săndulescu, 1984). Următoarele pânze<br />
intră în alcătuirea acestor daci<strong>de</strong>:<br />
- Pânza flişului negru<br />
- Pânza <strong>de</strong> Ceahlău<br />
- Pânza <strong>de</strong> Severin<br />
-<br />
6. DACIDELE MARGINALE<br />
Daci<strong>de</strong>le marginale sunt reprezentate <strong>de</strong> domeniul danubian (autohtonul<br />
danubian) având o poziţie tectonică actuală intermediară între Daci<strong>de</strong>le externe (Pânza <strong>de</strong><br />
Severin) şi Platforma Moesică.<br />
Domeniul danubian a suferit şarijul pânzei <strong>de</strong> Severin şi al pânzei getice. Ceea ce<br />
se poate observa astăzi, <strong>de</strong>oarece aflorează pe suprafeţe <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> întinse între Valea<br />
Olteţului şi Dunăre (Munţii Parâng, Retezat, Vâlcan, Cernei, Platoul Mehedinţi şi Munţii<br />
Almăj), este rezultatul erodării pânzei getice. De menţionat este faptul că în Platoul<br />
Meheinţi este şariat <strong>de</strong> pânza <strong>de</strong> Severin şi că în Munţii Go<strong>de</strong>anu, cum s-a mai <strong>de</strong>scris, se<br />
pare că este un rest din pânza getică.<br />
Raportul tectonic dintre daci<strong>de</strong>le marginale şi Platforma Moesică. Depresiunea<br />
Getică. Datele care au stat la baza elaborării mo<strong>de</strong>lului tectonic au fost oferite <strong>de</strong> forajele<br />
realizate în zonă precum şi <strong>de</strong> meto<strong>de</strong> <strong>de</strong> observare indirectă (măsurători geofizice).<br />
Depresiunea Getică se întin<strong>de</strong> din regiunea Văii Târgului până în Valea Dunării. Spre sud<br />
vine în contact cu Platforma Valahă <strong>de</strong> care este separată prin Falia pericarpatică<br />
.Depresiunea Getică are un fundament mixt: <strong>de</strong> origine carpatică în partea nordică şi <strong>de</strong><br />
tip platformă în partea sudică. Limita dintre aceste două tipuri <strong>de</strong> fundament nu a putut fi<br />
<strong>de</strong>tctată găsindu-se la mare adâncime.<br />
Substanţe minerale utile<br />
Zăcăminte <strong>de</strong> minereuri sunt mai slab reprezentate: minereuri <strong>de</strong> fier la Ghelari, Teliuc,<br />
Dognecea-Ocna <strong>de</strong> Fier, sulfuri polimetalice la Ruşchiţa (Poiana Ruscă), Minereuri <strong>de</strong><br />
cupru la Moldova Nouă, Minereuri <strong>de</strong> mangan la Delineşti (Munţii Semenic).<br />
Hidrocarburi. Acumulări mai importante sunt în <strong>de</strong>pozite mio-plocene din Depresiunea<br />
Getică.<br />
Cărbuni. În Depresiunea Getică sunt numai cărbuni inferiori (<strong>de</strong> exemplu lignit în<br />
Oltenia – Tismana, Peştera) dar în zona montană a Carpaţilor Meridionali sunt cărbuni<br />
superiori (antracit la Schela şi Lupac, huilă la Anina, Bigăr şi Cozla.<br />
Sare gemă. La Ocnele Mari<br />
Ape minerale naturale. La Lipova şi Buziaş.<br />
Roci utile. Calcare exploatate la Arnota-Bistriţa, Runcu; dolomite la Teliuc; marmură la<br />
Ruşchiţa; travertin la Geoagiu şi Cărpiniş; granite pe Vala Cernei; an<strong>de</strong>zite la Pietroasa şi<br />
Dealul Măgura; grafit pe valea Olteţului; azbest în Munţii Almăjului; talc în Munţii<br />
Semenic; muscovit la Voineasa.
Lista subiectelor<br />
1. Caracterizaţi, din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re stratigrafic, Autohtonul Danubian<br />
2. Comparaţi evoluţia Autohtonului Danubian cu cea a Panzei Getice<br />
3. Enumeraţi resursele minerale care se găsesc în cuprinsul Carpaţilor Meridionali<br />
4. Caracterizaţi, din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re stratigrafic, Apusenii <strong>de</strong> Nord. Delimitaţi<br />
principalele subunităţi<br />
5. Caracterizaţi, din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re stratigrafic, Apusenii <strong>de</strong> Sud<br />
6. Comparaţi evoluţia Munţilor Apuseni cu a Carpaţilor Meridionali<br />
7. Enumeraţi resursele minerale care se găsesc în cuprinsul Munţilor Apuseni<br />
8. Comparaţi evoluţia Munţilor Apuseni cu a Carpaţilor Meridionali<br />
9. Enumeraţi resursele minerale care se găsesc în cuprinsul Munţilor Apuseni<br />
Teste pentru autoevaluare<br />
1. În cadrul structurii tectonice a Carpaţilor Meridionali, Danubianul ocupă o poziţie:<br />
a) superioară b) inferioară c) intermediară<br />
Răspunsul corect este b). Peste Autohtonul Danubian şariază Pânza Getică<br />
2. Magmatitele laramice mai sunt cunoscute sub <strong>de</strong>numirea <strong>de</strong>:<br />
a) banatite b) ofiolite c) granitoi<strong>de</strong><br />
Răspunsul corect este a).<br />
3. Munţii Apuseni <strong>de</strong> nord au o structură:<br />
a) simetrică b) în pânze <strong>de</strong> şariaj c) fragmentată prin falii orientată nord-sud<br />
Răspunsul corect este b). Citiţi evoluţia tectonică<br />
Temă <strong>de</strong> casă<br />
Utilizând hărţi geologice şi <strong>de</strong> geografie fizică, încercaţi, într-un referat <strong>de</strong> 1-2<br />
pagini să precizaţi care este suprapunerea unităţilor geologice din cuprinsul<br />
Carpaţilor Meridionali peste unităţile geografice (cu limite)<br />
Utilizând hărţi geologice şi <strong>de</strong> geografie fizică, încercaţi, într-un referat <strong>de</strong> 1-2<br />
pagini să precizaţi care este suprapunerea unităţilor geologice din cuprinsul<br />
Munţilor Apuseni peste unităţile geografice (cu limite)<br />
Reve<strong>de</strong>ţi noţiunile <strong>de</strong> la Geologie generală cu privire la fliş şi molasă<br />
Utilizând hărţi geologice şi <strong>de</strong> geografie fizică, încercaţi, într-un referat <strong>de</strong> 1-2<br />
pagini să precizaţi care este suprapunerea unităţilor geologice din cuprinsul<br />
Carpaţilor Orientali peste unităţile geografice (cu limite)
7. MOLDAVIDELE<br />
Se situează la exteriorul Carpaţilor Orientali şi reprezintă unităţile a căror tectogeneză<br />
majoră a avut loc în Miocen (Săndulescu, 1985). Balintoni (1994) a criticat a clasificrea<br />
pe care a abordat-o şi propus-o M. Săndulescu. Argumentul a fost acela că nu este corect<br />
să se utilizeze timpul (elemnt al scării geocronologice ce marchează o tectogeneză) ca<br />
nume principal în clasificarea unităţilor tectonice, ci spaţiul, adică locul <strong>de</strong> provenienţă.<br />
Vom urma prezentarea unităţilor tectonice potrivit clasificării realizate <strong>de</strong> M. Săndulescu,<br />
preluată şi completată <strong>de</strong> alţi specialişti.<br />
Clasificarea unităţilor din componenţa Moldavi<strong>de</strong>lor este următoarea:<br />
- Moldavi<strong>de</strong>le interne care grupează pânza flişului curbicortical, pânza <strong>de</strong> Macla şi<br />
pânza <strong>de</strong> Audia;<br />
- Moldavi<strong>de</strong>le externe în care intră pânza <strong>de</strong> Tarcău, pânza cutelor marginale şi<br />
pânza subcarpatică<br />
Substanţe minerale utile şi arii protejate geologic<br />
Ca substanţe minerale utile neregenerabile se pot menţiona următoarele<br />
substanţe minerale:<br />
- calcarele<br />
- Diatomitele - Pătârlagele (jud. Buzău).<br />
- Argilele - Coasta Per<strong>de</strong>lii (jud. Neamţ).<br />
- Sulful, - Valea Teleajen şi Valea Doftanei şi la Tg, Ocna.<br />
- Nisipul cuarţos -Pătârlagele (Buzău), Soloneţ-Pleşa (jud Suceava).<br />
- Ghips şi anhidrit - între Valea<br />
Teleajenului şi Valea Drajnei.<br />
- Chihlimbarul - la Târgu Ocna, în Valea<br />
Vărbilău (jud. Prahova).<br />
- Sarea este prezentă (pe arealul analizat)<br />
prin două formaţiuni salifere neogene. Muntelui<br />
<strong>de</strong> sare <strong>de</strong> Slănic Prahova (vezi fig. 4).<br />
- Petrolul şi gazele naturale -Filipeştii <strong>de</strong><br />
Pădure-Floreşti-Băicoi-Ţintea, Po<strong>de</strong>nii Vechi-<br />
Fig. 4 - Muntele <strong>de</strong> sare <strong>de</strong> Slănic Prahova<br />
Bol<strong>de</strong>şti Scăeni şi Urlaţi-Ceptura;<br />
- cărbunele - mina Ceptura.<br />
CAPITOLUL 5. DEPRESIUNILE DOMENIULUI CARPATIC<br />
AVANFOSA<br />
Din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re tectonic, în faţa Carpaţilor se <strong>de</strong>zvoltă o arie numită avanfosă. Ea se<br />
prezintă ca o <strong>de</strong>presiune marginală în cadrul sistemului orogenic, cu o poziţie<br />
intermediară între orogen şi ariile <strong>de</strong> platformă. Sedimentele acumulate pe acestă arie<br />
sunt tipic <strong>de</strong> molasă, materialul provenind din eroziunea catenei muntoase.<br />
Ridicarea părţii interne a zonei <strong>de</strong> molasa este compensată <strong>de</strong> o subsi<strong>de</strong>nţă<br />
accentuată la E un<strong>de</strong> are loc <strong>de</strong>punerea <strong>de</strong>pozitelor mio – pliocene, sub forma unei<br />
structuri monoclinale. Astfel se poate consi<strong>de</strong>ra că avanfosa se împarte în avanfosa<br />
internă, cutată suprapusă elementelor cutate ale orogenului şi avanfosa externă, necutată<br />
suprapusă, <strong>de</strong> regulă, platformelor. În alcătuirea ei intră <strong>de</strong>pozite sarmato-pliocene (a se<br />
analiza zona <strong>de</strong> curbură) dar şi sedimente mai vechi (paleogene) ca în cazul Carpaţilor<br />
Meridionali un<strong>de</strong> ultima fază <strong>de</strong> orogeneză care a afectat <strong>de</strong>pozitele sedimentare ale<br />
acestor munţi a fost tectogeneza laramică.
Avanfosa internă se <strong>de</strong>zvoltă la vest şi sud <strong>de</strong> Valea Râmnicu Sărat şi corespun<strong>de</strong> zonei<br />
cutelor diapire cu prelungire în Depresiunea Getică (sub forma <strong>de</strong>pozitelor <strong>de</strong> miocene<br />
cutate) (Săndulescu, 1984). Prezenţa masivelor <strong>de</strong> sare supuse forţelor tangenţiale a<br />
<strong>de</strong>terminat formarea unor structuri speciale pe care L. Mrazec le-a <strong>de</strong>numit cute diapire –<br />
anticlinale foarte strânse cu sâmburi <strong>de</strong> sare.<br />
Avanfosa externă se poate analiza în cazul Depresiunii Focşani. Flancul intern se<br />
sprijină pe fruntea pânzei subcarpatice, <strong>de</strong>pozitele acestei pânze fiind, o parte importantă,<br />
şariate peste sedimentarul avanfosei şi o mică parte intră în alcătuirea subasemntului<br />
avanfosei. Şarierea zonei <strong>de</strong> molasa peste unitatile <strong>de</strong> vorland, în lungul faliei<br />
pericarpatice, a fost pusă în evi<strong>de</strong>nţă <strong>de</strong> foraje săpate până la adâncimi <strong>de</strong> 8 km. Avanfosa<br />
externă se îngustează mai ales la nord <strong>de</strong> Valea Trotuşului (Săndulescu, 1984).<br />
BAZINUL TRANSILVANIEI<br />
Introducere.<br />
Reprezintă, din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re geologic, un bazin intracarpatic. Este încadrat, la sud, <strong>de</strong><br />
Carpaţii Meridionali, la vest, <strong>de</strong> Munţii Apuseni şi elevaţia Şimleu- Preluca, iar în partea<br />
<strong>de</strong> nord şi <strong>de</strong> est <strong>de</strong> Carpaţii Orientali. Este un bazin post-tectonic <strong>de</strong>oarece s-a format în<br />
urma edificării Orogenului Carpatic.<br />
Obiectivul capitolului. Bazinul Transilvaniei este o unitate mai <strong>de</strong>osebită a Domeniului<br />
carpatic. Studiul său este util şi pentru a explica zăcămintele pe care le prezintă<br />
Rezumat.<br />
Concepte cheie: bazin post -tectonic, criptodiapire<br />
Reprezintă, din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re geologic, un bazin intracarpatic. Este încadrat, la sud, <strong>de</strong><br />
Carpaţii Meridionali, la vest, <strong>de</strong> Munţii Apuseni şi elevaţia Şimleu- Preluca, iar în partea<br />
<strong>de</strong> nord şi <strong>de</strong> est <strong>de</strong> Carpaţii Orientali. Este un bazin post-tectonic <strong>de</strong>oarece s-a format în<br />
urma edificării Orogenului Carpatic.<br />
Conturarea Depresiunii a început în Paleogen, continuând şi în Miocen şi Pliocen.<br />
Fundamentul. Bazinului Transilvaniei este puternic tectonizat şi compartimentat, cu o<br />
sedimentare diferenţiată în diversele arii <strong>de</strong> scufundare sau <strong>de</strong> ridicare ale acestuia şi în<br />
care nu se poate vorbi <strong>de</strong> continuitate <strong>de</strong> sedimentare şi eventual <strong>de</strong> subsi<strong>de</strong>nţă <strong>de</strong>cât <strong>de</strong> la<br />
Fig. 6 – Secţiune geologică prin Bazinul Transilvaniei<br />
Tortonian în sus (în fig. 6 este prezentată o secţiune geologică prin Bazinul Transilvaniei)
În zona centrală, fundamentul prezintă patru sectoare <strong>de</strong> ridicare, cu <strong>de</strong>nivelări diferite.<br />
În alcătuirea geologică a cuverturii sedimentare intră<br />
- formaţiuni paleocene <strong>de</strong>tritice: conglomerate, gresii, argile;<br />
o formaţiune calcaroasă la trecerea <strong>de</strong> la paleocen la oligocen;<br />
- <strong>de</strong>pozite epicontinentale marine;<br />
- formaţiuni miocene care au un caracter <strong>de</strong> molasă, conţinând gresii, argile, marne; în<br />
Ba<strong>de</strong>nianul inferior s-a <strong>de</strong>pus sarea; Tuful <strong>de</strong> Dej, <strong>de</strong> sub formaţiunea sării marchează<br />
începutul unei subsi<strong>de</strong>nţe generale în Bazinul Transilvaniei care va duce la forma actuală;<br />
după <strong>de</strong>punerea sării, sedimentarea a continuat, <strong>de</strong>pozitele aparţinând Ba<strong>de</strong>nianului<br />
superior, Buglovianului, Sarmaţianului;<br />
- la partea superioară Miocenul este predominant nisipos.<br />
În ciclurile Miocenului superior şi Pliocenului, stilul tectonic îmbracă forma domurilor <strong>de</strong> sare<br />
criptodiapiră în regiunea centrală a bazinului, cu cupole gazeifere, şi <strong>de</strong> cute diapire cu sâmbure<br />
<strong>de</strong> sare, <strong>de</strong>-a lungul unei centuri periferice, la est, nord şi vest.<br />
Elementele structurale ale sării îmbracă forme variate sub acţiunea combinată a factorilor<br />
tectonici şi izostatici: în partea nordică a bazinului sarea îşi păstrează caracterul<br />
stratiform, fiind discordantă faţă <strong>de</strong> relieful preba<strong>de</strong>nian care are o structură <strong>de</strong>stul <strong>de</strong><br />
complicată şi suportă totodată <strong>de</strong>pozitele preba<strong>de</strong>niene cu aşezare monoclinală; în partea<br />
centrală a bazinului sunt prezente două domuri ce au în nuclee sare şi care suportă<br />
formaţiunile postba<strong>de</strong>niene boltite, formând cupola domurilor; în partea estică a bazinului<br />
se întâlnesc cute diapire cu sâmbure <strong>de</strong> sare cu formaţiuni postba<strong>de</strong>niene puternic<br />
tectonizate.<br />
Substanţe minerale utile<br />
Hidrocarburi sub formă <strong>de</strong> gaze naturale, la nord şi sud <strong>de</strong> Mureş.<br />
Cărbuni sunt slab reprezentaţi (Depresiunea Lugojului şi în <strong>de</strong>presiunile Baia Mare,<br />
Borod, Beiuş)<br />
Sarea. Apare pe zonele <strong>de</strong> margine sub forma unor cute diapire<br />
Roci utile: bentonite (Ocna-Mureş, Breaza), gipsuri (în <strong>de</strong>pozite miocene)<br />
Listă <strong>de</strong> subiecte<br />
Completaţi informaţiile oferite <strong>de</strong> hărţile unităţilor studiate<br />
Faceţi o comparaţie între resursele minerale care se găsesc în Bazinul<br />
Transilvaniei şi cele din Depresiunea Getică<br />
Localizaţi zona cutelor diapire, în Bazinul Transilvaniei<br />
Stabiliţi unităţile geologice care <strong>de</strong>limitează bazinul Transilvaniei<br />
I<strong>de</strong>ntificaţi, utilizând harta, ariile elevate.<br />
Exemple <strong>de</strong> teste<br />
1. Depresiunea Transilvaniei este alcătuită din:<br />
a. Fundament cristalino-mezozoic şi înveliş cenozoic<br />
b. Fundament mezozoic şi înveliş neogen<br />
Răspunsul corect este a). Urmăriţi secţiunea geologică prin Bazinul Transilvaniei.<br />
2. Depresiunea Transilvaniei este:<br />
a. bazin post-tectonic
. bazin sintectonic<br />
Răspuns corect a). S-a format după consolidarea orogenului carpatic.<br />
DEPRESIUNEA PANNONICĂ ŞI DEPRESIUNILE INTRAMONTANE<br />
ADIACENTE<br />
Pe teritoriul ţării noastre se află segmentul estic al Depresiunii Pannonice. Se aseamănă cu<br />
Depresiunea Transilvaniei prin aceea că este o <strong>de</strong>presiune neogenă ale cărei <strong>de</strong>pozite s-au<br />
poziţionat atât peste formaţiuni cutate ale marginii vestice a orogenului carpatic cât şi peste<br />
sedimentele post-tectonice din acelaşi sector. Subsi<strong>de</strong>nţa s-a intensificat în Ba<strong>de</strong>nian şi a favorizat<br />
apariţia unor „intrânduri” în structura orogenului (<strong>de</strong> exemplu, Borod, Beiuş, Caransebeş-<br />
Mehadia, Brad). Se întin<strong>de</strong> până la grupa nordică a munţilor Oaş-Gutâi şi acoperă, în sectorul<br />
nordic, <strong>de</strong>pozite ale Daci<strong>de</strong>lor interne, ale Pieni<strong>de</strong>lor, ale Transilvani<strong>de</strong>lor şi ale Daci<strong>de</strong>lor<br />
mediane. Deşi seamănă cu Depresiunea Transilvaniei, ca evoluţie, structurile diapire nu se<br />
întâlnesc în cuprinsul ei. Deformările <strong>de</strong>pozitelor <strong>de</strong> molasă sunt datorate <strong>de</strong>formărilor rupturale<br />
şi tasărilor diferenţiate.<br />
Ca urmare a evoluţiei post-tectonice a orogenului carpatic s-au format arii <strong>de</strong>presionare care<br />
au fost acoperite <strong>de</strong> apă <strong>de</strong>venind astfel mici bazine <strong>de</strong> sedimentare. Depozitele acumulate în<br />
astfel <strong>de</strong> bazine sunt <strong>de</strong>pozite neogene grosiere cu intercalaţii <strong>de</strong> material piroclastic sau doar<br />
<strong>de</strong>pozite pliocen-cuaternare.<br />
Depresiunea Baia Mare a evoluat din Ba<strong>de</strong>nian până în Pliocen.<br />
Depresiunea Simleul Silvaniei este rezultatul afundării unei arii cuprinse între Munţii Plopiş<br />
şi Munţii Mezeş. De remarcat este prezenţa la zi a soclului sub forma unui horst.<br />
Depresiunea Borodului se <strong>de</strong>zvoltă în lungul Crişului Repe<strong>de</strong> şi a rezultat ca urmare a<br />
afundării unei părţi din Apusenii <strong>de</strong> Nord.<br />
Depresiunea Beiuşului se poziţionează între Munţii Pădurea Craiului şi Munţii Codru-Moma.<br />
Sedimentele conţin o cantitate mare <strong>de</strong> fosile ceea ce a permis atribuirea Eosarmaţianului,<br />
Meoţianului şi Ponţianului.<br />
Depresiunea Zarandului, situată între Munţii Zarand (la sud) şi Munţii Codru-Moma, se<br />
caracterizează prin prezenţa, în cantitate <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> mare a piroclastitelor.<br />
Depresiunea Făget, situată la sud <strong>de</strong> Mureş, conţine sedimente ba<strong>de</strong>niene(marne argile,<br />
calcare). Sarmaţianul este argilo-nisipos iar Pliocenul nisipos-argilos.<br />
Depresiunea Lugojului se situează între Munţii Poiana Ruscă, Dognecea şi Munţii Semenic.<br />
Se uneşte cu Depresiunea Caransebeş-Mehadia. Sedimentele conţin şi calcare intens fosilizate.<br />
Depresiunea Oraviţa s-a format prin afundarea unei margini a Munţilor Banatului.<br />
Sedimentele sunt grosiere cu o secvenţă mediană <strong>de</strong> calcare recifale. Ponţianul este reprezentat<br />
prin nisipuri şi marne.<br />
Depresiunea Baraolt, este alcătuită din <strong>de</strong>pozite ponţiene peste care sedimentarea continuă<br />
până în Cuaternar.<br />
Depresiunea Sfântu Gheorghe <strong>de</strong>butează în <strong>Romania</strong>n.<br />
Depresiunea Breţcu a <strong>de</strong>butat tot ca urmare a unei subsi<strong>de</strong>nţe şi primele sedimente <strong>de</strong>puse<br />
aici sunt aparţin Pleistocenului inferior.<br />
Depresiunea Ciucului şi <strong>de</strong>presiunea Gheorghieni se situează în exteriorul zonei vulcanice,<br />
pe marginea acesteia.<br />
Depresiuni intramontane din Munţii Apuseni. Ca urmare a fazelor <strong>de</strong> orogeneză ce au avut loc în<br />
Neogen s-au produs o serie <strong>de</strong> fracturi care au fracturat zona Apusenilor <strong>de</strong> Sud, mai ales. Aceste<br />
fracturi dispuse sub forma unui sistem au permis subsi<strong>de</strong>nţa intensivă a unor sectoare care au<br />
funcţionat în continuare ca arii <strong>de</strong> sedimentare. Depresiunile intramontane care s-au format sunt :
- Depresiunea Brad-Săcărâmb care este situată pe cursul superior al Crişului Alb iar<br />
sedimentele tipice <strong>de</strong> bazin conţin pietrişuri şi argile cu cărbuni ba<strong>de</strong>niene, peste care se dispun<br />
conglemerate, marne, tufuri, argile bituminoase samaţiene.<br />
- Depresiunea Zlatna – Almaş; se poziţionează pe cursul Ampoiului şi inclu<strong>de</strong> <strong>de</strong>pozite<br />
ba<strong>de</strong>niene (conglomerate, pietrişuri). Peste acestea se adaugă material piroclastic.<br />
- Depresiunea Roşia Montană se află la est <strong>de</strong> Abrud şi inclu<strong>de</strong> <strong>de</strong>pozite ba<strong>de</strong>niene şi<br />
sarmaţiene (conglomerate, gresii, marne tufacee).<br />
Depozitele din aceste <strong>de</strong>presiuni sunt similare celor din Bazinul Transilvaniei?<br />
Resurse minerale<br />
Hidrocarburi. Gazele naturale sunt cantonate în Depresiunea Transilvaniei în câmpuri <strong>de</strong><br />
domuri situate la nord şi sud <strong>de</strong> Mureş. Acumulări <strong>de</strong> petrol <strong>de</strong> mică importanţă se găsesc în<br />
Depresiunea Pannonică (la nV <strong>de</strong> Arad şi la NV <strong>de</strong> Ora<strong>de</strong>a). Se consi<strong>de</strong>ră că ar putea să existe<br />
structuri purtătoare <strong>de</strong> hidrocarburi în treapta a doua <strong>de</strong> adâcime care, pentru a fi exploatate, este<br />
necesar să se utilizeze o tehnologie mai avansată <strong>de</strong> forare.<br />
Cărbunii. Cărbune brun se găseşte în <strong>de</strong>pozite paleogene din Depresiunea Transilvaniei. În<br />
Depresiunea Lugojului şi în Depresiunea Baia Mare, se găseşte cărbune cantonat în <strong>de</strong>pozite<br />
pliocene.<br />
Sarea este prezentă frecvent în Depresiunea Transilvaniei. La zi apare sub forma unor cute<br />
diapire <strong>de</strong>schise pe marginile <strong>de</strong>presiunii.<br />
Bentonitele legate <strong>de</strong> <strong>de</strong>pozite vulcanice se găsesc la Ocna-Mureş.<br />
Gipsurile sunt cantonate fie în <strong>de</strong>pozite paleogene fie în <strong>de</strong>pozite miocene.<br />
CAPITOLUL 6. MAGMATISMUL NEOGEN<br />
Magmatismul neogen care s-a înregistrat, pe teritoriul ţării noastre, şi analizat prin<br />
produsele rezultate, este legat <strong>de</strong> ultimile faze tectonice ale orogenezei alpine.<br />
Manifestarea acestui magmatism s-a produs în Munţii Apuseni <strong>de</strong> Sud şi în Carpaţii<br />
Orinetali.<br />
Magmatismul neogen în Apusenii <strong>de</strong> Sud<br />
În Ba<strong>de</strong>nian, ca urmare a mişcărilor tectonice, s-au <strong>de</strong>schis câteva alinimente<br />
orientate nord-vest-sud-est, situate la nord <strong>de</strong> Mureş, care au reprezentat locul <strong>de</strong><br />
manifestare a acestui magmatism. Principalele aliniamente <strong>de</strong> vulcanism sunt dispuse<br />
astfel :<br />
- aliniamentul suprapus Depresiunii Brad – Săcărâmb (produse vulcanice se<br />
pot urmări până la Gurahonţ);<br />
- aliniamentul suprapus Depresiunii Zlatna – Stănija (poziţionat la NE <strong>de</strong><br />
primul);<br />
- aliniamentul nordic dintre Bucium – Roşia Montana până la Baia <strong>de</strong> Arieş;<br />
- aliniamentul sudic aproape paralel cu Valea Mureşului, între Deva şi<br />
Căpâlnaş.<br />
Se apreciază (Mutihac, 1990) că două treimi din materialul magmatic iniţial a fost<br />
în<strong>de</strong>părtat prin eroziune. Prin analiza materialului rămas s-a putut stabili că magmatismul<br />
care s-a produs aici a fost <strong>de</strong> tip acid şi intermediar (produse magmatice: riolite, dacite,<br />
an<strong>de</strong>zite,an<strong>de</strong>zite cuarţifere).<br />
Corpurile magmatice se prezintă sub forma unor structuri înrădăcinate, a unor<br />
curgeri <strong>de</strong> lave sau a unor corpuri vulcanogen-sedimentare. Structurile înrădăcinate,<br />
aproape verticale, sugerează legătura cu sursa <strong>de</strong> alimentare (<strong>de</strong> exemplu vulcanii din<br />
<strong>de</strong>alul Conţu, din <strong>de</strong>alul Cetraş, <strong>de</strong> la Cîinel-Măgura Băii). Curgeri <strong>de</strong> lavă sunt prezente
în jurul vulcanilor iar <strong>de</strong>pozitele vulcanogen-sedimentare se <strong>de</strong>sfăşoară pe suprafeţe<br />
întinse la NV <strong>de</strong> Munţii Drocea şi Zarand.<br />
Magmatismul neogen din Carpaţii Orientali<br />
Ultimile faze <strong>de</strong> orogeneză, care au marcat şi ultimile transformări la nivelul<br />
structurilor carpatice, produse simultan cu <strong>de</strong>sfăşurarea proceselor <strong>de</strong> morfogeneză, au<br />
<strong>de</strong>terminat apariţia unui magmatism. Cauza producerii acestei activităţi magmatice este<br />
procesul <strong>de</strong> subducţie a Platformei Est-europene pe sub orogen (reve<strong>de</strong>ţi manulul <strong>de</strong><br />
Geologie generală). Activitatea magmatică s-a <strong>de</strong>sfăşurat din Ba<strong>de</strong>nian până în<br />
Cuaternar. Produsele magmatice sunt în majoritate vulcanice generând lanţul muntos<br />
Oaş-Gutâi-Ţibleş, Călimani-Gurghiu-Harghita. Mai ales în Munţii Bârgăului s-au pus în<br />
evi<strong>de</strong>nţă şi corpuri intrusive rezultate ale aceleiaşi activităţi magmatice.<br />
Substanţe minerale utile<br />
Metalogeneza legată <strong>de</strong> vulcanismul neogen este importantă pentru că a dat naştere<br />
la s.m.u. variate şi bogate. În Apusenii <strong>de</strong> Sud se pot aminti:<br />
Zăcăminte aurifere Brad-Săcărâmb-Roşia Montană<br />
Zăcăminte <strong>de</strong> sulfuri polimetalice (Almaşu Nou-Stănija sau <strong>de</strong> la Bia <strong>de</strong> Arieş)<br />
Zăcăminte cuprifere (lângă Bucium şi lângă Deva).<br />
În Carpaţii Orientali, cea mai mare importanţă o au mineralizaţiile asociate magmatitelor<br />
neogene, în marea lor majoritate hidrotermale.<br />
Acumulările aurifere se regăsesc în Munţii Oaş (Bixad, Cămârzana), Munţii Gutâi (Săsar,<br />
Racşa, Valea Roşie) şi îin Munţii Călimani (Stânceni).<br />
Acumulări aurifer – polimetalice s-au format în Munţii Gutâi (Ilba – Handal, Cicârlău,<br />
Dealul Crucii,Baia Sprie, Şuior).<br />
Acumulari polimetalice cu caracter aurifer au luat naştere în Munţii Oaş (Ghezuri,<br />
Penigher), Munţii Gutâi (Valea Băii Nord, Tyuzosa, Băiţa, Herja, Baia Sprie, Cavnic), Munţii<br />
Ţibles (Ţibles), Munţii Maramureş (Toroiaga) şi Munţii Călimani (Colibiţa).<br />
Test <strong>de</strong> autoevaluare<br />
Vulcanitele neogene din Apusenii <strong>de</strong> Sud sunt aferente unor:<br />
a) bazine post-tectonice orientate nord vest – sud est<br />
b) falii est – vest<br />
c) cute anticlinale<br />
Răspunsul corect este a).<br />
Magmatismul Neogen al C. Orientali este:<br />
a) bazaltic; b) an<strong>de</strong>zitic; c) granitic.<br />
Răspunsul corect este b).<br />
Bibliografie obligatorie<br />
Mutihac, V., Stratulat, Maria Iuliana, Fechet, Roxana Magdalena (2004), <strong>Geologia</strong><br />
<strong>României</strong> Ed. Didactică şi pedagogică, R.A. Bucureşti.
Luca, A., Marin, C., Popescu, M. (2000), Geologie generală şi <strong>Geologia</strong> <strong>României</strong><br />
(Caiet <strong>de</strong> lucrări practice) Edit. Fundaţiei „România <strong>de</strong> Mâine”.<br />
Atanasiu N., Grigorescu D., Mutihac V., Popescu GH. C. (1998) Dicţionar <strong>de</strong><br />
geologie. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.<br />
Bibliografie facultativă<br />
Mutihac V. (1990), Structura geologică a teritoriului <strong>României</strong>. Ed. Tehnica, Bucureşti.<br />
Ionesi, L., Ionesi, Bica, Barbu, N. (1971), Orizontarea <strong>de</strong>pozitelor fluvio – <strong>de</strong>ltaice din<br />
partea vestică a Podişului Sucevei şi semnificaţia ei paleogeografică, Anal.Univ. Iaşi,<br />
sect II, geol. Geogr. XVIII, Iaşi.<br />
Mutihac, V., Dragastan,O., Lăcătuşu, (1972), Cretacicul inferior din Dobrogea <strong>de</strong><br />
nord. St. Cerc.geol.17, 1, Bucureşti.<br />
Ianovici, V., Borcoş, M., Bleahu, M., Patrulius, D., Lupu, M., Dimitrescu,<br />
R., Savu, H. (1976), <strong>Geologia</strong> Munţilor Apuseni. Ed. Acad.R.S.R. Bucureşti<br />
Săndulescu, M. (1984), Geotectonica Romîniei, Edit. Tehnică, Bucureşti.