seria a treia, an I, nr. 4, decembrie 2009 - Insemnari Iesene
seria a treia, an I, nr. 4, decembrie 2009 - Insemnari Iesene seria a treia, an I, nr. 4, decembrie 2009 - Insemnari Iesene
seria a treia, an I, nr. 4, decembrie 2009 Însemn\ri ie[ene revist| de cultur| editat| de prim|ria municipi ului ia{i semneaz\: Anton AD|MU} {tefan AFLOROAEI Doru George BURLACU Valentin CIUC| Theodor CODREANU Bogdan CRE}U Codrin-Liviu CU}ITARU Laura Carmen CU}ITARU Nicolae DABIJA Nichita DANILOV Alexandru DOBRESCU Nicolae GEORGESCU Dumitru IV|NESCU Emilian MARCU Simona MODREANU Adrian POPESCU Adrian Dinu RACHIERU Constantin ROMANESCU Aurel SASU Dorel SCHOR Gheorghe SCHWARTZ Cormel UNGUREANU Daniela VLAD
- Page 2 and 3: Însemn\ri ie[ ene Revist\ de cultu
- Page 4 and 5: cave canem · cave canem · cav 2 A
- Page 6 and 7: cave canem · cave canem · cav 4 {
- Page 8 and 9: nodul gordian ∙ nodul gordian 6 e
- Page 10 and 11: nodul gordian ∙ nodul gordian 8 g
- Page 12 and 13: nodul gordian ∙ nodul gordian 10
- Page 14 and 15: nodul gordian ∙ nodul gordian 12
- Page 16 and 17: nodul gordian ∙ nodul gordian 14
- Page 18 and 19: - mişcarea literara · mişcarea l
- Page 20 and 21: - mişcarea literara · mişcarea l
- Page 22 and 23: - mişcarea literara · mişcarea l
- Page 24 and 25: - mişcarea literara · mişcarea l
- Page 26 and 27: - mişcarea literara · mişcarea l
- Page 28 and 29: Glose la „nea[ezare“ (Dou\ c\l\
- Page 30 and 31: imagineaz\ un Robinson modern c\rui
- Page 32 and 33: a-]i impune [i a respecta un progra
- Page 34 and 35: {tefan POPA POPA’S: Angelina Joli
- Page 36 and 37: P\catul mo[tenit prin sângele str\
- Page 38 and 39: tive. Te vezi nevoit s\ stai la dis
- Page 40 and 41: 1 Motiva]iile „neimplic\rii sale
- Page 42 and 43: Prieten [i cititor fascinat al lui
- Page 44 and 45: Totul e s\ nu te mul]ume[ti cu ce v
- Page 46 and 47: „reac ]iunii”). El intr\ în se
- Page 48 and 49: \ „cam virgin\ de orice cultur\
- Page 50 and 51: {tefan POPA POPA’S Benny Hill spr
<strong>seria</strong> a <strong>treia</strong>,<br />
<strong>an</strong> I, <strong>nr</strong>. 4,<br />
<strong>decembrie</strong> <strong>2009</strong><br />
Însemn\ri<br />
ie[ene<br />
<br />
revist| de cultur|<br />
editat| de prim|ria<br />
municipi ului ia{i<br />
semneaz\:<br />
Anton AD|MU}<br />
{tef<strong>an</strong> AFLOROAEI<br />
Doru George BURLACU<br />
Valentin CIUC|<br />
Theodor CODREANU<br />
Bogd<strong>an</strong> CRE}U<br />
Codrin-Liviu CU}ITARU<br />
Laura Carmen CU}ITARU<br />
Nicolae DABIJA<br />
Nichita DANILOV<br />
Alex<strong>an</strong>dru DOBRESCU<br />
Nicolae GEORGESCU<br />
Dumitru IV|NESCU<br />
Emili<strong>an</strong> MARCU<br />
Simona MODREANU<br />
Adri<strong>an</strong> POPESCU<br />
Adri<strong>an</strong> Dinu RACHIERU<br />
Const<strong>an</strong>tin ROMANESCU<br />
Aurel SASU<br />
Dorel SCHOR<br />
Gheorghe SCHWARTZ<br />
Cormel UNGUREANU<br />
D<strong>an</strong>iela VLAD
Însemn\ri ie[ ene<br />
Revist\ de cultur\ `nfiin]at\ de<br />
M. Sadove<strong>an</strong>u<br />
G. Top`rce<strong>an</strong>u<br />
[i Gr. T. Popa<br />
la 1 i<strong>an</strong>uarie 1936.<br />
A doua serie (2004-2005)<br />
a ap\rut sub egida Universit\]ii de<br />
Medicin\ [i Farmacie „Gr. T. Popa“<br />
din Ia[i, fiind coordonat\ de<br />
Corneliu {tef<strong>an</strong>ache<br />
[i Alex<strong>an</strong>dru Dobrescu.<br />
Serie nou\.<br />
Apare la 25 ale fiec\rei luni<br />
Colegiul de redac]ie:<br />
acad. Viorel Barbu<br />
acad. Valeriu D. Cotea<br />
Alex<strong>an</strong>dru Dobrescu<br />
primar Gheorghe Nichita<br />
prof. univ. dr. Const<strong>an</strong>tin Rom<strong>an</strong>es cu<br />
Redactor [ef:<br />
Alex<strong>an</strong>dru Dobrescu<br />
Tehnoredactare [i prepress:<br />
Sorin Medrih<strong>an</strong><br />
Prezentare artistic\:<br />
Aldo<br />
Tel.: 0758/ 102.302<br />
www.insemnariiesene.ro<br />
E-mail: insemnariiesene@gmail.com<br />
Editor: Prim\ria Municipiului Ia[i<br />
ISSN: 1221-3241<br />
CUPRINS:<br />
EDITORIAL:<br />
Hazul de necaz de Alex<strong>an</strong>dru Dobrescu 1<br />
CAVE CANEM:<br />
Ideologul din serv de Anton Ad\mu] 2<br />
NODUL GORDIAN: De ce n-avem [i noi un Nobel?<br />
Obsesia Nobel de Cornel Ungure<strong>an</strong>u 5<br />
Nobilul Nobel de Codrin Liviu Cu]itaru 5<br />
Românii [i Nobelul de Adri<strong>an</strong> Popescu 7<br />
Premiul Nobel? Ah, da! Premiul Nobel! de Gheorghe Schwartz 8<br />
Obseda]i de Nobel de Theodor Codre<strong>an</strong>u 10<br />
Alergând dup\ Herta de Adri<strong>an</strong> Dinu Rachieru 12<br />
MI{CAREA LITERAR|:<br />
Cinci sonete de Emili<strong>an</strong> Marcu 18<br />
P\rintele Io<strong>an</strong> de Nicolae Dabija 16<br />
Glose la „nea[ezare“ (dou\ c\l\torii) de Doru George Burlacu 25<br />
IN MEMORIAM:<br />
Marin Mincu par lui-même de Bogd<strong>an</strong> Cre]u 28<br />
URECHEA DE C@RP|:<br />
Craii de Curtea Veche de Nichita D<strong>an</strong>ilov 32<br />
MI{CAREA IDEILOR:<br />
Despre neutralitatea `n gândire. Noica [i ethos-ul neutralit\]ii<br />
de {tef<strong>an</strong> Afloroaei 34<br />
CENTENAR:<br />
Piste de lecturi tr<strong>an</strong>sdisciplinare: Eugène Ionesco [i pisica lui<br />
Schrödinger de Simona Modre<strong>an</strong>u 38<br />
POLEMICI APROAPE CORDIALE:<br />
Teoria „formelor f\r\ fond“ – un br<strong>an</strong>d românesc? (II)<br />
de Adri<strong>an</strong> Dinu Rachieru 42<br />
SIMEZE:<br />
{tef<strong>an</strong> Popa’s – nefericitul prin] al...Timi[oarei de Valentin Ciuc\ 46<br />
Limbajul – `ntre frenologie [i neuro[tiin]\ de Laura Carmen Cu]itaru 48<br />
SUNETUL MUZICII:<br />
Concursul „Em<strong>an</strong>uel Elenescu“ de D<strong>an</strong>iela Vlad 51<br />
FOI{ORUL DE ASCULTAT PLOAIA:<br />
Utopia nemuririi de Const<strong>an</strong>tin Rom<strong>an</strong>escu 54<br />
DELICATESE ISTORICO-LITERARE:<br />
Eduard Gruber [i destinele eminesciene (III) de N. Georgescu 56<br />
AIDE-MÉMOIRE:<br />
Cotrocenit\ de Aurel Sasu 59<br />
ARHIVA:<br />
Ce-am vrut s\ fac de Petru Poni 60<br />
~n caz de urgen]\... de Dorel Schor 64
Sim]ul umorului este, s-a spus de a -<br />
tâtea ori, una din tr\s\turile defi -<br />
ni torii ale românului. Acesta s-ar<br />
price pe s\ fac\ haz de orice, inclusiv de<br />
necaz. Nu [tiu dac\ ar trebui s\ ne mândrim<br />
cu o a semenea `nsu[ire. Pentru c\,<br />
ne vinovat `n aparen]\, umorul nu e chiar<br />
a[a de inocent. Tratamentul umoristic pre -<br />
supune `n]elege re [i chiar o tacit\ solida -<br />
ri tate cu ordinea existent\. Umoristul a -<br />
par]ine acestei ordini, este parte din ea [i<br />
se simte bine acolo, limi tându-se de aceea<br />
la a-i releva dinl\untru p\r]ile amu z<strong>an</strong> -<br />
te, nostime, hazlii. Un hohot de râs<br />
sau numai un zâmbet pa re, din punc -<br />
tul s\u de vedere, suficient ca s\ repa -<br />
re micile disfunc]ionalit\]i. C\ci, s\ b\ -<br />
g\m de seam\, obiectul u morului este<br />
– raportat la problemele existen]ei –<br />
secundar, neesen ]ial, ne privind adic\<br />
niciodat\ esen]a lucru ri lor. El se concentreaz\<br />
asupra inad ver ten]elor for -<br />
male, asupra p\catelor m\runte, asu -<br />
pra sl\biciunilor minore, supuse blândei<br />
tera pii a râsului. Un râs bine vo itor,<br />
con sim]itor, `n cele din urm\ com pli -<br />
ce. Umorul este floarea pl\cut mirositoare<br />
a toler<strong>an</strong>]ei.<br />
De fapt, vindecarea prin râs e o i lu -<br />
zie ca atâtea altele. Râsul nu `n dreap -<br />
t\ erorile a r\tate cu degetul, ci tocmai<br />
c\ le `ntre]ine, le `ncurajeaz\ s\ existe.<br />
Ho hotul de râs ni le face a proape sim -<br />
pa tice, invitându-ne s\ le accept\m ca<br />
a ta re [i s\ ne deprindem cu ele. Oricât<br />
ne place s\ credem contrariul, cân te -<br />
cele le comice ale lui Alecs<strong>an</strong>dri [i co -<br />
me di ile lui Caragiale n-au schimbat fa -<br />
Însemn\ri ie[ene<br />
Hazul de necaz<br />
]a so cie t\]ii române[ti din vea cul al XIX-lea,<br />
cum nici scrierile moliere[ti n-au schim bat<br />
uma nitatea fr<strong>an</strong>cez\ din timpul lui Ludo -<br />
vic al XIV-lea.<br />
Defectele de caracter [i de educa ]ie au<br />
supravie]uit râsului tuturor co medio grafi -<br />
lor, perpetuân du-se nestinghe rite pâ n\ `n<br />
zilele noastre, tocmai pentru c\ râsul este<br />
un catalizator, nu un vaccin.<br />
Dar, dac\ nu ne face mai buni, umorul<br />
ne ajut\ – `n compensa]ie – s\ supravie]u -<br />
im. A trata realul cu `ng\duin]\ umoristic\<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Mircea Geo<strong>an</strong>\<br />
`n seamn\, pân\ la urm\, a vedea doar ju -<br />
m\tatea plin\ a paharului. Iar aceast\ filo -<br />
zo fie optimist\ a vie]ii, gra]ie c\reia nu pu -<br />
nem r\ ul la inim\, ci ne str\duim s\ des -<br />
coperim doar partea lui de bine, ne-a mar -<br />
cat `n trea ga existen]\ istoric\. Oricât de<br />
grea ar fi si tua]ia `n care se afl\, ro mâ nul<br />
nu i se roag\ Domnului s\-l scoat\ din ea,<br />
ci s\-l fereasc\ de mai r\u. Spaima de mai<br />
r\u tr<strong>an</strong>sfor m\ `nsu[i r\ul `ntr-o for m\ a<br />
binelui. Toate re gi murile politice au cultivat<br />
umorul ca in stru ment de men ]i ne re a sta -<br />
tu quo-ului, [tiind c\ prin a ceast\ su -<br />
pa p\ se descarc\ mare parte din ener -<br />
giile poten ]ial periculoase. Pâ n\ [i a -<br />
tunci când au mi mat alergie la u mor,<br />
ele au avut grij\ s\-l stimuleze [i s\-l<br />
contro leze, fie `ncurajându-l s\ co boa -<br />
re spre formele gro siere ale maha lalei,<br />
cum se `n tâmpl\ `n spectacolele televi -<br />
zate ale trupe lor zise de divertisment,<br />
fie dictându-le oa me nilor când [i cât s\<br />
râd\, cum vedem `n mult difuzatele <strong>seria</strong>le<br />
de peste O ce<strong>an</strong>, unde râ sul din off<br />
reprezint\ semnalul decl<strong>an</strong> [\rii râsului<br />
ge neral.<br />
Umorul e tolerabil [i recom<strong>an</strong>dabil<br />
câ t\ vreme nu trece `n ironie. Fiindc\<br />
ironia, care se orienteaz\ c\tre punc te -<br />
le `ntr-ade v\r nevralgice, arde mai ce -<br />
va ca fierul ro [u. {i, câteodat\, uci de.<br />
Nici o putere n-a fost `ntr-atât de st\ -<br />
pâ n\ pe sine, `ncât s\ accepte ironia,<br />
necum s\ [i-o fac\ tovar\[. Ar fi `n -<br />
semnat s\ ad\posteasc\ sub acope ri [ul<br />
propri u germenele viitoarei sale c\ deri.<br />
Alex<strong>an</strong>dru DOBRESCU<br />
1
cave c<strong>an</strong>em · cave c<strong>an</strong>em · cav<br />
2<br />
Anton Ad\mu]<br />
Exist\, mereu, o logic\ a povestirii<br />
[i care, dac\ nu e respectat\, tulbur\<br />
ceea ce urmeaz\. Tulbura -<br />
rea provoac\ victima, victima se percepe<br />
pe sine ca fiind urmarea unei st\ri nesatis -<br />
f\c\toare, ca opunându-se beneficiarului<br />
unei st\ri satisf\c\toare sau, în fine, ca fi -<br />
ind specificat\ în degradare [i frustrare 1 .<br />
E xemplificarea vizeaz\ pe st\pân [i pe serv,<br />
c\ci „dorin]a metafizic\ este prin excelen -<br />
]\ contagioas\” 2 . Cum se m<strong>an</strong>ifest\ acest<br />
fapt în versiune rom<strong>an</strong>esc\? Dup\ Girard,<br />
„pe c\ile cele mai nea[teptate”. Unii simu -<br />
leaz\ nebunia pentru a vindeca pe vecinul<br />
lor de nebunia pe care vecinul o practic\<br />
(prietenul lui Don Quijote). Îl urm\resc, se<br />
deghizeaz\ [i devin extravag<strong>an</strong>]i precum<br />
eroul. Ce vrea Cerv<strong>an</strong>tes s\ arate este c\<br />
Don Quijote „r\spânde[te în jurul lui ma -<br />
la dia ontologic\” 3 . S<strong>an</strong>cho preia „boala”<br />
inst<strong>an</strong>t<strong>an</strong>eu, e contaminat. Bunii samarineni<br />
pornesc pe drumul nebuniei urmân -<br />
du-l pe vajnicul cavaler. Molipsirea fiind<br />
general\, cel molipsit devine mediator f\ -<br />
r\ s\ o [tie [i va fi copia “propriei lui do -<br />
rin]i”. Este aici o dubl\ mediere, un mo del<br />
-discipol [i un discipol-model, spune Girard.<br />
„Imitarea este atât de minunat\ încât cei<br />
doi se îndreapt\ în fiecare clip\ unul spre<br />
cel\lalt, crezând c\ au g\sit <strong>an</strong>imalul. Dar<br />
<strong>an</strong>imalul nu exist\; l-au mâncat lupii” 4 .<br />
A[a se ajunge la asceza eroului. Eroul (pu -<br />
terea, st\pânul, voin]a) e departe de ]elul<br />
s\u [i r\mâne const<strong>an</strong>t departe de el. A -<br />
junge s\ se mul]umeasc\ doar cu a îndru -<br />
ma voin]a celuilalt (a servului). St\pânul e<br />
deziluzionat [i se plictise[te repede. R\ mâ -<br />
ne îns\ în el o fatalitate: rezisten]a victori -<br />
oas\, dar nici aceasta nu-l vindec\; doar îl<br />
Ideologul din serv<br />
blazeaz\. „Trebuie s\ treac\ totdeauna mai<br />
aproape de sclavaj pentru a-[i zgâl]âi plictiseala<br />
[...]. Napoleonul lui Tolstoi ilustrea -<br />
z\ acest mar[ spre sclavaj datorit\ celei<br />
mai mari st\ pâniri de sine [...]. St\pânul<br />
ca ut\ obiectul care-i va re zista” 5 .<br />
Hot\rât lucru, eroul tra gediei <strong>an</strong>tice a<br />
murit! A r\ mas doar corul, dar acesta este<br />
numai con[tiin]a mijlo cie [i<br />
tir<strong>an</strong>ia ei. St\ pânul r\ mâne<br />
prizonierul unei nep\ - s\ri<br />
reale, nep\sare care se va<br />
intensifica [i va exaspera<br />
dorin]a servului. A[a se poa -<br />
te în]elege de ce dialectica<br />
hegeli<strong>an</strong>\ st\pân-serv î[i are<br />
originea într-un trecut marcat<br />
exclusiv de violen]\ [i e<br />
întemeiat\ pe curajul fi zic.<br />
Violen]a hegeli<strong>an</strong>\ nu este<br />
semn sclavic, ci semn de pu -<br />
tere, chiar da c\ Negrul triumf\<br />
asupra Ro[ului [i în -<br />
frân ge astfel for]a.<br />
Oricum, figura [i rolul ta -<br />
t\lui se impun [i tat\l do mi -<br />
n\ (tat\l ca formul\ nedisi -<br />
mu lat\ a puterii). Tat\l do -<br />
min\ istoria privat\ a seco -<br />
lului al XIX-lea. Hegel îi con -<br />
firm\ puterea, la fel Prou -<br />
dhon, teoretici<strong>an</strong>ul a narhis -<br />
mu lui. Omnipoten]a lui (a<br />
tat\lui) vi zeaz\ femeia, co -<br />
piii [i spa]iul privat, in clusiv<br />
cel public. Secolul al XIX-lea,<br />
cel pu ]in în po litic\, este do -<br />
meniul exclusiv al b\rbatului.<br />
Alex<strong>an</strong>dre Dumas-Fiul<br />
sus]inea c\ „un so] care are îndoieli asu pra<br />
so]iei sa le [i care ezit\ s\ deschid\ scrisorile<br />
pe care aceasta le prime[te, pentru a<br />
cunoa[ te adev\rul, este un imbecil”. A b\r -<br />
batului, ca tat\ [i so], este [i puterea [i vo -<br />
in]a. Nu import\ c\ el î[i petrece mai tot<br />
timpul în afara spa]iului domestic. Ba chiar<br />
în a cest spa]iu <strong>an</strong>umite locuri sunt numai<br />
ale lui: fumoarul [i sala de biliard, biblioteca<br />
(is cu sin]a c\r]ii este o treab\ exclusiv b\r -<br />
b\ teasc\), biroul. Femeile s\ se certe la par -<br />
ter! „Tat\l, patriarh, troneaz\ ca un zeu în<br />
tabernacolul casei sale” 6 .<br />
Concluzia? Pentru ca to]i ceilal]i s\ su -<br />
pravie]uiasc\, tat\l trebuie ucis! Tir<strong>an</strong>i de<br />
acest fel au fost Hugo, Proudhon, Ren<strong>an</strong><br />
sau Marx, b\rba]i care [i-au tr<strong>an</strong>sformat<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Dorel Vi[<strong>an</strong><br />
Însemn\ri ie[ene
c\minul conjugal în atelier [i femeia (ca so -<br />
]ie, fiic\, sor\) în secretar. Proudhon va fa -<br />
ce din acest mod de a fi tat\ o stare de o -<br />
noare. Totul pleac\ la el de la dorin]a pa -<br />
ternal\. Vrea un copil „în schimbul unei<br />
indemniza]ii pecuniare, prin intermediul<br />
unei femei tinere, pe care o va fi sedus în<br />
acest scop”. Se c\s\tore[te la 41 de <strong>an</strong>i cu<br />
o muncitoare de 27 de <strong>an</strong>i („simpl\, gra -<br />
]i oas\ [i naiv\”) pe care o vede pur [i simplu<br />
pe strad\ [i o cere în c\s\torie. M\r turise[te<br />
c\ nu s-ar fi c\s\torit dac\ ar mai<br />
fi tr\it mama lui, î[i alege so]ia ca s\ ur -<br />
me ze mamei. A avut trei fete („a c\ror e -<br />
xisten]\ îmi umple sufletul”). „Paternitatea<br />
a umplut în mine un gol imens”, este „ca<br />
o dedublare a existen]ei, un fel de nemuri -<br />
re”. „Paternitatea, pentru proletari, este forma<br />
cea mai elementar\ de supravie]uire,<br />
de patrimoniu [i de onoare. Iar paternitatea/virilitatea<br />
provenit\ din societ\]ile<br />
rurale tradi]ionale, va fi na]ionalizat\ de<br />
clasa muncitoare, care va construi pe a ceas -<br />
t\ baz\ o parte din identitatea sa” 7 .<br />
De la aceast\ viziune la moartea tat\lui<br />
nu mai e decât un pas. Moartea tat\lui<br />
(suprimarea puterii) e gr<strong>an</strong>dioas\ [i încercat\<br />
de noi semnifica]ii. Numai mama moa -<br />
re discret, iar ca v\duv\ devine o simpl\<br />
gu r\ în plus. Când moare tat\l, fiul poate,<br />
în sfâr[it, lucra lini[tit. Moartea tat\lui e<br />
eliberare: fiul accede la maturitate [i, deo -<br />
potriv\, la posedarea femeii.<br />
Secolul al XIX-lea este exponentul lup -<br />
tei dintre st\pân (Tat\) [i serv (ceilal]i) [i va<br />
sfâr[i, firesc, prin erodarea prerogativelor<br />
paterne. Femeia va rena[te [i va da cu tif -<br />
la nemul]umirilor unui Nietzsche refuzat<br />
în mod repetat de o contes\ rusoaic\. În<br />
urma refuzurilor, Nietzsche va declama: femeia<br />
a distrus ultima institu]ie serioas\ a b\r -<br />
batului (concubinajul) prin c\s\torie. Me -<br />
na jul în doi e rev<strong>an</strong>[a a[teptat\ a femeilor<br />
[i ele devin st\pânele caselor burgheze.<br />
„În fa]a tat\lui gata s\-[i piard\ suflul, ma -<br />
ma cap\t\ mai mult\ sigur<strong>an</strong>]\” 8 . Familia<br />
este triumf\toare. Sim]\mântul care st\pâ -<br />
ne[te familia este ca fiecare s\-[i aib\ con -<br />
Însemn\ri ie[ene<br />
[tiin]a de sine în unitatea de sim]ire a a ces -<br />
teia (iubirea). „Iubirea, spune Hegel, în seamn\<br />
în genere con[tiin]a unit\]ii mele cu un<br />
altul, astfel încât eu nu sunt izolat, ci îmi<br />
dobândesc con[tiin]a de mine în renun ]a -<br />
rea la înfiin]area mea pentru mine, [i prin<br />
faptul de a m\ [ti ca unitate a mea cu ce -<br />
l\lalt” 9 . Cu iubirea ajunge<br />
Hegel la domeniul eticului,<br />
[i primul moment al iubirii<br />
este voin]a mea de a nu mai<br />
fi o perso<strong>an</strong>\ de sine st\t\ -<br />
toare, de a nu mai fi o fiin]\<br />
exclusiv pentru mine. Dac\<br />
a[a ar sta lucrurile, esen]a<br />
mea ar fi lipsa, incompletitudinea.<br />
Momentul celuilalt<br />
în iubire în seamn\ c\ „eu m\<br />
dobândesc, în alt\ persoa -<br />
n\, pe mine [...]. Iubirea este<br />
contra dic ]ia cea mai prodigioas\<br />
pe care intelectul nu<br />
o poate rezolva” 10 , c\ci femeia<br />
este o ve[nic\ [i stra nie<br />
ironie a comunit\]ii, a vie]ii<br />
publice.<br />
Aceast\ identificare este<br />
numit\ de Lukács „a doua<br />
ontologie” a lui Hegel. I den -<br />
titatea subiect-obiect sau tre -<br />
cerea subst<strong>an</strong>]ei în subiect<br />
ridic\ îns\ problema pozi]i -<br />
ei ontologice a prezentului în<br />
filosofia lui Hegel. Întrucât<br />
identitatea fiin]eaz\ în sine<br />
în prezent, s-ar p\rea c\ „s-a<br />
realizat concord<strong>an</strong>]a societ\ -<br />
]ii cu ideea, de unde ar re -<br />
zulta c\ în principiu o ie[ire<br />
dincolo de acel prezent trebuie<br />
socotit\ drept o impo sibilitate de<br />
ordin logic” 11 . Întrebarea dac\ a[a stau<br />
(sau nu), lucrurile, a fost formula t\ ca<br />
„sfâr[it al istoriei”. În continuarea a cestei<br />
idei, care nu este în nici un fel con cluzia<br />
lui Hegel, aflu conceptul de „ideologie<br />
total\” al lui M<strong>an</strong>n heim, pe urma c\ ru ia<br />
D. Bell l<strong>an</strong>seaz\ te za „sfâr[itului ideolo-<br />
giei” (un proces de dezideologizare determinat<br />
de progresul [tiin]elor). S\ detali ez<br />
îns\, m\car c\ nu în exces.<br />
Este cunoscut faptul c\ Marx [i Engels<br />
în]eleg ideologia ca fals\ con[tiin]\, con -<br />
[tiin]\ alienat\. Mai târziu, M<strong>an</strong>nheim ve -<br />
de ideologia ca pe o interpretare dena tu-<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Victor Rebengiuc<br />
rat\ a realit\]ii, o interpretare spont<strong>an</strong>\ a<br />
ei, de unde [i ineficien]a ideologiei din pers -<br />
pectiva cunoa[terii 12 . În 1949, Gramsci<br />
vorbea despre dubla semnifica]ie a terme -<br />
nului „ideologie”, în care termen vedea o<br />
suprastructur\ ideatic\, pe de o parte, [i<br />
re prezent\rile individului, pe de alt\ parte.<br />
Lukács va critica pozi]ia gramsci<strong>an</strong>\ [i va<br />
cave c<strong>an</strong>em · cave c<strong>an</strong>em · cav<br />
3
cave c<strong>an</strong>em · cave c<strong>an</strong>em · cav<br />
4<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Ion Cristoiu<br />
ajunge la o <strong>an</strong>aliz\ a ideologiei chiar din<br />
perspectiva rela]iei marf\-b<strong>an</strong>i-marf\ 13 .<br />
Dac\ e s\ revin la „sfâr[itul istoriei” în<br />
filosofia istoriei a lui Hegel, este de spus,<br />
al\turi de Lukács, c\ aceast\ pozi]ie impli -<br />
c\ dou\ import<strong>an</strong>te premise ontologice:<br />
– istoria este prin excelen]\ teleologic\<br />
[i, prin teleologie, teoria hegeli<strong>an</strong>\ despre<br />
istorie revine la teodicee;<br />
– concord<strong>an</strong>]a ideii cu prezentul are ca<br />
fundament metodologic o logic\; prin urmare,<br />
spune Hegel, concord<strong>an</strong>]a ideii cu<br />
prezentul este rezultatul logicii, nu al reve -<br />
la]iei. În termenii lui Lukács: „coinciden]a<br />
ideii cu prezentul înseamn\ nu simpla con -<br />
testare în principiu a oric\rei posibilit\]i<br />
de mi[care” 14 , chiar dac\ astfel „nu dispar<br />
<strong>an</strong>tinomiile ideii unui sfâr[it al istoriei”.<br />
G\sesc potrivit a insera în acest loc o<br />
convorbire cu Hegel pe care H. Heine o<br />
relateaz\ în M\rturisirile sale. Iat\ dialogul<br />
cu pricina: „Într-o frumoas\ sea -<br />
r\ înstelat\, st\team amândoi la fe reastr\,<br />
iar eu, un tân\r de 20 de <strong>an</strong>i, care<br />
tocmai mâncase bine [i î[i b\use ca -<br />
feaua, vorbeam vi s\tor despre stele,<br />
numindu-le s\la[ul sfin]ilor. Maestrul<br />
îns\ bomb\ni: «Stelele! Hm! Hm! Hm!<br />
Nu sunt decât o spuzeal\ luminoas\ pe<br />
cer». Pentru Dumnezeu! – am ex clamat<br />
eu – nu exist\ deci dincolo nici un fel<br />
de l\ca[ fericit unde virtutea s\ fie r\s -<br />
pl\tit\ dup\ moarte? El îns\, uitându-se<br />
la mine cu ochii lui sp\l\ci]i, mi-a re -<br />
plicat t\ ios: «A[adar, mai vrei [i un bac -<br />
[i[ pentru c\ ]i-ai îngrijit ma -<br />
ma bolnav\ [i nu ]i-ai otr\ vit<br />
fratele?»”. În fine, „exist\ o pudoare<br />
a sen timentelor, ca [i a<br />
trupului [...]. Pudoarea inspir\<br />
un mod de a tr\i care îng\ du -<br />
ie re zis ten]a la [...] presiu nea<br />
ideo lo giilor domi n<strong>an</strong>te” 15 .<br />
În momentul în care su râ -<br />
de naturii, ser vul afl\ irevocabil<br />
c\ „Nu pute]i sluji [i lui Dumnezeu<br />
[i Mamonei!” (Matei 6,<br />
24; Lu ca 16, 13). Ideologul<br />
din serv începe s\ in terpreteze [i<br />
Epicur râde!<br />
1 Vezi Claude Bremond, Logica<br />
povestirii, Bucure[ti, Editura Uni vers,<br />
1981, pp. 198-211.<br />
2 René Girard, Minciun\ roma n -<br />
tic\ [i a dev\r rom<strong>an</strong>esc, Bucure[ti,<br />
Editura Univers, 1972, p. 112.<br />
3 Ibidem.<br />
4 Ibidem, p. 115.<br />
5 Ibidem, pp. 178-179.<br />
6 Michelle Perrot, Figuri [i ro -<br />
luri, în Istoria vie]ii private, vol. 7,<br />
coordonatori Philippe Ariès [i Geor -<br />
ges Duby, Bucure[ti, Editura Meri -<br />
di<strong>an</strong>e, 1997, p. 103.<br />
7 Ibidem, p. 110.<br />
8 Ibidem, p. 124.<br />
9 G.W.F. Hegel, Principiile filozofiei<br />
dreptului, Bucure[ti, Editura<br />
IRI, 1996, p. 168.<br />
10 Ibidem, p. 169.<br />
11 Georg Lukács, Ontologia existen]ei sociale,<br />
vol. I, Bucure[ti, Editura Politic\, 1982,<br />
p. 204.<br />
12 Vezi aici considera]iile lui M<strong>an</strong>nheim în<br />
leg\tur\ cu ideologia, utopia [i practicul în Idé o -<br />
logie et utopie, Paris, Ed. Marcel Rivière, 1956,<br />
pp. 225-229.<br />
13 Pozi]ia lui Gramsci este exprimat\ în lucrarea<br />
Materialismul istoric [i filosofia lui B.<br />
Croce, Torino, 1949. Lukács r\spunde dur în<br />
Ontologia existen]ei sociale, vol. II, 1986, în<br />
subcapitolul Problema ideologiei, pp. 448-564.<br />
14 Georg Lukács, op. cit., vol. I, p. 205.<br />
15 Catehismul Bisericii Catolice, Arhiepiscopia<br />
Rom<strong>an</strong>o-Catolic\ de Bucure[ti, 1993, art.<br />
2523, p. 520. Dialogul Heine-Hegel l-am preluat<br />
din Georg Lukács, op. cit., vol. I, p. 223.<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Florin Piersic<br />
Însemn\ri ie[ene
„Ei bine! Ce zice so]ietatea noas tr\?<br />
Ce zi cem noi?... Iat\ ce zicem: aceast\<br />
stare de lucruri este intole rabil\! Pân\<br />
când s\ n-a vem [i noi fali]ii no[tri?...<br />
An glia-[i are fa li]ii s\i, Fr<strong>an</strong>]a-[i are<br />
fali]ii s\i, pân\ [i chiar A ustria-[i are<br />
fali]ii s\i, `n fi ne oricare na ]iune, oricare<br />
popor, ori ca re ]ar\ `[i are fa li]ii<br />
s\i... Nu mai noi s\ n-a vem fali]ii no[tri...<br />
Cum zic: aceas t\ stare de lucruri este<br />
intolerabil\, ea nu mai poate dura!...“<br />
(I. L. Caragiale, O scrisoare pierdut\)<br />
Obsesia<br />
Nobel<br />
N<br />
u cred c\ ultimele dou\ dece -<br />
nii i-au f\cut ferici]i pe isto ri -<br />
cii literari care urm\reau lista<br />
laurea]ilor premiului Nobel. Dac\ în vremurile<br />
în care Lauren]iu Ulici realiza r\z -<br />
boinica sa opera]iune numit\ Nobel con -<br />
tra Nobel [i opunea literatului laureat un<br />
nume care ar fi putut s\ ia numitul premiu,<br />
toate r\mâneau în interiorul compe -<br />
ti]iei culturale, mai nou istoricul, criticul,<br />
comparatistul poate opune o list\ de doi,<br />
trei, do u\zeci [i trei. {i a[a mai departe:<br />
câte câ]i vrei. Noile criterii par a a par]ine<br />
loteriei. Contextelor politi ce, sociale, ge -<br />
o politice.<br />
De ce ne intereseaz\ atât de mult premiul<br />
Nobel? Fiindc\ el pro pune [i defi ne[ -<br />
te o ierarhie. Întotdeuna am suferit de lip sa<br />
de audi en]\ a valorilor noastre [i am în -<br />
cer cat mângâieri complementare: premiul<br />
Nobel ar fi alinat suferin]ele margi ni lor în<br />
care tr\im. Dac\ un scriitor al nostru a ob -<br />
]inut succese în afara gr<strong>an</strong>i]elor, îl a [ezam<br />
Însemn\ri ie[ene<br />
De ce<br />
nu avem<br />
[i noi<br />
un Nobel?<br />
în constela]ia Nobel, uneori hu lin du-i pe<br />
po sibilii s\i adversari. Ei i-ar fi îm piedicat<br />
pe Eliade, Ionescu, Cior<strong>an</strong> s\ ia Nobel!<br />
Dar Luci<strong>an</strong> Blaga? Aici sup\r\rile sunt mai<br />
mari [i un capitol din istoria lite raturii ro -<br />
mâne este construit pe ideea momentului<br />
Blaga/Nobel. Însu[i Blaga zice, în Luntrea<br />
lui Ca ron, o poveste despre primul pre -<br />
miu Nobel al românilor. Dar Nichita St\ -<br />
nescu? Aici p\rerile se aglome rea z\ [i a -<br />
par [i poze ale lui Nichita, c<strong>an</strong>didat va li dabil.<br />
Nu m\ îndoiesc c\ [i Blaga, [i Ni chita,<br />
[i Marin Sorescu ar fi pu tut s\ ia premiul<br />
sau c\ Norm<strong>an</strong> M<strong>an</strong>ea, C\r t\ rescu sau....<br />
Varuj<strong>an</strong> Vos g<strong>an</strong>i<strong>an</strong> ar pu tea s\-l ia. Jurna -<br />
li[tii no[ tri au <strong>an</strong>trenament spe cial dup\<br />
ce Herta Mül ler a primit mult râvnitul premiu.<br />
Câte va ga zete au ti trat cu mare vitez\:<br />
O ro mân c\ a luat premiul Nobel! Dac\ nu<br />
au fost Bla ga, Ni chi ta [i Marin Sorescu, de<br />
ce n-ar veni rândul unui român? Nimeni nu<br />
mai are timp [i r\bdare s\ citeasc\ o car -<br />
te, cet\ ]ea nul intelectual se uit\ la televizor,<br />
vede chipul laureatei, afl\ c\ a câ[ ti -<br />
gat un mili on de do lari, c\ locuie[te într-o<br />
vil\ super b\. E xist\!!!!!!!!! E la fel de interes<strong>an</strong>t\<br />
ca fotba listul Ronaldo sau ca ve -<br />
deta Bardot, poate mai bine a[ezat\ în<br />
ierarhiile celui care ar-fi-vrut-s\-citeasc\,<br />
dar n-a avut [i n-are timp. Cum publicul<br />
de literatur\ tr\ ie[te mereu alalt\ieri, cum<br />
p\rerile sale sunt me reu legate de scrisul<br />
care a fost, pe care l-a tr\dat înc\ din li -<br />
ceu, mitologia No bel îi va domina înc\ o<br />
vreme dialogurile despre literatur\, scris,<br />
scriitori etc. Competi]ia de azi este alta de -<br />
cât cea de acum cinci dece nii, de acum trei<br />
decenii: e impre vizibil\. Zi cem a[a, ca s\<br />
simplific\m. Succesul Nobel nu este doar<br />
al literei azi, când civi liza]ia imaginii de vi -<br />
ne, m\car din când în când, dictatorial\.<br />
Poate avem noroc cu Varuj<strong>an</strong>.<br />
Cornel UNGUREANU<br />
Nobilul<br />
Nobel<br />
C<br />
ând eram mic, am auzit, în interiorul<br />
unei discu]ii aprinse între<br />
taic\-meu [i câ]iva amici de-ai<br />
s\i, pe cineva exclamând cu o sil\ enor -<br />
m\: „Suntem, domnilor, o literatur\ mic\,<br />
f\r\ un Nobel m\car, unul singur, acolo,<br />
de s\mân]\ ...” Inutil de precizat, pe de o<br />
parte, c\, atât taic\-meu, cât [i prietenii lui<br />
nodul gordi<strong>an</strong> ∙ nodul gordi<strong>an</strong><br />
11 5
nodul gordi<strong>an</strong> ∙ nodul gordi<strong>an</strong><br />
6<br />
erau litera]i, iar, pe de alta, c\ eu, aflat la<br />
vârsta pre[colar\, am în]eles nobil în loc<br />
de Nobel. A[adar, literatura României (de -<br />
]ineam aceste dou\ concepte [i le puteam<br />
asocia cu u[urin]\!) nu avea nici un nobil,<br />
lucrul fiind, de bun\ seam\, extrem de grav,<br />
din moment ce implica o dezam\ gire a[a<br />
profund\. Nu prea pricepeam, e dr ept, de<br />
ce un nobil ar fi fost import<strong>an</strong>t într-o lite -<br />
ratur\ (precum cea ]\ri[oarei în care m\<br />
n\scusem), îns\ nu aveam vreun dubiu a -<br />
supra conota]iilor superioare ale chestiunii.<br />
Despre „nobili” [tiam deja câte ceva<br />
din cartea masiv\, cu desene minunate, a<br />
lui Al. Mitru, intitulat\ Din marile legen de<br />
ale lumii. Ai mei îmi citeau consecvent<br />
din ea, fascinându-m\, sear\ de sear\, cu<br />
„cântul lui Rol<strong>an</strong>d”, cu aventurile<br />
cneazului Igor, cu actele de bravur\<br />
ale Cidului, cu epopeea frumoasei<br />
Gudrun sau cu po vestea nefericitei<br />
iubiri dintre Trist<strong>an</strong> [i I solda. Nobilul<br />
era un personaj pozitiv, ca re, pe lân -<br />
g\ vitejie, d\dea mereu dovad\ [i de<br />
caracter, iradiind generozitate (mul -<br />
t\ vreme dup\ aceea, am întâmpi -<br />
nat proble me la [coal\ în a supra -<br />
pune aceast\ ima gi ne mitic-idilic\,<br />
a copil\riei, cu portretul furibund f\ -<br />
cut de m<strong>an</strong>ualele de istorie u nei „nobilimi”<br />
r\uvoitoare [i nemiloase, a vid\<br />
dup\ sângele de iobag...). Ab -<br />
sen]a sa to ta l\ din literatura noastr\<br />
putea fi, prin urmare, simptomul u -<br />
nei necru]\toare mor bi dit\]i. Obser -<br />
va]ia plin\ de le hamite a a dultului<br />
men]ionat mi s-a înfipt adânc în<br />
creier, l\sând urme, dup\ cum se<br />
ve de pâ n\ as t\zi.<br />
Datorit\ profesiei filologice a p\ -<br />
rin]ilor mei, am crescut într-o ca s\<br />
cu foarte multe c\r]i, totalizând a -<br />
proximativ [apte mii de volume. O -<br />
pe ra ]iunea (<strong>an</strong>ual\) de ordona re/<br />
cur\]are a bibliotecii constituia un<br />
eve niment la care eu participam cu<br />
o volup tate vecin\ fiorului erotic.<br />
Încet-încet, c\r ]ile se adu nau, pe po -<br />
dele, în te<strong>an</strong>curi inter minabile (pân\ în ta -<br />
v<strong>an</strong>, mi se p\rea mie), l\sând mici spa]ii<br />
între ele, firide f<strong>an</strong>tastice în ca re m\ strecuram<br />
cu abilitate [i m\ ghe mu iam ca în -<br />
tr-o placent\, sim]indu-m\ pro tejat în mod<br />
inexpugna bil, ascuns în for t\rea]a lui Igor,<br />
în carapacea primordial\, unde nimeni [i<br />
nimic nu m\ putea ajunge. Acolo am în -<br />
v\]at s\ citesc, silabi sind titluri misterioase<br />
[i stu diind coper]i exotice, cu desene ha -<br />
ioase. [tiam c\ „turnurile” res pective (cum<br />
mi le imaginam, în reveriile me le diurne)<br />
cuprindeau „lite ratura ro mâ n\” (în sfâr[it,<br />
o vari<strong>an</strong>t\ c<strong>an</strong>onic\ a sa, ur ma s\ des -<br />
cop\r mai târziu) [i îmi venea greu s\ în -<br />
]eleg de ce „nobilitatea” nu ar fi fost o tr\ -<br />
s\tura ei esen]ial\, cu atât mai mult cu<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Mircea Eliade<br />
cât, la umbra volumelor te sim]eai ca sub<br />
pav\za zidurilor unei cet\]i medie vale, p\ -<br />
zite de Rol<strong>an</strong>d ori de Cid. În plus, miresmele<br />
cernelei tipogra fice (a foilor, zi ceam<br />
eu pe atunci, adulmecând nes\]ios fiecare<br />
pagin\ în parte) erau de-a dreptul îmb\ t\ -<br />
toare, determinându-te s\ te gân de[ti la<br />
str\lucitoarea Guine vere a lui Ar thur sau<br />
la frumoasa ([i vitea za) Kriemhild a lui<br />
Siegfried. Cum adic\ nu exista nici un no -<br />
bil aici?<br />
Cu timpul, m-am luminat, desigur, [i<br />
am priceput c\ nu nobilul lipsea, ci Nobe -<br />
lul, dar problema a r\mas, în mintea mea,<br />
cam în aceea[i zon\ dilematic\. Am des -<br />
coperit (recunosc, [i cu ajutorul celebrei<br />
<strong>an</strong>tologii a lui Lauren]iu Ulici, Nobel contra<br />
Nobel) c\ prestigiosul premiu<br />
nu se confer\ întotdeauna pe crite -<br />
rii exclusiv estetice (în cazul literaturii),<br />
ci [i pe baza u nui context ex -<br />
tra-artistic, a[a-zicând „fa vo ri z<strong>an</strong>t”.<br />
O mic\ recom<strong>an</strong>dare de „nobi li ta -<br />
te” cum ar veni, detectabil\ în toa -<br />
te cazurile, dac\ e[ti pu]in atent la<br />
cadrul lor istoric de desf\[urare. O<br />
mic\ „adecvare” cultural\, care, în<br />
folclorul românesc, este surprin s\<br />
perfect de proverbul: „Omul po tri -<br />
vit la locul potrivit.” Un prieten deal<br />
meu îmi spunea odat\ c\ to]i la -<br />
urea]ii No bel, indiferent de va loa -<br />
rea lor real\, sunt a tin[i de ari pa În -<br />
gerului Protector, care r\ mâ ne asu -<br />
pra lor precum un scut con fec ]io nat<br />
din minereuri extraterestre. De [i<br />
mult timp n-am în]eles ce vrea s\<br />
zic\, mai recent, am legat ideea de<br />
„adecvarea” a mintit\. Nu trebuie s\<br />
fii numai genial (uneori, nu e[ti chiar<br />
deloc!), ci [i „potrivit” cumva tr<strong>an</strong>scendent,<br />
„nobiliar” în raport cu<br />
st<strong>an</strong>dardele, rigorile [i a[ tept\rile<br />
momentului istoric c\ru ia îi apar]ii.<br />
Acest lu cru a fost asu mat de nume -<br />
ro[i scriitori români contempor<strong>an</strong>i,<br />
care încearc\ din r\spu teri s\ devi -<br />
n\ „adecva]i” [i, im plicit, „nobili ari”.<br />
Însemn\ri ie[ene
Faptul ar putea îns\ gene ra catastrofe.<br />
Orice activitate abordat\ obsesional [i încrâncenat<br />
sfâr[e[te în e[ec absolut. Oare<br />
nu e cunoscut Hamlet al lui Shakespeare,<br />
unde prea multa [i intensa cerebralizare a<br />
unei ac]iuni duce, ultimativ, la ratarea ei?<br />
M\ tem c\, într-o astfel de reprezentare,<br />
Nobilul Nobel s-ar tr<strong>an</strong>s forma u[or, din<br />
cavalerul justi]iar al legendelor copil\riei<br />
mele, în latifundiarul veros [i s<strong>an</strong>gvinar<br />
creionat de m<strong>an</strong>ualele prolet cultiste.<br />
D ac\<br />
Codrin Liviu CU}ITARU<br />
Românii<br />
[i Nobelul<br />
ne amintim de cartea regretatului<br />
Luren]iu Ulici, Nobel contra<br />
Nobel, carte cu un succes în -<br />
semnat, constat\m c\ dorin]a noastr\, a -<br />
proape obsesiv\, sau a majorit\]ii româ ni -<br />
lor, m\ rog, este ca ilustrul premiu Nobel<br />
pentru literatur\ s\ fie, în fine, atribuit unui<br />
scriitor român. Legendele vorbesc despre<br />
nominalizarea lui Nichita St\nescu, dar nimeni<br />
nu poate proba c\ juriul suedez a lu -<br />
at în calcul, prin <strong>an</strong>ii ‘80, opera poetului român,<br />
desigur valoros, original, compara bil<br />
cu un Vladimir Hol<strong>an</strong> sau cu poloneza Wi -<br />
slawa Szimborska, voci lirice si ele re pre -<br />
zen tative, de dincoace de Cortina de Fier.<br />
A fost sau nu a fost [aizecistul român pe<br />
lista juriului? Nu a fost, spun unii, ba da,<br />
zic al ]ii, dar nu pe lista „scurt\“, cea care<br />
în fond conteaz\. Problema e docamdat\<br />
netr<strong>an</strong> [at\. Despre Marin Sorescu (autor<br />
care a c\l\torit mult, s-a bucurat de un real<br />
succes, om de litere cu admiratori `n toat\<br />
lu mea, am auzit eu `nsumi pe câ]iva poe]i<br />
str\- ini declarându-se influen]a]i de stilul<br />
so res -ci<strong>an</strong>) iar\[i se vorbea cum c\ a fost<br />
Însemn\ri ie[ene<br />
destul de aproape de primirea râvnitului<br />
trofeu. Nu [tim nimic precis, nici în acest<br />
caz, pro cesele-verbale ale Academiei sue -<br />
deze nu ne sunt accesibile, iar discre]ia e -<br />
miten]ilor deciziilor – proberbial\, culisele,<br />
scrutinul, etc. de o discre]ie maxim\. Dup\<br />
cum se vorbea, la un moment dat, prin<br />
<strong>an</strong>ii 70, Luci<strong>an</strong> Blaga a fost [i el propus la<br />
premiul Nobel, prin 1950, <strong>an</strong>i grei, cum<br />
[tim, de a prig r\zboi rece cu Vestul, de te -<br />
roare, do sare, deten]ie… Margina -<br />
lizarea poetului cluje<strong>an</strong> o [tim cu to -<br />
]ii, la fel atacul lui Beniuc, contextul<br />
politic românesc era net împotriva<br />
unui „reac]ionar mistic“, ca autorul<br />
Orizontului [i stilului, pus la in dex<br />
de dictatura comunist\. Poate, `n caz<br />
de succes, au to rul ar fi a vut soarta lui<br />
Pas ternak, obligat de re gimul stalinist<br />
s\ refuze pres tigiosul pre miu occidental,<br />
instituit de inventatorul dina -<br />
mitei. Uneori, cartea are puterea dinamiei<br />
pentru dictaturi, Solje ni ]ân o<br />
demonstreaz\. Informa]ia mea despre<br />
propunerea lui Blaga drept c<strong>an</strong> -<br />
didat la Nobel, o am oricum, direct,<br />
de la o perso<strong>an</strong>\ de încredere, doam -<br />
na Rosa del Con te. Locuin]a sa de<br />
pe Via dei Liburni din Roma a fost<br />
[i a r\mas un punct de re fe rin]\ luminos<br />
al culturii române. Dânsa ne<br />
spunea, în aprilie 1990, mie [i lui A -<br />
lex<strong>an</strong>dru C\prariu, c\, în calitate sa<br />
de profesor universitar la Universita -<br />
tea La Sapienza, la catedra de ro mâ -<br />
nistic\, l-a propus pe poetul tr<strong>an</strong> sil -<br />
v<strong>an</strong>, pe care-l cunoscuse, din care<br />
va traduce un florilegiu dens, cu titlul<br />
volumului din 1919, Poemele lumi nii, drept<br />
c<strong>an</strong>didat cu [<strong>an</strong>se în fa]a juriului suedez.<br />
Ea, împreun\ cu un alt profesor universitar,<br />
Angelo Monteverdi, coleg, au f\cut,<br />
conform uz<strong>an</strong>]elor, gestul necesar pentru<br />
ca Blaga s\ intre în faimoasa competi]ie.<br />
N-a fost Blaga cel ales, atunci, la Stockholm,<br />
ci delicatul Ju<strong>an</strong> Ramon Jime nez,<br />
un poet sud-americ<strong>an</strong>. Bolnav grav, aces -<br />
ta, se spune, merituos, f\r\ doar [i poa -<br />
te, dar, uite, darul nu e întotdeauna pentru<br />
ci ne vrem, sau vis\m noi.<br />
Pronia are pl<strong>an</strong>urile sale.<br />
Apoi, mai recent, s-a tot vorbit despre<br />
o posibila c<strong>an</strong>didatur\ a lui Mircea C\rt\ -<br />
rescu, autor mediatizat intens, tradus siste -<br />
matic în Vest, la edituri de prima mân\, o<br />
condi]ie esen]ial\ pentru a accede la nomi -<br />
nalizare. Despre Norm<strong>an</strong> M<strong>an</strong>ea, iar, se vorbea<br />
ca despre un scriitor cu [<strong>an</strong>se, premiul<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Nichita St\nescu<br />
l-a luat pe <strong>2009</strong>, Herta Müller. Ne mândrim<br />
c\ prozatoarea vine din România [i<br />
scrie, cam ru[inos pentru noi, ce-i drept,<br />
despre românii care au terorizat-o aici, e<br />
un dar amar, pe care luciditatea talentului<br />
ni-l întoarce nou\, celor care am silit-o s\<br />
emigreze. Ramos Oz, Mil<strong>an</strong> Kundera sunt<br />
pe lista de a[teptare [i ei.<br />
…Iluzii, calcule, presupuneri, conjecturi,<br />
conjuncturi, lumea premiilor e una<br />
nodul gordi<strong>an</strong> ∙ nodul gordi<strong>an</strong><br />
7
nodul gordi<strong>an</strong> ∙ nodul gordi<strong>an</strong><br />
8<br />
greu de ra]ionalizat, oricum. Mai ales c\<br />
devine mai tot clar c\ juriul premiaz\, de<br />
un timp, de prin ’80, ’90, nu opera, exce -<br />
len]a sa, ideatic\, stilistic\, ci o con[tiin]\,<br />
un caracter, o atitudine um<strong>an</strong>ist\, mai cu<br />
seam\. Oare se mai respect\ de-acum, „i -<br />
dealismul“ – drept criteriu fixat de Nobel,<br />
in ventatorul suedez, pentru a r\spl\ti o<br />
crea]ie literar\ excep]ional\? Azi, când, ad -<br />
mirând-o pe Jelinek, laureata de mai <strong>an</strong>, i -<br />
roniz\m structurile tari, „,esen]ialismul“, cum<br />
formuleaz\ postmoderni[tii, nu renun]\m<br />
oare chiar la criteriul suedezului?<br />
Premiul, premiile în general sunt relative,<br />
cum e [i judecata juriilor, nu zic nedrepte,<br />
dar alegerea e mai întotdeauna<br />
discutabil\. Vorbesc despre premiul Nobel,<br />
dar [i despre premiile na]ionale, locale etc.<br />
Inving\torul nu ia (deseori) nimic, ca s\-l<br />
parafrazez pe Hemingway, laureat Nobel.<br />
Adic\ nu-i prea cre[te în general starea de<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Andrei Ple[u<br />
gra]ie creatoare, sau puterea sufleteasc\, dar<br />
popularitatea [i obliga]iile sociale sau mondene…<br />
Nu e vorba numai despre stru gurii<br />
acri ai vulpilor orgoliului na]ional, e [i un a -<br />
dev\r simplu, aici, momentul nostru lite rar nu<br />
s-a copt deocamdat\, dar cum „numai insuficientul<br />
este creator“ (Goethe), s\ spe r\m<br />
c\ va veni [i momentul culesului spornic.<br />
Adri<strong>an</strong> POPESCU<br />
Premiul<br />
Nobel?<br />
Ah, da!<br />
Premiul<br />
Nobel!<br />
Premiul Nobel a fost [i a r\mas un<br />
subiect de mare durere pentru intelighen]ia<br />
româneasc\. Avem<br />
toa te vari<strong>an</strong>tele lui „[i americ<strong>an</strong>ii au premi<strong>an</strong>]ii<br />
lor Nobel, [i nem]ii au premi<strong>an</strong>]ii<br />
lor Nobel, [i, uite, chiar [i ungurii au premi<strong>an</strong>]ii<br />
lor Nobel, ca s\ nu mai spunem<br />
de evrei (iar evreii!), care cred c\ au mo -<br />
no pol pe premiul Nobel! Numai noi nu<br />
avem fali]ii, pardon, premi<strong>an</strong>]ii no[tri!”<br />
Suferin]\ mare!<br />
Cu vreo cinci <strong>an</strong>i în urm\, individ naiv,<br />
am crezut c\ am dat lovitura, publicând în -<br />
tr-o revist\ de mare tiraj un amplu material<br />
despre Ion Moraru, (co)laureatul pre miului<br />
Nobel pentru pace din 1985 1 . F\când<br />
o mic\ <strong>an</strong>chet\ preliminar\ printre inte -<br />
lectuali, am aflat c\ mai nimeni nu [tia c\<br />
am avut un român, un concet\]e<strong>an</strong> tr\itor<br />
în România, care a ajuns la aceast\ recu -<br />
noa[tere de prestigiu. Excep]ionalul rezultat<br />
al articolului meu a fost c\, dup\ apa -<br />
ri]ia lui, insistând [i realizând o alt\ mini -<br />
<strong>an</strong> chet\ pe acela[i subiect, am constatat<br />
c\ lamenta]iile fiindc\ doar noi nu avem<br />
un premiu Nobel au continuat nestinghe -<br />
rite [i c\, nici în continuare, mai nimeni<br />
nu a auzit de Ion Moraru. Ba mai mult,<br />
când povesteam despre el, s-au g\sit fel<br />
de fel de motive ca informa]ia s\ fie pus\<br />
sub semnul întreb\rii ori chiar negat\ cu<br />
o ne în]eleas\ (de mine) furie. (Cei mai<br />
bine voitori îmi spuneau c\ nu Ion Moraru<br />
a primit distinc]ia, ci org<strong>an</strong>iza]ia 2 . Cei mai<br />
mul]i pretindeau c\ totul nu este decât o<br />
inven]ie: dintre români, premiul Nobel nu<br />
l-a luat decât Emil Palade „omul de [tiin]\<br />
americ<strong>an</strong> de origine român\” [i evreul n\s -<br />
cut în România, Eliezer „Elie” Wiesel. Punct!<br />
„Nu avem [i n-am avut nici un laureat ro -<br />
mân care s\ tr\iasc\ în România!” – mi s-a<br />
decretat. „Nici unul!” Dup\ care refrenul:<br />
„{i americ<strong>an</strong>ii au premi<strong>an</strong>]ii lor Nobel, [i<br />
nem]ii au premi<strong>an</strong>]ii lor Nobel, [i, uite,<br />
chiar [i ungurii au premi<strong>an</strong>]ii lor Nobel, ca<br />
s\ nu mai spunem de evrei [iar evreii!],<br />
care cred c\ au monopol pe premiul No -<br />
bel! Numai noi nu avem fali]ii, pardon,<br />
premi<strong>an</strong>]ii no[tri! Suferin]\ mare!”) Iar a -<br />
cum, colac peste pup\z\, a mai ap\rut [i<br />
Herha Müller, [v\boaica plecat\ [i ea!<br />
„Dar, oameni buni, încercam (inutil) s\-i<br />
conving, Ion Moraru a luat premiul Nobel,<br />
a tr\it în România [i a murit în România<br />
(ce ironie mai mare? – exact în zilele c\ de -<br />
rii lui Cea u[escu).” Insisten]ele mele au r\ -<br />
mas zadarnice. Acum, chiar dac\ e s\ nu<br />
ne g\m f\]i[ existen]a lui Ion Moraru, nici<br />
nu-l pomenim. „Numai noi nu avem premi<strong>an</strong>]ii<br />
no[tri! Suferin]\ mare!”<br />
Recenta <strong>an</strong>un]are a acord\rii premiului<br />
pentru literatur\ Her tei Müller a incitat<br />
din nou spi ritele. „Iar a trebuit s\ p\ r\seasc\<br />
cine va ]ara natal\ România ca s\<br />
fie blago slo vit cu marele premiu! Nicioda -<br />
t\ n-o s\-l ia cineva care va îndr\zni s\ r\ -<br />
mân\ aici!” „P\i, l-a luat Ion Moraru, spun<br />
Însemn\ri ie[ene
eu, Ion Mo raru, care a murit în satul<br />
na tal!” Nu m\ aude nimeni…<br />
Premiul Nobel este un simbol. El sa<br />
n\scut drept un simbol [i a r\mas un<br />
simbol. Un simbol este un substitut al<br />
unei forme concise a unei <strong>an</strong>ume rea -<br />
lit\]i. A[a c\, pentru noi, premiul No -<br />
bel constituie o imagine a realit\]ii<br />
noastre. O realitate confiscat\ de dife -<br />
ritele cluburi care exist\ în România.<br />
Fiecare dintre ele vrea s\-[i confi[te<br />
simbolul. Dac\ nu faci parte din clubul<br />
respectiv, nu exi[ti. {i, dac\ vrei s\ iei<br />
premiul Nobel, cluburile, nepregetând<br />
nici un efort, vor face tot posibilul pentru<br />
ca s\ nu-l iei.<br />
„În leg\tur\ cu criteriile, merit\ s\<br />
a mintesc propunerile unui ciudat «refe -<br />
rendum» con]inând sugestiile din 1920<br />
pen tru Premiul Nobel, sugestii venite<br />
din di fe ritele ]\ri la o «Federa]ie» ce<br />
fi in]a, în acest scop, la Paris, Strada<br />
Fon taine, 38 bis. Din partea român\<br />
rezultatele au fost: A. Dominic (poet),<br />
Gala Galaction (scriitor) [i E. Relgis<br />
(pacifist)” 3 …<br />
Dar, în afar\ de simbol, ce mai re -<br />
pre zint\ ast\zi premiul Nobel? În ultimii<br />
<strong>an</strong>i, tot mai multe voci [i-au ar\tat<br />
public dez am\girea pentru cei selec ta]i.<br />
Deve nind mereu mai politic, spun aceste<br />
voci, crite riile fundamentale sunt tot mai<br />
pu]in luate în seam\. Atribuirea premiului<br />
pentru pa ce pre[edintelui Oba ma a fost<br />
primit\ chiar cu o atitudine ce a dep\[it<br />
simpla uluire.<br />
Dac\ revenim la premiile pentru lite -<br />
ratur\ [i r\sfoim laurea]ii de la început [i<br />
pân\ ast\zi, criteriile Academiei Nobel sunt,<br />
într-adev\r, de multe (de prea multe) ori<br />
invalidate de perisabilitatea în timp a unor<br />
ale[i, în vreme ce autori a c\ror oper\ a în -<br />
vins vremurile au fost ignora]i. În mod cert,<br />
criteriile nu sunt defel doar estetice, iar A -<br />
cademia Nobel ar trebui s\ [i le precizeze<br />
public. (Iar\[i sunt naiv!) În ultimii <strong>an</strong>i, observ\m<br />
c\ temele premiate se refer\ la<br />
ma rile nedrept\]i ale istoriei ori la autori<br />
Însemn\ri ie[ene<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Trai<strong>an</strong> B\sescu<br />
[i ]\ri care sufer\ sub diferitele dictaturi.<br />
Numai c\ asemenea motive sunt mai degrab\<br />
]elurile de care se ocup\ PEN Club<br />
Interna]ional. Nu foarte multe lucruri s-au<br />
[tiut despre Imre Kertész pân\ la nomina -<br />
lizarea sa (pentru denun]area atrocit\]ilor<br />
holocaustului) sau despre Herta Müller<br />
(pentru rememorarea suferin]elor nem]i -<br />
lor din România dup\ cel de al doilea r\z -<br />
boi mondial). Asta dup\ ce Soljeni]ân a<br />
pri mit acela[i premiu pentru descrierea o -<br />
rorilor gulagului sovietic. (O propunere: da -<br />
c\ tot n-a luat Fr<strong>an</strong>z Werfel premiul pen -<br />
tru cartea sa despre genocidul împotriva<br />
armenilor, de ce nu l-ar lua Varuj<strong>an</strong> Vosg<strong>an</strong>i<strong>an</strong><br />
pentru acela[i subiect într-o carte<br />
valid\ [i estetic? Da, sunt naiv!)<br />
Înainte de r\zboi, premiile literare favo-<br />
rizau ceea ce este cunoscut drept „Bildungs -<br />
rom<strong>an</strong>” (Thomas M<strong>an</strong>n, John Gal swor -<br />
thy etc.) Un alt criteriu a fost ([i este)<br />
încurajarea unei literaturi na]ionale (Ivo<br />
An dric – Serbia, Halldor Laxness – Isl<strong>an</strong>da,<br />
Wladi slaw St<strong>an</strong>islaw Reymont –<br />
Polonia etc.)<br />
Pe lâng\ luarea în seam\ a unor a -<br />
se menea principii, apar [i nominaliz\ri<br />
care pur [i simplu [ocheaz\: de pild\,<br />
Elfriede Jelinek! Sau Winston Chur chill!!<br />
Regretatul Lauren]iu Ulici [i-a l<strong>an</strong>sat [i<br />
el „lista lui” a premiilor Nobel pentru li -<br />
teratur\. Pa re mai logic\ decât cea intrat\<br />
în istorie. Mai logic\ pentru unul<br />
ca mine. Poate c\ pentru altul ar p\rea<br />
mai logic\ o cu totul alt\ enumerare.<br />
Premiul Nobel este un simbol pu ter -<br />
nic. Indiferent c\ suntem ori nu de a -<br />
cord cu se lec]ia Academi ei Nobel, in diferent<br />
dac\ (prea) nume roa se nomina -<br />
liz\ri nu s-au va lidat în timp, indiferent<br />
dac\ multe dintre ele s-au intersectat cu<br />
interese politice e vidente, indi fe rent<br />
dac\ vom considera c\ prea mul]i su e -<br />
dezi au intrat în galeria laurea]ilor, indi -<br />
ferent dac\ unele nume chiar ni se pot<br />
p\ rea cu totul nepotrivite, indi ferent c\<br />
a a juns ca reu[ita s\ ]in\ de cele mai<br />
multe ori de lobby mai mult decât de valoarea<br />
es tetic\, premiul Nobel a r\mas un<br />
simbol puternic. Adulat, hulit, celebru, premiul<br />
No bel pentru literatur\ ridic\ (uneori<br />
din ni mic) un autor, îl face vedet\ (da c\ na<br />
fost), îi înmul]e[te de mii de ori tirajele<br />
c\r]ilor.<br />
Premiul Nobel a devenit o institu]ie de<br />
marketing înainte de a se fi inventat acest<br />
cuvânt [i este un exemplu de cum se poa -<br />
te exploata moral, economic [i profesio -<br />
nal un produs. Ceea ce înseamn\ c\, la fel<br />
ca oric\rui asemenea proces, el trebuie<br />
preg\tit în mod profesionist.<br />
Ve[nica v\ic\real\ na]ional\ în leg\ tu -<br />
r\ cu faptul c\ noi nu avem un premiu No -<br />
bel luat din ]ar\, chiar de am luat unul (ia -<br />
r\[i cazul Moraru!) ne va men]ine într-o<br />
stare de autocomp\timire. (Iar autocomp\ -<br />
nodul gordi<strong>an</strong> ∙ nodul gordi<strong>an</strong><br />
9
nodul gordi<strong>an</strong> ∙ nodul gordi<strong>an</strong><br />
10<br />
timirea nu este decât satisfac]ie din insatis -<br />
fac]ie, conform psihologiei tr<strong>an</strong>sversale 4 .)<br />
Unind interesele de club într-un interes<br />
na]ional, introducând [i noi institu]ia, azi<br />
indispensabil\, a agentului literar, construind<br />
o strategie real\ a traducerilor din scriitorii<br />
români, am putea avea [i noi unele<br />
[<strong>an</strong>se. Altfel, va trebui s\ a[tept\m s\ se<br />
a bat\ asupra României o cumplit\ catastro -<br />
f\ politic\ sau natural\ pentru ca, prin ges -<br />
tul ei, Academia Nobel s\ atrag\ aten]ia [i<br />
asupra acestui ciob de lume.<br />
1 Io<strong>an</strong> Moraru, Premiul Nobel [i România,<br />
în „Revista 22” din 04.05.2005.<br />
2 Premiul Nobel pentru pace pe 1985 a fost<br />
atribuit Org<strong>an</strong>iza]iei „Medicii lumii pentru prevenirea<br />
r\zboiului nuclear”. La Oslo, premiul<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Adri<strong>an</strong> N\stase<br />
a fost primit de cei trei conduc\tori ai Org<strong>an</strong>i -<br />
za]iei, Bernard Lown (SUA – pre[edinte), Mihail<br />
Kuzin (URSS – vicepre[edinte) [i Io<strong>an</strong> Moraru<br />
(România – vicepre[edinte). Întrucât distinc]ia<br />
nu i-a fost atribuit\ lui Ceau[escu, [tirea<br />
a fost trecut\ sub t\cere în România, în vreme<br />
ce ceilal]i doi laurea]i s-au bucurat în ]\rile lor<br />
de toate onorurile. Cei trei se cunoscuser\ la Ge -<br />
neva, la OMS. Asta se petrecea prin <strong>an</strong>ii ’60.<br />
„Dup\ o colaborare excelent\ [i dup\ ce li s-a<br />
terminat m<strong>an</strong>datul, cei trei au r\mas prieteni.<br />
(…) {i-au împ\r]it rolurile [i au construit imagi -<br />
nea unei pl<strong>an</strong>ete P\mânt distrus\ în mare par -<br />
te, a unei pl<strong>an</strong>ete afectate doar par]ial [i a unei<br />
catastrofe atomice limitate. Pentru rigurozita -<br />
tea demersului, era nevoie de un cadru institu]io -<br />
nalizat. Astfel s-a n\scut Org<strong>an</strong>iza]ia «Medicii lu -<br />
mii pentru prevenirea r\zboiului nuclear». Din<br />
p\cate, în România, Io<strong>an</strong> Moraru n-a izbutit s\<br />
realizeze o filial\ a Org<strong>an</strong>iza]iei, hârtiile demersurilor<br />
sale, aflate la Institutul «Victor Babe[» [i<br />
la Ministerul de Externe, r\mânând o m\rturie<br />
demn\ de cercetat a unui e[ec cauzat nu doar<br />
din motive birocratice. Poate, în urma publi c\ -<br />
rii acestor rânduri, se va g\si cineva dispus s\<br />
studieze [i piesele acestei arhive unice.” (Idem.)<br />
Naivitatea mea este, într-adev\r, f\r\ margini!<br />
Am scris acum aproape cinci <strong>an</strong>i: „Poate, în ur -<br />
ma public\rii acestor rânduri, se va g\si cineva<br />
dispus s\ studieze [i piesele acestei arhive uni -<br />
ce.” În realitate, legea de fier a lui „r\mâne cum<br />
am stabilit” func]ioneaz\ imperturbabil.<br />
3 Ibidem. Pentru am\nunte, vezi Al. Mirod<strong>an</strong>,<br />
Dic]ionar neconven]ional al scriitorilor<br />
evrei de limb\ român\, volumul II, literele DEF,<br />
pp.114-115, editur\ neprecizat\, Tel-Aviv, <strong>an</strong><br />
neprecizat.<br />
4 Dac\ pomenitele cluburi române[ti n-ar<br />
fi fost atât de org<strong>an</strong>ic dezbinate, am putea întreba<br />
de ce nu [i Liviu Rebre<strong>an</strong>u?<br />
5 Vezi Gheorghe Schwartz, Psihologia tr<strong>an</strong>s -<br />
versal\, Partea general\, Aspectele filosofiei<br />
comportamentului, Editura Universit\]ii „Au -<br />
rel Vlaicu”, edi]ia V-a, Arad, <strong>2009</strong>, pp. 47 [. u.<br />
Gheorghe SCHWARTZ<br />
(un naiv)<br />
P.S.1.<br />
Dar dac\ totu[i va lua premiul Nobel<br />
pentru literatur\ un scriitor român tr\itor<br />
în România? Nu le-o doresc nici du[ma -<br />
nilor mei! Nenorocitului i se vor g\si toate<br />
bubele din lume, iar el ori se va sinucide,<br />
ori î[i va lua câmpii unde va vedea cu o -<br />
chii. Dup\ care iar\[i: „[i americ<strong>an</strong>ii au<br />
premi<strong>an</strong>]ii lor Nobel, [i nem]ii au premi <strong>an</strong> -<br />
]ii lor Nobel, [i, uite, chiar [i ungurii au<br />
premi<strong>an</strong>]ii lor Nobel, ca s\ nu mai spu nem<br />
de evrei (iar evreii!), care cred c\ au mo -<br />
no pol pe premiul Nobel! Numai noi nu a -<br />
vem fali]ii, pardon, premi<strong>an</strong>]ii no[tri!”<br />
Suferin]\ mare!<br />
P.S.2.<br />
Odat\ cu nominalizarea Hertei Mül ler,<br />
s-a mai n\scut un „lung prilej de vorbe [i<br />
de ipoteze”: prin Herta Müller a luat [i Ro -<br />
mânia premiul Nobel ori nu l-a luat [i Ro -<br />
mânia? Nu cumva reprezent<strong>an</strong>]ilor clu -<br />
burilor din ]ar\ le-au sc\zut [<strong>an</strong>sele pentru<br />
mult\ vreme, fiindc\ Herta Müller este –<br />
totu[i! – originar\ din România?<br />
{i iar\[i suferin]\ mare!<br />
Obseda]i<br />
de Nobel<br />
Premiul Nobel a devenit, în mentalitatea<br />
româneasc\ mai nou\,<br />
o obsesie a „elitismului de ma -<br />
s\”. Sintagma este oximoronic\, desigur,<br />
la modul ironic. Exist\ a[a ceva la noi pe<br />
urmele vestitei stru]o-c\mile c<strong>an</strong>temi rie ne.<br />
Lipsa unui asemenea premiu s-a tr<strong>an</strong>sformat<br />
într-o adev\rat\ dram\ na]ional\, ali -<br />
mentat\, adesea, tocmai de cei care se<br />
cred a fi vindeca]i de orice orgoliu na]io -<br />
nal. S\ zicem c\ „tradi]ionali[tii”, acuza]i<br />
adesea de „izola]ionism” [i de „autarhie”,<br />
sunt, oarecum, pu[i la ad\post de simpto -<br />
mele maladiei, dat fiind c\, preocupa]i<br />
doar de spa]iul românesc, n-au a-[i face<br />
griji cu ce se întâmpl\ la nivel „global”. În<br />
schimb, „sincroni[tii” [i „cosmopoli]ii” se<br />
simt atin[i în orgoliul de a nu fi lua]i în<br />
seam\, de[i se „d\ruiesc” cu trup [i suflet<br />
acelui spirit al veacului care ar lipsi din li -<br />
mes-ul culturilor de r<strong>an</strong>g secund. Numai<br />
Însemn\ri ie[ene
c\ exist\ dou\ moduri de a fi în saeculum:<br />
la nivelul „complexelor de cultur\” [i la<br />
nivelul „complexelor abisale”. Dac\ între<br />
cele dou\ niveluri nu exist\ complementa -<br />
ritate, de tip feed-back, atunci nu exist\<br />
nici o autentic\ universalitate în m\sur\ s\<br />
legitimeze accesul la marele premiu al<br />
consacr\rii, cum se pretinde a fi Premiul<br />
Nobel. Regula, din p\cate, nu e respecta -<br />
t\ întotdeauna de cei care judec\ cine trebuie<br />
s\ fie încorona]i. Ba, exist\ destule<br />
argumente s\ spunem c\ regula este s\<br />
nu se respecte regula! Dac\ în domeniul<br />
[tiin]elor lucrurile par s\ stea mai bine,<br />
ambiguit\]ile se m<strong>an</strong>ifest\, în toat\ lar -<br />
ghe ]ea, când e vorba de literatur\ [i de<br />
pa ce. Aici intervine direct elementul ideologic<br />
aflat la cea mai înalt\ audien]\ în<br />
ceea ce am numit saeculum. Azi, ideologia<br />
domin<strong>an</strong>t\ se nu me[ te corectitudine<br />
politi c\. A[adar, nu este su - ficient s\ ai<br />
va- loare ca s\ intri în gra]iile juriului, ci se<br />
cuvine a fi a liniat polliticaly correct. Car -<br />
tea lui Lauren]iu U lici, Nobel contra No -<br />
bel, arat\ suficient de clar c\ „nobeli[tii”<br />
din li teratur\ s-au dovedit, în multe cazuri,<br />
me diocrit\]i sau valori perisabile, în vreme<br />
ce scriitori de geniu au fost ignora]i. În<br />
ecu a]ie nu intr\ doar ceea ce Mihai Ralea<br />
nu mea „sociologia succesului”, ci [i mul]i<br />
al]i factori care, finalmente, se focalizeaz\<br />
c\ tre arsenalul de „valori” ale epocii. Ci -<br />
ne va, comentând recentul Nobel acordat<br />
Hertei Müller, spu nea c\ acest premiu nu<br />
se decerneaz\ u nei ]\ri, ci unei perso<strong>an</strong>e.<br />
Desigur. Îns\ exist\ o b\t\lie pe care o duc<br />
]\rile pentru ca Marele Premiu s\ re vin\<br />
unui cet\]e<strong>an</strong> al lor. Singurul merit al Ro -<br />
mâniei, în cazul Hertei Müller, este de a-i<br />
fi oferit autoarei experien]a [i mate ria lul in -<br />
trate în c\r]ile sale. Restul apar]ine autoa -<br />
rei [i Germ<strong>an</strong>i ei. A ceast\ ]ar\, care este o<br />
voce de prim r<strong>an</strong>g în arhitectura E uropei,<br />
se lupt\ de zece <strong>an</strong>i pentru Herta Müller.<br />
Germ<strong>an</strong>ia a propus c<strong>an</strong>didatura autoarei<br />
de trei ori, începând cu 1999. {i asta chiar<br />
în pofida unor voci de prestigiu din critica<br />
germ<strong>an</strong>\. La a flarea ve[tii, Marcel Reich-<br />
Însemn\ri ie[ene<br />
R<strong>an</strong>icki a refuzat s\ vorbeasc\ despre scri -<br />
i toa re, iar Hellmuth Karasek [i-a exprimat<br />
regretul c\ premiul n-a fost a cordat lui Phi -<br />
lip Roth. Decizia juriului a fost, altminteri,<br />
o surpri z\ de propor]ii în întreaga lume. Ba<br />
chiar [i pentru autoare, dup\ cum a m\r -<br />
tu risit. America a r\mas stupefiat\, acu -<br />
zând Europa de autarhie, întru cât se a[ tepta<br />
ca un scriitor americ<strong>an</strong> s\ aib\ parte de<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Sorin Oprescu<br />
lauri. Coti di<strong>an</strong>ul brit<strong>an</strong>ic The Times se întreba<br />
i ronic: „Ce au în co mun Elfriede Jelinek,<br />
Imre Kertész [i Wislawa Szym bor -<br />
s ka? To]i au primit Premiul Nobel pentru<br />
Literatu r\. Ce au în comun Marcel Proust,<br />
James Joyce [i Graham Greene? Niciunul<br />
dintre ei nu l-a primit”.<br />
Altfel spus, ne întoarcem la sintagma<br />
lui Lauren]iu Ulici, Nobel contra Nobel.<br />
Indiscutabil, exist\ azi în lume scriitori cu<br />
mult mai import<strong>an</strong>]i decât Herta Müller.<br />
„Cârcota[ii” îns\ nu în]eleg c\ acest premiu<br />
nu se acord\ valorii decât în subsidiar.<br />
Cu atât mai mult, cu cât conceptul de va -<br />
loare nu intr\ în arsenalul de… valori ale<br />
postmodernit\]ii. Sau, în orice caz, relati -<br />
vizarea acestui concept este m\surat\ de<br />
ideologia corectitudinii politice. Norocul<br />
Hertei Müller a fost decis de asemenea ca -<br />
dru ideologic: feminismul (s-a observat<br />
c\ majoritatea câ[tig\torilor Nobel<br />
sunt b\r ba]i, iar Herta Müller este abia<br />
a dou\ spre zecea femeie care-l pri me[ -<br />
te), minoritatea cultural\ (autoarea, autoexilat\,<br />
fiind de etnie germ<strong>an</strong>\ din<br />
România), <strong>an</strong>ticomunis mul (în contextul<br />
condamn\rii fostelor servicii secrete<br />
din ]\rile ex-comuniste). [i, de sigur, în<br />
ultim\ inst<strong>an</strong>]\ devenind posibil\ motiva]ia<br />
juriului, pus\ doar par]ial (prin<br />
cuvântul „dezr\d\cina]i”) în leg\tur\ cu<br />
a mintitele atuuri: „densitatea poeziei [i<br />
sinceritatea prozei cu care a descris<br />
plastic universul dezr\d\cina]ilor”.<br />
Ceea ce mi se pare corect de ast\<br />
da t\, nu atât în sens politic, este c\ a -<br />
le gerea juriului este fericit\, întrucât<br />
Herta Müller a crezut cu adev\rat în tot<br />
ceea ce a f\cut. Ea nu intr\ în categoria<br />
„disiden]elor” m\ s luite care au inva -<br />
dat România în preajma lui 1989 [i în<br />
primii <strong>an</strong>i de dup\ Revo lu ]ie. Avem un<br />
semnal sigur, în acest sens: scriitoarea<br />
a protestat fa]\ de ini]iativa lui Horia-<br />
Rom<strong>an</strong> Patapievici de a-i invita, ca mo -<br />
dele de disiden]\, pe fo[tii colaboratori<br />
ai Securit\]ii Sorin Antohi [i Andrei<br />
Corbea la o conferin]\ org<strong>an</strong>izat\ de<br />
Institutul Cultural Român, la Berlin, între<br />
19 [i 25 iulie 2008 (cf. Fr<strong>an</strong>kfurter Rundschau<br />
din 17 iulie 2008). Fire[te, accep ta -<br />
rea Premiu lui Nobel pentru Literatur\ poa -<br />
te fi [i un în ce put de drum pentru autoare<br />
de a se con for ma „corectitudinii politice”<br />
f\r\ de care la urii n-ar fi atins-o. E o alt\<br />
chestiune. Cert e c\ [i intelighen]ia din<br />
România a fost lu at\ prin surprindere la<br />
aflarea laureatei din <strong>2009</strong>. Ca [i ameri-<br />
nodul gordi<strong>an</strong> ∙ nodul gordi<strong>an</strong> 11
nodul gordi<strong>an</strong> ∙ nodul gordi<strong>an</strong><br />
12<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Theodor Stoloj<strong>an</strong><br />
c<strong>an</strong>ii sau engle zii. Aici, se puneau mari n\ -<br />
dejdi în c<strong>an</strong>di daturile lui Norm<strong>an</strong> M<strong>an</strong>ea<br />
[i a lui Mircea C\rt\ res cu. A existat chiar<br />
o rivalitate între cele do u\ c<strong>an</strong>didaturi, ambele<br />
pliindu-se îns\ pe argumentul „corectitudinii”.<br />
Norm<strong>an</strong> Ma nea venea [i cu pre -<br />
misa „minoritarismului”, ceea ce func]io -<br />
nase bine cu Ungaria, în <strong>an</strong>ul precedent,<br />
pe când Mir cea C\rt\ rescu s-a bucurat de<br />
sprijinul ne con di]io nat al „minoritarilor<br />
min ]ii”, având girul po litic preziden]ial prin<br />
chiar Trai<strong>an</strong> B\ sescu, iubitor al unei singu -<br />
re c\r]i de li tera tur\, Lev<strong>an</strong>tul, lecturat\<br />
in sistent în 2004-2005 [i recitit\ în <strong>2009</strong>!<br />
S-a dove dit îns\ c\ nici locul privilegiat a -<br />
cordat o pe rei lui Mircea C\rt\rescu în Istoria<br />
cri tic\ a lite raturii române, de Ni co -<br />
lae M<strong>an</strong>o lescu, nici aderen]a programat\<br />
la ideologia corectitudinii politice, n-au fost<br />
suficiente pentru un Nobel. Se pare c\<br />
mai trebuie ceva ca re lipse[te Româ -<br />
niei, dar are Germ<strong>an</strong>ia. Iar peste toate<br />
lip se[te lite raturii lui Mircea C\rt\rescu<br />
o mi z\ ma jor\ în stare s\ re zis te [i orgoliilor<br />
de grup. Aceste orgolii de grup,<br />
chiar când se întâl nesc cu vârfu ri le pu -<br />
terii, determin\ o de sincronizare cu<br />
va lorile profun de ale creativit\]ii ro mâ -<br />
ne[ti. {i asta de oa rece, de multe de -<br />
cenii, politicile Ro mâniei nu sunt re -<br />
ceptive la valorile fundamentale ale<br />
na ]iunii, ci la diversele avataruri ale<br />
„corectitudinii politice” veni te de a iu -<br />
rea. Oare nu vedem c\ a[a-zisele „de -<br />
mitiz\ri” sunt, du p\ 1989, refle xe con -<br />
di]ionate ale „co rectitudinii politice”?<br />
În tr-adev\r, un Eminescu ne apare as -<br />
t\zi „in co rect politic” [i vrem a sc\pa<br />
de el cu ori ce pre]. Ca [i de Iorga, de<br />
Blaga, de Noi ca, de Cior<strong>an</strong>, de Mircea<br />
Eliade [i de atâ ]ia al]ii. Cum ar pu tea fi<br />
premiat\ Nobel o na]iune care-[i re fu -<br />
z\ valorile spre a fi, chipurile, pe placul<br />
„co rec]ilor”? Regimul comunist i-a re -<br />
fu zat lui Brâncu[i mo[te nirea, v\ zând în<br />
ea doar „pietre”, ca re nu e rau „co recte<br />
politic”. A cela[i regim nu l-a sus]inut<br />
pe Luci<strong>an</strong> Bla ga la un No bel pe care<br />
l-ar fi meritat cu prisosin ]\, din pri ci -<br />
n\ c\ era „incorect po litic”. Ce s\ mai vor -<br />
bim de „inco rec]ii” din exil, un Mircea E -<br />
liade, un Vintil\ Horia, un Const<strong>an</strong>tin Virgil<br />
Gheorghiu [.a. Împotriva valorii lor sau<br />
coalizat, când a fost vremea s\ aspire<br />
la Nobel sau la alte premii din Europa, nu<br />
doar „corec]ii” din ]a r\, ci [i cei inter na -<br />
]io nali. Este prea bine cunoscu t\ h\ituirea<br />
lui Eliade nu doar din timpul vie]ii, ci [i cea<br />
de azi, sub acelea[i auspicii. Maladia a cu -<br />
prins nu doar Nobe lul literar, ci [i pe cel<br />
al [tiin]elor, de vreme ce un Ni colae Pa u -<br />
lescu, „incorect poli tic”, nu nu mai c\ a cu -<br />
noscut nedreptatea în tim pul vie]ii, dar nu<br />
este iertat nici dup\ moar te. Const<strong>an</strong>tin<br />
Virgil Negoi]\, creato rul lo gicii fuzzy [i al<br />
„rom<strong>an</strong>ului algebric”, a f\ cut portretul „e -<br />
xemplar” al „intelectua lului M<strong>an</strong>go”, h\r\ -<br />
zit a lua Premiul cel Mare.<br />
Înainte de toate, paradoxul românesc<br />
al obsesiei Nobel este acest decalaj, acest<br />
vid imposibil de umplut între „complexele<br />
de cultur\” (mult prea sensibile la ideologism)<br />
[i „complexele de profunzime”, ruptur\<br />
care nu-i altceva decât vechea noas -<br />
tr\ boal\ a formelor f\r\ fond. Un simptom<br />
a ceea ce poate fi numit divor]ul dintre intelighen]ia<br />
cu preten]ii de „elitism” [i Ro -<br />
mânia profund\. Când atare obsesie va în -<br />
ceta, e de a[teptat ca Premiul Nobel s\ vi n\<br />
la noi nechemat, chiar împotriva lui M<strong>an</strong>go.<br />
Theodor CODREANU<br />
Alergând<br />
dup\<br />
Herta<br />
V<br />
estea c\ Herta Müller (o nobe -<br />
lizat\ surprinz\toare, s\ recu -<br />
noa[tem) a fost aleasa Juriului<br />
Academiei de la Stockholm a f\cut iute înconjurul<br />
lumii, sco]ând din <strong>an</strong>onimat un<br />
s\tuc pierdut în Câmpia de Vest; ceea ce<br />
n-ar trebui s\ ne mire peste poate într-o<br />
societate mediatic\. Devenit, a[adar, celebru<br />
peste noapte, Ni]chidorf-ul / Nitzkydorf,<br />
acolo unde proasp\ta laureat\ v\zuse lumina<br />
zilei (la 17 septembrie 1953), ne-a<br />
pus în fa]a unei constat\ri nu prea m\gulitoare:<br />
Herta Müller e aproape necunoscu -<br />
t\ „acas\”. Sau, m\ rog, cunoscut\ super -<br />
ficial. Ceea ce, se în]elege, n-a împiedicat<br />
aval<strong>an</strong>[a declara]iilor entuziaste, exaltate,<br />
deplasate, rod al optimismului conjunctu -<br />
ral [i mai cu seam\ al complexelor castratoare<br />
[i frustr\rilor noastre (sedimentate în<br />
timp), implicit go<strong>an</strong>a prin libr\rii vâ nând<br />
c\r]ile nobelizatei. Anun]ând poporul c\ am<br />
Însemn\ri ie[ene
fi luat Nobelul, astfel de elogii denun]\ de<br />
fapt un oportunism cras [i ipocrit; [i pun<br />
sub lup\ onestitatea celor care, brusc, au<br />
descoperit-o, debitând enormit\]i. Fi re[ te,<br />
laudele – ca reac]ii la cald – rev\r sa te asu -<br />
pra „compatrioatei” noastre (cf. Mir cea C\r -<br />
t\rescu) sunt meritate; am v\zut un N. Ma -<br />
nolescu „fericit”, cineva avea chiar în dr\z -<br />
neala unui pronostic (l<strong>an</strong>sat, fire[te, dup\<br />
spartul târgului) scriind profetic: „plu tea în<br />
aer ca un român s\ câ[tige prestigi oasa dis -<br />
tinc]ie”! Altcineva filtreaz\ într-un cotidi<strong>an</strong><br />
de succes: „Ne-au dat un rege, le-am dat o re -<br />
gin\”! De ce am fi încheiat oare a[a târ zi or<br />
– ne întreb\m c<strong>an</strong>did – „tr<strong>an</strong>zac]ia” cu nem -<br />
]ii (Carol contra Herta)? Dar chiar e vorba<br />
de un Nobel românesc? Surprinz\tor, ce va<br />
mai cump\tat, Cristi<strong>an</strong> Tudor Popescu pu -<br />
ne degetul pe r<strong>an</strong>\: da, Herta Müller s-a<br />
n\scut în România, este scriitoare de expre -<br />
sie germ<strong>an</strong>\ [i, s\ nu ui t\m, în 1987 emi -<br />
grase în RFG împre un\ cu so]ul ei, Ri chard<br />
Wagner. O femeie pu ternic\, sensibil\ [i<br />
in tr<strong>an</strong>sigent\, reticen t\ dintotdeauna fa]\<br />
de media; asaltat\ a cum, în noua ipostaz\,<br />
„fi xat\” sub reflec toarele celebrit\]ii (ori<br />
mon denit\]ii, mai degrab\), ea a devenit<br />
cum va inaccesibil\. Deci cine este Herta<br />
Müller?<br />
Scriitoarea ]ine, reamintim, de encla -<br />
va germ<strong>an</strong>\; dar literatura germ<strong>an</strong>\ din<br />
Ro mânia era, pentru unii, doar o fic]iune<br />
(cre de Werner Söllner) sau, pentru al]ii,<br />
cân - tându-i prohodul, „a cincea literatu -<br />
r\ germ<strong>an</strong>\”. Altfel spus, decuplat\ de<br />
Centru, c\utându-[i – ca literatur\ margi -<br />
nal\ – a partenen]a [i <strong>an</strong>un]ându-[i ine vi -<br />
tabila „stin gere”, reprezentat\ de un [ir<br />
de „sus pec]i” (rumäniendeutsch, adic\<br />
„germ<strong>an</strong> din Ro mânia”), nu neap\rat bi -<br />
ne cota]i în lumea scriitoriceasc\. Având<br />
în Peter Motz<strong>an</strong> un veritabil „remor cher”,<br />
înso]it recent [i de câ]iva exege]i temei -<br />
nici, de fibr\ olteneas c\, precum Mari<strong>an</strong><br />
Victor Buciu (cel care, în 2003, publica<br />
un volum despre Dieter Schlesak) [i, mai<br />
încoace, Cosmin Dra gos te, un mare inspirat<br />
comi]ând o tez\ de doc torat deve -<br />
Însemn\ri ie[ene<br />
ni t\ carte: Herta Müller – me tamorfo zele<br />
terorii (Editura Aius PrintEd, Craiova,<br />
2007), cu o Prefa]\ de Dieter Schlesak.<br />
Tinere]ea [i începuturile Hertei Müller<br />
se leag\ îns\, inevitabil, de B<strong>an</strong>at [i de e -<br />
te roclitul Grup de ac]iune B<strong>an</strong>at (1972-<br />
1975, când Aktionsgruppe se autodi zolv\).<br />
Încercând un racord cu modernismul euro -<br />
pe<strong>an</strong>, AGB, prin „pionierii” s\i (îndeosebi<br />
mentorul R. Wagner) se întoarce cu fa]a<br />
la realitate, condamnând defazarea, istoria<br />
înghe]at\, „timpul static”; ceea ce, inevitabil,<br />
va atrage repro[urile conser vatorilor,<br />
indigna]i de acest asalt asupra unei<br />
lumi „s\n\toase”. De-idealizarea ruralului,<br />
crepusculul comunitar, detabuizarea atrag<br />
chiar stigmatul unei literaturi <strong>an</strong>ti-germa -<br />
ne! De[i Herta Müller nu a fost o „mem -<br />
br\ oficial\” a grup\rii, ea r\mâne – scria<br />
Cosmin Dragoste – „cel mai bun produs<br />
al mi[c\rii” (lucr. cit., p. 16). Prieten\ cu<br />
cei de la AktionsgruppeB<strong>an</strong>at, tracasat\<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S: C\lin Popescu-T\rice<strong>an</strong>u<br />
de securi[ti (cititori sârguincio[i, presu pu -<br />
nem, în acele vremuri, poposind asupra<br />
unor scrieri – altminteri – f\r\ mare ecou,<br />
timpuriu traduse) [i refuzând colaborarea,<br />
Herta Müller m\rturisea, surprinz\tor, c\<br />
nu a vrut s\ fie scriitoare. Fidel\ proprii -<br />
lor mijloace [i idei, prozatoarea î[i <strong>an</strong>un]a<br />
chiar la debutul editorial (Niederungen /<br />
}inuturi joase, 1982) obsesiile. Privind re -<br />
trospectiv, Verena Aufferm<strong>an</strong> observa c\<br />
cercul ar fi emblema acestui univers pro -<br />
zastic, traversând „inelele” unui regim dictatorial<br />
într-o societate represiv\ (familie,<br />
sat, stat). Teroarea devine supratema aces -<br />
tor desf\[ur\ri epice, apar]inând unei scriitoare<br />
<strong>an</strong>agajat\ social: o construc]ie concentric\,<br />
spuneam, de caracter interactiv,<br />
polemic, fragmentarist, reliefând patternurile<br />
într-un limbaj poetic, reduc]ionist, descriind<br />
– sub metafora „ochiul puterii”<br />
(das Auge der Macht) – oprimarea, intole -<br />
r<strong>an</strong>]a, domina]ia, la toate nivelurile.<br />
Herta Müller debutase în revista Ne -<br />
ue Literatur. Volumul Niederungen. Prosa<br />
(premiat de CC al UTC), cercetând cu /<br />
prin retina copilului satul [v\besc (mici<br />
dra me, obsesii m\runte, ironii sfâr[ind<br />
într-un fals idilism; v. Baia [v\beasc\) va<br />
isca replicile unor cona]ionali teribil de<br />
in digna]i. Voci din tab\ra conservatoare<br />
(v. Neue B<strong>an</strong>a ter Zeitung) protesteaz\,<br />
nu se împac\ cu ideea unei comunit\]i<br />
ru rale (satul [v\besc ca lume mic\) atins\<br />
de morbul distrugerii, de maladiv, îne ca -<br />
t\ în cenu[iu; o enclav\ retrograd\, m\r -<br />
ginit\, bolnav\ de etnocen trism. E prefi -<br />
gurat\ aici „tehnica” auto fic ]ionaliz\rii,<br />
exploatat\ mai apoi, „des tabilizând” rea -<br />
litatea, cum nota Gabriel Cohn; sau este -<br />
tica fisurii, cum sesizase Grazziella Pre -<br />
doiu. Profesoar\ o vreme în Timi [oa ra,<br />
traduc\toare la Tehnometal, Herta Mül -<br />
ler face dovada unui eticism sever: limba<br />
nu e patria, zice prozatoarea, ci „ceea ce<br />
li se întâmpl\ oamenilor”. În consecin]\,<br />
inte resat\ de întâlnirea dintre limbaj [i<br />
fapt, Herta Müller nu admir\ limba / lim -<br />
bajul, nef\când vreo diferen]\ între es-<br />
nodul gordi<strong>an</strong> ∙ nodul gordi<strong>an</strong> 13
nodul gordi<strong>an</strong> ∙ nodul gordi<strong>an</strong><br />
14<br />
tetic\ [i restul vie]ii. Sub presiunea tr\itului,<br />
într-un discurs gâfâit, inventat, esen ]ia -<br />
lizat, considerând c\ „limba nu are nimic<br />
pl\cut”, ea face din <strong>an</strong>aliza moral\ a dictaturii<br />
o trau m\ obsesional\, încercând a<br />
îmblânzi fri -ca. Fie c\ folose[te monologul<br />
interior slu jind rememorarea: „sunt chema -<br />
t\ joi la ze ce fix” (precum în Heute wär ich<br />
mir lie ber nicht begegnet / Azi mai bine<br />
nu m-a[ fi întâlnit cu mine, 1997), fie c\<br />
vorbe[te de spre înstr\inare, singur\tate [i<br />
inadap ta bi litate (v. Reisende auf einem<br />
Bein / C\ l\ toare într-un picior, 1989, pur -<br />
tând titlul ini]ial Bewohner mit H<strong>an</strong>dge -<br />
päck / Lo cu itori cu valiz\), proza Hertei<br />
Müller ple dea z\ pentru neuitare ca o con -<br />
di]ie a supra vie]uirii. Toate se împletesc sub<br />
a d\ postul „pal tonului estetic”; [i autobio -<br />
grafia vorbit\ în 41 de fragmente, tras\ în -<br />
tr-un disc la edi tura Supposè (v. Noaptea<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S: Bill Clinton<br />
este f\cu t\ din cerneal\) [i cartea „cola t\”,<br />
cu decupaje din Plai cu boi (Este sau nu este<br />
Ion, totu[i pri mul volum „scris” în limba ro -<br />
mân\, editat la Polirom) sau Herztier<br />
/ A nimalul ini mii (1996) invoc\ <strong>an</strong>goasa<br />
e - xisten]ial\, tr\ d\ rile, prietenia<br />
ca suport al supravie]uirii. Ultimul<br />
succes, deja bulversând pia]a (A tem -<br />
schaukel, H<strong>an</strong>ser Verlag, <strong>2009</strong>), pl\ -<br />
nuit a fi o scriere la dou\ mâini, o „e -<br />
xor cizare în doi” (cf. Rodica Binder)<br />
folosea amintirile lui Oskar Pastior, tre -<br />
cut prin infernul Gulagului. Cu efect<br />
de [oc a supra memoriei colective, rom<strong>an</strong>ul<br />
din ur m\ for ]eaz\ func]ia de<br />
adev\r, mereu a propiat\ prozatoarei.<br />
Depozi]ia sa înc\ p\ ]ânat\, rememorând<br />
un trecut traumati z<strong>an</strong>t este [i o<br />
pledoarie pentru demnitate; chiar da -<br />
c\, deloc voalat, i s-a adus re pro [ul c\<br />
ar folosi „experien]a altuia”, reconstituind<br />
tra seul existen]ial al<br />
„fictivului” Leo (Leopold) Aubery,<br />
cunoscând deportarea [i co[ma -<br />
rul concentra]ionar într-un lag\r<br />
sovietic precum disp\ru tul O. Pastior.<br />
O paralel\ cu depozi]iile lui<br />
Paul Goma, [i el un a dept al neui -<br />
t\rii, blamând amnezia, ar fi, poa -<br />
te, instructiv\. Mai cu seam\ într-o<br />
epo c\ flu id\, suspectat\ de inf<strong>an</strong>tiliza -<br />
re [i escapism, în care literatura all age<br />
face ra va gii în societatea spectacolului.<br />
{i în care, cre dincioas\ unor idei poetologice,<br />
inco mo da Herta Mül ler ne<br />
reaminte[te obse siv c\ „trecutul nu te<br />
p\r\se[te niciodat\”. Au to fic]iona li -<br />
ta tea, termen împrumutat de la Geor -<br />
ges Arthur Goldschmidt fa ce ca s\ bu -<br />
n\ cu „tr\irea inventat\” (erfundene<br />
Wahr nehmung) tocmai pentru a sprijini<br />
ade v\ rul: imixtiunile Securit\]ii,<br />
regimul a uto ri tar, controlul, ame nin -<br />
]area, frustarea, pri e tenia [i tr\darea,<br />
dosarul, ]ara rene ga t\, toate examinate<br />
cu o luciditate t\ioas\, re v\rsate<br />
în acele „peisaje al dezr\d\ ci n\ rii”, întrunind<br />
– [tim acum – a pre cierile Co -<br />
mi te tului suedez. Nesigur<strong>an</strong>]a, dezagre ga -<br />
rea, dezastrul moral las\ „ur me”; criza de<br />
a par tenen]\, vituperând în contra „pro -<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S: Hillary Clinton<br />
prieta ri lor de patrie” (coconi [vabi sau la chei<br />
ai dictaturii) o arunc\, suferitoare, în tre lumi:<br />
o Românie insular\, terifi<strong>an</strong>t\, ob sesiv\ [i<br />
acea promis\ <strong>an</strong>deres L<strong>an</strong>d („cealalt\ ]a -<br />
r\”), tot o deziluzie. Reîntregi rea (cu un<br />
unchi folosit ca fals\ motiva]ie) nu-i b<strong>an</strong>dajeaz\<br />
r\nile [i nu-i tempereaz\ tr\irile.<br />
Încât, clamând – prin acest Nobel <strong>an</strong>exat<br />
– Victoria unei literaturi (v. Mo za icul, <strong>nr</strong>.<br />
10/<strong>2009</strong>, p. 5), Cosmin Dra gos te ne o bli -<br />
g\ s\ ne întreb\m: Care lite ra tu r\? A noas -<br />
tr\ în niciun caz; iar literatura germ<strong>an</strong>\ din<br />
România e pe dric, de nu cum va e deja înhumat\.<br />
S\ ne amintim c\ în urm\ cu ni[te <strong>an</strong>i<br />
regretatul Lauren]iu Ulici întoc mea un dip -<br />
tic, o <strong>an</strong>tologie cu pre zent\ri [i propuneri<br />
Însemn\ri ie[ene
(Nobel contra Nobel, Cartea Româ neas c\,<br />
1988), îndr\znind chiar niscaiva pronosticuri<br />
pân\ spre finele vea cului (cazul lui<br />
Marin Sorescu, „întrez\rit” ca posibil laureat<br />
pentru <strong>an</strong>ul 2000). Pe lâng\ [tiutele<br />
contrapropuneri, plauzibile, având în ve -<br />
dere doar a doua jum\tate a se colului trecut<br />
(Blaga în 1960 [i Nichita St\nescu în<br />
1980). {i neuitând s\ ne pre vin\ în Post -<br />
fa]\ c\ acest râvnit premiu, prin care inventatorul<br />
dinamitei s-ar fi „mân tuit”,<br />
con sacr\ în universal. Dar, vorba lui<br />
Philip pide, nu ne scap\ de uitare. Fiindc\<br />
doar timpul valideaz\ au ba. Încât, ca „inst<strong>an</strong>]\<br />
penultim\ a literaturii” (lucr. cit., p.<br />
561), Nobelul asigur\, certamente, notorietate.<br />
Problema delicat\ r\mâne îns\ cea<br />
a criteriilor. Deseori miza politic\ maschea -<br />
z\ p\catele estetice iar interferen]ele ide -<br />
olo gice intervin insidios în jurizare. Ca do -<br />
va d\, absen]ele semnificative inventa ria -<br />
te de Ulici, probând c\ infailibilitatea op]iu -<br />
nilor, r\mâne o himer\. Iat\, în 1901, tr\ -<br />
iau Tol stoi, Cehov, Ibsen; dar Sully Prud -<br />
homme deschidea lista. Ce ne facem cu ab -<br />
sen]ii nemotiva]i? {i, mai ales, cum expli -<br />
c\m [irul de nobeliza]i, împin[i, sub bo bâr -<br />
nacul timpului, u[urel în uitare, mar ginali -<br />
za]i sau chiar exclu[i din câmpul recep t\ -<br />
rii? Folosesc jura]ii acela[i cântar? Au pu -<br />
tin]a, cump\nind valoarea literar\ [i mo -<br />
ral\, s\ cuprind\, prin întinderea lecturilor,<br />
întreaga ofert\? Sau sunt, fatalmen te, într-o<br />
societate mediatic\ chiar robii mediati z\ -<br />
rii, supu[i unei publicit\]i agresive, cu substrat<br />
politic? Întreb\ri, desigur, retorice...<br />
Scotocind prin „sertarul lui Emil” (Iordache),<br />
o editur\ ie[e<strong>an</strong>\ va oferi curând un<br />
studiu despre Nobelul literar slav, <strong>an</strong>un ]\<br />
Antonio Patra[ (vezi Convorbiri literare,<br />
<strong>nr</strong>.10/<strong>2009</strong>). Parcurgând [irul nobeliza]i -<br />
lor ne convingem, odat\ în plus, c\ acel<br />
drag slog<strong>an</strong>, propulsând o altfel de literatu -<br />
r\ mergea pe un ra]ionament la vedere:<br />
literatura ivit\ în acel spa]iu (sovietizat) nu<br />
trebuia s\ fie doar literatur\. Iar noi? Ce<br />
facem / ce-am putea face, dincolo de eter -<br />
nele v\ic\reli dâmbovi]ene [i lamenta]iile<br />
Însemn\ri ie[ene<br />
intelectualist-conspira]ioniste? Problema<br />
Nobelului, nu spunem o noutate, r\mâne<br />
o r<strong>an</strong>\ deschis\...<br />
Ca „decora]ie” îndelung râvnit\, între -<br />
]inând – pe fundalul unor complexe identi -<br />
t are – explicabile frustr\ri, Nobelul r\mâ -<br />
ne, deocamdat\, doar o consolatoare po -<br />
sibilitate, împins\ într-un viitor ce]os. In flamând<br />
spiritele, cazul Herta Müller ridic\<br />
o alt\ delicat\ problem\, cea a revendi c\ri -<br />
lor zgomotoase [i a neputin]ei promo v\ri -<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S: Lionel Jospin<br />
lor, în sensul unei tenacit\]i publicitare.<br />
Nobe lul Hertei Müller, <strong>an</strong>exat (s-a spus),<br />
„însu[it” fraudulos prin unele voci de la noi<br />
sau contestat cu talent de vajnicii b\ie]i<br />
(„mai buni”, evident, decât laureata) a fost<br />
adjudecat, s\ re]inem, dup\ zece <strong>an</strong>i, la a<br />
<strong>treia</strong> strigare! Rodica Binder, alertat\ de<br />
„abuziva revendicare româneasc\” sim]ea<br />
nevoia s\ precizeze: Herta Müller este „doar<br />
originar\ din România”! N-am privi chiar<br />
a[a superficial-discre]ionar chestiunea, în<br />
fond prozatoarea aici s-a format [i subst<strong>an</strong>]a<br />
obsesiv\ a c\r]ilor sale de aici se tra -<br />
ge. Ceea ce nu înseamn\ c\ Herta Müller<br />
e a noastr\, fie [i „un pic”. Intr\ în joc suportul<br />
mediatic, mec<strong>an</strong>ismele de marketing<br />
literar [i, desigur, tenacitatea teuton\, îm -<br />
pingând-o [i impunând-o, finalmente,<br />
pe lista nobeliza]ilor. {i, în<br />
final, o întrebare care ne târco le[ -<br />
te: dac\ r\mânea în Ro mâ nia, îl<br />
(mai) lua? Iar prozatoarea, plecat\<br />
dintr-o dictatur\, ap\rându-[i ver -<br />
ticalita tea, riposteaz\ la rându-i;<br />
nu accept\ c\ succesul repurtat ar<br />
fi „contribu]ia” re gi mului dictatorial;<br />
de[i, sincer vorbind, am pu -<br />
tea strecura dubita]ia: se mai n\[ -<br />
teau aces te c\r]i dac\ H.M. n-ar<br />
fi traversat Infernul? Mai ales c\<br />
„oglinda” stend hali<strong>an</strong>\ a Hertei<br />
Müller e contrapus\ în Germ<strong>an</strong>ia,<br />
din unghiul culturii po litice, „pres -<br />
ta]iei” lui Günter Grass (cf. W.<br />
Weimer). A[a c\ Nobelul, un premiu<br />
prestigios, neîndoielnic, a du -<br />
când glorie (deseori vremelnic\) [i<br />
b<strong>an</strong>i (mul]i!) are, la dou\ decenii de<br />
la c\derea zi dului berlinez, [i o evi -<br />
den t\ miz\ politic\. Isteria iscat\<br />
la noi, go<strong>an</strong>a prin libr\rii du p\ a -<br />
nun]area surprinz\torului „verdict”<br />
confirm\ c\ Herta Müller este,<br />
vai, o necunos cut\; invidiat\, ne -<br />
gre[it, ]inând a fi [ul o vreme, dar<br />
pu]in citit\. Nu ne ap\rat o ma re<br />
scriitoare, dar – cu sigur<strong>an</strong>]\ – o<br />
mare con[tiin]\. Încât, b\nuim, a -<br />
ici e hiba c\ Nobelul întârzie într-o ]ar\<br />
doldora de ta lente [i în care, vorba lui E -<br />
mi nescu, con [ti in]ele „sunt arare”...<br />
Adri<strong>an</strong> Dinu RACHIERU<br />
nodul gordi<strong>an</strong> ∙ nodul gordi<strong>an</strong> 15
-<br />
mişcarea literara · mişcarea li<br />
16<br />
opt sonete de Emili<strong>an</strong> Marcu<br />
*<br />
* *<br />
M\ las r\pus de-nchipuiri o mie,<br />
M\ las r\pus de toate câte sunt.<br />
Frunza-n copaci de toamn\ se sub]ie,<br />
Lumina umbrei intr\ în p\mânt.<br />
R\pus m\ las de-aceast\-ngem\nare,<br />
De saltu-n timp al gândului nespus.<br />
Sunt mai t\cut ca iarba sub picioare,<br />
Mai revoltat ca fulgerul r\pus.<br />
În umbra ta m\-nchid acum, durere;<br />
De cât te-a[tept e timpul înghe]at.<br />
Te-mbraci, în tain\, clip\, în t\cere<br />
M\ las de gânduri, iar, crucificat.<br />
R\pus m\ las de-nchipuiri o mie ;<br />
Intru-n c\ma[a mor]ii pentru cununie.<br />
*<br />
* *<br />
De cât te-a[tept vezi tragic\ lumina<br />
O clipa se retrage-n pliul din fere[ti.<br />
Purt\m pe umeri iarb\, se-aprinde-n pleope vina<br />
C\-n tot atâtea veacuri de umbr\ te r\ne[ti.<br />
În palma ta suspin\ reci greieri de r\[in\,<br />
În pleoapa mea respir\ mari fluturi de eter.<br />
Îngenunchiat\ umbra e tain\ pe retin\,<br />
În sfera în deriv\-s ilumin\ri [i ger.<br />
De disperare-n ce]uri e timp [i r\zvr\tire<br />
De cât te-a[tept, iubito, în fulger m-am retras.<br />
Vertebra ploii-mbrac\] durerea în uimire,<br />
Nisipul în clepsidr\ e nefirescul ceas.<br />
De cât te-a[tept, vezi bine, e focul în perdele<br />
Ca umbra unui fulger, ca taina din inele.<br />
*<br />
* *<br />
De dor gândind la tine zidesc o piramid\,<br />
De drag [i a[teptare trudesc la mori de vânt<br />
Cât umbra ta se-ascunde ca roua-ntr-o firid\,<br />
Cât umbra mea, ca apa, se trage în p\mânt.<br />
M\t\nii princiare cu jarul lor m\ cat\<br />
Mai trist decât un flutur cu lava pe arip\.<br />
În cercuri de lumin\ m-afund. Otrava toat\<br />
În [erpi se înpline[te [i-n ne[tiuta clip\.<br />
Surp\ri de gând hieratic lovit de disperare,<br />
De dor gândind la tine se dec<strong>an</strong>teaz\-n crini.<br />
Iubito, în inele, de-un timp sunt r\ni de sare,<br />
În clarul din ico<strong>an</strong>e to]i îngerii-s lumini<br />
C\ umbra se ascunde ca roua-ntr-o firid\,<br />
Supus zidesc în tain\, din dor, o piramid\.<br />
*<br />
* *<br />
Inz\pezit de gânduri te simt mereu aproape,<br />
Culori din chinovare se-ascund în p<strong>an</strong>oplii.<br />
Iubito, umbra noastr\ abia ne mai încape,<br />
Ca un sicriu de cear\ ne-nchide-n colivii.<br />
Uit\m minuni stelare, mimând nem\rginirea<br />
In clipa de-ntristare, ca-n clipa de avânt,<br />
Când lupii-n h\ituire, în salt devin uimire<br />
{i-n coborâre, iat\, nimica nu mai sânt.<br />
Mereu te simt aproape, iubito, mai aproape<br />
Ca ultima suflare pe buze [i apoi<br />
Necunoscute maluri adun\ sacre ape<br />
S\ ne zideasc\-n umbre-n nea[teptate ploi.<br />
{i noi, mereu aproape, mereu în a[teptare.<br />
Efigii reci, în sfere, ne-om aduna-n uitare.<br />
Însemn\ri ie[ene
*<br />
* *<br />
Cum s\ jertfesc a team\ t\ceri imperiale<br />
Când luna în perdele e ochiul indiscret?<br />
Mir\ri, lumini, ecouri ca iarba sub s<strong>an</strong>dale<br />
In umerii t\i, iat\, se surp\-ncet, încet.<br />
Cum s\ jertfesc o raz\ ce odihne[te-n pleoape<br />
In lacrima ascuns\ ca-ntr-un sicriu u[or<br />
C\ nouri gro[i iar ]es perdeaua lor de ap\,<br />
T\ceri inc<strong>an</strong>descente de-atâta tain\ dor.<br />
Cum s\ jertfesc, a team\, t\ceri imperiale,<br />
Cum s\ zidesc eu umbra-n oglinda m\ intrebi?<br />
Ecourile toate se surp\-n piedestale,<br />
Miraculoase semne dorm sub uscate ierbi.<br />
Cum s\ jertfesc o raz\ ce odihne[te-n pleoap\<br />
Când nouri gro[i sunt, iat\, o ne[tiut\ ap\?<br />
*<br />
* *<br />
De câte ori amurgul pe tâmpla ta se las\<br />
De câte ori lumna în pleoape ]i-a-ncol]it<br />
Din ierburi [i r\[in\ am tot zidit o cas\,<br />
Un psalm din vechi eresuri [i fire de gr<strong>an</strong>it.<br />
De câte ori, iubito, z\pada d\ târcoale<br />
Pe tâmple [i prin veacuri ca un colind duios<br />
M\ las supus de tain\ cum umbra-n piedestale<br />
Se las\ vrajei prins\ de-un nesperat prinos.<br />
Din ierburi [i r\[in\ zidesc un psalm iubirii<br />
Cum a[ zidi o cas\ în a[teptarea ta.<br />
Se las\-ncet amurgul, cereasc\ nunt\ mirii<br />
Zidesc prin lacrimi visul [i praful dintr-o stea.<br />
Un psalm iubirii, iat\, zidesc printre eresuri<br />
R\[ini [i ierburi crude ne-ncing încet pe [esuri.<br />
*<br />
* *<br />
Ce tremurare-i toamna, oglinzile-s sfioase,<br />
Pe umbra noastr\ bruma s-a a[ezat u[or.<br />
De fulger [i de tain\, prin ce]urile groase,<br />
~ncet se surp\ luna, trist pesc\ru[ în zbor.<br />
Însemn\ri ie[ene<br />
Aproape de ogive t\cerea ta se-nchin\<br />
Cum se închin\ florii bobocul greu de scrum.<br />
O câte clipe-n pleoape ca-ntr-un sicriu suspin\<br />
De-atâta tain\, iat\, dorm v\l\tuci de fum.<br />
Migra]ii de pl<strong>an</strong>ete în tremurare-s toate<br />
Precum în tremurare mi-e gândul cel sfios.<br />
Pe umbra noastr\ bruma ca-n c\r]i necercetate<br />
Se las\ tot mai aspr\-n sicriul cel de os.<br />
Ce tremurare-i toamna, oglinzile-n surpare<br />
Cu umbra noastr\-n tain\ se-aprind de disperare.<br />
*<br />
* *<br />
Cucernic\ [i t<strong>an</strong>dr\ ca umbra maichii mele<br />
De fluturi colindat\ te las\ tot mai des.<br />
E bruma r\scolit\ de vânturi în inele<br />
Perdele de lumin\ sub tâmple ]i se ]es.<br />
{i prins\-n mreji ca-n menghin\ te ]ine,<br />
Te las\ mai aproape de fulgerul din noi.<br />
C\l\torii de vraj\ vom inventa, vezi bine,<br />
S\ te aduc o clip\, mai t<strong>an</strong>dr\, înapoi.<br />
Dar ruperea-i deplin\, nu se mai prinde clipa<br />
Nu se mai leag\ visul cu mreje [i iert\ri.<br />
Potecile-n deriv\ vor proteja aripa<br />
Ce-i pat\ de lumin\ pe infinite m\ri.<br />
Cucernic\ [i t<strong>an</strong>dr\ ca umbra maichii mele<br />
Iubito e[ti ninsoarea ce-a înflorit în stele.<br />
-<br />
mişcarea literara · mişcarea li<br />
17
-<br />
mişcarea literara · mişcarea li<br />
18<br />
Nicolae Dabija<br />
P<br />
\rintele Io<strong>an</strong> ie[ea din carcer\, de<br />
fiecare dat\, plin de energie [i vo -<br />
io[ie, iar chipul lui em<strong>an</strong>a o lumin\<br />
odihnitoare, parc\ ar fi fost atins de un inexplicabil<br />
proces de întinerire.<br />
– Cum se face, p\rinte?! Se pare c\ izolatorul<br />
î]i prie[te?<br />
– Acolo îmi încarc bateriile, zicea dânsul.<br />
La carcer\ m\ simt ca într-o chilie. În ea par -<br />
c\ nici n-a[ mai fi de]inut, ci schimnic. Spa]iul<br />
îngust [i singur\tatea sunt cele mai prielnice<br />
rug\ciunii. De multe ori, în acea c\m\ru]\ re -<br />
ce [i umed\ am sim]it cum Iisus Hristos a co -<br />
borât ca s\ se roage cu mine. I-am auzit ade - sea<br />
respira]ia lâng\ um\rul meu. Acolo [i întuneri -<br />
cul, [i frigul, [i t\cerea, [i foamea te o cro tesc,<br />
te ajut\ s\ comunici mai bine cu cerurile. De<br />
multe ori am zis: binecuvântat\ s\ fii, închisoa -<br />
re! Pentru c\ tu m-ai ajutat s\ g\ sesc drumul cel<br />
mai scurt c\tre Atot]iitorul. Pentru c\ tu m-ai<br />
înv\]at s\-mi fie fric\ de Dum ne zeu, [i nu de oa -<br />
meni, care cel mult – m\ pot omo rî. Dup\ zile<br />
de post, orice f\râmitur\ de pâi ne are gust de<br />
<strong>an</strong>afur\ [i orice gât de ap\ are putere de a -<br />
gheasm\. Ghiuleaua grea pe care sim]eam c\<br />
o port din urma mea atunci când eram în li -<br />
bertate, n-o mai simt de când m\ aflu aici.<br />
P\rintele Io<strong>an</strong> Florenski a trecut timp de 25<br />
de <strong>an</strong>i prin mai multe închisori. Prima a fost<br />
Bezbojenka, creat\ special pentru cei ca re cred<br />
în Dumnezeu. Acolo li s-a spus: „Pe ci ne-l prin -<br />
dem c\ se roag\, îl punem la car ce r\”. Iar el<br />
se ruga tot timpul. De cum ie[ea din carcer\,<br />
intra înapoi în carcer\. {i tot a[a, pân\ s-a li -<br />
* Fragment din rom<strong>an</strong>ul Tema pentru aca s\,<br />
`n curs de apari]ie la Editura Princeps Edit, Ia[i.<br />
P\rintele Io<strong>an</strong>*<br />
chidat Bezbojenka [i cei de acolo au fost tre -<br />
cu]i în alte închisori.<br />
Avea o statur\ de brad [i o barb\ alb\ ca -<br />
re-i acoperea tot pieptul [i din care nu i se<br />
vedeau decât ochii alba[tri ca cerul.<br />
Cei de la deparazitare au încercat de câ -<br />
teva ori s\-i scurteze barba, dar el a mu[cat [i<br />
zgâriat, încât au considerat c\ e nebun [i pâ -<br />
n\ la urm\ l-au l\sat în pace.<br />
De câte ori era lovit de vreun gardi<strong>an</strong>, el<br />
zicea:<br />
– Î]i mul]umesc, Doamne!<br />
– De ce-i mul]ume[ti Celui de Sus pentru<br />
loviturile pe care le încasezi de la noi?<br />
– Nu orice p\c\tos are prilejul s\ fie b\tut<br />
în cuie pe crucea de pe care a fost coborât Fi -<br />
ul Preamilostivului.<br />
– Stai de vorb\ cu noi, p\rinte, l-a îndemnat<br />
într-o zi Mihai. – Mai las\-l pe Dumnezeu<br />
s\ se odihneasc\.<br />
El se apropie de grupul de „filozofi” [i ri -<br />
dic\ bra]ul a binecuvântare.<br />
– De ce e[ti cu noi aici, ava, [i nu în am -<br />
von? îl întreb\ Mendelstam.<br />
– Unde e poporul, acolo e [i preotul, a zis<br />
acesta.<br />
A[a aflar\ c\ fusese condamat la 50 de <strong>an</strong>i<br />
de temni]\ pentru c\ protestase când auzise<br />
c\ mai-marii bisericii inten]ionau s\-l s<strong>an</strong>ctifi -<br />
ce pe V. I. Lenin. Pe atunci, marele pictor Vas -<br />
ne]ov îi [i pictase ico<strong>an</strong>a cu câte un cu]it în -<br />
sângerat în fiecare mân\.<br />
I se mai ad\ugar\ al]i <strong>an</strong>i [i pentru faptul<br />
c\ botezase în Ceremu[ ni[te activi[ti de partid<br />
– atunci când circulau legende despre pu -<br />
terea predicilor sale –, care r\cir\ dup\ aceea<br />
[i murir\ de pneumonii divine.<br />
– P\rinte, îl mai întreb\ poetul, de ce s\ ne<br />
omoare ni[te indivizi, doar pentru c\ nu sun -<br />
tem ca ei?! Mai r\i sau mai buni, mai de[tep]i<br />
sau mai pro[ti, dar suntem [i noi oameni, a vem<br />
[i noi ca [i dân[ii ochi, urechi, inim\, mâini,<br />
pi cioare, doruri, gânduri, sper<strong>an</strong>]e, disper\ri.<br />
– Eu nu-mi pun niciodat\ decât întreb\ri<br />
la care cunosc dinainte r\spunsul. Celelalte sunt<br />
ispite.<br />
{i imediat ad\uga, având în vedere proba -<br />
bil experien]a sa din carcer\:<br />
– Când e[ti singur [i n-ai pe cineva în<br />
preajm\, c\ruia s\-i spui ni[te cuvinte, nu singur\tatea<br />
cuvintelor doare, ci singur\tatea în -<br />
]elesurilor.<br />
Tot Sfin]ia Sa vorbea de închisoare ca de<br />
o binefacere:<br />
– Doar aici rug\min]ile se prefac în rug\ -<br />
ciuni. {tiu c\ dac\ l-a[ ruga pe Tat\l s\ m\<br />
scoat\ de aici, m-ar scoate imediat [i dac\ i-a[<br />
spune s\-mi dea o roab\ nou\, mi-ar da dou\<br />
– de aceea m\ tem s\ le spun. Ca s\ nu-l is -<br />
pi tesc pe Domnul. Iar eu, vai de p\catele me -<br />
le, l-am rugat de ceva odat\, pe când m\ a -<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S: Vladimir Putin<br />
Însemn\ri ie[ene
flam la Ciornâi Potok, dup\ ce se lichidase<br />
Bezbojenka.<br />
Cum?! N-a]i auzit de Bezbojenka?!<br />
I. Rug\ciunea<br />
„Omul care-[i face seara rug\ciunea<br />
e un c\pit<strong>an</strong> care pune s<strong>an</strong>tinele” b<br />
Charles Baudelaire<br />
Bezbojenka era un penitenciar special,<br />
cre at pentru mitropoli]i, episcopi, cardinali,<br />
rabini, muftii, preo]i dalai-lama, pastori, [a -<br />
m<strong>an</strong>i [.a., strân[i din toat\ ]ara. Erau aproape<br />
o mie de „r\t\ci]i”, cum îi numea [eful lag\ -<br />
rului, Mâ[in. De ce au fost aduna]i cu to]ii la<br />
un loc?! Cei care au avut ideea cre\rii unei<br />
astfel de închisori cu subtext educativ, urmând<br />
un gând al comisarului Lunacearski, a[teptau<br />
ca ace[tia s\ se încaiere, s\ se „toarne”, unii<br />
de-o confesiune – pe al]ii de alt\ confesiune,<br />
s\ se str<strong>an</strong>guleze ca infractorii de drept co -<br />
mun prin somn, dar, în primul rând, s\ fie<br />
convin[i unul de cel\lalt c\ Dumnezeul în care<br />
cred, de vreme ce mai exist\ atâ]ia al]i dumnezei,<br />
nu este adev\rat.<br />
Dar decep]ia ini]iatorilor a fost mare: prizonierii<br />
ortodoc[i, catolici, musulm<strong>an</strong>i, ebraici<br />
[.a.m.d. nu numai c\ nu se certau „24 de ore<br />
din 24”, cum se sperase, nu numai c\ se ajutau<br />
reciproc s\-[i împlineasc\ normele [i s\<br />
se protejeze, nu numai c\ nu-[i f\ceau unul<br />
al tuia via]a amar\, nu numai c\ tr\iau în pa -<br />
ce, dar [i se rugau împreun\. Când descoperi<br />
asta, Mâ[in ordon\ gardienilor s\-i împr\[tie,<br />
s\-i trateze pe to]i delaolalt\ cu pumni, r\c -<br />
ne te, b\t\i cu patul armelor, cu insulte, înju -<br />
r\ turi, suplicii. Dar ei r\bdau [i se rugau mai<br />
departe.<br />
– Ce-i cu voi, dobitoacelor?! ]ipa acesta<br />
cu spume la gur\. V\ l\sa]i b\tu]i pentru un<br />
Dumnezeu care nu este. Cine dracu’ s\ v\ în -<br />
]eleag\?!<br />
Odat\, când a v\zut c\ munca educativ\<br />
s-a dus aproape toat\ pe apa sâmbetei, l-a des -<br />
cusut pe p\rintele Io<strong>an</strong> Florenski:<br />
– Cum v\ ruga]i delaolalt\ cu brahm<strong>an</strong>ii<br />
[i [am<strong>an</strong>ii, cu muftiii?… Nu e oare acesta, p\ -<br />
rinte, cel mai mare p\cat?!<br />
Însemn\ri ie[ene<br />
Preotul l-a privit de sub sprâncenele c\ -<br />
run te [i i-a spus:<br />
– Suntem cu to]ii credincio[i, suntem cu<br />
to]ii oameni.<br />
Apoi, ca s\-[i bat\ joc de el, a[a a calificat<br />
acest gest Mâ[in, preotul Io<strong>an</strong> a ad\ugat:<br />
– Noi am observat: reu[im cu to]ii mai mult,<br />
când ne rug\m împreun\.<br />
Cei mai mul]i dintre de]inu]i nu [tiau a proa -<br />
pe niciodat\ când e duminic\. Exista, e drept,<br />
în s\pt\mân\ o zi de odihn\. Nimeni îns\ nu<br />
era sigur dac\ acea zi era de duminic\ sau de<br />
sâmb\t\, de vineri sau de luni…<br />
Într-o diminea]\ se tr<strong>an</strong>smisese din gur\<br />
în gur\ c\ peste câteva zile va fi duminic\, dar<br />
nu una ca toate celelalte, ci Duminica Învierii.<br />
Pe urm\, în ajun, pe când lucrau la un<br />
obiectiv, s-a mai zis, c\ s-ar putea ca cei peste<br />
o mie de de]inu]i s\ fie du[i [i în ziua de Pa[ti<br />
la munc\.<br />
{i, cu adev\rat, în acea diminea]\, ei au<br />
fost sco[i [i alinia]i în curtea închisorii.<br />
A început num\r\toarea. Aceea[i. De fi e -<br />
care zi. Obositoare. [i lung\. Apoi când aceas -<br />
ta s-a încheiat, Mâ[in a prins s\ le vorbeasc\:<br />
– B\! Cât de tâmpi]i ar trebui s\ fi]i ca s\<br />
v\ închipui]i c\ Dumnezeu sau Buda, sau Muhamed,<br />
sau Sakia-Muni exist\. Dac\ existau<br />
demult v\ scoteau de aici. {i atunci la ce v\<br />
mai ruga]i, dac\ nu v\ ajut\, blegilor?!<br />
Aici Mâ[in a tu[it, [i a trecut la obiect:<br />
– Azi vom serba Pa[tele vostru prin mun -<br />
c\. A[a am decis eu.<br />
Pe urm\ a devenit mai liric:<br />
– P\cat, b\, c\ acest Iisus al vostru n-a c\ -<br />
zut pe mâinile mele. Dac\ Iisus ar reveni pe<br />
p\ mânt, aici la Bezbojenka, eu a[ [ti cum s\-l<br />
r\stignesc din nou, astfel încât s\ nu mai învie<br />
niciodat\. Închipui]i-v\ un Iisus electrocutat<br />
sau ag\]at de picioare în întunericul fântânii cu<br />
capac din curte. Sau împu[cat în ceaf\. Sau<br />
str<strong>an</strong>gulat cu propriile lui bra]e. Sau înfundat<br />
în carcer\, în sacul nostru de beton, unde ar fi<br />
fost devorat de [obo l<strong>an</strong>i. Cine ar fi aflat sau ar<br />
mai afla vreodat\ de<br />
el?! {i, poate, cine [tie?!<br />
acesta a [i trecut deja<br />
prin mâinile mele, [i nu<br />
o dat\? Ce lips\ de i ma -<br />
gina]ie la cei care l-au<br />
b\tut în cuie pe r\stignire,<br />
dându-i [i dreptul<br />
de a vorbi de pe cruce<br />
în fa]a unei mul]imi de<br />
martori. Eu a[ fi g\sit<br />
cum s\-l ucid profesio -<br />
nist, cu o moarte rapi d\,<br />
f\r\ agonie, încât nici<br />
un ev<strong>an</strong>ghelist dintre voi<br />
n-ar mai fi avut ce s\<br />
scrie, decât: „A fost, nu<br />
mai este”. Atât.<br />
– {i acum…, a rostit<br />
dânsul grav, plimbându-se prin fa]a rân -<br />
durilor de de]inu]i, – … cum am zis, vom ser -<br />
ba prin munc\ Pa[tele din acest <strong>an</strong>…<br />
Peste cei alinia]i s-a l\sat brusc o t\cere a -<br />
p\s\toare. Se auzeau numai cizmele lui Mâ -<br />
[in, lovindu-se de pavaj.<br />
Apoi r\sun\ ordinul tradi]ional:<br />
– Ascult\ com<strong>an</strong>da la mine: C\tre obiectivul<br />
de munc\, înainte maaarr[!<br />
Dar, nimeni nu se mi[c\ din loc.<br />
Atunci se auzi [i vocea unuia dintre de ]i -<br />
nu]i. O voce timid\, pi]ig\iat\, ca de vr\biu]\<br />
gâtuit\:<br />
– Eu ast\zi nu merg la lucru!<br />
-<br />
mişcarea literara · mişcarea li<br />
19
-<br />
mişcarea literara · mişcarea li<br />
20<br />
Era Yvvi, de]inutul de credin]\ esenini<strong>an</strong>\,<br />
unicul din tot lag\rul care de]inea taina levi ta -<br />
]iei: acesta când se ruga se în\l]a mai bine de<br />
o [chioap\ de p\mânt. Atunci gardienii [tiau<br />
c\ Yvvi se roag\ în gând, f\r\ cuvinte, dar cum<br />
rug\ciunea era interzis\ în penitenciar, îi tr\ -<br />
geau zdupaci ca „s\ coboare cu picioarele pe<br />
p\mânt”.<br />
Aceast\ capacitate, care l-ar fi umplut de<br />
bucurie pe un om de rând, lui Yvvi îi provoca<br />
o mare suferin]\, dar [i o mare spaim\, de<br />
multe ori el fiind v\zut cum se opunea din<br />
toate puterile acestei for]e fenomenale, ca [i<br />
cum s-ar fi luptat cu cineva mai tare ca el.<br />
Era Yvvi, fiin]a blând\ pe care o iubeau<br />
de ]inu]ii de toate credin]ele.<br />
– Poftim?! se pref\cu Mâ[in c\ nu auzi,<br />
uitându-se întreb\tor c\tre locul unde se afla<br />
esenini<strong>an</strong>ul.<br />
– Eu ast\zi nu merg la lucru! repet\ Yvvi.<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Mihail Gorbaciov<br />
– Da, tu nu vei merge, confirm\ Mâ[in.<br />
Deschise tocul, scoase nag<strong>an</strong>ul c\ptu[it cu<br />
pl\cu]e de aur, despre care se l\uda c\ i-l d\ ru -<br />
ise însu[i Dzerjinski, [i trase f\r\ s\ ocheas c\.<br />
Yvvi se pr\bu[i mort la p\mânt. Z\cea ca<br />
o cârp\ mototolit\ la picioarele celorlal]i ostatici,<br />
f\r\ s\ mai poat\ zbura.<br />
– C\tre obiectivul de munc\, înainte maarr[!<br />
repet\ com<strong>an</strong>da Mâ[in.<br />
Dar nimeni nu se clinti. La un moment dat,<br />
to]i cei peste o mie de de]inu]i prinser\ s\ se<br />
a[eze încet, unul câte unul, în genunchi. {i în<br />
acea t\cere des\vâr[it\, se auzi clar vo cea sau,<br />
mai degrab\, [oapta preotului Io<strong>an</strong> Florenski,<br />
îngânând o rug\ciune, pe care to]i cei pre zen]i<br />
o mai auziser\ de la el când c\ra roaba cu pie -<br />
tre sau t\ia pini în taiga, ori când era dus la<br />
carcer\:<br />
– Sfinte Dumnezeule,<br />
Sfinte tare,<br />
Sfinte f\r\ de moarte,<br />
Miluie[te-ne pre noi…<br />
Prime[te în Împ\r\]ia Ta sufletul robului<br />
T\u Yvvi…<br />
Aici se auzi [i vocea imamului Abdurahm<strong>an</strong><br />
din Buhara:<br />
– Proorocule Mohamed, ocrote[te-l pe<br />
cre dinciosul T\u Yvvi…<br />
Rabinul Moses î[i ridic\ [i el palmele c\tre<br />
cer:<br />
– Dumnezeu al lui Moise [i al Patriarhilor<br />
Dintâi, bucur\-te de jertfa fiului Yvvi…<br />
Aceste [oapte, care r\sunar\ pân\ depar -<br />
te sub cupola cerului, au fost pe dat\ preluate<br />
de ceilal]i de]inu]i: era o rug\ciune izvorât\ din -<br />
tr-o mie de piepturi, rostit\ în genunchi, cu o -<br />
chii în p\mânt, cu palmele la piept, la frunte<br />
sau întoarse spre bol]i, ca într-o mie de graiuri<br />
diferite.<br />
Bezbojenka era o „închisoare a popoa re -<br />
lor”. Erau între cei de]inu]i oameni de diverse<br />
rase, de diferite religii, de diferite civiliza]ii.<br />
Închisoarea aceasta devenise demult un<br />
spa]iu al toler<strong>an</strong>]ei, dar nu între c\l\i [i jertfe,<br />
ci între cei sacrifica]i: probabil acesta a fost<br />
unicul loc din lume, poate [i din istorie, unde,<br />
în acela[i timp, credincio[i [i atei, ortodoc[i [i<br />
catolici, ebraici [i musulm<strong>an</strong>i, protest<strong>an</strong>]i [i<br />
adventi[ti, bapti[ti [i tibet<strong>an</strong>i, budi[ti [i [intoi[ti<br />
au rostit aceea[i rug\ciune. Fiecare, în limba<br />
[i în credin]a sa.<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Boris El]in<br />
În acea clipit\, fiecare dintre ei putea zi ce:<br />
„eu sunt al]ii”, „eu sunt ceilal]i”, „eu sunt mul]i”.<br />
Când gardienii prinser\ s\ trag\ focuri de<br />
avertisment, s\-i loveasc\ peste gur\ cu boc<strong>an</strong> -<br />
cii [i cu patul armelor, s\-i [fichiuiasc\ cu cnutul,<br />
ca s\-i fac\ a înceta s\ se roage, ei nu-i mai<br />
auzeau. Evadaser\ cu to]ii în rug\ciune. Dumnezeu<br />
era cu dân[ii. Chiar dac\ pentru fiecare<br />
dintre ace[ti suferinzi El avea nume diferite:<br />
Savoat, Yehova, Iisus, Mahomed, Bu da, {iva,<br />
ei sim]eau: Cel de Sus era acolo, a jutându-i s\<br />
reziste [i s\ spere.<br />
Nimeni nu mai auzea vocifer\rile lui Mâ -<br />
[in, nimeni nu mai sim]ea înc\l]\rile [i pumnii<br />
gardienilor lovindu-le cre[tetul, umerii, genun -<br />
chii, gura care se ruga:<br />
– Sfinte Dumnezeule,<br />
Sfinte tare,<br />
Sfinte f\r\ de moarte,<br />
Miluie[te-ne pre noi…<br />
Loviturile continuar\ mai mult de o or\.<br />
Dar nimeni nu se clinti din loc. Dar nimeni nu<br />
Însemn\ri ie[ene
enun]\ la rug\ciune. Nici chiar pu]inii atei [i<br />
liber cuget\tori, pe care, minune! aceast\ so -<br />
lidaritate um<strong>an</strong>\ îi f\cuser\ s\ simt\ aceea[i<br />
tain\ a credin]ei înv\luindu-i [i pe ei.<br />
Pân\ la urm\ întemni]a]ii au învins: au<br />
fost întor[i cu to]ii în celule. Ca s\-[i serbeze<br />
Pa[tele lor, cu ap\ chioar\ [i o coaj\ de pâine<br />
uscat\, care urma s\ li se aduc\ la prânz [i ca -<br />
re avea s\ le fac\ ziua s\rb\toare.<br />
Numai p\rintele Florenski a fost ridicat de<br />
solda]i [i dus în carcer\.<br />
Tot în carcere separate au fost du[i un ra -<br />
bin mozaic, un imam musulm<strong>an</strong>, un preot da -<br />
lai-lama, un episcop catolic, un prezbiter bap -<br />
tist [i un [am<strong>an</strong> eschimos…<br />
P\rintele Io<strong>an</strong> [tia c\ va sta acolo 10 sau<br />
15 zile. Într-o celul\ de beton, în întuneric, cu<br />
ap\ pe jos, celul\ friguroas\, îngust\, foind de<br />
[obol<strong>an</strong>i.<br />
Dar el era fericit. În acea zi, cu z\pad\ pe<br />
culmi, Dumnezeu coborâse de la locul Lui din<br />
cer ca s\ fie cu ei, îl sim]ise ca niciodat\ a proa -<br />
pe, acolo, prin tre ei, la Bezbojenka, închisoa -<br />
rea de la margi nea lumii…<br />
Acest incident îi f\cu pe ini]iatorii „acestui<br />
lag\r al popilor” s\-[i recunoas c\ e[ecul [i s\-i<br />
împr\[tie pe locatarii de la Bezbojenka în ce -<br />
lelalte peste 100 de lag\re – pentru criminali<br />
de drept comun, pentru de ]i nu]i politici, pentru<br />
ho]i, pentru sabotori [.a.m.d. – din peninsul\.<br />
II. }ig\rile lui Dumnezeu<br />
Înainte de Zare<strong>an</strong>ka, p\rintele Io<strong>an</strong> Florenski<br />
fu repartizat la Ciornâi Potok, lag\rul pentru<br />
criminali de drept comun de lâng\ Obi.<br />
Preotul nimeri în ]arcul fiarelor: asasini,<br />
violatori, cu]itari, ho]i, comploti[ti, delicven]i,<br />
contrab<strong>an</strong>di[ti, escroci, tri[ori, paricizi, psiho -<br />
pa]i, punga[i, c<strong>an</strong>ibali.<br />
Când a fost împins în barac\, un tip care<br />
ar\ta ca un camion, i-a zis:<br />
– Popo, tu vei dormi lâng\ hârd\u.<br />
Baraca, iar în ea erau peste o sut\ de de ]i -<br />
nu]i, t\cut\ ca un cimitir, se pref\cu c\ nu aude.<br />
Pricepu c\ el e starostele [i nu avea nici un<br />
rost s\ nu i se supun\. Acesta era, cum avea<br />
s\ afle mai târziu, Gri[a Piterski, celebrul ho]<br />
Însemn\ri ie[ene<br />
în lege [i asasin notoriu. El avea o cabin\ se -<br />
parat\ din scânduri în cap\tul bar\cii.<br />
Abia î[i puse bocceaua pe patul cel mai de<br />
jos dintr-un corp de patru priciuri, c\ „[eful”<br />
se apropie de el [i îi spuse:<br />
– Am o propunere: s\ facem schimb de ]oale.<br />
Ce zici?<br />
{i-i dezbr\c\ aproape cu sila rasa de preot<br />
înc\ bun\, pe care Gri[a o îmbr\c\ în rumoa -<br />
rea vesel\ a celorlal]i.<br />
– S\-mi spune]i „sfin]ia voastr\”, se adre -<br />
s\ el înveselit camarazilor s\i, coborând mâna<br />
peste cre[tetele unora dintre ciracii din preaj -<br />
m\, ca s\-i „binecuvânteze”.<br />
Într-o dup\-amiaz\ de duminic\, de]inu]ii<br />
se plictiseau. Gri[a Piterski s-a apropiat de pre -<br />
ot [i i-a zis o]\rât:<br />
– Popo, stai [i molf\i cu ochii închi[i toat\<br />
ziua, semn c\ te rogi în draci. V\d c\ vrei s\ a -<br />
jungi în rai f\r\ noi. {i m-am gândit: n-ai pu tea<br />
s\-l rogi pe Dumnezeul acesta al t\u, s\ ne tri -<br />
mit\ ni[te ]ig\ri, c\ noi murim dac\ nu fu m\m.<br />
N-am tras fum în mine de patru luni de zile. Iar<br />
aista, Dumnezeu, cum îi zici, ne las\ s\ murim.<br />
P\rintele Io<strong>an</strong> [tia [i el: râul Obi era în -<br />
ghe]at [i de mai multe luni de zile nici un va -<br />
por nu ajunsese pân\ la ei. Pe cel cu ]ig\ri îl<br />
surprinse iarna pe drum.<br />
– Roag\-te pentru ce ]i-am spus, insist\<br />
haramba[a. Nu fi egoist [i te ruga doar pentru<br />
tine, pentru ca s\-]i preg\teasc\ Dumnezeu un<br />
loc în rai, care, vezi, s\ nu mai fie lâng\ hâr -<br />
d\u ca aici.<br />
P\rintele Io<strong>an</strong> le propuse pe un ton calm,<br />
ca la Bezbojenka:<br />
– S\ ne rug\m cu to]ii…<br />
– Nu! F\-o f\r\ noi! i-a spus Gri[a [i se în -<br />
drept\ c\tre cabina sa din fundul bar\cii.<br />
Clericul se a[ez\ în genunchi [i începu s\<br />
se roage:<br />
– Sunt mic, Doamne, [i p\c\tos. N-am în -<br />
dr\znit niciodat\ s\ te rog ceva pentru mine,<br />
nevrednicul. Doamne, trimite-le neferici]ilor<br />
acestora ]ig\rile „Belomor-c<strong>an</strong>al”, ca s\ nu se<br />
cread\ uita]i de tine. Doamne, îndr\znesc s\<br />
cred c\ ace[ti n\p\stui]i, tr\gând în piept fu -<br />
mul de ]igar\ î[i vor aminti de tine. {tiu c\ vi -<br />
na mea e de neiertat, pentru c\ fumatul e un<br />
p\cat, iar eu te rog s\-i aju]i pe ace[ti oameni<br />
s\ p\c\tuiasc\. Dar chinul lor este f\r\ margini<br />
[i numai tu po]i s\ mai scazi din el…<br />
Se rug\ neîntrerupt vreo 4-5 ore, nu departe<br />
de hârd\u, în genunchi, ca la biseric\.<br />
Dar în curând [mecherii uitar\ de el, fiecare c\utându-[i<br />
de ale sale. Într-un târziu, Gri[a Pi -<br />
terski ie[i din cabin\, veni lâng\ el [i-l scuip\<br />
cu dispre]. A fost ca un semnal. Caracuda a s\ -<br />
rit de pe paturile de scânduri [i a procedat la<br />
fel. El nu le acord\ nici o aten]ie, se [tergea de<br />
flegme [i se ruga mai departe. Asta-l enerv\<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Dominique de Villepin<br />
[i mai mult pe Piterski, care se mai apropie o<br />
dat\ [i-l lovi cu pumnul peste ceaf\.<br />
– Parazi]i ce sunte]i! Am\gi]i poporul.<br />
Imediat t\b\râr\ asupra lui [i al]i peze -<br />
venchi, lovindu-l cu pumnii [i picioarele ca la<br />
fasole. El c\zu la p\mânt, în timp ce se mai<br />
ruga pentru ei:<br />
– Doamne, ajut\-i pe ace[ti neferici]i. Tri -<br />
mite-le ]ig\ri…<br />
Dar Dumnezeu nu avea ]ig\ri. {i loviturile<br />
nu conteneau. Doar c\ acum erau ceva mai<br />
vesele.<br />
-<br />
mişcarea literara · mişcarea li<br />
21
-<br />
mişcarea literara · mişcarea li<br />
22<br />
Apoi îl l\sar\ z\când într-o balt\ de sânge.<br />
Dup\ aproximativ o or\, când uitar\ demult<br />
de preot, întemni]a]ii au auzit tr\gându-se z\ -<br />
vorul exterior [i u[a grea de fier deschizându-se<br />
larg. {i vocea unui caraliu, care-i <strong>an</strong>un]\:<br />
– Bucura]i-v\, derbedeilor! S-a dezghe]at<br />
Obiul [i vaporul cu ]ig\ri a ajuns în sfâr[it [i la<br />
voi…<br />
{i a pus un sac de ]ig\ri – por]ia lor pe ultimele<br />
patru luni – lâng\ u[\…<br />
De]inu]ii s-au repezit ca <strong>an</strong>imalele, h\me -<br />
si]i s\ trag\ în piept un fum de ]igar\, aproa -<br />
pe devorând sacul.<br />
La un moment dat, o voce ca un muget cu -<br />
tremur\ baraca. Era Gri[a Piterski:<br />
– Opri]i! Nimeni nu se atinge de ]ig\ri. Pu -<br />
ne-le la loc! îi d\du el unuia dintre camarazii<br />
s\i peste mân\.<br />
{i dup\ ce fum\torii au adus supu[i pachetele<br />
cu ]ig\ri, aruncându-le înapoi în sac,<br />
a[teptând ca Gri[a s\ le împart\ ca de obicei,<br />
ho]ul în lege le zise:<br />
– }ig\rile acestea nu sunt ale noastre. A -<br />
ceste ]ig\ri sunt ale lui.<br />
{i ar\t\ spre ghemotocul de carne [i sân -<br />
ge care z\cea lâng\ hârd\u.<br />
– El le-a cerut. Lui i s-au dat. El s\ le împart\.<br />
El s\ ne dea, dac\ va mai voi.<br />
Mah\rul a ridicat sacul cu ]ig\ri [i l-a a[e -<br />
zat lâng\ preot. Apoi s-a dezbr\cat [i de ras\:<br />
– D\-mi zdren]ele mele, p\rinte! Am o mo -<br />
rât la via]a mea patru indivizi: un activist de<br />
partid care m\ înjurase de mam\, un mili]i<strong>an</strong><br />
care tr\sese în mine [i nu m\ nimerise, un ho]<br />
care a pr\dat un orfelinat din Tobolsk [i un ]âr -<br />
covnic care vindea ico<strong>an</strong>e scoase dintr-o m\ -<br />
n\stire, [i de la nimeni nu mi-am cerut iertare.<br />
Acum vreau s\ te rog s\ m\ ier]i, popo!<br />
A zis [i s-a a[ezat în genunchi, ad\ugând<br />
în [oapt\:<br />
– A[ vrea s\ te rog s\ ne dai câte o ]igar\.<br />
Din ale tale. C\-s ale tale. C\ n-am fumat de<br />
patru luni de zile, {i noi murim dac\ nu fu m\m.<br />
P\rintele Io<strong>an</strong> s-a ridicat cu greu în picioa re,<br />
[i-a [ters fa]a de sânge, a f\cut semnul cru cii<br />
deasupra sacului cu putoare [i a îngânat cu greu:<br />
– Domnului s\-i mul]umim. El s-a milos ti -<br />
vit de noi.<br />
{i încet a împins sacul c\tre Piterski. Ace -<br />
la a zis:<br />
– Aten]ie, e por]ia noastr\ pentru ultimele<br />
patru luni de zile. Fiecare s\ se apropie [i s\-[i<br />
ia ceea ce i se cuvine.<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Nicolas Sarkozy<br />
Niciodat\ p\rintele Io<strong>an</strong> nu s-a sim]it mai<br />
bogat. Cel de Sus îi trimisese acest sac de ]i g\ri,<br />
ca un semn c\ nu l-a p\r\sit. Când de]i nu ]ii prin -<br />
ser\ s\-[i aprind\ ]ig\rile, fumul ie [ea prin cr\ -<br />
p\turile de la u[i [i pe geamuri î n\l]ându-se<br />
drept spre cer, ca un fum de jert f\.<br />
Apoi, la ora prânzului, au fost du[i în sala<br />
de mese: la coaja lor de pâine cleioas\ [i la a -<br />
pa chioar\ numit\ ciorb\.<br />
P\rintele Io<strong>an</strong> se aplec\ deasupra gamelei<br />
sale: se auzea cum de durerea fizic\ care nu-i<br />
trecuse înc\ lacrimile îi picurau – pic! pic! –<br />
în lichidul acela le[ios.<br />
Aici r\sun\ iar vocea lui Piterski:<br />
– Hei, popo! F\-]i datoria: blagoslove[te-ne<br />
haleala!<br />
Abia atunci p\rintele Io<strong>an</strong> observ\ c\ nimeni<br />
nu se atinsese de mâncare: to]i a[teptau<br />
rug\ciunea lui.<br />
S-a ridicat greoi în picioare:<br />
– Doamne, blagoslove[te mâncarea [i b\u<br />
tura robilor t\i…<br />
De[i durerea îi chinuia toat\ fiin]a, o bucu -<br />
rie t\inuit\ îl înv\lui. Imediat to]i acei delin c -<br />
ven]i se aruncar\ s\-[i soarb\ leoarca din ga mele.<br />
Acele <strong>an</strong>imale ve[nic fl\mânde aveau s\<br />
recunoasc\ mai apoi c\ a fost pentru prima<br />
dat\ de când se aflau în lag\r, când se ridicar\<br />
de la mese s\tui, de[i fuseser\ servi]i cu ace -<br />
ea[i hr<strong>an</strong>\ de fiecare zi.<br />
III. Spoved<strong>an</strong>ia p\rintelui Io<strong>an</strong><br />
„Mi-i dor de Tine, Doamne, ca de-o fat\!”<br />
V. Voiculescu<br />
Într-o noapte lung\ de iarn\ polar\, p\rintele<br />
Io<strong>an</strong>, care z\cea de mai multe luni nemi[ -<br />
cat în patul s\u, i-a chemat pe tovar\[ii lui de<br />
barac\ s\ se dea mai aproape, zicându-le:<br />
– Fra]ilor, vreau s\ m\ spovedesc. Am o tain\,<br />
pe care nu vreau s-o iau cu mine în mor -<br />
mânt. {i pentru c\ nu este aici duhovnic [i n-am<br />
altcuiva cui o spune, rogu-v\, asculta]i-o [i, da -<br />
c\ ve]i putea s\ m\ ierta]i pentru p\catul ca -<br />
re-l port, ierta]i-m\, c\ simt c\ ceasul meu e<br />
aproape. Iar dac\ nu – s\ r\mân p\c\tos [i<br />
treclet [i pe lumea cealalt\.<br />
Încet baraca se îngr\m\di în jurul lui.<br />
Preotul surâse blând, pentru prima dat\<br />
de când se afla printre ei fu v\zut schi]ând un<br />
zâmbet.<br />
– Închisoarea mi-a amintit c\ sunt [i eu<br />
om, [i-s atotputernic, începu el. C\ci am fost<br />
deseori scuipat [i înjosit, dar sufletul nu mi l-a<br />
putut nimeni birui. {i dac\ nu era temni]a, nu<br />
[tiu de ce cred c\ Domnul nu m-ar fi recunoscut.<br />
De aceea am zis de zeci de ori pe zi: bla -<br />
goslovit\ s\ fii tu, închisoare! Aici m-am con -<br />
vins c\ zadarnic cl\de[ti binele lumesc, dac\<br />
el nu trece prin rug\ciune [i renun]are…<br />
– Las\-te întrebat, p\rinte, a zis Mendelstam.<br />
Ce ai pe suflet [i ai vrea s\ la[i aici pe<br />
p\mânt, ca s\ nu te trag\ povara p\catului<br />
înapoi când sufletul î]i va zbura c\tre ceruri?!<br />
– Am refuzat s\-l aduc pe Antihrist în bise -<br />
ric\, dar nu pentru asta m-a pedepsit Dumne -<br />
zeu, ci pentru c\ am fost c\lc\torul poruncii<br />
Însemn\ri ie[ene
a zecea. Iar omul de aceea [i e om, c\ n-are<br />
putere de a se birui pe sine.<br />
Se ridic\ în capul oaselor ca s\-i cuprind\<br />
cu privirea pe to]i [i continu\.<br />
– Eu, fra]ilor, la via]a mea am iubit pe ci -<br />
ne va pe care l-am urât de moarte. Eram preot<br />
tân\r la o m\n\stire din mun]i. La slujbe ve -<br />
nea [i lume din satele din împrejurimi. Odat\,<br />
la o liturghie am v\zut o tân\r\ care st\tea<br />
postat\ sfid\tor înaintea tuturor chiar în fa]a<br />
mea. {i se uita numai în ochii mei. {i a[a câ -<br />
teva duminici la rând, pân\ am început s\ m\<br />
bâlbâi pe ev<strong>an</strong>gheliile din care citeam. O che -<br />
ma Efrema. Eram r\nit de frumuse]ea ei. {i<br />
zgând\rit am fost pân\-n inim\ de ochii ei<br />
pr\p\stio[i. {i le-am spus într-o zi ortacilor de<br />
ascez\ c\ m-am îmboln\vit [i l-am rugat pe alt<br />
frate s\ m\ înlocuiasc\. Dar eram chiar bolnav:<br />
nu aveam poft\ de mâncare, m\ uscam<br />
pe picioare, aveam insomnii, oftam din senin<br />
[i nu [tiam ce boal\ e asta. {i pe la mijlocul li -<br />
turghiei, cel care ne trimite ispitele m-a ridicat<br />
din pat, îndemnându-m\ s\ m\ duc la biseri -<br />
c\, s\ v\d dac\ e la locul ei. {i am v\zut-o stând<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Jose M<strong>an</strong>uel Barroso<br />
Însemn\ri ie[ene<br />
între credincio[i [i c\utându-m\ cu ochii. {i<br />
atunci ca s\-l birui pe diavolul din mine, c\ci<br />
eu în loc s\ chibzuiesc la Domnul m\ prin deam<br />
în fa]a ico<strong>an</strong>elor gândindu-m\ la acea Efre -<br />
ma, m-am cerut la stare] s\ m\ trimit\ la un<br />
loc de rug\ciune din al]i mun]i.<br />
Am plecat la un mitoc, unde am tr\it ca o<br />
fiar\ s\lbatic\. Nu mâncam decât <strong>an</strong>afor\ [i<br />
nu beam decât z\pada pe care o topeam cu<br />
buzele. {i m\ închinam fierbinte, zi [i noapte.<br />
{i odat\, pe când m\ rugam Celui de Sus<br />
s\ m\ ajute ca s\ m\ înfrâng pe mine, Efrema<br />
a ajuns cu un frate pân\ acolo la sih\strie. Îl<br />
min]ise c\ e sora mea, [i-acela, om naiv, îi spu -<br />
sese unde m\ aflu.<br />
Când am v\zut-o, m-am speriasem grozav.<br />
Sem\nam cu un om electrocutat, care nu-[i<br />
poate dezlipi mâna de pe sârma uciga[\.<br />
Când fratele a intrat s\ se închine la icoa -<br />
nele din schit, r\mas\ numai cu mine, ea mi-a<br />
spus:<br />
– P\rinte Io<strong>an</strong>, vreau s\ te rog s\ m\ spo -<br />
vede[ti.<br />
{i când i-am pus epitrahilul pe cap, ea a<br />
început s\ plâng\ sub el f\r\ s\ se mai<br />
poat\ ogoi:<br />
– Ce s\ fac, p\rinte, c\ te iubesc?! Nu<br />
pot dormi, nu pot mânca, nu am pace, de<br />
când te-am v\zut m\ gândesc numai la<br />
sfin]ia ta…<br />
Atunci i-am scos epitrahilul de pe cre[ -<br />
tet, m-am a[ezat în genunchi în fa]a ei [i<br />
am b\tut met<strong>an</strong>ii, ca în fa]a unei ico<strong>an</strong>e,<br />
[i i-am zis cu lacrimi în ochi:<br />
– Efrema. Ai mil\ de mine. Nu m\ u -<br />
cide. Eu i-am juruit via]a mea Domnului [i<br />
pe tine nu te pot iubi decât ca pe o sor\<br />
întru Domnul nostru Iisus Hristos. Las\m\,<br />
sufletul [i a[a îmi este tulbure ca o<br />
ap\ în care s-au rev\rsat viiturile. Du-te în<br />
drumul t\u. E[ti tân\r\ [i frumoas\. G\ -<br />
se[te-]i pe altcineva pe care s\-l iube[ti ca<br />
pe b\rbatul t\u… Te implor s\ nu m\ ne -<br />
noroce[ti…<br />
Astea i-am zis [i înc\ altele pe care nu<br />
le mai ]in minte. {i am prins amândoi s\<br />
bocim, iar când a ie[it fratele din metoc<br />
ne-a g\sit pe amândoi îngenunchea]i în<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S: Vladimir Voronin<br />
z\pad\, cuprin[i ca doi fra]i care nu s-au v\zut<br />
de-un secol [i plân gând neogoi]i, cu lacrimile<br />
unuia amestecate cu ale celuilalt…<br />
Pe urm\ Efrema mi-a s\rutat mâna, de-am<br />
sim]it-o ca ars\ în acel loc mai multe zile, [i a<br />
plecat.<br />
{i din acel moment a început iadul meu.<br />
Deschideam ceaslovul [i vedeam ochii ei.<br />
Citeam vie]ile sfin]ilor, gândindu-m\ la E -<br />
frema.<br />
M\ închinam la ico<strong>an</strong>e [i-n toate z\ream<br />
chipul p\c\toasei.<br />
Odat\ am cuprins tulpina unui fag [i am<br />
sim]it cum sângele a început s\ fiarb\ în mine<br />
ca laptele pus pe foc, pentru c\-mi închi pui -<br />
sem, o, suflet p\c\tos, c\ o ]in în bra]e pe ea.<br />
{i atunci m-am hot\rât s\ mor.<br />
Umbla prin mun]i o hait\ turbat\ de lupi,<br />
care ataca oameni, sp\rgea stâne, sfâ[ia cai,<br />
sugruma câini. I-am auzit urletele în câteva<br />
nop]i pe o vale, zis\ a Fagilor, apoi am dat [i<br />
de urmele ei. Avea o potec\ pe care cobora<br />
din munte spre o stân\ din vale, c\reia-i tot<br />
da târcoale. {i într-o noapte cu lun\ am ie[it<br />
-<br />
mişcarea literara · mişcarea li<br />
23
-<br />
mişcarea literara · mişcarea li<br />
24<br />
înaintea haitei pe trec\toare. Coborau prin<br />
z\pada înalt\ din munte, vreo dou\zeci de lupi<br />
fl\mânzi [i iu]i, în frunte cu o lupoaic\ voi ni -<br />
c\. La început, când am sim]it c\ mi se ridic\<br />
p\rul m\ciuc\ în cre[tet am vrut s\ fug, dar<br />
m-am gândit la Efrema [i am r\mas locului.<br />
Lupii s-au apropiat, s-au oprit la câ]iva pa[i<br />
înaintea mea [i, sim]ind mirosul c\rnii de om,<br />
m-au studiat [i m-au adulmecat o vreme, întin -<br />
zând n\rile sub]iri c\tre mine [i, ridicând boturile<br />
lor c\tre lun\, de le-am v\zut col]ii lor scli -<br />
pind ca ni[te junghiuri de o]el, apoi – prima<br />
s-a ferit lupoaica, iar dup\ ea, unul câte unul,<br />
[i ceilal]i lupi – au croit dou\ pârtii adânci prin<br />
troi<strong>an</strong>ul înalt dintr-o parte [i din alta, lunecând<br />
pe lâng\ locul în care m\ oprisem stâlp cu n\ -<br />
dejde c-a[ fi putut muri f\r\ p\cat, [i cobo rând<br />
f\r\ s\ se gr\beasc\ înspre satul din vale, toa -<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Hugo Chavez<br />
t\ acea hait\ fl\mând\ înconjurându-m\<br />
cu dispre]…<br />
Dup\ aceea m-am rugat de Dumnezeu<br />
s\ `mi dea puterea s\ o uit, dar<br />
[i Bunul m\ p\ r\ sise… {i-n aceast\ închisoare<br />
a mea de mul te ori îmi ap\rea<br />
ico<strong>an</strong>a ei în fa]\ [i iadul aces ta în care<br />
m\ mutasem mi s-a p\rut blând.<br />
Asta e taina mea, fra]ilor. [i dac\<br />
pute]i, rogu-v\, de m\ ierta]i, a zis el<br />
adresându-li-se ca unor duhovnici c\ro -<br />
ra li s-a m\rturisit. Iar dac\ nu, bles te -<br />
mat s\ fiu…<br />
Apoi a descusut atent, cu un deget<br />
pe ca re-l vârâse în cus\tur\, perna,<br />
sco]ând, ascuns în vata ei, un cap\t de<br />
lumânare, pe care l-a aprins, rostind cu<br />
vocea lui, tot mai stins\:<br />
– Domnul [i Dumnezeul nos -<br />
tru Iisus Hristos, cu darul [i cu<br />
îndur\rile sale de oameni, s\ m\<br />
ierte pe mine p\c\tosul [i s\ m\<br />
dezlege de toate p\catele mele,<br />
cu voie sau f\r\ de voie… A min…<br />
Zicând acestea p\rintele I -<br />
o<strong>an</strong> a t\cut.<br />
Mendelstam, a vorbit atunci<br />
cu tonalitatea unui rabin:<br />
– Doi oameni care se iubesc co rec -<br />
teaz\ ceea ce este nedes\vâr[it sau r\u<br />
alc\tuit în crea]ia lui Dumnezeu, p\rin -<br />
te. În acea femeie ai c\utat perfec ]iu -<br />
nea dintâi, pe care a pus-o Cel de Sus<br />
în fiecare dintre oameni. [i ai g\si t-o.<br />
Dar te-ai temut ca aceast\ iubire p\ -<br />
mânteasc\ s\ n-o umbreasc\ pe cea -<br />
lal t\, cereas - c\. Iar dragostea cea p\ -<br />
mânteasc\ tot El ]i-a trimis-o, s\-]i aminteasc\<br />
c\ e[ti om cu sl\biciuni [i p\cate.<br />
Prin ea l-ai cunoscut [i mai bi ne<br />
pe Cel de Sus [i minun\]ia lucr\rilor<br />
sale… Iar Efrema, ea te-a modelat, ca<br />
[i Dumnezeul la care te rogi, f\r\ s\ [tii,<br />
[i te-a apropiat [i mai mult de sfin]enie.<br />
Miluit s\ fii, p\rinte Io<strong>an</strong>!<br />
– Mul]umesc, fra]ilor! Pentru c\<br />
m-a]i ascultat, a zis p\rintele Io<strong>an</strong> [i a<br />
amu]it.<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Vaclav Havel<br />
Cineva trecu palma prin dreptul fe]ei lui<br />
s\ vad\ dac\ mai respir\. Când lumânarea a -<br />
proape c\ se topi, preotul schi]\ un surâs, ca<br />
de-un vis pe care-l vedea numai el sau de o în -<br />
tâlnire pe care o tânji întreaga lui via]\, mur -<br />
mu rând:<br />
– E-e-frema!<br />
Tot atunci r\sufl\ o dat\ adânc [i, când su -<br />
fletul i se desprinse de trup, lumânarea tres\ri<br />
brusc, risipindu-[i lumina pe jos.<br />
Pentru prima dat\ în veacul ei de barac\,<br />
scândurile necioplite de brad, din care erau<br />
f\cute priciurile, dar [i podelele a[chioase, începuser\<br />
s\ em<strong>an</strong>e mireasm\ de t\mâie.<br />
{i când cineva trase p\tura de pe geam,<br />
cerul cu miile lui de stele intr\ peste acei de -<br />
]inu]i, care-[i mai amintir\ o dat\ în acea<br />
noapte lun g\ c\ ei sunt oameni, oameni pe<br />
care Cel de Sus i-a f\cut dup\ chipul [i ase -<br />
m\narea Sa.<br />
Însemn\ri ie[ene
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Crist
Glose la „nea[ezare“<br />
(Dou\ c\l\torii) *<br />
Într-o vinere a <strong>an</strong>ului 1841, pe la orele<br />
trei ale dup\-amiezii, dintr-un Bucure[ti viforos,<br />
porne[te spre Ia[i cu o scrisoare de-a<br />
boierilor munteni c\tre domnul Mihail Stur -<br />
dza, în delicata chestiune a unirii Principa -<br />
telor, tân\rul de 25 de <strong>an</strong>i, Ion Ghica. Fil -<br />
mul acestui voiaj face obiectul C\l\toriei de<br />
la Bucure[ti la Ia[i înainte de 1848, u na dintre<br />
misivele adresate prietenului V. Alec s<strong>an</strong> -<br />
dri, patru decenii mai târziu (20 iunie 1881).<br />
O genera]ie nou\, avântat\, preg\tea vii -<br />
torul modern al ]\rii. Precum în zilele noas -<br />
tre, am spune, minus el<strong>an</strong>ul juvenil, c\ci e<br />
pu]in probabil ca tinerii de ast\zi s\ poat\<br />
propune un pasaj de consisten]a a cestuia:<br />
„Grei, dar pl\cu]i <strong>an</strong>i am petrecut noi împreun\;<br />
mult am luptat noi, tinerii de pe<br />
atunci, cu prejude]ele [i cu obice iuri le cele re -<br />
le, mult am apropiat noi clasele în tre dân -<br />
sele; multe idei gre[ite de ale b\ trâ ni lor [i<br />
de ale boierilor am spulbe at [i mul te idei<br />
moderne am împlântat în spi ri te; mult\<br />
rugin\ am cur\]it de pe mul]i. Am f\cut-o<br />
respectând credin]ele fiec\ ru ia, cinstind<br />
perii cei albi, l\udând [i admi rândfapta bu -<br />
n\, oriunde venea [i ve ne rând pe acei cari<br />
iubeau ]ara [i drepta tea. Lucram [i luptam<br />
nu împins de se tea de posturi bine pl\ti -<br />
te sau de dorin ]e de r<strong>an</strong> guri pe scara ar -<br />
hontologiei, dar nu mai de dorin]a de a<br />
dezvolta în spi ri te [i în i nimi sentimentul<br />
binelui, al frumosu lui [i iubirea de ]ar\“.<br />
La vremuri noi, oameni, orient\ri, priorit\]i<br />
noi [i, evident, un alt mod de a c\ -<br />
* Din volumul secund al studiului Glose la<br />
„nea[ezare“. Ipostaze literare ale ethosului ro -<br />
mânesc. Veacul al XIX-lea, `n curs de apari]ie.<br />
I<br />
Însemn\ri ie[ene<br />
l\tori. Nu ca la 1881, când un drum Bu cure[ti<br />
– Ia[i însuma „17 ceasuri, minut cu<br />
minut“, reu[ind, totu[i, s\ debarce la destina]ie<br />
c\l\tori hr\ni]i, odihni]i [i mul ]umi]i<br />
de pre]ul deplas\rii (80 de fr<strong>an</strong>ci). Cu atât<br />
mai pu]in ca la 1840, când locul trenului<br />
era ]inut de vestita c\ru]\ de po[t\.<br />
Fiind vorba de povestea unei c\l\torii,<br />
detalierile se impun.<br />
Pân\ la Bariera Mo[i lor, bri[ca ruleaz\<br />
pe caldarâm. L\udabil, dac\ dispropor]ia<br />
dintre dimensiunile restrânse ale atelajului<br />
[i num\rul impresion<strong>an</strong>t de bidivii din do -<br />
tare (opt !), nu ar fi generat un vacarm a -<br />
surzitor, bulucind lu mea îngrozit\ pe la u[i<br />
[i pe la ferestre.<br />
Faptul în sine nu are nimic spectaculos<br />
[i poate c\ nu ar fi trebuit consemnat. Mij -<br />
loacele de tr<strong>an</strong>sport au f\cut dintotdeauna<br />
zgomot, indiferent de st<strong>an</strong>dardul tehnolo -<br />
gic încorporat. Dar nu [i de ]ar\. În Vi e na<br />
boierului Dinicu Golescu, unde „cea dintâi<br />
grij\ [i datorie a fie[tec\ruia a ceas ta este:<br />
a nu aduce altuia câtu[i de pu ]i n\ su p\ -<br />
rare“, un asemenea comporta ment ar fi fost<br />
de neimaginat.<br />
De la Podul Târgului din Afar\, începe<br />
„[leaul“. Drum de ]ar\, când colbuit, când<br />
gloduros. Cu timpi record î<strong>nr</strong>egistra]i (pa -<br />
tru ore pentru [aisprezece kilometri, o zi<br />
bun\ pân\ la Urziceni, dou\ pân\ la Foc -<br />
[<strong>an</strong>i) [i accidente soldate cu n\ruirea mij -<br />
locului de tr<strong>an</strong>sport [i întreruperea c\l\ -<br />
to riei. Încheiat\ de ast\ dat\ dup\ cinci<br />
zile chinuitoare [i o cheltuial\ subst<strong>an</strong>]ial\.<br />
Scufundate în tin\ „groas\, cleioas\ [i<br />
adânc\“ stau nu doar drumurile ori cur]ile<br />
po[telor, ci [i capitalele de jude]. Urziceniul<br />
e „înecat în mocirl\ dintr-un cap\t la altul“.<br />
O promiscuitate sordid\ domne[te în<br />
incinta locuin]ei c\pit<strong>an</strong>ului po[tei. Loca -<br />
tarii de drept (so], so]ie, copil) [i mu[teriii<br />
de ocazie împart, la gr\mad\, un pat p\ -<br />
rel nic, într-o „c\ldur\ amestecat\ cu du -<br />
hoare de oameni adormi]i, de nu-]i pu -<br />
teai trage sufletul“.<br />
Exist\ în epoc\ [i realit\]i civilizatorii<br />
ce asigur\ un st<strong>an</strong>dard cât de cât europe<strong>an</strong><br />
unei urbe. E cazul hotelului Petersburg,<br />
din casele lui Petrache Mavrogheni, frec -<br />
ventat de clientela cosmopolit\ a Ia[ului.<br />
La Ion Ghica, englezoaica d-r\ Bishop pre -<br />
g\te[te, în comp<strong>an</strong>ia „marelui harpist Bo -<br />
za“, un concert g\zduit de generalul Tu do -<br />
ric\ Bal[. La Alecs<strong>an</strong>dri, pictorul fr<strong>an</strong>cez<br />
din Balta-Alb\ risca extinc]ia prin in<strong>an</strong>i]ie.<br />
La Negruzzi [i Kog\lnice<strong>an</strong>u, provincialii<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Adri<strong>an</strong> P\unescu<br />
sunt atin[i în ceea ce au mai scump – pun -<br />
ga personal\. Prin tarifele practicate, Regensburg,<br />
patronul, a reu[it s\ str\mute<br />
haiducia de la drumul mare, în camerele [i<br />
salo<strong>an</strong>ele eleg<strong>an</strong>te, cu personal stilat, ale<br />
propriet\]ii sale.<br />
25
26<br />
Calitativ, serviciile nu difer\ subst<strong>an</strong>]ial<br />
de realit\]ile civilizatorii: ating acelea[i co -<br />
te de perform<strong>an</strong>]\, invariabil mediocre [i<br />
mereu generatoare de disconfort. Crimina -<br />
le, când ambi]ioneaz\ s\ afirme mai ap\ -<br />
sat nota specific\. Astfel, faptul de a fi<br />
ex pus într-o bri[c\ privirilor însp\imântate<br />
ale trec\torilor, nu comport\ cine [tie ce risc.<br />
Nici sud\lmile surugiului nu ucid (la propriu).<br />
Viteza nebun\ cu care se rulea z\, a -<br />
ceasta e îns\ letal\. Dac\ nu în urma im -<br />
pactului cu solul, atunci prin mijlocirea stihiilor<br />
sau a lighio<strong>an</strong>elor naturii, prad\ c\ -<br />
rora este ab<strong>an</strong>donat drume]ul. Dup\ un a -<br />
semenea nefericit eveniment, emisarul<br />
munte<strong>an</strong> din proza lui Ion Ghica risc\ s\<br />
înghe]e de frig [i s\ fie sfâ[iat de lupi.<br />
Excep]ie poleiala calp\ a luxului de la<br />
hotelul cu pricina, vizitatorii nu au parte<br />
decât de „osteneal\, de suferin]e [i de ne -<br />
cazuri". La starea jalnic\ a ceea ce se chea -<br />
m\ ast\zi infrastructur\, se adaug\ [i pres -<br />
t<strong>an</strong>]a lamentabil\ a localnicilor. Generic<br />
numit func]ionar, acesta desemneaz\ indi -<br />
vizi cu competen]e [i misii diferite.<br />
Surugiul se afl\ printre cei care, cu fie -<br />
ce nou\ apari]ie, înt\resc o tipologie, confirmând<br />
– str\inilor, îndeosebi – zvonul<br />
despre barbaria locuitorilor. Ignorându-[i<br />
clientela, el între]ine o rela]ie special\ cu<br />
cabalinele pe care le poart\ cum le poar t\,<br />
hr\nindu-le, de la o sta]ie la alta, cu „r\b -<br />
d\ri pr\jite, [...] mâncare care-i f\cea seci<br />
la pântece [i u[ori la carne“, miluin du-le<br />
cu tr\snete [i plesnete, „r\cnete [i în ju r\ -<br />
turi, cruci [i r\scruci, sfin]i [i ev<strong>an</strong> ghe lii“.<br />
Memorial de drume]ie f\r\ vame[ nu<br />
exist\. Pentru c\ nu se poate ca astfel de<br />
documente s\ nu consemneze treceri ale<br />
gr<strong>an</strong>i]ei, dar [i pentru c\, prin comportamentul<br />
lor, ace[ti <strong>an</strong>gaja]i ai statului ilustreaz\<br />
foarte exact st<strong>an</strong>dardul de civiliza]ie<br />
al unei ]\ri [i pe acela de omenie al popu -<br />
la]iei. Nu e vorba de cine [tie ce tr\s\tur\<br />
de caracter mai pitoreasc\, ci pur [i simplu<br />
de adev\rul b<strong>an</strong>al c\, la noi, din totdea una,<br />
întâlnirile cu acest soi de indivizi au gene -<br />
rat <strong>an</strong>goase ori conflicte.<br />
C\ e „streaj\“ la Bariera Mo[ilor sau<br />
paznic al fruntariilor dintre Principate, va -<br />
me[ul autohton e un campion al indo len -<br />
]ei, al arog<strong>an</strong>]ei, al abuzurilor, întruchi pând<br />
comportamentul discre]ionar, dincolo de<br />
orice normativ legal, exhibându-[i autorita -<br />
tea când agresiv, când mitoc\nesc. Ie[i rea<br />
din Bucure[ti necesit\ 30 de minute de<br />
imperturbabil\ cercetare a documentelor.<br />
La Foc[<strong>an</strong>i, formalit\]ile dureaz\ [ase ore.<br />
Asta dup\ acostarea stradal\ a c\l\torului,<br />
c\ruia îi sunt confiscate actele. Mai mult,<br />
îi e fixat [i un soi de domiciliu for]at, la u nul<br />
din hotelurile lui Petre Bacalu. Asemeni<br />
lui Ca]avencu de mai târziu, protagonistul<br />
scrisorii lui Ion Ghica protesteaz\. Zadarnic,<br />
omul legii procedeaz\ cum vrea el.<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Dinu S\raru<br />
Ca [i c\pit<strong>an</strong>ul de po[t\ ce gestionea -<br />
z\ institu]ia discre]ionar. Nesocote[te voit<br />
„podorojna“, decizând, dup\ propriul „ha -<br />
târ“, dotarea atelajului cu [ase în loc de opt<br />
cai, cum stipula documentul. De bun\ sea -<br />
m\ c\ în interes propriu, restric]iile ali -<br />
mentare impuse bidiviilor optimizându-i<br />
câ[tigul salarial.<br />
„Scrofulos la datorie“ se v\de[te [i „o -<br />
mul otcupciului“, desemnând pe amploaia -<br />
tul îns\rcinat cu taxarea produselor aflate<br />
sub inciden]a legilor protec]ioniste ale pro -<br />
vinciei. La robinetul s\u, câ[tigul, când nu<br />
curge, pic\. Un astfel de cinovnic „cosmo -<br />
polit“, f\r\ de „patrie“, „pov\]uit de Dumnezeirea<br />
Chiverniseal\“ – cum spune Ko -<br />
g\lnice<strong>an</strong>u –, îi va fi confiscat provincialului<br />
cârna]ii. În v<strong>an</strong> va fi fost chemat\ în a -<br />
jutor Constitu]iunea (Reglementul [i Noul<br />
A[ez\mânt), str\mo[ul lui Prist<strong>an</strong>da re -<br />
zol v\ problema cum au rezolvat-o de a -<br />
tunci [i pân\ nu demult to]i indivizii de<br />
acest soi, a[a cum descria [i Kog\lnice<strong>an</strong>u:<br />
„îi împun ge geam<strong>an</strong>t<strong>an</strong>ul cu ni[te verigi<br />
de fier, îi scormone[te prin lad\“.<br />
În toate cazurile – [i în toate vremurile<br />
–, omul locului î[i face singur legea. E u ni -<br />
ca form\ de normalitate pe care o cu noa[ -<br />
te [i respect\. Tot ce se abate de la ea îi re -<br />
pugn\, pentru c\ îi afecteaz\ avutul [i îi le -<br />
zeaz\ onoarea. La care, de bun\ sea m\, vor<br />
fi ]inut [i pe care o vor fi respectat în cel mai<br />
europe<strong>an</strong> [i occidental stil posibil nume de<br />
rezon<strong>an</strong>]\ ale societ\]ii vre mii, ca Alecu<br />
Bal[, Gh. C<strong>an</strong>tacuzino, Alecu Mo ruz, Elena<br />
[i Costache Negri, „frumoasa [i gra]ioasa“<br />
Emilia Reymon, fiicele doam nei Maria Ros -<br />
nove<strong>an</strong>u, Catinca [i Zoe Sturdza, „pl\cuta [i<br />
spirituoasa contes\ E lena Sturdza“, ini ]i -<br />
atoarea unui eleg<strong>an</strong>t [i a ris to cra tic salon<br />
(dezagreabil „evghe ni[ tilor“ din dou\ pricini:<br />
obligativitatea ]inu tei vestimentare [i interdic]ia<br />
sudalmei), [i, într-un fericit final, subti -<br />
lul Mihai-vod\ Sturdza, câ]iva dintre cei gra -<br />
]ie c\rora pre lungitul sejur moldav al oaspe -<br />
telui bucu re[ te<strong>an</strong> va fi fost unul pe cât de a -<br />
greabil, pe atât de du reros în clipa desp\r]irii.<br />
II<br />
Subintitulate Dou\ c\l\torii în vis, Con -<br />
vorbirile economice reprezint\ cea din ur -<br />
m\ scrisoare pe care Ion Ghica o expe dia z\<br />
„scumpului amic“ Vasile Alecs<strong>an</strong>dri. Localizat\<br />
[i datat\ Hastings, 1889 (a p\rut\<br />
în 1891, dup\ moartea poetului), misiva<br />
Însemn\ri ie[ene
imagineaz\ un Robinson modern c\ruia<br />
destinul i-a rezervat [<strong>an</strong>sa naufra giului în -<br />
tr-o ]ar\ de un pitoresc r\pitor [i roditor, cu<br />
o popula]ie vesel\ [i ospitalie r\. Un ade v\ -<br />
rat Paradis, din nefericire, te restru, cu ine -<br />
rentele imperfec]iuni ale treburilor p\mân -<br />
te[ti. De ast\ dat\ sunt vi za te dispropor]ia<br />
dintre spornicia natural\ a p\mântului [i<br />
pu]in\tatea roadelor acestuia, respectiv<br />
dezacordul dintre m<strong>an</strong>ifes t\ rile entuziaste<br />
ale mul]imii din clipa sosirii str\inilor [i ostilitatea<br />
autorit\]ilor statu lui. Pentru c\ a -<br />
[ezarea nu e insula pustie a protago nistului<br />
lui Defoe, ci una cam ca pe la noi.<br />
Cu gr<strong>an</strong>i]e, cu administra]ie va mal\ r\stit\<br />
[i discre]ionar\, cu ora[e spre care se des -<br />
cinde în birje soioase, urnite de bidivii cos -<br />
telivi, struni]i de vizitii ponosi]i, a semeni<br />
cer[etorilor, cu atelaje ce apuc\ pe str\zi r\u<br />
pavate, noroioase, murdare, în absen ]a<br />
unui serviciu de salubrizare, cu ca se „prost<br />
zidite [i neîngrijite“, ad\postind magazi -<br />
ne „de gust prost“, ticsite cu m\r furi de im -<br />
port, mai scumpe decât în ]ara de pro venien]\,<br />
cu puzderie de case de schimb ori de<br />
am<strong>an</strong>et – „La tot pasul, contoare de zarafi<br />
[i de c\m\tari; pr\v\lia[i, mai to]i stre -<br />
ini [i evrei“ –, cu nelipsitele cârciumi, un<br />
tot cu „o aparen]\ de s\r\cie care te lua<br />
de ochi“, în flagr<strong>an</strong>t contrast cu excesive -<br />
le preten]ii de lux ale hotelurilor ce a fi[ea -<br />
z\ meniuri f\r\ un produs autohton, în fi -<br />
ne, cu o um<strong>an</strong>itate sc\p\tat\ – „trec\ to -<br />
rii [...] prost îmbr\ca]i [i r\u înc\l]a]i“ –,<br />
g\l\ gi oas\, în perm<strong>an</strong>ent\ excita]ie po li -<br />
tic\, din rândul c\reia e selectat – o premier\<br />
pentru documentele de acest gen –<br />
omul po litic, exemplarul de a c\rui ]inut\<br />
depinde în bun\ m\sur\ imaginea unei ]\ri.<br />
Recruta]i din „popula]iunea cea cult\“,<br />
politicienii sunt – ca [i pe la noi – „oame -<br />
nii cei mai ispiti]i“. Nu de binele general,<br />
ci doar de cel personal. Scop pentru împli -<br />
nirea c\ruia încep prin a fraterniza în gru -<br />
puri de presiune ce iau cu asalt guvernul.<br />
{i el alc\tuit din indivizi cam de ace ea[i tea -<br />
p\. De unde [i stratagemele adoptate, cu<br />
invariabila cramponare de putere – „se a -<br />
Însemn\ri ie[ene<br />
ga]a de putere, î[i fabrica o majoritate cu<br />
pumnul, cu bâta, cum putea, [i ur ma îna -<br />
inte târâ[-gr\pi[, f\r\ voia popo rului".<br />
Ca în orice stat cu sistem parlamentar<br />
– tot ca pe la noi –, excelen]a „ale[ilor“ de -<br />
pinde de puterea de autoiluzionare a fie c\ -<br />
ruia. Cu to]ii unici, providen]iali, invariabil<br />
izb\vitori ai neamului. Ei, numai ei [i, la<br />
nevoie, acoli]ii lor: „Aici fiecare se l\uda c\<br />
el [i numai el a salvat Patria“; „Func]iu-<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S F\nu[ Neagu<br />
nile publice fiind movibile erau la dispo -<br />
zi]iunea absolut\ a mini[trilor, prin ur -<br />
mare l\sate prad\ jocului partidelor, intrigilor<br />
[i favo ritismului".<br />
Ca în orice ]ar\ cu economie în declin<br />
– mereu ca la noi –, „enteresul“ na]ional<br />
]ine capul de afi[ al oric\rui discurs patriotard,<br />
iar str\inul e ve[nic responsabil de<br />
s\r\ci(re)a indigenilor. În ajutorul c\rora<br />
se face auzit\ vocea sonor\ a con[tiin]elor<br />
lucide ale tribunilor poporului. O schi]\ de<br />
portret e aproximat\ printr-un fragment de<br />
discurs preluat dintr-un jurnal local. Prilej<br />
cu care afl\m câte ceva despre platforma<br />
economic\ a partidelor de pe scena poli -<br />
tic\, conservatori [i liberali – ca pe la noi.<br />
Gra]ie interven]iei lui Iordache, „patriot<br />
mare, cu iubire [i durere de ]ar\“, avem [i<br />
un tablou al dezastrului econnomic autoh -<br />
ton, un set de propuneri de ie[ire din cri -<br />
z\, dezlegarea misterului legat de t\râmul<br />
cu pricina – de bun\ seam\, unul de pe la<br />
noi –, [i, în încheiere, o rezolvare a dispu -<br />
tei ideologice dintre taberele aflate în conflict.<br />
Solu]ie potrivit c\reia, dac\ refe rin]ele<br />
negative vizeaz\ în propor]ie egal\ ambele<br />
grup\ri, atunci, reac]ia lumii civilizate<br />
nu poate fi decât una defavorabil\: „Dar<br />
dac\ streinii v-ar crede [i pe unii [i pe al -<br />
]ii, ce opinie ar putea s\ aib\ de o ]ar\ un -<br />
de partidele politice nu se compun de -<br />
cât din oameni corup]i [i tr\d\tori?“<br />
Tot ca pe la noi, cei ce nu ajung în po -<br />
litic\, se zbat s\ intre în ministere. Nu de<br />
dragul lor, ci de acela al sigur<strong>an</strong>]ei slujbei<br />
la stat, care, odat\ dobândit\ – culmea –nu<br />
aduce lini[tea scontat\, c\ci omul locului<br />
e ve[nic nemul]umit. De unde [i specificul<br />
comportamentului aferent: „înjur\, acuz\,<br />
calomniaz\, judec\ [i critic\ tot [i toa te“.<br />
Când vine vorba de cârteli, ponderea<br />
[i calitatea efortului personal nu mai conteaz\.<br />
Bomb\nelile sunt invariabil justificate,<br />
pentru c\ raport\rile se fac doar la bu -<br />
get, iar acesta e în perm<strong>an</strong>en]\ mes chin.<br />
Aici, la noi, în ]ara nesfâr[itelor sup\ -<br />
r\ri, ini]iativele lucrative, întreprinderile<br />
productive sunt pu]in pre]uite, dac\ nu<br />
de-a dreptul repudiate. Nu [tim de ce, dar<br />
afl\m câteva urm\ri: absen]a m\rfurilor<br />
indigene, sporirea importurilor [i a fiscali -<br />
t\]ii, cre[terea deficitului bugetar, a pre ]u -<br />
rilor, sc\derea puterii de cump\rare, acu -<br />
tizarea [i generalizarea s\r\ciei. Exact ca<br />
pe la noi! Stadiu în care, înainte de a fi de -<br />
venit co[mar, visul agitat al c\l\torului lui<br />
Ghica se spulber\, deschizând cale liber\<br />
spre t\râmul fericirii armonice al unui alt<br />
spa]iu oniric. În care noi, ca vechi locu i -<br />
tori ai ]\rii de pripas în care am h\l\duit<br />
pân\ acum, deprin[i a nu mai crede în pro -<br />
misiuni frumoase, nu avem ce c\uta.<br />
Doru George BURLACU<br />
27
in memoriam ∙ in memoriam ∙<br />
28<br />
Marin Mincu par lui-même<br />
M<br />
arin Mincu a r\mas printre<br />
noi doar prin c\r]ile sale. Si -<br />
gur c\ opera e cea mai impor<br />
t<strong>an</strong>t\, dar rolul omului era unul s<strong>an</strong>itar<br />
în caraghioasa noastr\ lume literar\, în<br />
care autorul Experimentului poetic românesc<br />
în]elegea s\ nu comit\, ca toat\ lu -<br />
mea, compromisuri. Cum de regul\ ma -<br />
rea sa contribu]ie critic\ a fost r\st\l m\ ci -<br />
t\, am s\ urm\resc, în cele ce urmeaz\,<br />
definirea cumulativ\ a acestor conceptecheie<br />
pentru critica [i literatura postbelic\,<br />
a[a cum le explic\, uneori mai aplicat de -<br />
cât în textele critice, autorul însu[i, în u -<br />
nele interviuri [i dialoguri. Cred c\ e ne -<br />
cesar s\ se insiste asupra acestui lucru, întrucât<br />
Marin Mincu este cam singurul cri -<br />
tic de direc]ie de dup\ r\zboi.<br />
Tocmai de aceea a porni din miezul<br />
dur al poieticii pe care Mincu [i-o constru -<br />
ie[te treptat, pe m\sur\ ce acumul\rile te -<br />
oretice se sedimenteaz\, devine obliga toriu<br />
pentru cel care are de gând s\ per cea -<br />
p\ originalitatea vie a acestui scriitor de<br />
calibru. E un pariu cu atât mai import<strong>an</strong>t,<br />
cu cât aceste achizi]ii teoretice au mutat<br />
accentul [i în opera beletristic\ a scriitorului<br />
(optzeci[tii, de[i nu o recunosc, îi dato -<br />
reaz\ foarte multe). Marin Mincu este un<br />
postmodern sau, cum sigur prefer\, un<br />
experimentalist, c\utându-se cu ardoare<br />
pe sine în tot ceea ce scrie. Pentru c\, dincolo<br />
de toate formulele pe care scrisul s\u<br />
le-a adoptat, marea miz\ a fost aceea a<br />
scufund\rii, prin intermediul scriiturii, în<br />
profunzimile sinelui, inaccesibile în lipsa<br />
a cestei ini]ieri de sorginte textualist\. A -<br />
trag aten]ia c\ nu am confec]ionat o fraz\<br />
de complezen]\ [i c\ tot ceea ce urmeaz\<br />
va explica aceast\ ipotez\. Înainte de a<br />
discuta principalele concepte pe care sistemul<br />
teoretic al lui Mincu se întemeiaz\,<br />
subliniez, repetat, acest lucru: întreaga sa<br />
oper\, indiferent de genul pe care, din<br />
curtoazie, îl respect\ în m\sura în care îl<br />
submineaz\, nu este decât o tentativ\ de<br />
sporire a factorului ontologic prin intermediul<br />
materialit\]ii textului. Nu este vor -<br />
ba, prin urmare, de un simplu program te -<br />
oretic, tr<strong>an</strong>spus mec<strong>an</strong>ic în practic\, c\ci<br />
cerebralitatea exclusivist\ nu a dat nicicând<br />
roade în domeniul artelor, ci de o c\ -<br />
utare febril\, dus\ pân\ la ultimele con -<br />
se cin]e, a propriei consisten]e într-o ordi -<br />
ne mai pur\: aceea a textului. Decupez, în<br />
sprijin provizoriu, un elocvent pasaj din -<br />
tr-un interviu luat în 1996 de Mariela Ro -<br />
taru, care tocmai asupra acestui esen ]ial<br />
aspect mut\ accentul: „Sarcina (misiu nea)<br />
mea, cel pu]in ca inst<strong>an</strong>]\ a dorin]ei, a<br />
fost aceea s\ traversez genurile, sau mai<br />
curând mec<strong>an</strong>ismele «genurilor literare» în<br />
c\utarea propriului meu eu. Conform a -<br />
cestei perspective, c\r]ile mele (poezie,<br />
rom<strong>an</strong>, critic\, traducere) au devenit pro -<br />
be, mai precis exers\ri ale unei c\ut\ri în -<br />
dârjite a sinelului meu în interiorul diver -<br />
selor mec<strong>an</strong>isme ale scriiturii”. (s.m.)<br />
Iat\ de ce critica lui Marin Mincu nu e<br />
una strict speculativ\, ci una implicat\.<br />
Cam tot ceea ce propune la nivel teoretic,<br />
criticul testeaz\ în propria oper\ [i, implicit,<br />
asupra propriei persoa -<br />
ne, pentru c\, conform exi gen-<br />
]elor acestui program asumat,<br />
între autor [i oper\ nu mai e xis -<br />
t\ raporturi de paternitate, ci<br />
de mutual\ de terminare. Doar<br />
cei rigizi au pu tut citi ri gi ditate<br />
în interven]iile criticului, când<br />
de fapt era vor ba de definirea<br />
cumulativ\ a unei asum\ri de<br />
ordin existen ]ial a textului, a<br />
unei autolivr\ri f\r\ rest în ma -<br />
terialitatea scriiturii. De aici ar<br />
trebui s\ por neasc\ orice discu -<br />
]ie asupra cri ticii lui Marin Min -<br />
cu, adic\ de la premise, nu de la<br />
unele argumen te izolate. Experimentalism,<br />
tex tualism, a uten ti -<br />
citatea scriiturii nu sunt decât<br />
contrafor]i, e drept c\ se duc\ tori,<br />
da c\ sunt corect asi mila]i, ai a -<br />
cestui im pu n\ tor [i ambi ]ios e -<br />
dificiu care ambi]io neaz\ s\ prind\<br />
fiin]a um<strong>an</strong>\, cu tot ce are<br />
ea mai acut, mai agonal (ca s\<br />
folosesc o sintag m\ pre di lect\ a criticu lui)<br />
în insectarul la birintic al textului. De ce a -<br />
vem, de re gu l\, impresia c\ celulele corpu -<br />
lui sunt mai con crete de cât celulele pro -<br />
priului spirit [i ale propriei sensibilit\]i, concretizate<br />
în corporalitatea scriiturii? Or,<br />
Însemn\ri ie[ene
a-]i impune [i a respecta un program similar<br />
celui pentru care Marin Mincu s-a agi -<br />
tat atâta vreme, înseamn\ a te ar\ta des -<br />
nudat, într-o perm<strong>an</strong>ent\ incizie, în fa]a<br />
lu mii întregi. E o opera]ie progresiv\ pe<br />
cordul deschis al propriei fiin]e. Citi]i, ro -<br />
gu-v\, cu îng\ du in ]\ aceste ipoteze, înarmându-v\<br />
cu r\bda rea de a parcurge, în<br />
ce le ce urmeaz\, [i argumen tarea lor.<br />
De[i temperamental, neobi[nuit s\ numere<br />
pân\ la zece înainte de a reac]iona,<br />
scriitorul Marin Mincu are o coeren]\ pe<br />
care o po]i întâlni la pu]ini confra]i. A[ spu -<br />
ne chiar c\ se poate extrage un program<br />
riguros din opera sa care, oricum, doar pe<br />
r\uvoitori [i pe frustra]i îi poate l\sa indi -<br />
feren]i. În numele acestui program, enun -<br />
]at ceva mai sus, r\bufne[te el cel mai a -<br />
desea [i nu se poate spune c\ nu a investit<br />
destul patos în nu pu]inele confrunt\ri c\ -<br />
rora le-a f\cut fa]\ sau pe care le-a ini]iat.<br />
U<br />
nele dintre interviurile <strong>an</strong>tologate<br />
în ultimul volum <strong>an</strong>tum al<br />
autorului, Cvasitratat de/spre<br />
literatur\, traseaz\, uneori mai acut decât<br />
în alte c\r]i ale autorului, liniile de for]\ ale<br />
acestei filosofii care vizeaz\, la limit\, onthos-ul<br />
filtrat în scriitur\. Dac\ insist asu -<br />
pra acestui reflex esen]ial al operei (bele -<br />
tristice, dar [i critice) a lui Marin Mincu<br />
este pentru c\, de cele mai multe ori, el a<br />
fost nu doar omis de majoritatea inter pre -<br />
]ilor, ci chiar falsificat. Spre deosebire de<br />
sursa sa fr<strong>an</strong>cez\, în concep]ia lui Mincu,<br />
textualismul dep\[e[te limitele unei teh -<br />
nici care poate fi aplicat\ mimetic. Ea de -<br />
vine, a[a cum avea s\ constate criticul în -<br />
tr-un interviu din 1989 (în care acuza deja<br />
perimarea conceptului, la care a dus tr<strong>an</strong>s -<br />
formarea sa într-o mod\, neasimilat\ org<strong>an</strong>ic),<br />
nici mai mult, nici mai pu]in decât<br />
„o invari<strong>an</strong>t\ cu valoare aproape «epistemologic\»<br />
pentru cercetarea textului lite -<br />
rar”; dup\ care adaug\ prompt: „dar aceasta,<br />
singur\, nu mi se pare suficient\ pen -<br />
tru a investiga în continuare [i alte vers<strong>an</strong> -<br />
te ale operei, care impun mijloace de cu -<br />
Însemn\ri ie[ene<br />
noa[tere cu totul diferite”. Cu aceea[i oca -<br />
zie, l\murea consecin]ele particulare ale<br />
a cestei „teorii”: „În ceea ce m\ prive[te,<br />
am f\cut din textualism ([i implicit din textualizare)<br />
aproape o categorie existen]ial\<br />
care s\ m\ (auto)reflecte ca subiect/ o -<br />
biect”. (s.m.) Nu e un moft, iar cine ur m\ -<br />
re[te, în paralel, aceste eforturi de „up -<br />
gradare” teoretic\ ale autorului [i evolu]ia<br />
literaturii sale propriu-zise, poate percepe<br />
c\ exist\ o rela]ie de profunzime între a -<br />
ceste achizi]ii sensibil personalizate [i no -<br />
ile forme în care el caut\ s\ se exprime<br />
plenar. Or, în concep]ia lui Mincu, tocmai<br />
aceast\ autolivrare este cheia întregii pro -<br />
bleme. De aceea este el destul de exigent<br />
atunci când aplic\ o astfel de gril\ poeziei<br />
optzeciste, constatând, uneori, „e[ecul a -<br />
xiologic” al acesteia. Mimetici sunt mul]i,<br />
dar c\tre autenticitatea scriiturii pu]ini as -<br />
pir\ cu temei. Din p\cate, din textualism,<br />
ca form\ major\ de m<strong>an</strong>ifestare a expe -<br />
rimentalismului, nu s-a în]eles decât aspectul<br />
strict formal, conceptul fiind depo -<br />
sedat de c\tre cei mai mul]i receptori de<br />
alonja sa existen]ial\ [i redus la techné.<br />
Or, el este mult mai mult decât atât. La o<br />
prim\ vedere, constat\ [i criticul, într-un<br />
amplu [i consistent interviu stârnit de Doi -<br />
na Jela, „scrierea textului (de rom<strong>an</strong>, de<br />
poem, dar [i de eseu), cu toat\ recuzita [i<br />
travaliul presupuse de aceast\ opera]ie,<br />
devine te m\ ea îns\[i la textuali[ti [i, în a -<br />
cest sens, mai ales, se poate vorbi de textualism”.<br />
Desigur, nimic mai adev\rat. Nu -<br />
mai c\ te oria lui Mincu nu se opre[te în<br />
acest punct, în care r\mâne încremenit\<br />
perceperea sa obtuz\. C\ci, se precizeaz\<br />
acut în conti nuare, nu e suficient\ aceast\<br />
autoreflec tare a textului, a[a cum au cre -<br />
zut, pentru ceva vreme, mul]i dintre opt -<br />
ze ci[ti, care „textuau” nes\rat, mimând<br />
miezul. De a ici încolo, e nevoie de ini ]ie -<br />
re, de testare pe propria piele a acestei te -<br />
orii, mai ales c\ explica]iile cap\t\ tona lit\]i<br />
oraculare: „Din momentul în care s-a<br />
observat c\ (...) Textul domin\ ([i aceasta<br />
într-un mod pres<strong>an</strong>t, existen]ial), investi-<br />
garea mec<strong>an</strong>isme lor lui de constituire [i a<br />
puterilor lui «o cul te» a devenit un imperativ<br />
deloc simplu, deoarece nimeni nu mai<br />
putea contracara decât prin propriul lui<br />
text, presiunea ve nit\ dinspre Textul realului”.<br />
E, altfel spus, un caz-limit\, care<br />
oblig\ la încordarea tuturor capacit\]ilor<br />
[i la investirea f\r\ rest în actul scrierii. Aici<br />
cade accentul esen ]ial, acesta este spa]iul pe<br />
care Mincu îl des chi de în literatura noas -<br />
tr\: mutarea realului în Text, girarea existen]ei<br />
prin scriitur\. Singurul mod în care<br />
individul mai poate tr\i implicat f\r\ rest<br />
în propria existen]\ este tocmai aceast\<br />
testare a propriilor limite la nivelul textului;<br />
simpla testare epidermic\ a senza]iilor,<br />
a sentimentelor, a ideilor, la urma urme -<br />
lor, nu mai este suficient\, nu mai are va -<br />
{tefna POPA POPA’S: Mircea Vintil\<br />
in memoriam ∙ in memoriam ∙<br />
29
in memoriam ∙ in memoriam ∙<br />
30<br />
loare dac\ este mu tat\ nu în concept (ce -<br />
ea ce ar fi, oricum, imposibil), ci în expresie<br />
netrucat\, necenzurat\; altfel spus, da -<br />
c\ este subsumat\ le gilor netoler<strong>an</strong>te ale<br />
Textului. „Scrierea textului, confirm\ Ma -<br />
rin Mincu, a devenit ea îns\[i o obliga]ie<br />
major\, de rezisten]\ e xisten]ial\, un act<br />
vital”. (s.m.)<br />
Ce înseamn\ toate acestea? În primul<br />
rând, o intensitate maxim\ a scriiturii, v\ -<br />
zut\ ca gest autodevorator: autolivrându-se<br />
în text, autorul nu mai conteaz\ ca persoa -<br />
n\, ci doar ca inst<strong>an</strong>]\ enun]iativ\, care<br />
mai c\ <strong>an</strong>uleaz\ consisten]a omului real.<br />
Acesta din urm\ este modelat dup\ tipicul<br />
pe care vortextul independent al textului<br />
{tefna POPA POPA’S: Charles Bronson<br />
i-l confer\ inst<strong>an</strong>]ei auctoriale. Aceast\<br />
„ardere de tot”, aceast\ topire a existen -<br />
]ei în discurs esen]iali zat ]ine loc [i de<br />
estetic\, [i de etic\, [i de criteriu episte -<br />
molo gic, în sensul c\ le presupune pe toa -<br />
te laolalt\. A scrie echi va leaz\ cu o tr\ire<br />
cvasimistic\. Celor care în]eleg literatura<br />
ca pe o sum\ de conven]ii actuali zate o -<br />
portunist, aceast\ consta tare le poate p\ -<br />
rea nelucid\ ori m\car suferind de p\catul<br />
reto rismului. Cei care percep îns\ litera -<br />
tura ca pe un discurs care nu se las\ explicat<br />
doar ape lând la o serie de repere<br />
teoretice, ci ca pe unul care poten]eaz\ [i<br />
depinde de factorul existen ]ial realizeaz\<br />
c\ e vorba de o con[tiin]\ de sine a actului<br />
creator care nu e scutit\ de dra -<br />
ma tism. În acest mod, textul ga -<br />
r<strong>an</strong>teaz\ autenticitatea tr\itului<br />
[i nu invers. S\-i dau îns\ leg\ -<br />
tura proprietarului de drept al<br />
acestei fascin<strong>an</strong>te modalit\]i de<br />
implicare în real prin interme -<br />
diul actului creator: „Felul cum<br />
omul se poate realiza numai prin<br />
acest act, excluzându-le pe ce -<br />
lelalte secundare, nu este de loc<br />
facil [i s-a pus problema desco -<br />
peririi scriiturii autentice, adi -<br />
c\ a uneia care s\ aib\ puterea<br />
nu numai de a reflecta via]a în -<br />
tr-un pl<strong>an</strong> tr<strong>an</strong>slat, al fictivului,<br />
ci tocmai, s-o poat\ scoate din<br />
fictiv, s-o salveze la propriu, conferind<br />
textului puteri pe m\sura<br />
acelor puteri oculte care <strong>an</strong>ihilau<br />
via]a propriu-zis\”. E a do -<br />
ua oar\ când ne confrunt\m cu<br />
termenul ocult. Cum se explic\<br />
acest limbaj „esoteric”? El suge -<br />
reaz\ c\ toate aceste lucruri pot<br />
fi percepute doar de cei care au<br />
puterea de a investi totul întrun<br />
aparent artefact textual. De<br />
aceea, nu oricine poate fi „textualist”,<br />
e nevoie de chemare [i<br />
de o rigoare aparte pentru as -<br />
ta. Nu întâmpl\tor, modelul ab-<br />
solut este, pentru Marin Mincu, Ion Bar -<br />
bu, cel care scutura poezia de zgura oric\ -<br />
rei conven]ii care s\ o fac\ „lene[\”. E<br />
ne voie [i de disciplin\ pentru asta, c\ci nu<br />
e deloc facil s\-]i impui o perm<strong>an</strong>ent\ sta -<br />
re „agonal\” pe care s\ o verifici, s\ o investighezi<br />
asupra propriului eu tocmai de -<br />
venind autor de Text.<br />
Dar poate m-am cam l\sat furat de<br />
[arm<strong>an</strong>tele posibilit\]i pe care acest program<br />
existen]ial ]i le poate pasa. Risc<br />
astfel s\ trec prea u[or peste un alt concept-cheie:<br />
autenticitatea scriiturii. Pentru<br />
interbelici, pentru criterioni[ti mai ales,<br />
autenticitatea era un efort stilistic, compozi]ional<br />
de a mima via]a. Textul trebuia<br />
s\ aproximeze cât mai fidel realul, ba chiar<br />
s\ confec]ioneze o imagine (recte: o lume<br />
fic]ional\) mai acut\ decât acesta. Pentru<br />
Marin Mincu, textul nu mai imit\, obedient,<br />
realitatea, ci i se substituie sau, altfel<br />
spus, o instituie. Cum e posibil a[a ceva?<br />
Uit\m c\ ceea ce numim realitate nu e de -<br />
cât un set de prejudec\]i, de iner]ii de percep]ie<br />
asupra c\rora, din comoditate, s-a<br />
convenit de mult. Ei bine, refuzând aceste<br />
stereotipii care alc\tuiesc lumea în accep -<br />
]ia comun\, se propune o reevaluare perm<strong>an</strong>ent\<br />
a ei prin intermediul textului.<br />
Scurtcircuitul dintre scriitur\ [i via]\ cre -<br />
eaz\ tocmai aceast\ tensiune care adap\<br />
benefic textul. De aceea, orice efort de a<br />
li terariza realitatea este resim]it ca un rapt<br />
asupra acesteia, ca o falsificare a tr\itului.<br />
Autenticitate, a[a cum o în]elegeau [i o<br />
practicau interbelicii, nu e decât un set de<br />
asemenea falsuri. Autenticitatea scriiturii<br />
mizeaz\, dimpotriv\, pe literalitate, ca singura<br />
în m\sur\ s\ instituie via]a. E lim pe -<br />
de c\ mediul amniotic al acestor opera]ii<br />
de maxim\ intensitate existen]ial\ este chiar<br />
textul. Totul cap\t\ sens doar dac\ este<br />
filtrat prin intermediul acestuia. Dincolo<br />
de gr<strong>an</strong>i]ele sale nu mai exist\ via]\, nu<br />
mai exist\ realitate. Textul [i-a impus propria<br />
realitate salvatoare. Se în]elege c\,<br />
plecând de la astfel de premise, auto refle -<br />
xivitatea nu mai este simplu gest de coche -<br />
Însemn\ri ie[ene
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S: Angelina Jolie<br />
t\rie, simpl\ bruscare a conven]iilor clasi -<br />
ce, ci obliga]ie existen]ial\, un „r\spuns la<br />
problemele noi «esoterice» ale reali t\ ]ii”.<br />
„În acest fel, explic\ Marin Mincu, te ma<br />
scrierii textului ajunge s\ înlocuiasc\, în<br />
preocup\rile scriitorului, temele obi[nu ite<br />
ce se propuneau din real, dar nu numai<br />
atât: ea ajunge s\ fie de acela[i calibru cu<br />
ele, s\ le absoarb\ totalmente în ea, a jun -<br />
gând tema num\rul unu a literaturii”. Nu,<br />
nu e simplu sofism, ci o realitate stringen -<br />
t\, care nu poate fi asumat\ decât prin<br />
scriitur\, perceput\ ca unic\ modalitate de<br />
existen]\ „agonal\”, extremist\. Asta în -<br />
seamn\ c\ „în realitatea exterioar\ e xis t\<br />
ceva de natura textului care a ajuns s\ com<strong>an</strong>de<br />
definitiv realit\]ii [i s\-i ia lo cul în<br />
întregime, cu un caracter amenin]\tor, <strong>an</strong>u -<br />
me unul de «putere» substituind pute rea<br />
obi[nuit\ pe care realul ar trebui s-o aib\”.<br />
Însemn\ri ie[ene<br />
Sper c\ s-a observat, dincolo de<br />
toat\ cazuistica la care cu stâng\cie,<br />
dar cu patos m-am dedat, c\ ne si -<br />
tu\m în miezul dur al actului literar,<br />
conceput ca poten]are a tr\itului.<br />
Inutil s\ mai glosez pe marginea deosebirii<br />
dintre aceast\ teorie perso -<br />
nal\ a lui Marin Mincu asupra tex -<br />
tualismului [i vari<strong>an</strong> ta fr<strong>an</strong>cez\, tel<br />
quel-ist\ a con ceptului. A f\cut-o,<br />
de altfel, mult mai competent, Octavi<strong>an</strong><br />
Sovi<strong>an</strong>y. Cert este c\, prin<br />
ast fel de ini]iative, pe care nu doar<br />
le-a propus, ci le-a [i practicat cu<br />
asiduitate în poezie [i în cele [ase<br />
ro m<strong>an</strong>e, Marin Min cu a deschis des -<br />
tule porti]e li teraturii contempora -<br />
ne. Inter viul condus cu gra]ie [i inte -<br />
li gen]\ de T<strong>an</strong>ia Radu subli ni az\ a -<br />
ceste achizi]ii poietice, de care pro -<br />
za optzecist\ a profitat din plin, dar<br />
mai degrab\ cl<strong>an</strong>destin decât des -<br />
chis. Re feritor la metoda diaristic\<br />
instituit\ în Intermezzo, autorul precizeaz\,<br />
consec vent, acelea[i lucruri,<br />
mutând accentul pe elementul existen]ial:<br />
„Atâta timp cât în sângele<br />
scriiturii nu pulseaz\ agonia material\<br />
a celui care scrie, nu exist\ rom<strong>an</strong>”;<br />
[i, mai departe: „autentictatea jurnalului<br />
nu poate fi c\utat\ dincolo de autenticita -<br />
tea vie]ii, în]eleas\ ca pulsiune scriptural\.<br />
Exist\ o experien]\ direct\ a scriiturii în<br />
care inst<strong>an</strong>]a rom<strong>an</strong>esc\ se scruteaz\ cu<br />
fervoare pentru a-[i echivala urma scriptural\,<br />
u nica expresie controlabil\ material<br />
a su biectului nar<strong>an</strong>t, singurul autentic;<br />
observ odat\ cu naratorul sau cu inst<strong>an</strong>]a<br />
auctorial\ ce se m<strong>an</strong>ifest\ neconven]ional<br />
la per so<strong>an</strong>a întâi (acest lucru este posibil<br />
numai în jurnal) c\ nu pot s\ mai accept<br />
iluzia mimesis-ului rom<strong>an</strong>esc practicat de<br />
al]ii cu disimulat\ ingenuitate. «Sinceritatea»<br />
jurnalului se afl\ în implicarea în<br />
scriitur\ a eului nar<strong>an</strong>t [i nicidecum în b<strong>an</strong>alitatea<br />
«documentat\», c\ci acesta nu se<br />
preocu p\ s\ formuleze pregn<strong>an</strong>t sfânta<br />
b<strong>an</strong>alitate, ci se are pe sine drept subiect<br />
[i o biect, fiind totdeauna autorefe ren ]ial<br />
[i autoreflexiv”. (s.a.) S\ se observe abun -<br />
den]a termenilor din aria sem<strong>an</strong>tic\ a excesului<br />
– semn c\ adev\rata scriitur\, cea<br />
autentic\ presupune implicarea f\r\ rest<br />
a eului. Se contureaz\ astfel, la jum\tatea<br />
deceniului al nou\lea, o nou\ poetic\ a<br />
rom<strong>an</strong>ului, pe care destui se vor c\zni a o<br />
urma, f\r\ a [i câ[tiga îns\ marele pariu.<br />
Critica lui Marin Mincu este una de<br />
prim\ import<strong>an</strong>]\ în istoria litera\ potbe -<br />
lic\., Ea a reu[it ceea ce rar devine posibil:<br />
s\ trag\ dup\ ea literatura îns\[i, în spe]\<br />
pe cea de dup\ 1980. Dar toate acestea<br />
se vor vedea mult mai limpede nu peste<br />
mult\ vreme...<br />
Bogd<strong>an</strong> CRE}U.<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S: Brad Pitt<br />
in memoriam ∙ in memoriam ∙ 31
urechea de cârpa · urechea de<br />
-<br />
32<br />
Craii de Curtea Veche<br />
Sfâr[itul Crailor de Curtea veche are<br />
consisten]a unui lichior greu, dulce<br />
am\rui, rev\rsat pe mas\, în interio -<br />
rul c\ruia plutesc în deriv\ personajele, ase -<br />
menea unor insecte c\zute prad\ unei lu -<br />
mini crepusculare ce persist\ atât la vremea<br />
toropitoare a amiezii, cât [i dup\ l\sarea<br />
întune ri cului. Mi[c\rile personajelor sunt<br />
lente, a bulice. Un fo[net de m\t\suri [i de<br />
catifele acoper\ glasurile [i, odat\ cu ele,<br />
dramele ce se petrec în penumbr\. Într-o<br />
atmosfer\ de delicioas\ apocalips\, su ne -<br />
tele ascu]ite cap\t\ forme elipsoidale, iar<br />
vocile se sting asemenea ropotului unei<br />
ploi ce cade pe un acoperi[ de ol<strong>an</strong>e poto -<br />
pit de un mucilagiu lunecos ca însu[i p\ -<br />
ca tul... Chiar [i silueta ]ip\toare a lui Pâr -<br />
gu se estompeaz\ topindu-se alene în ae -<br />
rul purpuruiu al asfin]itului. Aleile prin ca -<br />
re hoin\resc pa[ii crailor sun\ a prohod de<br />
toamn\; roata „vremei“ pare s\ se fi împotmolit<br />
pentru totdeuna în n\molurile a -<br />
cestui <strong>an</strong>otimp al putrefac]iei [i al mor]ii.<br />
Arborii scheletici au siluetele unor cioclii.<br />
Umbrele celor trei crai, r\sfrângându-se pe<br />
un cer de culoarea [ofr<strong>an</strong>ului, a[teapt\ ca<br />
surghiunul existen]ei lor s\ ia sfâr[it. De lu -<br />
mea real\ îi mai leag\ vaga adiere a unor<br />
p\cate s\vâr[ite f\r\ patim\ [i f\r\ mus -<br />
tr\ri de cuget... Deposeda]i de orice sim ]\ -<br />
mânt, Craii par a-[i tr\i <strong>an</strong>ticipat, savurând<br />
pe îndelete, propria lor moarte. „Înve[ mân -<br />
ta]i” în lungi matale, cu palo[ul la coaps\<br />
[i crucea pe piept, cei trei crai, asemenea<br />
unor c\r]i de joc întinse pe o lespede funerar\,<br />
bântuie visul povestitorului, pentru<br />
care pare s\ nu existe nici o desebire `ntre<br />
via]a de aici [i cea de dincolo.<br />
Moartea e privit\ ca o eliberare, dar [i<br />
ca un fel de perpetuum mobile al eului<br />
profund <strong>an</strong>ihilat de eul colectiv. Destinul<br />
devine molipsitor, ca o plag\. Pecinginea<br />
lui Mateiu Caragiale contamineaz\ gene -<br />
ra ]iile prezente [i pe cele viitoare. Dac\ bi -<br />
nele se usuc\ [i cade de pe ramurile arbo -<br />
re lui genealogic, r\ul se perpetueaz\, p\ -<br />
trunzând adânc în con[tiin]\. Odat\<br />
decl<strong>an</strong> [at\, putreziciunea nu poate fi<br />
oprit\, nici prin educa]ie, nici prin cul -<br />
tur\, nici prin vreo alt\ himer\. Ea<br />
plute[te ca o izm\, ri dicîndu-se în va -<br />
luri din mla[tinile unui trecut în de p\r -<br />
tat, „m\cinând”, deopotriv\, clipa<br />
prezent\, dar [i cea viitoare. Lumea<br />
lui Mateiu e un fel de purgatoriu întors<br />
pe dos, în care sufletele în loc<br />
s\ se spele de p\cate, se însi ropeaz\<br />
pân\ la sa ]ietate în ele. A fi, în lumea<br />
Crailor, înseamn\ a te în n\moli. A<br />
accepta mocirla dulce-uleioas\.<br />
Nu exist\ [<strong>an</strong>s\ de sc\pare nici<br />
pentru crai, nici pentru <strong>an</strong>turajul lor<br />
... Singurul c\ruia la un moment dat<br />
soar ta pare a-i surâde este P<strong>an</strong>tazi.<br />
În casa de r<strong>an</strong>devu a Arnotenilor, un -<br />
de po]i degus ta o b\utur\ u[oar\, un<br />
spri], un coniac, o mar ghilo ma n\,<br />
jucând un maus, un drum-de-fier, un<br />
pocker, sau unde te po]i delec ta cu<br />
„cu o blând\ co pil\, dup\ pofta ini -<br />
mii”, el o în tâl ne[te pe fata cea mai<br />
mic\ a aces tora, I linca, luat\ „din<br />
leag\n” [i crescut\ de o sor\ a ma -<br />
io resei, o v\duv\ cu dare de mâ n\ [i f\r\<br />
co pii, departe de locul pier za niei, în rom<strong>an</strong>tica<br />
[i tainic\ Moldov\, într-un conac<br />
din ]inutul Neam ]ului. Tat\l I linc\i, Maio -<br />
ric\, descendentul binecuvântatului neam<br />
boieresc, e un „mai mu]oi”, iar ma ma, cu -<br />
coa na Elvira, o „matro<strong>an</strong>\”! Celelalte do -<br />
u\ surori, Mima [i Ti ta, „ni[te coto[ma ne,<br />
ni[te arm\s\roai ce”, ce e drept un pic cam<br />
[leamp\te, dar cu un „glas lim pede”, ca<br />
„un murmur lin de a pe” îngânat de [oapta<br />
vântului. Tot la Ar noteni, într-un turn de<br />
scânduri d\r\ p\nat e închis\ o b\ trân\<br />
de crepit\, Sult<strong>an</strong>a, mama maiorului, care<br />
în nop]ile cu lun\ umbl\ de-a bu [ilea [i<br />
url\ ca un câi ne. În tinere]e, b\ trâ na fusese,<br />
scrie Mate iu, „atât de darnic\” cu tru -<br />
pul, dar [i cu a vutul ei, în cât [i-l spurcase<br />
„pân\ [i cu dul\ii”. V\ zând cu ce gre le p\ -<br />
cate se încarc\, „în bi cisnicia lor”, ve chile<br />
neamuri boiere[ti, po vestitorul suge reaz\,<br />
Stef<strong>an</strong> POPA POPA’S Ion Iliescu<br />
apelând la o fraz\ în tortocheat\, c\ singu -<br />
ra solu]ie în calea degrad\rii ar fi una mal -<br />
thusi<strong>an</strong>\... În ecu a]ia personajelor lui Ma -<br />
teiu Caragiale, I linca pare un corp str\ in.<br />
Nepri h\nirea ei e ca o nuc\ impl<strong>an</strong>tat\ în<br />
peretele tr<strong>an</strong>slucid al poftelor celorlal]i. Ea<br />
e „lipsit\ de vi oiciune vârstei sale” [i are o<br />
pri vire sever\ ce-i în\s pre[te tr\s\ tu rile chi -<br />
pului abia ie[it din co pil\rie.<br />
Însemn\ri ie[ene
P\catul mo[tenit prin sângele str\ mo [i -<br />
lor îi r\v\[e[te sim]urile. În ciuda r\celii ei<br />
aparente, mezina Armotenilor trece prin<br />
groaznice chinuri, carnea îi arde de do rin]i,<br />
pe care cu greu reu[e[te s\ [i le st\pâneas -<br />
c\. Imaginea surorilor [i urletele bunicii as -<br />
cunse în turn îi amintesc de faptul c\ drumul<br />
lin al pl\cerilor [i poftelor trupe[ti sfâr -<br />
[e[te într-o mocirl\.<br />
Destr\b\larea din jur n-o afecteaz\. Ea<br />
pare s-o dispre]uiasc\, dar în acela[i timp e<br />
[i atras\ malefic de ea. P<strong>an</strong>tazi e atât de iz -<br />
bit de asem\narea Ilinc\i cu vechea sa iu -<br />
bi re, enigmatica W<strong>an</strong>da, încât inima i se<br />
frânge la vedere ei. În ciuda dezam\girii tr\ -<br />
ite, craiul afl\ despre W<strong>an</strong>da c\ e de mo ra -<br />
vuri u[oare [i o surprinde noaptea, când ve -<br />
chea sa logodnic\ î[i primea pe geam a -<br />
m<strong>an</strong>tul. Amintirea ei continu\ s\-i îndulceas -<br />
c\ memoria: „Nici ast\zi, dup\ trei zeci de<br />
<strong>an</strong>i – m\rturise[te el – dragostea mea pen -<br />
tru dânsa nu s-a stins, dep\rtarea [i timpul<br />
au f\cut-o îns\ mistic\...”<br />
Întâlnind-o, dup\ treizeci de <strong>an</strong>i de fr\ -<br />
mânt\ri tainice, în casa r\u famat\ a Ar no -<br />
tenilor, pe Ilinca, P<strong>an</strong>tazi e cuprins de o no -<br />
u\ patim\. „Îndr\gostirea aceasta, unic\ în<br />
felul ei, nu fu treptat\, cu încol]it [i dat în<br />
pârg, ea izbucni dintr-o dat\, pârdalni c\,<br />
pustiitoare – m\rturise[te povestitorul – [i<br />
P<strong>an</strong>tazi nici nu încearc\ m\car s\ i se împotriveasc\,<br />
o l\s\ s\ mearg\ cât mai a dânc,<br />
g\sind o voluptate în a se a]â]a [i su feri.”<br />
Zvâcnetul s\u sufletesc e amplificat de alcool,<br />
îndulcit cu vechi himere. Visul s\u de<br />
iubire e întrupat, de data aceasta, de o fiin -<br />
]\ des\vâr[it\. La îndemnul prietenului s\u<br />
mai tân\r, povestitorul, P<strong>an</strong>tazi o cere pe<br />
Ilinca de so]ie. Fata prime[te propune rea cu<br />
„r\ceala [i în]elegere”. În fa]a c\s\ to riei<br />
nu exist\ nici o piedic\. Necuratul, în perso<strong>an</strong>a<br />
lui Pirgu, încurc\ îns\ i]ele; cu di -<br />
b\cia-i diabolic\, Goric\ o convinge pe El -<br />
vira s\-[i vând\ fata celuilalt crai, lui Pa[a -<br />
dia. Aflând de aceast\ tr<strong>an</strong>zac]ie „cu ratmurdar\”,<br />
cei doi crai se încaier\, fiind gata<br />
s\-[i rezolve diferendul pe calea armelor. În<br />
cele din urm\, rafinatul Pa[adia, ca s\ nu-i<br />
Însemn\ri ie[ene<br />
fie târât numele în noroi, renun]\ la duel,<br />
ab<strong>an</strong>donul fiind considerat drept pri mul<br />
dar de logodn\. În fine, în timp ce pre g\ti -<br />
rile pentru nunt\ sunt în toi, mezina Arno -<br />
te nilor se îmboln\ve[te de scarlatin\, [i me -<br />
dicii, cu tot milionul promis, n-o pot salva<br />
din ghearele mor]ii... Logodnica lui P<strong>an</strong>ta -<br />
zi e prohodit\ „domne[te”, ca „îm p\ r\te -<br />
sele de la Biz<strong>an</strong>]”; de buna desf\ [u rare a<br />
ceremonialului se ocup\ Pirgu. În în tune -<br />
Stef<strong>an</strong> POPA POPA’S Dalai Lama<br />
ci mea de catifea a Crailor, Ilinca e sin gurul<br />
personaj luminos al rom<strong>an</strong>ului. Ea e ca un<br />
vis deschis într-un alt vis. Un contrapunct,<br />
menit s\-l scoat\ din penumbr\ pe P<strong>an</strong>ta -<br />
zi. Ilinca e W<strong>an</strong>da întoars\ din Infern. O i -<br />
luzie. Un balon de s\pun, având întip\rit pe<br />
marginile sale un chip <strong>an</strong>ge lic. Moartea ei<br />
pare s\ nu-l afecteze pe P<strong>an</strong>tazi, care, î[i<br />
reia, f\r\ nici o urm\ de suferin]\, obiceiuri -<br />
le-i mondene. Mul]i aveau impresia c\ aces -<br />
ta î[i va trage un glonte în tâmpl\. Tre când<br />
pe lâng\ „ferestrele joase ale birtului fr<strong>an</strong>tuzesc”,<br />
povestitorul îl des coper\ la locul s\u<br />
obi[nuit, „mâncând [i bând, cu poft\...”<br />
Primul care p\r\se[te lumea vie a mor -<br />
]ilor lui Mateiu e Pa[adia. Sfâr[itul e pe m\ -<br />
sura staturii personajului: „frenezia crud\ a<br />
Ra[elic\i Nachm<strong>an</strong>son”, poreclit\ lipitoa -<br />
re, îi suge ultimul strop de vlag\ b\rb\ teas -<br />
c\. „Vi]iul îi mistuise trupul, f\r\ a-i v\t\ -<br />
ma câtu[i de pu]in [i duhul”, care se va<br />
strecura asemenea unui abur otr\vit în in -<br />
con[tientul celorlal]i. Moartea lui veste[te<br />
sfâr[itul unei epoci [i începutul unei lumi<br />
mai agitate. În aceast\ lume, nu mai e loc<br />
nici pentru boieria lui Pa[adia, nici pentru<br />
suferin]ele rom<strong>an</strong>tice ale lui P<strong>an</strong>tazi. Pa -<br />
[a dia moare înainte de a fi silit s\ îndure,<br />
dup\ r\zboi, neputin]a s\r\ciei, [i de a ve -<br />
dea ascensiunea social\ a lui Pirgu, care<br />
dintr-un m\sc\rici devine multimilionar,<br />
„prefect, senator, ministru plenipoten]iar,<br />
prinzînd o subcomisie de cooperare inte -<br />
lectual\ la Liga Na]iunilor”, oferind petreceri<br />
somptouase oaspe]ilor str\ini” invi -<br />
ta]i la castelulul s\u din Ardeal...” Cu pu -<br />
]in timp înainte de sfâr[itul s\u, Pa[adia îl<br />
întâlnise pe Pirgu sub bra] cu operele lui<br />
Montaigne. În cercul de viitori înavu]i]i,<br />
Goric\ avea nevoie de un pic de poleial\<br />
filozofic\, pentru a parveni...<br />
S-a b\tut ([i pe bun\ dreptate) mult\<br />
moned\ despre faptul c\ societatea ro -<br />
mâneasc\ tr\ie[te în zodia lui Caragialetat\l.<br />
Prea pu]ini s-au aplecat asupra pre -<br />
moni]iilor fiului. Cei doi se completeaz\.<br />
Unul e diurn, altul nocturn. Primul e ase -<br />
menea unui chirurg care face disec]ia unui<br />
cadavru, consemnându-i, rece, racilele.<br />
Cel de-al doilea, înarmat cu un lornion, la<br />
lumina lunii, urm\re[te descompunerea<br />
aceleia[i societ\]i, înhalând toate miasme -<br />
le. Un singur personaj prosper\: necura -<br />
tul... Pirgu. Îi putem urm\ri evolu]ia în pe -<br />
rioada României interbelice. Dar îl putem<br />
întâlni [i azi, în Paralament, la Guvern,<br />
dar [i la palatul Cotroceni, în mijlocul mul -<br />
]imii, sau pe stadion, înconjurat de floarea<br />
intelectualit\]ii noastre, în care duhul lui<br />
Pa[adia a fost pervertit de Pirgu. În preaj -<br />
ma lui mi[un\ Ca]avencu, mutiplicat în<br />
mii de exemplare. [i tot acolo, î[i sumec\<br />
poalele în public câte o nou\ Corcodu[\...<br />
Nichita DANILOV<br />
urechea de cârpa · urechea de<br />
-<br />
33
mişcarea ideilor · mişcarea id<br />
34<br />
Despre neutralitatea `n gândire<br />
Noica, despre ethos-ul<br />
neutralit\]ii<br />
v\zut, cu alt prilej, c\ nu po]i ur -<br />
ma indiferent ce cale a gândirii, de<br />
1.Am<br />
exemplu una complet neutr\, f\r\<br />
ca prin aceasta s\ se întâmple chiar nimic<br />
grav. Tot atunci am remarcat [i un alt lu -<br />
cru, destul de ciudat. Anume c\ omul de as -<br />
t\zi se plânge frecvent de absen]a unor re -<br />
pere ale vie]ii sau chiar ale existen]ei sale.<br />
Acuz\ mereu tot felul de st\ri care-i mar -<br />
cheaz\ istoria sa concret\, a[a cum sunt<br />
starea de tr<strong>an</strong>zi]ie [i cea de criz\ în care se<br />
vede uneori aruncat. Acuz\ unele feno -<br />
mene ale lumii moderne pe care le soco -<br />
te[te suficient de grave, precum relativi -<br />
zarea oric\rei valori, tr<strong>an</strong>sformarea unor<br />
viziuni în simple ideologii [i dualismul în<br />
gândire. Resimte acut mai cu seam\ lipsa<br />
de for]\ moral\ a timpului în care tr\ie[te.<br />
De fapt, acuz\ ceea ce Noica nume[te pur<br />
[i simplu „ethos-ul neutralit\]ii”. Îns\, da c\<br />
a[a stau lucrurile, avem acum o minim\<br />
explica]ie [i, pe cât posibil, un r\spuns la<br />
aceast\ stare în care socotim c\ ne afl\m?<br />
În aceast\ privin]\, este demn de toat\<br />
aten]ia ceea ce Noica spune cu privire la<br />
„ethos-ul neutralit\]ii” [i „ethos-ul ori en t\ -<br />
rii”. Spusele sale import\ nu doar în or -di ne<br />
strict conceptual\, ca distinc]ie filo sofic\<br />
sus]inut\ cu multe argumente [i exem ple.<br />
Ele sunt elocvente [i în ordinea concre t\ a<br />
vie]ii, spre a în]elege mai bine sen sibili ta -<br />
tea omului de ast\zi [i modul s\u propriu<br />
de a gândi.<br />
2.<br />
Din p\cate, ideile lui Noica despre<br />
via]a omului în comunitate au fost<br />
mai pu]in discutate cu suficient\ a -<br />
ten]ie la texte. Pân\ [i modul s\u propriu<br />
de via]\, mai ales dup\ cei 10 <strong>an</strong>i de do -<br />
miciliu for]at (1949-1958) [i cei 6 <strong>an</strong>i de<br />
deten]ie politic\ (1958-1964), a fost judecat<br />
adesea în grab\ [i sub unele preju de -<br />
c\]i de natur\ ideologic\. De exemplu, s-a<br />
spus cu mult\ u[urin]\ c\ în cazul s\u a -<br />
vem de-a face cu o form\ evident\ de „ne -<br />
implicare civic\” 1 . Las deoparte acum faptul<br />
c\ termenul „implicare” nu prea este<br />
adecvat într-o asemenea discu]ie, el având<br />
destule conota]ii improprii („integrare în”,<br />
„amestecare în ceva str\in”). Îns\ se trece<br />
cu u[urin]\ peste unele fapte ce privesc, în<br />
chip nemijlocit, via]a concret\ a comuni -<br />
t\]ii în care s-a situat Noica însu[i. M\ gân -<br />
desc, de exemplu, la întâlnirile sale cu unii<br />
intelectuali, cu destui tineri [i oameni simpli,<br />
deopotriv\ la schimbul de scrisori cu<br />
cei apropia]i, din afar\ sau din\untru etc.<br />
Nu uit nici acel fenomen al „pelerinajului<br />
la P\ltini[” (consemnat apoi de c\tre cei ca -<br />
re l-au cunoscut în jurnale, scrisori sau me -<br />
morii), sau impactul public cu totul neo bi[ -<br />
nuit al unor pagini scrise [i al unor întâlniri<br />
nemijlocite cu Noica. În discu]iile de mai<br />
târziu despre via]a [i opera sa, Noica devi -<br />
ne o adev\rat\ prezen]\ [i – a[ îndr\zni<br />
s\ cred – un reper în spa]iul spiritual din<br />
aceast\ parte a lumii europene.<br />
Oare toate acestea nu privesc via]a noas -<br />
tr\ civic\ din ultima jum\tate de secol? Ar<br />
fi putut Noica s\ r\mân\ complet str\in de<br />
aceast\ latur\ a vie]ii? Nu spune el însu[i<br />
c\ atitudinea de neutralitate este doar în a -<br />
paren]\ definitiv\ [i sigur\ de sine 2 ? Cum<br />
ar fi putut s\ cread\ c\ este posibil, cel pu -<br />
]in din partea sa, un gen de indiferen]\ sau<br />
neutralitate civic\?<br />
din p\cate, ideea de orien -<br />
tare, reluat\ mai ales ca orientare<br />
3.Iar\[i<br />
în via]\ sau în aceast\ lume istori -<br />
c\, a suportat în ultimele dou\ secole o e -<br />
volu]ie foarte ciudat\. Ideologiile „schim -<br />
b\rii radicale”, în sensul lor secular, au pro -<br />
liferat îngrozitor de mult în Europa, mai cu<br />
seam\ dup\ 1789. Unele din ele, a[a cum<br />
au fost cele din estul Europei, du p\ al doi -<br />
lea mare r\zboi, s-au dovedit cu a dev\rat<br />
cumplite din punct de vedere prac tic, social<br />
[i moral. Au uzat în chip primitiv sau<br />
brutal de ideea „orient\rii juste [i necesa -<br />
re”. Au f\cut din aceasta un simplu instrument<br />
de control [i domina]ie total\. Ideea<br />
ca atare, redus\ la un moment dat la cea<br />
a dirij\rii silnice, a fost repetat\ pân\ la sa -<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Matt Daemon<br />
tura]ie [i dezgust. În consecin]\, o astfel de<br />
sintagm\ (ca [i altele apropiate, precum<br />
cele de „schimbare radical\” [i „edifica re”)<br />
a suportat deja o uzur\ sem<strong>an</strong>tic\ foarte se -<br />
rioas\. Acest lucru te oblig\ s\ o folose[ti<br />
cu mult\ aten]ie, pe cât posibil doar în simple<br />
referin]e istorice sau în pasaje descrip -<br />
Însemn\ri ie[ene
tive. Te vezi nevoit s\ stai la dist<strong>an</strong>]\ de o<br />
posibil\ sinonimie extrem de perfid\, în tre<br />
sensul generic al orient\rii [i ceea ce de ja<br />
a însemnat în istoria de aici dirijarea silni -<br />
c\ [i total\ a vie]ii 3 . În fond, ceea ce spu -<br />
ne în prim\ inst<strong>an</strong>]\ cuvântul „orientare”<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Steve Martin<br />
nu se cuvine a fi exaltat într-un fel sau al -<br />
tul. Nu e deloc suficient a vorbi despre orientare<br />
în via]\ sau, mai emfatic înc\, de -<br />
spre orientarea istoric\ în genere. Impor -<br />
t\, în definitiv, ceea ce se întâmpl\ realmente<br />
în via]a concret\ a unor oameni de<br />
la un timp la altul. Or, între ceea ce este<br />
posibil în via]a lor cotidi<strong>an</strong>\ [i ceea ce re -<br />
almente se întâmpl\ dist<strong>an</strong>]a poate fi de-a<br />
dreptul pr\p\stioas\. Cum ne d\m sea ma,<br />
nu orice act ra]ional este orientat – sau în<br />
mod semnificativ orientat. Exist\ varii for -<br />
me ale ra]iunii, unele simplu tehnice, neutre,<br />
altele precare sau chiar dec\zute (s-au<br />
referit la acestea din urm\, de pild\, Ga da -<br />
mer sau Foucault). Apoi, o <strong>an</strong>ume orien -<br />
Însemn\ri ie[ene<br />
tare nu este prin ea îns\[i pozitiv\ sau de<br />
dorit (las deoparte situa]iile complet impro -<br />
prii în care ea este impus\, exterioar\ [i<br />
de-a dreptul maladiv\). Faptul orient\rii,<br />
chiar de l-am vedea ca pe unul constitutiv<br />
modului omenesc de a fi, nu valoreaz\<br />
niciodat\ prin el însu[i.<br />
În consecin]\, trebuie v\zut înainte de<br />
toate ce gen de orientare este liber, firesc [i<br />
simplu în via]a oamenilor. Sau, mergând<br />
pu]in mai departe, ar trebui v\zut ce este<br />
cu adev\rat posibil în aceast\ privin]\, când<br />
[i cum <strong>an</strong>ume etc. Abia dup\ aceea am<br />
putea vedea dac\ este de dorit o orientare<br />
<strong>an</strong>ume, dac\ o putem socoti apt\ s\ des -<br />
chid\ un spa]iu mai larg de libertate.<br />
de aceste p\cate ale lumii<br />
în care tr\im, merit\ toat\ aten]ia,<br />
4.Dincolo<br />
cum spuneam, ceea ce descrie Noi -<br />
ca prin cele dou\ sintagme deja amintite,<br />
„ethos-ul neutralit\]ii” [i „ethos-ul<br />
orien t\ rii”. Am destule motive s\<br />
cred c\ spusele sale privesc în chip<br />
nemij locit lumea concret\ a vie]ii<br />
noastre, sensibilitatea care ne este<br />
proprie ast\zi [i modul de gândire<br />
ce înso ]e[te aceast\ form\ de sensibilitate.<br />
Noica avea s\ constate în mai<br />
multe rânduri c\ secolele al XIX-lea<br />
[i al XX-lea sunt dominate de un<br />
„ethos al neutra li t\ ]ii”. În modul de<br />
a gândi care le este propriu nu mai<br />
apare ca esen]ial\ dubla deschi dere<br />
a ra]iunii: pe de o parte, faptul de a<br />
presupune ceva esen]ial [i, pe de<br />
alta, faptul de a orienta c\tre ceva<br />
e sen]ial. „Ra]iunea apare mai mai<br />
mult ca facultate de deliberare. Între<br />
ceva [i altceva, ea ar interveni spre<br />
a decide. Ea cânt\re[te, estimeaz\<br />
[i d\ valoare logic\ lucrurilor” 4 . Se<br />
vrea mai ales ca o facultate „neutr\”,<br />
cu o preten]ie v<strong>an</strong>\ de echidist<strong>an</strong>]\,<br />
asemeni unui arbitru indiferent.<br />
Consecin]ele acestui ethos al ne -<br />
utra li t\]ii sunt multiple [i grave. S\<br />
vedem câ teva dintre ele, eventual cu expresia<br />
lor în via]a concret\ a unei comunit\]i.<br />
Una din consecin]e o reprezint\ atitu -<br />
dinea dualist\ (de fapt, un dualism plat,<br />
complet indecis) care ne caracterizeaz\ în<br />
dese situa]ii. În fa]a unor contrarii de felul<br />
„finit – infinit, corp – suflet”, se accept\ u -<br />
[or egalitatea celor doi termeni. Se ignor\<br />
faptul c\ „în fiecare din acestea este în joc<br />
un termen mai slab fa]\ de unul mai tare”.<br />
Când egaliz\m cei doi termeni, tr<strong>an</strong>sfor -<br />
m\m contrarietatea în contradic]ie; mai<br />
r\u înc\, aducem cei doi termeni într-o <strong>an</strong> -<br />
tonomie ireductibil\. Eroarea pleac\ de la<br />
faptul c\ cei doi termeni nu sunt privi]i<br />
„sub un unghi <strong>an</strong>umit (la un moment dat al<br />
desf\[ur\rii lor)”, ci in abstracto. Cum <strong>an</strong>tinomia<br />
lor este insolubil\ [i încreme ni t\,<br />
ra]iunii nu-i r\mâne decât s\ renun]e la ori -<br />
ce („acum apare limpede c\ neutralita tea<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Jeremy Irons<br />
mişcarea ideilor · mişcarea id<br />
35
mişcarea ideilor · mişcarea ideste,<br />
36<br />
cel pu]in aici, o renun]are”). Va<br />
renun ]a s\ c\ute o solu]ie, eventual<br />
s\ ai b\ o ati tudine distinct\. Mai grav<br />
înc\, ea renun]\ la reflec]ie („suflul<br />
de renun]are adus de e thos-ul neutralit\]ii<br />
autoriz\ o a dev\rat\ re nun -<br />
]are la filosofie”). Nu-[i mai propune nici<br />
un efort comprehensiv sau, la limit\,<br />
<strong>an</strong>ago gic 5 . Se complace într-o lo gic\<br />
plat\, a bi polarit\]ii inerte, moarte.<br />
Ne-am putea aminti, aici, de si -<br />
tua]ia tes tamentar\ în care se afl\ o -<br />
mul din Lao di ce ea, cel care nu spune<br />
nici da [i nici nu, nu este nici fier -<br />
binte [i nici rece, ci doar „c\l dicel”,<br />
pur [i simplu indiferent 6 . Re fe rin]a<br />
lui Noica este îns\ mai curând la<br />
Goe the, pentru care „tot ce e viu –<br />
fire, lume subu m<strong>an</strong>\, om, idee – to -<br />
tul /poate/ s\ ai b\ e gal\ îndrep t\ ]i -<br />
re...” 7 . Sau la Hegel, a c\ rui logic\<br />
ar ilustra aceast\ dispozi]ie de neutralitate<br />
(„Lumea aceasta rece, de for -<br />
me ne utre, o lume însufle]it\ în felul<br />
ei [i totu[i moart\, aidoma lumii de<br />
cr<strong>an</strong>ii [i oa se din viziunea f<strong>an</strong>tastic\<br />
a profetului E ze chiel, nu poate con -<br />
vinge cu adev\rat c\ re u[e[te s\ capteze<br />
via]a. Nu formalul ei e sor tit s\ o înstr\ineze<br />
de lucruri, ci neutra li ta tea formalului ei”) 8 .<br />
Câ]iva autori moderni, precum cei invoca]i<br />
mai sus, s-au l\sat fas cina]i de ideea c\ to -<br />
tul ar avea o „egal\ în drep t\]i re”.<br />
5.<br />
[irul dualit\]ilor inerte de care vor -<br />
be[te Noica se poate multiplica la<br />
nesfâr[it, o infla]ie ce devine cu ade -<br />
v\rat îngrijor\toare. Lumea real\ apare<br />
astfel dublat\ de o alta compus\ din no ]iuni<br />
abstracte [i legi formale, ce-[i fac loc în [ti -<br />
in]ele epocii. Cu aceast\ dedublare, se pro -<br />
duce o form\ de idolatrie (con[tiin]a fiind<br />
dominat\ de legi generale [i idei f<strong>an</strong>toma -<br />
tice) 9 . Atitudinea dualist\ descris\ mai sus<br />
fixeaz\ gândirea în false principii [i legi, în<br />
simple generalit\]i. Ele sunt false deoa re -<br />
ce suspend\ ideea de via]\, atât pentru ele,<br />
cât [i pentru lumea lor.<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Robert Carlyle<br />
Nu mai pu]in, <strong>an</strong>tropologia de ast\zi u -<br />
zeaz\ adesea de un concept s\rac de ra -<br />
]iune (ca [i când ar fi vorba de o atitudine<br />
simplu logic\ a omului). Este ceea ce o fa -<br />
ce s\ vad\ în om „o fiin]\ mai mult decât<br />
«ra]ional\»”. De pild\, vorbindu-se despre<br />
om ca fiin]\-în-lume, sau ca fiin]\ c\zut\,<br />
temporal\, eventual absurd\, se poate cre -<br />
de c\ astfel de determina]ii exced orice for -<br />
m\ de ra]ionalitate 10 . A fi ra]ional [i a fi<br />
absurd apar ca moduri exclusive prin sensul<br />
lor 11 . Unele date proprii omului ajung<br />
în]elese ca într-o lume pe dos. Astfel, liber -<br />
tatea va fi v\zut\ „în sensul indiferen]ei de<br />
alegere” 12 . Un caracter esen]ial omului, a -<br />
cela de a fi „între” (de exemplu între fiar\<br />
[i zeu, sau între nefiin]\ [i fiin]\), este citit<br />
doar ca form\ intermediar\ de existen]\.<br />
Locul fiin]ei de interval este situat în pl<strong>an</strong><br />
ontic, impropriu, ca [i cum ar fi vorba de<br />
ceva aflat la egal\ dist<strong>an</strong>]\ de cele extre me.<br />
Ce se întâmpl\ acum de fapt? Pur [i<br />
simplu, omul nu mai este în]eles ca o fi in -<br />
]\ dialogic\, definit\ prin dialog [i via]\ co -<br />
munitar\. „Nu numai c\ pe pl<strong>an</strong>ul exis -<br />
ten]ei um<strong>an</strong>e se ajunge la absurditatea ca<br />
omul s\ fie neutru între fiin]\ [i nefiin]\,<br />
adic\ între sine, între singurul s\u sine po -<br />
sibil, [i altceva; dar exist\ în felul acesta<br />
riscul de a r\mâne de-a binelea în logic,<br />
pentru c\ se pierdea singurul sens al filo -<br />
sofiei, care e cel de a fi dialectic” 13 . S\ precizez<br />
faptul c\ Noica folose[te termenul<br />
„dialectic\” mai ales cu în]elesul s\u <strong>an</strong>tic,<br />
platonici<strong>an</strong>, ca dialogic\ fireasc\ în orice<br />
deschidere c\tre cele autentice [i în orice<br />
mi[care <strong>an</strong>agogic\, elevat\. Plecând de a -<br />
ici, el poate vorbi despre unele forme stra -<br />
nii ale dialecticii (a[a cum este cea he geli<br />
<strong>an</strong>\) [i chiar despre formele sale dec\zute,<br />
indiferente sau neutre. Dialectica deca -<br />
de, de exemplu, atunci când unele rela]ii<br />
sunt în]elese ca simple polarit\]i neutre.<br />
Sau când contradic]ia – care este, de fapt,<br />
con trazicere – se face prin nega]ie [i nu<br />
prin afirma]ie. Dialectica decade [i mai<br />
mult a tunci când un termen se situeaz\ la<br />
mij loc între ceva [i contrariul s\u. A[a a<br />
fost citit „capitolul «virtu]ilor» din Etica lui<br />
Aristotel, unde fiecare virtute e «mijlocie»<br />
între ceva [i contrariul ei (de exemplu cura -<br />
jul, în tre la [itate [i îndr\zneala nebuneas -<br />
c\ etc.)” 14 . Ne d\m seama c\ în lumea co -<br />
tidi<strong>an</strong>\, a sim ]ului comun, ideea se reg\ se[ -<br />
te într-o for m\ de-a dreptul vulgar\: „ade -<br />
v\rul se afl\ undeva la mijloc...”. Aceast\<br />
spus\ b<strong>an</strong>a l\, reluat\ într-un chip inf<strong>an</strong>til<br />
sau meca nic în via]a cotidi<strong>an</strong>\, este totu[i<br />
mereu suspect\. Ea ascunde, în fond, o<br />
conduit\ complicitar\, supunerea interesat\<br />
fa]\ de for]ele opuse ale momentului.<br />
Este o for m\ vulgar\ de complicitate, simpla<br />
obedi en]\ a con[tiin]ei comune.<br />
Descriind totul în astfel de termeni (indiferen]\<br />
fa]\ de cele existente, con[tiin]\<br />
însp\imântat\ sau supus\, absen]a oric\ -<br />
rei preferin]e etc.), Noica ne aduce în fa]\<br />
un peisaj cât se poate de expresiv al vie]ii<br />
în comunitate, al vie]ii comune de ast\zi.<br />
Însemn\ri ie[ene
1 Motiva]iile „neimplic\rii sale civice” se spriji -<br />
n\ de regul\ pe unele presupuneri: un posibil pact<br />
cu oficialit\]ile, prin care Noica le-ar asigura de<br />
ne <strong>an</strong>gajare în ac]iuni ostile regimului (cf. Ste li<strong>an</strong><br />
T\nase, Anatomia mistific\rii, Hum<strong>an</strong>itas, 1997,<br />
p. 481), nevoia retragerii din istorie în sfe ra închi -<br />
s\ a culturii (Virgil Nemoi<strong>an</strong>u, România [i libera -<br />
lismele ei. Atrac]ii [i împotriviri, Editu ra Fun da-<br />
]iei Culturale Române, 2000, p. 155), credin]a mai<br />
veche c\ omul s-ar afla definitiv „subt vremi” (Cos -<br />
tic\ Br\d\]<strong>an</strong>, O introducere la isto ria filosofiei<br />
române[ti în secolul XX, E ditura Funda]iei Culturale<br />
Române, 2000, p. 187), o <strong>an</strong>ume reac]ie<br />
fa]\ de istorie [i fa]\ de Occident (Ion Militaru, Con -<br />
st<strong>an</strong>tin Noica [i critica Occidentului, Cartea<br />
Româneasc\, 2001). Discu]ii mai nu<strong>an</strong>]ate afli<br />
în unele pagini semnate de So rin Lavric, Adri<strong>an</strong><br />
Ni]\ (Noica. O filosofie a individualit\]ii, Pai -<br />
deea, <strong>2009</strong>), Ana Petrache, Florin Mitrea [i al]ii.<br />
2 Cf. Const<strong>an</strong>tin Noica, Încercare asupra fi -<br />
losofiei tradi]ionale (studiu publicat ca prim vo -<br />
lum în Devenirea întru fiin]\), Editura [tiin]ific\<br />
[i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1981, p. 120. Face<br />
în acest loc men]iunea c\ „a r\mâne la momentul<br />
de neutralitate al ra]iunii înseamn\ a nu în]e -<br />
lege neutralitatea îns\[i”. {i aceasta, deoarece<br />
atitudinea de neutralitate reprezint\ doar un moment<br />
în fenomenologia unui ethos mult mai cu -<br />
prinz\tor, cel al orient\rii.<br />
3 De altfel, termenul latin orientatio (din verbul<br />
orior, „a se na[te” sau „a r\s\ri”, „a se ridi ca”,<br />
„a cre[te”) cap\t\, în diferite contexte, mai ales<br />
semnifica]ii ce privesc starea proprie sau li ber\ a<br />
unui lucru. În cazul vie]ii unui om, de exemplu,<br />
este vorba de posibilitatea sa liber\ de-a se îndrep -<br />
ta c\tre un reper pe care-l consider\ de în sem n\ -<br />
tate, chiar dac\ îl va realiza într-o mic\ m\sur\.<br />
În felul acesta, el accede, atât cât îi st\ în putin]\,<br />
la un alt orizont de via]\ sau de existen]\. Terme -<br />
nul orientatio indic\, în fond, posibilitatea unui<br />
om sau a unei întregi comunit\]i de-a se ridica ori -<br />
cât de pu]in din starea lor veche [i de-a dobândi<br />
o form\ distinct\, mai elevat\. În ultim\ inst<strong>an</strong>]\,<br />
orientatio nume[te faptul omenesc [i cu adev\ -<br />
rat propriu de cre[tere spiritual\. Nu întâmpl\tor<br />
acest termen a fost întrebuin]at mai ales în contextul<br />
descrierii unor experien]e semnificative,<br />
a[a cum sunt cele de natur\ moral\ [i religioas\.<br />
4 Ibidem, p. 110.<br />
5 Ibidem, p. 111-112.<br />
6 „Iar îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i:<br />
Acestea zice Cel ce este Amin, martorul cel cre -<br />
dincios [i adev\rat, începutul zidirii lui Dumne -<br />
zeu: / [tiu faptele tale; c\ nu e[ti nici rece, nici<br />
fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! / Astfel,<br />
fiindc\ e[ti c\ldicel – nici fierbinte, nici rece – am<br />
s\ te v\rs din gura Mea. / Fiindc\ tu zici: Sunt bo -<br />
gat [i m-am îmbog\]it [i de nimic nu am nevoie!<br />
[i nu [tii c\ tu e[ti cel tic\los [i vrednic de plâns,<br />
[i s\rac [i orb [i gol” (Apocalipsa 3, 14-17).<br />
7 Ibidem, p. 113.<br />
8 Ibidem, p. 114.<br />
9 Ibidem, pp. 112-117.<br />
10 Ibidem, p. 120.<br />
11 „Este deci absurd s\ spunem: omul e [i alt -<br />
ceva decât o fiin]\ ra]ional\. Fiind ceva ra]ional,<br />
el este tot ce este, chiar [i ce, aparent, va fi el din -<br />
colo de ra]iune. Omul e ra]ional chiar în absurdul<br />
s\u, chiar în exces. De aceea e [i absurd (se<br />
poate sinucide, de pild\), pentru c\ e ra]ional. Ce -<br />
le ale firii nu sunt absurde, nu cunosc nici o for m\<br />
de-a absurdului nostru um<strong>an</strong>” (ibidem, p. 121).<br />
12 Ibidem, p. 121.<br />
13 Ibidem, p. 117.<br />
14 Ibidem, pp. 118-119.<br />
{tef<strong>an</strong> AFLOROAEI<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Ozzy Osbourne {tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Bill Murray {tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Jimi Hendrix<br />
Însemn\ri ie[ene<br />
mişcarea ideilor · mişcarea id<br />
37
centenar · centenar · centenar<br />
38<br />
Piste de lecturi tr<strong>an</strong>sdisciplinare<br />
Eugène Ionesco [i<br />
pisica lui Schrödinger<br />
Într-o conversa]ie celebr\, Einstein,<br />
nelini[tit [i u[or iritat, i se adre sea -<br />
z\ lui Niels Bohr: «Doar n-o s\-mi<br />
spune]i c\ Luna nu exist\ atunci când nu<br />
m\ uit la ea?...» Istoria nu relateaz\ r\s -<br />
pun sul lui Bohr, dar lectura textelor [i te -<br />
oriilor sale ar conduce mai degrab\ spre<br />
o sum\ de interoga]ii de genul: De unde vre]i<br />
s\ [tiu? Ce înseamn\ a exista? etc. Toate<br />
no]iunile cu care am crescut comod sunt<br />
repuse în discu]ie de fizica cu<strong>an</strong>tic\, ce ne<br />
înva]\ în primul rând c\ realitatea e ceva<br />
mult mai misterios decât ne-am imaginat<br />
vreodat\, c\ postulatul obiectivit\]ii abso -<br />
lute, ca [i cel al cauzalit\]ii absolute, nu<br />
mai sunt de actualitate. Cu alte cuvinte, re -<br />
alitatea este par]ial determinat\, dar r\mâ -<br />
ne par]ial nedeterminat\. Studiul dome -<br />
niului microscopic a r\sturnat conceptele<br />
fizicii clasice. Legile lui Newton, aplicabile<br />
obiectelor de mari dimensiuni, nu se mai<br />
aplic\ în domeniul subatomic. Atunci când<br />
te apleci asupra infinitului mic, nu mai e -<br />
xist\ nici o lume fizic\ obiectiv\ care s\ e -<br />
volueze în mod independent de tine. Ha -<br />
zardul înlocuie[te principiul cauzalit\]ii.<br />
Sintetic, fizica cu<strong>an</strong>tic\ poate fi defini -<br />
t\ ca o reprezentare a lumii în termeni de<br />
probabilit\]i. Punând în discu]ie principiile<br />
fizicii clasice, opunând discontinuitatea,<br />
continuit\]ii, hazardul cauzalit\]ii, interdependen]a<br />
atomilor separabilit\]ii [i obiectivit\]ii,<br />
fizic\ cu<strong>an</strong>tic\ a jucat un rol fun damental<br />
în emergen]a postmodernit\]ii [i<br />
a diferitelor forme de art\ din prima jum\ -<br />
tate a secolului XX, chiar atunci când creatorii<br />
în[i[i nu erau con[tien]i de aceast\<br />
influen]\. Einstein, Heisenberg, Pl<strong>an</strong>ck,<br />
Gödel, dinspre partea fizicii, suprarealismul<br />
în art\ [i literatur\, Stéph<strong>an</strong>e Lupas -<br />
co / {tef<strong>an</strong> Lupa[cu în filosofia [tiin]elor,<br />
Ionesco, Beckett, Adamov, în teatru, au în -<br />
ceput s\ «vad\» diferit, s\ se simt\ strâm -<br />
tora]i în acea logic\ artistotelic\ a non-con -<br />
tradictoriului, pe care desco pe -<br />
ririle fizicii cu<strong>an</strong>tice, dar [i intu -<br />
i]ia creatorilor adev\ ra]i o con -<br />
damnau de mult\ vreme.<br />
Eugène Ionesco face parte<br />
dintre cei ca re au în]eles foarte<br />
devreme c\ realitatea, sau mai<br />
degrab\ realul, a[a cum se ma -<br />
nifest\ sim]urilor noastre, ne<br />
impune un ca dru fix, o c\l\ to -<br />
rie cu sens unic, în vreme ce tot<br />
ce avem mai profund în noi re -<br />
cla m\ o deschidere eliberatoa -<br />
re. În general, marii gânditori<br />
se întreab\ «ce este realita tea ?»<br />
Pentru Ionesco, interoga]ia de<br />
fond e «Unde este Realitatea ?»<br />
[...] «{i dac\ re alitatea ar fi cu a -<br />
dev\rat real\, adic\ Sacr\? Da -<br />
c\ crea]ia, ispr\vile [i durerile<br />
oameni lor ar fi sacralizabile?…<br />
Dac\ am intra to]i în eternita -<br />
te, în eternitatea vie?» (La Quê -<br />
te intermittente, Paris, Galli mard,<br />
1987, pp.14-15, 26)<br />
De fapt, Ionesco exprim\ o<br />
viziune a parte a lumii, ex-centric\<br />
în raport cu ambele culturi<br />
pe care le reprezint\, c\ci va -<br />
lo rizeaz\ o libertate de gândire<br />
pe care doar logica ter]ului inclus o poate<br />
traduce. Or, dup\ cum se [tie, avem de-a<br />
face aici cu u nul din stâlpii gândirii tr<strong>an</strong>sdisciplinare,<br />
al\turi de «nivelurile de realitate».<br />
Dac\ r\ mânem în logica clasic\, a<br />
non-contradictoriului, [i pe un singur pa -<br />
li er de realitate, newtoni<strong>an</strong> [i aristotelic,<br />
suntem obliga]i s\ recurgem la termenul de<br />
«absurd» pentru a încerca s\ definim a ceas -<br />
t\ pozi]ionare «cu<strong>an</strong>tic\» a lui A [i non-A<br />
considera]i simult<strong>an</strong>, de[i dramaturgul se<br />
reclam\ în mod evident de la o alt\ logic\,<br />
cu ade v\ rat ontologic\, care s\-i permit\<br />
s\-[i suspende identitatea la marginea alterit\]ii,<br />
f\r\ a trece pragul, f\r\ a avea de<br />
ales, de [i a afirmat în repetate rânduri, îndeosebi<br />
în Note [i contr<strong>an</strong>ote: «Nu cred<br />
în absurd».<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S David Beckham<br />
Însemn\ri ie[ene
Prieten [i cititor fascinat al lui {tef<strong>an</strong><br />
Lupa[cu, Ionesco [i-a c<strong>an</strong>alizat întreaga<br />
crea]ie pe un refuz al logicii de identitate,<br />
care exclude prin defini]ie faptul c\ dou\<br />
st\ri de lucru contradictorii pot coexista în<br />
acela[i timp [i sub acela[i raport. Imagina -<br />
rul simbolic se al\tur\ astfel fizicii cu<strong>an</strong>tice<br />
pentru a exprima în mod non-con -<br />
tradicto riu senza]ii, sentimente, va -<br />
lori subiective pe care logica hege -<br />
li<strong>an</strong>\ nu le-ar putea accep ta decât în<br />
succesiune. «Coexisten]a poten]ia -<br />
lit\]ilor <strong>an</strong>tagoniste» a lui Hei sen -<br />
berg este o formul\ apropiat\ de lo -<br />
gica contradictoriului a lui Lupa[cu,<br />
dar [i de teatrul lui Ionesco. Aportul<br />
filosofului, care l-a inspirat profund,<br />
între al]ii, pe fizici<strong>an</strong>ul [i e -<br />
seistul român Basarab Nicolescu, a<br />
constat îndeosebi în reevaluarea<br />
axiomei ter ]ului exclus, el demonstrând<br />
c\ doar ceea ce a numit ter]<br />
inclus poate da seama de complexitatea<br />
realului. Revolu]ia epistemologic\<br />
propus\ const\ în renun ]area<br />
la ra]ionamentul bazat pe duali -<br />
tate în fa voa rea unuia fondat pe<br />
trei termeni, recunos cându-se astfel<br />
dinamica ter]ului inclus, altfel<br />
spus, a contradic]iei fertile. S\ ne<br />
a mintim, în acest sens, de faimosul<br />
experi ment mental al fizici<strong>an</strong>ului<br />
austriac Erwin Schrödinger, care<br />
ne propune s\ ne imagin\m o pi -<br />
sic\ închis\ într-o cutie, în care se afl\ [i<br />
o aparatur\ complicat\ ce poate elibera<br />
un atom radioactiv, care, la rândul s\u<br />
poate tr<strong>an</strong>smite un semnal astfel încât un<br />
cioc<strong>an</strong> s\ fie ac]ionat [i s\ sparg\ o fi ol\<br />
de ci<strong>an</strong>ur\, caz în care pisica ar muri. Experimentul<br />
e menit s\ ilustreze parado xul<br />
– pentru gândirea cartezi<strong>an</strong>\ – al su pra -<br />
punerii st\rilor cu<strong>an</strong>tice, pisica ramânând<br />
vie-[i-moart\ pân\ la deschiderea cutiei.<br />
Prin urmare, un sistem înceteaz\ s\ mai fie<br />
o superpozi]ie de st\ri [i devine una dintre<br />
ele atunci când are loc o observare a lui.<br />
Dac\ nici un observator extern nu inter-<br />
Însemn\ri ie[ene<br />
vine, fiin]ele [i lucrurile beneficiaz\ de a -<br />
cea stare de gra]ie unificatoare, lipsit\ de<br />
opozi]ii ireconciliabile.<br />
{i atunci, ce-ar fi s\ citim o pies\ precum<br />
Scaunele, de exemplu, în aceast\ op -<br />
tic\ cu<strong>an</strong>tic\? Absen]a auditoriului c\ruia<br />
îi este destinat mesajul celor doi b\trâni poa -<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Ronaldinho<br />
te fi un artificiu genial pentru a p\stra discursului<br />
toate incoeren]ele [i contradic]iile<br />
– în fapt, inerente oric\rei existen]e uma -<br />
ne –, pe care prezen]a unor observatori ar<br />
fi spulberat-o probabil, silindu-i s\ articu -<br />
leze un mesaj „disciplinat”. Desigur, în ca -<br />
zul de fa]\ exist\ observatori de gradul doi,<br />
<strong>an</strong>ume spectatorii sau cititorii, ca într-un fel<br />
de mise en abyme ontic, dar ei pot contempla<br />
astfel cercul magic al poten]ialelor<br />
necristalizate, simbolizate de scaunele goa -<br />
le [i de auditorii invizibili. Absen]a privirii<br />
inductoare de dualitate reveleaz\ unitatea<br />
ascuns\. {i atunci, de ce s\ nu ascult\m [i<br />
altfel lit<strong>an</strong>ia u[or tâmp\, la o prim\ vedere,<br />
a B\trânei, care se face c\ prime[te un ca -<br />
dou de la Colonelul invizibil:<br />
„B\trâna: Este o floare, domnule? Sau<br />
un leag\n? Un p\r? Sau un corb?<br />
B\trânul, c\tre B\trân\: Ba nu, vezi<br />
bine c\ e un tablou!” (E.I., Théâtre. vol.II,<br />
Paris, Gallimard, 1958, p.28)<br />
Contradic]ia ar putea repre zen -<br />
ta atunci o solu]ie, o form\ de cu -<br />
noa[tere prin [i în diversitate. În<br />
teatru, dinamismele contradic torii se<br />
actualizeaz\ [i se virtualizeaz\ unul<br />
pe cel\lalt, astfel încât s\ creeze doar<br />
iluzia unei resorb]ii a contradic]iei.<br />
În acest mod, se topesc într-o tulbu -<br />
r\toare esen]\ de via ]\ fragmente<br />
de realitate, de vis, de dorin]e, ce<br />
a fost, ce n-a fost, ce ar fi pu tut fi:<br />
„B\trâna, c\tre fotogravor: Am<br />
avut un fiu... tr\ie[te, desigur... a<br />
plecat... poveste o bi[nuit\... mai<br />
degrab\ ciudat\... [i-a a b<strong>an</strong>donat<br />
p\rin]ii... avea o inim\ de aur... Noi<br />
care îl iubeam atât de mult... a trân -<br />
tit u[a... So]ul meu [i cu mine am<br />
încercat s\-l re]inem cu for]a... avea<br />
[apte <strong>an</strong>i, vârs ta ra ]iunii, îi strigam:<br />
fiul meu, copilul meu, fiul meu, co -<br />
pilul meu... nici nu a întors capul...<br />
B\trânul: Din p\cate, nu... nu...<br />
nu am avut copii... Mi-a[ fi dorit un<br />
fiu... La fel [i Semiramis... am f\cut<br />
tot ce s-a putut... bia ta mea Semira -<br />
mis, ea care e atât de ma tern\. Poate c\ nu<br />
trebuia. {i eu am fost un fiu ingrat... Vai!...<br />
Durere, regrete, re mu[ c\ri, numai asta nea<br />
r\mas...” (ibid., p.29)<br />
Ne afl\m în fa]a unor perspective cu to -<br />
tul noi [i str\ine de modernitate. O nou\<br />
paradigm\ se n\[tea pe vremea când scria<br />
Ionesco, o invita]ie la receptarea proas p\ -<br />
t\ a ceea ce gândirea clasic\ închisese în<br />
opozi]ii sterile. În Realitate, nu exist\ dua -<br />
litate ireductibil\. ne-a spus-o atât de frumos<br />
Cus<strong>an</strong>us prin celebra sa formul\ coin -<br />
cidentia oppositorum, r\mas\, din p\ca te,<br />
doar un studiu de caz, au spus-o mult îna -<br />
centenar · centenar · centenar<br />
39
centenar · centenar · centenar<br />
40<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Eric Catona<br />
intea lui, Heraclit sau Anaxim<strong>an</strong>dru, [i în -<br />
c\ mult mai timpuriu imemoriala Vedânta,<br />
insistând asupra non-dualit\]ii ca esen]\ a<br />
Realului. Câ]i pa[i am f\cut pe acest drum<br />
de atunci încoace? {i nu se schimb\, oare,<br />
întreaga noastr\ percep]ie despre lume [i<br />
reprezentare dac\ îndr\znim, chiar timid,<br />
s\ credem c\ nu suntem doar o stare, o i -<br />
dee, un sentiment într-o unitate artificial de -<br />
cupat\ de timp, ci o entitate complex\,<br />
a d\postindu-[i senin contradic]iile pe fundalul<br />
ve[niciei?... Cea mai n\ucitoare fra -<br />
z\ pe care am citit-o vreodat\, la care nu<br />
trece zi aproape f\r\ s\ m\ gândesc, e a -<br />
ceasta: „Moi aussi, je me suis l’autre” / „[i<br />
eu îmi sunt cel\lalt”... (QI, p.53)<br />
Teatrul lui Ionesco (dar [i scrierile sale<br />
autobiografice) nu ne mai apare atunci ca<br />
„absurd”, „ciudat”, „aiuritor”,<br />
iar fronda sa pare s\ indice c\ -<br />
tre ceva mult mai subtil [i mai<br />
profund decât înver[unata [i lu -<br />
di ca spargere a c<strong>an</strong>o<strong>an</strong>elor dramatice<br />
[i ling vistice, ceva la fel<br />
de pur ca marginea t\ce rii: „Mi<br />
se întâmpl\ s\ cred c\ suntem<br />
cu to]ii unu în multiplu.” (QI,<br />
p.31). Icono clast [i av<strong>an</strong>gardist,<br />
Ionesco se înscrie de fapt în a -<br />
cea major\ deplasare a orizontului<br />
de a[ teptare ce a avut loc<br />
în prima ju m\tate a se colului trecut.<br />
R\sturnarea pers pectivei,<br />
ne garea, negarea nega]iei, alu -<br />
ne carea, palino dia, paradoxul<br />
sunt tot atâtea atitudini existen]iale<br />
ce zguduie din temelii<br />
logica ter]ului exclus în care am<br />
ales, sau am acceptat, s\ ne<br />
cu fund\m.<br />
Ca un corolar al viziunii tra -<br />
di]ionale, aristotelice, limbajul<br />
a ajuns s\ r\spund\ a numitor<br />
cerin]e clare:<br />
– s\ f\râmi]eze continuumul<br />
sensibil în obiecte, evenimen -<br />
te, propriet\]i, rela]ii;<br />
– s\ desemneze aceste lucruri,<br />
st\ri etc. prin mijlocirea unor simbo -<br />
luri, care s\ le corespund\ în mod univoc.<br />
În consecin]\, lumea fizic\ apare ca un<br />
<strong>an</strong>samblu de obiecte ce pot fi descrise [i<br />
cla sificate, [i de schimb\ri calitative pentru<br />
care pot fi identificate <strong>an</strong>umite regula ri t\]i.<br />
Pe acest fond vine Ionesco [i arunc\ vi -<br />
oi în joc contradic]ia, dinamitând pre ten -<br />
]iile atotputernicei logici clasice. Nu [tim<br />
cum ar fi reac]ionat autorul în fa]a sintagmei<br />
de „teatru cu<strong>an</strong>tic”, sau dac\ i s-ar fi<br />
spus c\ ar putea fi considerat unul din pre -<br />
cursorii acestuia. Cert e c\ un asemenea<br />
teatru exist\ din 1995, când în Sp<strong>an</strong>ia, la<br />
Grenada, s-a constituit o asocia]ie interna -<br />
]ional\ în jurul no]iunii de „estetic\ cu<strong>an</strong>tic\”,<br />
iar Gregorio Morales, unul din cofondatori,<br />
jurnalist [i scriitor, a publicat în 1998<br />
un eseu intitulat Cadavrul lui Bal zac. O<br />
viziune cu<strong>an</strong>tic\ a literaturii [i artei. El va<br />
preciza ideea de teatru cu<strong>an</strong>tic por nind de<br />
la câteva premise:<br />
1. Exist\ o î<strong>nr</strong>udire între cosmogonie,<br />
interac]iunile dinamice ale particulelor cu<strong>an</strong> -<br />
tice, pe de o parte, [i vidul scenic locuit de<br />
actori, energia pe care o vehiculeaz\, de<br />
cealalt\ parte.<br />
2. Teatrul cu<strong>an</strong>tic se bazeaz\ pe modi -<br />
ficarea obiectului observat de observator,<br />
fie acesta actor sau spectator, c\ci observatorul<br />
este indisociabil de reflec]ia cu<strong>an</strong>ti -<br />
c\ asupra lumii.<br />
3. Acest tip de dramaturgie exhib\ un<br />
spa]iu-timp haotic, lacunar, mergând pe<br />
e xisten]a universurilor paralele, ce irumpe<br />
în spa]iul-timp diacronic [i linear al repre -<br />
zent\rii.<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S: Zinedine Zid<strong>an</strong>e<br />
Însemn\ri ie[ene
Totul e s\ nu te mul]ume[ti cu ce vezi<br />
[i s\ acorzi m\car un gând acelei serii de<br />
posibile care s-ar fi putut actualiza. Acest<br />
gen de teatru încurajeaz\ eliberarea de automatismele<br />
de gândire, saltul f\r\ plas\<br />
de protec]ie sau compromisuri, neglijând<br />
reperele cunoscute pentru a te avânta spre<br />
necunoscut. Oare nu asta face [i Ionesco<br />
în piesele sale de descompunere a compor -<br />
tamentului [i limbajului cotidi<strong>an</strong>? Confruntându-ne<br />
cu scene precum cele din Cân t\rea]a<br />
cheal\ sau Lec]ia, de pild\, efectul<br />
c\utat s\ fi fost doar catharsis-ul facil al<br />
comicului iscat de nesfâr[itele incongru en -<br />
]e [i contradic]ii, sau d\ruirea, poate confuz\<br />
[i ambigu\, a unui instrument de des -<br />
prindere adev\rat\, prin amplificarea gro -<br />
tesc\ a limitelor noastre, a limitelor pe<br />
care ni le-am impus?<br />
Ce este realitatea scenic\? Fizica cu<strong>an</strong>tic\<br />
ne spune c\ o m\surare nu are valoa -<br />
re decât în momentul în care este efec tuat\<br />
[i doar pentru cel care o efectueaz\. Con -<br />
ceptual, aceste lucruri le spun actori lor no -<br />
ului teatru c\ pot interpreta lucruri diferite<br />
în acela[i moment, dezvoltând o poetic\<br />
a parte, dup\ cum afirm\ regizorul Oskar<br />
Gomez Mata. Înc\ prea pu]in explorat, de[i<br />
în Sp<strong>an</strong>ia [i Fr<strong>an</strong>]a cunoa[te o adev\rat\<br />
vog\, cucerind adep]i de re nume, precum<br />
regizorii José S<strong>an</strong>chis Si nisterra sau Claude<br />
Régy, ba mai mult, în Fr<strong>an</strong>]a face [i obiectul<br />
unor colocvii [i dezbateri academice<br />
(vezi cel de la Toulouse, din mai <strong>2009</strong>),<br />
acest teatru se situeaz\ la intersec]ia dintre<br />
arte [i [tiin]e, asumându-[i metamorfo -<br />
za radical\ a raportului nostru cu lumea.<br />
Ordinea explicit\, m<strong>an</strong>ifest\, desf\[u -<br />
rat\, este universul a[a cum ne apare el,<br />
ar ticulat în jurul spa]iului-timp, dar creând<br />
o realitate care ne pare separat\ [i indepen -<br />
dent\. Astfel, potrivit lui Bohm, «ne ag\ -<br />
]\m în mare m\sur\ de lumea m<strong>an</strong>ifes tat\,<br />
considerat\ ca realitatea fundamental\<br />
în care e import<strong>an</strong>t s\ dispui de unit\]i se -<br />
parate, m\car relativ, dar aflate în interac -<br />
]iune. În realitatea nem<strong>an</strong>ifestat\ totul se<br />
întrep\trunde, totul e interrela]ionat».<br />
Însemn\ri ie[ene<br />
Obiectele aflate în mi[care, legate prin<br />
câmpuri, apar în ordinea explicit\, dar ce -<br />
ea ce ne apare este subîntins de o ordine<br />
implicit\ voalat\. Pentru c\ suntem cufun -<br />
da]i în spa]iu-timp, nu putem dezv\lui realul,<br />
care r\mâne voalat (dup\ frumoasa<br />
formul\ a gânditorului tr<strong>an</strong>sdisciplinar<br />
Ber nard d'Espagnat),<br />
fiind cognoscibil doar în<br />
<strong>an</strong>umite structuri ale sale,<br />
doar par]ial. Re alul acesta se<br />
situeaz\ dincolo de feno me -<br />
ne, e un spa]iu multi dimensional<br />
în care timpul nu mai<br />
curge, în care toate evenimentele<br />
se petrec inst<strong>an</strong>t<strong>an</strong>eu,<br />
nu exist\ nici trecut, nici<br />
prezent, nici viitor, nici ca -<br />
uzalitate, doar sincronicitate<br />
perfect\. U ne ori, în st\ri de<br />
gra]ie, nu neap\rat mistic\,<br />
creierul nostru drept pare a<br />
fi c<strong>an</strong>alul receptor al intui]iei<br />
unit\]ii universului nostru. {i<br />
scrie Ionesco: «Vom fi, oare,<br />
pentru c\ suntem? Poate c\<br />
nimic nu e sortit mor ]ii? M\<br />
simt muritor, nemuritor, m\<br />
simt om, m\ simt înger, sfânt,<br />
vulnerabil, invulnerabil, imputrescibil,<br />
putreziciune. {tiu,<br />
mi se pare c\ [tiu întreg a -<br />
dev\rul, ade v\ rul adev\rului,<br />
adev\rul neadev\rului: a de -<br />
v\rul contra-adev\rurilor, con -<br />
tra-ade v\rurile adev\rate ale<br />
adev\rurilor. […] Sunt ni -<br />
mic, sunt tot, sunt absolutul,<br />
sunt nimic.» (QI, pp. 54, 55)<br />
Prins între Siren\ [i Mi -<br />
notaur, Ionesco î[i confrunt\<br />
dilemele. Cea lingvistic\ o<br />
întâlne[te pe cea ontologic\:<br />
când nu mai crezi în limbaj, dar tr\ie[ti<br />
prin el, luciditatea devine dureroas\, iar<br />
deriziunea se închide asupra ta. {i totu[i,<br />
din aceste incoeren]e, din acest dezechilibru<br />
generator de surprize, uneori de mon-<br />
struos, întotdeauna de str<strong>an</strong>iu, c\ci str<strong>an</strong>ie e<br />
orice explorare pân\ la cap\tul nostru,<br />
undeva, cumva, un zâmbet strâmb ne<br />
întinde mâ na, [i atunci…<br />
«B\trânul domn, c\tre Logici<strong>an</strong>: […]<br />
toate pisicile sunt muritoare. Socrate e mu -<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Thierry He<strong>nr</strong>y<br />
ritor. Deci Socrate e o pisic\!» (Rhino cé ros,<br />
Paris, Gallimard, 1959, p.46)<br />
Da, poate pisica lui Schrödinger…<br />
Simona MODREANU<br />
centenar · centenar · centenar<br />
41
polemici aproape cordiale ∙ po<br />
42<br />
Teoria „formelor f\r\ fond“<br />
– un br<strong>an</strong>d românesc? (II)<br />
Dar lucrurile sunt mult mai compli -<br />
cate [i o în cercare de a examina<br />
aceas t\ spec taculoa s\ dinamic\<br />
ideatic\ pre supune a ne apro pia [i cealalt\<br />
perspec tiv\. Or, jude când din cel\lalt unghi,<br />
chiar în faza prejunimist\ vom desco peri<br />
interven]ii lucide avertizând asu pra pericolelor<br />
în privin]a importului masiv, necritic,<br />
de idei [i forme ale civili za]iei occi -<br />
dentale. „Nu este iertat nici unei na]ii, no -<br />
ta Mihail Kog\lnice<strong>an</strong>u (Tai nele inimii,<br />
1850) de a se închide î na intea î<strong>nr</strong>âuririlor<br />
timpului”; dar tot el, în In tro duc ]ie, atr\ gea<br />
aten]ia c\ „darul imi ta]iei este o m<strong>an</strong>ie pri -<br />
mejdioas\”. Aceast\ ches tiune este, de fapt,<br />
subiectul litigios. În timp, regretabil, sacrifi -<br />
când nu<strong>an</strong>]ele, cei care au intrat în confrun -<br />
tare au radicalizat [i deformat premisele<br />
disputei. Kog\lni cea nu do rea o evolu]ie org<strong>an</strong>ic\,<br />
treptat\. Pes te <strong>an</strong>i, contemplând<br />
e fortul de moder niza re „neorg<strong>an</strong>ic\”, C.<br />
R\dulescu-Motru des co pe rea drama na]iu -<br />
nii noastre tocmai în schim b\rile pa[optiste.<br />
Ironizat\ repetat, cu deosebire în Cultura<br />
român\ [i politi ci<strong>an</strong>is mul (1904), „Biblia<br />
de la 1848” l<strong>an</strong> sat\ de acei „improvizatori de<br />
ospe]e” a rupt „firul de continuitate” al vie]ii<br />
noastre normale [i a deschis por]ile „poli -<br />
ti ci<strong>an</strong>ismului parazitar”. La ’48, scria caustic<br />
R\du les cu-Mo tru, „un osp\] de fr\]ie ni<br />
se întinde”; dar procesul europeniz\rii a<br />
n\scut pseu docultura în care fondul [i for -<br />
ma „nu se co respund”. S\ observ\m îns\,<br />
imediat, c\ tot C. R\du lescu-Motru, de pe<br />
pozi]iile „cri ticii negati ve” era încrez\tor în<br />
„drumul în drept\rii”, descoperind o salvatoare<br />
„re ac ]ie de s\n\ tate”. La startul mo -<br />
dernit\]ii noastre, Ma iorescu [i Eminescu,<br />
în nume le ideii con servatoare se luptau cu<br />
„for me le imitate” (liberalism, socialism). Ilie<br />
B\ des- cu avea dreptate s\ observe c\ în<br />
o rizontul realului negativ (sau „deficitar”),<br />
al unei contraselec]ii sociale asist\m la un<br />
„exces morfolo gic”, prin multiplicarea ma -<br />
nifest\ rilor formale (8, p. 69–70). Mai<br />
mult, „org<strong>an</strong>icismul programatic” al poetu -<br />
lui na ]ional (M. Cimpoi) articula o demonstra]ie<br />
strâns\: doar promovarea natura -<br />
lului asi gur\ „împlinirea ontologic\” (spo -<br />
rul ontologic), con struind Teoria societ\]ii<br />
na tura - le (vezi 9, p. 4–5). În consecin]\,<br />
a baterea de la linia dezvolt\rii org<strong>an</strong>ice<br />
prin „org<strong>an</strong>izare ra ]ional\ copiat\”, sub mi -<br />
nând raporturile de compensa]ie produce<br />
artifi cial mizeria, în tre]inând cheltuieli îm -<br />
pov\ r\ toare [i o eli t\ necreatoare. Ceea ce<br />
în]e le gea Emines cu prin evolu]ie org<strong>an</strong>ic\,<br />
p\s- trând leg\ tu ra între popor [i clasa su -<br />
peri oar\ era contrazis de presiunea „tre -<br />
bu in ]elor aristocratice”, cultivând rela]iile de<br />
ex ploatare [i impunând dec\derea eco no -<br />
mic\. Dac\ ]ara real\ se înscrisese „tren dului<br />
suburbial” (cum am spune azi), cauza<br />
specific\ – dup\ Eminescu – era tocmai<br />
„p\ tura superpus\”. O intelectualitate stear -<br />
p\, în dec\dere moral\ ne sortea periferialismului;<br />
dar nu capita lul, în sine, era vi -<br />
novat c\ noi figuram pe lista ]\rilor întârziate.<br />
Încercând a desco peri specificul acestui<br />
periferialism [i a i dentifica pricinile mi -<br />
ze riei, Eminescu va polemiza cu fra]ii N\ -<br />
dej de (vezi 10, p. 302 [i passim), res pin -<br />
gând sincretismul libera lo-marxist; „bizara<br />
în m\ nunchere” (9) era în nepotrivire cu fon -<br />
dul interior [i cauza nefericirii „periferii -<br />
lor” era alta decât cea indicat\ de curentul<br />
socialist. Cum inflexi bilul gazetar care era<br />
Eminescu denun]ase cauzele r\ului din societatea<br />
noastr\ prin acel „consum ne com -<br />
pensat” al p\turii superpuse, con du când –<br />
în limbajul actual – la o „depo ten]are ontologic\”<br />
[i cum actualitatea ideilor poetu -<br />
lui na]ional se dove de[te dramatic\, pu tem<br />
descoperi princi pala cauz\ a r\z bo iului pur -<br />
tat de unii exe ge]i. Prin com po rta mentul<br />
postdecembrist, oligarhia politic\ (noua p\ -<br />
tur\ superpus\) nu face decât s\ confir me<br />
teoria eminesci<strong>an</strong>\. Teorie pe care, de fapt,<br />
î[i cl\dise [i C. R\dulescu-Mo tru de mon -<br />
stra]ia furibun d\ împotriva poli ti cia nis mu -<br />
lui. Filosoful sesizase la Emi nes cu „o intu -<br />
i]ie bogat\” [i, în pragul seco lu lui XX, duce<br />
mai departe (vezi 11) critica emi nes ci<strong>an</strong>\<br />
în noile con di]ii, perpetuând îns\ predominarea<br />
elementelor str\ine a supra poporului<br />
istoric [i cerin]a ca acesta s\ dea expre -<br />
sie fiin]ei sale proprii. Chiar [i adver sarii<br />
({t. Ze le tin, în primul rând) s-au gr\ bit s\<br />
recu noas c\ în C. R\dulescu-Motru un „gân -<br />
ditor sis tematic” (ivit, fire[te, din rândurile<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Mihai Leu<br />
Însemn\ri ie[ene
„reac ]iunii”). El intr\ în <strong>seria</strong> ce lor care au<br />
ilustrat „cultura critic\”, critica social\ fiind<br />
în optica lui Motru o „surs\ de solu]ii”.<br />
Cum se vede, o const<strong>an</strong>t\ critic\ înso -<br />
]e[te de timpuriu modernizarea org<strong>an</strong>ismului<br />
nostru social [i, pe bun\ dreptate,<br />
I lie B\descu f\cuse remarca, sc<strong>an</strong>daloas\<br />
pentru spiritele încrâncenate, c\ aceast\<br />
cultur\ critic\ româneasc\ este printre pri -<br />
mele de acest gen din spa]iul europe<strong>an</strong><br />
(10, p. 111). Cercetând implicarea facto -<br />
rului politic prin radiografierea politicia -<br />
nismului, R\dulescu-Motru va fi nemilos<br />
cu „mimetismul social”, acuzând – deloc<br />
voalat – a[ez\mintele liberale împrumuta -<br />
te. Între vocea lui Iorga, chemat la ramp\,<br />
cel care avertiza c\ „nu prin servilisme ri -<br />
dici un neam” [i p\rerile lui Ion C. Br\ tia -<br />
nu, pensate dintr-un memoriu de trist\ fai -<br />
m\ (dup\ care constituirea statului român<br />
ar fi o cucerire a Fr<strong>an</strong>]ei), noi râvnind chiar<br />
la statutul de colonie (apud 11, p. 47), C.<br />
R\dulescu-Motru deplânge suprema noas -<br />
tr\ râvn\: cea „de a place Europei”. Or, se -<br />
colul nostru – conchide filosoful – a consfin]it<br />
victoria civiliza]iei asupra culturii.<br />
Ne obosite în a r\spândi civiliza]ia, statele<br />
puternice ale continentului m<strong>an</strong>ifest\ indiferen]\<br />
fa]\ de cultur\ (11, p. 83). Iar le -<br />
gile [i institu]iile apusene, observa C. R\ -<br />
dulescu-Motru, sunt departe „de via]a prac -<br />
tic\ a românului” (11, p. 145). Pe linia ra -<br />
]ionamentului eminesci<strong>an</strong>, el noteaz\ ca -<br />
us tic c\ „minoritatea purt\toare de civi liza]ie”<br />
se exprim\ doar ca for]\ de consu -<br />
ma]ie, aruncându-ne în „visul urât al pseu -<br />
doculturii”. În paralel, a[a-zisa „cre[tere de<br />
bog\]ie” stimuleaz\ martirologia (11, p.<br />
143). Încât, concluzia cade implacabil: na -<br />
]ia „se robe[te unui gen nou de via]\” (11,<br />
p. 133). Altoit\ pe alte deprinderi sufle -<br />
te[ti, „ra]ionalizarea institu]iilor” pro voa -<br />
c\, e drept, o schimbare de decor; dar ea<br />
se izbe[te de rezisten]a mentalit\]ilor, cultivând<br />
– printre altele – o alt\ responsa bi -<br />
litate personal\ [i o inexact\ pre]uire a<br />
timpului. Nici ortodoxismul – scrie ap\sat<br />
C. R\dulescu-Motru – nu e o [coal\ pen-<br />
Însemn\ri ie[ene<br />
tru via]a practic\ (11, p. 97). Încât, a[ez\ -<br />
mintele de la noi, func]ionând sub „forme<br />
de împrumut” între]in o chinuitoare întrebare:<br />
p\truns-au ele în firea poporului ro -<br />
mân? (11, p. 90). Constituie, oare, moti vele<br />
unei societ\]i viitoare, îndrumând „spre<br />
ideal”, „de[teptând” fondul sufletesc? În -<br />
cer când s\ r\spund\, filosoful cheam\ în<br />
sprijin (pentru a o flagela) „epoca de progres<br />
[i civiliza]ie”, culminând cu euforicele<br />
discursuri ]inute la serbarea din 11 iunie<br />
1898; adic\ la o jum\tate de secol de la mi[carea<br />
pa[optist\, timpul scurs îng\duind<br />
o contemplare a „operei gig<strong>an</strong>tice” înf\p -<br />
tuite, bifând toate punctele programului<br />
revolu]ionar. Iat\ un nou prilej de a ironiza<br />
„exagera]iunile de limbaj” ale epocii; iar<br />
pentru noi înc\ o dovad\ c\ mai nimic nu<br />
s-a schimbat în preconizata reform\ a fon -<br />
dului, n\ravurile [i moravurile traversând<br />
deceniile, aproape insensibile la perin da -<br />
rea schimb\toarelor regimuri. S\ sper\m<br />
c\ în „post-tr<strong>an</strong>zi]ie” ([i ea o scamatorie<br />
verbal\) vom asista la o reform\ de fond,<br />
conform deja celebrei sintagme? Noi suntem<br />
sceptici. S\ ne amintim c\, în perm<strong>an</strong>en]\,<br />
acele incriminate „forme de împru -<br />
mut” se izbeau de realit\]ile locului. „Dispozi]iile”<br />
noastre, nota C. R\dulescu-Mo -<br />
tru, prea îndatorate bun\voin]ei naturii nu<br />
erau preg\tite pe teren economic [i se ma -<br />
nifestau refractar pe teren religios (11, p.<br />
110). În plus, logica exterioar\, dând vina<br />
pe împrejur\ri (11, p. 120), definea ecu a -<br />
]ia româneasc\. Totu[i, autorul faimoasei<br />
lucr\ri Cultura român\ [i politici<strong>an</strong>ismul<br />
vestea o nou\ er\ pentru „problemele culturii<br />
române”: cultura „zeflemelei” s-a stins<br />
iar critica negativ\ [i-a încheiat rolul (11,<br />
p. 37). Nu e deloc dificil de sesizat c\ fi lo -<br />
soful s-a în[elat. Lungul „convoi de emi -<br />
gra re” al celor care luând drumul Apusului<br />
[i-au dorit s\ înve]e carte (sau, dup\ expre -<br />
sia lui Scarlat V. Vârvnav, „înv\]\tura s\ le<br />
plou\ în cap”) a asigurat, certamente, „progresele<br />
politici<strong>an</strong>ismului”, improvi zând fericirea<br />
– cum noteaz\, sec, filosoful. Du p\<br />
o prelungit\ perioad\ de „infiltrare”, des -<br />
cre[terea influen]elor str\ine urma lo gic [i<br />
C. R\dulescu-Motru î[i lega de gene ra]ia<br />
tân\r\ sper<strong>an</strong>]ele de îns\n\to[ire a so ciet\ -<br />
]ii române[ti. Ceea ce face [i Adri<strong>an</strong> Ma -<br />
rino, convins c\ „revenirea” în Euro pa,<br />
dincolo de dificult\]ile integr\rii (12, p.<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Octavi<strong>an</strong> Paler<br />
195–204) sau de inflam\rile propag<strong>an</strong>distice,<br />
înseamn\ instaurarea durabil\ a unei<br />
mentalit\]i europene prin evolu]ia spiritului<br />
public. Exist\, se [tie, o „serie” europea -<br />
n\ în spa]iul nostru cultural, oricând evi -<br />
den]iabil\ pe latur\ documentaristic\, înc\<br />
insuficient pus\ în lumin\. Dar ambi]ia lui<br />
Marino nu se cheltuie doar pentru a recupera<br />
„luminile” române[ti, ci, îndeosebi,<br />
pen tru a edifica o dubl\ ereditate (12, p.<br />
X), stingând un vechi conflict. S\ fim rea -<br />
li[ti: hemoragia valorilor (tinere, îndeo sebi)<br />
într-o epoc\ a nomadismului pl<strong>an</strong>etar nu<br />
pare a încuraja aceast\ sper<strong>an</strong>]\.<br />
*<br />
M<strong>an</strong>ia prelu\rilor (necritice) prin care<br />
am intra „busta” (vorba lui Negruzzi) în ci -<br />
polemici aproape cordiale ∙ po<br />
43
polemici aproape cordiale ∙ po<br />
44<br />
viliza]ie a înso]it mersul societ\]ii româ -<br />
ne[ti; [i a prilejuit numeroase observa]ii a -<br />
cide dar ocazionale, culminând cu progra -<br />
mul de ac]iune maioresci<strong>an</strong>, coerent, ge neralizat<br />
[i nescutit de accente „devas tatoare”<br />
de radicalism. A[adar, mult discutata<br />
teorie a formelor f\r\ fond, tez\ îndelung<br />
comentat\ [i comun\, de fapt, ideologiei<br />
din epoc\ duce mai departe, paradoxal, o<br />
conservativ\ tradi]ie de criticism (13, p.<br />
79). Ea, confruntat\ cu efectele, este refle -<br />
xul unei situa]ii socio-economice, incrimi -<br />
nând, prin debit retoric, copierea de forme<br />
(cu preten]ia de a modela fondul: cultur\,<br />
societate, mentalit\]i) [i se vrea o atitudine<br />
virulent-critic\, blamând simularea, preci -<br />
pitarea, superficialitatea [i, finalmente, ina -<br />
decvarea. Fiindc\ teoria „formelor goa le”<br />
este, ea îns\[i, o formul\ nepotrivit\; for -<br />
me vide de orice con]inut, fire[te, nu exis -<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Iol<strong>an</strong>da Bala[<br />
t\, iar criticismul exersat asupra<br />
moda li t\]ilor de construire / consti -<br />
tuire a civiliza ]i ei noastre moderne<br />
punea în discu]ie toc mai conflictul<br />
dintre formele vechi [i cele noi.<br />
Încât, certamente, des cifrând pro -<br />
cese le de înnoire, implicit, c\ile<br />
de sincroniza re [i e viden]iind com -<br />
plexul înapoierii, te za suport\ o<br />
datare <strong>an</strong>temaioresci<strong>an</strong>\ ([i, desi -<br />
gur, reac]ii <strong>an</strong>tima io resciene), ro -<br />
lul mentorului junimist fiind, s-a<br />
spus, supralicitat (13, p. 9). Pe de<br />
alt\ parte, nici ideea, stre curat\<br />
insidios, c\ am avea de-a face cu<br />
o teorie de import, preluat\ deci,<br />
nu st\ în pi cioare. Mai mult, <strong>an</strong>a -<br />
li zând modernizarea tenden]ial\<br />
pe funda lul particularit\]ilor noastre<br />
de e volu]ie istoric\, C. Schifir -<br />
ne] a fir m\ c\ formele f\r\ fond<br />
ar fi chiar br<strong>an</strong> dul socie t\]ii<br />
române[ti (14, p. 271). [i c\<br />
vremurile pe care le tr\ im se<br />
deruleaz\ sub semnul im pla -<br />
cabil al formelor f\r\ fond,<br />
mereu în dezacord, un feno -<br />
men „atât de ro mânesc” (14,<br />
p. 203), f\când din Româ nia<br />
un model de ]ar\ a tr<strong>an</strong>zi]iilor,<br />
nici m\car una finalizat\ (14,<br />
p. 264).<br />
În fond, un Ion Heliade R\ du lescu,<br />
a cel „om str<strong>an</strong>iu” (cum l-a v\zut Emi -<br />
nes cu), <strong>an</strong>un]ând embrionar teoria cio -<br />
coismului ne avertiza c\ „bi nele st\ în<br />
echi librul <strong>an</strong>titezelor”. Iar bo ierul mun -<br />
te<strong>an</strong> Dinicu Golescu denun]a, la contactul<br />
cu Apusul, deca lajul izbitor fa]\<br />
de „Evropa cea lumina t\”. Încât Maio -<br />
res cu-tat\l, v\zând cultura româ neas -<br />
c\ drept „o masc\ frumoas\ f\ r\ cri -<br />
eri”, nu f\cea de cât s\ constate c\ „a -<br />
bia începem a tr\i politice[te”, influ -<br />
en]a „frânceasc\”, materialismul gros,<br />
fr<strong>an</strong>]o zesc pro vo când „gro zava stric\ -<br />
ciune a n\ ravurilor” (Foa ia li terar\, <strong>nr</strong>.<br />
16/1838); a urmat, se [tie, articolul „de<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Gabriela Szabo<br />
retracta]ie” (Foa ia lite rar\, <strong>nr</strong>. 24/1838),<br />
autorul ad mi ]ând sp\[it c\ a fost robul unor<br />
„impresii gr\ bi te”. Titu Ma iorescu a propus<br />
îns\ pro gramatic, prin ac]iunea juni -<br />
mist\, o mo derni zare pe cale cultural\<br />
într-o „]ar\ de mix turi”. F\r\ a de fini clar<br />
termenii (ce ea ce pare inexplicabil la un<br />
logici<strong>an</strong>), el pleda pentru o împreunare armonioas\<br />
a fondu lui [i for melor, atingând<br />
con cor d<strong>an</strong> ]a; cum formele civiliza]iei au<br />
„n\v\lit” în via]a pu blic\, trebuia creat [i<br />
cadrul in sti tu]ional [i legislativ trebuitor.<br />
Constrân[i de eviden]e, trebuie s\ admitem,<br />
al\turi de C. Schifirne], c\ „decl<strong>an</strong> -<br />
[area proceselor de modernizare româ -<br />
neasc\ a pornit de la schimb\rile din spa -<br />
]iul cultural” (14, p. 259). Cultura, într-o ]a -<br />
Însemn\ri ie[ene
\ „cam virgin\ de orice cultur\” (nota P.<br />
P. Carp, la 1879) a fost „enzima” moder -<br />
niz\rii române[ti, între]inând aspira]iile de<br />
schimbare. E drept, prin imita]iune servil\<br />
(deseori) [i ignorând munca <strong>an</strong>terioar\.<br />
Ceea ce constatase, mâhnit, [i Eminescu<br />
când deplângea absen]a bazei economice,<br />
doar ea f\când cu putin]\ „dezvoltarea na -<br />
tural\ a propriilor puteri”. „Vecinica noas -<br />
tr\ nea[ezare”, importul de institu]ii [i i -<br />
dei, preferin]a pentru „forme goale în lo -<br />
cul fondului” nu perm<strong>an</strong>entizau – avertiza<br />
publicistul – doar inadecvarea ,ci condu -<br />
ceau la falsificarea spiritului românesc. {i<br />
poate c\ avea dreptate Cr. Livescu când<br />
cerea, u[or amuzat, dou\ biografii emines -<br />
ciene, desp\r]ind scriitura <strong>an</strong>gajat\, criticismul<br />
virulent, eruptiv în publicistic\ de<br />
idealitatea poeziei, îndatorat\ unei cunoa[ -<br />
teri oniric-vizionare (cu excep]iile prea bi -<br />
ne cunoscute).<br />
Fire[te, nu îmbr\]i[\m ideea sciziunii,<br />
poetul [i gazetarul locuind în aceea[i fiin]\<br />
pasional\, bolnav\ de românism. Ca do -<br />
vad\, junele Eminescu cerea, imperativ,<br />
„masca jos de la to]i [i de la toate” (v. O<br />
scriere critic\); iar în articolul În unire e<br />
t\ria condamna inac]iunea, la[itatea, ca -<br />
botinajul, altfel spus „neenergia noastr\”<br />
[i, desigur, progresul „împrumutat”, con -<br />
di ]ia „mântuirii” fiind s\vâr[irea unirii, ca<br />
drept secular. Civiliza]ia / civilizarea nu pri -<br />
vea doar „clasa inteligent\” dup\ cum ra -<br />
]ionamentele str\ine, „r\s\rite din alte st\ri<br />
de lucruri” nu puteau înlocui exerci]iul pro -<br />
priei judec\]i. Chiar dac\, în focul polemicilor,<br />
articolele îmbr\]i[au fatalmente frag -<br />
mentar elemente de doctrin\, Eminescu,<br />
fidel unor idei fiziocratice, era un evo lu ]io -<br />
nist, cerând potriveala cu „natura lucru ri -<br />
lor”. Nu putea fi încântat de „for mele es -<br />
terioare” (lipsite de „cuprins”), de vreme ce<br />
credea în metodul genetic, nu în cel dogmatic.<br />
Va l\uda, în consecin]\, „pa na e -<br />
ner gic\” a lui Titu Maiorescu [i efortul s\u<br />
as<strong>an</strong>ator de[i, ne amintim, O scriere cri -<br />
ti c\ ataca „[coala” maioresci<strong>an</strong>\ (nu îns\<br />
[i pe mentorul ei, elogiat scurt pentru „sti -<br />
Însemn\ri ie[ene<br />
lul bun [i limpede” ori pentru „fine]a femi -<br />
nin\” a spiritului). Putem descifra în „na -<br />
tura ascuns\ sub masc\” (cum sun\ sin -<br />
tagma eminesci<strong>an</strong>\) un corespondent al<br />
teoriei formelor f\r\ fond. G. Ibr\ile<strong>an</strong>u,<br />
în 1922, afirma neted c\ Eminescu a fost<br />
întotdea una „împotriva formelor nou\”.<br />
Consta ta rea se cuvine, credem, tratat\ cu<br />
rezerve, deoarece deviza eminesci<strong>an</strong>\, urmând<br />
pil da Angliei, ar fi impus „forme<br />
vechi, dar spirit pururea nou”; ceea ce în -<br />
semna împrosp\tarea fondului, respin gând<br />
„formele nou\ ale civiliza]iei apusene”, f\ -<br />
r\ leg\ tu r\ îns\ cu fondul autohton. „Cu<br />
forme goa le în locul fondului – scria temu-<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Octavi<strong>an</strong> Belu<br />
tul publicist – nu se regenereaz\ [i nu se-n -<br />
t\re[te o na ]ie” (Opere, vol XI, p. 348).<br />
Dar noile for me îmbrac\ un con]inut vechi,<br />
vizând a ce la[i rezistent substrat org<strong>an</strong>ic;<br />
altmin teri, efortul costisitor „de-a ajunge<br />
la civili za]ie” în absen]a condi]iilor de cul-<br />
tur\ (care fac ca asemenea rezultate „s\ se<br />
produ c\ de la sine”) conduce la dege ne rare<br />
[i ce re, nemi los, „scontul” timpului. Iat\<br />
pri ci na pentru care publicistica inflexibilului<br />
E minescu, ignorat\ ori r\u citit\, apar]i -<br />
nând unui conservator natural (cum s-a<br />
spus) a fost ex pe diat\ sub eticheta re ac -<br />
]ionaris mului.<br />
1. Nicolae M<strong>an</strong>olescu, Formele [i fondul,<br />
în România literar\, <strong>nr</strong>. 20/1998.<br />
2. Monica Joi]a, Teoria „formelor f\r\<br />
fond” – o fi[\ dintr-un dic]ionar necesar, în No -<br />
ua Revist\ Român\, <strong>nr</strong>. 5–6 (14–15)/ 1997,<br />
Serie nou\, An II.<br />
3. Ilie B\descu, D<strong>an</strong> Dungaciu, Radu<br />
Baltasiu, Istoria Sociologiei – teorii con -<br />
tem pora ne (I), Editura Eminescu, 1996.<br />
4. M. Unghe<strong>an</strong>u, Teoria formelor f\r\<br />
fond, (Prefa]\), Editura Porto-Fr<strong>an</strong>co, 1996.<br />
5. Ilie B\descu, Teoria formei f\r\<br />
fond [i Teoria pseudo-morfozei, în NRR,<br />
<strong>nr</strong>. 3–4/1997.<br />
6. Adri<strong>an</strong> Marino, Pentru neopa[optism,<br />
în Sfera Politicii, <strong>nr</strong>. 60/1998.<br />
7. Adri<strong>an</strong> Marino, Trista soart\ a libe -<br />
ralismului românesc, în Cuvântul, <strong>nr</strong>.<br />
3/1997.<br />
8. Ilie B\descu, Sociologia eminesci<strong>an</strong>\,<br />
Editura Porto-Fr<strong>an</strong>co, 1994.<br />
9. Dialog M. Cimpoi – Ilie B\descu,<br />
Ontologie, Sociologie, Mitopoetic\ (I), în<br />
Convorbiri literare, <strong>nr</strong>. 7 (31)/iulie 1998.<br />
10. Ilie B\descu, Sincronism europe<strong>an</strong><br />
[i cultur\ critic\ româneasc\, Editura<br />
[tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti<br />
1984.<br />
11. C. R\dulescu-Motru, Cultura ro -<br />
mâ n\ [i politici<strong>an</strong>ismul, Editura Scrisul<br />
Românesc, Craiova, 1995. Studiu introductiv<br />
[i tabel cro nologic de Dumitru Oto -<br />
vescu.<br />
12. Revenirea în Europa. Idei [i controverse<br />
române[ti, 1990–1995. Antologie<br />
[i Prefa]\ de Adri<strong>an</strong> Marino, Edi -<br />
tura Aius, Cra iova, 1996.<br />
13. Alex<strong>an</strong>dru Dobrescu, Maiorescu<br />
[i ma iorescienii, Editura Albatros, Bucure[ti,<br />
2004.<br />
14. Const<strong>an</strong>tin Schifirne], Formele f\r\<br />
fond, un br<strong>an</strong>d românesc, Editura Co mu nica -<br />
re.ro, Bucure[ti, 2007.<br />
Adri<strong>an</strong> Dinu RACHIERU<br />
polemici aproape cordiale ∙ po<br />
45
simeze · simeze · simeze · sim<br />
46<br />
{tef<strong>an</strong> Popa's – nefericitul<br />
prin] al… Timi[oarei<br />
A-l `ntâlni pe Popa's mel<strong>an</strong>colic<br />
sau de-a dreptul trist este<br />
un rar privilegiu. Cum se ve -<br />
de, a[a ceva se mai intâmpl\ [i pe la ca -<br />
sele mari ale bucuriei împlinirii absolute<br />
prin art\. Masiv, cu structur\ monumental\,<br />
{tef<strong>an</strong> Popa Popa's este deopotriv\<br />
un om [i o institu]ie. Volumetria lui impu -<br />
ne o percep]ie a ttuto rondo [i sugereaz\<br />
deliciile unui continuu dolce farniente.<br />
Gesturile moi ale artistului sunt contrazise<br />
doar de privirea sagace [i replica nu o da -<br />
t\ imprevizibil vituper<strong>an</strong>t\. Este un fapt de<br />
notorietate, desigur limpede ca lumina zi -<br />
lei, c\ lumea a fost creat\ special pentru<br />
Popa's [i el este con[tient de acest miracol. Tot<br />
ceea ce se întâmpl\ în jur trebuie neap\ -<br />
rat s\ se raporteze la perso<strong>an</strong>a sa [i acest<br />
gen simpatic de megalom<strong>an</strong>ie justific\ cu<br />
elocven]\ marile proiecte ale autorului.<br />
Liniile portretului Popa's trebuie s\ fie<br />
neap\rat ample. Artistul nu are mistica de -<br />
taliului [i nici a miniaturalului.Totul trebuie<br />
s\ fie gândit [i exprimat gr<strong>an</strong>dios iar în cli pa<br />
cea repede s\ încap\ secole. A fi cam pio -<br />
nul mondial al caricaturii, pentru Po pa's<br />
seam\n\ mai mult cu o fatalitate de cât cu o<br />
dorin]\ secret\ a grafici<strong>an</strong>ului. Recu noa[ -<br />
terea cvasiun<strong>an</strong>im\ a venit în a [a fel încât<br />
personajului nu i-a tr<strong>an</strong>smis nici o no utate.<br />
La {tef<strong>an</strong> Popa Popa's a fi plin de sine e -<br />
chivaleaz\ a fi plin de ceilal]i. Ne în doielnic<br />
este un fel de donator de umor u niversal,<br />
având, cu alte cuvinte, grupa s<strong>an</strong> guin\ ze -<br />
ro, putând oferi oricui, dar pri mi doar de<br />
la cei asemenea lui. Succesul e sin gurul lui<br />
cusur… care nu poate r\ mâ ne nepedepsit.<br />
L-am întâlnit cu <strong>an</strong>i în urm\ la Timi -<br />
[oa ra. Se preg\tea s\ plece în Maroc [i s\<br />
onoreze o invita]ie a sult<strong>an</strong>ului din Brunei.<br />
Mi-a povestit cu lux de am\nunte prepara -<br />
tivele c\l\toriei, condi]iile fabuloa se impuse<br />
celui mai bogat om din lume.<br />
În urma vizitei, în stilul carac teris -<br />
tic, Popa's inten]ioneaz\ s\-[i cum -<br />
pere un castel. Nu în Sp<strong>an</strong>ia [i nici<br />
în alte orizonturi exotice ci, aici, în<br />
Timi[oara lui de student, de om a -<br />
juns pe culmi. Într-o Timi [oa r\ a<br />
c\rei indiferen]\ [i ingratitudi ne<br />
merit\ a fi consemnat\ în cea mai<br />
sever\ istorie a nerecuno[ tin ]ei, în<br />
care vor figura, desigur, [i al]i nemuritori<br />
asemenea lui.<br />
Popa's bruscheaz\ locul co mun,<br />
complezen]ele idioate sau interesate.<br />
Oricum, se afl\ într-o perm<strong>an</strong>ent\<br />
stare de beliger<strong>an</strong>]\ cu me -<br />
diocritatea [i impostura. La el, lucrurile<br />
nu pot avea decât dou\ în -<br />
su[iri: s\ presupun\ o ac]iune [i s\<br />
aib\, finalmente, valoare. Restul<br />
nu e decât recuzit\ social\ lipsit\<br />
de profunzime. A deschis [i la Ia[i<br />
în apropierea Pie]ii Unirii o itine -<br />
r<strong>an</strong>t\ Galerie personal\ de carica -<br />
tur\ [i vreme de ceasuri bune a a -<br />
grementat vizual o întreag\ strad\<br />
cu acces doar pietonal.<br />
Via]a lui e o perm<strong>an</strong>ent\ stare<br />
de proiect [i, cum se întâmpl\ adesea,<br />
proiectele cele mai generoase<br />
depind de oamenii cei mai umili,<br />
dar care în mediocritatea lor, se do -<br />
vedesc extrem de eficien]i. Mun te -<br />
le se împiedic\ perm<strong>an</strong>ent [i stânjenitor<br />
de pietricele <strong>an</strong>onime. A -<br />
tunci muntele se revolt\ [i seismul<br />
este gata. Rezultatul e previzibil,<br />
în s\ cost\ mult prin absen]a din a -<br />
telier [i din fa]a pl<strong>an</strong>[etei de gra fi c\.<br />
L-am vizitat deseori în atelier [i<br />
am stat de vorb\. Are complexul<br />
Moldovei [i evoc\, ca o compen -<br />
sa]ie individual\, faptul c\ tat\l s\u<br />
este moldove<strong>an</strong>. Acum are proble -<br />
me, dar dup\ câte [tiu acestea l-au înso]it<br />
perm<strong>an</strong>ent. Institu]ia Popa's, cu capital<br />
integral românesc de inteligen]\ [i talent,<br />
are dimensiune economic\ în sensul c\<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Louis de Funès<br />
Însemn\ri ie[ene
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Benny Hill<br />
sprijin\ cu b<strong>an</strong>i proprii Festivaluri de u -<br />
mor, de caricatur\, c\ acord\ premii [i sus -<br />
]ine diverse deplas\ri în ]ar\ [i str\in\tate<br />
ale unor confra]i mai tineri sau mai în<br />
vârst\. Câ[tigurile lui vin din imaginea interna]ional\<br />
pe care o are [i din ex cep ]io -<br />
nala capacitate de a eterniza în câteva<br />
zeci de secunde gloriile perene sau doar<br />
aspir<strong>an</strong>]ii la fragilitatea statuilor de mucava.<br />
Mul]i dintre mai marii pl<strong>an</strong>etei afi -<br />
[eaz\ pe impun\toarele lor birouri o lu -<br />
crare de Popa's, asta cu condi]ia ca artistul<br />
român s\ fi aflat r\gazul de a coborî<br />
din Olimpul personal printre muritori.<br />
{tef<strong>an</strong> a înv\]at de la Dali c\ artistul<br />
tre buie s\ fie fericit – dac\ se poate – [i,<br />
obligatoriu, bogat. Exersea z\ în ambele<br />
Însemn\ri ie[ene<br />
direc]ii îns\ re zultatele imediate<br />
le cunoa[ - te doar el. Oricum,<br />
dolofa nul artist de azi – unde e<br />
oa re junele prim de alt\dat\?,<br />
vor suspina – cred – la lectu ra<br />
acestor rânduri admiratoa rele<br />
mâhnite de trecerea ireversi bil\<br />
a vremii? – a deve nit un veritabil<br />
spectacol, lu mea recunos -<br />
cându-l de depar te cât [i de a -<br />
proape, socotind c\ fac o bun\<br />
inves ti ]ie dac\ îl salut\ sau, mai<br />
eficient, dac\ li se trage în fre z\,<br />
cum glume[te, cu pl\ ce re u[or<br />
cabotin\, {tef<strong>an</strong> Popa Popa's.<br />
L-am privit în timp ce lucreaz\.<br />
Uneori o face pasio nat,<br />
cu verv\, alteori e dist<strong>an</strong>t, e -<br />
xact, gândurile umblând aiurea<br />
prin alte sfere. Lucr\rile din ur -<br />
m\ au desi gur valoare, dar nu<br />
au suficient sentiment. Chipu -<br />
rile u nor femei au devenit dure,<br />
de o urâ]enie dezarm<strong>an</strong>t\, în<br />
vecin\tatea notei expresioniste.<br />
S\ fie oare amprenta misoginismului<br />
dup\ <strong>an</strong>i de volupt\]i în<br />
comp<strong>an</strong>ia eternului feminin?<br />
S\ fie o precoce repliere în spa -<br />
]iile filo so fiei despre… sau o de -<br />
ta[are temporar\ de subiect?<br />
Neglijent în vestimenta]ia de zi cu zi,<br />
împov\rat de greutatea unui col<strong>an</strong> de aur<br />
masiv [i a unei br\]\ri ca jum\tatea bun\<br />
a unei perechi de c\tu[e reale, Popa's to -<br />
tu[i lucreaz\. O face pentru noi cu aceea[i<br />
inteligen]\ plastic\ [i cu spiritul mereu în<br />
alert\. Portretele lui spont<strong>an</strong>e sunt definitive.<br />
Cine vrea s\ se priveasc\ cu adev\ -<br />
rat în ochii lumii trebuie s\-i pozeze m\car<br />
o dat\ lui [tef<strong>an</strong> Popa Popa's. Expresia lui<br />
va fi adev\rul fiin]ei interioare cât [i ade -<br />
v\rul lumii dintotdeauna tr<strong>an</strong>sferat în Om.<br />
Popa's e acela care, dincolo de severitatea<br />
oglinzii ne ofer\ cu generozitatea proprie<br />
marelui artist [<strong>an</strong>sa unic\ a unui memen to.<br />
Nefericitul Prin] al Timi[oarei tr\ie[te,<br />
la bursa zilei, mici necazuri. Dilema lui nu<br />
se refer\ la tulbur\toarea interoga]ie: a fi<br />
sau a nu fi, ci doar la aceea referitoare la<br />
subst<strong>an</strong>]a lui de ce exist. De ce exist aici .<br />
De ce exist aici unde indiferen]a [i r\u ta -<br />
tea pot distruge [i cele mai puternice struc -<br />
turi um<strong>an</strong>e ale timpului de-acum. Chiar<br />
a [a, {tef<strong>an</strong>e, unii se vor întreba: pentru<br />
cine [i pentru ce exi[ti? Î]i suntem oare suficien]i<br />
doar cei care putem r\spunde imediat<br />
[i inechivoc: tr\ie[ti pentru art\ [i<br />
desigur pentru cei care au fost, care sunt<br />
[i cei care nu s-au n\scut înc\… Primirea<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S David Copperfield<br />
ta în aceste zile de final ale <strong>an</strong>ului <strong>2009</strong> la<br />
Vatic<strong>an</strong>, Medalia papal\ oferit\ ca semn<br />
de gratitudine pentru um<strong>an</strong>ismul operei<br />
tale [i, mai ales, pentru compozi]ia monumental\<br />
d\ruit\ Sfântului Scaun echiva -<br />
leaz\ cu o ofr<strong>an</strong>d\ adus\ divinit\]ii...<br />
Valentin CIUC|<br />
simeze · simeze · simeze · sim<br />
47
48<br />
Limbajul – `ntre<br />
frenologie [i neuro[tiin]\<br />
1. Cr<strong>an</strong>iul, oglinda creierului<br />
În Europa începutului de secol XIX, a<br />
devenit extrem de popular\ un fel de [ti -<br />
in]\ de psihologie primitiv\, teorie a cre -<br />
ie rului [i filozofie practic\, numit\ fre nologie.<br />
Fondatorul ei, Fr<strong>an</strong>z Josef Gall – fi -<br />
ul unui negustor vienez – era un medic<br />
str\lucit, care, înc\ de pe b\ncile facult\]ii,<br />
fusese preocupat de o întrebare: de ce e -<br />
rau atât de diferite cr<strong>an</strong>iile colegilor lui, la<br />
simpla compara]ie exterioar\? Se pare c\,<br />
în cele din urm\, r\spunsul a fost g\sit,<br />
medicul alc\tuind un întreg sistem, pe ca -<br />
re l-a numit org<strong>an</strong>ologie, [i, mai apoi, fi -<br />
ziologia creierului, deoarece considera c\<br />
termenul frenologie („[tiin]a creierului”) e<br />
prea mult spus.<br />
Ideile de baz\ ale acestui sistem erau<br />
ur m\toarele: mintea este situat\ în creier;<br />
ea are în alc\tuire diverse facult\]i separa -<br />
te, înn\scute; fiecare facultate (abilitate)<br />
are un loc separat (org<strong>an</strong>) în creier; dezvol -<br />
tarea diferitelor locuri / org<strong>an</strong>e determin\<br />
forma creierului [i, în consecin]\, a cr<strong>an</strong>iu -<br />
lui; suprafa]a cr<strong>an</strong>iului poate fi citit\ ca o<br />
hart\ a abilit\]ilor [i tr\s\turilor de ca rac -<br />
ter ale unei perso<strong>an</strong>e. Pentru citirea unei<br />
astfel de h\r]i, frenologul trebuia s\ `[i trea -<br />
c\ u[or palmele peste suprafa]a cr<strong>an</strong>iului<br />
pentru a-i descoperi adânciturile [i protuber<strong>an</strong>]ele.<br />
Pentru identificarea acestora,<br />
erau necesare cuno[tin]e temeinice despre<br />
locul fiec\rei abilit\]i: Gall a împ\r]it cr<strong>an</strong>iul<br />
în 27 de locuri sau org<strong>an</strong>e, pe care<br />
le-a localizat minu]ios cu ajutorul unor cercuri<br />
[i numere: sim]ul sunetului sau talentul<br />
muzical; aritmetica, num\r\toarea [i<br />
timpul; talentul mec<strong>an</strong>ic; perspicacitatea;<br />
sim]ul moral; sim]ul religios; ambi]ia [i va -<br />
nitatea; fidelitatea; respectul de sine; vicle -<br />
nia; sim]ul propriet\]ii [.a.m.d. Locul cu<br />
num\rul 15 pe h\r]ile întocmite de Gall e<br />
rezervat facult\]ii limbii [i talentului pentru<br />
filologie, iar num\rul 14 este sediul talentului<br />
pentru cuvinte [i al memoriei verbale<br />
(voi reveni, spre sfâr[it, la aceast\ interes<strong>an</strong>t\<br />
împ\r]ire a talentului pentru limb\ în<br />
dou\ locuri separate, dar vecine).<br />
Gall a c\l\torit mult prin Euro -<br />
pa, po pularizîndu-[i ideile [i citind<br />
cr<strong>an</strong>iile oricui era dornic din auditoriu.<br />
Istoria re]ine un e pisod particular:<br />
într-o zi i-a fost adus tâ n\rul<br />
Champollion care, la vremea res -<br />
pec tiv\, avea 16 <strong>an</strong>i. Gall nu [tia<br />
nimic de spre adolescentul care era<br />
considerat un fel de copil-minune<br />
de cei din jurul lui, în s\, în dat\ ce<br />
[i-a trecut palmele peste ca pul a -<br />
cestuia, a exclamat: „O, ce lingvist<br />
str\ lu cit!” (Levy, 15). Ulterior, fre -<br />
no logia s-a extins rapid în Marea<br />
Brit<strong>an</strong>ie [i Statele Uni te, devenind<br />
o practic\ de succes, dus\ mai departe<br />
[i îmbun\t\]it\ de urma[ii lui<br />
Gall, care au m\rit num\rul de org<strong>an</strong>e<br />
ale creierului [i au redesenat<br />
h\r]ile cr<strong>an</strong>iului cu o [i mai mare<br />
acurate]e. În cele din ur m\, ea a<br />
fost discreditat\ de diver[ii impos -<br />
tori care pretindeau c\ puteau citi<br />
carac - terul sau prevedea dezvol ta -<br />
rea acestuia doar urm\rind protuber<strong>an</strong>]ele<br />
cr<strong>an</strong>iului. Ca s\ ne putem<br />
da seama de amploarea fenomenului,<br />
s\ amintim doar de faptul c\ nu<br />
era deloc neobi[nuit ca un <strong>an</strong>gajator s\<br />
cear\ unui frenolog local s\ alc\tuiasc\ o<br />
„hart\ a caracterului” celui care solicita o<br />
slujb\, pentru a vedea dac\ perso<strong>an</strong>a era<br />
înclinat\ spre furt sau în[el\ciune.<br />
2. Descoperirea<br />
În a doua jum\tate a secolului al XIX-lea,<br />
sarcina de a m\sura [i compara cr<strong>an</strong>iile<br />
oamenilor a fost dus\ mai departe, ca mo[ -<br />
tenire a frenologiei, de un sav<strong>an</strong>t fr<strong>an</strong>cez<br />
pe nume Pierre-Paul Broca. Medic chi rurg,<br />
neurolog [i <strong>an</strong>tropolog, Broca studia mortalitatea<br />
inf<strong>an</strong>til\, patologia c<strong>an</strong>cerului [i<br />
<strong>an</strong>evrismele, având contribu]ii decisive la<br />
în]elegerea originilor afaziei. Adept al te -<br />
oriei evolu]ioniste a lui Darwin, el decla -<br />
ra se odat\: „Mai degrab\ a[ vrea s\ fiu o<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S: Tom Jones<br />
Însemn\ri ie[ene
maimu]\ care s-a tr<strong>an</strong>sformat în om decît<br />
fiul degenerat al lui Adam” (Sag<strong>an</strong>, 34). Nu -<br />
mai cu mare greutate a reu[it, în 1859, s\<br />
fondeze Societatea Fr<strong>an</strong>cez\ de Antro po -<br />
logie, la Paris, deoarece ideile sale erau<br />
considerate o amenin]are pentru min]ile<br />
tineretului. La întâlnirile societ\]ii era pre -<br />
zent, în mod const<strong>an</strong>t, un agent al poli]iei<br />
care era autorizat s\ suspende [edin]a de<br />
îndat\ ce auzea un lucru periculos.<br />
Într-o zi, un pacient numit Leborgne a<br />
fost adus la spitalul din Bicêtre, unde lucra<br />
Broca. El în]elegea ce i se spune, dar nu<br />
putea rosti decât „t<strong>an</strong>-t<strong>an</strong>”, gesticulând nu -<br />
mai cu mâna stâng\. Î[i pierduse graiul, era<br />
afazic, dar p\rea s\n\tos în alte privin]e.<br />
A fost pacientul lui Broca pân\ la moarte,<br />
survenit\ pe 17 aprilie 1861; doctorul i-a<br />
f\cut necropsia [i, coroborând datele cu ce -<br />
le ale necropsiilor altor pacien]i cu simp to -<br />
me similare în timpul vie]ii, a scris un ra -<br />
port ce con]inea o observa]ie care s-a do -<br />
vedit crucial\ în istoria neurologiei: Broca<br />
a g\sit prima dovad\ clinic\ a faptului c\<br />
limba era localizat\ în a <strong>treia</strong> convolu]iune<br />
a lobului frontal stâng. Aceast\ zon\ a cor -<br />
texului este azi numit\ aria lui Broca.<br />
3. Instincte [i org<strong>an</strong>e<br />
În <strong>an</strong>ii care au urmat, s-au f\cut progre -<br />
se considerabile. S-a stabilit c\ aria lui Bro -<br />
ca e responsabil\ de procesarea limbii vor -<br />
bite [i a limbajului semnelor; c\, în afara<br />
acesteia, mai exist\ o a doua arie implica -<br />
t\ în limb\, [i <strong>an</strong>ume aria lui Wernicke,<br />
care controleaz\ interpret\rile acustice [i<br />
sem<strong>an</strong>tice (se pare c\ Gall avusese dreptate<br />
s\ aloce limbii dou\ locuri). Azi se [tie<br />
c\ fiecare arie a cortexului îndepline[te o<br />
func]ie <strong>an</strong>ume, [i toate acestea datorit\<br />
tehnicilor de imagistic\ cr<strong>an</strong>i<strong>an</strong>\ dezvolta -<br />
te în ultimii <strong>an</strong>i.<br />
În 1994, psiholingvistul americ<strong>an</strong> de<br />
o rigine c<strong>an</strong>adi<strong>an</strong>\ Steven Pinker, public\<br />
o carte, Instinctul limbii, în care dezvolt\<br />
ideea unui org<strong>an</strong> al limbii (concept pe ca -<br />
re recunoa[te c\ l-a preluat de la Noam<br />
Însemn\ri ie[ene<br />
Chomsky). Autorul insist\ c\ limba este o<br />
component\ distinct\ a alc\tuirii biologice<br />
a min]ii, c\ este modular\, c\ are un loc i -<br />
dentificabil în creier [i un set special de ge -<br />
ne care o determin\. Aflate în emisfera ce -<br />
rebral\ stâng\, aria lui Broca [i aria lui Wernicke<br />
plus alte centre implicate în pro ce -<br />
sa rea limbii sunt grupate în jurul unei for -<br />
ma]iuni numite fisura Sylvi<strong>an</strong>\. La tomo -<br />
grafie, ele nu apar ca o zon\ compact\,<br />
ci separate de mici golfuri, lucru care – argumenteaz\<br />
Pinker - este o iluzie: <strong>an</strong>atomia<br />
unui creier normal const\ în protu ber<strong>an</strong>]e<br />
[i adâncituri, îns\ „materia cenu[ie<br />
este ca o bucat\ mare de ]esut bi-dimensional<br />
care a fost împ\turit\ pentru a înc\ -<br />
pea în cr<strong>an</strong>iul sferic”. Psiholingvistul com -<br />
par\ acest lucru cu mototolirea unui ziar,<br />
care d\ impresia c\ imaginile [i textul sunt<br />
amestecate. Astfel, o imagine lateral\ a<br />
creierului nu are cum s\ arate ce zone se<br />
învecineaz\ sau nu. Pinker aduce în primpl<strong>an</strong><br />
rezultatele uimitoare ob]inute de neurologul<br />
americ<strong>an</strong> Michael Gazz<strong>an</strong>iga, ca -<br />
re, cu ajutorul unei echipe de speciali[ti,<br />
a pus la punct o tehnic\ în care imaginile<br />
laterale ale creierului, ob]inute prin rezon<strong>an</strong>]\<br />
magnetic\, sunt folosite la reconstru -<br />
irea felului în care ar ar\ta acel creier dac\<br />
ar fi întins pe o suprafa]\ pl<strong>an</strong>\. Cerce t\ to -<br />
rii au g\sit c\ toate ariile implicate în lim -<br />
b\ se învecineaz\, formând un teritoriu<br />
continuu. Pinker concluzioneaz\: „Aceas -<br />
t\ zon\ a cortexului, regiunea perisylvi<strong>an</strong>\<br />
stâng\, poate fi considerat\ org<strong>an</strong>ul limbii”<br />
(Pinker, 307).<br />
4. Concluzii<br />
Ast\zi, frenologia mai intereseaz\ doar<br />
pe aceia care caut\ primele r\d\cini ale psi -<br />
holingvisticii [i neurolingvisticii. Iat\-ne,<br />
îns\, dup\ mai mult de 200 de <strong>an</strong>i dup\<br />
Gall, iar ideea unui org<strong>an</strong> al limbii a ap\ -<br />
rut din nou. Desigur c\ ea a avut parte de<br />
destule critici de la publicarea c\r]ii lui Pin -<br />
ker [i pân\ azi. În mod ironic, [i alte afir -<br />
ma]ii ale frenologiei au rezistat [i au fost<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S: Julio Iglesias<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S: Carlos S<strong>an</strong>t<strong>an</strong>a<br />
49
50<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S: Di<strong>an</strong>a Ross<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S: Richard Clayderm<strong>an</strong><br />
confirmate: creierul chiar este org<strong>an</strong>ul min -<br />
]ii. Oricine ar râde azi de o asemenea concluzie,<br />
dar s\ nu uit\m c\, la vremea a ce -<br />
ea, era o idee revolu]ionar\ care contra zicea<br />
p\rerea un<strong>an</strong>im împ\rt\[it\ de oame -<br />
nii de [tiin]\ care, în bun\ tradi]ie cartezi -<br />
<strong>an</strong>\, desp\r]eau trupul de minte: Descar -<br />
tes localiza centrul sufletului (pe care îl mai<br />
numea minte, intelect sau ra]iune) într-o<br />
mic\ gl<strong>an</strong>d\ numit\, pe atunci, conarium,<br />
sau, în termenii medicinei de azi, epifiz\.<br />
Un alt exemplu de idee confirmat\ e late -<br />
ralizarea func]iilor cognitive în arii dedica -<br />
te în mod special acestora. De asemenea,<br />
ariile folosite mai des chiar pot deveni mai<br />
mari cu timpul (este cunoscut cazul taxi -<br />
me tri[tilor londonezi care dau, <strong>an</strong>i la rând,<br />
examene foarte greu de trecut, care impli -<br />
c\ nu numai cunoa[terea tuturor str\du ]e -<br />
lor întortocheate ale Londrei, dar [i dru -<br />
mul cel mai scurt între dou\ destina]ii; hi -<br />
pocampusul acestora, o zon\ a creierului<br />
folosit\ în stocarea [i procesarea infor ma -<br />
]iilor spa]iale, e mai mare decât al celorlal]i<br />
oameni). Locul talentului pentru cuvinte [i<br />
al memoriei verbale identificat de Gall este<br />
aproape de locurile ocupate, în prezent,<br />
de aria lui Broca [i aria lui Wernicke.<br />
În mod surprinz\tor, pot fi aduse în dis -<br />
cu]ie chiar unele tr\s\turi de caracter c\ro -<br />
ra Gall le repartizase locuri distincte pe<br />
h\r]ile sale: cercet\ri foarte recente în ne -<br />
urobiologie, întreprinse de profesorul Antonio<br />
Damasio de la Universitatea din Io -<br />
wa, Statele Unite, sugereaz\ c\ orice mo -<br />
di ficare patologic\ a ]esutului cerebral poa -<br />
te determina schimb\ri în comportamentul<br />
[i personalitatea omului. De[i e prematur<br />
s\ trag\ concluzii certe, echipa din Iowa e<br />
de p\rere c\ originea comportamentului<br />
<strong>an</strong>tisocial sau criminal poate fi legat\ de o<br />
disfunc]ie sau <strong>an</strong>ormalitate chimic\ a cortexului<br />
prefrontal, cel responsabil de for me -<br />
le superioare ale gândirii (ra]ionamente,<br />
luarea deciziilor, etc.) (Damasio, 211).<br />
Pentru c\ nu a avut mijloacele necesa -<br />
re de a-[i demonstra afirma]iile altfel decât<br />
empiric, frenologia este [i ast\zi conside -<br />
rat\ o pseudo[tiin]\. De multe ori în istoria<br />
omenirii, cel care se rupea de curentul<br />
principal de gândire, pionierul (în cazul nos -<br />
tru, Gall), a fost considerat un [arlat<strong>an</strong>, de -<br />
[i descoperirile sale nu erau decât o conse -<br />
cin]\ a faptului c\ a privit la acelea[i lucruri<br />
vechi, îns\ cu al]i ochi. În ceea ce m\ pri -<br />
ve[te, cred c\ întotdeauna o privire aruncat\<br />
trecutului (de multe ori dispre]uit doar<br />
pentru c\ e vechi) ne ajut\ s\ în]elegem mai<br />
bine prezentul [i s\ prefigur\m, eventual,<br />
viitorul.<br />
Damasio, Antonio R, Eroarea lui Descar -<br />
tes. Emo]iile, ra]iunea [i creierul um<strong>an</strong>, Bucu -<br />
re[ti, Hum<strong>an</strong>itas, 2005.<br />
Levy, Vladimir, Noi [i eu, Bucure[ti, Editu -<br />
ra didactic\ [i pedagogic\, 1978.<br />
Pinker, Steven, The L<strong>an</strong>guage Instinct, Lon -<br />
don <strong>an</strong>d New York, Penguin Books, 1994.<br />
Sag<strong>an</strong>, Carl, Creierul lui Broca, Bucure[ti,<br />
Ed.Politic\, 1989.<br />
Laura Carmen CU}ITARU<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S: Shakira<br />
Însemn\ri ie[ene
Concursul<br />
„Em<strong>an</strong>uel Elenescu“<br />
C<br />
oncursul Em<strong>an</strong>uel Elenescu a fost<br />
înfiin]at la Piatra-Neam] din do -<br />
rin]a de a a duce un omagiu ma -<br />
relui dirijor n\scut aici în 1911. Este un<br />
concurs cu aproximativ aceea[i vârst\ cu<br />
a Liceului de Art\ din o ra[, înfiin]at [i el<br />
la 1 septembrie 1990. De[i institu]ia a<br />
pri mit în 2004 numele pictorului supra re -<br />
a list Victor Brauner (n\scut [i el la Piatra-<br />
Neam] în 1903 [i mort la Paris în 1966),<br />
Liceul de Art\ din Piatra-Neam] se bucur\<br />
de o larg\ popularitate printre toate lice -<br />
ele [i colegiile de art\ din ]ar\ [i din Repu -<br />
blica Moldova datorit\ acestui concurs cu<br />
un specific rar [i, tocmai prin aceasta, iu -<br />
bit de toat\ lumea. La început doar pentru<br />
instrumente de suflat, concursul a luat amploare<br />
cu fiecare edi]ie [i a ajuns ast\zi s\<br />
fie unicat în România prin sec]iunile pe<br />
care le cuprinde: pe lâng\ instrumentele<br />
de suflat, percu]ie, c<strong>an</strong>to clasic, muzic\ de<br />
camer\, au fost introduse probele de folclor<br />
vocal, instrumental [i coregrafic.<br />
Concursul Elenescu, Festivalul Na]io -<br />
nal de Muzic\ U[oar\ Camena sau Concursul<br />
Na]ional de Pi<strong>an</strong> Carl Czerny (ajuns<br />
[i acesta la 18 edi]ii), au devenit evenimen -<br />
te a[teptate la Piatra Neam], pe scena<br />
Teatrului Tineretului sau în Sala Consiliului<br />
Jude]e<strong>an</strong>, ca [i concertele elevilor din<br />
grupurile Syrinx Girls (forma]ii de naiuri<br />
preg\tite de prof. Leonid Ciob<strong>an</strong>u, Corul<br />
Gaudium dirijat de prof. Viola Cel-Mare,<br />
Corul Juventus Animae dirijat de prof.<br />
Lilia Harabagiu, Ansamblul folcloric Mu -<br />
gu ra[ul condus de prof. Mihaela M<strong>an</strong>ca[,<br />
soli[tii de c<strong>an</strong>to clasic îndruma]i de prof.<br />
Elena Botez, Orchestra Em<strong>an</strong>uel Elenescu<br />
dirijat\ de prof. Florin Podariu.<br />
Însemn\ri ie[ene<br />
La fiecare început de <strong>decembrie</strong>, Concursul<br />
Em<strong>an</strong>uel Elenescu al Liceului de Ar -<br />
t\ din Piatra Neam] omagiaz\ persona litatea<br />
acestei figuri legendare a culturii mu -<br />
zicale române[ti. Este o bucurie s\ vezi c\<br />
la Piatra Neam] spiritul maestrului patro -<br />
neaz\ un concurs atât de iubit deopotriv\<br />
de profesori [i elevi, care p\streaz\ ceva<br />
din acest spirit, f\când bine atât ora[ului,<br />
cât [i celor care îi p\[esc pragul, la fel de<br />
bine cum [tia s\ fac\ odinioar\ [i maestrul<br />
cu arta sa, dar [i cu umorul proverbial sau<br />
cu sim]ul s\u de fin psiholog.<br />
Concursul Elenescu, ajuns în <strong>2009</strong> la<br />
a XIX-a edi]ie, este realizat cu sprijinul Mi -<br />
nisterului Culturii, Cultelor [i Patrimoniului<br />
Na]ional, al Consiliului Local [i al Pri -<br />
m\riei Piatra-Neam]. Specificul s\u, care<br />
cuprinde [i sec]iunile destinate interpre t\ -<br />
rii muzicii [i d<strong>an</strong>sului popular, este legat de<br />
existen]a în liceu a unei clase de mu zi c\<br />
popular\, condus\ de prof. Leonid Cio ba -<br />
nu. Acesta a venit la Piatra în <strong>an</strong>ul 2000<br />
[i a continuat ini]iativa început\ de Sidor<br />
Rusu, care prin 1998 s-a bucurat de ajutorul<br />
fostului inspector [colar Alex<strong>an</strong>dru<br />
Lupu [i al directorului liceului, prof. Mi h\ -<br />
i]\ Albu. Este o catedr\ de folclor în care<br />
elevii studiaz\ [i muzica universal\, pentru<br />
c\ se doresc rezultate de nivel academic.<br />
„Muzica popular\ nu trebuie umbrit\ în<br />
nici un fel, pentru c\ de aici ni se trage se -<br />
va, de aici ne hr\nim to]i”, ne aminte[te el<br />
aceast\ fraz\ care pare demult un loc co -<br />
mun, dar care nu este de fapt o realitate<br />
decât în câteva [coli din România, num\ -<br />
rate pe degetele de la o singur\ mân\.<br />
Motive subter<strong>an</strong>e [i care pot p\rea pa -<br />
radoxale, ce ]in de îngustimea unor min]i<br />
cu educa]ie deopotriv\ comunist\ [i elitis -<br />
t\, au dus la denigrarea folclorului [i evita -<br />
rea includerii lui în [coala de muzic\ din<br />
România. Ar merita acest subiect o dezbatere<br />
public\ serioas\, mai ales c\ folclorul<br />
înc\ nu a p\truns nici m\car în tot<br />
înv\]\mântul preuniversitar, cu atât mai<br />
pu]in în cel universitar. Muzica popular\<br />
[i instrumentele ei sunt înc\ în mare parte<br />
negate [i ignorate în [colile de muzic\. E<br />
clar c\ [i pentru a cânta la aceste instumen -<br />
te este nevoie de art\, dar [coala a bor dea -<br />
z\ doar arta cult\, nu [i cea popular\. {i<br />
chiar dac\ ast\zi l\utarii nu mai sunt privi]i<br />
ca o specie aparte, un fel de paria ai socie -<br />
t\]ii, muzica popular\ r\mâne în cea mai<br />
mare parte o tradi]ie oral\ care se tr<strong>an</strong>smi -<br />
te din genera]ie în genera]ie (a[a am în -<br />
v\ ]at noi la disciplina folclor, care era o<br />
chestie pur teoretic\…).<br />
Dar uite c\ la Piatra Neam] s-a de[teptat<br />
exact cine trebuia. Leonid Ciob<strong>an</strong>u a<br />
fost profesor [i director adjunct la o [coal\<br />
de muzic\ la Drochia, lâng\ Soroca. De-<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S: Maria Dragomiroiu<br />
sunetul muzicii ∙ sunetul muzi<br />
51
sunetul muzicii ∙ sunetul muzi<br />
52<br />
spre colegii de acolo, spune c\ sunt f<strong>an</strong>tastici.<br />
De la el aflu c\ nici în Republica<br />
Moldova, pân\ prin 1985, nu se înv\]a<br />
folclorul la [coala de muzic\. Dovad\<br />
c\ românului trebuie s\-i fie foarte, foar -<br />
te, r\u ca s\ se de[tepte, este ce s-a întâmplat<br />
acolo cu mult înaintea noas -<br />
tr\… „A fost o perioad\ când muzica<br />
tra di ]io nal\ a fost interzis\” spune el.<br />
„A fost o lupt\ mare pentru a câ[tiga<br />
terenul \sta. Ru[ii cântau muzica lor<br />
popular\ [i pân\ la urm\ au în ]eles c\<br />
avem [i noi dreptul la acela[i lu cru.<br />
Lupta a durat mult, dintotdeauna. Pri -<br />
mele clase de fol clor au ap\rut târziu,<br />
du p\ 1980, cam prin 1985”.<br />
În România nu s-a [tiut mai nimic<br />
despre asta. Nou\, L\utarii lui Botgros<br />
ni se pare c\ exist\ dintotdeauna [i c\<br />
sunt de neatins, dar aflu c\ ei exist\, cel<br />
pu]in sub bagheta lui Botgros, doar din<br />
1985. Asta este… A cânta muzic\ po -<br />
pular\ româ neasc\ peste Prut a fost o -<br />
dat\ un act de cu raj. {i cum era înainte<br />
de <strong>an</strong>ii ’80 la ba sarabeni? Leonid Cio -<br />
ba nu îmi spune c\ e rau orchestre de mu -<br />
zic\ popular\, dar pro gramul lor era foarte<br />
strict controlat, unele piese erau in -<br />
terzise, altele aveau textele contra f\cu -<br />
te. Repertoriul trebuia s\ sl\ veasc\ par -<br />
tidul. Se [tie c\ se st\tea cu radioul ro -<br />
mânesc la ureche [i c\ astfel cir cula [i folclorul,<br />
se cânta [i acolo ce se auzea aici,<br />
dar Leonid Ciob<strong>an</strong>u spune c\ nu era cali -<br />
tatea de ast\zi. A fost o r\bufnire f<strong>an</strong>tastic\<br />
de românism dup\ <strong>an</strong>ii ’90, despre<br />
ca re Leonid Ciob<strong>an</strong>u spune: „A fost ceva<br />
necesar. Tot ce se cânta românesc era ascuns.<br />
Taica lui Botgros [tia multe cântece<br />
vechi la vioar\. De la el a luat Botgros per -<br />
le minunate, pe care le cânt\ ast\zi cu orchestra<br />
lui. L\utarii vechi au p\strat tra di -<br />
]ia pe ascuns”.<br />
Leonid Ciob<strong>an</strong>u a studiat clarinet cu<br />
Victor S\rbu[c\. I-a r\mas pân\ în ziua de<br />
azi recunosc\tor. „Feciorii lui cânt\ la vi -<br />
oar\”, îmi spune el cu admira]ie, „au cântat<br />
în orchestra lui Botgros”. El [i-a con ti-<br />
nuat studiile la B\l]i [i apoi la Chi[in\u.<br />
Dup\ clarinet, a înv\]at ]ambalul [i saxofonul,<br />
iar ast\zi îi înva]\ [i naiul pe elevii<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Ion Buc[a<br />
lui. „E un viitor bun pentru muzica noastr\<br />
tradi]ional\”, conchide el.<br />
De la Ion Negur\ aflu unul dintre secre -<br />
tele perform<strong>an</strong>]elor atinse de elevii care<br />
studiaz\ muzic\ popular\. Ion Negur\ este<br />
conf.univ. la Academia de Muzic\, Teatru<br />
[i Arte Plastice din Chi[in\u, profesor la<br />
Liceul de muzic\ Cipri<strong>an</strong> Porum bescu [i<br />
profesor la Liceul de Muzic\ Geor ge E -<br />
nescu din Bucure[ti. M\ mir c\ le face pe<br />
toate [i îl întreb cum e posibil. Face na ve -<br />
ta s\pt\mânal de la Chi[in\u la Bucure[ti.<br />
„Totul se poate în lumea asta. Sunt ma -<br />
es tru în art\, (la noi mai sunt înc\ treptele<br />
astea), membru al Uniunii Muzicienilor.<br />
Sunt profesor la clasa de nai, fluier, cimpoi,<br />
ocarin\, fluier îngem\nat, tilinc\ [i<br />
multe alte instrumente din familia fluierului”.<br />
Îl întreb de la ce vârst\ se înva]\ flu -<br />
ie rul la ei, pentru c\ la Gal\ tocmai ascul -<br />
tasem un adev\rat fenomen, un copil de<br />
clasa a III-a cu o Polc\ repede de Po -<br />
rum bescu, cântat\ cu o tehnic\ uimitoa -<br />
re pen tru vârsta lui. „Doamn\, ce a]i a -<br />
uzit azi este elementar ca bun\ ziua.<br />
Am avut într-ade v\r copii de clasa a III-a,<br />
a IV-a, virtuozi de talie mondial\. Am<br />
avut un concurs în Har kov, unde erau 3<br />
etape, la fiecare e ta p\ câte 3-5 lucr\ri,<br />
[i la început nu ne-au permis, nu voiau<br />
s\-i lase pe \[tia de 9-10 <strong>an</strong>i s\ se lupte<br />
cu \ia de 21-22 de <strong>an</strong>i. Dar am reu[it<br />
s\-i convingem c\ îndepli nim toate ce -<br />
rin]ele concursului, chiar dac\ suntem<br />
mici. Juriul era din fosta Uniune Sovie -<br />
tic\ [i n-au avut ce face, ne-au trecut de<br />
prima etap\. La etapa a III-a a fost o<br />
pies\ obligatorie foarte complicat\ care<br />
se numea Vântul [i era pentru fluier [i<br />
orchestr\ simfonic\. Din to]i cei mari,<br />
doar \sta de 10 <strong>an</strong>i a reu[it s\ o cânte.<br />
Lucra rea era scris\ în a[a fel, c\ se m\ -<br />
na cu vân tul. Pentru noi a fost simplu.<br />
Fluierul la noi se înva]\ în clasele I-IV.<br />
Este un instrument care dezvolt\ respira]ia<br />
[i o interpre tare profesionist\.<br />
Noi am schimbat conceptul cu totul.<br />
De obicei, instrumentul e asociat cu cio -<br />
b<strong>an</strong>ul, dar la noi cânt\ Mo zart, Vivaldi,<br />
Devienne, foarte multe cre a ]ii din muzica<br />
academic\ universal\. Pen tru noi e o pri -<br />
m\ etap\, din clasa a V-a co pii merg la<br />
corn, la nai, la clarinet, la flaut [i-atunci<br />
profesorii spun c\ n-au pro ble me, pentru<br />
c\ la fluier se studiaz\ acelea[i game ca la<br />
vioar\ sau pi<strong>an</strong>. Noi l-am adus la o asemenea<br />
treapt\, încât elevi de-ai mei la fluier<br />
sunt azi trompeti[ti la Skt. Petersburg sau<br />
fagoti[ti în România.... Flu ierul este universal.<br />
Ascultând copii cu care lucrez la<br />
Bucure[ti, mul]i spun c\ ar fi bine s\ se<br />
fac\ [i aici la fel. La Ia[i a fost o întâlnire<br />
cu fagoti[ti din toat\ lumea, la universitate.<br />
Eu am venit cu un <strong>an</strong>samblu de fluie -<br />
ra[i. Au cântat întâi muzic\ academic\ [i<br />
Însemn\ri ie[ene
la urm\ au cântat [i ceva folclor acolo. Un<br />
fagotist americ<strong>an</strong> zice: bun m\i, ce mai<br />
faci cu ei, mai departe, dac\ ei cânt\ deja<br />
atâtea? Eu fiind naiv, a[a, ca ve nit din<br />
Basarabia, am crezut c\ dac\ eu aduc<br />
copii a[a bine preg\ti]i, repede cine va o<br />
s\ se-aprind\ [i-o s\ zic\ noi de ce nu<br />
facem la fel? Ei, cu p\rere de r\u, ca la<br />
noi înc\ nu-i la nimenea. La Bucure[ti, am<br />
format un singur elev care cânt\ la fluier,<br />
în afar\ de folclor, [i muzic\ academic\.<br />
În Basarabia, fiecare sufl\tor a început cu<br />
fluierul, fie c\ e la trompet\, la clarinet sau<br />
alte instrumente. Aici, la Concursul Elenescu,<br />
m\ bucur\ c\ se d\ aten]ie instru -<br />
mentelor populare. S-a deschis o c\rare,<br />
practic toate instrumentele din orchestra<br />
simfonic\ au voie s\ concureze: [i contrabasul<br />
[i tuba, toate. Acum vreo 10 <strong>an</strong>i s-a<br />
introdus pentru prima oar\ ]ambalul, a -<br />
cordeonul [i cobza, la Tulcea. La Piatra<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Aura Urzice<strong>an</strong>u<br />
Însemn\ri ie[ene<br />
Neam], deschiderea e mult mai mare. Începutul<br />
e mai <strong>an</strong>evoios, dar e ceva molipsitor,<br />
se ia de la unul la altul. În fiecare <strong>an</strong><br />
cre[te interesul. Anul \sta este deja [i vi -<br />
oara, acordeonul, c<strong>an</strong>to popular, Piatra<br />
Neam] e o excep]ie pentru România.”<br />
Prof. Ion Negur\ ar veni cu pl\cere [i<br />
la Ia[i s\ fac\ o clas\ de nai, dar spune c\<br />
înc\ nu a g\sit deocamdat\ imboldul ne -<br />
ce sar, de[i inima lui e în Moldova [i pe<br />
mol doveni îi vede altfel decât pe bucu re[ -<br />
tenii alinta]i, care au de toate [i nu pun<br />
osul la munc\. Totu[i, îmi spune c\ la Bucure[ti<br />
are o clas\ foarte bun\. Vlad Pa -<br />
nu[ este deja un interpret cunoscut, care<br />
cânt\ cu cvintetul de coarde cu care a cântat<br />
[i Zamfir în toat\ lumea. „La Bucure[ti,<br />
oamenii sunt mai indiferen]i, în timp ce la<br />
Chi[in\u stau la coad\. Dac\ veni]i la Li -<br />
ceul Cipri<strong>an</strong> Porumbescu sau la Conservator,<br />
o s\ r\mâne]i uimit\ cum se iau u -<br />
nul cu altul la întrecere, care cânt\ mai bi -<br />
ne. {i aici ast\zi mi-a spus o m\mic\ despre<br />
ei c\ s-au apucat s\ înve]e lucr\rile<br />
unii de la al]ii. E molipsitor [i e bine. Trebuie<br />
dezvoltat\ [i urechea. Muzica se mai<br />
[i fur\. Baza pe care o pune profesorul nu<br />
e de ajuns. Noi avem orchestrele atât de<br />
bune, L\utarii, Folclorul, Mugurelul, Busu -<br />
ioc Moldovenesc, Doina Moldovei, dato -<br />
ri t\ [colii, care este în primul rând de mu -<br />
zic\ academic\. Noi studiem acela[i Vivaldi,<br />
acela[i Mozart, dar în plus avem folclorul...<br />
Având un sunet bun, o tehnic\<br />
a cademic\ [i folclorul sun\ altfel... Dac\<br />
ast\zi orchestra L\utarii nu mai este, Botgros<br />
o face mâine din nou, pentru c\ are<br />
copii bine preg\ti]i [i peste dou\ s\pt\ -<br />
mâni î[i reface orchestra. Elevii no[tri au<br />
o baz\ bun\ [i cânt\ cu orice forma]ie.<br />
Cânt\ [i jazz, orice. V\ spun f\r\ modes -<br />
tie. Avem un coleg de la Dinu Lipatti, când<br />
e vreun concurs, întreab\: dar Negur\ este?<br />
Da? Ei, atunci nu mai mergem... Am devenit<br />
un fel de sperietoare...”<br />
La edi]ia din acest <strong>an</strong> a Concursului<br />
Em<strong>an</strong>uel Elenescu au participat 373 de<br />
forma]ii [i soli[ti de la majoritatea liceelor<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Angela Similea<br />
[i colegiilor de art\, dintre care 70 din Republica<br />
Moldova. Au participat 108 elevi<br />
la instrumente de suflat, 30 de for ma]ii de<br />
camer\ (duete, triouri, cvartete, cvintete),<br />
au fost acordate peste 80 de pre mii I, la<br />
toate sec]iunile. Juriul a fost format din<br />
22 de profesori de specialitate, avându-l<br />
pre[edinte pe prof. univ. dr. Gri gore Pop,<br />
de la Academia de Muzic\ Ghe. Dima din<br />
Cluj-Napoca. Din partea Ministerului Edu -<br />
ca]iei, Cercet\rii [i Inov\rii a participat<br />
prof. Adri<strong>an</strong> Br\escu, inspector general în<br />
Direc]ia Educa]ie Artistic\ [i Înv\]\mânt<br />
de Art\. Gazdele s-au dovedit, ca întotdea -<br />
una, o echip\ puternic\ [i pri mitoare, patronat\<br />
cu simplitate, eficacitate [i d\ruire<br />
de directorul Mih\i]\ Albu. Un amfitrion,<br />
mo derator, regizor [i un bun m<strong>an</strong>ager, ca -<br />
re a [tiut s\ g\seasc\ resur se le [i solu]iile<br />
de org<strong>an</strong>izare chiar [i în aces te timpuri tul -<br />
buri pentru cultur\ [i înv\]âmânt.<br />
D<strong>an</strong>iela VLAD<br />
sunetul muzicii ∙ sunetul muzi<br />
53
foişorul de ascultat ploaia · foiş<br />
54<br />
Const<strong>an</strong>tin Rom<strong>an</strong>escu<br />
Se pare c\ nici `n cele mai adânci<br />
c\deri psihice mintea nu `ndr\z -<br />
ne[ te s\ treac\ de unele limite imprimate<br />
profund, <strong>an</strong>cestral, s\ dep\[easc\<br />
in terdic]ii `nscrise `n formula nuclear\ a<br />
personalit\]ii.<br />
Astfel, unul din cele mai rare [i mai interes<strong>an</strong>te<br />
deliruri este delirul de nemurire.<br />
Psihiatrii de alt\dat\ `l `ntâlneau mai frec -<br />
vent. Un personaj care este „infinit“, f\r\ `n -<br />
ceput [i f\r\ sfâr[it, care r\spunde la `ntre -<br />
barea psihiatrului (când `i cere s\-i relateze<br />
„totul, de la `nceput“), c\ „la `nceput am cre -<br />
at cerul [i p\mântul, dar dup\ aceea au `n -<br />
ceput problemele“. Un asemenea personaj<br />
psihiatric e acum demodat, nu mai face par -<br />
te din lumea clinicii contempor<strong>an</strong>e, refugiindu-se<br />
`n <strong>an</strong>ecdotic\. ~n era neurolepticelor,<br />
fizionomia bolilor psihice s-a schimbat [i extravag<strong>an</strong>]ele<br />
delir<strong>an</strong>te au devenit rarit\]i.<br />
Probabil c\ delirul de nemurire e rar da -<br />
torit\ unui elementar bun sim], de care ascult\<br />
o gândire când nu-i de tot aber<strong>an</strong>t\.<br />
A re [i delirul un rudiment de logic\, pe ca -<br />
re nu `l poate dep\[i. Ideea de nemurire<br />
(„fizic\“) este atât de colosal\, `ncât pare a<br />
fi respims\ de orice logic\. Este chiar ne -<br />
ar hetipal\. Suntem atât de marca]i de ide -<br />
ea dispari]iei implacabile, c\ aceast\ idee<br />
face parte din structura noastr\ psihologi -<br />
c\, fiind un semn de normalitate a acestei<br />
structuri, de la care ne abatem cu totul ra -<br />
risim. ~ns\ acest delir de existen]\ ve[nic\<br />
este interes<strong>an</strong>t pentru c\ el deterioreaz\<br />
stereotipul elementar care accept\ moar -<br />
tea ca pe un „dat“.<br />
Un „nemuritor“ fizic ar fi [i suflete[te<br />
absolut incompatibil cu un om, indiferent<br />
de statutul acestuia. Ar fi o alt\ fiin]\, lip -<br />
Utopia nemuririi<br />
sindu-i instinctul primar al ap\r\rii. Un i po -<br />
tetic nemuritor ar avea [i o existen]\ psihologic\<br />
de neconceput, judecând dup\ criteriile<br />
stabilite de o experien]\ devenit\ [i<br />
ea un „dat“.<br />
Cu totul excep]ional, exist\ astfel de<br />
oameni, dar ei se `nscriu `n sfera celei mai<br />
grave patologii, a oligofreniilor grave, cu<br />
con[tiin]a de sine absent\. Aceste creaturi<br />
nu sunt imortali; ne[tiind nimic, ei nu [tiu<br />
c\ moartea este implacabil\ [i nu au ideea<br />
de „moarte“. De la o vârst\ `ncolo, natural<br />
este s\ tr\ie[ti sub semnul mor]ii. Alte -<br />
rarea acestei idei denot\ abera]ia.<br />
Exist\, cum [tim, chiar o form\ a disper\rii<br />
de a nu putea muri, de a fi condam -<br />
nat la via]\, care, `n acea va -<br />
ri<strong>an</strong>t\ clinic\ denumit\ me -<br />
l<strong>an</strong>colie Cottard, se m<strong>an</strong>ifest\<br />
prin ideea c\ suferin]a psihic\<br />
pe care o resimte bolnavul este<br />
etern\, c\ pacientul va conti -<br />
nua s\ tr\iasc\ prin chinul s\u<br />
sufletesc, menit s\ dureze la<br />
infinit. De-a lungul carierei, am<br />
v\zut doar dou\ cazuri de a -<br />
cest fel. Este, de fapt, un delir<br />
care se reduce la o jum\tate de<br />
idee, pentru c\ delirul de exis -<br />
ten]\ ve[nic\ nu `nseamn\ „in -<br />
capacitatea“ de a muri, ci glo -<br />
ria par<strong>an</strong>oic\ de a fi etern.<br />
Acest nemuritor nu face<br />
par te din categoria „eterni -<br />
lor“ croi]i de destin s\ fi fost,<br />
s\ fie [i s\ r\mân\ nemuritori.<br />
Acest mel<strong>an</strong>colic, virtual nemuritor,<br />
sufer\ cel mai mult de<br />
un delir de nemurire, inversat.<br />
Dac\ `n practic\ vedem foarte rar un<br />
nemuritor (pentru c\ nici un nebun nu-i `n -<br />
tr-a tât de nebun, `ntr-atât de neserios ca s\<br />
adopte acest delir, plasându-[i ideea, când<br />
exist\, `ntr-o serie de tr<strong>an</strong>sform\ri care s\-i<br />
asigure o nemurire deghizat\ – doctrin\<br />
ca re `ncepe s\ se poarte [i `n timpurile [i<br />
regiunile noastre), nemuritori impostori se<br />
mai `ntâlnesc, de[i sunt foarte rari [i ace[ -<br />
tia. Nemuritorii impostori nu sunt nici ne -<br />
buni, nici s\n\to[i. Ei fac parte din cate goria<br />
personajelor aflate pe o zon\ de frontier\<br />
imprecis\, `ntre psihologie [i psihiatrie,<br />
[i este greu, ca observator, s\ optezi pentru<br />
una din alternative. Ar fi mai aproape<br />
de realitate s\ admitem concomiten]a ambelor<br />
ipostaze.<br />
Sunt, precum am spus, cazuri izolate [i<br />
rarisime. Nici nu e potrivit, de fapt, s\ fo -<br />
losim pluralul `n aceast\ excep]ional\ si -<br />
tua]ie. La drept vorbind, cunosc un singur<br />
reprezent<strong>an</strong>t autentic al categoriei, [i ace -<br />
la din descrieri, dintr-un fel de dubioas\ le -<br />
gend\. Dar povestea lui este atât de pito -<br />
reasc\, aventurile lui sunt atât de ilustrati -<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Se<strong>an</strong> O’Connory<br />
Însemn\ri ie[ene
ve pentru o <strong>an</strong>umit\ epoc\ (secolul al XVIII<br />
-lea), cum [i pentru o <strong>an</strong>umit\ tendin]\ spre<br />
fabulos, pe care o are mai toat\ lumea, c\<br />
merit\ s\ ne oprim câteva momente la con -<br />
tele de Saint Germain. Este un pri lej cum<br />
nu se poate mai nimerit pentru a ne <strong>an</strong>gaja<br />
`n subiect, stabilind o leg\tur\ `ntre co tidia -<br />
nul psihiatric [i tr<strong>an</strong>spunerea lui `n ar t\ [i,<br />
mai cu seam\, `n literatur\. Contele de<br />
Saint Germain pare s\ fi fost creat a nume<br />
pentru aceast\ tem\. Prin compara]ie cu el,<br />
doctorul Fa ust, [i el amator de eternitate,<br />
pare doar o biat\ metafor\.<br />
Personajul la care ne referim nu este li -<br />
teratur\, a tr\it aievea, ceea ce ni s-a tr<strong>an</strong>s -<br />
mis despre el fiind hiperbolizarea unei e -<br />
xisten]e misterioase, ahtiate de aventur\,<br />
situându-se `ntre confabula]ie [i legend\.<br />
Nu poate fi `n]eles decât `n cadrul ce i se po -<br />
trivea. ~n Pendulul lui Foucault, Umberto<br />
Eco prinde foarte bine acest portret [i ca -<br />
drul `n care visul poate trece drept realita -<br />
te [i viceversa.<br />
Totul este f<strong>an</strong>tast, ca imaginea unui ca -<br />
leidoscop prin care privim `ntr-o pia]\ co -<br />
lo rat\, populat\ cu personaje exotice.<br />
Pu]in suprarealism amestecat cu erudi -<br />
]ie nu stric\ atunci când e vorba de Saint<br />
Germain. „«}i-ar putea fi tat\, ba chiar<br />
str\ bunic», a spus cineva. Ne-a dat de `n -<br />
]eles c\ are cel pu]in dou\ mii de <strong>an</strong>i [i c\<br />
o asemenea longevitate «d\ bine» la genul<br />
feminin, a observat un altul.“<br />
Personajul Saint Germain are, la o da -<br />
t\ imprecis\, `ntr-un târg sau bâlci imprecis,<br />
`ntr-o ]ar\ [i ea imprecis\, cel pu]in do -<br />
u\ mii de <strong>an</strong>i. Imaginea lui circul\. Este mai<br />
mult un histrionic joc de-a realitatea, cu<br />
f<strong>an</strong>tezia, decât un „caz“. Place are succes<br />
tocmai din pricina acestui joc `n[el\tor, ca -<br />
re `ncurc\ imaginile [i le instig\ la vis\ri te -<br />
merare. Mai exist\ `n poveste un „`nc\ tâ -<br />
n\r sau abia matur“, care are o mie de <strong>an</strong>i,<br />
sau „poate c\ a ap\rut spont<strong>an</strong>, de mai<br />
mult\ vreme `nc\“.<br />
Ne place [i asta.<br />
Ne place un precedent, chiar `ndr\z nim<br />
s\-l lu\m drept model, a[a cum ne place<br />
Însemn\ri ie[ene<br />
s\ afl\m c\ `n <strong>an</strong>tichitatea biblic\ patriar -<br />
hii aveau o longevitate milenar\.<br />
~n joc se intr\ mai `n glum\, mai `n serios,<br />
dar te sim]i bine, se constituie gru puri,<br />
nu de-a dreptul imitatori, `ns\ – oricum –<br />
oameni dispu[i s\ se lase `n[ela]i.<br />
Povestind `ntr-o zi c\ `l cunoscuse pe<br />
Pilat din Pont la Ierusalim, Saint Germain<br />
descrie minu]ios casa guvernatorului [i e -<br />
numer\ felurile servite la cin\. Cardinalul<br />
de Roh<strong>an</strong>, crezând c\ sunt ni[te f<strong>an</strong>tezii,<br />
s-a adresat valetului contelui de Saint Germain,<br />
un b\trânel cu p\rul alb [i cu o `n f\ -<br />
]i[are de om onest: „Prietene, `i spuse, nu<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S George Clooney<br />
`mi vine s\ cred ceea ce zice st\pânul t\u.<br />
C\ ar fi ventriloc, mai treac\-mearg\; c\<br />
face aur, pot accepta; dar c\ ar avea dou\<br />
mii de <strong>an</strong>i [i c\ l-ar fi v\zut pe Pilat din Pont,<br />
mi se pare prea de tot. Dumneata te aflai<br />
de fa]\? Oh, din p\cate nu, monseniore,<br />
r\spunse cu nevinov\]ie valetul, eu sunt `n<br />
serviciul domnului conte numai de patru su -<br />
te de <strong>an</strong>i.“ (Collin de Pl<strong>an</strong>cy, Dictionnai re<br />
infernal, Paris, Mellier, 1844).<br />
Despre Saint Germain. Voltaire scria cu<br />
seriozitate: „c’est un homme qui ne meurt<br />
jamais et qui sait tout“. Dar Frederic al Pru -<br />
siei, mai pu]in deschis f<strong>an</strong>teziei, r\spunde:<br />
„c’est un compte pour rire“. Oricum, personajul<br />
era plin de notorietate, de[i `ne ca -<br />
t\ `n confabula]ie.<br />
Era sau itali<strong>an</strong>, sau sp<strong>an</strong>iol, sau polonez<br />
(Horace Walpole). S-ar fi `mbog\]it `n Me -<br />
xic, fugind apoi la Const<strong>an</strong>tinopol cu biju -<br />
teriile so]iei. ~n biografia lui, adjectivele ca re<br />
`ncep cu „f“: fabulos, f<strong>an</strong>tast, f<strong>an</strong>tezist,<br />
for midabil, fenomenal, fai -<br />
mos, nu pot fi evitate. Lucrurile ce le<br />
mai si gure despre contele de Saint<br />
Ger main le afl\m `n memoriile<br />
doam nei de Hausset, fost\ dam -<br />
me de chambre a doamnei de<br />
Pompa dour („fru moas\ refe rin -<br />
]\!“ – comenta o alt\ doamn\ din<br />
`nalta so cietate). Avea mai multe<br />
nume: marchiz de Aymar, de Bed -<br />
mar (sau de Belmar), conte Sal -<br />
tâ kov, Surmont, dup\ cum se a -<br />
fla la Bru xelles, Paris, Moscova,<br />
Lei pzig. Prin 1745, era ilustru<br />
muzici<strong>an</strong> la Londra, unde cânta<br />
prin sa lo<strong>an</strong>e la clavecin [i vioar\.<br />
Dup\ o peri oad\ `n care, `n ace -<br />
la[i ora[, a fost arestat, nu se [tie<br />
din care pricin\, `l g\sim la Paris,<br />
unde, `n schimbul unei re[e din]e<br />
la Castelul din Chambord, ser -<br />
ve[ te pe Ludovic al XV-lea ca<br />
„ex pert `n vopsele“. Dup\ o vre -<br />
me, primind o misiune diplo ma -<br />
ti c\ din partea regelui `n Ol<strong>an</strong>da,<br />
intr\ iar\[i `n `ncurc\turi [i e ne -<br />
voit s\ se refugieze `n Londra din care plecase;<br />
dup\ ce `n 1762 `l g\sim `n Rusia,<br />
revine `n Belgia, unde `l `ntâlne[te pe nu<br />
mai pu]in vestitul Cas<strong>an</strong>ova, care re latea -<br />
z\ despre Saint Germain c\ a tr<strong>an</strong>sformat<br />
o moned\ b<strong>an</strong>al\ `n aur.<br />
(Va urma.)<br />
foişorul de ascultat ploaia · foiş<br />
55
delicatese istorico-literare ∙ de<br />
56<br />
Eduard Gruber [i<br />
destinele eminesciene (III)<br />
Ghicitori, eresuri...<br />
De altfel, Gruber era sufletul acestui cerc literar,<br />
îi org<strong>an</strong>iza pe tineri, le cerea materiale [i le<br />
preg\tea pentru o revist\, „Albumul literar”, ca -<br />
re st\tea mereu s\ apar\ dar nu va ap\rea, de<br />
fapt, niciodat\, le d\dea coeziune de grup [i<br />
chiar sper<strong>an</strong>]e. Este vorba de Elena Sevastos,<br />
veri[oara sa, N.Beldice<strong>an</strong>u, Dimitrie Anghel,<br />
A.C.Cuza, Artur Stavri, Ema Holb<strong>an</strong>, Grig. Ale -<br />
x<strong>an</strong>drescu, Artur Gorovei, etc. – [i fiecare în<br />
parte se va realiza la nivelul s\u, fiind în general<br />
nume de dic]ionar literar, nu de istorie literar\ –<br />
dar nici de enciclopedie local\.<br />
Cu oameni ca ace[tia vine Eduard Gruber<br />
împreuin\ cu Veronica Micle la Boto[<strong>an</strong>i, pe la<br />
Eminescu, iar pe H<strong>an</strong>rietta trebuie s-o privim cu<br />
circumspec]ie: este modul ei de a în]elege arta<br />
[i el<strong>an</strong>ul tinerei genera]ii.<br />
Cu totul interes<strong>an</strong>t\ r\mâne rela]ia lui E -<br />
duarg Gruber cu Neculai Beldice<strong>an</strong>u, poet, arheolog,<br />
numismat – a[adar, o îmbinare de literatur\<br />
cu [tiin]a, cum era Gruber însu[i. Poveste[te a -<br />
cela[i Artur Gorovei, în cartea c\ruia, Alte vremuri,<br />
îl g\sim pe Gruber a proa- pe la tot pasul:<br />
„Când m\ gân desc la Beldice<strong>an</strong>u, g\sesc mo -<br />
mente în via]a lui pe care nu i-o pot concepe<br />
f\r\ s\-mi r\ sar\ în minte [i Eduard Gruber,<br />
care parc\-l completeaz\. [i mi-i fric\ s\ m\ în -<br />
treb dac\ nu cumva prietenia cu acesta nu i-a<br />
gr\bit, dac\ nu cumva chiar i-a produs, supra -<br />
excita rea nervoas\, care a fost fatal\ [i unuia [i<br />
celuilalt. Poate era o prea mare afinitate între<br />
ei; poate e rau meni]i s\ aib\ a cela[i sfâr[it.”<br />
Ceea ce spune Artur Go rovei trebuie luat în<br />
seam\, pentru c\ în curând Neculai Beldice<strong>an</strong>u<br />
va deveni subiectul de studiu al lui Eduard Gruber<br />
în ceea ce ei numesc „psihologie practic\” – dar<br />
care se realizeaz\ prin hipnoze [i tr<strong>an</strong>se repeta -<br />
te. Vom cita mai amplu – nu f\r\ a atrage aten -<br />
]ia, îns\, c\ amândoi au murit cu min]ile r\t\cite<br />
la o foarte mic\ dist<strong>an</strong>]\ în timp: mai întâi Beldi -<br />
ce<strong>an</strong>u la 2 februarie 1896, apoi Gruber la 28<br />
mar tie acela[i <strong>an</strong>. Desigur, rezultatele cerce t\ -<br />
rilor lor nu se cunosc, dar ne pu tem face o idee<br />
despre ce înseam n\ aceast\ „audi]ie colorat\”<br />
ur m\rind acelea[i relat\ri ale lui Artur Gorovei:<br />
„ În cercul nostru literar, Gruber<br />
era ve[ni cul aduc\tor de lucruri sen -<br />
za]ionale. C\utând mereu o cale ne -<br />
b\tut\, pe care s\ ajung\ în va z\,<br />
Gruber descoperea în lumea [tiin ]i -<br />
fic\ din occident lucruri necunoscu -<br />
te în apropiere de hotarele Asiei, [i<br />
ne ]inea la curent cu toat\ mi[ carea.<br />
Pe el îl interesau, în special, studiile<br />
psihologice; îl interesa hipnotismul<br />
[i celelalte chestiuni, pe care mahalaua<br />
noastr\ le confun da, [i poate<br />
înc\ le confund\, cu mesele ce se<br />
în vârtesc prin cas\, purtate de spiri -<br />
tele care vin în contact cu lumea p\ -<br />
mânteasc\, prin a cest mijloc ciudat.<br />
Cititor pasionat, Gruber nu se des p\r -<br />
]ea de «Revue scientifique», de «Le<br />
Livre», [i mai cu deosebire de Ana le -<br />
le de la Salpe tri è re, pe care le purta<br />
ve[nic în buzunar. În orice discu ]iu -<br />
ne, el g\sea prilejul s\ vorbeas c\ de<br />
Charcot, de Ribot, de Binet [i de al]i<br />
sa v<strong>an</strong>]i, ale c\ror lucr\ri ne erau a -<br />
cum familiare, gra ]ie st\ruin]elor<br />
lui Gruber; el ne f\cea s\ le ci tim<br />
sau s\-l ascult\m pe el citindu-le.<br />
Într o zi Gruber intr\ ca o furtu -<br />
n\ în casa lui Beldicea nu [i, abia r\ -<br />
suflând, scoate un jurnal fr<strong>an</strong>]u zesc<br />
[i ne cite[te sonetul, ast\zi cunoscut<br />
dar atunci cu totul nou, al lui Arthur Rimbaud:<br />
A noir, E bl<strong>an</strong>c, I rouge, U vert, O bleu, voyelles,<br />
Je dirai quelques jours vos naiss<strong>an</strong>ces latentes.<br />
Ce discu]ii au stârnit versurile acestea bi -<br />
zare, ce sarcasme la adresa lui Gruber, ce nedu -<br />
merire pentru unii!<br />
Peste câteva zile, tot la Beldice<strong>an</strong>u, ci te[ -<br />
te Artur Stavri una din poeziile lui frumoase,<br />
pe care o scrisese în ultimele zile. Când ajun -<br />
ge la versurile:<br />
Rând pe rând [i-ncet în tristul ]intirim b\trân<br />
[i sfânt<br />
Lin se scutur liliecii cl\tina]i de-al nop]ii vânt.<br />
Beldice<strong>an</strong>u sare din fundul patului [i spu -<br />
ne c\ el vede versurile acestea într-o culoare al -<br />
bastr\. Unii zâmbesc, crezând c\ Beldice<strong>an</strong>u<br />
vrea s\-[i bat\ joc de Gruber. Acesta îns\ d\ o<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Bruce Willis<br />
Însemn\ri ie[ene
explicare logic\ faptului: Beldice<strong>an</strong>u are ceea ce<br />
se cheam\ „audi]ie colorat\”. Probabil c\ pentru<br />
el litera l este de culoare albastr\ – [i, predominând<br />
litera l, culoarea predomin<strong>an</strong>t\ a totalului<br />
acestor versuri trebuie s\ fie cea albastr\.<br />
De atunci s-a legat, între Gruber [i Beldi -<br />
ce<strong>an</strong>u, o prietenie special\, o intimitate care ex -<br />
cludea prezen]a multor dintre obi[ nu i-<br />
]ii cercului nostru literar. [i Beldice<strong>an</strong>u<br />
s-a su pus u nor experien]e, unor cerce t\ri<br />
a su pra min]ii lui, care au contribuit s\-l<br />
dez echilibre ze complet.(…) Minunat de<br />
cele des co perite, Gruber b\nuia, la înce -<br />
put, c\ Beldice<strong>an</strong>u simuleaz\, [i-mi spu -<br />
se o da t\ vorba crud\ c\ Beldice<strong>an</strong>u<br />
„min te”. Mai pe urm\, [i dup\ o serie<br />
în treag\ de experiment\ri, [i-a format<br />
convingerea despre sinceritatea subiec -<br />
tului lui de stu dii [i sa v<strong>an</strong>]ii speciali[ti<br />
din str\in\tate i-au confirmat aceast\<br />
sinceritate.<br />
Ceea ce se petrecea cu Beldi cea nu,<br />
par lucruri extraordinare; [i Gruber, om<br />
inteligent [i cu o voin]\ [i o putere de<br />
munc\ neobi[nuit\, a [tiut s\-l puie la<br />
contribu]ie pentru a-[i crea o situa]ie de<br />
invidiat în lumea celor înv\]a]i.<br />
Dup\ ce Beldice<strong>an</strong>u a recunoscut c\<br />
are a udi]ie colorat\, se f\ceau [e din]e<br />
la care asistau numai pu]ini [i dintre cei<br />
mai intimi, [i când Gruber se ar\ta, adeseori,<br />
ingenios. Beldi cea nu percepea o<br />
cu loare pentru fiecare liter\ din alfabet:<br />
distin gea, prin urmare, o gam\ foarte va -<br />
riat\ de culori. De notat este c\, în ne -<br />
nu m\ ra tele d\]i când îl controlam, el<br />
vedea aceea[i culoare pentru acelea[i<br />
li tere, [i când îi rosteai un cuvânt, în<br />
aceea[i sec un d\ î]i spunea b<strong>an</strong>dele colo -<br />
rate sub ca re îi ap\rea. Gruber a des coperit la<br />
Bel dice<strong>an</strong>u [i alte fenomene simila re, în a far\<br />
de audi]ia colorat\. Pentru fi ecare liter\ el sim -<br />
]ea un gust deose bit, un pi p\it, o tempe ratu r\,<br />
o rezisten]\ [i mo tilitate deose bi te; a vea ceea<br />
ce se nume[te: gusta]ie, ol fac ]ie, tactilitate,<br />
temperatur\, re zisten]\ [i moti litate colorat\.<br />
Chestiunile acestea le-a studiat Gruber cu<br />
mult\ inteligen]\, [i pe când la Ia[i unii dintre<br />
Însemn\ri ie[ene<br />
noi ironizau pe Beldice<strong>an</strong>u c\, la rostirea sau<br />
la reprezentarea unei <strong>an</strong>umite litere, el simte<br />
c\ m\nânc\ „r\bd\ri pr\jite”, c\ pip\ie o bla -<br />
n\ de jder, c\ miroase un crin sau c\ are altfel<br />
de senza]iuni, greu de zugr\vit prin vorbe, la<br />
Londra, în 1892, la Congresul de psihologie<br />
ex perimental\, Gruber, încurajat de celebrul<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Roberto Benigni<br />
Galton, î[i dezvolta conferin]a despre audi]ie<br />
colorat\ în care, vorbind despre subiectul stu -<br />
diilor lui, despre Beldice<strong>an</strong>u, îl descria ca pe<br />
un om de mare distinc]iune intelectual\: «Este<br />
în acela[i timp un poet de mare talent, un novator<br />
în literatura româneasc\ [i un arheolog<br />
dintre cei mai distin[i. El singur, f\r\ sprijinul<br />
vreunei societ\]i [tiin]ifice sau al guvernului,<br />
a f\cut cele mai import<strong>an</strong>te descoperiri preis-<br />
torice în România. În acela[i timp el cultiv\ pa -<br />
leografia, epigrafia [i istoria civiliza]iei româ -<br />
ne. E un om extrem de con[tiincios în toate<br />
cercet\rile sale, convins de înaltele datorii ale<br />
investigatorului, nu se plictise[te niciodat\ [i<br />
pentru observa]iile psihice are darul de a se a -<br />
naliza cu o extrem\ fine]e [i f\r\ mil\. A ces te<br />
eminente calit\]i de subiect [i observator<br />
m-au pus pe ca lea acestor cerce t\ri.»<br />
A[a este. Dar studiul acestor fe no -<br />
me ne, fie c\ sunt de domeniul patologiei<br />
ce rebrale sau al fiziologiei nor male,<br />
l-a o bosit pe Beldice<strong>an</strong>u, [i – sunt convins<br />
– a contribuit la sf\râmarea echilibrului<br />
u nei min]i, care nici a[a nu era<br />
normal\. {i ast\zi înc\ m\ întreb ce<br />
trebuie s\ cred despre afirma rea lui Bel -<br />
dicea nu c\ el sim te via]a de celul\; se<br />
simte pe el om-celul\ cu toa te însu [iri -<br />
le-o mu lui om. Uneori se autohipnotiza<br />
[i c\dea în stare de incon [tien]\…” (Op.<br />
cit., p.99-101)<br />
Ignorând autoreferen]ialul negativ,<br />
descuraj<strong>an</strong>t, de tipul „suntem la margi nea<br />
A siei”, „mahalaua noastr\”, etc. – în a -<br />
ceste amintiri avem m\rturia unei ac tivi -<br />
t\]i [tiin ]ifice de pionierat, c\reia i-au c\ -<br />
zut victim\ atât cercet\torul cât [i su biec -<br />
tul s\u. Pro babil, de aici [i aceast\ je n\ de<br />
a p\stra în memoria colectiv\ e venimen -<br />
tele. În familia lui Neculai Beldi ce<strong>an</strong>u, a -<br />
poi, se va fi per pe tuat aceast\ impresie<br />
general\ c\ Gruber cu experien]ele sale<br />
l-a dus la pier de rea min]ilor. Facem le g\ -<br />
tura – care se prea poate s\ fie doar întâmpl\toare<br />
– cu mitul, tot de sorginte<br />
ie[e<strong>an</strong>\, dup\ care Emines cu [i ar fi ie[it<br />
din min]i în ur ma unor exer ci]ii de Joga<br />
f\cute f\r\ îndrum\tor. Poetul traduse se,<br />
într-a dev\r, gramatica s<strong>an</strong>scrit\ – desigur, cu sco -<br />
pul de a parcurge unele stu dii de specialitate din<br />
bibliote ca ie[e<strong>an</strong>\. Sunt v\mi ale destinului istoric<br />
acestea, adic\ tribut care se pl\ te[te de c\ tre me -<br />
mo ria colectiv\ pentru p\s tra rea desti nului ca<br />
mo del, a imaginii a[a dar.<br />
Tot astfel cum aceast\ adunare la un loc a u -<br />
nor purt\tori ai aceluia[i nume – iat\: Artur Go -<br />
rovei, Artur Stavri, punându-se sub semnul lui<br />
delicatese istorico-literare ∙ de<br />
57
delicatese istorico-literare ∙ de<br />
58<br />
Arthur Rimbaud – împinge aceste întâmpl\ri cu<br />
logica mitului în zona unor „cavaleri ai mesei rotunde”<br />
ce au tr\it în jur\mântul de a face binele<br />
f\r\ a-l trâmbi]a. Din aceste a[chii de adev\r s-a<br />
conturat imaginea lui Eminescu din ultimii <strong>an</strong>i de<br />
via]\, un Eminescu magnetizând epifenomene<br />
sociale, politice, ideologice pentru a reverbera<br />
în ele figuri simbolice, arhetipuri ale r\ului seco -<br />
lului, ce s-au m<strong>an</strong>ifestat ca atare. Viitorul apar ]i -<br />
ne, în cazul lui Eduard Gruber, psihologiei ca<br />
[ti in]\, care trebuie s\-[i fac\ istoria sa. Este ne -<br />
voie de teza de doctorat a lui Eduard Gruber, a -<br />
flat\, desigur, în arhivele universit\]ii germ<strong>an</strong>e,<br />
un de el [i l-a sus]inut cu marele Wilhelm Wundt,<br />
de actele congreselor la care a participat, de ar -<br />
hivele care con]in m\rturii despre el. Nu se poa -<br />
te spune, a[adar, c\ el a fost uitat pe nedrept:<br />
spe cia li[tii au fost nedrep]i când l-au uitat, adic\<br />
nu [i-au concentrat aten]ia spre începuturile istorice<br />
ale specialit\]ii lor. În ceea ce ne prive[te,<br />
din simpl\ curiozitate de a investiga lumea destinelor<br />
eminesciene de la sfâr[itul secolului al<br />
XIX-lea, n-am n\zuit<br />
mai mult decât de a<br />
ridica problema, a -<br />
di c\ de a ridica v\lul<br />
de pe lucruri uitate –<br />
aducând în fa]a pu -<br />
blicului ceea ce am<br />
re u[it s\ identific\m<br />
cert.<br />
La acestea trebuie<br />
s\ mai ad\u g\m<br />
doar a m\nuntul c\<br />
Eduard Gruber se a -<br />
fla, în luna august<br />
1889, în preajma<br />
Ve ronic\i Micle la<br />
Târgu Neam], când<br />
ea se va stinge din<br />
via ]\. Poves te[ te Mai -<br />
ca Fevronia, c\lu g\ -<br />
ri]a care a stat cu ea<br />
pâ n\ în ceasul mor ]ii:<br />
„Într o sear\, du -<br />
p\ ce umblase toa -<br />
t\ ziua hai-hui prin<br />
p\durile de brad a -<br />
le V\ratecului, f\r\<br />
s\ prân zeasc\, o v\d<br />
în amurg c\ sose[te<br />
obosit\, palid\, cu<br />
ochii împ\ienjeni]i,<br />
deabia putând s\<br />
mai urce cele câte -<br />
va sc\ri, [i cade<br />
zdrobit\ pe o c<strong>an</strong>apea<br />
care era în cerdac.”<br />
Ea î[i revine<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S Robbie Coltr<strong>an</strong>e<br />
[i-[i continu\ plimb\rile. În ultima zi din via]\,<br />
pe 3 august 1889: „A invitat ca niciodat\ pe<br />
to]i cunoscu]ii din V\ra tec. Era bine dis pus\.<br />
A cântat Stelu]a [i Vezi rândunelele se duc. Apoi<br />
a recitat poezii de ale ei [i de ale lui Eminescu.<br />
Pe la miezul nop ]ii invita]ii s-au retras, iar<br />
Veronica a spus c\-i o bosit\ [i c\ vrea s\ se odihneasc\...”<br />
Dintre in vita]i, Eduard Gruber este<br />
acela care duce la Bu cure[ti, la Fântâna Bl<strong>an</strong> -<br />
dusiei, necrologul Ve ronic\i Micle – [i o po ezie<br />
inedit\ a ei, pe care îns\ n-o semneaz\ (scri soa -<br />
rea c\tre revist\ apare pe 13 august [i este isc\ -<br />
lit\ „Dionisie”, dup\ mot to-ul ce înso]e[te po ezia<br />
Tot e vis..., luat din nuvela poetului: „Lu mea-i<br />
visul sufletului meu, Eminescu, S\rm<strong>an</strong>ul Dionis”;<br />
Octav Minar, îns\, care de]ine memori ile<br />
lui Gruber, afl\ de aici despre cine este vorba).<br />
S ar cuveni s\ încheiem acest capitol despre<br />
Eduard Gruber chiar cu poezia Veronic\i Micle,<br />
dar fiind prea lung\ [i cu numeroase gre[eli de<br />
limb\ [i de ritm, ne mul]umim s\ relu\m, dup\<br />
Octav Minar Dragoste [i poezie (p. 86-87), re -<br />
zumatul ei în fabulosul aceleia[i c\lug\ri]e Fevronia:<br />
„Ajungând în Poi<strong>an</strong>a }ig<strong>an</strong>cei, deodat\ o<br />
vedenie curioas\ i se ar\t\. I se p\ru c\ z\re[te<br />
un nour gig<strong>an</strong>tic care întretaie vârful str\lucitor<br />
al unei moschee. Avea impresia c\ a murit<br />
[i c\ sufletul îi atin ge în\l]i mi le cere[ti. Apoi în -<br />
cetul cu în cetul z\re[te intra rea mos cheei, [i v\ -<br />
zu cum pe ni[te sc\ri mari de marmor\ ur ca<br />
Eminescu, îm br\ cat în hai ne scumpe orien ta -<br />
le.” Du p\ un somn odihnitor, în chi lia ei, a a[ternut<br />
pe hârtie po ezia Tot e vis..., care va mer ge<br />
la Fântâna Bl<strong>an</strong> dusiei.<br />
Dup\ cum vedem, preo cup\rile insistente<br />
ale lui Eduard Gruber pentru para normal, psiho -<br />
logie experimenta l\, se întâlnesc cu eresurile halucinogene<br />
ale Veronic\i Micle – despre care,<br />
este locul s\ a mintim aici, se spune c\ s-ar fi si -<br />
nu cis, dar se men]in [i aces te coinciden]e: „Ve ro -<br />
nica moa re în ziua de 4 august 1889, adic\ în<br />
aceea[i lun\ în care murise {tef<strong>an</strong> Micle (5 august<br />
1879, n.n.), [i du p\ cincizeci de zile la de<br />
la moar tea lui Eminescu” (Idem, Ibidem, p. 97<br />
– informa]ie cu rent\ în epoc\, oarecum de ghid<br />
turistic la V\ratec).<br />
N. GEORGESCU<br />
Însemn\ri ie[ene
În 7 septembrie 1998 – un înce -<br />
put de toamn\ adev\rat\ – la ora<br />
zece sun\ telefonul. „Alo?” „Da<br />
… pofti]i”. „Domnul Sasu?“ „Da. Vor -<br />
bi]i!“ „V-aud destul de slab.“ „Eu la fel.“<br />
„Nimeni nu e de vin\ c\ nu ne auzim unul<br />
pe altul.“ „Alo?“ „Vorbi]i, d-le!“ „Aici Pa -<br />
latul Co tro ceni, consilierul M\tie[.“ „M\<br />
bu cur, v-ascult.“ „Domnule Sasu, [tiu c-a]i<br />
pu blicat o carte [i a]i editat un volum despre<br />
George Pomutz.“ „Da, e adev\ rat.<br />
Care-i proble ma?“ „Mai întâi, feli cit\ri. S\<br />
[ti]i c\ eu am recom<strong>an</strong>dat pre [edintelui C.<br />
introducerea informa]iei despre general în<br />
discursul din Congresul A meric<strong>an</strong>.“ „V\<br />
mul]umesc! Ca re e proble ma dum -<br />
neavoas tr\? Dac\ ave]i ne vo ie de<br />
exemplare, regret, nu mai am nici<br />
u nul.“ „Nu, nu e vorba de exempla -<br />
re. E ce va mai import<strong>an</strong>t. Org<strong>an</strong>i -<br />
z\m aici la Co troceni o expozi]ie<br />
Pomutz [i avem nevoie de ajuto rul<br />
d-voastr\.“ „Ce fel de ajutor?“ „S\<br />
ne expedia]i orice fel de material do cu -<br />
mentar pentru expozi]ie.“ „Material docu -<br />
mentar?“ „Da. Orice.“ „Domnule M\tie[,<br />
e dificil, fiindc\ nu am a[a ceva. Xeroco -<br />
pii, ilustra]ii, sunt toate în cele dou\ volu -<br />
me.“ „Domnu le Sasu, nu se poate, am a -<br />
uzit c-a ve]i, to tu[i, o foarte bogat\ infor -<br />
ma]ie.“ „In forma]ie am, nu v\ ascund c\<br />
tocmai re dac tez un volum despre posteritatea<br />
lui Geor ge Pomutz.“ „P\i, vede]i,<br />
as ta s\ ne tri mite]i.“ „Domnu le, n-a]i în -<br />
]e les, cartea nu e scris\ înc\.“ „P\cat! A -<br />
tunci, v-a[ ruga, ve ni]i la Bucu re[ti, sun -<br />
tem tocmai în faza org<strong>an</strong>i z\ rii expo zi ]iei<br />
[i m-a[ bucura s\ putem pur ta o discu ]ie.“<br />
„Cum, adic\, s\ vin la Bu cure[ti?“ „Da,<br />
pentru o discu]ie. Dom nule M\ tie[, vorbi]i<br />
serios? Dumneavoas tr\ [ti]i c\ un drum în<br />
capital\ înseamn\ salariul meu pe o lu -<br />
n\?“ „Da, [tiu, dar ce e de f\cut a tunci?“<br />
„Pe mi ne m\ întreba]i?“ „Gân di ]i-v\ la o<br />
solu]ie, dac\ nu v-a]i gândit înc\ [i mi-o<br />
comuni ca]i cu al t\ ocazie.“ „Eu pro bleme<br />
deosebite în Bucure[ti n-am, deci regret<br />
c\ trebuie s\ v\ decep]ionez.“ „Dom nule<br />
Însemn\ri ie[ene<br />
Sasu, o clip\! No ta]i d-voastr\ dou\ numere<br />
de telefon [i mai medita]i. M\ pu te]i su -<br />
na într-una din zilele urm\ toa re.“ „Domnule<br />
M\tie[, chiar n-a]i în]eles care e fon -<br />
dul chestiunii? Cu p\rere de r\u, la re ve -<br />
dere.“ „La revedere.“<br />
*<br />
Miercuri, 8 septembrie, e Sfânt\ Maria<br />
Mic\. E deci s\rb\toare [i înc\ o zi de minunat\<br />
toamn\. Deschid u[a balconului<br />
s\-ntâmpin lumina de afar\ cu pacea sufleteasc\<br />
a unui ceas de tain\. Sun\ telefonul.<br />
„Alo?” „Da”… Domnul Sasu? „La<br />
Cotrocenit\<br />
telefon!“ „A[ putea vorbi cu domnul Sa -<br />
su?“ „Sigur c\ pute]i, din moment ce v-am<br />
spus c\ e la telefon.“ „Domnule Sasu, tocmai<br />
mi-a spus d-l Mih\ie[, de la Pre [e -<br />
din]ie, s\ v\ sun în leg\tur\ cu…“ „Îmi<br />
permite]i s\ v\ întrerup o clip\? Dumnea -<br />
voastr\ ci ne sunte]i?“ „Sunt muzeograf\<br />
la Muzeul Co troceni.“ „Bine, [i tocmai a]i<br />
vorbit cu d-l Mih\ie[?“ „Da.“ „Ei bine,<br />
cred c-a]i vor bit cu dl M\tie[! Gre[esc?“<br />
„Da, da, M\ti e[, de fapt eu nu-l cunosc.“<br />
„M\ rog… În al doilea rând, cred c\ [tiu<br />
despre ce este vor ba…“ „Nu-i nimic, da -<br />
]i-mi voie s\ v\ ex plic. În octombrie, org<strong>an</strong>iz\m<br />
o expozi]ie Geor ge Po mutz [i<br />
am dori s\ ne trimite]i tot ce crede]i c\ e<br />
potrivit, din materialul d-voas tr\ documentar.“<br />
„Dar, doamn\, i-am explicat ieri<br />
domnului M\tie[ c\ n-am un ast fel de material.“<br />
„Acum chiar c\ nu mai în ]eleg ni -<br />
mic.“ „Dânsul nu v-a comunicat r\s pun sul<br />
meu?“ „Nu mi l-a comunicat, fiind c\, de<br />
fapt, n-am discutat unul cu altul.“ „Cu atât<br />
mai bine, v\ va explica.“ „{ti]i, am g\ sit,<br />
to tu[i ceva la Academie, ceva de mai bu -<br />
n\ calitate decât reproducerile d-voas tr\.“<br />
„M\ bucur sincer, dar reproducerile nu<br />
sunt ale mele, pentru calitatea lor repro -<br />
[a]i ce ave]i de repro[at Editurii.“ „Dom -<br />
nu le Sa su, ca s\ putem c\uta alte mate -<br />
ria le, nu ne pute]i da cel pu]in o biblio gra -<br />
fie?“ „Nu, nu v\ pot da [i nici nu este ne -<br />
cesar. Ave]i un exemplar din cartea despre<br />
Pomutz?“ „Am.“ „A tunci, deschide]i<br />
volumul la ultimele pa gini [i ve]i vedea c\<br />
exist\ a colo tip\rit\ o bi bliografie gene -<br />
ral\, adus\ la zi.“ „M\ rog, mul]umesc!<br />
Apropo, în ce <strong>an</strong> a ap\rut car tea dumneavoastr\?“<br />
„Zicea]i c\ ave]i un volum. Îl<br />
mai ave]i?“ „Sigur c\-l am.“ „{i-atunci, ci -<br />
ne v\ împiedic\ s\ v\ ui ta]i pe foaia<br />
de titlu [i s\-l afla]i singur\?“ „Da…<br />
“ „În le g\ tur\ cu materia lul pentru<br />
expozi]ie, de ce nu v\ adresa]i Ministerului<br />
de Externe, ru gându-l s\<br />
v\ ajute (astfel de informa]ii vechi<br />
se g\sesc în calendare, alm<strong>an</strong>a -<br />
huri, lucr\ri de istorie militar\ [i di -<br />
plo ma]ie).“ „Dar cui s\ m\ a dresez la<br />
Mi nisterul de Ex terne?“ „Cui? Dumneavoastr\<br />
lu cra]i la Muzeul Cotro ceni [i nu<br />
[ti]i c\ un Minister de Externe are o Sec]ie<br />
cultural\, un Departament pentru rela]iile<br />
cu ro mâ nii din afara gra ni ]elor etc.? Ori -<br />
cine ar fi dispus s\ v\ ajute cu toa t\ soli -<br />
citudinea.“ „Deci, spu ne]i s\ dau telefon<br />
la Externe?“ „Da, iar dumnealor, prin ata -<br />
[a]ii culturali sau centrele culturale, v\ vor<br />
rezolva toate aceste probleme care v\ dau<br />
atât b\taie de cap.“ „Da, dar asta durea -<br />
z\.“ „Cum s\ dureze, doamn\? Exist\ email,<br />
fax, po[t\ diplomatic\, do u\ sau trei<br />
curse TAROM spre New York. Pentru<br />
Dum ne zeu, ce se întâm pl\? Sun te]i, to -<br />
tu[i, la Co tro ceni.“ „Domnule Sa su, deci<br />
nu ne pu te]i da ni mic!?“ „Din p\cate nu...“<br />
„V\ mai întreb ceva a tunci: cu ocazia expozi]iei,<br />
se va org<strong>an</strong>iza [i un simpozion<br />
George Pomutz. Ne pu te]i spune câte mi -<br />
nute ve]i vor bi?...“<br />
Aurel SASU<br />
aide-mémoire ∙ aide-mémoire 59
arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva<br />
60<br />
Profesor la Liceul din Ia[i<br />
Dup\ ce am trecut licen]a m-am întors<br />
în ]ar\. Credeam c\ sunt bine preparat<br />
pentru a face un curs de chimie la Universitate<br />
[i a org<strong>an</strong>iza un laborator în care<br />
studen]ii s\ poat\ lucra practic aceast\<br />
[tiin]\ [i în care [i eu s\ pot întreprinde<br />
lucr\ri originale.<br />
Aveam în mintea mea mai multe su -<br />
biecte ce îmi promiteam s\ studiez. Pl<strong>an</strong>ul<br />
lucr\rilor era f\cut: litera tura o strânsesem<br />
la Paris, c\ci [tiam c\ în ]ar\ nu voi a vea<br />
o bibliotec\ înzestrat\ cu c\r]ile [i revistele<br />
de ca re aveam nevoie.<br />
La Universitatea din Ia[i, {t. Micle ocu -<br />
pa catedra de fizic\ [i catedra de chimie;<br />
el era, pe lâng\ aceasta, [i pro fesor de fi -<br />
zic\ [i chimie la liceu.<br />
Se publicase concurs pen -<br />
tru ocuparea catedrei de<br />
chimie de la Universitate<br />
(din Ia[i). M-am dus la Bucure[ti<br />
pentru a m\ pre zen -<br />
ta la acel concurs, plin de<br />
încredere în viitor. Conform<br />
legii din 1864, parte din membrii<br />
juriului trebuiau s\ fie tra[i la sor]i din tre<br />
profesorii Facult\]ii de la Universitatea din<br />
Bucure[ti [i parte numi]i de ministru.<br />
În ziua fixat\ pentru concurs, m-am dus<br />
la Universitate. Acolo, spre marea mea<br />
surprindere, aflu c\ nici Facultatea nu fuse -<br />
se în[tiin]at\ s\ fac\ tragerea la sor]i [i nici<br />
Ministerul nu numise pe membrii examinatori.<br />
Alerg la Minister. Pe atunci Ministerul<br />
Instruc]iunii era unit cu acel al Jus ti-<br />
]iei. Afacerile relative la instruc]ie erau con -<br />
duse de secretarul general. M\ prezentez<br />
ministrului. Acesta îmi r\spunde c\ nu cu -<br />
noa[te chestiunea acelui concurs [i c\ trebuie<br />
s\ m\ adresez secretarului general.<br />
M\ duc la secretarul general. Acesta îmi<br />
spune „c\ va cere ordinile ministrului”.<br />
Astfel a trecut zi dup\ zi f\r\ s\ se fac\<br />
ceva, pân\ când, într-o zi, secretarul ge -<br />
ne ral îmi spune c\ concursul nu se mai<br />
poate ]ine la termenul fixat prin publi ca -<br />
Petru Poni<br />
Ce am voit s\ fac (II)<br />
]iune, fiind trecut. De altminteri, zise el,<br />
catedra de chimie de la Universitatea din<br />
Ia[i va fi suprimat\ prin buget.<br />
Toate silin]ele ce mi-am dat pentru a<br />
schimba aceste hot\râri ale autorit\]ii superioare<br />
[colare au fost zadarnice. Tr\iam<br />
în timpurile barbare care urma lovitura de<br />
stat de la 1864. To]i oamenii politici din<br />
toate partidele conspirau [i preg\teau re -<br />
volu]ia. Cine în asemenea împrejur\ri se<br />
gândea la bietul chimist, care se zvârcolea<br />
pentru a c\p\ta putin]a de a lucra în me se -<br />
ria sa? Astfel au luat sfâr[it toate aspira]iunile<br />
pentru realizarea c\rora muncisem a[a<br />
de greu.<br />
Dar nu era numai atâta.<br />
Pe lâng\ c\ eram strivit prin pierderea<br />
oric\rei sper<strong>an</strong>]e în viitor, se ad\ugau ne -<br />
voile existen]ei. Micile economii ce f\ cu sem<br />
s-au mântuit repede. Am tr\it patru luni<br />
la Bucure[ti în cea mai neagr\ mize rie.<br />
A trebuit s\ vin\ noaptea de 11 februarie<br />
1866 pentru ca noul ministru al [coa -<br />
lelor s\-mi dea catedr\ de fizic\ [i chimie<br />
de la Liceul din Ia[i. În urma suferin]elor<br />
ce îndurasem, trebuia s\ fiu mul]umit c\<br />
aveam cel pu]in asigurat\ pâinea de toate<br />
zilele.<br />
Dac\ [tiin]\ nu puteam face, m-am si -<br />
lit s\-mi fac datoria c\tre [colari, a c\ror<br />
instruc]iune [i educa]iune îmi fusese încredin]at\.<br />
Aveam pentru aceasta pilda<br />
înv\]\torilor mei care m-a c\l\uzit tot timpul<br />
cât am purtat aceast\ sarcin\. Ca [i<br />
dân[ii, am iubit sarcina ce aveam [i m-am<br />
dedicat ei din toate puterile mele.<br />
Am c\utat s\ înving, în marginile posibilului,<br />
toate greut\]ile ce întâmpinam [i<br />
a ceasta nu era lucru u[or. Trebuiam s\ explic<br />
[colarilor fizica [i chimia,<br />
dou\ [tiin]i eminamente experimentale,<br />
numai cu cre ta<br />
pe tabl\, f\r\ s\ le pot ar\ta<br />
un aparat sau s\ le fac o ex-<br />
perien]\. Pentru a le ]ine a -<br />
ten]ia încordat\ [i a-i face s\<br />
în]eleag\ explica]iunile me -<br />
le, trebuia s\ fiu înainte de<br />
toate clar [i s\ m\ asigur prin repetate interoga]iuni<br />
c\ ceea ce explica sem fusese<br />
în]eles. Când terminam, în mo dul acesta,<br />
o chestiune, eram sigur c\ era [tiut\ de<br />
toat\ clasa.<br />
M<strong>an</strong>uale tip\rite pentru înv\]\ mân tul<br />
materiilor de curs secundar nu erau. Profesorul<br />
redacta lec]iunile ce f\cea [i d\dea<br />
[colarilor foile pentru a le copia. Aceste<br />
foi, rev\zute [i îndreptate ne con tenit, pentru<br />
a face ca textul s\ fie bine în]eles, au<br />
format m<strong>an</strong>uscrisul cursurilor mele de fi -<br />
zic\ [i de chimie pe care le-am tip\rit. Ju -<br />
decând dup\ marele num\r de edi]iuni ce<br />
am scos [i dup\ afir ma]iunile fo[tilor mei<br />
[colari, se pare c\ a ceste c\r]i au ajutat<br />
mult înv\]\mântul fizi cei [i chimiei în [coa -<br />
lele noastre secunda re. Pe de alt\ par te,<br />
am constatat c\ multe din m<strong>an</strong>ualele care<br />
au fost mai târziu pu blicate asupra a cestor<br />
[tiin]i erau imitate [i de multe ori chiar co -<br />
Însemn\ri ie[ene
piate dup\ c\r]ile mele. De[i procedeul a -<br />
cestor autori nu era tocmai co rect, el mi-a<br />
adus totu[i o mare mul]umire sufleteasc\,<br />
dându-mi o nou\ dovad\ c\ lucr\rile mele<br />
erau bune.<br />
În o revist\ ilustrat\, numit\ „Gazeta<br />
s\te<strong>an</strong>ului” (<strong>an</strong>ul I, 1899, <strong>nr</strong>. 6), este pu -<br />
blicat un articol, intitulat Petru Poni ca<br />
profesor, plin de laude pentru mine. Nu<br />
[tiu cine este autorul acestui articol: el a<br />
semnat „un fost elev”. Iat\ ce scrie acest<br />
„fost elev” despre c\r]ile mele:<br />
„Pe atun cea nu era ca ast\zi, când elevii<br />
au la îndemân\ c\r]i tip\rite, cu figuri<br />
[i tablouri, cu material didactic bogat [i<br />
«e levii» n-au de cât s\ ceteasc\ [i s\ fie<br />
aten]i spre a-[i câ[tiga cuno[tin]i. Pe a -<br />
tunci, elevul trebuia s\-[i scrie lec]iunile<br />
la aproape toate materiile [i apoi, obosit<br />
de atâta scris, s\ se apuce s\ înve]e a ces -<br />
te lec]iuni. A cest neajuns a c\utat s\-l în -<br />
l\ture d. Poni [i l-a în l\turat cu mult suc -<br />
ces, publicând lec]iunile sale de la Liceul<br />
na]ional, în dou\ c\r]i des tinate elevilor<br />
tuturor [coalelor secundare, [i <strong>an</strong>ume:<br />
Curs de chimie elementar\ [i No]iuni<br />
de fizic\ pentru uzul cla selor inferioa -<br />
re de liceu, [i, mai târziu, Elemente de<br />
fi zic\, cuprinzând tot ceea ce trebuia pen -<br />
tru studiul fizicei într-un liceu complet.<br />
Golul ce l-a îndeplinit publicarea acestor<br />
c\r]i în literatura didacticii [tiin ]i -<br />
fice, unde nu era nici o publica]iune bu -<br />
n\ de a cest fel, e greu de priceput pen -<br />
tru gene ra]iunea tân\r\ care n-a gustat<br />
amarurile acestor vremuri. Dar aceste<br />
publica]iuni [i ast\zi, când num\rul c\r -<br />
]i lor didactice s-a înmul]it, stau înc\ în<br />
fruntea publica]iuni lor de acest gen.<br />
În adev\r, nu [tii ce s\ admiri în<br />
c\r]ile d-lui Poni. Precisiunea, claritatea [i<br />
meto da sunt a[a de strâns legate cu<br />
adev\rul [ti in]ific expus, încât cetind o<br />
pagin\ din una din aceste c\r]i î]i ]ine încordat\<br />
aten ]iu nea f\r\ a te sim]i obosit.<br />
De aceea se [i explic\ de ce toat\ tinerimea<br />
din ]ara ro mâneasc\, în timp ce mai<br />
mult de 20 de <strong>an</strong>i, [i-a primit cele întâi<br />
Însemn\ri ie[ene<br />
cuno[tin]i de fi zi c\ [i de chimie aproape<br />
exclusiv numai din c\r]ile d-lui Poni.”<br />
Profesor la {coala militar\<br />
În toamna <strong>an</strong>ului 1866, am fost numit<br />
profesor de [tiin]e fizice la {coala militar\,<br />
care fusese str\mutat de la Bucure[ti la Ia[i.<br />
Când m-am prezentat colonelului Ba -<br />
ru]i [Barozzi] 1 , com<strong>an</strong>d<strong>an</strong>tul [coalei, aces ta<br />
chem\ un ofi]er [i, spre marea mea surprindere<br />
[i bucurie, îi d\ ordine s\-mi predea,<br />
dup\ inventar, obiectele laboratorului<br />
de chimie [i ale cabinetului de fizic\.<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S: Valéry Giscard d’Estaing<br />
Aveam, prin urmare, un laborator de<br />
chimie [i un cabinet de fizic\!<br />
{coala militar\ era instalat\ în casele<br />
lui Iorgu Ghica de la Copou. Mie mi se des -<br />
tinaser\ dou\ camere din <strong>an</strong>ten<strong>an</strong>sele a -<br />
cestor case boiere[ti. Nu am stat mult de<br />
vorb\ [i am înh\]at pe bietul ofi]er la trea -<br />
b\. Eram impacient s\ v\d bog\]iile ce mi<br />
se puneau la dispozi]ie. Doi solda]i au a[e -<br />
zat dulapurile, iar eu, cu dalta [i cioc<strong>an</strong>ul în<br />
mân\, deschideam, una dup\ alta, l\ zile [i<br />
scoteam cu îngrijire obiectele împachetate<br />
în ele, spunând ofi]erului numele lor pentru<br />
a fi trecute în inventar; apoi le [ter geam<br />
bine de praf [i de paie [i le a[e zam în dulapuri,<br />
iar domnul Ioni]\, care avea titlul de<br />
preparator, care venise [i el, în calitatea<br />
func]iunii sale, s\ asiste la a ceast\ opera -<br />
]iune, se uita la mine cu oarecare dispre];<br />
î[i zicea probabil în sine c\ eu trebuie s\<br />
fi fost, undeva în str\in\tate, servitor întrun<br />
laborator. Scena era a[a de comic\, în -<br />
cât mi-a r\mas [i pân\ as t\zi în minte.<br />
Pentru fizic\ aveam foarte pu]ine a -<br />
parate, dar, în sfâr[it, tot era ceva.<br />
Deschizând l\zile cu obiecte de chi -<br />
mie, am avut o adev\rat\ mul]umire când<br />
am dat peste o bal<strong>an</strong>]\ Trebuchet, pro -<br />
ve nind din fabrica lui Calot de la Paris.<br />
Bal<strong>an</strong>]a este instrumentul principal al u -<br />
nui chimist, c\ci în aceast\ [tiin]\ totul<br />
se reduce la cân t\rire [i la m\sur\. Este<br />
adev\rat c\ ba l<strong>an</strong> ]a nu avea ponderi de<br />
preciziune; eu îns\ aveam o cutie de a -<br />
semenea ponderi de preciziune de când<br />
lucram în laboratorul lui Pis<strong>an</strong>i la Paris.<br />
Aveam prin urmare mij locul de a face o<br />
<strong>an</strong>aliz\.<br />
Am g\sit în celelalte l\zi capsule [i<br />
cre u zete de porcel<strong>an</strong>\, retarte, balo<strong>an</strong>e,<br />
flaco<strong>an</strong>e Wolf, tuburi de sticl\ de diferite<br />
di - mensiuni [i calit\]i [i o colec]iune îndestul<br />
de buni[oar\ de producte chimice.<br />
Erau multe lipsuri în acest început de<br />
laborator. M-am silit s\ le îndeplinesc cu<br />
mijloacele de care dispuneam, aducân -<br />
du-mi aminte de cuvintele lui Berzelius:<br />
„c\ un chimist trebuie s\ [tie s\ pileasc\<br />
cu un fereseu [i s\ feresuiasc\ cu o pil\”.<br />
Ca mijloace de în c\lzire nu aveam decât<br />
câteva l\mpi cu spirt [i câteva cuptoare<br />
chimice. L\mpi cu spirt mi-am fabricat eu<br />
însumi. Aveam ne voie s\ înc\lzesc un tub<br />
de sticl\ pu]in fu sibil pentru a-i da forma<br />
ce voiam s\ aib\ pentru a m\ servi într-o<br />
lucrare,<br />
arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva<br />
61
arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva<br />
62<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S: Fr<strong>an</strong>çois Mitter<strong>an</strong>d<br />
aprindeam m<strong>an</strong>gal într-un cuptor [i la c\l -<br />
dura acestu ia înc\lzeam tubul. Tot cu m<strong>an</strong> -<br />
gal înc\l zeam pe gr\tar tubul în care f\ -<br />
ceam o a na liz\ org<strong>an</strong>ic\. A[a lucraser\<br />
chimi[tii cei mai vesti]i cu 30 sau 40 de <strong>an</strong>i<br />
în urm\. Eram mul]umit cu ceea ce a veam<br />
[i toate orele libere de care dispu neam le<br />
petreceam în laboratorul meu. Mi-am pre -<br />
parat singur apa distilat\ de ca re aveam<br />
ne voie cu o retort\ [i cu o serie de tuburi<br />
care îmi serveau de refrigerent; mi-am<br />
pre parat singur reactivii care îmi lipseau;<br />
am cur\]it prodactele [i reactivii care nu<br />
erau într-o stare de perfect\ puritate.<br />
Astfel mi-a org<strong>an</strong>izat micul meu<br />
laborator pentru ca s\-mi serveas -<br />
c\, pe de o parte, la facerea principalelor<br />
experien]e de curs, iar pe<br />
de alta, ca s\ pot lucra [i eu întrînsul.<br />
Nu m\ puteam gândi s\ întreprind<br />
cercet\rile ce aveam în<br />
minte la întoarcerea de la Paris,<br />
c\ci nu aveam nici materialul, nici<br />
unele aparate pe ca re nu le puteam<br />
fabrica eu însumi. Pe de alt\ par -<br />
te, literatura [tiin ]i fi c\ îmi lipsea în<br />
total. Nu aveam nici c\r]i, nici reviste.<br />
Nu [tiam ni mic\ din ceea ce<br />
se face în restul lumii; tr\iam într-o<br />
stare de complet\ izolare. În ase -<br />
menea împrejur\ri a trebuit s\ m\<br />
m\r ginesc la facerea unor cercet\ri<br />
mai mo des te. Mineralele [i apele mi -<br />
nerale din ]a r\ nu erau cunoscute.<br />
La studi e rea lor mi-am îndreptat<br />
activitatea mea de chimist.<br />
Înainte de toate, trebuia s\ g\ -<br />
sesc [i s\ aduc materialul ce voiam<br />
s\ studiez. Pentru aceasta am între -<br />
prins o serie de excursiuni în timpul<br />
va c<strong>an</strong> ]elor de var\. Cea dintâi ex -<br />
cursiu ne am f\cut-o în Mun ]ii Vr<strong>an</strong>cei,<br />
împreun\ cu Ion Ionescu de la<br />
Brad 2 . Acolo am stat aproape do -<br />
u\ luni. Ionescu umbla din sat în sat,<br />
pentru a a duna materialul de care<br />
s-a servit pentru a scrie remarcabi la<br />
sa oper\ asupra agriculturii în ju de -<br />
]ele Put na, Mehedin]i [i Dorohoi, iar eu cu -<br />
treie ram ziua întreag\ dealurile [i mun ]ii,<br />
pentru a vedea rocile din care erau con stru -<br />
i]i [i în sper<strong>an</strong>]a c\ voi g\si ceva inte res<strong>an</strong>t<br />
din punct de vedere mi nera logic. Sara ne<br />
întâlneam într-un sat [i, a[teptând s\ se fa -<br />
c\ m\m\liga, ne comunicam observa]iile<br />
noas tre [i le notam la lumina u nui opai].<br />
Aceste note le-am utilizat <strong>an</strong>ul trecut<br />
[1921], dup\ mai bine de jum\tate de se -<br />
col, pentru a redacta capitolul asupra Vr<strong>an</strong> -<br />
cei din cartea mea, Statistica r\ze[ilor.<br />
Alteori, mergeam împreun\ prin sate<br />
sau prin creierul mun]ilor. A[a ne-am dus<br />
de la Lepsa la Muntele Giurgiului [Gurghiului],<br />
pe creasta disp\r]itoare a apelor, pe n -<br />
tru a vedea vechiul hotar al Vr<strong>an</strong>cei.<br />
În Mun]ii Vr<strong>an</strong>cei [i acei învecina]i, am<br />
g\sit foarte pu]ine minerale: gips, sare,<br />
sulfur\, pirit\, câteva ape minerale, câteva<br />
urme de petrol. C\l\uzii mei, r\ze[ii, îmi<br />
vorbeau de aur. Unii dintr-în[ii precizau<br />
chiar localitatea în care se g\se[te metalul<br />
pre]ios. Ceea ce credeau ei c\ este aur nu<br />
era decât pirit\.<br />
Anii urm\tori am fost în regiunea Bro[ -<br />
tenilor [i a Dornei. De aice, am trecut în<br />
Bucovina [i am cutreierat în toate p\r]ile<br />
de la Dorna la Nistru, aceast\ miniatur\ ad -<br />
mirabil\ a Moldovei. M-am dus apoi în<br />
Tr<strong>an</strong>silv<strong>an</strong>ia, am v\zut culmea m\iestuoa -<br />
s\ a Alpilor Rodnei, m-am suit pe In\u, de<br />
pe care vederea ]i se întinde în Maramu re[,<br />
în Tr<strong>an</strong>silv<strong>an</strong>ia, în Bucovina [i în Mol dova.<br />
Coborându-m\ spre sud, am urcat C\lima -<br />
nii [i Mun]ii Borsecului cu Ditr\ul, pân\ în<br />
[esul bogat al Mure[ului Superior. Am um -<br />
blat apoi în mun]ii din jude]ele Neam]ului<br />
[i Bac\ului. Ceea ce m-a atras mai mult în<br />
aceste excursiuni a fost regiunea rocilor<br />
cristaline din jurul Bro[tenilor. Aice am g\ -<br />
sit mai multe minerale pe care le-am studiat<br />
în micul meu laboratoriu [i le-am de -<br />
scris în memoriul ce am prezentat Academiei<br />
Ro mâne sub titlul de Cercet\ri asu pra<br />
mine ralelor din masivul cristalin de la<br />
Bro[te ni.<br />
Amintirea timpului cât am fost profesor<br />
la {coala militar\ a r\mas profund în -<br />
tip\rit\ în inima mea. În aceast\ [coal\<br />
am g\sit mijlocul de a lucra pu]inul ce am<br />
f\cut în [tiin]\; într-însa am cunoscut de<br />
aproape pe to]i tinerii ofi]eri care, pe<br />
câm pul de lupt\, au reînviat, sub conducerea<br />
Marelui Rege, Carol I, gloria str\ bu -<br />
n\ [i au cucerit neatârnarea patriei; tot<br />
a colo am cunoscut pe generalii care, în<br />
fruntea o[tilor noastre, au înf\ptuit aspira -<br />
]iunile noastre cele mai scumpe, realizând<br />
unirea tuturor românilor. To]i ace[tia îmi<br />
f\ceau marea onoare de a se numi [colarii<br />
mei.<br />
Însemn\ri ie[ene
Când, dup\ terminarea r\zboiului mon -<br />
dial, s-a format ministerul de generali 3 , trei<br />
din ace[ti conduc\tori, Co<strong>an</strong>d\, Grigores -<br />
cu [i Prez<strong>an</strong>, mi-au cerut cu cea mai mare<br />
insisten]\, s\ fac [i eu parte din acel minis -<br />
teriu. Iat\, în esen]\, r\spunsul ce le-am<br />
dat: „Ministerul ce forma]i va fi de foarte<br />
scurt\ durat\. Partidele politice, [i în special<br />
liberalii, nu v\ vor l\sa s\ guverna]i<br />
mult timp, nici s\ face]i ce voi]i. Trebuie<br />
dar s\ ave]i un program bine hot\rât. Du -<br />
p\ mine acest program trebuie s\ fie, în<br />
rezumat, urm\torul:<br />
1. Primirea unirii Basarabiei, Bucovi -<br />
nei [i Ardealului în noul Regat Român;<br />
2. Promulgarea, prin decret-lege,<br />
a Le gii electorale pe baza sufragiului<br />
direct [i secret votat de Constitu<strong>an</strong>t\;<br />
3. Promulgarea prin decret-lege a<br />
Le gii agrare pe baza exproprierii vo -<br />
tat\ a se menea de Constitu<strong>an</strong>t\. Dac\<br />
domniile voas tre primi]i acest program<br />
[i dac\ M.S. Regele îl aprob\, opera<br />
dumneavoastr\ va fi mare. Dac\ cre -<br />
de]i c\ trebuie s\ m\ a so cia]i [i pe mi -<br />
ne la s\vâr[irea ei, primesc cu recu -<br />
no[tin]\ aceast\ onoare. Dac\ îns\,<br />
din o cauz\, oricare ar fi, domniile<br />
voastre cre de]i c\ acest program nu<br />
poate fi reali zat, atunci v\ rog s\ m\<br />
l\sa]i s\ termin în li ni[ te pu]inile zile<br />
ce Dumnezeu îmi va d\rui.”<br />
Generalul Co<strong>an</strong>d\, care fusese în -<br />
s\rcinat de rege cu formarea ministerului,<br />
mi-a r\spuns: „M.S. Regele<br />
a prob\ punctele pe care le-ai dezvol -<br />
tat în programa d-tale [i M.S. crede<br />
c\ trebuie s\ le rezolv\m cât mai cu -<br />
rând”. Astfel am intrat în ministerul<br />
Co<strong>an</strong>d\.<br />
Din cele trei puncte ale programului<br />
meu nu au fost rezolvate decât cele<br />
dintâi dou\. Legea agrar\, lucrat\ în<br />
Consiliul de mini[tri din care f\ceam<br />
parte, a fost su pu s\ s<strong>an</strong>c]iunii regale,<br />
îns\ nu a putut ob ]ine semn\tura re -<br />
gelui decât dup\ ce a fost modificat\<br />
de ministerul prezidat de Br\ti<strong>an</strong>u.<br />
Însemn\ri ie[ene<br />
Am trecut intrarea mea în minis terul Co<strong>an</strong> -<br />
d\ în capitolul în care notez a mintirile<br />
mele de la {coala militar\, c\ci nu-mi pot<br />
explica st\ruin]a ce au pus a ce[ti fo[ti [colari<br />
ai mei s\ vin al\ture cu dân[ii decât<br />
prin simpatia ce aveau pentru fostul lor<br />
profesor.<br />
Profesor la Universitate<br />
La 1878, în sfâr[it, dup\ 13 <strong>an</strong>i de a[ -<br />
teptare, s-a pus la concurs Catedra de chi -<br />
mie de la Universitatea din Ia[i. De[i pu -<br />
blicasem mai multe lucr\ri de chimie, pe<br />
baza c\rora a[ fi putut cere s\ mi se dea<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S: Jacques Chirac<br />
catedra, m-am hot\rât s\ nu uzez de acest<br />
drept, ci s\ m\ prezentez la concurs ca<br />
oricare încep\tor în carier\.<br />
Concursul consta în patru probe scrise<br />
[i patru lec]iuni. Era un concurs de memo -<br />
rie [i memoria sl\be[te cu vârsta [i cu mun -<br />
ca. Aveam peste 37 de <strong>an</strong>i [i pân\ atun - cea<br />
muncisem din greu pentru a-mi face cursu -<br />
rile în deosebitele [coale secundare în ca -<br />
re eram profesor pentru a m\ ]ine în curs<br />
cu [tiin]a, pentru a face lucr\rile de chimie<br />
în micul meu laborator de la {coala militar\.<br />
Se zice c\ memoria se înt\re[te prin<br />
exerci]iu, eu cred din contra c\ se sl\ be[te<br />
cu cât acumulezi în creier mai multe fapte.<br />
Îndat\ ce am fost liber de la [coli -<br />
le un de profesasem, m-am dus cu c\r -<br />
]ile mele la Borsec. Acolo am muncit<br />
zi [i noapte. Sculat din zori de ziu\,<br />
nu m\ culcam decât la miezul nop]ii.<br />
Ceea ce m-a sus]inut [i mi-a dat pu -<br />
tere ca s\ rezist a fost far me cul ce întotdeauna<br />
a exercitat asupra mea pri -<br />
veli[tea mun]ilor [i lini[tea p\durilor de<br />
brad. În octombrie, m-am dus la Bucu -<br />
re[ti, unde trebuia s\ se ]in\ concursul.<br />
Amin ti rea suferin]elor ce îndu ra -<br />
sem la 1865 m\ turmenta ca un vis r\u.<br />
Toate chestiunile ce examinatorii<br />
mei mi-au dat s\ le tratez, în scris [i în<br />
oral, le cuno[team. Când am ajuns la<br />
proba ulti m\, mi s-a p\rut c\ mi s-a<br />
ridicat o piatr\ de pe inim\. Eram, în<br />
sfâr[it, profesor la Universitate!<br />
1 Const<strong>an</strong>tin Barozzi (1833-1921),<br />
ge ne ral, profesor de fortifica]ii la {coala<br />
militar\ de ofi]eri; a org<strong>an</strong>izat Serviciul geografic<br />
al arma tei; în timpul R\zboiului de<br />
independen]\ a com<strong>an</strong>dat trupele de<br />
geniu.<br />
2 Ion Ionescu de la Brad (1817-1891),<br />
a gronom, particip<strong>an</strong>t la Revolu]ia de la<br />
1848 din }ara Româneasc\, unchi al lui<br />
Petru Poni.<br />
3 Guvernul format în noiembrie 1918,<br />
pre zidat de Const<strong>an</strong>tin Co<strong>an</strong>d\, avea în<br />
componen]a lui pe P. Poni ca ministru al<br />
Instruc]iei Publice.<br />
(Text `ngrijit de Dumitru Iv\nescu.)<br />
arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva<br />
63
64<br />
Dorel Schor<br />
~n caz de urgen]\...<br />
• Nu f\ al doilea pas `nainte de a-l face pe primul.<br />
• Ne desparte nu atât dist<strong>an</strong>]a, cât direc]ia.<br />
• Cu ochii inchi[i, vedem mult mai departe.<br />
• Totul pentru noi! Restul pentru voi!<br />
• Fii de[tept! Nu ca tine...<br />
• Agricultur\: când cre[te prea mult dovleacul, se usuc\ vrejul.<br />
• Un b\rbat bolnav e mai dificil decât trei femei s\n\toase.<br />
• E grav când confund\m lini[tea cu t\cerea.<br />
• Somnul ra]iunii na[te (uneori) scriitori, deputa]i, specia li[ti...<br />
• Cenzura e mama informa]iei... C\ nici mama nu permi te s\<br />
spui orice.<br />
• Râdem de pro[ti sau de pro[ti ce suntem?!<br />
• Cine nu are prieteni, s\-[i cumpere! C\ sunt destui care vând.<br />
• Nu trebuie s\ m\ prefac ca s\ par modest.<br />
• Sunt a[a de multe de spus, c\, mai bine, tac!<br />
• Eu `l prefer, `n lips\ de altceva...!<br />
• ~ncep s\ cred ca Istoria e scris\ de economi[ti.<br />
• To]i vorbesc, mai cu seam\ cei care ar trebui s\ tac\...<br />
• Câte unul intr\ la ap\ [i nu rezist\ la stors.<br />
• Unii zâmbesc [i li se v\d col]ii. Al]ii nici m\car nu zâmbesc.<br />
• Toat\ lumea strig\ c\ nu-i loc pentru toat\ lumea.<br />
• Pl\tit s\ nu fac\ [i s\ tac\.<br />
• Cite[te! {i vei deveni cu dou\zeci de <strong>an</strong>i mai de[tept.<br />
• ~n caz de urgen]\, e import<strong>an</strong>t `n ce parte a u[ii te afli.<br />
• Cel mai greu e s\ nu spui nimic când nu ai nimic de spus.<br />
• Reclamele sunt foarte bune… Dar cine te oblig\ s\ le crezi?!<br />
• Ce-i pe gratis, nu e ieftin…<br />
• Nu te po]i feri de prostie…A ta sau a altora…<br />
• De regul\, `n timp ce adev\rul e prezentat trunchiat, min ciu na e<br />
ramificat\.<br />
• Situa]ie: coada care d\ din câine!<br />
• Biologia ne inva]\ c\ speciile inferioare sunt cele mai prolifice.<br />
• Tot ce e nou e suspectat…{i ce e prea vechi, de asemenea.<br />
• Prostul râde uneori ca s\ nu-l cread\ lumea prost.<br />
• Ce s-ar face amintirile b\trâne]ii, f\r\ p\catele tinere]ii?<br />
• Po]i vedea `n p\dure o surs\ de via]\, sau numai o surs\ de<br />
lemne…<br />
• Decât s\ facem noi pu]in [i prost, mai bine s\ fac\ al]ii mult [i<br />
bine.<br />
• Putem, desigur, `mp\r]i dreptatea, dar nu e mai bine s\ o l\ s\m<br />
`ntreag\?<br />
• O parte din lume se bucur\ de democra]ie… {i o alta de de -<br />
mografie.<br />
• Ne intreb\m uneori: suntem lua]i de pro[ti sau chiar suntem?!<br />
• Privi]i mai pu]in `n oglind\ [i mai mult pe fereastr\!<br />
• Ce tragedie: inteligen]a pus\ `n slujba prostiei…<br />
• Cine s-a fript cu ciorb\ sufl\ [i-n iaurt…Dar cine poate sufla `n<br />
atât de mult iaurt?!<br />
• De la mine m\ a[teptam la mai mult…<br />
• {i b\trâne]ea este trec\toare...<br />
• To]i suntem o ap\ [i un p\mânt. Numai c\ nu aceea[i ap\ [i nu<br />
acela[i p\mânt.<br />
• Cum dracu' se ajunge `n rai?<br />
• A]i `ntârziat tocmai la timp!<br />
• Repeti]ia e mama `nv\]\turii, a plictiselii, a pis\logilor [i a bâl -<br />
bâi]ilor.<br />
• Optimist din disperare.<br />
• La „Obiecte pierdute“ se afl\ numai obiecte g\site...<br />
• Mie so]ia `mi spune zilnic ce s\ cred.<br />
• Camera mea e a[a de strâmt\, c\ dac\ m\ uit `n dreapta v\d `n<br />
stânga.<br />
• Eu m-a[ `mp\ca cu ideea... Dar ea, ideea, nu [i nu...!<br />
• To]i stau la coad\... Nimeni la cap.<br />
• „Iube[te-]i aproapele ca pe tine `nsu]i“... De aici vine ura de sine.<br />
• Tab\ra advers\ e `ntotdeauna a imbecililor.<br />
• Tot ce-i fin e prea pu]in.<br />
• Nu se face c\rare stând pe loc.<br />
• R\ul cel mare devine r\ul cel mic prin rota]ie.<br />
• Formatorii de opinie sunt in-formatorii.<br />
• Moda: stili[tii sunt, `n majoritate, niste b\rba]i care nu iubesc femeile.<br />
• De ce, adic\, naivitatea e sfânt\!?<br />
• Femeile sunt mai inteligente decât b\rba]ii. Mai ales acelea m\ritate<br />
cu b\rba]i inteligen]i.<br />
• Uite in ce hal a ajuns Fr<strong>an</strong>]a din cauza a trei cuvinte: libertate,<br />
egalitate, fraternitate!<br />
• Niciodat\ nu se [tie ce poate aduce ziua de ieri.<br />
• De când nu mai e nevoie de inteligen]\, ne descurc\m [i noi cum<br />
putem.<br />
• Rugurile medievale mai ard `n multe capete.<br />
• Progresul incepe de la cuvintele „nu cred“...<br />
• Ideile bune sunt foarte stinghere.<br />
• Nu po]i fi <strong>an</strong>ti f\r\ s\ fii [i pro.<br />
• Ce e scris cu litere mici, nu este niciodat\ `n interesul t\u.<br />
• Dac\ te uit\ Dumnezeu, pân\ la urm\ te ia dracul.<br />
• Gr\be[te-te [i a[teapt\!<br />
• Cât de lung\ ar fi insomnia, sfâr[e[te prin a te adormi.<br />
Însemn\ri ie[ene
Num\r ilustrat cu reproduceri dup\ desenele pictorului<br />
{tef<strong>an</strong> POPA POPA’S (n. 1955).<br />
Coperta I: Madeleine Albright<br />
Coperta IV: Penelope Cruz<br />
Mul]umim domnului {tef<strong>an</strong> Popa Popa’s pentru acordul de a<br />
ilustra acest num\r cu reproduceri dup\ caricaturile sale.
LEI 6<br />
ISSN: 1221-3241