lazarev-v4-privire-i..

târziu, după ce pierdusem toţi banii, ne-am dus pe splai să ne
plimbăm. Eu am privit înjur şi am spus:
— Acum înţeleg de ce am pierdut totul atât de repede.
— De ce? - s-a arătat interesat tovarăşul meu.
— Până într-atât am început să visez la câştig, încât am
uitat de toate celelalte - am răspuns eu şi am arătat cu degetul
în jos.
El s-a uitat la picioarele mele şi a zâmbit: eram încălţat în
pantofi de culori diferite. Când dorinţa îţi împăienjeneşte
privirea, este mai bine să nu speri la câştig.
„Cărţile de joc au un ritm, iar dorinţele noastre - alt ritm, -
m-am gândit eu - şi, cu cât dorinţele noastre înseamnă mai
mult pentru noi. cu atât mai puţin simţim lumea înconjurătoare
şi ritmul vieţii ei".
Fiindcă veni vorba, jucând la cazinou, am ajuns la concluzii
interesante. Eu judecam în felul următor: „O dată ce cazinoul
înseamnă bani, va să zică, dacă pierd, e pentru că sunt ataşat
de bani". Şi mă bucuram de fiecare insucces ca de o posibilitate
de a mă purifica de ataşarea de ei. Mi-am aranjat treburile
pe plan financiar, dar n-am început să câştig.
Am înţeles că jocul de noroc înseamnă nu atât bani, cât
aptitudini, şi luam deja fiecare insucces drept o umilire a aptitudinilor
mele. a perfecţiunii mele. şi îmi ceream ieitare prin
rugăciuni pentru orice nemulţumire în legătură cu tema aceasta.
Mi-am aranjat treburile pe planul aptitudinilor, dar n-am
început să câştig. Atunci mi-am dat seama că, de fapt, cazinoul
înseamnă nu atât bani sau aptitudini, cât intuiţie, contact cu
viitorul. înlăturarea acestei ataşări s-a dovedit a fi o treabă
97