lazarev-v4-privire-i..

- Da. foarte mult - a recunoscut cu sinceritate însoţitoarea
mea.
— în acest caz. într-adevăr, nu trebuie să iei cu tine bani
grei Ia cazinou - am spus eu.
Ea a privit înainte, îngândurată.
— Se prea poate. Apropo, uite că ajungem la Atlantic City.
La intrarea în oraş se înalţă enorma clădire ,.Trump Piaza",
care cuprinde sub acelaşi acoperiş un hotel, baruri, restaurante
şi cazinoul. Mai departe, de-a lungul ţărmului, se înşiră
următoarele cazinouri: ..Caesar'", „Taj Mahal". etc. Când intri
în cazinou, ai senzaţia că ai nimerit într-o poveste. Totul sclipeşte
şi irizează. în uriaşa sală cu suprafaţa de mii de metri pătraţi
uiţi de timp şi de toate, te cufunzi într-o atmosferă cu totul
neobişnuită, care acţionează ca un narcotic. îmi amintesc cum
m-am apropiat pentru prima oară de un automat de joc şi am
câştigat într-o oră vreo mie de dolari, pe care, ce-i drept, i-am
pierdut mai apoi până la unul. Şi numai la primele 3-4 vizite la
cazinou visam la câştig, la un noroc neaşteptat, pe urmă m-am
liniştit o dată pentru totdeauna. După aceea, cazinoul a fost
pentru mine, în primul rând, un loc în care îmi pot învinge
caracterul şi emoţiile, deşi Ia început, după câte îmi aduc
aminte, uitam de toate. îmi amintesc cum am venit a doua oară
la Atlantic City, împreună cu un cunoscut. Ne-am dus la cazinoul
„Caesar" şi, într-o jumătate de oră, eu am pierdut tot ce
aveam la mine. Am cerşit de la însoţitorul meu mai întâi
douăzeci de dolari, apoi încă zece. Pe urmă, el m-a condus la
automatele cu jetoane de cinci cenţi, mi-a pus trei dolari în
mână şi a zis: „Exersează"'. Vreme de câteva ceasuri, eu am
stat şi am smucit cu înverşunare manetele automatelor. Mai
96