lazarev-v4-privire-i..

jucătorii încep să câştige. Astfel de dealeri sunt concediaţi
rapid. Sunt concediaţi dealerii foarte slabi şi cei foarte buni,
adică cei de la care clienţii câştigă foarte mult sau nu câştigă
aproape nimic. Dealerul trebuie să zâmbească mai des, să
comunice cu jucătorii, lucrul acesta îi face şi mai dependenţi
de joc, a cărui întruchipare o reprezintă dealerul. Trebuie să ţi
se creeze impresia că, din clipă în clipă, vei câştiga. Clienţii
lasă cele mai mari sume de bani tocmai la dealerii de acest tip.
Există diverse metode pentru a-l „clătina" pe dealer. a-l face
să-şi iasă din fire. Când am început să joc, eu recurgeam
intuitiv la ele. Să zicem că, având 17 puncte, eu mai ceream o
carte. Din punctul de vedere al celor din jur şi, în primul rând,
al dealerului. era o prostie. Oamenii deveneau nervoşi, iar eu
câştigam. Apoi. eu mă bizuiam mai mult pe intuiţie decât pe
logică. Cărţile au o logică, ea diferă de reprezentările şi stereotipurile
noastre, dar există şi seamănă foarte mult cu logica
vieţii.
Să presupunem că succesele şi insuccesele vin în valuri şi,
atunci când suntem într-o pasă proastă, ne putem face de cap.
însă, dacă începe să ne meargă bine. nu trebuie să supărăm
destinul. Cu cât mai detaşat de jocul de cărţi este omul. cu atât
mai bine simte perioadele de creştere şi descreştere din cursul
jocului.
Dacă dealerul v-a dat două cărţi care sunt la fel, de exemplu,
doi de trei. doi şeptari, dumneavoastră arătaţi cu degetele
o bifurcaţie, ceea ce poartă numele de ,.split'\ După asta. jucaţi
pentru doi. Indiferent de situaţie, cărţile nu trebuie atinse,
numai dealerul are dreptul s-o facă. Deoarece nu ştiam lucrul
acesta, eu înhăţam ambele cărţi şi le despărţeam cu mâna mea.
92