lazarev-v4-privire-i..

este mai mare haosul în stat, cu atât este mai importantă figura
funcţionarului şi cu atât mai multe bunuri deţine el. De aceea
nici un funcţionar nu este interesat ca statul să prospere, căci
prosperitatea statului înseamnă disciplină riguroasă şi control
al activităţilor funcţionarului. în timpul puterii sovietice exista
o disciplină aspră, legile însă erau absurde şi nefireşti, de
aceea figura funcţionarului a căpătat o importanţă uriaşă.
Acum în Rusia nu există nici disciplină riguroasă, nici legi
bine gândite. Fireşte, ţara „se bălăceşte'* în haos. Legile se
adoptă în parlament, dar opinia publică este cea care le
creează. Ele sunt rezultatul eforturilor colective ale savanţilor,
filozofilor, liderilor religioşi, oamenilor de artă. întrucât în
Rusia opinia publică a fost anihilată, parlamentul a început nu
numai să adopte, ci şi să elaboreze legi. şi imediat au ieşit la
iveală lipsa de perfecţiune şi defectele multora dintre legile
adoptate.
în Rusia dinaintea perioadei socialismului, mulţi oameni
trăiau cu iluzia că poate exista o societate întemeiată nu pe
iubire, ci pe planuri, principii şi idealuri. Exista iluzia că
muncitorul este mai inteligent, mai cumsecade, mai nobil
decât bogătaşul, datorită simplului fapt că el îşi petrece toată
ziua la strung. Exista iluzia că statul trebuie să fie condus nu
de profesionişti, ci de oameni incompetenţi, neinstruiţi şi
săraci. Aceasta ar fi reprezentat principala garanţie a democraţiei
şi a fericirii ţării.
Exista iluzia că asistenţa medicală este gratuită, că statul
are grijă de cetăţenii săi, că, dacă o persoană ocupă un post de
răspundere, e de la sine înţeles că ea este inteligentă,
cumsecade, instruită şi nobilă. Omul plăteşte întotdeauna
83