lazarev-v4-privire-i..

era adesea uimitor. Atunci. în 1990, după ce am văzut pentru
prima oară structurile karmice. eu am început să-mi creez
metoda. Ea a luat naştere. în primul rând. ca un sistem de autoapărare.
Mi-am dat seama că situaţia este foarte serioasă şi că,
dacă nu voi învăţa să văd cine atacă, de unde vine atacul,
lucrurile se pot sfârşi prost. La început, eu atribuiam orice deformări
ale câmpului deochiului sau farmecelor şi încercam,
mai întâi, să resping toate astea, apoi. pur şi simplu, să le
distrug.
Pe măsură ce continuam să lucrez, capacitatea de
pătrundere vizuală mi se amplifica. Şi iată că. odată, pe când
încercam, fără succes, să-l descopăr pe autorul farmecelor, eu
am început să pătrund în nivelurile subtile şi am avut de
suportat unul dintre cele mai mari şocuri. Nu erau la mijloc
nici farmecele, nici deochiul, era o pedeapsă de sus. M-au
trecut fiori, când am aflat cu cine încercasem să lupt. Am
văzut că această „vindecare" nu-i decât o păsuire temporară şi
că, în cele din urmă, ea nu va duce la nimic bun. M-am dus la
biserică, m-am rugat, adresându-mă lui Dumnezeu, şi am cerut
să nu-mi fie dat să-l ajut pe pacient, dacă aceasta va dăuna
sufletului lui. Am înţeles că oamenii trebuie ajutaţi, dar lucrul
acesta trebuie făcut corect. Am înţeles de ce durata vieţii
medicilor este mai mică decât a oamenilor de alte profesii.
Medicul şi vindecătorul nu lecuiesc, ei uşurează suferinţele
pacientului şi îl ajută să se însănătoşească. La Iisus Hristos
veneau mii de bolnavi, el însă îi vindeca numai pe unii, pe cei
care erau pregătiţi, adică străbătuseră cea mai mare parte a
drumului. Şi nu întâmplător întreba el dacă omul crede. Cu cât
mai puternică este năzuinţa spre Dumnezeu, cu atât mai puţin
69