lazarev-v4-privire-i..

dorinţelor mele, voinţei mele, eu-\ui meu, dar atunci când
rostesc: , parcă aş fi gata să renunţ
la dorinţele mele". Simţeam totuşi că, din cine ştie ce motive,
fraza aceasta este foarte importantă.
Peste câţiva ani, studiind structurile spirituale ale omului,
am înţeles că fraza aceasta permite să nu ne ancorăm în dorinţele
noastre, să nu le socotim principalul nostru scop. în caz
contrar, fie că ele nu se vor împlini, fie că împlinirea lor ar
putea aduce cu sine mari nenorociri.
O cunoscută de-a mea mi-a spus odată: „Vrei să te învăţ
cum să-ţi împlineşti dorinţele? Atunci când doreşti ceva,
imaginează-ţi cifra opt. Cu cât mai clar ţi-o vei imagina, cu
atât mai repede ţi se vor împlini dorinţele". M-am uitat ce se
întâmplă atunci la nivel subtil. „Ştii ceva, dacă vrei să-ţi rămână
copiii în viaţă, mai bine nu te ocupa nici tu cu aceasta. Ştii
ce înseamnă cifra opt? Mai ţii minte matematica? Acesta este
semnul infinitului. Atunci când ţi-o imaginezi, dorinţele tale
cresc în subconştient de sute şi mii de ori. Dacă dimensiunile
dorinţei tale sunt mici, iar ea contravine legilor Universului,
atunci ea va dispărea puţin câte puţin şi tu nu vei avea prea
mult de suferit. Dacă însă aceasta este de mii de ori mai mare.
atunci şi reacţia va fi pe măsură. în ce caz dorinţele tale vor
merge împotriva Universului? Atunci când importanţa eu-lui
tău uman, va fi mai presus de eu-\ suprem. Divin. Sufletul,
cramponându-se de valorile umane, dă naştere unor dorinţe cu
germeni de agresivitate. Cu cât mai mare este dependenţa de
valorile umane, cu atât mai mare este încărcătura de agresivitate
care însoţeşte dorinţele. De aceea dorinţele unui sfânt
pot creşte fără să aducă vreun prejudiciu deosebit sufletului
66