lazarev-v4-privire-i..

medicament nu mi-a ajutat, durerile au rămas aşa cum au
fost". „E simplu de tot: ai adunat multă supărare împotriva
femeilor'". „Şi ce trebuie să fac?" - „Du-te la biserică, aprinde
o lumânare pentru sănătatea ta. iartă toate supărările, pune-ţi în
ordine sufletul, apoi adresează-te lui Dumnezeu şi roagă-te ca
toate supărările să plece din sufletul tău şi din sufletele
urmaşilor tăi şi cere iertare pentru faptul că ai purtat supărare".
- „Şi atunci totul va trece?" Eu am zâmbit doar. „Bineînţeles
că va trece". „Dacă-i aşa, noi urcăm chiar acum în maşină şi
mergem la biserică, ea este în afara oraşului, cale de-o oră, ai
să admiri natura cu acest prilej, locurile pe acolo sunt minunate,
biserica e de lemn, veche de câteva sute de ani. se află pe
malul râului". Şi iată-ne mergând spre biserică pe un drum de
pădure, printr-un coridor îngust de brazi şi pini.
Natura meridională, cu toată frumuseţea ei, este cam
agitată. Natura nordică are o asemenea forţă şi o asemenea
măreţie, încât sufletul adesea înmărmureşte din cauza unei
exaltări de neînţeles. Iar o biserică ce se înalţă deasupra râului
trezeşte un asemenea sentiment de veneraţie, încât te rogi fără
cuvinte, doar privind-o. Ne-am apropiat cu maşina de biserică,
acolo nu era nimeni. Lângă biserică, într-o curticică, un călugăr
spărgea lemne, l-am cerut permisiunea să intrăm şi el ne-a
condus în biserică. Am intrat şi am pus lumânări. Deodată,
călugărul s-a apropiat de noi. „Atunci când puneţi lumânări şi
vă rugaţi, să spuneţi la sfârşit numaidecât: ". Noi i-am mulţumit şi el s-a îndepărtat.
Am ieşit din biserică, am coborât pe o scară de lemn. Pe
drumul de întoarcere, eu mă gândeam: „Ciudat, atunci când
aprind lumânarea, mă rog şi cer ceva, este vorba de realizarea
65