lazarev-v4-privire-i..

avertizase că eu îmi pot pierde rapid interesul faţă de carte şi o
pot abandona. De aceea, pentru un manuscris încă inexistent,
mi-a fost plătit un avans bănesc substanţial, pe care l-am
cheltuit pe loc. Iar peste două luni, când îmi pierise, cu
adevărat, orice dorinţă să mă ocup de scrierea cărţii - se
dovedise a fi o treabă împovărătoare şi dificilă - era târziu să
mai dau înapoi. După cum m-am convins, tot ce avea vreo
legătură cu noţiunea de karma, cu informaţiile despre ea,
semăna cu un cuib de viespi. La cea mai mică atingere se stârnea
o asemenea agitaţie, încât de-abia izbuteai să te fereşti. Ca
să pot dicta textul mai lesne, eu am propus să adunăm un grup
nu prea mare, căruia, pur şi simplu, să-i povestesc despre
investigaţiile mele. Le-am oferit informaţie brută, fără a-ini
imagina câtuşi de puţin că lucrul acesta ar putea fi periculos.
Peste câteva minute, toţi au observat, dintr-o dată, că se
întâmplă ceva îngrozitor. Mulţi au început a se îngălbeni la
faţă, s-a instalat o stare de slăbiciune acută, care continua să se
acutizeze. Biocâmpul din jurul capetelor întregii asistenţe a
început să se comporte ciudat. Toţi au fost uşor atinşi de
panică. Eu însă nu ştiam deloc ce să fac. Trebuia totuşi să fac
ceva.
Nu trebuia să primiţi informaţia pe care v-am
comunicat-o. Din cine ştie ce motive, ea este foarte
periculoasă pentru voi. Deocamdată, nu ştiu ce să fac, doar s-o
iau înapoi?
Deodată m-a fulgerat gândul: într-adevăr, de ce n-aş lua
înapoi informaţia aceasta?
— Veţi uita îndată tot ce v-am vorbit până acum - le-am
spus celor de faţă. Peste nouă secunde, totul se va şterge.
58