lazarev-v4-privire-i..

cu atât mai mult, să scriu această carte. Atunci însă, neînţelegând
încă toate acestea, repetam: „Iubesc pe cei ce m-au trădat.
Iubesc pe cei ce au fost nedrepţi cu mine. Iubesc pe cei ce
mi-au călcat în picioare idealurile şi mi-au distrus speranţele".
Sufletul se împotrivea, eu însă repetam de sute de ori aceste
cuvinte şi îl convingeam. „Oricâte necazuri şi nenorociri s-ar
întâmpla, iubirea mea către Tine, Doamne, nu va descreşte, -
repetam eu - şi orice prăbuşire a valorilor umane o primesc ca
pe o purificare a iubirii către Tine". Această rugăciune m-a
ajutat şi ea să nu mă înrăiesc în momentele critice.
Analizând de sute şi mii de ori întâmplările acestea şi pe
cele ce au urmat, am înţeles mai profund conexiunea ce există
între evenimente aparent neconcordante. Am înţeles de ce prima
dragoste este, cel mai adesea, fără de noroc. Fiindcă ea
reprezintă un simbol al fericirii umane. Şi păstrarea în suflet a
sentimentului iubirii, atunci când toate coordonatele exterioare
ale existenţei lui se prăbuşesc, îi permite omului să trăiască
mai târziu adevărata dragoste, fără consecinţe grave pentru
sănătate şi viaţă.
Să ne imaginăm o altă situaţie. Un bărbat se îndrăgosteşte
de o femeie, sentimentul este reciproc. Şi, dintr-o dată, profitând
de un pretext oarecare de mică importanţă, ea adoptă faţă
de el un comportament nedemn, imoral şi neonest, iar el nu
înţelege ce se întâmplă. Dar şi ea mai târziu îşi poate explica
anevoie comportamentul. în realitate, iată cum stau lucrurile.
Ceea ce numim „contactul cu viitorul", adică moralitatea,
spiritualitatea, nobleţea, principiile, visurile şi idealurile fundamentează
şi relaţiile spirituale, şi perfecţiunea, şi aptitudinile,
54