lazarev-v4-privire-i..

sufletului, nu poate accepta şi ierta trădarea, necinstea, nedreptatea,
prăbuşirea idealurilor, batjocorirea spiritualităţii, această
persoană se îndreaptă neabătut către o boală gravă şi către
moarte.
Multe luni în şir, tot revenind la acele evenimente, încetul
cu încetul pătrundeam sensul celor întâmplate atunci,
înţelegeam deja, la momentul când scriam cartea a treia, că
spiritualitatea nu echivalează cu Dumnezeu şi că mulţi oameni,
rugându-se lui Dumnezeu, se roagă de fapt valorilor spirituale;
vreau să zic că, în viziunea mea, spiritualitatea şi iubirea au
devenit noţiuni absolut distincte. Se pare însă că, pentru mine,
moralitatea, onestitatea, idealurile şi iubirea fuseseră sinonime.
Confundasem moralitatea cu iubirea şi, ca să fiu şi mai exact,
în subconştient considerasem întotdeauna că moralitatea este
superioară iubirii, ceea ce însemna că nu poate fi iubit cel ce
te-a trădat şi te-a ofensat. în această privinţă, viaţa a introdus
propriile sale rectificări. Mai târziu am înţeles şi un alt detaliu
fundamental.
Cartea mea a avut o prea mare importanţă pentru o mulţime
de oameni. Iar, printr-o viziune greşită asupra lumii, le poate
dăuna multora. Fireşte, acest lucru nu trebuie admis. Prin urmare,
trebuie să mi se dea posibilitatea de a-mi păstra iubirea,
atunci când în mine va fi distrus tot ce este omenesc, şi, dacă
voi reuşi să păstrez iubirea, atunci nu numai că voi supravieţui,
dar, de asemenea, voi putea să scriu aşa cum se cuvine aceste
rânduri. Dacă însă, în momentul prăbuşirii valorilor umane, eu
nu voi reuşi să-mi menţin iubirea de Dumnezeu, atunci, categoric,
nu este de dorit să mai rămân în viaţă, să fiu sănătos şi,
53