lazarev-v4-privire-i..

caracterului angajaţilor săi. Am descoperit că poţi distruge
soarta şi caracterul omului, acordându-i un salariu nemeritat de
mare. Ei bine, acum pot dezvălui identitatea acelei persoane.
Eram chiar eu. Vroiam să institui la mine la birou un fel de
comunism şi vroiam ca angajaţii mei să nu ducă lipsă de
nimic, cu atât mai mult cu cât colectivul era puţin numeros,
şapte oameni în total. La început, am observat că angajaţilor
mei li se deformează structurile destinului, apoi unora dintre ei
le-a slăbit vederea, ceea ce constituia un semnal extrem de
alarmant. Apoi am remarcat că se înmulţesc nemulţumirile
surde ale colaboratorilor mei la adresa mea. A început să se
constituie o adevărată opoziţie. înţelegeam că trebuie să mă
abţin cu orice preţ să-i condamn şi să-i dispreţuiesc. Dacă nu
voi face faţă încercărilor, nu mi se va permite să înţeleg ce s-a
întâmplat, fără a mai vorbi de necazurile şi bolile care ar fi
urmat. Cu toate acestea, situaţiile care se creau erau adesea
destul de surprinzătoare.
îmi amintesc cum un cunoscut de-al meu, căruia îi acordam
o încredere deplină, îmi spunea, privindu-mă în ochi: „Ascultă
aici, tu mi-ai salvat viaţa, nu te voi trăda niciodată, iar, în ce
priveşte banii, fii pe pace. e garantat sută la sută".
Apoi s-a dovedit că promisiunile lui, ca să zic aşa, nu
corespundeau realităţii. La începutul verii lui 1996, toate ideile
mele despre corectitudine, moralitate, onestitate, nu ştiu cum,
s-au prăbuşit dintr-o dată. Credeam că pot accepta cu uşurinţă
pierderea banilor şi orice eşec, iar ruperea relaţiilor credeam că
o pot suporta fără a clipi din ochi. Mă consideram o persoană
echilibrată. S-a dovedit însă că trădarea şi purtarea imorală,
pur şi simplu, m-au dărâmat şi cu asta nu puteam face nimic.
51