lazarev-v4-privire-i..

Peste o oră şi jumătate m-am apropiat de o domnişoară şi
am întrebat respectuos:
- îmi cer scuze, consulul n-a uitat de existenţa mea?
— Totul e în regulă. Nu vă faceţi probleme, - am fost consolat
- dar, tocmai acum, consulul a plecat. Mai aşteptaţi încă
puţin, apoi veţi fi chemat.
Am aşteptat tăcut încă trei ore cu privirea aţintită înainte.
Pe urmă am fost chemat la ghişeu.
— Ştiţi, în momentul de faţă, consulul este ocupat, - a spus
domnişoara - dar el şi-a dat acordul, aşa că puteţi veni după
ora trei să vă ridicaţi paşaportul cu viza pusă.
Ceea ce am şi făcut.
Abia mai târziu am încercat să analizez şi să pătrund sensul
celor întâmplate.
Cu cât mai absurdă şi mai umilitoare este turnura pe care o
iau evenimentele din jurul nostru, cu atât acest lucru constituie
un semnal mai pregnant de pregătire a terenului pentru ceva
serios. In acel moment, circumstanţele îmi destrămau, metodic
şi cu precizie, planurile şi speranţele de viitor. înţelegeam că
cel mai neînsemnat sentiment de iritare sau înrăire interioară
nu-mi va permite să depăşesc încercările care, după cât se
pare, aveau să vină în curând. Puţin câte puţin, am început să
mă împac cu ideea că orice obiectiv, orice plan se va nărui în
mod inevitabil. Nu a fost prea greu.
Mult mai dificil a fost să accept trădările şi nedreptăţile de
care am avut parte în acea primăvară. în volumul al treilea am
scris despre un om de afaceri, al cărui câmp începuse să se
deregleze, generând o dezorganizare în planul destinului şi al
50