lazarev-v4-privire-i..

\
frică. Frica apărea doar în clipa când trebuia să riposteze
cuiva.
Acest sindrom al vulnerabilităţii îmi era atât de cunoscut,
de parcă ar fi fost vorba despre mine. Aveam şi eu o frică
grozavă să ripostez, şi eu îmi riscam, din când în când, viaţa,
pentru a mă convinge pe mine însumi că nu sunt laş. îmi
amintesc cum mi s-a povestit despre un băiat pe care îl băteau
colegii, adesea fără nici un motiv, din simplu amuzament.
Acesta doar îşi acoperea faţa cu mâinile şi repeta:
— Doamne, iartă-i. căci nu ştiu ce fac!
Aici funcţiona acelaşi mecanism. Abia când am început să
mă ocup de bioenergetică am înţeles că frica paralizantă din
tinereţe constituie un mecanism de apărare şi dovedeşte o bună
echilibrare a sistemului nervos. Când m-am maturizat, mi s-a
întâmplat de câteva ori, în accese de mânie, să fiu pe punctul
de a ucide persoana care mă înfuriase. Doar printr-o minune
reuşeam să mă opresc, mai cu seamă când realizam că persoana
respectivă a acţionat cu o totală lipsă de scrupule. Dacă
această explozie interioară de agresivitate nu este stăvilită
printr-o paralizie exterioară, se poate produce o anihilare fizică
sau energetică. Orientarea excesivă spre propriul său eu şi spre
valorile legate de acesta generează sentimentul exagerat al
importanţei acestor valori şi a ew-lui, şi, respectiv, dorinţa
exagerată de a le apăra şi, în adâncul sufletului său. de a uri. în
cazul dat, starea de înţepenire salvează şi sufletul şi viaţa.
Astfel, complexul de inferioritate este rezultanta unui complex
de normalitate. De aceea, lucrul cel mai important care trebuie
dezvoltat nu este capacitatea de a te apăra şi de a ataca, ci
capacitatea de a fi blând, de a simţi că eu-\ omenesc, cu toate
42