lazarev-v4-privire-i..

sfârşesc cu un cancer la plămâni. Cu puţin noroc, omul se
alege doar cu o tuberculoză sau cu bronşite şi pneumonii
permanente.
In primul an nu voiam să învăţ la şcoala militară
„Suvorov". îmi repugna disciplina severă, înjosirea celor mai
mici de către cei mari, cultul forţei, care existau acolo, deşi era
mult mai uşor decât în armata sovietică, actualmente rusească,
unde batjocura, violenţa şi samavolnicia sunt mai cumplite
decât în închisori.
în realitate, cancerul pulmonar este o formă de protest, de
neacceptare a lumii înconjurătoare, dar este şi cea mai proastă
variantă de luptă. Nu exterioară, ci lăuntrică. Şi, cu cât mai
mult se supără cineva şi condamnă, în adâncul sufletului său,
lumea înconjurătoare, cu atât mai puternic este paralizată
apărarea lui din afară.
„Să vă povestesc o întâmplare ciudată, - îmi scria un bărbat
- care s-a petrecut cu fiul meu. Totul a început de la o simplă
încăierare".
Fiul lui şi-a învins cu uşurinţă adversarul şi încăierarea
aproape că se sfârşise. Deodată însă el a simţit un acces de
frică necontrolată şi nu a mai fost în stare să ridice mâna.
Adversarul său, văzând această frică instinctivă, s-a apropiat şi
1-a plesnit de câteva ori peste faţă, iar acesta nu a putut schiţa
nici o mişcare de răspuns. După această întâmplare a fost deseori
bătut, umilit şi totuşi nu se vedea în stare să riposteze. A
crezut că este ceva patologic, o boală serioasă, însă laşitatea
dispărea atunci când băiatul rămânea singur. El şi-a pus
deseori viaţa în pericol, fără să încerce vreun sentiment de
41