lazarev-v4-privire-i..

întrucât problema cea mai serioasă este generată de ataşarea
de valorile spirituale, rezultă următorul lucru: cu cât mai
inflexibilă este orientarea cuiva spre aptitudini, intelect, carieră,
cu atât mai grave vor fi traumatismele suportate de suflet
şi cu atât mai rău se va simţi persoana respectivă în lăcaşul
sfânt.
Una dintre pacientele mele mi-a relatat o istorie ciudată.
Fiica ei a absolvit şcoala cu medalie de aur. învăţa excelent,
a fost admisă la facultate fără vreo dificultate. La universitate
era printre studentele cele mai bune. în toată această
perioadă, ea nu a mers niciodată la biserică - nu ştiu cum se
explică, dar nu reuşea. Iată însă că, în anul al treilea de facultate,
ceva a început s-o atragă într-acolo. Ea a intrat în biserică,
a zăbovit înăuntru, fără să simtă o schimbare radicală sau vreo
durere fizică deosebită. A avut doar senzaţia de uşoară „plutire".
Apoi a intervenit brusc o înrăutăţire a stării psihice, după care
ea a ajuns la ospiciu.
— La ora actuală - povestea doamna - fiica mea este practic
invalidă. Spuneţi-mi, ceea ce i s-a întâmplat a fost sau nu
legat de vizitarea bisericii? - m-a întrebat femeia.
— A fost. Axarea pe valorile spirituale, pe intelect, pe aptitudini
şi carieră depăşea la tânăra fată de sute de ori iubirea
faţă de Dumnezeu. Dacă ea ar fi frecventat lăcaşul sfânt de la o
vârstă fragedă şi ar fi fost învăţată să se roage lui Dumnezeu,
atunci, în mod firesc, i-ar fi fost oprită, de sus, rapida dezvoltare
a intelectului şi a aptitudinilor, orientând-o încetul cu
încetul spre iubire. Dacă impulsul de a face carieră, de a-şi
dezvolta aptitudinile s-ar fi dovedit prea puternic, atunci aceste
aptitudini i-ar fi fost pur şi simplu blocate, preschimbând-o
31