lazarev-v4-privire-i..

pictor profesionist, dar nu am găsit nici timp, nici puteri pentru
aceasta şi, drept urmare, nu mi-am valorificat nici unul dintre
talentele mele. îmi amintesc cum, de nenumărate ori, unchiul
meu mă lua la rost, fluturându-mi pumnul pe sub nas: „Ai
aproape 30 de ani şi n-ai obţinut încă nimic în viaţa asta".
Apoi: „Ai aproape 40 de ani şi tu continui să faci pe prostul".
După 40 de ani, el a dat a lehamite din mână şi s-a lăsat păgubaş.
Dar s-a dovedit că, într-o anumită măsură, tocmai acele
lucruri, pe care nu le-am luat niciodată în serios, m-au ajutat,
de fapt, să mă realizez în viaţă. Şi nu numai să mă realizez, ci
şi să-mi asigur o anumită situaţie materială. Am reuşit să-mi
cumpăr apartamentul în care locuiesc acum. Cu banii câştigaţi,
mi-am permis să cutreier lumea. Ceea ce m-a izbit cel mai
mult, în călătoriile mele în afară, a fost constatarea că în Rusia
există totuşi un cadru mult mai potrivit pentru odihnă. Mai
toate staţiunile din străinătate arată la fel: o mare îngrămădire
de construcţii şi câţiva palmieri piperniciţi pe malul mării. Aşa
arată practic toate staţiunile din Occident. Am descoperit că
Soci şi Crimeea sunt, în ceea ce priveşte resursele naturale,
printre cele mai minunate locuri din lume. Escapadele în sânul
naturii, pescuitul sau nopţile albe în jurul focului de tabără,
toate acestea sunt, de cele mai multe ori, inaccesibile în
Occident. în schimb, am vizitat monumentele de cultură, pe
care mai înainte nu le-am putut vedea decât în poze, şi ăsta a
fost unicul câştig cu care m-am ales. Sunt, într-adevăr, impresionante,
în ultimul timp însă mă atrage mai mult să hoinăresc
fără ţintă prin pădure, să scormonesc după ciuperci. Universul
lăuntric se dovedeşte a fi mult mai important decât lumea
exterioară.
314