lazarev-v4-privire-i..

are puterea de a suporta o fericire supremă va putea depăşi şi
durerea cea mai adâncă. De aceea vreau să închin acest pahar
pentru cele care ne rănesc şi astfel ne oferă prilejul de a ne
întregi sentimentul nostru de iubire. Să bem deci pentru
femei". Dăm peste cap paharele.
„Zi-i următorul!" - mă roagă amicii mei.
— Acordaţi-mi doar trei secunde, vi-1 improvizez imediat -
le zic eu şi încep.
„Ştiţi ce-i aceea memorie? - Toată lumea ridică din umeri.
- Foarte bine, savanţii n-au aflat acest lucru nici până în ziua
de azi. O să vă dezvălui acum despre ce este vorba. Aţi observat
cum, în copilărie, reţii orice amănunt, iar la bătrâneţe nu-ţi
mai aduci aminte nici ce-ai făcut dimineaţa. Memoria de suprafaţă,
logică, mai funcţionează, pe când cea emoţională,
memoria simţurilor, se şterge. Când în exterior se produc tot
felul de mutaţii, structurile de profunzime se cuvine să rămână
neschimbate. Astfel, cu cât mai constante sunt emoţiile de
profunzime, cu atât mai mare este cantitatea de informaţie pe
care o putem reţine. Cea mai mare stabilitate o are sentimentul
iubirii, care ne uneşte cu Dumnezeu. Cu cât mai multă iubire
cuprinde sufletul nostru, cu atât mai viguroasă ne este memoria
şi cu atât mai exact putem evalua realitatea exterioară,
stăpânind-o, în felul acesta, mai bine. în copilărie avem foarte
multă iubire în suflet, de aceea fiecare eveniment ne lasă o
urmă profundă, îmbogăţindu-ne lumea interioară. O dată cu
trecerea anilor, noi irosim rezerva de iubire şi memoria noastră
emoţională slăbeşte. Când trecem printr-o anumită situaţie, noi
trăim în interacţiune cu ea, apoi, după ce o depăşim, extragem
din ea o anumită experienţă. Astfel durata vieţii noastre se
311