lazarev-v4-privire-i..

salvez viaţa unuia dintre pacienţii mei. Acesta avea cancer la
plămâni. El îndeplinea tot ce-i spuneam, dar starea Iui continua
să se înrăutăţească. Ceva din caracterul lui nu-i permitea să se
schimbe. El însă constituia doar o parte din problemă. Simţeam
că-mi scapă ceva, că lunec la suprafaţa lucrurilor. Cu
toate strădaniile mele, bolnavul, încetul cu încetul, se stingea.
Apoi, el a murit.
După ce a apărut cea de-a treia carte, am ţinut o conferinţă
la Moscova. Apoi m-am ocupat de pacienţi. O doamnă mi-a
povestit că tatăl ei a avut cancer pulmonar. „A început să se
roage, să-şi bea urina şi, peste un timp oarecare, boala a
dispărut" - povestea ea. Totul pare simplu, dar de ce unii în
situaţia dată se vindecă, iar alţii nu? Există cazuri când cineva,
aflând că are cancer, îşi schimbă atitudinea faţă de lumea
înconjurătoare, renunţă la carne, adoptă un regim alimentar
drastic şi se însănătoşeşte. Multă lume ştie ce este macrobiotica.
O alimentaţie corectă a contribuit adesea la vindecarea
afecţiunilor canceroase. Cu toate acestea, la New York m-a
vizitat unul dintre cei mai fervenţi admiratori ai acestui curent,
şi el avea diagnosticul: cancer la laringe. Soţia unuia dintre
promotorii alimentaţiei corecte a murit de cancer, iar tumorile
fiicei acesteia erau tratate cu apă magnetizată şi alte metode, şi
nu cu ajutorul dietei. Prin urmare, dieta, urinoterapia şi alte
metode de tratament creează doar un cadru care să contribuie
la restructurarea interioară a omului. De ce, când unii oameni
se adresează lui Dumnezeu, rugăciunile lor ajung la destinaţie,
iar ei se vindecă? De ce rugăciunile altora nu sunt auzite de
Dumnezeu? De ce unii oameni nu sunt în stare să se roage, iar
alţii nu vor?
29