lazarev-v4-privire-i..

a-i salva pe amândoi, de aici şi cenuşa materializată, şi
viziunile de coşmar, şi chinurile fetei. însă tânăra nu a fost în
stare să găsească drumul cel drept, nici părinţii nu au putut-o
ajuta în acest sens. Astfel că dublul a închis sufletul fiului ei,
protejându-1 de agresivitate. Programul a evoluat şi s-a convertit
în autodistrugere. In subconştientul său, fata simţea: cu fiecare
clipă trăită, ea încearcă tot mai mult să-şi ucidă fiul.
Sinuciderea a pus capăt acestui sentiment de ură.
Privite în profunzime, aceste două istorii sunt aproape
identice, la suprafaţă însă, cu siguranţă, fiecare dintre ele
reprezintă o suferinţă şi o tragedie aparte. Dar m-am decis să
nu-i spun, deocamdată, acelei mame, care mi-a scris scrisoarea,
că fiica ei, în vieţile precedente, n-a reuşit să treacă proba,
că, gravidă fiind, ea şi-a dispreţuit soţul, că fiul ei, de fiecare
dată, murea.
Când am sunat-o pentru prima dată, i-am spus să se roage.
Nu i-am oferit explicaţii şi nu i-am povestit nimic. Cititorul
cunoaşte deja textul rugăciunii: „Doamne. în numele iubirii de
Tine sunt gata să renunţ la moralitate, la idealuri, la spiritualitate
şi nobleţe, la cei apropiaţi, la dorinţe şi Ia viaţă". Am
sunat-o din nou peste câteva zile.
— Cum se simte fiica dumneavoastră?
— Nu se observă schimbări deosebite - mi-a răspuns
femeia. E adevărat că numărul crizelor a scăzut de la cincisprezece
la zece.
Ea credea, probabil, că, atunci când o voi suna, se va
produce minunea. Eu însumi nu mă aşteptam la minuni.
Stabilirea unei dinamici pozitive este mai importantă decât
minunea.
303