lazarev-v4-privire-i..

Acest precept m-a ajutat în primăvara lui 1996, deşi simţeam
că ceva nu e în regulă cu viitorul meu. Pe neaşteptate, a
apărut o surprinzătoare stare de sfârşeală. Pierdeam din puteri,
mă clătinam de-a dreptul. Am cercetat, ca să văd în legătură cu
ce mi se întâmplă toate acestea. Răspunsul care sosea era invariabil:
în legătură cu alte lumi. In mine se producea o puternică
perturbare în raport cu alte lumi. Fiindcă veni vorba, şi vederea
a început să-mi slăbească, dar slăbea într-un mod oarecum
ciudat. Periodic, puteam desluşi chiar şi cel mai mărunt text,
uneori însă până şi caracterele mari începeau să-mi plutească
în faţa ochilor. Ca gravitate, situaţia se asemăna cu cea descrisă
în cartea a doua, când am început să orbesc. Acum însă
totul se petrecea mai lent şi la o scară mult mai mare. Aveam
senzaţia că sunt ca o muscă ce se zbate prinsă în plasă.
Simţeam că nu voi fi în stare să suport ceea ce venea acum
peste mine. In clipe de grea cumpănă, omul poate supravieţui
uitând de sine şi concentrându-se la a-i ajuta pe alţii.
Când simţeam că situaţia e fără ieşire, mă lăsam tot mai
mult absorbit de activitatea mea de vindecător, astfel, salvând
pe alţii, mă salvam pe mine. Când te zbaţi să-i ajuţi pe alţii, ţi
se revelează acele rezerve interioare care nu funcţionează
atunci când încerci să te ajuţi pe tine. Acum însă această
strategie nu-mi era de nici un folos. în propria mea viziune,
viaţa îmi era demult asimilată unei partide de şah, iar eu o
urmăream parcă dintr-un punct exterior. însă, de această dată,
simţeam că adversarul mă depăşeşte cu mult ca forţă. Ca şi
altădată, încercam să fac ceva, dar vedeam cum întreaga construcţie
se năruie cu încetul. Asta se întâmpla cam pe vremea
apariţiei celei de-a treia cărţi. în acea perioadă mă zbăteam să
28