lazarev-v4-privire-i..

mai înainte vreun stres sau vreo durere de cap etc, care să
anunţe, în vreun fel, nenorocirea. Era o dimineaţă ca oricare
alta. Mergeam la cumpărături, când, deodată... ea a apucat doar
să strige: ,,Ma...'" - mâinile i s-au întins, globii oculari i s-au dat
peste cap (nistagmus), abia de se mai ţinea pe picioare (pe
atunci încă nu cădea). Totul a durat nu mai mult de douăzeci
de secunde. Nu şi-a pierdut cunoştinţa. După cum mi-a mărturisit
chiar ea, vocea mea, în acel moment, părea că vine de
foarte departe şi, deşi avea ochii deschişi, totul în jur era
cufundat în beznă.
La început, aceste crize aveau loc cam o dată pe lună, apoi
de două ori. De prin septembrie anul trecut, crizele au început
să revină o dată - de două ori pe săptămână, ceea ce ne-a
determinat să ne adresăm unui medic-neuropatolog de la dispensarul
psihoneurologic. Tot atunci au fost făcute şi primele
electroencefalograme, care au relevat o epiactivitate în zona
tâmplelor. Mai pe scurt, crizele se repetau cam de trei ori pe
săptămână şi au ţinut-o aşa până în februarie. Medicamentele
nu aveau nici un efect. Ne-am adresat pentru consultaţii unui
neurochirurg şi acesta a constatat, pe lângă toate celelalte, o
arahnoidită şi i-a prescris un curs de terapie rezolutivă pentru
două săptămâni. După prima săptămână (cu câte 5-6 injecţii pe
zi), boala s-a agravat şi mai mult: crizele se repetau de 40-50
de ori pe zi (când aveau loc noaptea, prin somn, ochii i se
deschideau, câteva secunde ea nu mai respira, apoi urmau
mişcările bruşte, spasmodice din mâini, picioare, buze). Era
groaznic. Tomografia computerizată a scos la iveală că nu
există vreo tumoare pe creier, doar tensiunea intracraniană este
ceva mai ridicată, iar ventriculul al III-lea al creierului este
296