lazarev-v4-privire-i..

acele sfaturi, pe care le poate primi oricine, citindu-mi cea de-a
patra carte, şi, abia după aceea, să-i pun la dispoziţie informaţia
privitoare la copilul ei. Scrisoarea este atât de reprezentativă,
încât am hotărât s-o public integral în paginile acestui
volum. Iată conţinutul ei.
"Bună ziua, stimate Serghei Nicolaevici.
Mă numesc Tarasova Vera Petrovna. Cu totul întâmplător,
mi s-a oferit ocazia de a vă transmite această scrisoare şi, în
felul acesta, mi-a licărit o oarecare speranţă de a primi un
ajutor sau, cel puţin, un sfat din partea dumneavoastră.
Lucrurile stau în felul următor: în luna mai, anul 1995, s-a
îmbolnăvit fiica mea Nataşa, mezina familiei. în luna octombrie
a acestui an, ea va împlini şapte ani. Un an şi jumătate de
alergătură pe la medici, de consultaţii şi examinări prin diverse
spitale, toate la un nivel profesional destul de înalt (pentru aşa
un oraş cum este Riga 36 ), nu au dus, practic, la nici un rezultat.
Am umblat şi pe la diverşi „vraci", iar, la ora actuală, Nataşa
urmează un tratament la Centrul de medicină alternativă, cu un
medic-bioenergoterapeut şi cu un alt medic, specialist în
terapia manuală.
Diagnosticele care i s-au pus au fost dintre cele mai
diferite, începând cu crizele jaksoniene (epileptiforme), asupra
cărora, în principiu, au convenit toţi cei care reprezentau medicina
oficială, până la infestarea helmintică. Problema este că,
în mai 1995, când Nataşa a avut pentru prima dată spasmul
(sau criza), totul s-a petrecut în plină stradă, fără să fi existat
j5
Riga - capitala Letoniei, port pe râul Daugava, la vărsarea acestuia
în Marea Baltică.
295