lazarev-v4-privire-i..

viitorul, toate au devenit dintr-o dată iluzorii, iar iubirea de
Dumnezeu, din iluzie, s-a transformat în adevărata realitate.
Uitaţi de trup, lecuiţi-vă sufletul, dacă se va vindeca el, se va
vindeca şi trupul. Depuneţi eforturi în continuare - îi zic eu şi
închid telefonul.
Un timp oarecare mă odihnesc după această convorbire. In
ultimă instanţă, toate bolile au o singură cauză: nedorinţa şi
incapacitatea de a recunoaşte că iubirea de Dumnezeu este mai
importantă decât toate valorile, că, în primul rând, se cuvine să
fie salvată ea, iubirea. Nimic, în afara iubirii de Dumnezeu, nu
poate constitui un scop. Din perspectiva corpului nostru fizic,
care, în faţa Universului, nu este decât un firicel de iarbă, pare
a fi o realitate doar ceea ce seamănă cu acest corp. Cu cât mai
durabil este acest ceva, raportat la trupul uman, cu atât mai
manifestă este realitatea lui. Piramida lui Kheops e aproape o
eternitate, iar sentimentul de iubire, care îşi face apariţia în
conştiinţa noastră şi o însufleţeşte, nu este decât un văl de
muselină cu existenţă uşoară şi efemeră, ca a fluturaşului de
noapte, care, atras de flăcări, se aruncă printre ele, se aprinde
şi piere. Eterna iubire stă la originea conştiinţei noastre, iar
conştiinţa, la rândul ei, dă naştere iubirii, care gravitează în
jurul valorilor umane şi se leagă de ele. Conştiinţa vede şi
simte doar propria creaţie şi este oarbă şi nereceptivă la iubirea
primordială. Dar, cu cât mai mult se aseamănă iubirea născută
din conştiinţă celei originare, cu atât mai înalt este nivelul
conştiinţei şi cu atât mai uman devine omul, cu atât mai
aproape este el de Creator.
Privesc receptorul telefonului. Acum trebuie să iau legătura
cu mama unei fetiţe grav bolnave. îmi amintesc cum
291