lazarev-v4-privire-i..

umilirea şi reprimarea dorinţelor. Acest lucru se manifesta prin
gelozii şi susceptibilităţi, dar, mai ales, prin refuzul de a mai
trăi, atunci când, prin distrugerea valorilor umane, sufletul vă
era supus unui proces de vindecare. Dacă v-aţi fi urât şi dispreţuit
semenii, acum aţi fi fost efectiv bolnav de SIDA. Dumneavoastră
însă vă distrugeaţi pe sine şi iubirea din propriul suflet,
lăsându-vă pradă deprimării şi autoflagelării. Aţi reuşit să
păstraţi blândeţea faţă de alţi oameni, dar n-aţi reuşit s-o
păstraţi şi faţă de sine. Iar acest proces se cuvine să fie oprit,
de aceea aţi luat acest virus HIV. înţelegeţi un lucru: dorinţele
şi voinţa dumneavoastră sunt mijloace de acumulare în suflet a
iubirii de Dumnezeu. Speranţele şi idealurile la fel, tot aşa şi
relaţiile cu persoana iubită, toate acestea sunt mijloace de sporire
a sentimentului de iubire. Murind, veţi pierde şi dorinţele,
şi idealurile, şi fiinţele iubite. Planul exterior va fi distrus, în
planul subtil însă veţi păstra şi după moarte unitatea şi contactul
cu persoanele dragi. Dar numai prin iubirea de Dumnezeu
se poate accede la acest plan, numai aşa îl veţi putea percepe.
Dacă veţi simţi că unica realitate şi suprema fericire este iubirea
de Dumnezeu, atunci niciodată nu veţi mai trăi durerea profundă
la pierderea fiinţei dragi. Veţi înţelege şi veţi simţi că, în
plan subtil, dumneavoastră n-o să vă despărţiţi de ea niciodată!
Văd că pacientul încearcă să înţeleagă şi să simtă ceea ce-i
spun. Dar ceva îl împiedică, şi acest lucru, de asemenea, nu
rămâne neobservat. El şovăie un timp oarecare, apoi mă
întreabă prudent:
— îmi cer scuze, n-aş vrea să vă jignesc, dar aş fi vrut să
ştiu, în ce măsură metoda dumneavoastră îmi poate ajuta să mă
vindec?
289