lazarev-v4-privire-i..

echilibrarea este mai importantă decât viaţa şi dorinţele. Revăd
din nou anumite situaţii, le confrunt şi caut intuitiv soluţia.
Căci, ce se întâmplă: moartea în numele neabdicării de la moralitate
şi principii este un fenomen destul de răspândit, mai
mult chiar, ea nu este văzută ca ceva patologic, dimpotrivă, o
astfel de moarte trezeşte un sentiment de admiraţie şi respect.
Trebuie deci să confrunt în continuare faptele şi să analizez
totul din nou.
Pentru un animal, a renunţa la viaţă în numele moralităţii,
eticii şi idealurilor este un fapt ieşit din comun, unic, pe când
în lumea oamenilor lucrurile stau mai degrabă invers. Noţiuni
cum sunt „aptitudine", „intelect" şi cele care stau la baza lor,
adică „spiritualitate", „nobleţe", „moralitate" şi „ideal", toate,
luate împreună, alcătuiesc ceea ce numim noi „conştiinţă".
Tocmai conştiinţa evoluată, şi nu dorinţele şi voinţa, inerente
vieţii, îl deosebesc, în primul rând. pe om de animal, ceea ce
ne duce la concluzia că există două sisteme de valori umane:
una care-1 identifică pe om ca fiinţă vie şi alta care-1 caracterizează
ca fiinţă raţională. întrucât intelectul, aptitudinile, gândirea
au la bază rădăcini etice şi morale, reiese că respectarea
preceptelor morale se dovedeşte a fi deseori mai importantă
decât conservarea vieţii. în continuare, nu voi obosi cititorul
cu detalii şi exemple concrete, referitoare la cercetările mele.
Voi păstra doar canavaua acestor căutări.
Continuându-mi munca de confruntare şi analiză, am ajuns
la o altă concluzie foarte importantă. Iată cum se prezintă aici
situaţia: omul este în stare să accepte călcarea în picioare şi
profanarea multor valori, dar îi va fi deosebit de greu să
accepte eşecul propriei moralităţi, al principiilor şi idealurilor
282