lazarev-v4-privire-i..

pentru prima dată, am urcat în maşină de unul singur şi am
demarat. Şi peste un minut a apărut senzaţia că fac acest lucru
de-o viaţă. Am apăsat pe accelerator şi, de atunci încolo, am
condus mereu cu viteză maximă. Peste un timp oarecare duceam
cu maşina o persoană. După zece minute de mers, acesta
m-a întrebat prudent:
— De câtă vreme conduceţi?
— De două-trei luni - i-am răspuns.
El a tăcut, apoi a adăugat:
— Probabil, caracterul explică totul.
în primăvara anului 1996 au început să mi se întâmple
lucruri ciudate. începuse să-mi fie frică să şofez. îmi amintesc
că, într-un interval de câteva zile, reuşisem să creez de trei ori
condiţiile pentru un posibil accident rutier şi doar din pură
întâmplare maşina mea nu a fost lovită. Curios lucru, la nivelul
raţiunii vedeam că situaţia este critică, dar asta nu schimba
nimic. Atunci când simţurile nu oferă o evaluare corectă a
situaţiei, raţiunea te poate salva doar într-un singur caz din
patru - cinci.
Am încercat să şofez cu mai multă grijă, însă sentimentul
de siguranţă nu apărea. Când am început să conduc maşina, am
observat cît de mult este legată starea afectivă de incidentele
de pe şosea. Dacă se întâmplă să gândiţi urât despre pietonii
care vă deranjează, lucrurile se pot sfârşi cu accidentarea unui
om pe stradă, şi asta se va întâmpla fără voia dumneavoastră.
Dacă v-aţi gândit cu aroganţă la un agent de circulaţie, dacă
l-aţi înjosit în sinea dumneavoastră sau cu vorba, atunci, în
decurs de câteva zile şi, pe deasupra, absolut nejustificat şi
26